ANALIZA TRANZACTIONALA –CURS 101

CUPRINS

I Scopul cursului 101

II Definita si filosofia AT si ariile sale de aplicare
a. Definitia analizei tranzactionale
b. Principiile filosofice
c. Metoda contractuala
d. Arii de aplicare – diferente in procesul aplicarii
1. Clinic
2. Educational
3. Organizational
4. Altele
III Scurt istoric al dezvoltarii AT
a. Eric Berne
1. Cine a fost Eric Berne?
2. Dezvoltarea ideilor
3. Carti scrise de Eric Berne
b. Dezvoltarea AT
1. Seminariile de Psihiatrie Sociala de la San Francisco
2. Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala (ITAA)
3. Asociatiile regionale si nationale de AT
IV. Analiza structurala
a. Definitia starilor eului
b. Recunoasterea si diagnosticul starilor eului
c. Descrieri comportamentale (Parinte normativ, Parinte Grijuliu, Adult, Copil Liber, Copil
Adaptat)
d. Contaminarea si excluderea
V Analiza tranzactionala propriu-zisa
a. Tranzactii
1. Definitia unei tranzactii
2. Tipuri de tranzactii
3. Reguli de comunicare (Berne)
b. Mangaieri
1. Definitia unei mangaieri
2.Foamea de stimuli si de recunoastere
3. Tipuri de mangaieri
c. Desconsiderari
1. Definitia desconsiderarii (comportament sau proces intern)
2. Nivele de desconsiderare
3. Motive de desconsiderared.
d. Structurarea sociala a timpului
1. Foamea de structura
2. Sase modalitati de structurare a timpului
VI Analiza jocurilor
a. Definitia jocurilor
b. Motive pentru jucarea jocurilor
c. Avantajele jocurilor
d. Exemple de jocuri
e. Gradele jocurilor
f. Modalitati de analiza a jocurilor folosind diagramele
1. Diagrama tranzactionala
2. Formula J
3. Triunghiul Dramatic
VII Analiza sentimentelor parazite
a. Semnificatia proceselor interne intrapsihice
b. Definitia sentimentelor parazite si a timbrelor
c. Relatia dintre sentimente parazite si tranzactii, jocuri si script
VIII Analiza de script
a. Pozitiile de viata
1. Definitia pozitiilor de viata
2. Cele patru pozitii de viata
3. Relatia dintre pozitiile de viata, jocuri si script
b. Script
1. Definitia scriptului
2. Originea scriptului in copilarie
3. Procesul dezvoltarii scriptului (injonctiuni, contrainjonctiuni, decizii
precoce, atribuiri)
4. Schimbarea scriptului
c. Autonomie
1. Constiinta clara
2. Spontaneitate
3. Capacitatea de a fi intim

II Definitia si filosofia AT si ariile sale de aplicare

a. Definitia analizei tranzactionale

„AT este o teorie a personalitatii si o metoda de psihoterapie care are in vedere o crestere
si o schimbare personala”. Aceasta este definitia propusa de Asociatia Internationala de
Analiza Tranzactionala.
Ca teorie a personalitatii, AT ne arata cum sunt structurati oamenii din punct de vedere
psihologic. Pentru aceasta, AT utilizeaza un model format din trei parti: modelul starilor
eului, care ne ajuta sa intelegem cum functioneaza oamenii si cum isi exprima personalitatea
in termeni comportamentali.
AT este, de asemenea, o teorie a comunicarii, a carei aplicare poate furniza o metoda de
analiza a sistemelor si organizatiilor.
AT propune o teorie a dezvoltarii copilului. Conceptul de script explica cum schemele de
comportament din viata noastra actuala au luat nastere in copilarie.
 In interiorul cadrului scriptului, AT furnizeaza explicatii despre modul in care continuam
uneori sa reutilizam strategii din copilarie in viata adulta, chiar cand acestea duc la rezultate
dureroase sau infructuoase. In consecinta, AT propune o teorie a psihopatologiei.

b. Principii filosofice

AT se bazeaza pe un numar de principii filozofice, care sunt afirmatii privind oamenii,

viata si obiectivele (scopul) schimbarii. Iata-le:
Oamenii sunt OK.
Toti oamenii au capacitatea de a gandi.
Oamenii decid asupra destinului lor si aceste decizii pot fi schimbate.
Din aceste principii decurg doua principii de baza ale practicii AT:
- Metoda contractuala
- Comunicarea directa

c. Metoda contractuala

Daca tu esti practician AT si eu sunt clientul tau, noi ne luam impreuna responsabilitatea
de a duce la bun sfarsit schimbarea pe care o doresc. Aceasta pleaca de la principiul ca tu si cu
mine suntem intr-o relatie de la egal la egal, nu este obligatia ta sa-mi faci ceva si nici eu nu
vin la tine in speranta ca tu vei face totul pentru mine.
In masura in care amandoi facem parte dintr-un proces de schimbare, este important ca
amandoi sa stim cum este repartizata sarcina si in consecinta incheiem un contract.
Acest contract reprezinta declararea responsabilitatii partilor. Ca si client, spun ce vreau sa
schimb si ce sunt gata sa fac pentru aceasta schimbare, iar tu, ca practician, vei confirma ca
esti gata sa lucrezi cu mine pentru asta. Te vei angaja sa utilizezi cat mai bine competenta ta
profesionala si-mi vei spune ce compensatie doresti in schimbul serviciului tau.

Berne a definit un contract ca un angajament bilateral explicit, pentru o actiune cu un

curs bine definit.
Agream de asemenea si definitia lui James si Jongeward:
„Un contract este un angajament Adult cu tine si/sau cu altcineva, pentru a face o
schimbare”.
Contractele specifica:
- cine sunt cele doua parti;
- ce urmeaza sa faca impreuna;
- cat va dura;
- care va fi scopul sau finalul procesului;
- cum stim ca am ajuns acolo;
- cum va fi acest lucru benefic si/sau agreabil pentru client.

