Cursul 1

Imunogenetica si transplantul
Complexul major de
histocompatibilitate
Rejetul
Prof. Dr. Ileana Constantinescu
 Nomenclatura alelelor HLA
• Numele alelelor HLA are un număr unic corespunzător până la patru seturi de cifre separate prin două puncte.
Lungimea denumirii alelei depinde de secvența alelelor și cea mai apropiată ruda a sa. Toate alelele primesc cel
puțin un numar de patru cifre.

• Cifrele înainte de prima coloana descrie tipul, care corespunde adesea antigenului serologic efectuat de către un
alotip.
• Următorul set de cifre sunt folosite pentru a enumera subtipurile, numerele fiind alocate în ordinea în care au fost
determinate secvențe de ADN. Alelele al căror număr diferă în cele două seturi de cifre trebuie să difere în una sau
mai multe substituții de nucleotide care modifică secvența de aminoacizi a proteinei codificate. Alelele care diferă
numai prin substituții nucleotidice sinonimi (numite, de asemenea, substituții silențioase sau necodificatoare) din
secvența de codificare se disting prin utilizarea celui de al treilea set de cifre. Alelele care diferă doar prin
polimorfisme ale secvenței în intronii, sau în 5‘ sau 3' regiuni netraduse care flanchează exoni și introni, se disting
prin utilizarea celui de al patrulea set de cifre.

• În plus față de numărul unic alelic, există sufixe suplimentare opționale care pot fi adăugate la o alela pentru a
indica starea ei de expresie. Alelele care s-au dovedit a nu fi exprimate - alele "Nule" - au fost notate de sufixul
"N". Alelele care s-au dovedit a fi exprimate în mod alternativ poate avea sufixul "L", "S", "C", "A" sau "Q".

• Sufixul "L" este folosit pentru a indica o alela care sa dovedit a avea expresia de suprafață celulară "scăzută", în
comparație cu nivelul normal. Sufixul "S" este utilizat pentru a desemna o alelă care specifică o proteină care este
exprimată ca o moleculă solubilă, "secretată", dar nu este prezenta pe suprafața celulei. Sufixul "C" este atribuit
alelelor care produc proteine care sunt prezente în "citoplasmă" și nu pe suprafața celulei. Sufixul "A" indică
expresia unei alele "aberante" în cazul în care există unele îndoieli cu privire la faptul ca dacă o proteină este de
fapt exprimata. Un sufix "Q" este utilizat atunci când expresia unei alele este "discutabile", dat fiind faptul că
mutația alelei a fost dovedita a afecta nivelurile normale de expresie la alte alele.
Începând cu luna aprilie 2016, nici o alela nu a fost denumita cu
sufixul "C" sau "A".
 NOMENCLATURA INDICATII

HLA Regiunea HLA și prefixul unei gene HLA

HLA DRB1 Un anumit locus HLA DRB1

HLA DRB1*13 Grup de alele care codifica antigenul DRB1*13

HLA-DRB1*13:01 O alele HLA specifica

HLA-DRB1*13:01:02 Alela care se diferentiaza de DRB1*13:01:01 printr-o

mutatie sinomima

HLA-DRB1*13:01:01:02 Alela care se diferentiaza de DRB1*13:01:01:01 printr-o

mutatie in afara regiunii codate

HLA-A*24:09N Alela nula

HLA-A*30:14L Alela care cofifica o proteina cu expresie redusa la suprafata

celulei

HLA-B*44:02:01:02S Alela care codifica o proteina solubila

 Alelele de clasa I si clasa II

Numarul alelelor incepand cu anul 1987 pana in Martie 2016

 Numarul alelelor HLA

Alelele HLA de clasa I 10.730

Alelele HLA de clasa II 3.743

Alelele HLA 14.473

Alte alele non-HLA 177

Numarul alelelor confidențiale 7

• Imunogenetica - o parte a geneticii care studiaza
complexitatea proceselor imune, care privesc apararea si
integritatea gazdei.

• MHC - codifica un grup foarte divers de proteine de

suprafata celulara.

• Există doua tipuri de molecule MHC: moleculele de clasa I

si clasa II.

• Polimorfismul - fiecare locus MHC poate exprima oricare

dintre sutele de molecule diferite.

