5/10/2018 Re fe ra t.c lopote l.ro-pre fa ta - Tudor Arghe z i - slide pdf.c om

PREFAŢĂ
(demonstraţie)

Tudor Arghezi (1880-1967) a creat un univers liric inedit, caracterizat prin diversitate tematică şi o
deosebită expresivitate artistică, însuşiri dovedite încă de la primul volum-Cuvinte potrivite(1927), urmat
de Flori de mucigai, Cărticica de seară, Frunze, Crengi, Silabe, Ţara Piticilor (1947), etc., căci “în cartea
liricii noastre, începută
Constantinescu de Eminescu, poetul Cuvintelor potrivite se aşază imediat în prim rang”( Pompiliu
, apud 16).
Într-adevăr, Tudor Arghezi a cântat în lirica sa gândurile, sentimentele şi aspiraţiile omului, setea
de absolut, dorinţa de libertate şi de cunoaştere, răzvrătirea şi căutările orgolioase, lumea copilăriei şi
universul micilor vieţuitoare. Toate acestea au fost înveşmântate în inconfundabilul stil arghezian, în care
noutatea expresiei a produs o adevărată revoluţie în limbajul liricii interbelice şi mutaţii semnificative în
întreaga creaţie poetică românească.
De fapt, poetul însuşi, intuind aceste mutaţii de conţinut şi de formă, şi-a definit opera şi şi-a
exprimat crezul artistic în numeroase arte poetice, între care semnificative sunt Testament din volumul
Cuvinte potrivite, Cuvânt din volumul Cărticica de seară  
Arta poetică este un text liric în care autorul îşi exprimă prin mijloace artistice specifice concepţia
despre artă, despre poet, despre raportul dintre cititor şi creaţie.
Tot artă poetică este si poezia  Prefaţă , publicată în Cartea cu jucării(1931), un volum de proze
scurte de Tudor Arghezi, pe care el însuşi la consideră “jucării” pentru cei mici şi pentru cei mari.
Ea poate fi considerată o artă poetică pentru volumul din care face parte, o prefaţă poetică de
autor, pentru că poetul defineşte una din temele creaţiei sale-jocul. Totodată, Arghezi pune în discuţie şi
raportul dintre scriitor-carte-cititor şi defineşte liric şi în mod original actul creaţiei.
Titlul poeziei este construit din substantivul “prefaţă”, nearticulat şi poate avea semnificaţia de
“cuvânt introductiv”.
De fapt, poezia se structurează pe baza a două dominante: relaţia poet-familie-creaţie şi relaţia
autor-cititor.
Prima idee este evidenţiată încă de la început:
“Într-o zi, pe înserat,
Ce să vezi?Ne-am apucat,
Doi părinţi şi doi copii,
Din “Cartea cu jucării”,
Să minţim, să povestim
Ce-am ştiut şi ce nu ştim,”
Aşadar, în prima parte întâlnim actul creaţiei ce presupune imaginaţie, talent, inspiraţie,
 perseverenţă, tenacitate şi chiar competiţie. Personajele poeziei, tătuţu, măicuţa şi cei doi copii ai
autorului:Baruţu şi Miţu(ra),fac o prinsoare:care scrie mai iute şi mai bine o poezioară primeşte un măr 
creţesc:
“Şi făcurăm şi-o prinsoare,
Cine poate scri mai iute
Stihuri vreo câteva sute,
Şi ne-am aşternut pe scris.”
Pe “tovarăşii de coate”(aşa cum îi numeşte autorul) îi cuprinde toropeala, ochii li se închid şi
mâinile le amorţesc:
“Ochii ni s-au cam închis,
Mâna ne-a cam amorţit
Şi-a ieşit ce a ieşit.”
Prinsoarea este câştigată de eul liric, deci lui îi revine şi mărul creţesc, pe care, din generozitate şi
nevrând să-şi jignească tovarăşii, îl taie în patru şi îl împarte cu ceilalţi:
“Şi din toate, vrea nu vrea,
S-a ales povestea mea.
(…)Partea mea, într-adevăr,
Am avut un sfert de măr,
Împărţind un măr creţesc;”

referat.clopotel.ro
http://slide pdf.c om/re a de r/full/re fe ra tc lopote lro-pre fa ta -tudor-a rghe z i 1/3
 

5/10/2018 Re fe ra t.c lopote l.ro-pre fa ta - Tudor Arghe z i - slide pdf.c om

Secvenţa următoare defineşte relaţia autor-cititor. Autorul i se adresează direct cititorului,

adresâdu-I-se întâi cu “Domnule”, pentru ca mai apoi săl numească “Domnule Confrate”.Între cei doi-autor 
şi cititor- se interpune eul liric, iar adresarea este directă, sinceră şi făcută cu modestie. Relaţia autor-cititor 
este atât de strâsă, încât eul liric se confesează, ca mai apoi să-l sfătuiască. Poetul vrea să schimbe legea
 prin care o poezie apreciată este o poezie complicată, cu multe figuri de stil; el vrea ca versurile să fie
înţelese de toţi cititorii, de la cei mici la cei mari. Conform teoriei lui, actul cititului trebuie să fie un joc, ca
şi actul ca
calităţi creaţiei de altfel. Pentru ca cititorul
şi creatorul-sensibilitate, să înţeleagă
imaginaţie, talent: sensul creaţiei literare, trebuie să aibă aceleaşi
“Domnule, care citeşti,
Multe altele poveşti,
Mai frumoase şi mai scrise,
 N-o să-ţi placă, pare-mi-se.
Te-ai deprins cu stih bogat,
Cu care te-am învăţat.
 Nu mă osândi, vai mie!
C-am căzut în sărăcie.”
Pentru Tudor Arghezi, revenirea - prin creaţia artistică – la copilărie înseamnă o regăsire a
inocenţei. Aşadar, el îl sfătuieşte pe cititor să renunţe la prejudecăţi, să uite regulile şi să revină la vârsta
copilăriei, pentru a resimţi bucuriile ei:
“E nevoie să-ţi explic:
Eşti prea mare. Fă-te mic.
Uită regula o dată
Şi, cu cartea dezvăţată,
Mergi niţel de-a buşile.”
Artistul renunţă la treapta înaltă pe care se află şi urmează să redevină copil, să reînveţe scrisul şi
cititul după alt tipar şi complet eliberat de orice constrângere – să fie complet liber şi să ia totul de la
capăt:
“Poţi închide uşile,
De ţi-e teamă şi ruşine
Să te faci de râs ca mine.
Ieşi din dogmă şi, tiptil,
Fă-te la citit copil.
Asta, Domnule Confrate,
Dă alean şi sănătate.
Eu, cum vezi, încet, încet.
M-am făcut analfabet.”
Prin toate aceste aspecte, şi această poezie evidenţiază cu prisosinţă, originalitatea întregii creaţii
argheziene, care constă în primul rând în “ atitudinea lui faţă de convenţia literară, de locul comun, de
asociaţiile prestabile de cuvinte”(Tudor Vianu, 29). Totodată, ca artă poetică, ea dovedeşte că “meditaţia
argheziană asupra poeticului devine cu adevărat dramatică atunci când se confruntă cu o problematică 
existenţială, cu sfera condiţiei poetului”(Nicolae Balotă, 6)

referat.clopotel.ro
http://slide pdf.c om/re a de r/full/re fe ra tc lopote lro-pre fa ta -tudor-a rghe z i 2/3
5/10/2018 Re fe ra t.c lopote l.ro-pre fa ta - Tudor Arghe z i - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/re fe ra tc lopote lro-pre fa ta -tudor-a rghe z i 3/3