Sunteți pe pagina 1din 92

TJN OM DE STIINTA ADUCE

DOVADA LTJMII DE DINCOLO


Crei erul doctorul ui Eben Al exander a fost
atacat de o boal d extrem de rard. Ti mp de
sapte zi l e s*a afl at i n comd. Apoi , tocmai
cAnd doctorii sc gAndeau sd intrerupd
tratamentul , ochl i bol narul ui s au deschi s
brusc. Se i ntorscse i n l umea accasta.
Insdnf,tosi rea l ui Al exander estc un mi racol medi cal .
Dar adevi ratul rni racol al povesti i sal e se af' l d al tundeva.
Cat ti mp corpul l ui a zacut i n comd, Al exander a
cal atori t di ncol o de aceastd l ume si a i ntAl ni t o fi i nta
angel i c5. Aceasta I a cdl auzi t i n cel e mai depdrtate
t.l rAmuri al e exi stcntei suncrfi zi ce. Acol o s-a i ntAl ni t si
a vorbit cu sursa Dii'ine a universului insusi. inainte d'e
aceastd cdl dtori e, el nu gi sea i mpdcare i ntrc
cunostintele de ncurochirurg si credinta in ceruri,
Ilumnezeu sau suflet. Astazi, Alexander este convins cd
adevdrata sdndtatc nu poate fi dobandita decAt atunci
cdnd real i zdm cd Dumnezeu si sufl etul sunt real e si cd
moar t ea nu r epr czi nt a sf ar si t ul exi st enl . ei per sonal c, ci
doar o tranzi ti e.
Dr. Eben Alexander a fost in ultimii 25 de ani
neurochi rurg uni versi tar, l ucrand dmp de 15 ani
Ia Bri gham & Women si l a Spi tal ul pentru copi i
di n Boston aI Facul tdti i de Medi ci nd Harvard.
i l nuteti vi zi ta ta ww*.ti febevonddeath.ner.
Cuprins
s
Prolog
Un om ar trebui sd caute ceea ce este, nu ceea ce crede
cd ar trebui sa fie.
Al bert Ei nstei n (r879- 195 5)
CAnd eram copil, visam adesea sd zbor.
De cele mai multe ori, ieqeam noaptea in curte, md uitam
la stele cAnd, dintr-odatd, incepeam sd md inal1. Simleam
cd md ridic automat primii cAtiva centimetri. Dar imediat
observam cd, cu cAt ajungeam mai sus, cu atdt progresul meu
depindea de mine... de ceea ce fdceam eu. Dacd eram prea
excitat, prea emolionat de experiengd, md prdbuqeam inapoi
pe pdmdnt... dur. Dar, dacd imi pdstram calmul, dacd l6sam
totul sd se desfdgoare in ritmul firesc, porneam in sus, tot
mai repede, spre cerul instelat.
Poate ci acele vise au constituit in parte moti\,ul pentru
care, odati cu trecerea anilor, m-am indrigostit de avioane
gi rachete
-
de orice m-ar fi putut duce acolo sus, in lumea
de deasupra acesteia. CAnd zburam cu avionul impreuni cu
familia, inei
lineam
fala lipitd de geam de la decolare pdnd
la aterizare. in vara lui 1968, c6nd aveam paisprezece ani,
mi-am cheltuit toti banii pe care-i cdqtigasem tunzAnd ga-
zonul la vecini pe un set de leclii de zbor cu planorul cu un
tip numit Gus Street de la Strawberry Hill, un mic aerodrom
cu pistd de iarbd la vest de Winston-Salem, Carolina de Nord,
oraqul in care am crescut.
$i-acum
imi amintesc cAt de tare
imi bdtea inima in timp ce trdgeam de butonul mare gi rogu
care desfdcea frAnghia ce md
flnea
de avionul de tractare gi
imi inclinam planorul spre aerodrom. A fost pentru prima
oari in viata mea cdnd m-am simfit cu adevlrat singur gi
dintre doi cumulugi impozanqi, pdnl si ne despdrlim la I 000
de metri qi si ne depirtdm unii de ceilalli pentru a ne deschi-
de paragutele.
PAnd am ajuns la sol, soarele apusese. Dar, grdbindu-ne sd
urcim in alt avion gi decoldnd iar cu repeziciune, am reuqit sd
urcdm qi sI prindem ultimele raze de soare qi si efectuim un
'
al doilea salt la crepuscul. Cu acest prilej, doi membri nou-in-
trati in echipd fdceau prima lor incercare de zbor inspre for-
matie
-
cu alte cuvinte, si se al5ture.formaliei venind dinspre
exterior, fald de situatia cdnd eqti baza sau omul de legdturd
(lucru
mai ugor de fdcut pentru cd, in esenld, nu trebuie decdt
sd cazi drept in jos, tr weme ce toti ceilalli fac manewe ca si
se prindd de tine). A fost palpitant pentru cei doi
,,juniori", dar
gi pentru cei mai experimentaqi dintre noi, dAndu-le plusul
nostru de pricepere celor doi sdritori care pe urmd aveau sd
fie capabili sd ni se aldture in formalii gi mai mari.
Eu urma sd fiu ultimul care sd se aldture tentativei de stea
din qase oameni de deasupra pistelor de pe micul aeropon
din vecinitatea localitSlii Roanoke Rapids, Carolina de Nord.
Tipul aflat in fala mea se numea Chuck. Chuck era experimen-
tat in
,,munca relativd", sau MR
-
altfel spus, in construirea
formaliilor in cddere liberd. Ne aflam incd in lumina soarelui
la 2 300 de metri, dar sub noi luminile stradale incepeau sd se
aprindd. Salturile de la amurg erau mereu sublime, iar acesta
era clar cd avea sd fie unul minunat.
Cu toate cd urma sd pirdsesc avionul la doar circa o se-
cundd dupd Chuck, trebuia sd mi migc rapid ca s6-i prind din
urmd pe toti. in primele
$apte
secunde md aruncam direct in
jos, cu capul inainte. Asta mi ficea sd cad cu aproape 160 de
kilometri la ori mai rapid decAt prietenii mei, astfel ircAt sd
pot fi acolo, dupd ce ei vor fi construit formalia initidd.
Procedura normald pentm salturile de tip MR era ca to[i
sdritorii sd se despartd la 1 000 de metri
$i
sd se indepdrteze
de formalie pentru un maximum de separalie. Fiecare
,,sem-
nalizeaz5" apoi cu bralele deschiderea iminentd a paragutei, se
uitd in sub ca sI se asigure cd nimeni nu se afld deasupra lui gi
trage de firul de deschidere.
liber. Cei mai mulli dintre prietenii mei au avut sentimentul
acesta in automobil, dar senza[ia, cumpirati cu banii mei, de
a md afla la trei sute de metri inelflme intr-un planor, era mai
intensd de o sutd de ori decAt ceea ce simteau ei.
in anii 1970, cAnd eram la colegiu, m-am inscris in echipa
de paragutism sportiv a Universitilii din Carolina de Nord.
Md simleam ca intr-un fel de frdgie secretd
-
un grup de
oameni care gtiau ceva special gi magic. Primul meu salt a
fost infricoqdtor, iar al doilea, qi mai gi. Dar la al doispreze-
celea salt, c6nd am iegit pe uga avionului qi a trebuit sd cad
mai bine de trei sute de metri inainte sd-mi deschid paraSuta
(prima mea
,,intdrziere
de zece secunde"), am
$tiut
cd er:rm pe
teren sigur. Am fdcut 365 de salturi cu para$uta in colegiu
Ei
am acumulat mai bine de trei ore gi jumdtatE de cddere liberd,
ir principal ir formalie, cu pAnd la douizeci qi cinci de colegi
para$uti$ti. Deqi am incetat sd mai sar din 1976, am continuat
sd am vise animate despre salturile cu para$uta, care erau
intotdeauna plicute.
Cele mai reu$ite salturi erau, de reguld, cele de du-
p5-amiazd tArziu, c6nd soarele incepea sd coboare sub linia
orizontului. Este greu de descris senzatia pe care o aveam
in timpul acelor salturi: sim[eam ci mi indrept spre ceva pe
care nu-l puteam numi, dar despre care
$tiam
cd simt nevoia
sd md mai apropii. Nu era tocmai solitudine, pentru cI felul
cum sdream nu era chiar aga de solitar. Sdream cAte cinci,
qase, uneori zece sau doisprezece oameni deodati, alcdtuind
formalii in cddere liber6. Cu cAt erau mai mari gi mai dificile,
cu atdt mai bine.
intr-o sAmbdti frumoasi din 1975. sfuitorii de la univer-
sitate
$i
cu mine ne-am asociat cu unii dintre prietenii no$tri
de la un centru de paragutism din estul statului Carolina de
Nord pentru cdteva formagii. La penultimul salt al zilei, arun-
cdndu-ne dintr-un avion D18 Beechcraft de la 3 200 de metri.
am alcdtuit un fulg de zdpadi din zece oameni. Am reugit sd
ne aranjdm in forma{ie completd inainte de a trece de pra-
gul de la 2 100 de metri gi astfel am putut sd ne bucurdm de
optsprezece secunde de zbor in formalie printr-un abis clar
E
D.' ADALUMTTDEDTNC.L.
rostogolirii forqate a grupului, treceam de dtitudinea de 600
de metri mai rapid decdt anticipase Chuck. Poate credea cd are
noroc
Ai
nu trebuie sd respecte regulile... intru totul.
Sigur nu md vede. GAndul abia a avut timp se-mi treacd
prin cap inainte ca para$uta-pilot coloratd a lui Chuck sd in-
floreasci din rucsacul lui. CapturAnd aerul din
jur
care avea o
vitezd de peste 190 de kilometri la ori, paraguta-pilot a
ta$nit
spre mine, trdgAnd ir urma ei paraEuta principald.
Din clipa in care am vdzut ieqind paraquta-pilot a lui
Chuck, am ar,rrt la dispozi[ie o fracliune de secundd ca sd
reactionez. Cdci ar fi durat mai pufin de o secundd sd mi ros-
togolesc chiar prin para$uta lui principald care tocmai se des-
fdgura qi, foarte probabil, si md ciocnesc de Chuck. La viteza
aceea, dacd ii loveam bragul sau piciorul, i-l smulgeam pe loc,
suferind gi eu in acelagi timp o loviturd fatald. Dacd il loveam
direct, ambele noastre corpuri riscau, practic, sd explodeze.
Oamenii spun cd lucrurile se miqcd mai lent in astfel de
situa$i qi au dreptate. Mintea mea urmdrea actiunea in mi-
crosecundele care au urmat de parci ar fi vizionat un film cu
incetinitorul.
in momentul ir care am vdzut para$uta-pilot, brafele mele
s-au dus brusc spre lateral gi mi-am indreptat corpul intr-un
salt cu capul in jos, indoindu-md foarte ugor din qolduri.
Verticalitatea mi-a dat o vitezd sporitd, iar indoirea de mijloc a
permis corpului meu si adauge mai intdi putin, apoi o migcare
orizontald considerabild, care a fdcut din corpul meu o aripd
eficientd, trimitandu-md pe l6ngd Chuck chiar in fala paragu-
tei lui colorate, tip Para-Commander, care tocmai se desfdcea.
Am trecut pe l6ngd el cu aproape 200 de kilomeffi la ord
sau cu circa 70 de metri pe secundd. La o asemenea vitezd, md
indoiesc cd mi-a vdzut expresia fe1ei. Dar, dacd ar fi vizut-o,
ar fi observat intmchiparea uimirii pure. Cumva, reac[io-
nasem in c6teva microsecunde la o situalie care, dacd ag fi
a\trt timp sd md gandesc la ea, ar fi fost mult prea complexd
pentru mine.
gi
toruii... am rezolvat-o gi amAndoi am aterizat ffud
probleme. Era ca qi cum, confruntat cu o situafie care necesita
-
Trei, doi, unu... salt!
Primii patru sdritori au iegit, umati indeaproape de Chuck
gi de mine. Cu capul in jos in coborAre directd qi apropiin-
du-md de viteza finald, am z6mbit cdnd am vdzut soarele
apunAnd pentru a doua oard in acea zi. Dupd ce ajungeam la
ceilal[i, pldnuiam sd imi intind bralele lateral gi sd pun ast-
fel in funcliune frOnele de aer
(aveam
aripi din material textil
de la irncheieturile mAinilor pdnd la golduri care opuneau o
rezistenld imensd cAnd erau complet umflate qi la vitezd mare)
qi sd-mi indrept mdnecile evazate qi cracii pantalonilor inspre
aerul care venea spre mine.
Dar n-am mai avut ocazia.
in timp ce cddeam inspre forma{ie, am obqgrvat cd unul
dintre bdielii cei noi se apropiase prea rapid. Poate cd migca-
rea prea iute printre norii din apropiere il speriase un pic
-
amintindu-i cd se deplasa cu qaizeci de metri pe secundd spre
planeta giganticd de jos, pa4ial invdluitd in intunericul cre se
a$ternea. in loc sd se aldture lent marginii forma[iei, el ddduse
buzna gi provocase desprinderea tuturor celorlalgi. Acum toli
cei cinci seritori se rostogoleau, scipali de sub control.
in acelagi timp, erau qi mult prea aproape unii de ceilalli.
Un paragutist lasd in urma lui un curent supertubulent de
aer de joasd presiune. Dacd un alt slritor intri fur acel curent,
viteza lui creqte brusc
Ei
se poate ciocni de cel de sub el. Asta,
in continuare, poate sd-i facd pe ambii sdritori sd accelereze qi
sd se ciocneascd de oricine s-ar putea afla sub ei. Pe scurt, e o
retetd sigure pentru dezastru.
Mi-am inclinat corpul gi m-am indepdrtat de grup ca sd
evit grimada de inqi care se rostogoleau. Am manewat pAnd
cAnd m-am aflat chiar deasupra ,,spotului",
un punct magic
de la sol deasupra ciruia urma si ne deschidem paraqutele
pentru o cobordre lejerd de doud minute.
M-am uitat
$i
am vdzut u$urat cd sdritorii dezorientati se
indepdrtau gi ei unii de altii, destrdmand astfel ingrdmidirea
mortald.
Chuck era acolo, printre ei. Spre surprinderea mea, venea
chiar in direclia mea. S-a oprit imediat sub mine. Din cauza
[12- l
DovADA Lr-Mrr DE DrNCoLo
activitdtilor din organismul uman. De asemenea, am petrecut
doi dintre acei unsprezece ani cercetAnd modul.cum vase-
le de sdnge dintr-o anumitd zond a creierului reacfioneazd
patologic c6nd se produce o sdngerare in ea ca urmare a unui
anewism
-
un sindrom numit vasospasm cerebral.
Dupd ce am beneficiat de o bursd de studii in neurochi-
rurgie cerebrovasculard la Newcastle-Upon-Tyne in Marea
Britanie, am petrecut cincisprezece ani in corpul profesoral
de la Facultatea de Medicind de la Harvard ca profesor asociat
de chirurgie, cu specializarea in neurochirurgie. in acei ani,
am operat nenumdrali pacien[i, mulli dintre ei avAnd afecli-
uni cerebrale grave, ce le puneau viala in pericol.
Cea mai mare parte a activite$i mele de cercetare a im-
plicat dezvoltarea unor proceduri tehnice avansate cum ar fi
radiochirurgia stereotacticd, o tehnicd ce le permite chirurgi-
lor sd ghideze cu precizie fascicule de radiaqie spre anumite
linte
din creier fdrd sd afecteze zonele adiacente. De aseme-
nea, am contribuit la dezvoltarea procedurilor neurochirurgi-
cale ghidate prin imagisticd de rezonan!5 magneticd nucleard,
indispensabil5 in repararea unor afecliuni cerebrale greu de
tratat cum ar fi tumorile qi accidentele vasculare. in acei ani,
am fost autor sau coautor la peste 150 de capitole qi articole
pentru revistele medicale evaluate de experli gi mi-am pre-
zentat descoperirile Ia peste doud sute de conferinle medicale
din lumea intreagd.
