DIMENSIUNI PSIHOSOCIALE ALE

ACTIVITĂȚII PROFESORULUI 2
 Evaluarea este legată de creionul roșu cu
care profesorul corectează, notează,
adnotează lucrările elevilor. Evaluarea nu
este însă doar o altă activitate a
profesorului, care trebuie să-și dea seama de
rezultatele activității de predare și să
măsoare randamentul școlar. Ea trebuie să-l
ajute pe elev să-și contureze interesele,
aspirațiile, opțiunile școlare și profesionale.
- efectul ”halo”
- efectul de contrast
- efectul de ordine
- ecuația personală a evaluatorului
- efectul de similaritate
- efectul tendinței centrale
- eroarea logică
 Ideea de bază a acestui tip de eroare este
aceea a efectului așteptărilor profesorului
asupra comportamentului și a performanțelor
elevilor.
 Mecanismul care generează autorealizarea
profețiilor a fost descris de psihologii sociali
astfel:
- observatorul dezvoltă anumite expectanțe
eronate despre actor
- observatorul acționează ca și cum aceste
expectanțe ar fi adevărate și îl tratează pe actor
în consecință
- opiniile observatorului schimbă conceptul de
sine al actorului, care își adapteaz
comportamentul la atitudinile și opiniile pe care
le propune observatorul
- observatorul interpretează comportamentul
actorului ca o confirmare a credințelor sale
inițiale
 Factori care mediază confirmarea
expectanțelor profesorului:
- climatul
- feed-back-ul
- input-ul
- output-ul
 Şcoalaeste spaţiul unei comparaţii sociale în
termeni de valoare atribuită elevilor.
Spunem, în mod frecvent, „acesta este un
elev bun" sau „acesta este un elev slab", fără
să ne gândim la faptul că sancţiunile sociale
respective sunt interiorizate de elevi şi le
afectează profund comportamentul.
 Elevuletichetat ca ”bun” și plasat în poziție
de vizibilitate într-o situație de comparare
socială se depășește pe sine și caută să-și
apere prestigiul. Elevul etichetat ca ”slab” și
plasat în poziție de anonimat într-o situație
de comparare socială își mobilizează
competențele ce-i permit să reușească, pe
când, plasat într-o poziție de vizibilitate, el
eșuează.
 Cercetările realizate de Jean-Marc Monteil
arată că, în activitatea educaţională,
distribuirea sancţiunilor, fixarea poziţiei
elevului în clasă (elev bun, elev slab) şi
compararea elevilor trebuie realizate cu
multă prudenţă. Grupul de elevi, activităţile
în care aceştia sunt antrenaţi, aprecierile şi
notele constituie cadrul social, spaţiul de
comparaţie în care se formează imaginea de
sine.
 Definiţie:
Fenomenul „favoritul profesorului”
este văzut ca „o relaţie emoţională specială
dintre profesor şi un anumit elev sau doi din
clasă.”
 Fenomenul este foarte bine cunoscut de
actorii implicaţi în procesul educaţional,
profesorii şi/sau elevii.
 Fenomenul nu poate fi considerat singular,
specific şi nu poate fi definit fără a fi plasat
în contextul factorilor psihosociali ce
influenţeaza mai mult sau mai puţin direct
desfaşurar
 Este strâns legat de unele dimensiuni ale
personalităţii, de procesele psihosociale şi
procesele afective.ea procesului de învăţare.
 Aspecte negative și pozitive:
- Profesorii ştiu că desfăşurarea procesului educativ trebuie
să fie în mod obiectiv, supervizat de raţiune. Ei trebuie să
respecte principiul tratării nediferenţiale a tuturor
elevilor, ce nu permite nici un favoritism.
- Elevii au o atitudine complet negativă asupra acestui
fenomen deoarece îl asociaza cu tendinţa profesorului de a
privilegia un elev in detrimentul celorlalţi. În urma
sesizării unei astfel de tendinţe ale profesorului,
sentimentele negative ale elevilor se vor îndrepta
indeosebi asupra elevului privilegiat decât asupra
profesorului.
- În condiţiile în care între profesor şi elevi există o relaţie
negativă, cei din urmă au prezentat dificultăţi de adaptare
socioemoţională, în comparaţie cu situaţia în care între
profesori şi elevi există o relaţie pozitivă, în care copii au
prezentat un grad mai scăzut de timiditate şi unul mai
ridicat de stimă de sine.
 Modelarea şi transferul relaţiei de ataşament
sunt procese ce nu se opresc la nici o vârstă.
S-a demonstrat că relaţiile afective şi
implicit relaţiile de ataşament evoluează şi
în cadrul şcolii. Pe această bază putem
susţine că manifestarea fenomenului
„favoritul profesorului” este cât se poate de
normală şi nu e un fenomen negativ decât
rar, când este întâlnită în formele sale
exagerate, iraţionale, scăpate de sub
control.
• 3 factori determinanți ai
procesului educațional
• Cum lucrează acestea
• Cum influențează activitatea
școlară a elvului, respectiv
pe cea didactică
• Definitie:este primul nivel de organizare a
activității mintale autonome, independent de
prezența și acțiunea directă a obiectelor externe.
Sursa ei o constituie, firește, informațiile furnizate
de senzații și percepții. Reprezentarea trebuie
înțeleasă sub dublu aspect: ca proces mintal
intern de prelucrare a informațiilor furnizate de
imaginile primare (senzațiile și percepțiile) și ca
imagine mintală secundară a obiectelor și
fenomenelor percepute anterior
• În termeni psihopedagogici- reprezentările sunt
credințele care influențează percepția
profesorului fața de elev (sau invers) si pe baza
cărora va actiona subiectul
Reprezentări
Cercetătorii care s-au ocupat cu studiul reprezentărilor
au subliniat două categorii principale de reprezentări pe
care le formează un profesor