Claude Steiner a precizat patru conditii de baza pentru elaborarea unui contract sanatos
Acestea deriva din practica contractelor juridice.
(1) Consens mutual. Aceasta inseamna ca ambele parti trebuie sa-l accepte. Practicianul nu
impune aranjamente de afaceri, nici scopuri pentru terapia clientului. Nici clientul nu le poate
impune practicianului. Contractul se va stabili pe baza negocierii intre parti.
 (2) Acceptarea contraprestatiei. In limbaj juridic, contraprestatia se refera la o forma de
compensatie in schimbul timpului sau lucrului cuiva. In contextul AT, compensatia va fi de
obicei sub forma de bani, platiti de client practicianului.
(3) Competenta. Atat practicianul, cat si clientul trebuie sa fie competenti sa faca ceea ce
au consimtit prin contract. Pentru practician, acest lucru inseamna sa aiba abilitati
profesionale specifice, necesare facilitarii schimbarii dorite de client. Clientul trebuie sa fie
capabil sa inteleaga contractul si sa aiba resurse fizice si mentale sa continue. De exemplu, o
persoana cu afectiuni organice cerebrale poate sa nu fie capabila sa intre intr-un tratament
contractual. Deasemenea, o persoana aflata sub influenta alcoolului sau a drogurilor nu poate
face un contract competent.

(4) Obiect licit. Scopurile si conditiile contractului trebuie sa fie in conformitate cu legea.
Pentru practician, „obiect licit” implica, de asemenea, si aderarea la principiile etice ale
corpului profesional din care face parte.

d. Arii de aplicare – diferente in procesul aplicarii

1. Clinic

Terapia este un proces menit sa ajute oamenii sa-si atinga scopurile personale.

Autoterapia
Unii autori au dat o atentie deosebita dezvoltarii cailor prin care AT poate fi folosita in
autoterapie. Unul dintre cei mai importanti este Muriel James. Ea a castigat premiul Eric
Berne, pentru lucrarea sa despre crearea unui model parental propriu
Acesta este un sistem prin care o persoana poate construi un „nou Parinte”, care
furnizeaza mesaje noi, pozitive, care le inving pe cele negative, restrictive, care ar fi putut fi
date de catre parintii nostri.
Implica o combinatie de tehnici, inclusiv chestionare, contracte, fantezii, vizualizare si
teme pentru schimbari comportamentale.
Intr-un anumit sens, toate terapiile sunt autoterapii. AT recunoaste ca fiecare este
responsabil pentru propriul comportament, ganduri si sentimente.
Asa cum nimeni nu te poate face sa simti ceva, nimeni nu te poate face sa te
schimbi. Singura persoana care te poate schimba esti tu.

De ce terapie?
Asa ca, dat fiind ca oamenii sunt responsabili pentru schimbarea lor, ce rost are sa lucrezi
cu un terapeut?
O cale pentru a raspunde la aceasta intrebare este in termenii desconsiderarii si ai cadrului
de referinta. Toti am investit in stergerea unor aspecte ale realitatii care ne-ar putea ameninta
imaginea despre lume, pe care am creat-o in copilarie. De cate ori intru in script la varsta
adulta, voi desconsidera pentru a-mi apara cadrul de referinta. Pentru a rezolva problemele
si a face o schimbare eficienta, am nevoie sa devin clar in legatura cu aspectele realitatii pe
care le-am desconsiderat.
Dar aici apare capcana. Prin simplul fapt ca le desconsider, aceste aspecte ale realitatii
sunt „pete oarbe” pentru mine. As putea fi capabil sa detectez si sa corectez propriile
desconsiderari prin efortul Adultului meu.
Armele si uneltele AT sunt de mare ajutor
 Cu toate acestea, exista unele parti ale cadrului meu de referinta pe care, din Copil, le
vad ca fiind deosebit de importante pentru supravietuirea mea. Pe acestea le voi apara
cu energie deosebita. Voi face acest lucru inconstient, mentinand petele oarbe asupra
perceptiei realitatii, care ar putea periclita aceste desconsiderari cruciale. Pentru a face
schimbari in aceste parti, am nevoie de opinia cuiva, care nu are aceleasi pete oarbe.
Prietenii si membrii familiei nu sunt cele mai bune surse pentru aceste opinii. In mod tipic,
membrii familiilor au pete oarbe pe care au fost educati sa le impartaseasca. Este posibil sa-
mi aleg prietenii si sotul/sotia sau partenerul datorita petelor oarbe pe care le au in comun
cu mine.
Unul dintre scopurile lucrului cu un terapeut sau participarii la un grup de terapie este acela
ca imi ofera o sursa de feedback care nu este influentata de petele mele oarbe.Daca folosesc
aceste feedback-uri si incep sa-mi modific cadrul de referinta, este posibil sa ma simt speriat,
in Copil.
Pentru a putea face schimbarea, as putea avea nevoie de suport si protectie. As putea, de
asemenea, beneficia din confruntarile ulterioare, deoarece voi folosi tot felul de tehnici de
diversiune, inconstiente, pentru a ma apara impotriva schimbarii. Voi gasi ca este mai usor sa
fac schimbarea si sa o stabilesc intr-o maniera permanenta, daca primesc mangaieri si
incurajari de la ceilalti. Toate aceste beneficii le obtin lucrand cu un terapeut sau cu un grup.

Cine poate beneficia de terapie?

Exista un dicton AT, care spune: „Nu e nevoie sa fii bolnav pentru a fi mai bine”. Nu e
nevoie sa fii neputincios, dezavantajat sau tulburat, pentru a obtine un beneficiu din terapie.
De fapt, nici nu e nevoie sa „ai probleme”.
Poti fi o persoana care functioneaza bine, implinita si sa intri in terapie doar pentru a
obtine mai mult din ceea ce doresti de la viata. Nimeni nu este liber de script suta la suta,
indiferent cat de norocosi am fost cu parintii nostri. Pentru cei mai multi dintre noi, exista
unele zone ale vietii in care ne cream probleme, prin intrarea in script. Daca este asa, am
putea descoperi ca merita sa investim timp, bani si angajament pentru a intra in terapie si a
rezolva aceste probleme legate de script.
Acestea fiind spuse, terapia AT poate fi utila tuturor celor care au probleme personale, de la
dificultati temporare in relatie, pana la tulburari severe mentale.
Tratamentul tulburarilor serioase necesita un context potrivit, cu suport psihiatric.