Pe scurt, mi-am dedicat viala
Stiintei.
Chemarea vielii
mele a fost sI folosesc instrumentele medicinei moderne ca
sd-i ajut qi sd-i vindec pe oameni gi si aflu mai multe des-
pre funclionarea corpului gi a creierului uman. Md simfeam
nespus de norocos cd irni gdsisem vocatia. Mai important,
aveam o sofie frumoasd qi doi copii adorabili qi, cu toate cd
am fost in multe privinte cdsltorit cu munca, nu mi-am ne-
glijat familia, pe care o consider cealaltd mare binecuvdntare
a vielii mele. in multe privinte eram un om foarte norocos qi
$tiam
acest lucru.
Pe 10 noiembrie 2008 totugi, la vArsta de cincizeci qi patm
de ani, norocul a pdrut sd md pdrlseascd. Am fost afectat
mai mult decAt capacitatea sa normald de a reactiona, creierul
meu cdpdtase, pentru o clipd, o putere supranaturald'
Cum de-am reu$it? Pe parcursul carierei mele de peste
doudzeci de ani ir neurochirurgia universitard
-
timp in care
am studiat creierul, observAnd cum funclioneazd qi fdcAnd
operatii pe eI
-
am alut o mullime de ocazii sd reflectez
chiar la aceastd intrebare. in cele din urmd, am atribuit-o ideii
potdvit cdreia creierul este un dispozitiv cu adevdrat extraor-
dinar: nici nu putem bdnui cAt este de deosebit.
imi dau seama acum cI adevdratul rdspuns la acea intre-
bare este mult mai profund. Dar a trebuit sd trec printr-o
metamorfozd completd a vielii mele
Ei
a viziunii asupra lumii
ca sd intrezdresc rdspunsul. Cartea de fa15 se referd la eveni-
mente care mi-au schimbat ideile legate de aceastd chestiune'
Ele m-au convins c5, oricAt de minunat ar fi creierul ca me-
canism, nu el mi-a salvat viata in ziua aceea' Ceea ce a intrat
in acliune in secunda in care para$uta lui Chuck a inceput sd
se deschidd a fost o altd parte, mult mai profundd din mine.
O parte care se poate mi$ca atat de rapid pentru cd nu este
deloc blocatd in timp, a$a cum sunt creierul qi corpul.
Aceasta era, de fapt, aceeaqi parte din mine care md fdcuse
sd tAnjesc atat dupd inaitul cerului cAnd eram mic. Nu e doar
cea mai deqteaptd parte din noi, ci gi cea mai profundd, qi,
totuSi, in cea mai mare parte a vieqii mele de adult, am fost
incapabil sd cred in ea.
Dar acum cred, iat in paginile care urmeazd vd voi explica
de ce.
Sunt neurochirurg.
Am absolvit Universitatea din Carolina de Nord la Chapel
Hill in 1976, cu specializarea in chimie, qi mi-am luat docto-
ratul in medicind la Facultatea de Medicind de la Universitatea
Duke in 1980. in cei unsprezece ani de facultate qi de rezi-
denliat de la Duke, dar qi de la Spitalul General Massachusetts
qi Harvard, m-am concentrat pe neuroendocrinologie, studiul
interacliunilor dintre sistemul nervos gi sistemul endocrin
-
seria de glande care secretd hormonii ce dirijeazd majoritatea
l=14 I
DovADA LUMII DE DINcoLo
fgq[tqtea
unei lgrni
a
cou$Liintei care efsta co,yple1..iydep9-1-
dent de limitdrile cr*e_Lefulai meu fizic.
'- *in
unele privinfe, .rm avtrt parte de un iureg perfect de ex-
periente in pragul mortii. in calitate de neurochirurg practi-
cant, avAnd la activ decenii de cercetare
Si
activitate nemijlo-
cite in sala de opera{ii, eram calificat pentru a judeca nu doar
realitatea, ci qi implicafiile a ceea ce mi s-a intdmplat.
Acele implicatii sunt formidabile, aploape indescriptibile.
Experienta mea mi-a ardtat cd moartea qqfpdui
$i
a creie-
rului nu hseamnd sfdrgirul gg+$tli4lei, ci experienla umand
continue dincolo de mormAnr. Mai important, ea continud sub
privirqa lui Dumne-zeu, care ne iubeqte qi are grijd de fiecare
dtUtr.g noi, indreptdndu-se spre locul unde universul insugi qi
toate fiinlele care-l populeazd se indreaptd in cele din urmd.
Locul in care am fost era real. Real intr-un fel care face ca
viala pe care o ducem aici qi acum si pard, prin comparalie,
ca un vis. Asta nu inseamnl totu$i ce nu prefuiesc viala pe
care o trdiesc acum. De fapt, o prequiesc mai mult decAt o
fdceam inainte. gi asta pentru cd qc_um o vdd in adevdratul ei
context.
ViqlA asta nu e lipsitd de sens. Dar nu putem sd vedem
acest adevdr de aici
-
cel pulin in cea mai mare parte a
timpului. Ce s;a.intdmplat cu ruine cAt timp am fost in acea
comd este, pot spune cu uqurinld, cea mai importanti poves-
te pe care o voi spune weodat6. Dar, fiind atat de strdind de
irtelegerea obignuitd, povestea este dificil de relatat. Nu pot,
pur qi simplu, s-o strig in gura mare. in acelaqi timp, con-
cluziile mele se bazeazi pe o analizd medicalS a experienlei
trdite
$i
pe familiaritatea cu majoritatea conceptelor avansa-
te din
$tiinta
despre creier gi studiile despre con$tiinte. Din
mome4tr:ll,ip carq qry_r-;ealpat adevdrul din spatele cilStoriei
mele, am qtiut cd trebuie s-o spun. Sd fac acest lucru cum se
cuvine a devenit principala misiune a vielii mele.
Nu weau sA spun prin asta cd mi-am abandonat acti-
vitatea medicald qi viala ca neurochirurg. Dar acum, cd am
ar,ut privilegiul sd.inleleg cd viala noastrd nu se sfArqe$te cu
[rl
de o boald rard qi am intrat in comd timp de gapte zile. in
acest timp, intregul meu neocortex
-
suprafata exterioare a
creierului, partea care ne face umani
-
a incetat si funclio-
neze. A rdmas inoperant. in esenld, absent.
Cdnd creierul tdu este absent, gi tu esti absent. Ca neuro-
chirurg, am auzit, de-a lungul anilor, multe poveqti ale unor
oameni care au avut experiente stranii, de obicei dupd ce-au
suferit un stop cardiac: pove$ti despre cdldtorii in locuri cu
peisaje misterioase, minunate; despre convorbiri cu rude
moarte
-
ba chiar despre intAlniri cu Dumnezeu insuqi.
Istorisiri minunate, fdrd doar
Ei
poate. Dar, in opinia mea,
toate erau purd fantezie. Ce a cauzat aceste tipuri de experi-
enle din alte lumi pe care aceqti oameni le relatbazd atdt de
des? Nu aveam pretenlia cd aq qti, dar intuiam cd iqi aveau
originea in creier. Ca, de altfel, intreaga con$tiintd. Dacd nu ai
un creier funcfional, nu poti sd fii congtient.
Asta se intample deoarece creierul este maqina care pro-
duce congtiinqa in primul rAnd. Cdnd magina se defecteazd,
con$tiinla inceteazd sd existe. Oricdt de enorm de complicatd
qi misterioasd este mecanica efectivd a proceselor cerebrale,
in esentd, chestiunea este chiar aga de simpld. Tragi qtecherul
din prizd gi televizorul se opreste. Programul s-a terminat,
indiferent cAt de mult
1i-a
pl5cut.
Mai exact, aSa
ti-a$
fi spus inainte ca propriul meu creier
si clacheze.
Cdt timp m-am aflat in comi, creierul meu nu numai cd
a funclionat necorespunzitor
-
n-a mai funclionat deloc.
Acum cred cd aceasta se poate sd fi fost cauza profunzimii
gi intensitdlii experien[ei in pragul mo4ii (EPM) pe care am
suferit-o. Multe dintre EPM-urile relatate au loc cAnd ini-
ma celui in cauzd inceteazd sd batd o weme. in acele cazuri,
neocortexul este temporar inactivat, dar, ir general, el nu
este prea vdtdmat, cu condigia ca fluxul de sdnge oxigenat sd
fie restabilit prin resuscitare cardiopulmonari sau reactiva-
rea funcliei cardiace in decurs de circa patru minute. Dar, in
cazul meu, neocortexul a fost iegit din
joc. Md furtdlneam cu
flt-l Do'ADALUMTDEDTNCoLo
Lynchburg, Virginia
-
10 noiembrie ZOO8
Ochii mi s-au deschis larg. in intunericul dormitorului nostru,
m-am concentrat pe lucirea roqie a ceasului de pe noptie-
rd: 4:30 dimineala
-
o ord inainte de momennrl in care md
trezeam de obicei pentru drumul de
Saptezeci
de minute
cu magina de la casa noastri din Lynchburg, Virginia, pAnd
la Fundaqia de Chirurgie cu Ultrasunete Concentrate din
Charlottesville, unde lucram. Solia mea, Holley, incd dormea
profund lAngd mine.
Dupd ce-am petrecut doudzeci de ani in cadrul neurochi-
rurgiei universitare din Greater Boston, m-am mutat impreu-
nd cu Holley gi restul familiei in
linuturile
inalte ale Virginiei
cu doi ani fur urmd, in 2006. Holley gi cu mine ne intAlniserim
in octombrie 1977,la doi ani dupd ce amdndoi absolviserdm
colegiul. Holley igi pregitea masterul in arte frumoase, iar
eu urmam facultatea de medicind. Iegise de doud ori in oraE
cu colegul meu de camerd, Vic. intr-o zi. el a venit cu ea ca
sd mi-o prezinte
-
probabil ca si se dea mare. in timp ce
plecau, i-am spus lui Holley ci poate sd revind oricdnd, addu-
gdnd cd nu trebuie sd se simtd obligatd sd-l aducd qi pe Vic.
La prima noastrd intAlnire adevdratd, am mers cu magi-
na Ia o petrecere in Charlotte, Carolina de Nord, un drum de
doud ore gi jumdtate
cu magina. Holley avea laringitd, aga cd a
trebuit sd suslin 99 la sutd din conversatie
$i
la dus, gi la ir-
tors. A fost simplu. Ne-am cdsdtorit in iunie 1980 la Biserica
Episcopald St Thomas din Windsor, Carolina de Nord, qi
rqogllea trupului sau a creierului, consider cd este datoria
mea, chemarea mea sd le vorbesc oamenilor despre ce am vd-
zut dincolo de
!{fB
gi dincolo de acest penant. Sunt dornic in
mod deosebit sd le spun povestea mea oamenilor care poate
cd au auzit inainte pove$ti similare cu a mea gi au vmt sd le
creadd, dar nu au fost in stare sd le creadd pe deplin.
Acestor oameni, mai mult decdt altora, le adresez aceastd
carte
$i
mesajul continut in ea. Ceea ce am a vd spune este
adevirat gi la fel de important ca orice vd va spune weodatd
indiferent cine.
Fl
DovADALUMnDEDINcoLo
ne-am mutat curand dupd aceea in apartamentele Royal Oaks
din Durham, unde eram rezident la departamentul de chi-
rurgie de la Duke. Locuinla noastri era departe de a fi regald
qi nici nu-mi amintesc sd fi vdzut weun stejar". Aveam bani
foarte pulini, dar eram atat de ocupati
-
gi atAt de ferici{i cd
suntem impreund
-
cd nu ne pdsa. Una dintre primele noas-
tre vacante a fost o excursie cu cortul primdvara pe plajele
din Carolina de Nord. Primdvara este sezonul musculilelor
inlepdtoare in Carolina de Nord qi de Sud, iar cortul nostru nu
oferea cine
$tie
ce protectie impotriva lor.
$i
cu toate astea,
ne-am distrat de minune. ?ntr-o dupd-amiazd, in timp ce
inotam prin valurile de la Ocracoke, am ndscocit o metodd de
a prinde crabii cu cochilie albastrd care tni forfoteau pe lAngd
picioare. Am dus o cantitate considerabild la'motelul din
Pony Island, unde se cazaserd ni$te pdeteni,
9i
i-am copt pe
grdtar. Erau destui ca sd-i impirlim cu toate lumea. in pofida
faptului ci fdceam economii cAt puteam, curdnd am rdmas
cu jenant de pulini bani. Stdteam cu cei mai buni prieteni ai
nogtri, Bill gi Patty Wilson, gi, dintr-un capriciu, am decis sd-i
insolim la o seard de bingo. Bill se ducea la bingo de zece ani
in fiecare seard de joi, in fiecare vard, gi nu cAqtigase nicioda-
td. Pentru Holley, era prima oard cAnd juca bingo. Poate c-a
fost norocul incepdtorului sau interven{ia divini, dar a cdgti-
gat doud sute de dolari
-
care pentru noi parcd erau cinci mii
de dolari. Banii ne-au prelungit excursia gi ne-au fdcut sd ne
simtim mult mai relaxali.
Mi-am luat doctoratul in medicind in 1980. tocmai cAnd
Holley qi-a luat licenqa qi qi-a inceput cariera de artist
plastic
Ai
profesor. Am efectuat prima operatie pe creier
de unul singur la Duke, in 1981. Primul nostru copil, Eben
fV, s-a ndscut in 1987 la Maternitatea Princess Mary din
Newcastle-Upon-Tyne din nordul Angliei tn timpul bursei
de specializare in chirurgie cerebrovasculard, iar fiul nostru
mai mic, Bond, s-a ndscut la Spitalul Brigham & Women din
Boston i n 1998.
"
Royal Oaks, denumirea cartierului, inseamnd in englezi ,,stejadi
regali". (N.r./
ELI
DovADA LUMII DE DINC.L.
Am indrdgit mult cei cincisprezece ani petrecuti la
Facultatea de Medicind Harvard
$i
la Spitalul Brigham &
Women. Familia noastrd a prefuit acei ani petrecuti in zona
Greater Boston. Dar, in 2005, Holley qi cu mine am convenit
cd sosise momentul sd ne mutf,m inapoi in Sud. Voiam si fim
mai aproape de familiile noastre gi am vdzut-o ca pe un prilej
sd avem un pic mai multd autonomie decAt ar.useserdm la
Harvard. Aqa cd, in primdvara lui 2006, am luat-o de la zero
in Lynchburg, in
finutul
muntos al statului Virginia. N-a durat
mult pAni ne-am readaptat la viala mai relaxatd de care ne
bucuraserdm amdndoi in copildria petrecutd in Sud.
Pentru o clipi, am rdmas intins pe pat, incercand vag sd
imi dau seama ce anume md trezise. Ziua precedentd
-
o
zi de duminicd
-
fusese insoriti, senini, doar un pic ri-
coroasd
-
o weme de toamnd tArzie tipicd pentru Virginia.
Holley, Bond (10 ani pe atunci) gi cu mine iegiserdm la un
grdtar acasd la un vecin. Seara vorbiserim la telefon cu fiul
nostru Eben IV (pe atunci, avea 20 de ani), care era in primul
an la Universitatea din Delaware. Singurul hop ai zilei fuse-
se virusul respirator ugor pe care toti trei il purtam inci de
sdptdmAna trecutd. Chiar leainte de culcare incepuse sd md
doard spatele, aga cd am fdcut o baie rapidd, ceea ce a pdrut
sd atenueze durerea. M-am irtrebat dacd md trezisem aga
de deweme in dimineala asta din cauzd cd virusul incd mai
saldqluia in corpul meu.
M-am miqcat uqor in pat
Si
un val de durere m-a fulge-
rat in josul
coloanei
-
mult mai intens decAt seara trecutd.