• Genele sale sunt exprimate codominant

 Rejetul transplantului
• Rejetul transplantului reprezinta esecul grefei rezultat prin prezenta anticorpilor si activarea celulelor imune ale
primitorului si indreptarea impotriva celulelor donatorului.
• Transplantul, cu scopul de a inlocui un organ bolnav cu un organ de la un donator sanatos, reprezinta un domeniu
tot mai activ in practica medicala moderna, iar intelegerea aspectelor imunologice ale transplantului continua sa
creasca.
• In transplant, ne confruntam cu efectele adverse ale unui sistem imunitar care a evoluat pentru a recunoaste si a
ne proteja de agentii patogeni non-self daunatori.
==> avem responsabilitatea de a face ca allogrefa (non-self- ul) sa fie acceptat de catre primitor si sa functioneze
normal.
Compatibilitatea tisulara
• Conceptul de compatibilitate tisulara (necesitatea ca țesuturile donatorului și primitorilui să fie "compatibile",
pentru ca un transplant sa fie acceptat) a fost recunoscut încă de la începutul secolului al 20-lea. Într-o serie de
studii care au implicat transplantul de tumori si grefe de piele la soareci, a devenit evident că transplantul de
succes depindea de similitudinea genetică a donatorului și a primitorului.
•  Țesuturile transplantate intre animale genetic identice, cunoscut e si sub numele de transplante singenice sau
isogrefe, sunt practic întotdeauna acceptate.
• In contrast, transplanturile efectuate între doi subiecti care aparțin aceleiași specii dar nu sunt identici genetic,
denumite transplanturi alogene sau alogrefe, se insotesc invariabil de respingere ( rejet). Transplanturile
efectuate între donatori și primitori, care aparțin unor specii diferite sunt cunoscute ca transplanturi xenogene
sau xenogrefe și sunt prompt respinse.
•  Transplanturile alogene sau alogrefele poartă antigene alogene sau străine majore și minore ale sistemului de
histocompatibilitate; iar pe de alta parte transplanturile singenice sau isogrefele poarta antigene majore și
minore de histocompatibilitate genetic identice
 Tipuri de transplant
Transplant Grefe Donator/Primitor

Singenic Isogrefa Genetic identici (ex. Gemeni

identici)

Allogenic Allogrefa Membrii neidentici genetic ale

aceleasi specii

Xenogenic Xenogrefa Apartin unor specii diferite

 Legile transplantului
Legile transplantului sunt dupa cum urmeaza:
• Transplanturile sunt acceptate între membrii cu tulpini genetice înalt
selective (haplotip) sau animale care sunt genetic identice (gemeni
identici).
• Transplanturile sunt respinse între membrii care au haplotipuri diferite sau
animale care sunt neidentice genetic.
• Transplanturile sunt acceptate de la un haplotip parental A sau B la un F,
descendenti (AXB) , dar transplanturile în directia inversa sunt respinse.

Transplant outcome
 Histocompatibilitatea antigenica
• În ceea ce privește problema similitudinii genetice dintre un donator și un primitor
al unui transplant (histocompatibilitate), primele observații ale rezultatului
transplantului a dus la identificarea unui set de gene a cărei expresie codominanta
provoaca raspunsuri de respingere puternice în cazul transplanturilor alogene. Acest
set de gene a fost denumit complexul major de histocompatibilitate sau MHC.
• Este important să realizăm că există multe antigene tinta in cazurile de rejet ale
grefei. MHC reprezintă setul cel mai critic de gene care codifică aceste antigene de
suprafață celulară; cu toate acestea, mai multe locusuri genetice sau zone ale MHC
necesita sa fie definite. În plus, un alt set de gene, care codifică antigenele minore de
histocompatibilitate, pot juca un rol foarte important în rezultatul transplantului.
Aceste gene au fost mai puțin caracterizate comparativ cu cele codificate de MHC și
în general se considera ca joaca un rol mai slab în evenimentele de rejet ale grefei.
• Pentru ca o grefa sa fie acceptata, primitorul trebuie să aiba gene identice
complementare cu donatorul . De exemplu, tulpina donatorului A sau B la un
primitor cu tulpină AXB ar duce la acceptarea grefei, deoarece ambele tulpini ale
genelor A și B se regasesc la primitorul AXB. În cazul in care tesutul donatorului cu
tulpina AXB se transplanteaza la un primitor cu tulpina A sau B, rezultatul ar fi
respingerea grefei, deoarece primitorul A are gena A a donatorului, dar nu si gena B,
iar primitorul B are gena B, dar nu si gena A.
Structura moleculelor HLA de clasa I
Structura moleculelor HLA de clasa II
 Genetica HLA
• Alelele HLA ce se gasesc pe un cromozom reprezinta un haplotip.
• Fiecare individ mosteneste doua haplotipuri MHC de la fiecare parinte si astfel el
are doua alele pentru fiecare gena.
• Aceste alele sunt exprimate codominant.
• Ereditatea genelor MHC urmeaza regulile de separare ale lui Mendel.
 2 digits

