Lector. dr.

Alina Mag
 1. Locul si rolul psihologiei educației
 2. Cultura învățării. Competențe profesionale, generale și specifice
profesiei didactice
 3. Cunoașterea psihologică a personalității elevului. Etapele de dezvoltare
psihică
 4. Învățarea școlară
 5. Variabile afective și motivaționale ale învățării
 6. Dimensiuni cognitive ale învățării
 7. Dificultățile la învățare: cauze și modalități de abordare
 8. Inteligență, talent, creativitate și cultivarea acestora în școală
 9. Analiza psiho-socială a relației educative (profesor-elev, elev-elev)
 10. Comunicarea didactică
 11. Metode de autocunoaștere și cunoaștere a elevilor
 12. Devianța comportamentală la elevi
 13. Succes și insucces școlar
 14. Pregătire pentru examen
1. Aprecierea de către studenți a rolului și a ponderii factorilor
înnăscuți și de mediu în evoluția personalității umane

1. Cunoașterea proceselor psihice și a implicării lor în

mecanismele învățării

2. Formarea unei atitudini profesioniste în relația cu

beneficiarii actului educativ

3. Abordarea profesională a elevilor în funcție de nivelul psihic

al personalității lor
 Orientarea motivației studenților spre informații psihologice
transferabile în domeniul educației

 Stăpânirea cunoștințelor desprinse din teorii si modele

psihologice și formarea capacității de analiză a conceptelor,
datelor și corelațiilor

 Stăpânirea cunoștințelor psihologice despre elevi,

operaționalizarea acestora în interpretarea stărilor
psihologice și condițiilor interne ale învățării

 Însușirea limbajului psihologic și utilizarea lui în acțiuni de

caracterizare și autocaracterizare
 Psihologia educației este studiată pe parcursul unui
semestru (anul I), având săptămânal două ore de curs, 1 ora
seminar.

 Cursul va fi interactiv, folosind o gamă variată de metode

active. Tematica orientativă și bibliografia recomandată vor
fi anunțate din prima oră de curs, spre a oferi studenților
ocazia de a face propuneri legate de așteptările lor de la
curs.

 Pentru activitatea studenților din cadrul aplicațiilor, vom

folosi predominant lucrul în grup urmat de centralizarea
datelor și dezbateri.
 Pentru materia de studiu Psihologia Educației evaluarea
finală are loc în cursul sesiunii sub formă de examen scris.

 Examenul va cuprinde evaluarea efortului de învățare și de

gândire critică realizat de către studenți a subiectelor
propuse din tematica de curs și evaluarea activității de
seminar.

 La examen veți primi 3 subiecte (la alegere), dintre care

fiecare student va alege 1 singur subiect. Subiectele vor
consta în aplicații din materia studiată la curs, urmând ca
studenții să argumenteze critic punctul lor de vedere despre
tema aleasă.
 Participare obligatorie la minim 50 % din cursuri
 Proiectul de seminar (Se predă la examen) - 3 puncte
 Examenul scris – 6 puncte
1 punct din oficiu
Analizați pe parcursul acestui semestru rolul
psihologiei educației în pregătirea unui viitor
profesor

Tema de seminar:
 Care sunt în opinia dvs. competențele
specifice pentru un profesor, din perspectiva
disciplinei Psihologia Educației? (1 pg)
 De ce credeți că un viitor profesor, în cadrul pregătirii
sale inițiale, are nevoie de studiul acestei discipline –
Psihologia Educației?
 Dacă un profesor nu este interesat de latura psihologică
a educației – care ar putea fi, din punctul dvs. de
vedere, consecințele asupra elevilor?

 Care considerați că este cel mai mare avantaj al

profesorului care studiază Psihologia Educației?

a. are un set de cunoștințe fundamentale…

b. are anumite competențe …
c. își formează anumite atitudini față de sine și față de
elevi….
 În cadrul acestui curs veți afla că psihologia educației, ca
ramură a psihologiei, se ocupă de aspectele psihologice ale
influențelor de ordin educațional. Veți lua cunoștință de
principalele ei preocupări concrete.