Ale elevului Ale inteligentei

 • Elevul poate fi perceput de profesor în
functie de apartenența sa socială sau
etnică
• In consecință cunoașterea este una
superficială și poate conduce la diferite
erori
• Ex: elevii apartinând diferitelor minorități
naționale (tiganii, maghiarii)
• Prin intermediul obiectelor școlare- o
reprezentare aproape imposibil de evitat
• Se face astfel o disticșie între levii buni și cei
slabi
• Elevii buni sunt caracterizați de motivație,
inteligență, hărnicie, capacitate intelectuală,
efort
• Elevii slabi sunt caracterizați de lipsa motivației,
lenevie, deficiență intelectuală, inadaptare
socială

vs
 La rândul lor, elevii îșî
creează REPREZENTĂRI
ALE PROFEOSRILOR.
Capacitatea Acestea au o deosebită
empatică importanță deoarece
marchează interacțiunea
cu profesorii, dar și
evolutia școlară.

Calitatea
Capacitatea Perceperea are loc pe 3 coodonate informatiilor
organizatorică
• Valoare sociala
fundamentală a individului
de a desfășura operații
logice
 -ideologia „datului”- caracterul
inteligenței (mi)
• Se justifică diferențe individuale
• Reprezintă o funcție de protejare a identitații pozitive
• Părinții: inteligența este înnăscută, dar nu ereditară,
neavând niciun fel de responsabilitate asupra
moștenirii genetice a progeniturii
• Profesorii cu experiență nu își asumă răspunderea
pentru eșecul școlar
 • Definiție:Felul în care omul construieşte explicaţia cu
privire la experienţele sale. Indivizii caută să înţeleagă
lumea şi să-i desluşească determinismele, căci numai
astfel ăşă pot duce la bun sfîrşit acţiunile- succesul
• Obiectul pe seama căruia profesorii/elevii pun succesul

Ce se află la originea succesului școlar?

 interne Atribuiri externe

profesori elevi

Justificarea succesului/ eșecului

-scoala americană vs cea japoneză
 • Ce sunt expectanțele?
• Def: probabilitatea subiectivă sau
ipotreza implicită privind apariția unui
rezultat, voluntar sau nu ca urmare a
unui comportament
• ≈așteptări

• Auto-îndeplinirea profețiilor(Robert
Merton)
• Pot crea o realitate socială, pot
influența cursul evenimentelor
Aplicare în mediul școlar= pygmelion in
clasă
 Ştefan Boncu, Ciprian Ceobanu,
Psihosociologie şcolară, Iaşi, 2013
Dorina Sălăvăstru, Psihologia educației,
Iași, 2004
Andrei Cosmovici, Luminița Iacob,
Psihologie școlară, Iași, 1999