HLA-DRB1*13

Un grup de alele care codifică antigenul DR13, adică exista 62 alele DRB1 *
13 : 1301-1362
 4 digits

HLA-DRB1*1301

O alela specifica
 8 digits

HLA-DRB1*13010102

O alela care contine o mutatie in afara regiunii de codificare

 4 digits

HLA-DRB1*1301N

N este o alela nula

20
 8 digits

HLA-DRB1*13010102N

Alela nula N - contine o mutatie in afara regiunii

codificate

21
 4 digits

HLA-DRB1*1301L

L indica ca alela este slab exprimata la suprafata celulei

22
 4 digits

HLA-DRB1*1301S

S indica ca alelele sunt secretate, dar nu sunt stabile la suprafata celulei,

gasindu-se in forma solubila
 4 digits

HLA-DRB1*1301C

C indica ca o alela este prezenta in citoplasma , dar nu si la suprafata celulei

24
 Raspunsul imun al gazdei contra grefei
• Prezentare directa a antigenului

• Raspunsul celulelor T ale primitorului fata de complexele MHC /

peptidele de pe APC dintr-o grefa se numeste allorecunoasterea
directa.

• APC-urile din grefa prezinta direct alloantigene (moleculele MHC

străine) pentru recunoașterea de către celulele T alloreactive.

• Celulele T ale primitorului pot reacționa, de asemenea, cu

peptide MHC ale donatorului prezentate pe APC-urile proprii ale
primitorului. Aceasta cale se numeste allorecunoasterea
indirecta.
26
27
28
 Mediatorii rejetului
• Mai multe componente ale sistemului imunitar sunt cunoscute ca fiind mediatori ai respingerii
grefei.
• În primul rând, vom lua în considerare distrugerea celulelor grefei mediată de anticorpi, în
cazul în care anticorpii specifici fata de antigenele MHC ale celulei grefei pot fi provocati de
celule T CD4 + care sunt generati ca răspuns la molecule grefei străine MHC clasa II.
•  În prezența complementului, acești anticorpi antigrefa ar fi capabili să lizeze celulele grefei.
• În cazul distrugerii grefei mediată celular , se pot lua in considerare cel puțin două scenarii:
• În primul rând, moleculele MHC de clasa II ale grefei străine , stimuleaza celule T helper ale
gazdei pentru a asigura "ajutor" celulelor T CD8 + citotoxice, care apoi pot exercita o acțiune
litică directa prin recunoașterea moleculelor grefei străine MHC de clasa I. Alternativ,
stimularea celulelor T helper ale gazdei pot fi de ajutor macrofagelor într-o manieră MHC-
independenta de a produce molecule capabile să distrugă celulele gazdei.
• Respingerea grefei a ajuns să fie considerată ca fiind în mare măsură mediata celular,
limfocitele T fiind celulele primare efectoare. Acest fapt nu este surprinzător dacă se ia in
considerare și se respectă rolul central ocupat de catre limfocitul T.
• Pe lângă celulele T citotoxice, atât anticorpii cat și macrofagele mediaza distrugerea grefei
bazandu-se pe ajutorul celulelor T. Distrugerea grefei mediată de anticorpi, o caracteristică a
evenimentelor de rejet hiperacut, joacă un rol important într-o situație specială denumită rejet
secundar.
•  In acest caz, un primitor transplantat este retransplantat din cauza insuficientei grefei primare,
iar după confruntarea cu antigenele sau alloantigene străine grefei, la care gazda a fost expusa
anterior, sistemul imun al gazdei generează un răspuns de respingere hiperacută. Acest răspuns
este format din anticorpi citotoxici preformati în timpul prima întâlniri a gazdei cu antigenele
grefei.
Mediatori ai rejectului