Caracteristicile terapiei AT
Practica terapiei AT se bazeaza pe un cadru teoretic coerent.
Pietrele de temelie ale acestei teorii sunt reprezentate de modelul starilor eului si de
conceptul de script.
Schimbarea personala este vazuta in termenii modelului decizional. Fiecare dintre noi
decide in copilarie pattern-urile de comportament, gandire si sentimente din script. O premisa
a terapiei AT este ca aceste decizii precoce pot fi schimbate.
Tratamentul AT se bazeaza pe metoda contractuala. Atat terapeutul, cat si clientul isi
impart responsabilitatea pentru atingerea scopurilor contractuate. Aceste scopuri sunt alese
pentru a promova iesirea din script si dobandirea autonomiei.
Relatia terapeutica in AT se bazeaza pe premisa ca oamenii sunt OK. Atat clientul, cat si
terapeutul sunt vazuti ca fiind la acelasi nivel, nu unul mai jos si celalalt mai sus.
Comunicarea deschisa este incurajata. Terapeutul si clientul vorbesc o limba comuna,
folosind cuvinte simple. Clientul este incurajat sa invete despre AT. De obicei, terapeutii cer
clientilor sa urmeze cursuri introductive sau sa citeasca carti AT. Daca terapeutul ia notite de
caz, acestea sunt puse la dispozitia clientului, daca acesta doreste.
Prin toate aceste cai, clientul este investit cu putere, pentru a lua parte activ si informat la
procesul terapeutic.
O alta caracteristica a terapiei AT este aceea ca este orientata spre schimbare, si nu doar
spre obtinerea insight-ului. Bineinteles, AT pune accent pe intelegerea naturii si surselor
problemei. Dar aceasta intelegere nu este niciodata vazuta ca finalitate. In schimb, este o
unealta folosita in procesul activ al schimbarii. Schimbarea consta in luarea unor decizii de a
actiona diferit, decizii care apoi sunt puse in practica.
Avand aceasta orientare, practicienii AT nu au considerat valoroase terapiile
interminabile. Nu se asteapta sa-i ia clientului luni sau ani pentru a intelege, inainte de a face
schimbarea. Berne a subliniat acest lucru in faimoasa
recomandare pe care o facea clientilor: „Fa-te bine intai si vom analiza mai tarziu, daca o mai
doresti”.
In acelasi timp, AT nu este doar o abordare „terapeutica-scurta”. Pentru rezolvarea unor
probleme, uneori este necesara o relatie terapeutica de lunga durata si acest lucru poate fi
facut intr-un context AT.

Cele trei scoli de AT

Uzual, in zilele noastre, se considera ca exista trei mari „scoli” de AT.

Fiecare dintre ele a pus accent pe un punct teoretic diferit si pe anumite tehnici
terapeutice.

1-Scoala clasica

Scoala clasica este numita asa, deoarece urmeaza indeaproape abordarea

terapeutica dezvoltata initial de catre Berne si asociatii sai. Practicienii
conservatori folosesc o gama larga de modele analitice pentru a facilita
intelegerea Adulta si a „agata” in acelasi timp motivatia Copilului (Triunghiul
Dramatic, egograma, profilul mangaierilor, optiuni, etc).
In abordarile clasice, primul pas pe care trebuie sa il faca clientul este de a
intelege in ce fel s-a instaurat problema. Apoi stabileste un contract pentru a face
schimbari comportamentale care il vor ajuta sa iasa din script si sa dobandeasca

autonomia. Este recunoscut ca, pe masura ce clientul isi schimba

comportamentul, incepe sa se si simta diferit, dar incurajarea exprimarii
sentimentelor nu este punctul central al AT clasice.
Scoala clasica sustine puternic terapia de grup. Procesul grupului este
considerat deosebit de important. Interactiunile clientului cu ceilalti membri ai
grupului sunt considerate reluari ale situatiilor ramase nerezolvate in copilarie.
Rolul terapeutului este de a lasa sa se dezvolte procesul de grup si apoi sa
intervina, ajutandu-i pe membrii grupului sa constientizeze jocurile, parazitarile si
celelalte pattern-uri ale scriptului, pe care le-am exteriorizat in relatia cu ceilalti
membri ai grupului si cu terapeutul.
In viziunea scolii clasice, o functie importanta a terapeutului este de a-i da
clientului noi mesaje Parentale. Pat Crossman
4
a sugerat „cei trei P” pe care
terapeutul trebuie sa ii ofere, pentru a face acest lucru in mod eficient:
permisiune, protectie si putere
3
.
Acordarea permisiunii se refera la faptul ca terapeutul ofera clientului
mesaje care contrazic activ injonctiunile sau contrainjonctiunile negative din
script. Acestea pot fi transmise verbal, ca de exemplu: „Este in regula sa simti ce
simti!”, sau „Inceteaza sa lucrezi atat de mult!” Permisiunile pot fi oferite de
asemenea prin faptul ca terapeutul se ofera ca model.
Ca sa accepte permisiunea terapeutului, Copilul clientului trebuie sa
perceapa Parintele terapeutului ca fiind mai puternic - avand mai multa putere -
decat parintele real de la care a venit mesajul negativ original. De asemenea,
clientul trebuie sa-l vada pe terapeut ca fiind capabil sa ofere protectie impotriva
fricii legate de consecintele dezastruoase care ar putea aparea prin nesocotirea
comenzilor negative date de parinti.

2-Scoala redecizionala

Bob si Mary Goulding sunt intemeietorii abordarii terapeutice care combina

teoria AT cu tehnicile terapiei gestalt dezvoltata de catre Frederick (Fritz) Perls.
Sotii Goulding au subliniat faptul ca deciziile precoce sunt luate dintr-o pozitie
mai mult simtita decat gandita. Asa ca, pentru a iesi din script, persoana trebuie
sa ia din nou contact cu sentimentele Copilului din perioada precoce, sa termine
treaba, exprimand aceste sentimente si sa schimbe decizia precoce cu o noua
decizie, mai adaptata. Acest lucru poate fi obtinut prin fantezie sau prin vis
stimulat, sau prin „lucrul cu scene precoce”, in care clientul se intoarce pana la
amintirea scenei initiale traumatice si o retraieste.
Bob si Mary Goulding sunt de acord cu Pearls in ceea ce priveste credinta
ca, daca cineva este „blocat” intr-o problema, acest lucru indica faptul ca doua
parti ale personalitatii trag cu forta egala in directii opuse. Rezultatul este ca
persoana foloseste o mare cantitate de energie, dar nu ajunge nicaieri. Aceasta
situatie poarta numele de impas. Sotii Goulding au dezvoltat teoria lui Pearls,
imaginandu-si ca impasul apare intre stari diferite ale eului. In terapie, rezolvarea
impasului este facuta, de obicei, folosind tehnica gestalt, cunoscuta sub numele
de „tehnica celor doua scaune”. Clientul isi imagineaza cele doua parti aflate in

conflict, asezate pe doua scaune diferite, „devenind” pe rand, fiecare dintre

aceste doua parti si purtand un dialog cu scopul de a rezolva conflictul. In timpul
acestui proces, sentimentele reprimate ale Copilului pot fi deseori aduse la
suprafata.
Comparativ cu ceilalti practicieni AT, terapeutii redecizionali pun chiar mai
mult accentul asupra responsabilitatii personale. In munca redecizionala,
contractul terapeutic nu este vazut ca o intelegere intre doua parti: clientul si
terapeutul; este un angajament pe care clientul il ia cu el insusi, terapeutul fiind
martor. Terapeutul nu-i „da clientului permisiuni”. Clientul isi da permisiunea de a
se comporta si de a simti intr-un nou mod, cu terapeutul, care este un model
pozitiv. De asemenea, puterea este vazuta ca o resursa pe care clientul o are
deja, mai degraba decat ca ar fi oferita de terapeut.
Terapeutii redecizionali lucreaza frecvent cu grupuri, dar nu pun accentul
pe procesul grupului. In schimb, terapia este facuta individual, ceilalti membri ai
grupului comportandu-se ca martori si oferind mangaieri pozitive pentru a
incuraja si reintari schimbarea. La fel de important pentru client este sa faca un
contract pentru schimbarea comportamentala, sa-si exerseze si sa-si consolideze
noua decizie.