 Veți afla că studiază în primul rând – procesul instructiv-

educativ desfășurat în școală, problemele complexe ale
dezvoltării psihice a elevilorși activitatea lor de învățare,
problemele de comunicare, de comportament, de relaționare
– în cadrul procesului de învățământ.
 PSIHOLOGIA este prin definiție știința care se ocupă cu descrierea
și explicarea fenomenelor și însușirilor psihice. Multă vreme
concepută ca “știință a vieții mentale”, psihologia se definește astăzi ca
“știință a conduitei”.
 Psihologia s-a constituit ca ramură de sine stătătoare a științei abia în a
doua jumătate a secolului trecut, explicația acestei întârzieri fiind
complexitatea fenomenului psihic și variabilitatea sa individuală.

 PSIHOLOGIA EDUCAȚIEI ca ȘTIINȚĂ A EDUCAȚIEI

studiază din punct de vedere psihologic, procesul instructiv-
educativ desfășurat în școală, cu scopul de spori eficiența
acestuia, precum și activitatea de învățare.
Care este diferența dintre Psihologie școlară și Psihologia
educației?
 Psihologia școlară se referă în mod expres la
psihologia copiilor și tinerilor de vârstă școlară (vârsta
școlară mică, mijlocie, mare)

 în timp ce Psihologia educației sau Psihologia

pedagogică are o sferă mai largă, se referă și la
psihologia copilului mic (antepreșcolar, preșcolar) și la
psihologia adulților, când este activată educația
permanentă.
 Sistemul disciplinelor, al ramurilor și subramurilor care
au ca obiect de cercetare fenomenul educațional
constituie sistemul științelor educației (ex. pedagogia,
didactica, etc).

 Psihologia educației – ca disciplină de graniță – din

acest sistem al științelor educației și constituie totodată
o ramură aplicativă a psihologiei (alături de psihologia
muncii, psihologia sănătății, psihologia dezvoltării,
etc).
 Un rol important în dezvoltarea acestei științe l-au avut
contribuțiile lui A. Binet, J. Dewey, O. Decroly, C.
Freinet, A. Ferriere, Ed. Claparede.

Aceștia, ca reprezentanți ai “școlii active” au susținut

întemeierea învățământului pe ideea de realizare a
activităților didactice în raport cu nevoile firești ale
elevilor.
Cum argumentați această idee?
 În România, în 1958 a fost tipărită culegerea Studii de
Psihologie Pedagogică, apoi în 1962 V. Pavelcu publică
volumul Psihologie pedagogică. Studii. În 1974, I. Radu
tipărește prima carte de Psihologie școlară.

 Alte lucrări străine, traduse și la noi, care au adus clarificări

importante în domeniu sunt: J.Piaget - Psihologia
inteligenței, J.S.Bruner – Procesul educației intelectuale,
pentru o teorie a instruirii, R.Gagne – Condițiile învățării,
D.B. Ausubel și F.G.Robinson – Învățarea în școală, R.
Vincent – Cunoașterea copilului.
Cele mai semnificative sunt:
1. Identificarea unor metode de cunoaștere a elevului în contextul
procesului de învățământ
2. Cunoașterea clasei de elevi ca grup educațional precum și
identificarea unor elemente care țin de procesul instructiv-
educativ
3. Explicarea condițiilor interne și externe ale învățării școlare
4. Cunoașterea proceselor psihice implicate în învățare
5. Identificarea aptitudinilor elevilor și valorificarea lor în
activitatea școlară
6. Identificarea factorilor psihopedagogici ai succesului și
insuccesului școlar/a aspectelor legate de comunicarea didactică
7. Studierea implicațiilor psihoeducaționale în cazul elevilor cu
cerințe educative speciale/cu devieri de comportament.
 Când ați optat pentru modulul psihopedagogic– care a
fost motivația dvs? Argumentați răspunsul.

 Vă doriți o carieră didactică? Ce motive aveți?

 Considerați că aveți aptitudini pentru profesia

didactică? Care sunt acestea?

 Care a fost procedura de înscriere a dvs. la acest

program? Ce criterii de selecție au stat la baza
înscrierii?
 Lectură din I.O. Pânișoară –Profesorul de succes 59 de
principii de pedagogie practică, Polirom, 2009.

1. Principiul automotivării cadrului didactic

Cum comentați acest principiu?