Era limpede ci virusul de gripd incd nu dispiruse qi-qi fdcea
mendrele. Cu c6t md trezeam mai bine, cu atAt durerea se
intelea. intrucat nu reu$eam sd adorm din nou qi mai aveam
o ord pAnd irri incepeam ziua de muncd, am hotdrAt sd mai
fac o baie cald5. M-am sdltat in capul oaselor, mi-am coborAt
picioarele pe podea qi m-am ridicat in picioare.
Instantaneu, durerea a mai urcat o treapte de intensita-
te
-
o durere surdd, punitivd, care penetra addnc la baza
coloanei. LdsAnd-o pe Holley sd doarmd, am pigit uqurel pe
hol spre baia principald de la etaj.
[rI
Am ldsat si curgl apa qi m-am bdgat in cadd, aproape si-
gur cd imediat cdldura iqi va face efectul binefdcitor. Greqeald.
PAni cAnd cada s-a umplut pe jumdtate, mi-am dat seama cd
fdcusem o eroare. Nu numai cd durerea se inrduti[ea, dar in.
acelaqi timp era atat de intensd acum, furcAt md temeam cd voi
fi nevoit sd urlu la Holley sd md ajute sd ies din cadi.
GAndindu-md cdt de ridicoli devenise situatia, am intins
mAna gi am luat un prosop atArnat de un suport de deasupra
mea Am mutat prosopul spre marginea suportului, ca sd nu
risc sd-l smulg din perete, gi m-am ridicat ugor in picioare.
Un alt
junghi de durere m-a fulgerat la spate, atat de
intens, cd am gemut. Fdrd doar gi poate, nu era vorba despre
gripd. Dar ce altceva putea sd fie? Dupd ce m-am dat jos din
cada alunecoasd gi mi-am pus halatul plugat de euloare staco-
jie, m-am intors incet in dormitor qi m-am l5sat sd cad in pat.
Corpul imi era deja din nou ud de Ia sudoarea rece.
Holley s-a miqcat gi s-a intors spre mine.
-
Ce s-a intdmplat? CAt e ceasul?
-
Nu qtiu, am spus. Spatele. Md doare ingrozitor.
Holley a irnceput s5-mi maseze spatele. Spre surprinderea
mea, m-a fdcut sd md simt ceva mai bine. in general, docto-
rii suportd greu sd fie bolnavi. Eu nu fac excep[ie. Pentru o
clipd, am fost convins cd durerea
-
gi cauza ei
-
va incepe,
in sf6rgit, sd dispard. Dar la 6:30, ora c6nd plecam de reguld la
serviciu, durerea incd mi chinuia gi eram practic paralizat.
Bond a intrat in dormitorul nostru la 7:30. curios sd afle de
ce eram incd acasd.
-
Ce se-ntdmpld aici?
-
Tatil tdu nu se simte bine, dragule, a spus Holley.
Stdteam in continuare intins in pat cu capul proptit pe o
perni. Bond a venit, a trtins mAna gi a inceput s6-mi maseze
cu bldndele tdmplele.
Atingerea lui a provocat un adevdrat fulger prin capul
meu
-
cea mai groaznicd durere de pAnd atunci. Am
tipat.
Surprins de reaclia mea, Bond a sdrit inapoi.
-
Nu-i nimic, i-a spus Holley lui Bond, dar era clar cd
gAndea altceva. Nu i-ai fdcut ru nimic. Tati are o durere de
cap oribild.
U)
DovADA LUMrr DE DrNcoLo
Apoi am auzit-o zicdnd, mai mult pentru ea decAt pentru
mine:
-
Md intreb dacd n-ar trebui sd chem ambulanqa.
Daci e un lucru pe care doctorii iI urisc chiar mai mult
decdt sd fie bolnavi este si ajungd ca pacienli in salonul de
urgente. Mi-am imaginat casa plind de tehnicieni medicali de
urgentd, qirul de intrebdri standard, cildtoria la spital, biro-
cratia... Md gAndeam cd, la un moment dat, o sd irecep sd md
simt mai bine gi am si regret cd am sunat dupd ambulanlS.
-
Nu, e in reguld, am spus. E rdu acum, dar o sd treacd in
curdnd. Mai bine ajut5-l pe Bond sI se pregdteascd pentru
qcoald.
-
Eben, eu cred ci ...
-
O sd fiu bine, am intrerupt-o, cu fala incd ingropatd ir
pernd. Durerea furcd md
finea
paralizat. Serios, nu suna la 911.
Nu-s chiar aga de bolnav. E doar un spasm muscular la gale qi
o durere de cap.
Nu foarte convinsd, Holley l-a dus pe Bond la parter gi i-a
dat ceva sd mdnAnce inainte se-l trimit5 acasd la un prieten
de pe aceeagi stradi cu noi ca si meargd impreund la qcoald.
in timp ce Bond se ducea spre u$a de la intrare, mi-a trecut
prin cap cd, daci era intr-adevir ceva grav qi ajungeam la
spital, era posibil si nu-l vdd dupd gcoald fur acea dup5-amia-
zd. Mi-am adunat toatd energia gi am strigat firav
Ei
rdgugit:
-
SA ai o zi buni Ia gcoald, Bond.
Pdni cdnd Holley a urcat iar la etaj ca sd vadd cum md mai
simt, eu alunecasem in starea de incongtien{d. CrezAnd ci
alipisem, m-a ldsat sd md odihnesc
Ai
s-a dus la parter sd-i
sune pe cAliva dintre colegii mei ca sd le ceard pdrerea legat
de ceea ce se putea intdmpla.
Dupd doud ore, considerAnd ci md ldsase sI md odihnesc
destul, ea s-a intors si md controleze. impingAnd uga dor-
mitorului, m-a vizut culcat in pat exact la fel ca furainte. Dar,
uitAndu-se mai atent, a vizut cd trupulmeu nu mai era la fel
de relaxat ca inainte, ci rigid ca o sc6ndurd. A aprins lumina gi
a vdzut cd eram scuturat de spasme violente. Falca de jos
mi
se proiectase in fa[i in mod nefiresc, iar ochii deschisi mi se
rostogoleau in cap.
frr ]
Salonul de urgenle de la Spitalul General Lynchburg este al
doilea din statul Virginia in ordinea aglomerdrii qi, de reguld,
la 9:30 dimineata, tn zilele de lucru, este in plini activitate.
Lunea aceea n-a fdcut exceptie. Cu toate ci mi-am petrecut
majoritatea zilelor de lucru in Charlottesville, acumulasem
multe ore de operalii la spitalul din Lynchburg gi ii cunog-
team cam pe toti cei de acolo.
Laura Potter, medic de urgenle pe care o cunosteam
Si
cu
care colaborasem strins timp de aproape doi ani, a primit de
la ambulanld un apel potrivit cdruia un bdrbat alb de cinci-
zeci gi patru de ani, in status epilepticus, urma sd fie adus la
salonul ei de urgenle. in tlmp ce se indrepta spre intrarea
ambulanlelor, a revizut in gand lista de cauze posibile pentnr
starea pacientului ce urma si fie internat. Era aceeagi listd
pe c:ue ag fi alcdtuit-o qi eu dacd ag fi fost in locul ei: sewqi
alcoolic, supradozi de droguri,
hinoaaqemie
(nivel anormal
de scdzut al sodiului ln s6nge); accident vascular-cerebral;
tumoare metastaflca sau primard a creierului; hembragie
l4uaparenchim4d (sdngerarea
in substanla creierului)
; ebces
celebral... gi meningitd.
Cend infirmierii m-au dus in unitatea de primire de la
urgente, eram incd scuturat de coruulsii
tolente,
gemeam
intermitent qi-mi migcam necontrolat bralele gi picioarele.
Pentru dr. Potter a fost evident dupd felul cum aiuram
Ei
md zvArcoleam cd aveam creierul supus unui atac mlsiv.
O asistentd a adus o targd, alta imi lua sAnge, iar a treia imi
inlocuia prima pungd de perfuzie, care intre timp se golise,
rEl
-
Eben, zi ceva! a
tipat
Holley.
Vdzdnd cd nu rispund, a sunat la 911. Echipajul a sosit fur
mai pufin de zece minute. Paramedicii m-au imbarcat rapid
in ambulanld qi-au plecat in direc$a sectiei de urgente de la
Spitalul General Lynchburg.
Dacd ag fi fost congtient, i-ag fi spus lui Holley exact prin
ce trecusem acolo in pat in acele momente terifiante, cAnd
ea agtepta sosirea arrbulanlei: lln atac sever de epilepsie
provocat, fird indoiald, de un
$oc
extrem de gtav suferit de
creierul meu.
Dar, fire$te, n-am
Purut
sd fac asta.
in urmdtoarele gapte zile, m-am prezentat in fala lui
Holley gi a restului familiei doar in formd corpQrald. Nu-mi
amintesc nimic din aceastd lume din timpul acelei siptimAni
qi a trebuit sd adun de la allii acele pdrli ale istorisirii de fald
care s-au petrecut in perioada in care am fost incongtient.
Mintea mea, spiritul meu
-
sau cum wetri sd numili partea
centrald, umand din mine
-
dispdruse.
a4)
DovADALUM' I DEDrNCoLo
pusd de infirmierii de la ambulante, la mine acasi, inainte
de a md urca in maqind. in timp ce se ocupau de mine, eu
md zbdteam ca un peste de un metru optzeci scos din apd.
Scoteam sunete nefireqti gi fdri sens
9i tipete
animalice.
Pentru Laura,Ia fel de tulburdtor ca manifestirile epilepti-
ce era faptul cd prezentam o asimetfie in controlul motor
al corpului meu. Asta putea insemna cd, pe Idngd atacul la
care era supus, creierul meu suferea o deteriorare serioasi
9i
posibil ireversibild.
Ca sd poli vedea un pacient intr-o asemenea stare e ne-
voie sd te obiqnuiegti, dar Laura vdzuse de toate in anii mulli
petrecuti la urgenle. Toru$i, nu-qi vizuse niciu4 cofeg medtc
adus la urgente intr-o astfel de situatie
Si,
uitandu-se atent la
paciennrl contorsionat care
[ipa
de pe targf,, a spus, aproape
doar pentru ea:
-
Eben.
Apoi, mai tare, alertAndu-i pe ceilalli doctori qi infirmiere
din zond:
-
Este Eben Alexander!
Cei din apropiere care au auzit s-au adunat in
iurul
tdrgii.
Holley, care venise dupi ambulantd, s-a aliturat grupului, in
weme ce Laura punea setul de intrebiri obligatorii privind
cele mai evidente cauze posibile pentru cineva aflat in starea
mea. Treceam cumva printr-un sewaj alcoolic? Ingerasem de
curdnd weun drog halucinogen puternic? Apoi s-a apucat de
treabd incercdnd sd-mi opreascd accesul epileptic.
in lunile din urm5, Eben IV mS supusese unui program
viguros de exercifii fizice in vederea unei ascensiuni in doi,
tatd
Si
fiu, pe muntele ecuadorian Cotopaxi, inalt de 5 880 de
metri, pe care eI se cdldrase i:r luna februarie a anului trecut.
Progtamul irni sporise considerabil ferla, ceea ce ingreuna
sarcina brancardierilor care incercau sd md gini imobili-
zat. Dupi cinci minute qi administrarea de 1$ miligrarne-de
diazepam intravenos, incd mai deliram qi md impotriveam
tuturor, dar, spre u$urarea doctoruIui Potter, mdcar acum md
zbiteam cu ambele pdrli ale corpului. Holley i-a spus Laurei
despre durerea de cap cruntd pe care o avusesem furainte
t
16-_l DovADALUMIIDEDINcoLo
de atacul de epilepsie, ceea ce a determinat-o pe dr.
potter
sd-mi efectueze q punctie
fqpbgyd
-
o procedurd prin care
o cantitate micd de lichid cefalorahidian este extrasd de la
baza coloanei.
Lichidul cefalorahidian este o substantd limpede, apoasi,
care curge de-a lungul suprafe{ei miduvei spinirii qi inve-
le$te creierul, protejandu-l
de impacturi. Un corp uman nor-
mal gi sdndtos produce cam un lirru
{.e Uqhid
pq zi qi orice
dimin_uare a clarit5lii fluidului aratd ce s-a produs o infecge
sau o hemoragie.
O astfel de infeclie se nume$te merringitd:inflamarea
meningelor, membrqn_e-le care ciptugesc la interior coloana
gi craniul gi care inne in contact ctirect cu lichidul cefalora-
hidian. iU.patfU din cinci cazuri, boala este provocatd de un
virus. Meningita virald poate sd-l afecteze considerabil pe
pacient, dar este mortald doar in aproximativ I la suti din
cazuri. intr-un caz din cinci, totu$i, meningita este provocatd
de bacterii.
!.l_qtelile,
fiind mai primitive decdt r{4,r_sur[e, pot
fi un inamic mai primejdios.
-C-qzurile
de meningitl bacteria_
nd, dacd nu sunt tratate, sunt letale. Chiar dacd sunt tratate
rapid cu antibiotice adecvate, rata mortalitdtii se situeazd
intre l5
9i
40 la sut5.
Unul dintre cel mai pulin probabil vinovali pentru
menin_
gita bacteriand la adulqi este o bacterig foarte vqche qi foarte
puternici
numiti Escherichia coti
-
cunoscutd mai mult sub
denumirea simpld E. coli. Nimeni nu
Etie
exact c6t de veche
este E coh, dar estimdrile se situeazd undeva intre trei gi pa_
tru miliarde de ani. Organismele nu au nuc_leu qi se reproduc
prin procesul primitiv, dar extrem de eficient, cunoscut sub
denumirea de
fjsigte^tinard aselqrata (cu
alte cuvinte, prin
divizare in doud pfutr). Sd ne imaginim o celuli umplutd, in
esenfd, cu ADN, care igi poate lua nutrimentele (de reguli
de la alte celule p.g.c-4lg
lealace qi le absoarbe) direct prin
peretele
ei celular. Apoi sd ne imaginim cd aceasta poate si
copie7g.g1r4$_tqrl
mai multe secvente de ADN qi si se divi_
dd in doui celule-fiici la fiecare circa doudzeci de minute.
intr-o ori, vor rezulta opt celule. in douisprezece ore, 6g de
miliarde. Dupd trecerea a clncispr.ezecgoJe,
vei avea 35 de
trilioane. Aceastd clgg.!-ere qxplozivd incetineqte doar cAnd
hrana incepe sd se termine.
De asemene a, E. coli sunt extrem de promiscue. Pot sd facd
schimb de gene cu alte specii de bacterii printr-un proces
numit conjugqre bacteriand, care permite unei celule de E' coli
sd capete rapid noi trdsituri
(cum ar fi rezistenta Ia un anti-
biotic nou), atunci cAnd e nevoie. Aceastd retete fundamentald
a succesului a mentinut E. colipeplanetd incf, din primele
zile ale vie[ii monocelulare. Cu
tqtu
avem in noi bacterii E
coli
-
mai ales in tracrulgaslrointestinal' in condilii normale,
acestea nu reprezintd nicio ameninlare pentru noi. Dar cAnd
varietdli de E. coli, dupi ce au adunat secvente de ADN care Ie
fac deosebit de agresive, inyadeazd b.cttidql'cefalorahidian din
jurul mdduvei gi aI creierului, celulele primitive incep imediat
sd devoreze gluco4a din fluid
9i
tot ce mai au la dispozitie
pentru a consuma, inclusiv creieruI insuqi.
in acel moment, nimeni de la urgenle nu credea cd am
o meningitd provocatd de E. coli. Nu aveau niciun motiv
sd bdnuiascl asta. Boqla este astronomic de rard la adulli.
Nou-ndscuJ!! sunt cele mai frecvente victime, dar cazurile
de bebeluqi mai mari de trei luni care sI aibd aSa ceva sunt
exceptional de neobiqnuite.