3-Scoala Cathexis

Familia Schiff a infiintat Institutul Cathexis, ca centru pentru tratamentul

clientilor psihotici. Ei au folosit o abordare pe care au numit-o reparentare.
Aceasta se bazeaza pe premisa ca nebunia este rezultatul unor mesaje parentale
distructive si incoerente. In tratament, clientul este incurajat sa regreseze pana la
mica copilarie. Facand asta, isi debranseaza „Parintele nebun”, retragandu-i
astfel energia. Apoi i se ofera posibilitatea de a-si retrai cresterea, de data
aceasta terapeutul oferind mesaje Parentale pozitive si coerente. Din fericire,
aceasta a doua crestere se desfasoara mai repede decat prima. Chiar si asa,
reparentarea inseamna ca „copilul” adult va fi foarte dependent, un timp, de
noua „mama” si de noul „tata”. De aceea, acest tip de tratament are nevoie de
un mediu sigur si de un grad mare de angajament din partea terapeutului, ca si
de sprijin psihiatric.
Metoda schiffiana s-a dovedit de asemenea eficienta in terapia clientilor
nepsihotici. Aici se pune accentul asupra confruntarii constante a
desconsiderarilor si redefinirilor. In loc de a fi pasivi, oamenii sunt indemnati sa
gandeasca si sa actioneze pentru rezolvarea problemelor. Angajamentul
terapeutic intens necesar in cazul reparentarii nu este potrivit in lucrul cu clientii
nepsihotici. Cu toate acestea, terapeutul schiffian poate face un contract de
parentare cu clientul sau. Terapeutul face contractul de a fi mereu la dispozitia
clientului, fara limitarea timpului si serveste ca „parinte de substitutie”, oferindu-i
clientului definitii Parentale noi si pozitive, in locul mesajelor restrictive care ar fi
putut fi primite de la parintii reali
Cand terapia schiffiana are loc in grup, grupul este vazut ca mediu reactiv.
Aceasta inseamna ca toti membrii grupului, inclusiv terapeutul, trebuie sa
raspunda activ la actiunile celorlalti membri. Daca tu faci in grup ceva ce mie nu
imi place, se asteapta de la mine sa iti spun: „Nu-mi place ce ai facut acum. In loc
de asta, as vrea sa faci X”. Daca cineva din grup intra intr-un comportament
pasiv sau desconsiderare, se asteapta ca ceilalti membri ai grupului sa-l
confrunte imediat si sa ceara rezolvarea problemei in mod activ. Aici,
„confruntarea” nu inseamna Persecutare. Implica o cerere directa facuta
celeilalte persoane, din pozitia Eu+Tu+. Persoana care face confruntarea o face
in scopul autentic de a se proteja si de a ajuta cealalta persoana. Familia Schiff a
folosit formularea „confruntare binevoitoare” pentru a exprima aceasta idee.

Dincolo de cele „trei scoli”

Unele dintre cele mai importante contributii AT din zilele noastre nu apartin
nici uneia dintre cele trei „scoli”. Doua exemple importante sunt Sistemul
parazitarii al lui Erskine si Zalcman si Miniscriptul lui Kahler. Fiecare dintre aceste
modele teoretice a generat propria abordare terapeutica.
Una dintre caracteristicile pozitive importante in AT a fost abilitatea de a
incorpora idei si tehnici ale altor terapii. Acestea s-au dovedit imediat compatibile
cu fundamentele teoretice ale AT. Rezultatul este ca terapeutul AT modern
poseda o gama larga adaptabila de tehnici, care sunt puse in slujba nevoilor
clientului. Cei mai multi practicieni AT s-au format si in alte modalitati
terapeutice, aducandu-le pe acestea in munca lor AT. Am vorbit deja despre
combinatia AT- gestalt, folosita in terapia redecizionala. Terapeutii AT pot folosi
de asemenea concepte si tehnici extrase din psihanaliza si din abordari
terapeutice scurte, bioenergie, programare neuro-lingvistica, teoria sistemelor,
vizualizare si tehnici de modificare a imaginii de sine, terapia Ericksoniana,
psihologia comportamentala, teoria dezvoltarii si numeroase alte domenii, in
functie de formarea si interesul practicianului. Cu toate acestea, modelul starilor
eului si teoria scriptului raman principii de baza, care ghideaza folosirea acestor
tehnici variate in interiorul cadrului AT.

2. Educational

Autonomia implica gandire clara si rezolvare eficienta a problemelor.