Semnificația termenului de psihic
• Psihicul este experiența subiectivă, fenomenologică, a
funcționării interactive a cogniției, creierului și
comportamentului.
Semnificația termenului de educație
• sub aspect semantic, cuvântul educație este de origine
latină și semnifică: creștere, cultivare, formare.
• Educația este un concept cu mai multe accepțiuni, fiind
sub toate aspectele ei indisolubil legată de psihic.
 Psihicul apare atât ca premisă – a cărui cunoaștere
este absolut necesară desfășurării oricărui act
educativ eficient, cât și ca rezultat al educației.

Cum vă explicați aceste relații?

De ce este psihicul premisă a educației?
De ce este psihicul rezultat al educației?
Argumentați și găsiți exemple concrete.
 În sens social –istoric, educația este procesul de transmitere
și asimilare a experienței de la înaintași la urmași.
 În sens socio-cultural, educația este procesul de ridicare a
individului din starea biologică în cea de cultură.
 În sens psihologic/psihogenetic, educația este procesul de
formare a omului ca personalitate în plan cognitiv, afectiv-
motivațional, volitiv, aptitudinal, atitudinal.

Structura psihică a personalității se construiește pe fundamentul

eredo-nativ al ființei biologice, în cadrul relației educaționale,
prin conținutul cultural al experienței adultului (părinte,
profesor). Educația, în acest sens, este instrumentul formării
individului ca personalitate.
În sens pedagogic – educația este fenomenul social
complex privit din 3 perspective:
1. ca activitate conștientă a educatorului de stimulare,
îndrumare și formare a educatului;
2. ca proces de formare a omului pentru integrarea
activă în societate;
3. ca rezultat – prin preluarea selectivă a acțiunilor
informaționale și includerea în structuri
comportamentale proprii de cunoaștere și de acțiune.
În contextul relațional al educației:

1. Educatorul comunică/transmite cunoștințe și atitudini,

stimulează potențialul biopsihic, influențează și
îndrumă formarea educatului.
2. Educatul răspunde influențelor, receptează,
selectează, prelucrează și asimilează informațiile,
acestea constituindu-se în structuri proprii.
Privită din perspectiva comunicării și transmiterii de
cunoștințe, educația se realizează cu participarea unor
indivizi cu o personalitate și cu o anumită structură
psihică, implică mecanisme de influență și formare a
căror abordare nu poate fi desprinsă de abordarea
psihologică.
 Prin natura obiectului ei, cunoașterea psihologică este
una dintre cele mai complexe forme de cunoaștere.
 Dacă în științele pozitive (fizică, chimie, biologie)
fenomenele cercetare sunt obiective/materiale, în
psihologie ele sunt în majoritate subiective, aparțin
subiectului și depind de stările lui de moment, de istoria
personală, etc.
 Specificul cunoașterii psihologice provine din faptul că
ea nu se realizează direct, ci indirect, manifestările
exterioare, comportamentale, fiind considerate adesea
indicatori ai stărilor sau relațiilor interne, subiective.
 Psihicul, din punct de vedere structural, se definește
prin procesele și fenomenele psihice.

 Procesele psihice reprezintă un set de operații care

conduc la un rezultat particular (ex. proces de învățare,
de condiționare, procese cognitive, afective, reglatorii,
etc)
 Fenomenul psihic este un eveniment – ce semnifică o
schimbare al cărei sens poate fi sesizat.
Orice fenomen sau proces psihic este o structură complexă
alcătuită din 4 componente:
1. subiectivă (fenomenologică)
2. cognitivă (în sensul prelucrării de informație)
3. comportamentală
4. biologică

Ex – memoria apare la nivel subiectiv (noi ne dăm seama că

am reținut un material), ceea ce implică o anumită prelucrare
a informației (cognitivă), are o anumită bază neurofiziologică
și apare la nivel comportamental (când avem posibilitatea să
actualizăm materialul respectiv).
 Pentru a realiza un proces de educație și instruire
eficient, profesorul trebuie să-și dezvolte competențe
diagnostice pe baza unor metodologii adecvate de
cunoaștere a elevilor.
 Dorina Sălăvăstru. Psihologia Educației. Polirom.
2004.
 Dorina Sălăvăstru. Psihologia învățării. Teorii și
aplicații educaționale. Polirom.
 Ion Negret Dobridor, Ion Ovidiu Pânișoară. Știința
Învățării. De la teorie la practică. Polirom. 2005.
 Andrei Cosmovici, Luminita Iacob. Psihologie școlară.
Polirom. 1998.