\4qi
pulin de rrn, adult din 10 mili-
oane o contracteazd spontan in fiecare an'
in cazurile de meningitd bacterian-d, bacteriile atacd mai
intAi strarul exterior al creierului, corte-x-ul. Cuvdnrul cortex
are o origine latind qi inseamnd ,,scoar[i"
sau ,,coajd"'
Dacd i1i
imaginezi o portocald, coaja ei este un model desrul de bun
pentru felul cum cortexul inconjoard sectiunile mai primiti-
ve ale creieruIui. eprferut
este responsabil pentru memorie,
limlai. emotii, c-o-Irglientizarea vizuald qi auditivd
Si
pentru
logicd. AEa inc6t, cdnd un organism ca E. coli atac6 creierul,
vatdm[rile initide se produc asupra zonelor care indeplinesc
funcliile celel*ai.jrr,rportante
pentru mentinerea calitdlilor
noastre umane. Muhe victime ale meningitei bacteriene mor
in primele zile ale bolii. Dintre aceia care ajung la urgente
cu o spirald descendentd rapidd a funcliei neurologice, aqa
l=t--l
DovADA LI1* DE DINC'L.
cum eram eu, doal 1Q laSutd au norocul sd supraviequiasc5.
Totugi, norocul lor este limitat, clci mulli dintre ei iqi vor
petrece restul vielii intr-o stare vegetativd.
Degi nu bdnuia o meningitd de tip E coli, dr.
potter
s-a
gandit cd aq putea avea un anumit tip de infectie a creigrului,
motiv pentru care a decis o puncfie lombard. Tocmai cdnd
ii spunea unei asistente sd-i aducd tava pentru punctie
$i
sd
md pregdteascd pentru procedurd,
corpul meu s-a cutremu-
rat de parci prin targd ar fi trecut un cruent electric. Cu un
val nou de energie, am scos un urlet lung gi chinuit, mi-am
arcuit spatele qi am mi$cat braqele dezordonat in aer. Fata
mi s*a inroqit gi venele gArului mi s-au umflat nebuneqte.
Laura a strigat dupd ajutor gi curdnd doi, apoi patru
$i,
in
final, q'ase infirmieri se luptau sd md imobilizeze in vederea
procedurii. Mi-au forlat corpul sI stea iietr-o pozitie fetald in
timp ce Laura imi administra alte sedative. in cele din urmd,
au reuqit se mA
UnA
nemi$cat pentru ca acul sd-mi penetreze
baza coloanei.
CAnd bacteriile atacd, organismul intrd imediat in modul
de apdrare, trimitand trupele de, goc alcdtuite din celulele
albe din sdnge qi aflate in cazdrmile lor din splini qi mdduva
osoasd ca sd lupte impotriva invadatorilor. Ele sunt primele
victime ale rdzboiului celular masiv care are loc ori de cAte
ori un agent biologic strf,in invadeazd corpul, iar dr.
potter
$tia
ca ofieelipsi de claritate a lichidului cefalorahidiall era
cauzatd de celulele mele albe.
Dr. Potter s-a aplecat gi s-a concentrat pe manometru,
tubul transparent vertical in care urma sd apard lichidul
cefalorahidian. Prima surprizi a Laurei a fost cd lichidul nu
a picurat,
ci a
ta$nit
-
ca urmare a unei presiuni periculos
de ridicate.
A doua surprizd a fost provocatd de aspectul fluidului.
Cea mai mici opacitate i-ar fi spus cd md aflam intr-un mare
necaz. in manometru a
ta$nit
un fluid vAscos
Ei
alb, cu o
uqoard tentd verzuie.
Lichidul meu rahidian era plin de puroi.
t r ol
Dr. Potter I-a apelat prin pager pe dr. Robert Brennan, unul
dintre colaboratorii ei de la Spitalul General din Lynchburg,
specialist in boli infeclioase. in timp ce aqteptau sosirea altor
rezultate de la laboratoarele invecinate, au analizat toate po-
sibilitdtile de diagnostic
Ai
de opfiuni teraptutice.
Minut dupi minut, in timp ce rezultatele soseau, eu ge-
meam gi md zbdteam sub curelele de fixare ale brancardei. O
imagine gi mai uluitoare prindea contur.
Rg_zultanrlfrotiu-
lui Gram (ur-r test.chimic, numit dupd medicul danez care a
inventat metoda ce le permite doctorilor si clasifice o bacte-
rie invadatoare ca gram-pozitivd sau gtam-negativd) indica
bastonaqe gram-negative, ceea ce era extrem de neobignuit.
intre timp, o scanare tomograficd computerizati a capu-
lui a ardtat cd qlratul
meningeial care-mi clptugea creierul
era periculos de umflat
$i
de inflamat. Un tub respirator
mi-a fost introdus in trahee, permitandu-i unui ventilator sd
preia de la mine funclia respiratorie
-
douisprezece respi-
ratii pe minut, mai exact
-,
$i
o baterie de monitoare a fost
amplasatd in jurul patului meu pentru a inregistra fiecare
miEcare dinduntrul corpului meu
Ei
din creierul care era
aproape distrus.
Dintre foarte putinii adulli care contracteazd anual
spontan meningitd bacteriand de tip E coli (adicd fdrd chi-
rurgie cerebrald sau traume penetrate ale capului), cei mai
mulli pdlesc asta ca urmare a unei cauze tangibile, cum ar fi
o deficienti a sistemului imunitar (adesea provocatd de HIV
sau SIDA). Dar eu nu aveam niciun astfel de factor care sd mi
l-
30
I
DovADA LnMrr DE DrNcoLo
facd susceptibil la boald. Alte bacterii ar putea sd provoace
meni.ngitd prin invazie din sinusurile nazale adiacente sau din
urechea mijlocie, dar nu gi E coft. Spaliul cefalorahidian este
prea bine izolat de restul corpului pentru ca acest lucru sd
se intAmple. in afard de cazul in care coloana gi craniul sunt
perforate (cu
un stjmulator cerebral contaminat fixat in pro-
funzime sau printr-un bypass instalat de un neurochirurg,
de exemplu), bacteriile de tip E coh, care de obicei se afld in
intestine, pur qi simplu nu au acces Ia acea zoni. Instalasem
eu insumi sute de bylpassuri qi de stimulatoare in creierele
pacientilor qi, dacd aE fi putut sd particip la disculie, aq fi
fost de acord cu doctorii mei afla1i in furcurcdrur5, ci aveam o
boald pe care, ca si md exprim cdt mai simplu, era imposibil
s-o am,
inci incapabili sd accepte intru totul dovezile reprezentate
de rezultatele analizelor, cei doi doctori au sunat la diferili
experli in boli infecfloase de la principalele
centre medicale
universitare. ToEi au admis ci rezultatele indicau un singur
diagnostic posibil.
Dar contractarea unui caz grav de meningiti bacteriand E
coli pur qi simplu rtin
senin nu a fost singura ispravS, medi-
cald stranie pe care am fdptuit-o in prima mea zi de spital.
in ultimele clipe de dinaintea iegirii din salonul de urgenfe qi
dupa.dp.gdp-fe bitute pe muchie de gemete
$i
vaiete gururale
animalice, m-am liniStit.
Dupd care, ca din senin, am strigat
trei curdnte. Au fost rostite cu claritate de cristal gi auzite
de doctorii qi asistentele prezente, precum gi de Holley, care
stdtea la cAfiva pagi de mine, dincolo de perdea.
-
Doamne, ajuti-mi!
Toatd lumea s-a repezit la brancardi.
pAnd
sd ajungd,
devenisem complet inert.
Nu am nicio amintire despre timpul petrecut la urgenfe,
nici despre cele trei cuvinte pe care le-am strigat. Dar altceva
n-am mai scos pe
Curd
in urmdtoarele
Eapte
zile.
incAt mai multi membri ai personalului medical sd poati lucra
asupra lor simultan. Q-echipi-ca asta, luptdnd cu o coor:
donare perfecd pentru a
tine
pacientul in viald c6nd toate
gansele le sunt potriufce, este o imagine nemaipomenitd. in
aceste inciperi am avut ocazia sd simt o imensd mAndrie sau
o dezamdgire brutald, dupi cum paciennrl pe care ne strd-
duiserf,m s5-l salvdm fie scipase cu bine, fie ne alunecase
printre degete.
Dr. Brennan gi ceilalg doctori gi-au pdstrat atitudinea
optimistd fald de Holley, atat cat se putea in circumstanlele
date. Acestea nu le permiteau deloc sd fie optimiqti.
Adeydrul
e cd md pdqtea un risc considerabil de moarte, cAt de curAnd.
Chiar dacd nu muream, haqteriile care-mi atacaserd creie-
rul probabil cd-mi devoraserd destul din cortex ca sd-mi
compromite orice activitate a creierului superior. Cu cdt
ryBi
mult rimAneam in com[, cu atAt cre$tea probabilitatea sd-mi
petrec restul vielii intr-o stare vegetative cronice.
Din fericire, nu doar personalul medical din cadrul
spitalului, dar gi alli oameni soseau deja in ajutor. Michael
Sullivan, vecinul nostru gi paroh la biserica noastri episco-
pald, a ajuns la urgente cam la o ord dupi Holley. Chiar cAnd
Holley iegea pe ug5 ca sd vind dupi ambulantd, i-a sunat tele-
fonul celular. Era vechea ei prietend Sylvia White. Sylvia avea
un mod cu totul neobiqnuit de a apdrea c6nd se intAmplau lu-
cruri importante. Holley era convinsd cd avea calitdti de me-
diu. (Eu optasem pentru explicalia mai sigurd qi mai rafionald
potrivit cdreia era o foarte bund ghicitoare.) Holley i-a spus in
doui vorbe Sylviei ce se intAmplase gi gi-au impir{it intre ele
sarcina de a le suna pe rudele mele apropiate: sora mea mai
micd, Betsy, care locuia in apropiere, sora mea Phyllis, care la
patruzeci gi opt de ani era cea mai micd dintre noi gi locuia in
Boston, gi pe
Jean, cea mai vArstnici.
in acea diminea{i de luni,
Jean
plecase de la locuinfa ei
din Delaware qi mergea cu magina prin Virginia. intAmplitor,
se ducea sd o ajute pe mama noastr5, care locuia in
Winston-Salem. Telefonul lui
Jean a sunat. Era soqul ei, David.
-
Ai trecut de Richmond? a intrebat-o el.
Din momentul in care am ajuns in Salonul principal numd-
rul 1. declinul meu a fost constant. Nivelul
de glucozd normal
al lichidului cefalorahidial
(LCR) este de 80 de miligrame pe
decilil-. O persoand extrem de bobeavi aflatd in pericol imi-
nent de moarte din cauza unei meningite bac'teriene are un
nivel scdzut de pAni la 20-de miligrame pe decilitm'
Eu aveam nivelul glucozei in LCR de 1' Indicele Scdrii
Glaqgow
pentru comd era de opt din cincisprezece' indicAnd o
boald gravi a creierului, gi s-a inrdute$t
Si
mai mult in urmd-
toarele zile. Punctaiul meu APACHE II (Acute Physiology and
Chronic Health Evolution
-
Evolulia fiziologiei acute
Qi
a sA-
ndtdlU cronice) din salonul de urgente era de 18 din 71 posi-
bile, indicdnd cf, gansele mele de a muri in timpul spitalizdrii
erau de circa 30la sutd. Mai specific, date fiind diagnosticul
meu de meningitd bacteriani gram-negativi acute
$i
declinul
neurologic acut de Ia inceput, aveam, in cel mai bun caz, doar
circa 10 tra suti ganse de a supravielui bolii mele c6nd am fost
adus la urgente. Dacd antibioticele nu gi-ar fi fdcut efecruI,
riscul mortalitdtii ar fi crescut neincetat in urmdtoarele zile
pdnd cAnd ar fi atins un nenegociabil 100 la sutd.
Doctorii mi- au administrat trei antibiotice intravenoas e
putemice inainte de a md trimite laloua mea locuinld: un
sa,lon privat spa{ios, numdrul 10, de Ia Unitatea de terapie
intensivd, situat cu un etai deasupra salonului de urgenle.
Intrasem de multe ori in aceste uniteti de terapie intensi-
vd in calitate de chirurg. Aici sunt aduqi cei mai
grav bolnavi
dintre
pacien{i, oameni afla1i la un pas de moarte, in aEa fel
ft.1
DovADA LUMII DE DINC.L.
-
Nu, i-a spus Jean.
Sunt Ia nord de oraq, pe autostrada
interstatald I-95.
-
Atunci ia-o pe goseaua 60 West, apoi pe goseaua 24 ca
sd ajungi la Lynchburgh. Tocmai a sunat Holley' Eben e la ur-
genle la spitalul de acolo. A alrrt un atac epileptic tr diminea-
ta
asta qi nu mai reactioneazA.
-
O, Dumnezeule! Se gtie care-i motivul?
-
Nu sunt siguri, dar s-ar putea sd fie o meningitd.
Jean
a luat-o la timp pe drumul indicat
9i
a mers pe
drumul sinuos numit 60 West, pe sub norii
jogi gi in miqcare'
spre qoseaua24 qi LYnchburg.
Phyllis a fost cea care, la ora trei in prima dupd-amiazd
de la urgentrd, l-a sunat pe Eben IV la apartamentul lui de la
Universitatea din Delaware. Eben era afari pe verandd, lucra
Ia o temi gtiinqifici (tatil meu fusese neurochirurg, iar acum
Eben era interesat gi el de o carieri in acest domeniu) cdnd
i-a sunat telefonul. Phyllis i-a ficut o prezentare rapidd a
situatiei gi i-a spus si nu se ingrijoreze pentru cd doctorii
aveau totul sub control.
-
Au vreo idee despre ce anume ar fi purut sd-i provoace
asta? a intrebat Eben.
-
Pdi au zis ceva despre bacterii gram-negative
Si
meningitd.
-
Am doui examene in urmdtoarele zile, aga ci o sd le las
profesorilor nigte mesaje, a spus Eben.
Fiul meu mi-a spus ulterior c6, iniEial, i-a fost greu sd
creadi cd mi aflam trtr-o situatie gravi, aqa cum ii ddduse
de inleles PhyIIis,
Etiindu-se
cd ea gi Holley aveau mereu ten-
dinla de a ,,trfiliqa
disproporlionat lucrurile"
-
iar eu nu md
irnbolnivisem niciodati. Dar cdnd Michael Sullivan l-a sunat
o ord mai t6rziu, qi-a dat seama ci trebuia sd vind imediat
cu magina.
Pe cdnd se deplasa spre Virginia, s-a pornit o ploaie in-
ghelatd in rafale. Phyllis plecase din Boston la ora gase gi, pe
cdnd Eben se indrepta spre podul I-495 peste fluviul Potomac
ca si ajungi in Virginia, ea tocmai trecea cu avionul prin norii
I 34 I DOVADALUMNDEDINCOLO
de deasupra. A aterizat la Richmond, a inchiriat o maqini gi a
luat-o la rAndu-i pe soseaua 60.
CAnd a ajuns la cdliva kilometri de Lynchburg, Eben a
sunat-o pe Holley.
-
Ce face Bond? a intrebat el.
-
Doarme, i-a zis Holley.
-
Atunci o si md duc direct la spital.
-
ESti sigur cd nu wei si treci mai int6i pe_acasd?
-
Nu, a zis Eben. Vreau sd md duc sd-l vdd pe tata.
Eben a parcat l6ngi Unitatea de terapie intensivd la 23:15.
Aleea care ducea in spital incepea sd se acopere cu polei, iar
cAnd a ajuns in zona de receptie putemic iluminatd, a gdsit
acolo doar o sord din schimbul de noapte. Ea l-a condus la
panrl meu de la terapie intensivi.
intre timp, toti cei care fuseserd acolo mai deweme ple-
caserd acasi. Singurele sunete din incdperea spa{ioasd, slab
iluminatd, erau bipurile gi guieratul maginilor care-mi menti_
neau corpul in funcliune.