Scopul educatorului este de a-si ajuta elevii sa-si dezvolte aceste abilitati. De
aceea autonomia, ca tel global, este la fel de importanta in educatie ca si in
munca clinica.
In general, educatorul are posibilitatea de a fi in relatie cu elevii sai o
perioada mai mare de timp si intr-o maniera mai personala decat practicianul organizational.
Prin natura contextului educational, este foarte probabil ca elevii
sa-i „puna o fata” profesorului, iar acesta, in schimb, poate intra in aceste reluari
ale trecutului, luand rolul de Parinte. Poate evita acest lucru dobandind
cunostinte despre teoria scriptului si intelegand continutul propriului script.
Teoriile AT in legatura cu dezvoltarea copilului il pot ghida pe educator
pentru a face fata eficient tinerilor aflati in diferite etape de dezvoltare.
Starile eului
Modelul de baza al starilor eului este inteles de catre copii, din primii ani
de scoala. Limbajul simplu al AT ii ajuta sa-l invete usor. Examinand continutul si
motivatia tuturor celor trei stari ale eului, elevii devin mai capabili sa invete,
cunoscandu-si clar intentiile si dorintele. Chiar procesul invatarii este mai eficient
daca apeleaza la toate cele trei stari ale eului. Este deosebit de important sa se
cunoasca ca sursa creativitatii si a energiei unei persoane este Copilul Liber si
aceasta parte are nevoie sa fie inclusa in procesul de invatare.
Si educatorul are nevoie sa aiba acces liber la cele trei stari ale eului. Cea
mai mare parte a timpului se va afla in Adult, rezolvand probleme. Deseori va
avea nevoie sa stabileasca granite clare cu Parintele Normativ pozitiv sau sa
ofere bunavointa, ingrijire, din Parintele grijuliu pozitiv. Poate intra in Copil,
pentru a oferi un model de spontaneitate, abilitate intuitiva si bucurie de a
invata.
Tranzactii, mangaieri, structurarea timpului
Analiza tranzactiilor este utila in mentinerea unei comunicari clare,
productive, si lipsite de agende ascunse intre profesori si elevi. Folosirea
optiunilor ii poate ajuta atat pe profesori, cat si pe elevi sa „sparga” interactiunile
„blocante” Parinte-Copil.
Detectarea si evitarea comportamentului din driver poate fi de asemenea
de mare ajutor in clarificarea comunicarii. Este o mare diferenta intre a invata
ceva si a incerca sa inveti. Profesorii sunt mai bine intelesi cand isi iau timp, in
loc de a se grabi. Elevii isi imbunatatesc metodele de studiu cand sunt satisfacuti
ca au invatat suficient, in loc sa intre in Fi Perfect, ca sa acopere totul.
Acordarea atentiei pattern-ului mangaierilor si structurarii timpului este la
fel de importanta in educatie, cat si in munca organizationala. Salile de curs si
amfiteatrele reprezinta un teren bogat pentru jocuri si parazitari. Elevii pot juca
jocuri cum ar fi: Prostul, Nu Ma Poti Obliga sau Fa Ceva Pentru Mine (cu
comutarea sa potentiala - Uite Ce Am Facut Din Cauza Ta). Profesorii pot juca
Uite Cat De Tare Ma Straduiesc, Incerc Doar Sa Te Ajut, De ce nu…? sau
Cusurgiul. Cunoasterea analizei jocurilor ii ajuta pe profesori si elevi sa evite
aceste interactiuni neproductive si sa se ocupe de predare si invatare.
Folosirea contractelor ii ajuta pe profesori si pe elevi sa obtina o intelegere
clara, deschisa, despre care e treaba lor acolo si cat de bine o pot face

Confruntarea pasivitatii
In contextul educational, ne putem astepta, in mod special, sa apara
simbioze. Aceasta asteptare poate fi declarata deschis in unele culturi, in care
profesorii sunt imaginati in mod traditional in rolul de Parinte si Adult, in timp ce
elevul joaca Copilul. Noile abordari educationale sunt de acord cu cele ale AT,
vazand acest lucru ca pe o desconsiderare a abilitatilor ambelor parti.
Cunoasterea conceptelor schiffiene ajuta profesorii si elevii sa nu intre in
simbioze si sa-si foloseasca la maxim toate cele trei stari ale eului. Educatorii pot
invata sa recunoasca cele patru comportamente pasive si sa le confrunte, in loc
sa intre in jocuri. Daca contextul institutional o permite, pot fi organizate
seminarii care sa ofere un mediu reactiv, in care profesorii si elevii sa-si asume
responsabilitati comune pentru a promova gandirea clara si rezolvarea
problemelor in mod activ.

3. Organizational

AT are in munca organizationala un scop global, care corespunde scopului

autonomiei din AT terapeutica. Roger Blakeney sugereaza criteriul eficacitatii. El
subliniaza ca organizatiile, ca si indivizii, pot dezvolta pattern-uri disfunctionale si
ineficiente de comportament, similare comportamentului din script al unei
persoane. Iesirea din „scriptul organizational” va fi semnalata de o imbunatatire
a eficacitatii in indeplinirea scopului dorit.
Starile eului
Organizatiile nu au stari ale eului, dar au elemente care functioneaza in
mod similar. Au pattern-uri de credinte, eticheta si reguli care corespund starii
eului de Parinte. Au tehnologii si strategii de rezolvare a problemelor care sunt
similare Adultului. Si au pattern-uri de comportament si sentimente similare starii
eului de Copil. Analistul organizational poate examina cantitatea de energie pe
care o organizatie o dedica fiecareia dintre aceste trei elemente, in acelasi fel in
care terapeutul examineaza distributia energiei la nivelul starilor eului unui
individ.
La un nivel si mai evident, comunicarea si interactiunile intre indivizi, intr-o
organizatie, pot fi imbunatatite prin cunoasterea modelului starilor eului. De
exemplu, managerii pot realiza ca adopta pozitia Parintelui negativ, in timp ce
angajatii raspund din Copilul Adaptat negativ, fiind rebeli sau prea supusi. Pentru
a creste eficacitatea, atat managerii, cat si angajatii pot actiona pentru a folosi
mai mult Adultul. Ar putea face un contract clar de utilizare justa a Parintelui
pozitiv, pentru manageri, si a Copilului adaptat pozitiv, pentru angajati. Copilul
Liber si deci satisfactia de a lucra, poate fi incurajat prin mijloace cum ar fi un loc
de munca mai luminos si mai confortabil. Unele firme japoneze ofera angajatilor
papusi impaiate, cu figurile sefilor si bastoane mari de lemn. Cand un angajat
este suparat pe seful lui, poate sa se duca, in orele de lucru, sa bata replica
managerului. Aceasta este prin excelenta eliberarea Copilului Liber.
Tranzactii, mangaieri, structurarea timpului
Analiza tranzactiilor a fost aplicata pe larg in formarea personalului care are
contact direct cu publicul, cum ar fi receptionerii si cei care se ocupa de
rezervari. Ei invata cum sa mentina fluxul conversatiei usor si confortabil, prin
mentinerea tranzactiilor paralele, sau cum sa contracareze o eventuala discutie
Parinte-Copil, prin incrucisarea unei tranzactii.
Analiza pattern-urilor mangaierilor si-a gasit aplicatii evidente pentru
imbunatatirea motivatiei la serviciu. Managerii pot avea nevoie sa invete sa ofere
mangaieri pozitive pentru o munca bine facuta, in loc sa ofere mangaieri
negative pentru una facuta prost. Se aplica principiul „mangaieri diferite pentru
oameni diferiti”: in timp ce tu poti obtine cea mai mare satisfactie fiind laudat de
un superior pe care il respecti, eu poate prefer sa obtin mangaieri sub forma unei
cresteri salariale sau a unei vacante mai lungi.
Cand se examineaza structurarea timpului intalnirilor de lucru, uneori
reiese ca aceste intalniri constau mai mult in pierderea timpului, cu putina
activitate. Ca si in cazul jocurilor, acestea reprezinta probabil cea mai mare
pierdere de timp si de resurse umane in organizatii. Indivizii recurg deseori la
jocuri in organizatii cand sunt plictisiti, nerecunoscuti sau insuficient provocati.
Schimbarea pattern-ului mangaierilor si cresterea oportunitatilor pentru
stimularea pozitiva pot face minuni in eliminarea jocurilor si cresterea
productivitatii. Procedurile AT referitoare la contracte pot ajuta de asemenea
pentru directionarea energiei organizationale catre actiuni constructive si nu spre
urmarirea agendei secrete.
Confruntarea pasivitatii
Conceptele schiffiene s-au dovedit deosebit de utile in cadrul aplicatiilor
organizationale. Matricea desconsiderarilor furnizeaza o metoda sistematica
pentru rezolvarea problemelor. Este deosebit de utila in situatii in care
informatiile si instructiunile sunt „trecute la subsol”, ceea ce poate duce la
pierderea din vedere a detaliilor sau la distorsionarea lor. Constientizarea
desconsiderarilor verbale, a tranzactiilor tangentiale si blocante duce la
imbunatatirea comunicarii si creste eficacitatea intalnirilor.