30
 Tipuri de rejet
Rejet Initierea si durata Mecanisme Tipul grefei
post-transplant

Hiperacut Minute ore Anticorpi Xenogrefa: rejet

preformati secundar

Acut Zile Mediat celular Alogrefe cu eterogenitate

MHC

Cronic Luni Anticorpi si Alogrefe cu eterogenitate

mediere celulara a sistemului minor de
histocompatibilitate
 Factori care influenteaza succesul unui transplant
• Mai mulți factori afectează rezultatul transplantului de țesut, în special gradul de histocompatibilitate
între donator și primitor.
• Din fericire, disponibilitatea reactivilor specifici pentru testarea proteinele de suprafață celulară
codificate de MHC a permis un grad ridicat de potrivire intre donator și primitor, înainte de transplant.
• Tipizarea tisulara reprezinta identificarea tipului MHC al donatorului și al primitorului unui
transplant pentru a optimiza similitudinea genetica sau potrivirea pre-transplant.
• Această metodă și, prin urmare, rezultatul transplantului vor continua să se îmbunătățească odata ce
locusurile MHC sunt descrise. La fel de important în potrivirea donatorului și primitorului pentru
transplant este cunoașterea primei sensibilizari fata de antigenul străin la un presupus primitor de
transplant. Evenimente, cum ar fi transfuziile de sânge și sarcina înainte de transplant, precum si
transplanturile anterioare, pot afecta succesul transplantului și duc la răspuns imun hiperacut sau rejet
secundar.
• De o importanta critica pentru succesul și viabilitatea transplantului este gradul de conservare al
țesutului sau organului înainte de grefare. Timpul de ischemie, definit ca timpul în care donatorul de
organe a fost privat de aprovizionarea cu sânge propriu, afecteaza drastic rezultatul transplantului și ar
trebui să fie redus la minimum. Timpul de ischemie este deosebit de important pentru buna funcționare
a rinichilor, inimii, și transplantului de ficat, unde conservarea organelor este o problemă. Într-adevăr,
conservarea organelor în cazul transplantului de rinichi este agravata de disponibilitatea donatorilor
cadavru, unde timpul de ischemie și conservarea organelor pe termen lung afectează viabilitatea
transplantului.
• Interesant, există câteva situs-uri din organism (sistemul nervos central, tractul reproductiv), care sunt
considerate "imun privilegiate" în ceea ce privește vulnerabilitatea lor la un răspuns imun. Aceste situs-
uri, sunt lipsite de drenaj limfatic și exprima câteva antigene MHC fiind prin urmare, slab imunogene.
 Semnificatie clinica
• Transplantul de succes se bazează pe compatibilitatea imunologica
intre primitorii și donatorii de organe.

• Această compatibilitate depinde atât de gradul de potrivire a

tipurilor de țesut (tipuri HLA) ale donatorului și primitorului,cat si
de absența oricărei reactivitati a anticorpilor preexistenti.

• Ambii factori influențează gradul de imunosupresie necesar pentru

a preveni rejetul grefei de către primitor.

• Elementul cheie pentru transplantul de succes este capacitatea de a

identifica în mod corect tipurile de țesut ale primitorilor și
donatorilor pentru a prezice daca o grefa este probabil să fie
respinsă (boala gazdei contra grefa) sau, în cazul unei BMT dacă
grefa va ataca primitorul (boala grefei contra gazda GvHD).
34
• Tipizarea HLA: transplant de măduvă osoasă
                              transplantul de ficat
                              transplantul renal
                              transplantul pancreatic
                              transplant cardiac
transplant de plaman

• Registrul National al Donatorilor de celule stem

• Lista de așteptare pentru:

- Transplant de măduvă osoasă
                             - Ficat și transplant renal
                             - Transplant de plaman
- Transplantul de cord
36