CAnd m-a vizut, Eben a incremenit in prag. La doudzeci
de ani, nu md vizuse niciodatd mai bolnav decdt de o simpld
raceald. Acum, in pofida tuturor aparatelor care ficeau tot ce
puteau
ca si alunge o astfel de impresie, el privea la ceea ce
qtia cd este, in esenfd, un cadarmr. Corput meu f,izic se afla
acolo, in fata lui, d.qr tatil pe care-l gtia dispdruse.
Sau poate cd o exprimare mai potrivitd ar fi: plecase
altundeva.
cum o avem itl lumea obiqnuitd, sd descrii cu precizie ce simgi
este aproape imposibil. CAnd se intAmplau toate astea, cAnd
eram acolo, a\aearn.senzatia cAeu (orice
ar fi insemnat
,,eu")
eram dintotdggUga acolo gi voi continua mereu si fiu.
Nu cd mi-ar fi pdsat de asta, cel.puqin la inceput. in Oefini-
tiv, de ce mi-ar fi pdsat, dacd starea aceea de existenli era sin-
gura pe care o cunoscusem weodatS?
NgAvaBd nicio aruintire
despre ceva mai bun, nu md derar{a prea mult cd mi aflam
acolo. imi amintesc totu$i cum conceptualizam cd s-ar putea
sau nu sa supraviefuiesc, dar indifelsnl3 pe care o simteam
legat de asta imi dddea un sentiment
$i
mai mare de invulne-
rabilitate. N,u aveam nici cea mai micd idee despre legilg care
guvelnau lumea in care md aflam, dar nici nu mi grdbeam sd
le aflu. La urma urmei, la ce mi-ar fi servit?
Nu pot sd spun exact cAnd s-a intimplat, dar la un anumit
moment am devenit Con$tient de unele obiecte din jurul meu.
Semdnau un pic cunigte rddicini
$lputin
cu ni$te vase de sdn-
ge dintr-un uter vast gi nimolos. RdspAndind o lumini roqie
intunecatd gi murdari, acestea se intindeau i:r jos
dintr-un loc
incert situat foarte sus inspre alt loc la fel de indepf,rtat, in jos.
in retrospectivd, privind la ele, mi simteam ca o cArtild sau o
riru!, ingropatd adflnc in pdmAnt
Si
rotu$i cumva capabild sd
vadd matricele incdlcite ale riddcinilor qi copacilor din
jurul
ei.
Iatd de ce, cAnd m-am gAndit ulterior la acest loc, am qfqr4rs
s6-l numesc Tfuamril Vederii cu Ochi de Rdm5.
pentru
multd
weme, am bdnuit cd era posibil si fie un fel de amintire a mo-
dului cum s-a simtit creierul meu in perioada cAnd bacteriile
au dat ndvald peste el.
Dar, cu cAt md gAndeam mai mult la aceastd explicagie (gi,
repet, asta s-a intAmplat mult, mult mai tArziu), cu atat mai
putind
logici mi se pdrea cd are. Pentru cd
-
qi e gleu sd-g
reprezin{i asta dacd n-ai fost acolo tu insuli
-
c.o!$tiinta mea
nu era inceloqatd sau distorsionatd cand md aflam in acel loc.
Era doar... Iimitatd. Nu am fost uman cdt m-am aflat acolo. Nu
am fost nici mdcar animal. Eram
Egv.-q de dinainte gi de mai jos
de toate astea. Eram pur qi simplu
Un
puncl singular de con-
$tientizare intr-o mare atemporald brun-ro$cat[
inguneric, dar un intuneric vizibil
-
ca qi cum ai fi scufun-
dat in ndmol, dar ai putea sI vezi totuqi prin el. Sau poate ci
,jeleu
murdar" ar fi o mai bund descriere. Transpa'rent, dar
intr-un mo d incelo gat, neclar, claustrof obic qi.sufocant'
Co4$ti8$d, dar o conqtiintd fdrd memoile sau identitate
-
ca un vis i:r care
$tii
ce se petrece in
jurul tdu, dar habar nu ai
qine sau ce e$n.
$i
sunet: o bltaie profund5, ritmicS, depdrtatd $i
totuqi
puternice, astfel incdt fiecare puls trece prin tine. Ca o bitaie
de inimd? Parcd, dar mai furtunecate, mai mecanicd
-
precum
sunetul metalului lovit de metal, ca
9i
cum un fierar uriaq,
lucrAnd in subteran, loveqte o nicovalS aflatd undeva, departe:
o izbeqte atat de tare, incdt zgomotul vibreazi prin pimAnt,
sau prin ndmol, sau prin ceea ce te irconjoard.
\-aveam
uI corp
-
nu unul de care sd fiu congtient, ill
orice caz. Eram pur gi simplu... acolo,in acea intunecime
pulsatorie, bubuitoare. Altddatd, I-aq fi numit ,,primordial".
Dar, in momentele acelea, nu
$tiam
acest cuvdnt. Qe
fqpt, nu
$tiam
absolut niciun cuvdnt. cuvjntele folosite aici au aparut
mult mai tArziu, cAnd, revenit in lumea asta, mi-am con-
semnat amintirile.
lipbajul,
emotijle, Iogica: toate acestea
dispdruserd, ca gi cum reglesasem la o stare a existentei de
Ia inceputurile vielii, poate chiar pdnd la stadiul bacterijlor
primitive care, fdrd
Stiinta
mea, puseserd stdpAnire pe creierul
meu gi-l scoseserd din funcliune'
Cet timp am zdbovit in aceasti lume? Nu am habar. Cdnd
ajunCl intr-un loc unde nu existi o perceptie a timpului aqa
[
36
I
DovADALUMIIDEDINcoLo
Cu cAt zdboveam mai mult in acel loc, cu atdt mai
pu-
tin
confof,tabil md simfeam. La inceput, eram atat de adAnc
imersat in eI, incdt nu era nicio diferenld intre ,,mine" 9i
ele-
mentul pe jumdtate infiordtor, pe jumdtate familiar care md
impresura. Dar, treptat, aceastd se4zqtie de imersie profundd,
atemporalS gi fdrd granite a ldsat locul sgnz-aliei cd, de fapt,
nu ficeam deloc parte din aceastd lume subterand, ci cd eram
prins fur capcana ei.
gtriryfr g{l1r.rqUg.e_g4o.Ie$F ribufneau din mdl, gemeau qi
tipau,
dupd care dispdreau din nou. Auzeam cAnd
Ei
cdnd cAte
un rdget irirfundat. Uneori, aceste rdgete se schimbau tr niqte
incantalii indbuqite, ritmice, incantatii care erau, in acelaqi
timp, trgrozitoare $i
suaniu de familiare
-
ca $i
cum, Ia un
moment dat, qtiusem cI eu le scosesem pe toate.
intrucAt nu aveam nicio amintire privind existenla mea
anterioard, timpul meu in acest tdrAm s-a extins mult. Luni?
Ani? O eternitate? Indiferent de rdspuns, in cele din urmd am
ajuns la un punct unde sj4zalia
de inseetd
tdrdtoare a preva-
lat acestui sentiment agreabil qi familiar. Cu cAt incepeam mai
mult si md simt ca
!Ul..e-u
-
cu atAt chipuril--e care apdreau
qi dispdreau din acea intunecime
{eveneau
mai ulAtg qi mai
ameninldtoare. &ufiriturile.titmice
din depdrtare au devenit
mai clare qi s-au intensificat qi ele
-
devenind ca un ritm
de muncd pentru cine gtie ce armate de lucrdtori subterani,
asemdnitori unor troli, care fdceau o muncd nesfArgitd gi de o
monotonie brutali. Miqcarea din
jurul meu a devenit tot mai
putin vizuald qi mai mult,,tactil5, ca qi cum nigte
e:e.alu4
se
ingrdmideau pe l6ngd mine, din c6nd in cdnd frecdndu-se de
corpul meu cu pieile lor netede sau
tepoase.
Apqi
am devenit con$tient de mir-os: aducea un pic cu
mirosul de fecale, un pic cu cel de sAnge gi un pic cu miasma
de vomd. U"n miros biologic, cu alte cuvinte, dar de moarte
biologici, nu de via15 biologic5. Pe misurd ce con$tientizarea
ma se ascutea tot mai mult, mf, apropiam inexorabil de pa-
nici. Oricine sau orice eram, locul meu nu era acolo. Trebuia
sd plec.
Dar unde sd mi duc?
FJ l
DovADA LUMrr DEDrNcoLo
Lo-qrg1i
cdnd imi punearn intrebarea aceasta,
Cela.ngg.a
ap_ary.t din intunericul de deasupra: ceva care nu era rece,
mort, intunecos, ci exact opuslrl ruturor acelor lucruri. DacI
m-aq strddui cetd viate aq mai avea de trdit, n-aq reugi
niciodatd sd-i fac dreptate ac_e.qtg!:enlitdgi care se apropia
acum de mine... n-aq reuqi nici pe departe sd descriu c6t de
frumoasi era.
Dar am si incerc.
resnrl noptii
lin6ndu-md
de mind, men$nend i:r funcliune o
leglturd despre care
Stia
foarte bine ci este vitald ca sd pot
trece cu bine prin asta.
Este un cliqeu sI vorbesc despre cAt de mare pret pun
oamenii dinSud pe familie, dar la fel ca multe alte cligee gi
acesta e adevdrat. Cdnd m=am dus la Harvard in 1988, unul
dintre primele lucruri pe care le-am remarcat Ia nordici era
ci acegtia s.e*Carn fereau sd e4prime un lucru care in Sud este
considerat de la sine inleles: Familia ta este ceea ce eSti.
De-a lungul vieqii mele, relalia cu familia mea
-
cu pdrinlii
gi surorile qi, ulterior, cu Holley, Eben IV gi Bond
-
a consti-
tuit mereu o sursi vitald de forli gi stabilitate, dar cu atat mai
mult in anii din urmd. Familiei m-am adresat pentru sprijin
necondilionat intr-o lume in care
-
Nord sau Sud
-
marfa
aceasta, prea adesea, se gisegte cu greu.
Md duceam, ocazional, impreuni cu Holley gi copiii la bise-
rica noastrd episcopald. Dar adevdrul e cd, ani la rdnd, am fost
doar o treapte mai sus de stafea de CP-ist
(unul
care intunecd
uga bisericii doar de Criciun
$i
de Pa$te). I-am incurajat pe
bdiegi sd-gi spund rugdciunile seala, dar acasd nu am fost de-
loc un lider spiritual. N-am scdpat niciodati de sentimentele
de indoiali legate de cum ar putea sd exr'ste toate astea. OflcAt
mi-am dorit sd cred in Dumnezeu, i:r rai gi viala de apoi, cdnd
am crescut, de-ceniile petrecute in lumea gtiintifici riguroa-
sd a neurochirurgiei universit;ue au pus serios sub semnul
intrebirii ideea existen[ei unor astfel de lucruri. Confofm
neurostiintei moderne,
Sfeierul creeazi con$tiinta
-
mintea,
sufletul, spiritul sau cum dorigi sI numigi acea parte invizibild
gi intangibild din noi care ne face cu adevdrat si fim ceea ce
suntem
-
iar eu mi trdoiam foarte putin ce era corect.
La fel ca mulgi profesioni$ti
din sdnitate care au de-a
face direct cu pacienEii muribunzi gi familiile lor, auzisem
-
qi chiar vdzusem
-
de-a lungul anilor cdteva evenimente
destul de inexplicabile. Am etiqlretat respectivele intAmpldri
drept
,,necunoscute"
gi le-am lisat aqa, gAndindu-md cd, de
bund seami,'trebuie sd existe weo explicafie de bun sim[
pentm ele.
Phyllis a ajuns in parcarea spitalului la mai putin de doud ore
dupd Eben tV, pe la unu noaptea. Cand a ajuns in salonul meu
de terapie intensiv5, l-a gisit pe fiul meu cel mare a$ezat
lAngd patul meu, strangand in brale o pernd de spital ca sd
reuqeascd sd rdmAnd treaz.
-
Mama e acasd cu Bond, a spus Eben, pe un ton care era
simultan obosit, tensionat qi fericit s-o vadi.
Phyllis i-a spus lui Eben cd trebuia sd se ducd acasd, c5,
daci nu dormea noaptea aceea dupd ce condusese maqina
tocmai din Delaware, n-avea sd mai fie de folos nimdnui a
doua zi, nici mdcar tatelui siu. Le-a sunat pe Holley gi pe
Jean $i
le-a anuntat cf, Eben IV avea sd ajungd acasd curdnd,
urmAnd ca ea sd rimAnd in salon cu mine restul noplii.
-
Du-te acasi la maicd-ta, la mdruga gi la fratele tiu, i-a
spus ea lui Eben IV dupi ce a incheiat convorbirea telefonicd.
Au nevoie de tine. Tatdl tdu gi cu mine vom fi aici cAnd o sd
vd intoarceEi m6ine.
Eben IV s-a uitat la corpul meu: la tubul respirator trans-
parent care-mi intra in nard ajungdnd la trahee; la buzele
mele subliri, deja crdpate, la ochii mei inchigi gi la muqchii
faciali lisagi.
Phyllis i-a citit gAndurile.
-
Du-te acasd, Eben. incearcd sd nu-1i faci griji. Tatil tdu
incd e cu noi.
$i
n-am de gdnd sd-l las sd plece.
A venit ldngi pat, mi-a luat mAna gi a inceput s-o maseze.
Avdnd drept companie doar aparatele qi asistenta de noapte
care venea din ord in ord sd verifice siruafia, Phyllis a petrecut
|
40
I
DovADALtMl l DEDINcoLo
$i
nu weau sd spun cd eram impotriva unor credinle
supranaturale. Ca doctor care vedea in mod curent sufelinte
fizice gi emp-.tlqnale ingledihils, ultimul lucru pe care doream
sd-l fac era si-i refuz cuiva consolarea
Si
speranta pe care le
oferea credinla. De fapt, mi-ar fi pldcut tare mult si fi ar,ut
parte gi eu de aga ceva.
Totugi, cu cdt inaintam tr vArstd, cu atdt mai pulin pro-
babil pdrea acest lucru. Ca un ocean care erodeazd, in timp, o
plajd, de-a lungul anilor viziUnea mea
$tiintifice
asupra lumii
imi sub,mina cu bl6nde1e, dar constant, capacitatea de a crede
in ceva mai mire1. g_Qfgp pnrea sd furnizeze un flux constant
de dovezi care impingeau semnifica$a noastri in univers tot
mai aproape de zero. Credinla ar fi fost frumoasd. Dar
Stiinta
nu se ocupd de ceea ce ar fi frumos. Se ocupf, cu ceea ce esfe.
Sunt o persoand care invali inmod cinetic, adicd invil fd-
cAnd. Daci nu pot si simt sau si pipii ceva, mi-e greu si de-
vin interesat de acel ceva. Aceastd dorinfi de a intinde mdna
gi a atinge ceea ce incerc si inleleg a fost, aldturi de dorinfa
de a fi ca tatdl meu, ceea ce m-a atras spre neurochirurgie.
Oricdt de abstract gi de misterios ar fi creierul uman, in ace-
lagi timp este incredibil de concret. Ca student irn medicind la
Duke, mi desfdtam uitdndu-md fur microscop gi vdzAnd efec-
tiv celulele neuronale delicat alungite care activeazd conexiu-
nile sinaptice, acestea, la rdndul lor, dind na$tere congtiinfei.
imi pldcea combinaEia dintre cunoa$terea abstractd gi caracte-
rul fizic total pe care-l prezenta chirurgia cerebrald.
pentru
a
ajunge la creier, trebuie sd dai la o parte straturile de piele gi
tesut
care acoperd craniul gi si aplici un disp"ozitiv pneumatic
de mare vitezi denumit freziMidas Rex. Este un echipament
foarte sofisticat, care costi mii de dolan. gi
totu$i, ldsdnd la o
pafie detaliile specifice, este in acelagi timp doar... o frezd.
in mod similar, repararea chirurgicali a creierului, degi
este o intreprindere extraordinar de complexd, nu diferi de
fapt de repar:uea altor aparate electrice delicate.