4. Altele

EATA ofera actual a patra specializare, consilierea.

Printre numeroasele aplicatii, notam utilizarea sa de catre lucratorii sociali,
politie, autoritatile responsabile de detinuti si eliberari conditionate si de catre
preoti AT poate servi deasemenea in orice domeniu in care intelegerea indivizilor,
relatiilor si comunicarii este importanta.
 III Scurt istoric al dezvoltarii AT
2. Eric Berne
1. Cine a fost Eric Berne?
Eric Berne, pe numele sau real Eric Lennard Bernstein, s-a nascut la
Montreal, in 1910. Tatal sau era medic generalist si mama scriitoare. Primii sai
ani au fost foarte fericiti si ceea ce ii placea cel mai mult era sa il insoteasca pe
tatal sau, cand mergea la consultatii. Apoi, cand Eric avea doar noua ani, tatal
sau a murit. Pierderea lui l-a afectat profund pe baietel si aceasta ar putea fi o
influenta majora in dezvoltarea ulterioara a lui Berne.
Incurajat de ambitioasa sa mama, Berne a intrat la Facultatea de Medicina
si a devenit medic in 1935. La scurt timp, s-a mutat in America si si-a inceput
rezidentiatul in psihiatrie. A devenit cetatean american si si-a schimbat numele in
Eric Berne.
In 1941 si-a inceput formarea in psihanaliza, intrand in analiza la Paul
Federn. A intrerupt aceasta formare cand a inceput al doilea razboi mondial.
Berne a intrat in Corpul Medical al Armatei in 1943, ca psihiatru. In aceasta
perioada a inceput sa faca terapie de grup. Deja incepuse sa adune notite critice
despre psihiatrie si psihanaliza, care vor forma baza scrierilor sale de mai tarziu.
Dupa eliberarea din armata, in 1946, Berne si-a reluat formarea
psihanalitica, de aceasta data cu Erik Erikson. A inceput regimul intens de munca,
care a caracterizat toata viata sa, combinand practica privata cu diferite functii
oficiale si cu o agenda incarcata de angajamente literare. Prima sa carte, The
Mind in Action, a fost publicata in 1947; a fost revizuita in 1957, purtand titlul A
Layman’s Guide to Psychiatry and Psychoanalysis.
In 1949, Berne a publicat primul dintre cele sase articole profesionale
referitoare la natura intuitiei. De atunci, pana in 1958, Berne a prezentat in
aceste articole ideile care au stat la baza dezvoltarii AT.
In acest timp, Berne si-a continuat formarea in psihanaliza. In 1956, a facut
cerere de a deveni membru al Institutului de Psihanaliza, dar a fost respins.
Stimulat de aceasta respingere, Berne a decis sa mearga pe cont propriu si
sa elaboreze o noua abordare psihoterapeutica. Pana la sfarsitul acelui an, a
terminat inca doua din seria articolelor despre intuitie, in care a prezentat pentru
prima oara conceptul de stari ale eului de Parinte, Adult si Copil si a folosit
termenul de „analiza structurala”. Aceste articole au fost publicate in 1957.
Berne a continuat, scriind un nou articol, pe care l-a prezentat Asociatiei
Americane de Psihoterapie de Grup, in noiembrie 1957. Era intitulat
„Transactional Analysis. A new and Effective Method of Group TherapyIn acest articol, care
a fost tiparit anul urmator, Berne reia conceptul de
stari ale eului de Parinte, Adult si Copil si introduce notiunile de joc si script. Deci,
cadrul de baza al teoriei AT era deja complet.
Ce fel de om a fost Berne? Persoane diferite care l-au cunoscut au amintiri
diferite legate de personalitatea sa complexa. Unii spun ca era jovial, protector,
vesel, cald. Altii isi amintesc ca avea limba ascutita, era competitiv si distant.
Ceea ce e sigur e ca era un ganditor clar si cerea si celorlalti sa gandeasca clar.
Aceasta calitate apare din structura coerenta a teoriei AT.
Toata cariera sa, Berne a fost interesat constant de functia intuitiei.
Aceasta s-a reflectat in dinamismul formularilor conceptelor AT, cat si in forta cu
care a insistat asupra conceptului de „Gandire Martiana”: intelegerea mesajelor
ascunse, la fel ca si a celor explicite.
Berne a fost un individualist, chiar un rebel. Noi doar putem ghici daca
respingerea sa de catre miscarea psihanalitica a fost imboldul real pentru
dezvoltarea AT. Dar, oricum, el a reusit sa creeze o metoda originala in cadrul
psihoterapiei, care a „spart regulile” stabilite, asa cum le vedea Berne in acel
timp. Ideea sa era aceea de a vindeca oamenii repede si nu de a-i ajuta sa „faca
un progres”, in timpul unor ani de terapie. A spus ca AT trebuie sa aiba un limbaj
profan, simplu, in locul celui sufocant, cu cuvinte din greaca si latina, astfel incat
clientul si terapeutul sa poata coopera mai usor, in procesul vindecarii.
Paradoxal, unele dintre cele mai indragite idei de catre Berne au izvorat
direct din formarea sa medicala. Poate ca asta reflecta nu doar formarea sa
medicala, ci si amintirea copilariei fericite, petrecute alaturi de tatal sau. Cand
Berne a scris „Transactional Analysis in Psychotherapy”, a facut o dedicatie in
latina: „In memoria tatalui meu, David, Doctor in Medicina, Profesor de Chirurgie
si doctor al saracilor”.
Pentru Berne, un terapeut eficient trebuie sa fie un „doctor adevarat”.
Berne nu se referea la faptul ca doar medicii pot fi terapeuti. Din contra, voia sa
spuna ca orice terapeut trebuie sa accepte responsabilitatile asteptate de la un
doctor. „Doctorul adevarat”, spunea Berne, este intotdeauna orientat catre
vindecarea clientilor sai. Trebuie sa-si planifice tratamentul in asa fel incat sa stie
in fiecare faza ce face si de ce face acest lucru. Aceste calitati sunt cerute si azi
pentru acreditarea practicienilor AT.
2. Dezvoltarea ideilor
Anul 1964 a fost un an hotarator pentru istoria AT - publicarea cartii Games
People Play. Berne a avut intentia sa scrie o carte pentru un numar restrans de
profesionisti. In schimb, aceasta a devenit un best-seller. Pe masura ce vanzarile
explodau in toata lumea, limbajul si teoriile AT prindeau imaginatia unui public
numeros

