1.

Clasificarea handicapurilor
Ideea elaborarii unei clasificari internationale a starilor de handicap este relativ recenta. Insa o clasificare internationala a maladiilor si cauzelor de deces isi afla debutul in secolul XIX, mai precis 1893, ajungand in 1975 la cea de-a 10 varianta. In aceasta varianta, intre 1893-1975 au fost facute revizii succesive asupra acestei clasificari: in anii 1900, 1910, 1910, 1920, 1929, 1938, 1948, 1955, 1965. O prima clasificare internationala a incapacitatilor si a starilor de handicap este adoptata oficial abia in 1976. Responsabilitatea coordonarii eforturilor de elaborare efectiva a primei variante de clasificare internationala a handicapatilor este incredintata de catre OMS lui Philip Wood (Marea Britanie). Premergatoarea acesteia, subliniem ca in 1967, intr-un raport prezentat guvernului francez (9 volume) F. Bloch-Lain elaboreaza o clasificare a persoanelor handicapate in ipostaza lor de persoane inadaptate. Persoanele inadaptate sunt ditribuite in 2 categorii: Prima categorie cuprinde persoanele suferinde de handicapuri fizice fie de la nastere fi ca urmare a unei maladii sau accident. Cea de-a doua categorie cuprinde persoane fara handicapuri fizice necesitand un tratament in principal medical. Ulterior, au fost elaborate clasificari dupa alte criterii (etiologie, localizare functionala, intensitate, consecinte). In 1975 Agerholm elaboreaza o calsificare a formelor de handicap dupa criterii extrem de simple dar si extrem de optionale: 1. Handicap locomotor - reducerea aptitudinii de deplasare; - reducerea mobilitatii posturale; - reducerea dexteritatii manuale; - reducrea rezistentei la effort. 2. Handicap vizual - pierderea totala a vederii; - diminuarea imposibil de corectat a acuitatii vizuale; - reducerea campului vizual; - tulburari ale perceptiei 3. Handicapul mijloacelor de comunicare - tulburari ale auzului; - tulburari ale limbajului; - tulburari ale lecturii; - tulburarile ale scrisului 4. Handicap organic - tulburari ale ingestiei; - tulburari ale excretiei; - orificii artificiale; - defendenta vitala fata de aparate si instalatii medicale 5. Handicap intelectual - retardare mintala congenitala;

- retardare mintala dobandita; - pierderea aptitudinilor dobandite; - afectarea capacitatii de invatare; - tulburari de memorie - tulburari ale orientarii in timp si spatiu; - tulburari ale constiintei 6. Handicap psihic - psihoze; - nevroza; - tulburari de comportament; - tulburari provocate de droguri (inclusiv alcoolismul); - tulburari ale comportamentului social; - imaturitate enotionala 7. Handicap inaparent - tulburari de metabolism (diabetul) - epilepsia si alte pierderi imprevizibile, ale constiintei; - vulnerabilitate particulara la anumite accidente sau traumatisme; - tulburari intermitente (migrene, astm) 8. Handicap cu caracter repulsiv - diformitati sau defecte ale unor parti ale corpului; - anomalii sau afectiuni dermatologice si cicatrici inestetice; - miscari corporale anoximale (ticuri, grimase); - anomalii jenante pentru privirea, auzul sau mirosul altuia. 9. Handicap legat de senescenta - scaderea plasticitatii corporale; - incetinirea functiilor psihice sau fizice; - diminuarea puterii de recuperare. O sistematizare mai riguroasa sub raportul criteriilor de clasificare ne este propusa de Jean-Pierre Deschampes si Michel Manciauz cam in aceeasi perioada cu aparitia primei clasificari adoptate de OMS. Astfel: 1. Handicapatii motor a. handicapati motori puri (de origine noncerebrala) sau chirurgicali; b. handicapati motori de origine neurologica; c. maladii cronice cu handicap motor 2. Handicapatii psihici a. deficienta mintala; - usoara; - medie; - profunda; b. maladii psihice cronice invalidante; c. tulburari psiho-afective grave (autismul, psihozele precoce) 3. Handicapati senzorial a. tulburarile de vedere (ambliopia, cecitatea, tulburari de motricitate oculara);

tulburarile ale auzului (surdo-mutitatea, surditatea de transmisie, surditatea de perceptie, hipoacuzia); c. tulburarile ale limbajului de tip senzorial 4. Persoane cu maladii cronice a. maladii cronice invalidante (astmul, epilepsia, diabetul); b. maladii cu simptome externe mai putin evidente (cardiopatiile, insuficienta renala cronica). 5. Polihandicapatii (handicapuri asociate cum ar fi orbi-surdo-muti, handicapatii de limbaj cu deficienta mintala). 6. Persoane cu dificultati de integrare sociala si profesionala (la limita handicapului) a. tulburarile instrumentale (de limbaj, psihomotricitate); b. dificultati de adaptare Clasificarea internationala a deficientelor, incapacitatilor si handicapurilor CLASIFICAREA DEFICIENTELOR 1. Deficiente intelectuale a. deficiente de inteligenta; b. deficiente de gandire; c. deficiente de memorie 2. Alte deficiente psihice a. deficiente de constiinta si a starii de veghe; b. deficiente de perceptie si de atentie; c. dificiente ale functiei emotive si de vorbire; d. deficiente de compotament; 3. Deficiente de exprimare si de vorbire a. deficiente de exprimare (tulburari de exprimare); b. deficiente de vorbire (tulburari de vorbire) 4. Deficiente auditive a. deficiente de acuitate auditiva; b. deficienta de descriminare vocala; c. deficienta a functiei vestibulare si de echilibru. 5. Deficiente ale aparatului ocular a. deficientele acuitatii vizuale; b. deficienta campului vizual 6. Deficiente ale altor organe a. deficiente ale organelor interne (cardio-respiratorii, gastro-intestinale); b. deficiente ale altor functii specifice (organe sexuale, masticatie si deglutitie, olfactive). 7. Deficiente ale scheletului si aparatului de sustinere a. deficiente ale regiunilor capului si ale trunchiului; b. deficiente mecanice si motrice ale membrelor; c. alterarea membrelor 8. Deficiente estetice

b.

