Hanganu Denisa

Universitatea Aurel Vlaicu – Arad

Română – Engleză – Anul I
Lingvistică Generală

SISTEME DE SCRIERE

Un sistem de scriere este un sistem de simboluri și reguli de combinare a acestora, folosit

pentru a înregistra (scrie) pe un suport fizic enunțuri formulate într-o anumită limbă (numită
astfel limbă scrisă), în așa fel încât cel care vede simbolurile scrise să le poată descifra (citi)
fără ajutorul celui care le-a scris.
Spre deosebire de vorbire, care a apărut de timpuriu în toate comunitățile umane, scrisul s-
a dezvoltat mult mai târziu și doar sporadic. Avantajul major al scrisului în raport cu
comunicarea orală este acela de a permite înregistrarea și păstrarea informațiilor pe o
perioadă de timp în general mare. Uneori intervalul dintre momentul scrierii și cel al citirii
depășește cu mult durata vieții unui individ, permițând astfel transmiterea informațiilor peste
multe generații. Prin apariția tiparului și a internetului, scrisul oferă în plus și avantajul unui
acces la informații pe distanțe foarte mari.
Unele sisteme de scriere vechi sunt încă nedescifrate și neînțelese:

 Manuscrisul lui Voynich;

Manuscrisul lui Voynich (numit așa după Wilfrid Michael Voynich, cunoscut și ca
manuscrisul de la Vila Mondragon) este un manuscris cifrat misterios, încă nedescifrat,
despre care nu se cunoaște nici autorul și nici data apariției.
Are forma unei cărți ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere și cuvinte
neidentificate, fără greșeli, tăieturi sau corecturi. Desenele în schimb sunt executate cu mai
puțină strădanie. Ele reprezintă plante, oameni, animale și teme astronomice. Plantele de
exemplu nu au putut nici ele să fie identificate.
Cu toate eforturile intense depuse pentru descifrarea sa, manuscrisul nu s-a putut descifra
nici până în ziua de azi (2015), nici măcar cu ajutorul calculatoarelor. El ar putea avea un
sens oarecare, dar poate fi și doar o farsă cu aparențe serioase.
Originalul se păstrează în biblioteca Beinecke Rare Book and Manuscript Library de la
Yale University din New Haven, Connecticut, SUA, sub numărul de catalog MS 408
(începând din 1969).
O scriere misterioasă într-un alfabet necunoscut și fără corespondent în istorie, imagini ale
unor plante inexistente pe Pământ, semne zodiacale complexe și siluete feminine scăldându-
se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat – acestea sunt doar câteva dintre elementele
care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar
document descoperit vreodată.

 Simbolurile Vinča;
 Lineara A;
 Scrierea Proto-Sinaitică;
 Rongorongo;

Există mai multe tipuri de sisteme de scriere referitoare la limbi, diferențiate prin valoarea
fonetică sau semantică a caracterelor individuale. Acestea pot reprezenta un fonem, o silabă
sau un morfem. Clasificarea strictă este însă dificilă, întrucît adesea sistemele de scriere
 Hanganu Denisa
Universitatea Aurel Vlaicu – Arad
Română – Engleză – Anul I
Lingvistică Generală
reprezintă o combinație de metode. Tipurile generale de scriere sînt sistematizate în tabelul de
mai jos.
Tip Ce reprezintă fiecare grafem Exemple
Logografic un cuvânt sau o formulă Scrierea chinezească hanzi, …
Ideografic un concept/o idee
Silabic o silabă Scrierea japoneză kana, silabarul cherokee, …
Alfabetul latin, alfabetul chirilic, alfabetul
Alfabetic un fonem (consoană sau vocală) grec, alfabetul georgian, alfabetul armenesc,
…
un fonem (pereche formată Scrierea indiană devanāgarī, alfabetul khmer,
Abugida
dintr-o consoană și o vocală) …
Alfabetul arab (cel timpuriu), alfabetul
Abjad o consoană fenician, alfabetul ugaritic, alfabetul ebraic
(cel timpuriu), tifinagh, …
Subfonologic un caracter fonemic Scrierea coreeană hangul, …

Scriere logografică
Articol principal: Logogramă.
O logogramă este un grafem (simplu sau compus) care reprezintă un cuvânt sau o idee. Cele
mai multe caractere chinezești sunt logograme.
La fel cum fiecare grafem reprezintă un cuvânt (sau un morfem), multe logograme sunt
necease ca să fie scrise toate cuvintele dintr-o limbă. Vastitatea imensă de logograme și
memorarea lor le dau majoritatea dezavantajelor, motiv pentru care silabarele, semi-silabarele
& alfabetele sunt recomandate.

Scriere silabică
În scrierea silabică fiecare caracter reprezintă o silabă, deci în general un grup de sunete.
Acest sistem de scriere se practică numai în cazul limbilor în care numărul total de silabe
posibile este mic, de exemplu limbile în care toate silabele se compun dintr-o vocală
precedată în general de o singură consoană.
Scrierile silabice se folosesc de silabare. Spre deosebire de un abugida, un silabar adevărat
tratează toate silabele ca fiind total distincte și nu marchează similaritatea din cadrul
grupurilor de silabe cu aceeași consoană sau aceeași vocală. De exemplu silabele ma și mi se
scriu cu simboluri din care nu se poate deduce că sunetul m este prezent în ambele silabe.

Scriere alfabetică
Un alfabet este o mulțime redusă de simboluri, fiecare dintre ele reprezentînd un fonem.
În timp, este posibil ca limba vorbită să evolueze mai repede decît limba scrisă, caz în care
literele alfabetului, în anumite limbi, să reprezinte foneme ale limbii într-un stadiu anterior al
acesteia. O astfel de ortografie se numește „etimologică”, prin comparație cu ortografia
inițială, fonologică.

Abjad
Un abjad este un sistem de scriere alfabetic, în care se notează însă numai consoanele,
vocalele rămânându-i cititorului. Istoric, primele sisteme de scriere au fost abjaduri. Ele se
folosesc și azi pentru scrierea limbilor semitice.

Abugida
 Hanganu Denisa
Universitatea Aurel Vlaicu – Arad
Română – Engleză – Anul I
Lingvistică Generală
Abugida este un sistem de scriere alfabetic în care fiecare caracter notează o consoană și o
vocală principală. Atunci cînd într-un cuvînt consoana este urmată de o altă vocală, caracterul
este modificat într-un mod sistematic. Diferența față de un sistem de scriere silabic este că
acesta din urmă nu marchează similaritățile între silabele care încep cu aceeași consoană sau
între cele care se termină în aceeași vocală.

Scriere subfonologică
Atunci cînd simbolurile folosite pentru scriere marchează în mod sistematic caractere
fonologice precum sonoritatea consoanelor sau locul lor de articulare, scrierea conține în mod
implicit mai multă informație fonetică decît alfabetele obișnuite. Un astfel de sistem
subfonologic este scrierea hangul a limbii coreene. În acest sistem se combină trei niveluri de
reprezentare fonologică: fiecare caracter reprezintă o silabă, dar se compune din subcaractere
care reprezintă cîte un fonem; acestea la rîndul lor sînt construite din elemente care notează o
serie de procese fonetice.