Succesul comercial al cartii Games People Play nu a produs o crestere

imediata a numarului profesionistilor care utilizau AT. In 1965, numarul
membrilor ITAA nu era decat de 279. Cu toate acestea, acesti membri au
continuat dezvoltarea sustinuta a teoriei si practicii AT. In 1965, familia Schiff,
acum stabilita in estul USA, a inceput lucrul cu clientii psihotici. Cartea lui Berne
„Principles of Group Treatment“a fost publicata in 1966 si, in acelasi an, a aparut
articolul lui Steiner „Script si contrascript”, in TAB.
In 1968, membrii ITAA ajunsesera la 500, iar Triunghiul Dramatic al lui
Stephen Karpman a fost publicat pentru prima oara in TAB.
In acelasi timp, Berne si-a continuat rutina continua a muncii intense. Pana
in iunie 1970, a finalizat manuscrisele altor doua carti: „Sex in Human Loving” si
„What Do You Say After You Say Hello?”. Dar nu a mai apucat sa le vada
publicate. Spre sfarsitul lunii iunie, a suferit un atac de cord si a fost dus repede
la spital. Cu toate ca initial s-a recuperat, a avut un al doilea atac si a murit pe 15
iulie 1970.
Primul numar al Transactional Analysis Journal, aparut in ianuarie 1971, a
fost un volum memorial in onoarea lui Berne. In acest numar, Aaron si Jacqui
Schiff au publicat articolul lor novator despre „Pasivitate” si Stephen Karpman a
prezentat conceptul sau despre „Optiuni”.
Ca si lucrarile lui Berne, alte doua best-selleruri au crescut interesul
publicului pentru AT. Cartea lui Thomas Harris „I’m OK, You are OK” a aparut in
1967. Spre deosebire de Games People Play, era menita in special publicului larg
si prezenta teoria de baza a AT intr-un mod care atragea imediat si uneori era cu
totul deosebit. In 1971, Muriel James si Dorothy Jongeword au publicat „Born to
Win”, aducand impreuna ideile AT cu abordarea gestalt a lui Fritz Pearls.
Asa ca interesul publicului a crescut ca un bulgare de zapada. Numarul
membrilor ITAA, care era de 1000 in 1971, a crescut la peste 5000. A continuat
sa creasca, pana cand a atins un varf in 1976 - 11.000.
In acest timp, cele trei „scoli” de AT au fost foarte ocupate cu avansarea
tehnicilor si practicii. Articolul original al lui Jack Dusay „Egograms” a aparut in
1972 in TAJ. In acelasi an, Bob si Mary Goulding au publicat articolul care
prezenta ideile lor despre o noua decizie si injonctiuni, iar familia Schiff a fondat
Institutul Cathexis.
Cercetarile lui Taibi Kahler despre driveri si miniscript au fost prezentate
pentru prima data in 1974, intr-un articol in TAJ, marcand un nou demers in AT.
Ideile lui Kahler nu se incadrau in nici una dintre cele trei mari „scoli”. Si astfel,
teoria miniscriptului a prins radacini in teoria de baza AT, introducand concepte
noi, de care Berne nu auzise pana cand a murit in 1970.
3. Carti scrise de Eric Berne
Pentru o bibliografie completa a scrierilor lui Berne, vezi Cranmer, R., „Eric
Berne: adnnotated bibliography”. Transactional Analysis Journal, 1, 1, 1971, 23-9.
Iata urmatoarele opt carti ale lui Berne, enumerate in ghidul ITAA pentru
Cursul 101 AT
Berne, E., Intuition and egostates. (McCormick, P., ed.). San Francisco: TA
Press, 1977.
Un volum de articole publicate de Berne in revistele profesionale, intre
1949 si 1962, referitoare la diferite subiecte legate de intuitie. Acestea includ
primele sale opinii privind teoria de baza a AT.
Berne, E., A layman’s guide to psychiatry and psychoanalysis. New York:
Simon and Schuster, 1957; a treia editie publicata in 1968. Alte editii: New York
Grove Press, 1957; si Harmondsworth: Penguin, 1971.
O revizuire a cartii The mind in action, publicata initial in 1947. Editia din
1967 a cartii A layman’s guide introduce un capitol de analiza tranzactionala,
scris de John Dusay.
Berne, E., Transactional analysis in psychotherapy. New York: Grove Press,
1961, 1966.
Prima carte care se ocupa integral de AT. Contine formularile originale si
definitive ale lui Berne despre starile eului, impreuna cu expunerea dezvoltata a
altor elemente ale teoriei de baza, introduse in articolele anterioare.
Berne, E., The structure and dynamics of organisations and groups.
Philadelphia: J. B. Lippincott Co., 1963. Alte editii: New York: Grove Press, 1966: si
New York: Ballantine, 1973.
Continutul cartii este descris in titlu. Include unele concepte AT, cum ar fi
analiza tranzactiilor si a jocurilor.
Berne, E,. Games people play. New York: Grove Press, 1964. Alte editii:
Harmondsworth: Penguin, 1968.
Best-sellerul, celebru in toata lumea, prezinta ideile despre analiza
jocurilor, dezvoltate de Berne de la inceputul anilor ’60. (revizuite partial,
ulterior). Deasemenea, cuprinde o lista de jocuri, ale caror nume au fost date
atunci.
Berne, E,. Principles of groups treatment. New York: Oxford University
Press, 1966. Alte editii: New York: Grove Press, 1966.
Un text despre teoria si practica terapiei de grup, in domeniul clinic,
inclusiv aplicatiile AT in acest domeniu.
Berne, E,. Sex in human loving. New York: Simon si Schuster, 1970. Alte
editii: Harmondsworth: Penguin, 1973.
O explorare a sexului in relatiile personale, analizat in context AT.
Berne, E., What do you say after you say hello? New York: Grove Press,
1972. Alte editii: London: Corgi, 1975.
O expunere largita a teoriei scriptului, asa cum a fost dezvoltata de catre
Berne si asociatii sai, pana in anii ’70, cu aplicatii in terapie.