a. deficiente estetice ale capului si ale trunchiului

b. deficiente estetice ale membrelor 9. Deficiente ale functiilor generale, senzoriale si alte deficiente a. deficiente ale functiilor generale; b. deficiente senzoriale; c. alte deficiente

CATEGORIILE INCAPACITATILOR 1. Incapacitati privind comportamentul a. incapacitatile privind constiinta b. incapacitatile privind relatiile 2. Incapacitati privind comunicarea a. incapacitatile privind comunicarea orala (intelegerea limbajului) b. incapacitatile privind auzul c. incapacitatile privind vederea 3. Incapacitatile privind ingrijirile a. incapacitati privind functiile de excretie; b. incapacitati privind igiena corporala; c. incapacitati privind imbracatul; d. incapacitati privind alimentatia si alte ingrijiri corporale 4. Incapacitatile privind locomotia a. incapacitati privind diferite tipuri de deplasare; b. incapacitati care duc la restrictie in deplasari 5. Incapacitati privind utilizarea corpului in anumite sarcini a. incapacitati privind obligatiile casnice; b. incapacitati privind miscarile corpului 6. Stangacie a. incapacitati privind activitatile cotidiene; b. incapacitati privind activitatile manuale 7. Incapacitati care se manifesta in diferite situatii a. incapacitati privind dependenta si rezistenta fizica; b. incapacitati legate de mediul fizic c. incapacitati privind aptitudini speciale CLASIFICAREA HANDICAPURILOR 1. Handicapuri de orientare a. alterarea orientarii bine compensata (utilizarea continua a unui ajutor-vaz, auz etc.); b. tulburarea intermitenta de orientare (vertij, sindromul Meniere, diplopia, pierderea intermitenta a constiintei); c. tulburare de orientare partial compesata (medicamentatie); d. alterarea medie de orientare (medicamentatia si ajutorul nu compeseaza satisfacator);

e. alterarea severa de orientare (ajutor ineficient necesitetea substituirii cu alte

moduri de orientare: orbul se bazeaza pe auz sau pipait); f. pierderea orientarii; g. dezordinea; Handicapuri de independenta fizica a. independenta asistata (ajutor sau aparat, membru artificial-proteze); b. independenta prin adaptare (persoane care depind de un scaun rulant); c. dependenta in anumite situatii (dificultatea de a iesi din propia locuinta fara ajutorul altei persoane) d. dependenta fata de o asistenta cu frecventa limitata; e. dependenta fata de o asistenta apropiata (ajutor fata de necesitatile ce apr frecventigiena persoanla); f. dependenta fata de o asistenta constant disponibila (asistata 24 h din 24 h); g. dependenta fata de ingrijiri speciale (se refera la necesitatile personale, la persoane senile); h. dependenta fata de ingrijiri intensive. Handicapuri de mobilitate a. reducerea variabila a mobilitatii (bronsite); b. mobilitate deficitara (nesiguranta pe sine timp indelungat de deplasare); c. mobilitate redusa (deficiente cardiace); d. mobilitatea limitata la imprejurimi (cardiacii nu au voie sa faca mult efort); e. mobilitatea limitata la locuinta (cardiaci, orbi); f. mobilitatea redusa la camera; g. mobilitatea redusa la fotoliu; h. reducerea totala a mobilitatii Handicapuri privind ocupatiile a. neocupat intermitent (migrene, alergii); b. dificultati legate de ocupatie; c. adaptare ocupationala (incapacitatea unei persoane de asi asuma o ocupatie si capacitatea de a avea o alta); d. reducerea cantitativa a ocupatiei (durata in timp); e. restrictie calitativa a ocupatiei; f. indepartarea ocupatiei; g. fara ocupatie; h. incapacitatea de a avea ocupatie (se refera la incapacitatea de a avea ocupatie cu sens). Handicapuri de integrare sociala a. participare inhibata (timiditate); b. participare redusa in unele cazuri c. participare in general diminuata (relatii sociale limitate); d. penuria de relatii; e. relatii foarte limitate (relatii doar cu rudele); f. relatii perturbate (tulburari comportamentale) g. alienare (incapacitatea de a avea relatii); h. izolat social.

2.

3.

4.

5.

6. Handicapuri de independenta economica a. opulenta (resurse considerabile fata de ceilalti); b. indestulare; c. venituri insuficiente; d. independenta redusa; e. independenta precara; f. insuficienta resurselor; g. saracia; h. indigenta (persoane care nu sunt independente si care nu beneficiaza de ajutorul altora); i. inactiv (competenta limitata din retardare) 7. Alte handicapuri a. handicap minor (nu afecteaza major viata cotidiana: proteza dentara, ochelari); b. handicap nespecific (deficiente sau incapacitati din care un dezavantaj general, o boala sau o constitutie fragila); c. handicap specific (handicap alterarea calitatii vietii). Aceste clasificari sunt invocate de diferiti autori de orientare medicala sau psihopedagogica mai cu seama in analiza practica a starii de handicap: in psihodiagnoza, in evaluarea subiectului pentru protectia sociala, in plasarea subiectului intr-o institutie specifica sau in adoptarea metodologiei educational-recuperative etc. La noi, acestea au devenit tot mai cunoscute odata cu aparitia a lucrarii semnata de C. Rusu si colab. (1997).