$tiam
foafie
bine cd asta este de fapt creierul o magindrie care produce
fenomenul con$tiintei. Desigur, oamenii de qtiinli nu des-
coperiserd csslanuEe reu$eau asta neuronii din creier, dar
a 42-l DovADA LrJMtr DE DrNcoLo
era doar o chestiune de timp pdnd cdnd ar fi fdcut gi aceasti
descoperire. Acest lucru era dovedit in fiecare zi in sala de
operafii. Un pacient este internat cu dureri de cap gi conqtiin-
!d
diminuati. Obtii o scanare prin RMN (rezonantd magneticd
nucleard) a creierului gi descoperi o tumoare. Plasezi pacien-
tul sub anestezie generali, indepdrtezi tumoarea gi, dupd
cdteva ore, se treze$te din nou in lumea reald. Au dispdrut
durerile de cap qi nu mai are probleme cu constiinta. Ap-arent,
foarte simplu.
Adoram acea simplitate
-
onestitatea absolutd qi curdfe-
nia gtiinlei. Respectam faptul cd nu ldsa loc pentru fantezie
sau gAndire neglijentd. Dacd se putea stabili despre un fapt
cd este tangibil qi demn de incredere, era acceptat. Dacd nu,
era respins.
Aceasti abordare lisa foarte putin loc pentru sqflg,t_gi
spifit, pentru continuarea existentei unei personaltati dgpi
ce creierul care o su$tinea a incetat sd functioneze. Ldsa qi
mai pulin loc pentru acele cuvinte pe care le auzeam mereu
in bisericd:
,,via[a vegnici".
Iatd de ce contam atet de mult pe familia mea
-
pe Holley,
pe bdielii no$tri gi cele trei surori gi, desigur, pe mama gi tata.
intr-un sens foarte real, n-ag fi fost niciodatd capabil sd-mi
practic profesia
-
sd indeplinesc, zi dupd zi, actiunile pe
care le indeplineam
Ei
sd vdd lucrurile pe care le vedeam
-
fdrd suportul solid aI iubirii gi cel al inlelegerii pe care mi
le ofereau.
$i
iate de ce Phyllis (dupd ce s-a consultat cu sora noastrd
Betsy la telefon) a decis in noaptea aceea si-mi faci o pro-
misiune, in numele intregii noastre familii. in timp ce qedea
acolo cu mdna mea flasci, aproape firi via1i, in palmele ei, ea
mi-a spus cd, indiferent ce se va trtdmpla din acel moment,
cineva se va afla mereu acolo,
lin6ndu-mi
mAna.
-
Nu te ldsim sd pleci, Eben, a spus ea. Ai nevoie de o
ancord ca sd te
tind aici, in aceastd lume, unde avem nevoie
de tine.
$i
noi
ti-o
vom oferi.
Prea puqiri igi didea seama cdt de importantd avea sd se
dovedeascd acea ancord in zilele urmitoare.
QeyA a apdrut in intuneric.
Rotindu-se lent,
4a.{i-a
filamente fine de lumine alb-aurie,
iar in timp ce ficea asta, trtunericul din jurul meu incepea sd
se destrame
Apoi am auzit up sunet_-Sou: un sunet viu, precum cea mai
somptuoasd, mai complexi qi mai frumoasd bucatd muzi-
cald pe care o auzisem weodati.
QfeSend in volum in timp
ce o lumini albd gi.puri cobora, acoperea bubuitul mecanic
monoton care, parci
dgeoni, fusese singurul meu companion
pAnd in acel moment.
Lumina se apropia tot mai mult, rotindu-se intmna gi ge-
nerAnd acele filamente de lumine albapurd despre care acum
vedeam cd sunt pdtate, ici-colo, cu tonuri aurii.
Deodatd, chiar in.centrul luminii, a apdrut altceva. Mi-am
concentrat c-gyrgUirr{a, intens, incercdnd sd-mi dau seama
ce era.
O deschiziturd. Nu md mai uitam acum la lumina lent
rotitoare, ciprin ea.
In clipa in care
B{n"[telgs
elg,
a+ inceput sd mi migc in
sus. Repede. S-a auzit un
Suierat
gi, furtr-o clipitd, am trecut
prin deschizdrurd qi m-am aflat intr-o lume complet noui.
Cea mai stranie gi cea mai frumoasd lume pe care o vdzusem
weodatd.
St-rdlucitoare, vibranti, extatice, duitoare... aq putea si
adun adjectiv peste adjectiv in incercarea de a descrie cum
ardta
Ei
ce senzafie oferea aceastd lume, dar toate ar fi prea
slrace. Aveam senzafia cd md nasc. Nu cd renasc sau cd md
nasc din nou. Doar ci... mi nasc.
,21
DovADALrrMrrDEDrNcoLo
SJb, mine, era un
linut
rural. Era verde, luxuriant
Si
pd-
mAntesc. Eza pdmdnt... dar in acelaqi timp nu era. Era ca
'
atunci cdnd te duci cu pdrintii din nou intr-un loc in care ai
petrecut cdliva ani cdnd erai mic de tot. Nu cuno$ti locul. Sau
cel puqin crezi cd nu-l cunogti. Dar, c6nd te ui{i ir:
jur,
ceva te
atrage gi iti dai seama cd q. parte.din
tine
-
o parte ascunsi
undeva ftr adAncul tdu
-
igi aminrqte pdnd la urmd locul gi
se bucurd de reintoarcerea acolo.
Zburam, trec6nd peste copaci gi cAmpuri, rduri gi cascade
Ei,
ici qi colo, oameni. Erau gi copii, care rAdeau gi se jucau.
Oamenii cAntau gi dansau in cercuri, iar uneori vedeam
cAte-un cdine care alerga qi
fopdia
printre ei, la fel de plin
de bucurie ca oamenii. Purtau haine simple, dar frumoase, gi
cqlorile acelor haine mi se pdrea c5.au acelagi soi de cildrui
vjg c.a Ei
copacii qi florile care irnboboceau
$i
infloreau ir
tinutul
din
jurul
lor.
O lume de vis frumoasd, incredibild...
AtAt ci nu era un vis. Degi nu qtiam ugde eram sau mdcar
ff_gtggr,
un lucru il qtiam cu siguranli absolutd: locul acesta
in care mi trezisem brusc era complet real.
Cuv6ntul real exprim6, ceva abstract
$i
este frustrant de
inglic,lgpt in a reda cee-a
C9
incerc sd-_de.scriu. Imagineazd-gi
ci e$ti copil gi te duci la cinematograf intr-o zi de vard. Poate
ci filmul a fost bun gi te-ai distrat cdt timp l-ai vizionat. Dar
apoi spectacolul se termind gi iegi din cinematograf inapoi in
cdldura profundi, vibrantd qi primitoare a dupi-amiezii de
vard. Iar cdnd aerul qi lumina soarelui dau nivald peste tine,
te furtrebi de ce naiba ai pierdut aceastd zi splendidi stAnd
intr-o sald intunecoasi.
Mdtip[ce aceastd sengaEie
de
o_ g4S
4e-
ori
$i
tot n-o sd te
apropii de.s*e;gzalia pe care o aveam acolo unde md aflam.
Nu gtiu cAt de mult timp, exact, am zburat. (4+pUl din
acest loc era diferit de timpUlliniar"simplu pe care-l trdim pe
pdmdnt
$i
e-sle.
!A
fel de dificil de descris ca orice alt aspecr
al acelui loc.) Dar, la un moment dat, mi-am dat seama cd nu
""HlHT:"'illili;
mine: o ratd rrumoasr cu pomesii
inalli gi ochii de culoare albastru-inchis. Purta acelagi fel de
--[g
vom ardta mu]te lucruri-aici, a spus fata
-
din nou,
fird si foloseascd efectiv aceste vorbe, dar dirijAndrr-le
e*gg4g_qg,AgSpuald direct in mine. Dar, in cele din urmi, te
vei.intoarce.
La asta, am avut o singurd intrebare.
Unde si md intorc?
Aminte$te-F cine ifi vorbegte in acest moment. Nu sunt
un sentimentalist imbecil.
$tiu
cum arati moartea.
$tiu
ce
sim$ cand o
persoani vie, cu care ai vorbit gi ai glumit tr zile
mai bune, a- devenit undiect neinsuflegt pe masade opera-
trs
dupd ce te-ai strdduit ore fur gir sd-i menlii in funcliune
maginiria corpului.
$$u
cum arate $Uferinzii $i durerea fdrd
r{sp_r11gs de pe chipurile celor dragi care au pierdut pe cineva
pe care nici nu visaserd cd-l vor pierde.
Qunosc bine
liolggig
$i,
cu toate ci nu suntfiziEian, nu sunt striin nici de acest
domeniu. Cunosc diferenqa dinrre f3g1e4ie
$i
realirate
9i
gtiu
cd experienla despre care md sftiduiesc sd vi ofer o foarte
vagi qi complet nesatisficitoare imagine a fost cea mai reali
experienli din viata mea.
De fapt, singura conflrrente pentru ea, in departamentul
,,realitate", a fost ceea ce s-a intdmplat in continuare.
straie
tfudnegti
pe care le purtau oamenii din satul de
jos.
Cosite aurii ii incadrau fala adorabild. Cdlitoream impreu-
nd
pe
-o_,gfpfdfald
cu un model complicat, cu niEte culori vii
qi indescriptibile care-i dddeau viald
-
aripa unui fluture.
De fapt, milioane de fluturi erau in
jurul nostru
-
valuri
uriaqe unduitoare, care coborau in verdeaqd ca si apard iar
in jurul nostru. Nu apdrea weodatd cdte un fluture izolat,
ci toli deodati, ca gi cum erau un fluviu de viali
Ei
culoare,
miqcAndu-se prin aer. Zburam in formaliuni arcuite pe lAngd
flori, iar mugurii din pomi se deschideau cdnd treceam prin
preajma lor.
Costumafia fetei era simpli, dar culorile ei
-
bleu, indigo
gi o combinatie pastelate de portocaliu gi culogrea piersi-
cii
-
dddeau aceeagi senzafie de viald debordantl ca toate
cele din
jur.
Se.uita la mine cu o privire pe care, dacd o vedeai
cdteva momente, simleai
Cd
vf41a de pdnd atunci a meritat se
1i-o
trdieEti, indiferent cum decursese pdnd in acel moment.
Nu era o priWe romantice.
$i
nici de prietenie nu era. Era o
privire
crue era cumva dg.tcolo de toate acestea... dincolo de
toate felurile de iubire pe care le avem aici, pe pimAnt. Era
ceva sqp.erior, care continea toate aceste alte fduri de dra-
goste inliuntrul ei, fiind, h acelaqi timp, mai veritabili gi mai
purd decAt toate.
fq5-d
se foloseasci niciun cuvAnt, mi-a vorbit. Mesajul a
trecut p.fip mine ca o suflare de vAnt
$i
in$.tantaneu am intreles
cd era adevdrat. Am
Stiut-o
in acelaqi mod in care gtiam cd
lumea din jurul
nostm era reali
-
cd nu era weo fantezie,
trecltoare gi lipsitd de substanl5.
Mesajul continea trei pdrfi, iar dacd ar trebui si-l traduc in
limbai pimintesc, aS spqne cd suna cam a$a:
,,Egti iubit gi prefuit, cu tdrie, pentru totdeauna."
,,Nu ai de ce sd te temi."
,,Nu ai cum sd faci nimic greqit."
Acest mesaj m-a inundat aducAnd o imensi gi nebuneasci
senzagie de ugurare. Era ca gi cum mi se incredinlaserd re-
gulile unui joc pe care-l jucasem
toatd viala firi si-l inleleg
weodatl pe deplin.
|
46
|
DovADALlrMuDEDrNcoLo
sunt mai bine echipate decAt ele, e posibil ca E. coli si ia o
parte din ADN-ul acelor bacterii mai bine adaptate gi si-l
incorporeze.
igAg90 doctorii au descoperit o noue specie de bacterii
care contineau ADN-ul penb:u o codificare genetice pentru
Klebsiella pneumoniae carbapenemdse, sau KPC, o enzimi
care ii conferd le-ailenta la antibiotice bacteriei-gazdi. A fost
descoperiti instomacul unui pacient care a murit htr-un
spital din Carolina de Nord. Noua specie a cdpdtat imediat
atentia doctorilor din intreaga lume cAnd s-a descoperit cd ar
putea sd facd basteJia care a absorbit-o rezistentd nu doar la
antibioticele curente, Ci la toate antibioticele.
Dq_c_ o specie de bacterii todcd, gTjstentd lq.aptibiptice
(una ale cdrei rude netoxice sunt prezente peste tot in corpu-
rile noastre),
Eiunge
si se rdspAndeascd in rdndurile popula-
tiei,
ar avea specia umand la degeUrl mic. Nu"exiStd antibiotice
noi in dezvoltarea farmaceuticd pe urmdtorii zece ani care sd
poatd veni in salvarea oamenilor.
Cu numai cAteva luni mai deweme, dupd cum docto-
rul Brennan gtia, un pacient se internase la un spital avAnd
o puternice infeclie bacteriand qi i s-a administrat o gamd
de antibiotice puternice in efortul de a mentine sub control
infeclia cu Klebsiella pneumoniae. Dar starea pacientului a
continuat sd se inrdutdteascd. Testele au revelat cd suferea
in continuare de Klebsiella pneumoniae qi cd antibioticele
nu-qi fdcuserd efectul.
gl-te
teste au aritat cd b.acteriile care
triiau in intestinul glos al bdrbatului dobAndiserd gena KPC
prin transfer direct de plasmidd de la infeclia lui cu Klebsiella
pneumoniae rezistentd. Cu alte cuvinte, c"oJpql lui pusese la
dispozitie laboratorul pentru crearea unei specii de_ bacterii
care, dacd ajungea in rdndurile populaflei, putea sd rivalizeze
cu ciuma neagr{, o molimd care a ucis jumdtate din populalia
Europei din secolul al )flV-lea.
Spitalul unde s-au intAmplat toate astea fusese Centrul
Medical Sourasky din capitala Israelului, Tel Aviv, qi eve-
nimentul arusese loc doar cu cAteva luni inainte. La drept
vorbind, se intAmplase cam in perioada in care eu md aflasem
i
4e_.
A doua zi, pe la opt dimineata, Holley a revenit in salo-
nul meu. A schimbat-o pe Phyllis, aqezAndu-se in locul ei
in scaunul de lAngi capul parului meu, strdngdndu-mi in
palme mAna care in continuare nu reactiona in niciun fel. Pe
la ora 11, a sosit Michael Sullivan
$i
toti au format un cerc
in
jurul meu, Betsy
lin6ndu-mi
de mdnl in aqa fel incAt sd
fiu gi eu inclus. Michael a condus rostirea unei rugdciuni.
Tocmai terminau, cdnd unul dintre doctofl, specializat in boli
infectioase, a venit cu un buletin de analize proaspdt sosit
de la parter. in pofida faptului c5, peste noapte, imi ajusta-
serd doza de antibiotice, celulele albe din sdnge continuau sd
creascd. Bacteriile igi continuau neabdtut misiunea de a-mi
devora creierul.
Vdzdnd cd rdmdn rapid fdrd optiuni, doctorii au trecut din
nou in revistd cu Holley detaliile activitltilor mele din ultime-
le zile. Apoi qi-au extins irtrebdrile pentru a acoperi ultime-
le cdteva sdptimdni. Exista oare ceva
-
orice
-
in detaliile
Iegate de ceea ce fdcusem, care si-i ajute sd extragi o cauzd
logicd a sterii mele?
-
Pei, a spus Holley, a ficut o deplasare fur interes profe-
sional ir Israel, acum cAteva luni.
Dr. Brennan gi-a ridicat privirea de la blocnotesul lui.
