Hanganu Denisa

RE III

ROMANUL POSTBELIC

Destinul romanului românesc în perioada postbelică, al literaturii în întregul ei, a stat sub
semnul seismelor ideologice, sociale şi politice ale epocii.

Caracterizat de „stalinism integral”, deceniul 1950-1960 este unul al schematismului ideologic.

Totuşi şi în această epocă apar câteva romane, aparţinând unor scriitori ce debutaseră, cei mai
mulţi, în perioada interbelică sau în timpul războiului. Aceste romane menţin o legătură plină de
foloase cu romanul interbelic, în sensul creării unor tipologii viabile sau al conturării unor
tablouri sociale şi personaje complexe.

În „Scriitorii romani de azi”, Eugen Simion prezintă tipurile de roman ale epocii, de la cel realist-
psihologic, reprezentat de ”Moromeţii” şi până la proza fantastică. Peisajul nu e mult diferit de
cel interbelic. Se pot identifica, aşadar, romanul de analiză, romanul eseistic sau eseul romanesc
mitic. Nouă, poate fi considerată formula aşa-zisului” roman politic”. Nouă, este şi formula
artistică a prozei generaţiei optzeciste .

Marin Preda

Romanul „Moromeţii” creează în manieră realist-obiectivă universul specific al satului

românesc din Câmpia Dunării, aflat la răscrucea istoriei. Prin această operă Marin Preda
analizează probleme legate de mica proprietate ţărănească în raport cu relaţiile capitaliste şi
socialiste.

Este publicat în două volume care apar la 12 ani distanţă, în 1955, 1967. Romanul corespunde
realismului prin prezentarea obiectivă a faptelor de către un narator obiectiv, omniprezent şi
omniscient, prin aspectul social al prezentării vieţii rurale interbelice. Concepţia lui Marin Preda
e aceea că autorul realist trebuie să realizeze o operă care să vorbească nu despre ea însăşi, ci
despre om.
 Hanganu Denisa
RE III

Tema o constituie destrămarea unei familii de ţărani din satul Siliştea-Gumeşti din Câmpia
Dunării, în perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Problematica celor două
volume este diferită, dar tematica este unitară, reconstituindu-se imaginea satului românesc într-o
perioadă de criză şi înregistrând transformări ale instituţiilor şi mentalităţilor. Romanul are mai
multe niveluri de interpretare: poate fi roman de dragoste, dar şi roman al formării unei
personalităţi, prin evoluţia lui Niculae.

A)Romanul psihologic

Aducând o anume libertate de creaţie, deceniul şapte al secolului trecut se remarcă şi prin
reapariţia romanelor psihologice. Sunt mai ales romane ale unor” cazuri”.

Un exemplu îl constituie „Animale bolnave” de Nicolae Breban, în care analiză nu e străină, cel
puţin prin unul dintre personaje, Krinitzski, de universul dostoievskian, marcat de credinţa, de
pătimire sau umilinţă.

Nicolae Breban

Despre “Animale bolnave” s-a scris în câteva săptămâni aproape tot atât cât despre celelalte
romane ale lui N. Breban, în câţiva ani. Cartea este, într-adevăr, excepţională. “Animale
bolnave” nu este doar un excepţional roman al condiţiei umane, ci şi un roman poliţist: cea dintâi
enigmă, a nefericirii şi a răului de care suferă Irina, Krinitzki şi ceilalţi, nu poate fi dezlegată, dar
cea de-a doua, a crimelor, da. Mai puternică, poate, decât uimirea în faţa tainelor fiinţei umane
este la Nicolae Breban înclinaţia spre rezolvarea misterului

B) Romanul ”obsedantului deceniu”sau romanul politic

Şi după 1971, deşi presiunea ideologică asupra scriitorilor creşte, continuă să se scrie române
despre obsedantul deceniu.

Explicaţia poate veni din ceea ce s-ar putea numi uzură a sistemului totalitar sau perioadă în
care sistemul, în esenţa sa, dădea semne de criză structurală. Numite, pe drept sau nu, politice,
seria acestor române se justifica, între altele, prin aceeaşi nevoie de adevăr.

Marin Preda
 Hanganu Denisa
RE III

Structura romanului poate fi reprezentată printr-un şir de nuclee epice, în jurul fiecăruia dintre
ele gravitează, pe orbite situate la diverse distanţe, problematizări. Pe planul dialecticii interne a
operei, emancipării treptate a naratorului îi corespunde tendinţa de depăşire tot mai complexă a
ironiei moromeţiene. Ultimul roman al lui Marin Preda reprezintă o încununare şi din acest punct
de vedere.Blăgan Georgiana: “Din punctul meu de vedere, nu am întâmpinat nicio greutate în a fi
liderul echipei sau în a distribui sarcini specifice fiecărui membrui în funcție de calitățile
fiecăruia, deoarece am mai avut experiențe de acest gen în trecut. Responsabilitățile mele au fost
strângerea de informații de la colegi și realizarea documentului Word al dosarului.”

C) Proză postmoderna. Romanele” optzeciştilor”

Tabloul literaturii din deceniul al optulea nu poate fi nicicum complet fără proză
postmoderna. Este o literatură a unui nou raport între real şi imaginar.

Cele dintâi semne ale ceea ce se va numi postmodernism apăr la autori precum Mircea Horea
Simionescu şi Costache Olareanu.

Mircea Nedelciu

„Zmeură de câmpie”, subintitulat „roman împotriva memoriei", este o proză excepţională.