b. Dezvoltarea AT
4. Seminariile de Psihiatrie de la San Francisco
Inca de la inceputul anilor ’50, Berne si asociatii sai tineau seminarii clinice
regulate. In 1958, au format Seminariile de psihiatrie Sociala de la San Francisco
(SFSPS)
5
, intalnirile avand loc in fiecare marti, la Berne acasa. Cu toate ca au avut
loc numeroase schimbari de nume si locuri de intalnire, aceste intalniri se tin si
azi.
In primii ani, seminariile de la San Francisco au oferit un teren propice
pentru aparitia noilor idei ale AT. Cartea lui Berne, „Transactional Analysis in
Psychotherapy”, prima dedicata in intregime AT, a aparut in 1961. A fost urmata,
in 1963, de „The Structure and Dynamics of Organisations and Groups”.
„Transactional Analysis Bulletin” - TAB a inceput sa fie publicat in ianuarie 1962,
Berne fiind editorul. Printre membrii SFSPS se aflau multi dintre cei care astazi
sunt figuri binecunoscute ale „scolii clasice” de AT, cum ar fi: Claude Steiner, Jack
Dusay, Stephen Karpman si Franklin Ernst.
De asemenea, printre participantii primelor seminarii, se aflau Jacqui Lee
Schiff. In plus, Bob Goulding a inceput supervizarea clinica cu Berne, la inceputul
anilor ’60. Asa au fost sadite semintele dezvoltarii celorlalte doua „scoli”
principale actuale in AT.
In 1964 numele Seminariilor de la San Francisco a fost schimbat in
Seminariile de Analiza Tranzactionala de la San Francisco.
5. Asociatia Internationala de Analiza Tranzactionala (ITAA)
In 1964, Berne si colegii sai au decis sa formeze International Transactional
Analysis Association - ITAA, ca recunoastere a faptului ca AT era practicata de un
numar crescand de profesionisti in afara USA.
ITAA este o asociatie educationala nonprofit, in termenii legali americani.
Formarea profesionala si acreditarea AT se fac conform standardelor
recunoscute international. Ele sunt administrate de ITAA si de European
Association for Transactional Analysis (EATA). Interesul pentru AT in afara USA a
inceput inainte de principala perioada de expansiune.
In 1965, membrii ITAA includeau un numar important de terapeuti din afara
USA. O data cu cresterea interesului international pentru AT, pana in 1976,
membri din afara USA se ridicau la 2000, in total peste 10 000. Un fapt interesant
a fost acela ca, pe masura ce membrii AT scadeau, membrii nonUSA continuau sa
creasca. Astfel incat ITAA a devenit cu adevarat internationala. Ca recunoastere a
acestui fapt, la sfarsitul anilor ’80, ITAA a trecut la un program radical de afiliere
internationala.
In 1991 numarul total de membri ai ITAA era din nou in crestere. In prezent,
organizatia numara in jur de 7000 de membri, din peste 60 de tari.
Societatea Europeana de Analiza Tranzactionala a fost fondata in 1974 si
are acum mai mult de 4000 de membri. A organizat primul congres in 1975, iar
acesta a fost urmat de primul congres pan-american in 1976.
6. Asociatii regionale si nationale de AT
Prezentam mai jos o lista cu tarile din fiecare continent, din datele ITAA si
EATA, care au asociatii nationale si regionale active din martie 1991. Unele tari
pot avea mai mult de o singura asociatie.
Europa: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Italia, Olanda,
Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elvetia, Marea Britanie, Germania,
Iugoslavia. In fiecare dina ceste tari exista cel putin o asociatie afiliata la EATA.
America de Nord: Canada, SUA.
America Centrala si de Sud: Argentia, Brazilia, Republica Dominicana,
Mexic, Peru, Puerto Rico, Venezuela.
Asia: India, Japonia.
Oceania: Australia, Noua Zeelanda.
Africa: Africa de Sud.

IV Analiza structurala
a. Definitia starilor eului

Eric Berne definea starea eului ca un ansamblu constant de ganduri si

trairi, direct asociat unui ansamblu corespunzator de comportamente.
Cat timp ma comport, gandesc si simt ca atunci cand eram copil, se spune
ca sunt in starea eului de Copil.
Cat timp ma comport, gandesc si simt intr-o maniera copiata de la parintii
mei sau de la alte figuri parentale, se spune ca sunt in starea eului de Parinte.
Si cat timp ma comport, gandesc si simt intr-o maniera care este o reactie
imediata aici si acum, la evenimentele care se produc in jurul meu, utilizandu-mi
capacitatile mele adulte, se spune ca sunt in starea eului de Adult.
In practica AT cotidiana, spunem pur si simplu: eu sunt „in Copil”, „in
Parinte”, „in Adult”.
Punand cele trei stari ale eului impreuna, obtinem reprezentarea
personalitatii prin modelul starilor eului, model care reprezinta inima teoriei AT.
S-a convenit sa fie reprezentate sub forma a trei cercuri suprapuse (Figura 1.1)

Starea eului Parinte :comportamente, ganduri, sentimente copiate

P
de la parinti sau figuri parentale
Starea eului Adult :comportamente, ganduri, sentimente ca reactie
directa cu la aici si acum
A
Starea eului Copil :comportamente, ganduri , sentimente reproduse din copilarie

Deoarece facem frecvent referiri la aceste trei stari ale eului prin initialele lor,
aceasta diagrama se mai numeste si diagrama PAC. C
Versiunea de baza a diagramei, in care cercurile starilor eului nu sunt
subdivizate, poarta numele de diagrama structurala de ordinul I.
Diagrama structurala de ordinul II prezinta subdivizarile starilor eului (fig. 1.2).
Procesul de analiza a personalitatii in termeni de stari ale eului poarta numele de
analiza structurala