Celulele bacteriene E. colipot si facd schirrb de ADN nu
doar cu alte celule E. coli, ci gi cu alte organisme bacteriene
gr44,I:negative. Acest aspect are implicalii uriage in wemurile
noastre caracterizate de cildtorii globale, bombardament an-
tibiotic gi noi tipuri de afecliuni bacteriene care suferi rapid
mutatii. Dacd nigte bacterii E. coli se gdsesc intr-un mediu
biologic potrivnic impreund cu alte organisme primitive care
f48_-] DoVADALUMTTDEDTNcoLo
acolo, ca parte a activitdtii mele de coordonare a unei ini$a-
tive globale de cercetare in domeniul chirurgiei cerebrale
cu ultrasunete concentrate. Ajunsesem la Ierusalim la 3:15
dimineala qi, dupd ce am gesit hotelul, am decis pe loc sd fac
o plimbare prin vechiul oraq. Am ajuns si fac o plimbare de
unul singur, inainte de sosirea zorilor, pe Via Dolorosa, gi sd
izitez presupusul loc al Cinei celei de Taind. Mica excursie a
fost ciudat de impresionantd qi, dupd ce m-am intors in
[ard,
o evocam adesea in disculiile cu Holley. Dar, in acele mo-
mente, nu gtiam nimic despre pacientul de la Centml Medical
Sourasky sau despre bacteria pe care o contractase, care pre-
luase gena KPC. Bacterie care, dupd cum a re-iegit ulterior, era
ea insdqi o specie de E. coli.
r
Sd md fi pricopsit cu o bacterie care confinea KPC rezis-
tenti la antibiotic cat Ump am stat in Israel? Pugin proba-
bil. Dar era o explicalie posibild pentru aparenta rezisten[d
a infecliei mele, iar doctorii mei s-au hotirAt si afle dacd
aceea era intr-adevdr bacteria care imi atacase creierul.
Cazul meu era pe cale sd devind, din mrrlte motive, o parte a
istoriei medicale.
] 50 I DOVADALTJMIIDEDINCOLO
intre timp, eu md aflam intr-un loc cu nori. Nigte nori mari,
pufoEi, roz-albiciogi, care se profilau bine conturaqi pe fondul
albastm-inrunecat al cerului.
Mai sus dec6t norii
-
nemdrginit de mai sus
-,
qrrme de
glsbuq ftanspglg-4J-e,
fiinte
pdlpdtoare rdsp0ndite intr-un
arc
pe cer, lis6nd in urma lor darg-lungi, ca ni$te prelungiri
de raze.
Pdsiri? ingeri? Cuvintele astea mi-au apdrut in minte pe
cdnd imi a$terneam pe hArtie amintirile. Dar niciunul dintre
ele nu era pe mSsura acelor fiinle, care erau de-a dreptul$i-
f.erite.Qgoricg cunoscusem pe aceastd planetd. Erau mult mai
avansate. Indlgate.
U.4 sunet, inens gi bubuitor ca un psalm glorios, s-a
auzit de deasupra gi m-am intrebat dacd fdpturile inaripate
il produceau. Din nou, cgnd,q;,,q4ggAndit la asta mai tArziu,
mi-am dat seama cd
brmlriaacestor
creaturi, in timp ce zbu-
rau in inaltud, eJA de a$a nature p9.dt grepuiau
si facd,acest
Z.gqnot
-
cd, dprg-{*4u*-qlmanifestau bucuria in felul aces-
ta, atunci pur
$i
simplu nu ar fi putut sd gi-o stdpAneascd.
Sunetul era palpabil gi aproape material, ca o ploaie pe care o
simti pe piele, dar nu te udd.
Yg:gl Si
auzul nu erau separate in locul unde mi aflam.
Pu.team sd aud frumuselea vizuald a corpurilor argintii ale
fdpturilor p6lpditoare de deasupra gi puteam sd vid perfec-
tiunea
ndvalnicd, plind de fericire, a ceea ce cAntau..pdrea cd
+ll
poF sd privegti sau s{ asculli nimic din aceaste lume fdrd
[s'-_l
deborda de lumind: o lumini ce pdrea sd vind dintr-un glob
strdlucitor pe care-l simteam acum tn apropierea mea. Un
glob care era viu gi aproape solid, aga cum fuseserd cdntecele
fdpturilor ingeregti.
Situa[ia mea era, in mod destUl de straniu, asemdndtoare
cu cea.lpgrui fdt in uter..fiul plute$te in urer avAnd drept
partener tdcut alacenla, careil hrineSte gi-i mediazd relaliile
cU mama lui prezentd pletutindeni gi, in acelaqi timp, invizibi-
ld. iB.acest caz,
,,1nqm.4'' era Dur4nezeu,-CreatoruJ, Sur$a,care
este responsabili cu crfflrea universului
$i
a tot ceea ce existd
in el. Aceasti Fiintd era atat de aproape, incAt pdrea sd nu
existe niciun fel de distanli intre Dumnezeu gi mine insumi.
$i
totu$i, in acelagi timp, puteam qgsimt vastitatea infiniti a
prealor-glqLi, puteam qA-Kd ca.t de-lgU*Ifgcul eram piin compa-
rafie. Din cdnd in cAnd -a4qs-d folosesc O4? ca promrme pentru
QlEmezeU
filndci iniEial am folqsit acest nume in ceea ce am
scris flspf, ce-am iegit din comd. ,,Om" era sunetul pe care-mi
aminteam cd-l auzisem asociat cu Agel Dumnezeuornniscient,
qrnnipotent
Si
plin de iubire necondigonati, dar orice cuvdnt
descriptiv ar da greg.
V_as^tjtate.a-prud care ne separa pe-Om gi pe mine era, mi-am
dat seama, r+g$vul pentru care a!'eagl Globul drept compa-
nion. intr-un mod pe care nu-l puteam inlelege complet, dar
de care, totu$i, eram sigur, GJolul era un fel de
,,interpret"
intre mine qi aceasti prezente extraordinari care md inconjura.
Era ca qi cum mi ni$team intr-o lume mai vaste*iq
uni-
Yelsulinsu$i
era ca un uriaq uter,gigantic, iar Globul (care
rdmAnea, intr-un fel, conectat cu Fata de pe Aripa de Fluture,
care de fapt era ea) md cllduzea prin acest proces.
lllterior, cAnd am revenit in lume, am gdsit un citat din
poetul
cre$tin din secolul al XVII"lea Henry Vaughan, care se
apropia de descrierea acestui loc
-
acest nucleu vast, negru ca
tu$ul, care era casa Divinului insugi.
,,Existd, spun unii, ln Dumnezeu un lntuneric profund, dar
orbi tor..."
Asta era, intocmai: o intunecime de cerneald, care in acela5i
timp era plind-ochi cu lumini.
li
devii p_AftC a acelui ceva
-
fdrd sd i te aldturi in qine
$tie
ce
mod misterios.
Din nou, din perspectiva mea actuald, ag sugera cd nrr pu-
teai se te uiti 14 nimic din lumea aceea, cici cuvAntul la in sine
presupune o separare care nu exista acolo. Totul era distinct
qi, in acelaqi timp, totul era parte din tot resnil, ca modelele
luxuriante gi intrepdtrunse de pe un covor persan... sau de pe
aripa unui fluture.
Sufla un vdnticel cald, ca acela care se iscd in zilele per-
fecte de vard, imprdgtiind frunzele arborilor qi trecdnd prin
preajmd ca o apd cereascd. O brizi divind. A schimbat totul,
schimb6nd lumea din
jur
t$r. o vibratie mai inaltd, dintr-o
actavA su.perioard.
Cu toate ci inci-mi mai pdstrasem un pic din fu4c1ia
limb-ajulur, cel pulin
asa cum ne gdndim la ea pe pdm6nt,
am irceput, firi cuvin"te, s5-i pun intrebiri aceshri v6nt
-
gi
fiintei divine pe care o sim[eam ci acEioneazd tr spatele sau
induntrul lui.
Ilrule este acest loc?
Cine sunt eu?
De.ce md aflu aici?
De fiecare datd cAnd puneam in tdcere una dintre aceste
fu:trebdri, ra-spunsul veneainstantaneu intr-o explozie de lu-
mini, culoare, dragoste gi frumusele care ffe,cea pdggi*: ca
Un
val care se sparge. Ce era important in legdturd cu aceste
explozii era cd nu imi reduceau la,tieere intrebdrile copleqin-
du-le. imi rdspundeau la ele, dar intr-un fel care ocolea lim-
bajul. GAndurlle intrau in mine
direq-t.
Dar nu semdna cu ceea
ce trdim pe pdmAnt. Nu era ceva vag, imaterial sau abstract.
Ac-este g_dnduri erau solide qi imediate
-
mai fierbingi decAt
focul qi mai ude decdt apa
-
$i,
il timp ce le receptam,
erA{n
iqqtare.gq fur1eleg, rqqlar,tanerl_ai
fa1{-efo$,
concepte pe care
mi-ar fi luat ani de zile ca sd le inleleg pe deplin in viala
pimAnteand.
Am continuat sd md miqc inainte gi m-am pomenit inftand
iglf'"uq$A ime,4s, complet intunecat, infinit in dimensiuni
$i
totu$i infinit de liniqtitor. Aqa negru ca smoala cum era,
lstl
DovADA LUMII DE DINcoLo
cu o lectie de istorie sau o teoremi matematica.inEslggIgf,
_W&g$f..e*t,
fdrd sd fie nevoie si fiu convins gi absorbiu
QnglStereaseTmlC..-qf
u]if irufref
ngpr8,ilstantAneu$i
qgntru-totdgauna.
Nu Qg.
eg!_qmpa, a$a cum se intAmpl[ cu
cuxoa9terea obignuiti, iAfp$UAinaCsaSfazi incd o mai posed
blIleglme,
mult mai clar decdt posed infolnatia.pe care am
d*obAndit-o de-a lungul tuturor anilor petrecu(i in qcoal5.
Prin asta nu weau si spun cd pot sd accesez aceastd cu-
noagtere c6t ai clipi. illlrucfu acum m-am intors pe teramul
terestru, tf*bgg s;g.pTqc9-s_ez pfin
c.orDUIJaeufiZis Si
cr-elerul
4pu.gare
tsg11t limitate; f)ar aste
3gdo. O simt, tr insigi fiinla
mea. Pentru cineva qa-lgine care qi-a petrecut intreaga viald
ru.JJlq@din greu ca sd acumuleze qJspattKti_bslegere
ir_rmanierav.eche,4gqggnsfireaac.e.ss}_niJgt![q]-gygFsalde-
i*ygl3re
a fost, ea singurS'
destul ca sd-r4!
flea -hfeUa.:penlru
lgi$le
pentru eternitate...
Din pdcate, pentru familia gi doctorii mei de pe pdmdnt,
situatia se prezenta cu totul diferit.
infiebdrile
$i
rdspunsurile au continuat. De$i nu erau for-
m3.rlate in limbajul pe care-I cunoa$tem, ,,vocea"
acestei Fiinte
g1a caldd qi
-
oricdt de ciudat ar pdrea asta
-
personald'li
intelegea p,e oqmeni qi
noqeda cditi{il
pe care le posedim
gi noi, dgar cd i$tr-o mieurdinfinit malmare. IUA runo$tea
rlfnrp."f-unzime gi deborda ds."Ca[IA$
pe care toatd viata mea
le-am asociat numai gi numai cu fiinlele umane: cdldurd,
compasiune, patos... ba chiar gi ironie, gi umor.
Prin intermediul Globului, Qn rni-a spus cd nu existd
l11lgir-l"g1g univeqs, ci"Sai rnr:lte
-
de fapt, rnai multe decAt
a$ putea
concepe
-
aar cel$.9J!91 std in centrul tuturor.
Aifggl
.ru pr.ru.rt in toate cetet--'aite irniverluri, dar ntlnai
in cantitili infime. Rdul era necesar pentru cd, fdri el, libe-
$!1glbitry
era imposibil, iar fdri liberul-arbiffu nu putea sd
existe niciun fel de dezvoltare
-
nicio migcare inainte, nicio
gansl ca noi s{devenim ceea ce Duonezeujqi dorea cu ar-
doare ca noi sd fim. Oribil
$i
atotputernic
S11p"pale
si fie rdul
uneori inu-o lume ca a noastrd, in imaginea de ansamblu,
gfgggglsu era coplegitor de predominante
$i,
in cele din urmi,
avea sd fie triumfdtoare.
Ag0Jaart
abundenla vietiiprin nenumdrate unlvgrsun, in-
dusiv unele a cdrorinleliesJ$d era cu mult nqai.ava[sati de-
cdlcea a omenirii. Auaydzut cd existi nenumf,rate dinensiuni
Supsfi.gu,
dar ci sing]Jr.ajale de a cunoaqte aceste dimen-
siuni era
qi pitilnzi inrJe gi sd le experimenlg2i nsmiilocit.
Nu
g_o-l$ cuno s cute s g11 inlelq s e din_ sp aliul dinoensional
ipferior. QggZa*efecurl
existd in aceste tdrAmuri superioa-
re, dalin afara c*qgEspEei nggstre
terestre despre ele.
Lumea
tifnpulul- qi a spatfuIui in care ne migcim pe teramul terestru
este
impletit{ sftags
Ei
compfex cu aceste lumi supefloare.
Cu alte cuvinte, qggstg.Irfmi nu sunt totalmente separate de a
noastri, pentru cd toate,lumile fac parte din aceeaqi.Rgqlitatq
di!_lnd
atotcuprinz dfoare. DJU ace ste lgg!,superioare se poate
ggqgs-a
9[ig*lpc
sa]l mglqqpt de timp din lumea noastrd.
Mi;afJUa
tol lsstulvietii
-
gi nu mi-ar qjunge
-
sd
dszy5luirot ce-am aflat.acolo sus.
eunoa$terea
care mi-a
fost transmisd nu mi-a fost ,,predati" aqa cum s-ar ftrtAmpla
l-5rl
DovADA L'MI' DE DINcoLo
rdzboiului, el a fdcut parte din primul
Crup
al forlelor aliate
care au ocupat Japonia dupd ce Statele Unite ale Americii
au lansat bombele atomice asupra oraqelor Hiroshima gi
Nagasaki. Fiind singurul neurochirurg militar american la
Tokio, el era, tr mod oficial, indispensabil. in plus, era califi-
cat sd opereze pe ochi, nas gi gAt.
Toate aceste calificdri au impus ca el sI nu plece nici-
ieri o buni bucatd de weme. NouI lui comandant nu i-a
permis si se intoarci in
lard
pdnd cAnd situagia nu devenea
,,mai stabild". La cAteva luni dupd ce japonezii
au capitulat
oficial la bordul navei de rdzboi Missouridin Golful Tokio,
tata a primit, ir sfArqit, ordinul general prin care i se incu-
viin{a intoarcerea acasi. Totugi, el gtia ci, dacd l-ar fi vdzut,
comandantul lui direct ar fi cerut revocarea ordinului. Aga cd
tata a a$teptat pdnd in weekend, cAnd comandantul a pdr5-
sit baza pentru odihnd qi recuperare, gi a procesat ordinul
prin locliitorul comandantului. in sfArgit, a fost capabil sd se
urce la bordul unei nave care se intorcea acasd in decembrie
1945, la mult timp dupd ce camarazii lui se intorseserd la
familiile lor.
Dupi ce a revenit in Statele Unite ale Americii, la ince-
putul lui 1946, tata a purces sd-qi definitiveze pregdtirea de
neurochirurg impreund cu prietenul gi colegul lui de grupi
de la Facultatea de Medicini Harvard, Donald Matson, care iEi
fdcuse serviciul militar pe teatrul de operaliuni din Europa.