Unii comentatori se întrebau, cu îndreptăţire, dacă Mircea Nedelciu, specializat, consacrat în
„proză scurtă", poate experimenta pe un câmp mai vast şi poate construi o acţiune care să
satisfacă legile romanului. Naraţiunea dovedeşte că prozatorul poate vedea pe spaţii ample şi
poate fixa o tipologie în mişcare.

El amplifică mijloacele pe care le-a experimentat în povestirea scurtă şi adaugă altele noi,
cum ar fi utilizarea discursului epistolar şi a caietului de regie. Romanul cuprinde, astfel, aproape
toate formele de discurs epic. „Zmeură de câmpie” este conceput ca un dicţionar de obiecte şi,
totodată, romanul poate fi socotit o ficţiune a personajului Radu A. Grinţu.

În esenţă, romanul de după al Doilea Război Mondial este unul profund marcat de contextul
social-politic, chiar şi atunci când adoptă formule mescate de reflectare a lumii, precum parabola
şi sugestia mitică sau simbolică.
 Hanganu Denisa
RE III

Tipurile de romane cultivate după al Doilea Război Mondial acoperă, în ciuda dificultăţilor
epocii, a condiţiei scriitorului de a fi “sub vremuri”, aproape toate genurile: cel realist-tradiţional,
de aventuri sau poliţist, psihologic, experimental, obiectiv sau subiectiv. De asemenea, modalităţi
ale narării tradiţionale sunt completate de cele moderne, precum discontinuitatea epică şi
temporală, analiza psihologică sau notaţia confesivă sub formă de jurnal.

Tipuri de roman în perioada

Eseul este o specie literară fără reguli clar definită, o ocazie de afirmare a libertăţii de gîndire
exprimate printr-o structură care neagă ordinea şi logica unei analize ştiinţifice, dar afirmă
ordinea şi logica subiectivă a autorului.

"Moromeţii”, vol. II, este în unele aspecte mai dens, mai profund decât primul, însă puterea
prejudecăţii e mare la acest punct şi spiritele critice care s-au obişnuit cu un stil şi o tipologie
acceptă cu greu aceeaşi tipologie văzută dintr-un unghi diferit şi tratată cu altă metodă epică.

Cele două părţi formează totuşi o unitate, ele se susţin şi se luminează reciproc, impunând o
tipologie necunoscută până la Marin Preda în proza românească, întâiul volum este concentrat
asupra unui singur personaj, întreaga desfăşurare epică este subordonată lui Ilie Moromete.
Cartea este scrisă într-un stil pe alocuri ironic,personajele au timp să gândească şi să se exprime,
gesturile lor sunt libere,existenţa, în orice caz, nu-i terorizează.

BIBLIOGRAFIE

1. Cosma, Anton – “Romanul românesc şi problematica omului contemporan”, Editura Dacia,

1977

2. Manolescu, Nicolae – “Istoria literaturii române”, Editura Aula 2002

3. Manolescu, Nicolae – „Literatura română postbelica vol. II” ,Editura Aula, 2002

4. Marino, Adrian – “Dicţionar de idei literare”, Editura Eminescu, 1973

 Hanganu Denisa
RE III

5. Negrici, Eugen – “Literatura română sub comunism”, Editura Fundaţiei Pro, 2002

6. Simion, Eugen – “Scriitori români de azi”, Editura Internaţional, Bucureşti, 2002

7. Ştefănescu Alex – “Istoria literaturii române contemporane”, Editura Mașina de scris,

București, 2005

8. Ungureanu Cornel – “Proza românească de azi”, Editura Mașina de scris, București, 2005

Romanul „Cel mai iubit dintre pământeni” (1980) este un apogeu. Pe parcursul a trei volume, cu
mai bine de o mie două sute de pagini, un om vorbeşte despre sine. Formula povestirii
problematizate, sesizată în legătură cu „Viaţa ca o pradă”, dar potrivită în diverse măsuri şi altor
cărţi ale autorului, este aplicată într-un mod total. Amintindu-şi ce i s-a întâmplat lui însuşi,
precum şi ce a auzit de la diverşi oameni, naratorul se întrerupe pentru a interpreta.

Abia apariţia Moromeţilor (vol. I, 1955) a atras atenţia asupra dimensiunilor talentului său şi a
noutăţii pe care o reprezintă formula sa epică. Romanul a fost întâmpinat favorabil şi nici mai
târziu interesul criticii nu a scăzut. S-a pronunţat destul de repede cuvântul capodoperă şi de aici
înainte toate scrierile prozatorului au avut de înfruntat comparaţia cu acest model.

Alte surse:

1.
http://articole.famouswhy.ro/eseu_despre_particularitatile_unui_roman_psihologic_prin_referire
_la_o_opera_literara_studiata_apartinand_perioadei_interbelice/

2. http://invatamromana.blogspot.ro/2010/01/roman-al-experienteiroman-psihologic.html

3. http://www.observatorcultural.ro/Prima-virsta-a-eseului-romanesc*articleID_20341-
articles_details.html

4. http://www.scritub.com/literatura-romana/Romanul-realist-Trsturi-ale-ro8216211123.php

5. http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/c/c9/Mircea_Nedelciu.jpg

6. http://static.cinemagia.ro/img/db/actor/06/66/08/marin-preda-322968l.jpg

7.http://www.contemporanul.ro/wp-content/uploads/2014/03/Nicolae-Breban.jpg
Hanganu Denisa
RE III