Sunteți pe pagina 1din 4

Varianta 1 de comentariu

Poezia Cuvant, scrisa in anul 1935 de catre poetul din Carbunesti, T. Arghezi, este ca o
Prefata pentru volumul pe care il deschide:Carticica deseara .Prin ea, autorul isi
exprima parerile despre rolul sau si al operei sale;transmitand modul de creare a
poeziei, aceasta devine o arta poetica.
Titlul , ales de poet pornind de la principiul biblic La inceput a fostcuvantul...
exprima dorinta autorului de a face o opera reusita, care sa-l satisfaca pe cititor.Opera
Cuvant exprima direct sentimenteleautorului. Adresandu-se direct, aces ta is i
ma rtur is es te vis ul de a-i fac e ci titoru lui un dar plin de semnificatii: Vrui,
cititorule, sa-ti fac un dar.In poezia lirica, se gasesc diversi termeni care subliniaza
prieteniadintre emit ator s i receptor: vocativul cititorule sugereaza legatura
afect iva put ernica dintre cei doi. D arul oferi t es te o opera de di mens iuni
redus e, O carte pentru buzunar/ O cart e mic a, o car tic ica dar afla ta in
armonie cu lumea inconjuratoare: Am voit sa umplu celule/ Cu suflete
demol ecul e./ M i-a trebuit un violonc el./ Am ales un brotacel / P e o foai e
detrestie ingusta/ O harpa:am ales o lacusta./ Cimpoiul trebuia sa fie un scatiu.
Diminutivul carticica
arata dragostea autorului fata de citior, darsi fata de opera sa. Poetul vrea ca darul sau sa fie
aproape de inima cititorului,ca acesta sa-l poata purta in permanenta cu el. Autorul alege
cuvintele cu cat mai multe intelesuri. Fiecare receptor poat e int erpreta alt s ens al
cuvantulu i res pec tiv, as tf el el cuprinz and in intelesul sau o viata intreaga.
S enti me ntul viu reies e s i din orches tra ves ela, violonc el,
harpa, c i m p o i i n l o c u i t a c u c o r u l p i t i g a i a t b r o t a c e l , l a c u s t a ,
s c a t i u . . . Cuprinzand o serie de imagini auditive , cartea se transforma intr-o armonie de
sunete.Scriitorul, care se crede a fi un magician , un vrajitor al cuvintelor, doreste sa faca
farmece, aducand astfel in viata cititorului, prin opera sa, olume misterioasa, nemaivazuta
si pocnind din degete sa-l trezeasca pe acesta pentru a vedea cele mai mici detalii care dau
farmec vietii: Farmece as fi voitsa fac/ Si printr-o ureche de ac/Sa strecor pe-un fir de ata/
Micsorata, subtiatasi nepipaita viata/ Pana-n mana, cititorule, a dumitale.Folosirea
formei pronominale dumitale exprima respectul pecare autorul il are fata de
receptorii creatiei sale. De asemenea, pentru ca darul sau sa fie cu adevarat magnific,
poetulsurprinde in opera sa si elemente ce dau cul;oare si prospetime vietii: Macarcateva
crampeie/ Macar o tandara de curcubeie,/ Macar nitica scama de zare,/Nitica nevinovatie,
nitica departare/ As fi voit sa culeg drojdii de roua,/ Intr-ocarticica noua,/ Parfumul umbrei si
cenusa lui.
Ultimul vers al poeziei, care este de fapt si ultima strofa, din cele patru, arata efortul
depus de autor pentru ca darul sau sa fie perfect. Astfel, s crii torul se daru ies te in
tota lita te operei s ale, punand in ea o parte din sufletul sau, din crezul sau poetic,
subliniind menirea sa ca poet si creator.

Varianta 2 comentariu
Nascut in 1880 si socotit cel mai mare scriitor roman dupa Eminescu, T. Arghezi este un adevarat artist al
cuvantului. Cu o tematica variata, lirica argheziana trece prin cele mai variate si mai contradictorii stari
de spirit, exprimate una mai plastic decat alta.
Poeziile sale sunt dedicate cititorilor de toate varstele. Primul volum, care il si impune in literatura
romana, este Cuvinte potrivite aparut in 1927. Urmeaza Flori de mucigai, Versuri de seara, Una
suta una poeme, 1907 Peisaje, Stihuri pestrite, Cadente, Silaba etc.
Dar T. Arghezi este si un cunoscut prozator si un publicist de temut.
Marile teme ale creatiei sunt poezia religioasa, reprezentata prin Psalmi Tudor Arghezi zbatandu-se
mereu intre acceptarea si respingerea divinitatii, a dumnezeirii; poezia filozofica - in care apar teme
precum singuratatea, viata si moartea; poezia de iubire - in care intalnim accente eminesciene si
caracterizata fie de o tendinta de amanare a clipei de iubire, fie de o implinire erotica urmarita si
exprimata in ambianta universului casnic; poezia universului marunt - in care lumea vietuitoarelor se afla
in dependenta afectiva de fiinta umana.
Ca orice mare poet si Tudor Arghezi a scris mai multe arte poetice, prin intermediul carora isi exprima
propria conceptie asupra poeziei, a misiunii poetului, a literaturii in general. Printre acestea, amintim
Testament poate cea mai cunoscuta arta poetica din intreaga noastra literatura, Ex libris in care
vorbeste despre contre si creatorul acesteia, Cuvant unde se prezinta ce presupune creatia si munca
intreprinsa de creator.
Cuvant este poezia care deschide volumul Carticica de seara si la o prima privire asupra textului
putem observa usor ca aceasta e destinata cititorilor de o varsta frageda. Este o poezie lirica si ea
exprima artistic munca scriitorului pentru a face o carte.
Titlul poeziei ar fi trebuit poate sa fie Cuvant inainte, pentru ca pe de o parte este poezia de debut a
volumului, iar pe de alta parte, ea vorbeste despre creatie, despre darul pe care Arghezi ar dori sa-l
faca cititorului.
De la inceput, ne dam seama ca textul este unul neobisnuit din punct de vedere prozodic. Masura este
inegala: 3 12 silabe, rima este pereche, iar ritmul nu poate fi stabilit cu precizie. Explicatia e simpla:
fiind un text pentru copii, autorul nu vrea sa respecte legile prozodiei. In plus, Arghezi vrea sa
sublinieze ca nici o creatie nu poate fi realizata respectand in totalitate tiparele; creatia scapa deseori din
legile stramte impuse de om. Trebuie sublniata aici originalitatea poetului, suflul inovator care va inspira
apoi o seama de mari poeti.
Eul liric este prezent in text, intalnindu-l in adresarile directe facute cititorului in pronume si verbe de
persoana I.
Inceputul poeziei este surprinzator, iar formulele carte pentru buzunar, carte mica, carticica,
vorbesc despre universul uman caruia ii este destinat copiilor. Dar si despre sensurile pe care dorul ar
vrea sa le ascunda o carte accesibila, o carte a universului miniatural.

Vrui, cititorule, sa-ti fac un dar,


O carte pentru buzunar,
O carte mica, o carticica.
Pentru ideile enuntate anterior pledeaza si comparatiile pe care autorul le afla in lumea boabei si a
faramei
Din slove am ales micile
Cimpoiul trebuiia sa fie un scatiu
Finalul primei strofe tradeaza si o incertitudine creatoare
Si nu mai stiu
Arghezi vorbeste in strofa a doua despre insusi actul creatiei a face farmece care presupune
alegerea cuvintelor, gasirea nuantelor, migala, originalitate, pentru ca el este constient ca poezia reflecta
un univers al inchipuirii si al esentelor greu de definit.
Farmece as fi voit sa fac

Pana-n mana, cititorule, a dumitale.


Adresarea directa pe care autorul o practica in poezie, urmareste sa realizeze o legatura puternica,
solida, intre creator si cel caruia ii este destinata creatia. De aici aerul de familiaritate din poezie.
Si pentru ca poezia este o imbinare mereu noua de cuvinte, sunete si culoare, Arghezi incearca in
ultima strofa, apeland la metafore, sa ne dezvaluie taina creatiei, acel nu stiu ce si nu stiu cum care
caracterizeaza o creatie lirica. Arta in general si creatia lirica in special, presupun, in conceptia
argheziana, tandara de curcubeie, scama de zare, nevinovatie, departare, drojdii de roua.
Poezia este o cantare a nimicului, o rascolire a pulberilor de fum, o cantare perpetua a diafanului, a
frumoasului, a esentialului.
Poezia abunda in figuri de stil. Intalnim epitetul, inversunea, metafora, comparatia, elemente care fac
din aceasta poezie una din cele mai frumoase din intreaga noastra literatura.
Arghezi, care a reusit in volumul Flori de mucigai sa impuna in literatura romana estetica uratului
(T. Vianu), se dovedeste si aici surprinzator de nou, reusind sa realizeze imbinari uluitoare de cuvinte
care incanta spiritul si multumeste gustul oricarui cititor, oricat de exigent ar fi el.

Varianta 1 Iapa lui Voda


Un razas batran, povesteste intr-un han o intamplare de demult pe cand el era
insotit de o iapa care era chiar mama calului roib ce-l insotea acum.
El spune ca atunci demult mergand la voda cu o plangere impotriva unui vecin cu
care avea o neintelegere legata de pamant se oprise in acelasi han sa se
odihneasca. Intrand in vorba cu un boier ii povesteste acestuia pricina pentru
care mergea la Mihai Voda Sturza si spune acelui boier ca daca domnitorul nu-i va

face dreptate il va invita sa-i pupe iapa sub coada. Ajuns la palat prezinta
problema ce-l adusese si cand ridica ochii spre domnitor vede ca acesta era chiar
boierul cu care vorbise la han. Voda, amuzat il intreaba ce va face daca nu va
obtine dreptatea dorita si atunci razasul ii spune ca iapa este in curte. Dovedind
un simt al umorului dezvoltat, voda nu se supara si ii face dreptate.