S-au pregitit la spitalele Peter Bent Brigham gi pentru co-
pii din Boston (spitalele-amiral
ale Facultdtii de Medicind
Harvard) sub indrumarea dr. Franc D. Ingraham, care fusese
unul dintre ultimii reziden{i pregdtifl de dr. Harvey Cushing,
recunoscut pe plan mondial drept pdrintele neurochirurgiei
moderne. in anii 1950 qi 1960, irtregul efectiv de neurochi-
rurgi
,,3131C"
(aqa cum au fost clasificali in mod oficial de
Forlele Aeriene ale Armatei de Uscat), care iqi fdcuse per-
feclionarea profesionald pe cAmpurile de luptd din Europa
qi Pacific, a ajuns sd stabileascd gtacheta pentru neurochi-
rurgii din urmdtoarea jumdtate
de secol, inclusiv cei din
generafia mea.
r-;-.'
_
L) /
Lui Holley nu i-a scdpat cAt de interesa$ au devenit doctorii
cdnd le-a vorbit despre cdl6toria mea in Israel. Dar, desigur,
n-a inleles de ce era atat de importantd. in retrospectivi, a
fost o binecuvdntare cd n-a inleles. Era gi-aqa indeajuns de
greu si se impace cu ideea mortii mele posibile gi fdrd sd mai
afle in plus cd eu puteam si fiu primul caz documentat al
echivalentului Ciumei Negre pentru secolul al )O0-lea.
intre timp, alte apeluri telefonice i-au ciutat pe prietenii
gi rudele mele. Inclusiv familia mea biologicd.
in copildrie, l-am venerat pe tatil meu, care fusese qeful
personalului timp de doudzeci de ani la Centrul Medical
Baptist din Wake Forest din Winston-Salem. Am ales neuro-
chirurgia universitard drept carierd cu scopul de a-i cdlca
pe urme cdt mai aproape cu putintd.- fur pofida faptului cd
$tiam
cd n-am sd md pot ridica la inel$mea lui.
Tatdl meu a fost un om profund spirirual. A fost chirurg
militar in Forlele Aeriene ale Armatei de Uscat fur junglele
Noii Guinee gi in Filipine, in cel de-al Doilea Rdzboi Mondial.
A fost martor la brutalitili gi suferin[e gi a suferit el fursuqi.
Mi-a povestit despre noptile petrecute fur corruri operand rd-
nitii adu$i din lupte, corturi care abia rezistau in picioare sub
asaltul ploilor musonice care se prlvdleau peste ele, cdldura
gi umiditatea fiind atat de apdsdtoare, incAt chirurgii se dez-
brdcau in lenjerie de corp ca sd le poatd indura.
Tata s-a cdsdtorit cu iubirea vielii lui (qi fata coman-
dantului sdu direct), Betty, in octombrie 1942,in timp ce se
pregdtea pentru detagarea pe frontul din Pacific. La finalul
]
j |6
j DovADALUMIDEDrNcoLo
Pdrintiimei au crescut in timpul Marii Depresiuni gi au
fost conditionati pentru muncd. Tata ajungea aproape intot-
deauna acasl pentru cina in familie Ia ora 19, de reguld in
costum qi cravatd, dar uneori in uniformd chirurgicald. Apoi
se intorcea la spital, adeseori luAndu-ne pe cAte unul dinte
noi, copiii, cu el, ca sd ne facem temele in cabinetul lui, in
weme ce el iqi fdcea vizitele in saloanele pacienlilor. Pentru
tata, viata gi munca erau, itt esente, sinonime gi ne-a crescut
in conformitate cu acest principiu. De reguld, duminicile, ne
punea pe mine qi pe surorile mele sd muncim in curte. Daci
ii spuneam ci wem sd mergem la film, el ne zicea: ,,Dacd
voi
vd duceli la film, atunci va trebui si munceascd altcineva".
Totodatd, avea un spirit competitiv crdncen. Pe terenul de
squash, el considera fiecare joc
,,o bdtdlie pe vidld qi pe moar-
te", qi, chiar dupd ce a implinit 80 de ani, era mereu in cdutare
de adversari noi, adesea mai tineri cu zeci de ani.
A fost un pdrinte exigent, dar, in acelagi timp; unul mi-
nunat. Trata cu respect pe oricine intAlnea
Ei
avea mereu o
gurubelrri{a ir buzunarul halatului de laborator, ca sd poatd
strdnge orice qurub sldbit gdsea in timpul rondurilor pe care
le fdcea prin spital. Era indrdgit de pacienli, colegii medici,
aistentele medicale qi de intregul personal al spitalului.
Indiferent cd opera pe pacienti, ajuta la progresulcercetdrilor,
ii pregdtea pe neurochirurgi (o pasiune deosebitd) sau redacta
jurnalul Surgical Neurology (Iucru pe care l-a ficut timp de
c61iva ani), tata igi vedea drumul in via16 clar marcat. Chiar
gi dupd ce vArsta (71 de aqr) nu i-a mai permis sd opereze,
a continuat sd se pund la punct cu ultimele dezvoltdri din
domeniu. Dupi moartea lui, tr 2004, vechiul siu partener dr.
David L. Kelly, Jr., a scris: ,,Dr. Alexander va rimAne mereu in
memoria noasfte pentru entuziasmul gi competenlele sale,
perseverenta, atenfia pentru detdii gi spiritul lui de compa-
siune, onestitate gi excelenld in tot ceea ce f5cea". Aqa cE nu e
de mirare ci eu, ca atafla altii, l-am venerat.
Foarte deweme, atat de demult incAt nici nu-mi amin-
tesc cAnd a fost asta, mama
$i
tata mi-au spus cd eu fusesem
adoptat (sau,,ales", cum s-au exprimat ei, pentru cd, m-au
[s8l
DovADALUMITDEDINcoLo
asigurat ei, au
$tiut
din clipa in care m-au vdzut cd sunt
copilul lor). Nu erau piringii mei biologici, dar m-au iubit
cu ardoare, de parcd ag fi fost carne din carnea qi sdnge din
sAngele lor. Am crescut gtiind ci fusesem adoptat in apri-
Iie 1954, la vdrsta de patm luni, gi ci mama
mea biologicd
a\usese gaisprezece
ani
-
elevd in anul doi Ia liceu
_
neci_
sdtoritd cAnd md niscuse, in lg53.
prietenul
ei, elev in ultimul
an de liceu, fdri nicio perspecdve
imediatd de a fi capabil sd
trtretind un copil, a fost gi el de acord sd md dea, cu toate cd
niciunul dintre ei nu ar fi lrrt asta. Am aflat aceste lucruri
atat de deweme, incdt deveniserd parte din cine eram, la fel
de acceptat gi de indiscutabil ca qi culoarea neagrd-ticiune
a pdrului meu qi faptul c5-mi pliceau hamburgerii qi nu-mi
pldcea conopida. I-am iubit pe pdrinlii mei adoptivi la fel de
mult cum i-ag fi iubit daci erau rude de sdnge, iar ei au avut
in mod clar pentru mine aceleagi sentimente.
Sora.mea mai mare, Jean, a fost
$i
ea adoptati" d.ar la cinci
luui dupd ce m-au adoptat pe mine, uurma a reugit sd dea
ea insiqi na$tere unui copil. A ndscut o fetifd
-
sora mea
Betsy
-
gi, dupd cinci ani, pe
phyllis,
sora noastrd cea mai
mici. Frecum se vede, eram fra$ in toatd puterea cuvdntului.
$tiam ci, indiferent de unde venisem, eu eram fratele lor,
iar ele erau sulorile mele. Am crescut intr-o familie care nu
doar m-a iubit, dar totodatd a crezut in mine gi mi-a sprijinit
visurile. Inclusiv visul care a pus stdpanire pe mine in liceu
gi nu mi-a mai dat pace pAnd cdnd nu l-am realizat: si fiu
neurochirurg ca tatil meu.
Nu m-am mai gAndit la adopfle in anii de colegiu gi de
facultate
-
cel puqin nu la suprafate. Am incercat totu$i de
mai multe ori la Societatea Ciminul pentru Copii din Carolina
de Nord, ca sd intreb daci mama mea igi manifestase intere-
sul pentru o reunire. Dar Carolina de Nord avea printre cele
mai stricte legi cu privire la pdstrarea anonimitdfii copiilor
adoptali gi a pdrinlilor lor biologici, chiar
$i
arunci cAnd in-
cercau cu disperare si se regdseascd.
pe
c6nd md apropiam de
varsta de treizeci de ani, m-am gAndit tot mai putin la ches-
tiune. Iar dupi ce am cunoscut-o pe Holley qi am pus bazele
F, I
r
propriei noastre familii, problema s-a indepdrtat
$i
mai mult
de mintea mea.
Sau gi mai adAnc in mintea mea.
in 1999, cdnd avea 12 ani qi incd locuia in Massachusetts,
Eben tV a fost implicat trtr-un proiect legat de arborele ge-
nealogic al familiei, la
$coala
Charles River, unde era tr clasa
a
Sasea. $tia
cd fusesem adoptat gi, prin urmare, cd avea rude
directe pe planetd pe care nu le cunogtea nici personal gi nici
mdcar dupd nume. Proiectul a declanEat in el o curiozitate
profund5, pe care, pAnd in acel moment, nu
$tiuse
cd o are.
M-a intrebat dacd a$ putea sd-i gisesc pe pdrinfii mei
biologici. I-am spus cd, de-a lungul anilor, md ocupasem
ocazional de problemd, contactandu-i pe cei de la Societatea
Cdminul pentru Copii din Carolina de Nord qi i'trtrebdndu-i
dacd aveau weo veste. Daci mama sau tatdl meu biologic
voia si intre in contact cu mine, societatea ar fi gtiut. Dar nu
primisem nicio veste de la ei.
Nu cd asta m-ar fi deranjat.
,,Este cdt se poate de firesc
intr-o imprejurare ca asta", i-am spus lui Eben.
,,Nu irseam-
nd cI mama mea de na$tere nu md iubeqte sau cd nu te-ar
iubi dacd te-ar vedea weodatd. Dar nu wea asta, cel mai pro-
babil pentru cd simte cd eu qi cu tine avem propria noastri
familie, iar ea nu wea sd se a$eze tr calea acestui lucru."
Totuqi, Eben nu s-a dat bdrut, aqa cd in cele din urmi
m-am gAndit si-i fac pe plac qi sd-i scriu unei asistente so-
ciale de la Cdminul pentru Copii, Betty, care mi mai ajutase
cu solicitfuile precedente. Dupd cAteva sdptimdni, intr-o
dupd-amiazd cu ninsoare de vineri, in luna februarie 2000,
Eben IV gi cu mine mergeam cu maqina de la Boston pAnd
in Maine pentru un weekend la schi, cdnd mi-am amin-
tit cd trebuia sd-i dau un telefon lui Betty, ca sd vid ce se
mai intAmplase intre timp. Am sunat-o de pe celular, iar ea
mi-a rdspuns.
-
Ei bine, de fapt, a spus ea, chiar anr vegti. Stati pe un
scaun?
Chiar eram a$ezat pe un scaun, lucru pe care i l-am spus,
omitand aminuntul cd in acelaqi timp conduceam magina
prin viscol.
t Go I DovADALUMrrDEDrNcoLo
I
I
I
I
I
{
-
Domnule doctor, se pare ci pfuintii
dumneavoastrd .
biologici s-au cdsdtorit.
Inima a inceput sd-mi batd tare in piept, iar drumul din
fala mea a devenit dintr-odatd ireal gi indepdrtat. Deqi gtiu_
sem cd pdrintii
mei fuseserd iubiti, intotdeauna imi inchipui_
sem cd, dupl ce m-au cedat, viefilor lor se indreptaseri in
direclii diferite. Instantaneu, in minte mi_a apdrut o imagine
in care ii vedeam pe pdrintii mei qi o casd pe care gi_o ficu_
serd undeva. O casd despre care nu aflasem niciodati. O casd
unde... nu era locul meu.
Betty mi-a intrerupt girul gdndurilor:
-
Domnule doctor?
-
Da, am rdspuns incet. Sunt aici.
-
Mai e ceva.
Spre nedumerirea lui Eben, am tras magina pe marginea
qoselei gi i-am zis lui Betry se-mi spund tot.
-
Pdrintii dumneavoastri au mai avut trei copii. Doud
surori gi un frate. Am luat legdtura cu sora cea mai mare,
care mi-a spus cd sora dumneavoastrd mai mici a murit cu
doi ani tr urm5.
perintii
sunt incd indureragi de pierderea
suferitd.
-
Deci asta inseamnd...? am intrebat dupd o lungd pauzd,
in continuare amortit, receptand totul fdri sd fiu in ituiu .r,
adevdrat sd procesez
weo parte din ceea ce receptam.
-
imi pare rdu, domnule doctor, dar, da
-
inseamnd cd
refuzd cererea dumneavoastrd de contact.
Eben s-a foit in scaunul din spatele meu, evident con_
$tient
cd tocmai se intAmplase ceva important, dar neqtiind
despre ce era vorba.
-
Ce este, tatd? a intrebat el dupd ce am inchis
convorbirea.
-
Nimic, am spus. Agentia inci nu qtie multe, dar se ocu_
pd de problemd.
Poate mai terziu.
poate...
Dar glasul mi-a pierit. Afard, furtuna se intelea cu ade_
varat. Abia puteam
vedea la o sutd de paEi in pddurea
albd
gi joasd
care se intindea p6nd departe de jur-imprejur.
Am
bigat maqina in vitezd, m-am uitat atent in retrovizor
si am
revenit pe gosea.
E
. Lr
i \t
intr-o clipd, toati imaginea pe care o aveam despre mine
se schimbase complet. Dupd acel telefon eram, fireqte, in
continuare tot ce fusesem gi furainte: incd om de
$tiinte,
inca
doctor, inc[ tatd qi incd sot. Dar, in acelagi timp, md simfeam,
pentru prima oard in via!5, ca un orfan. Cineva care fusese
dat. Cineva care era mai puqin de sutd la sutl dorit.
Niciodatd, inainte de acea convorbire telefonici, nu mi
gAndisem cu adevirat la mine in acest fel
-
ca la cineva care
fusese despdrtit de sursa lui. Niciodatd nu md definisem in
contextul a ceva pe care-l pierdusem qi nu-l mai puteam
recAgtiga niciodatd. Dar, deodatd, era singurul lucru despre
mine insumi pe care-l puteam vedea.
in urmdtoarele luni, un ocean de tristele s-a deschis inld-
untrul meu: o tristete care ameninta sd inunde'qi sd scufunde
tot ceea ce
Unea
de viala mea gi pe care muncisem din greu
sd-l creez pdnd in acel moment.
Starea era inrdutdlitd de incapacitatea mea de a ajunge la
esenta a ceea ce cauza situafia. Mi lovisem qi inainte de pro-
bleme
-
neajunsuri, aga fllm le vedeam eu
-
gi le corecta-
sem. in facultate gi la inceputul carierei de chirurg, de exem-
plu, fdcusem parte dintr-o culturi in care consumul zdravdn
de alcool, in circumstante adecvate, era privit cu un zAmbet
ingdduitor. Dar, in 1991, am inceput si observ cd agteptam
parcd pugin prea neribddtor ziua mea liberd gi bduturile care
o insoteau. Am decis cd sosise momentul sd furcetez cu totul
sd mai beau alcool. N-a fost cAtugi de pulin simplu
-
ajun-
sesem si md bazez pe eliberarea oferitd de orele acelea libere
mai mult decAt imi dddusem seama
-
gi am reugit sf, trec de
acele prime zile de abstinenld doar cu ajutorul familiei. Aga
irncdt iatd-mi confruntat cu o alti problemd, in care doar pe
mine puteam sd dau vina. Puteam sd primesc ajutor ca s-o
rezolv, dacd hotdram sd-l cer. De ce nu puteam s-o curm de
la riddcini? Pur qi simplu, nu mi se pdrea corect ca o infor-
matie despre trecutul meu
-
ceva asupra c5ruia nu aveam
absolut niciun control
-
sd md poate determina sd deraiez
totalmente, atAt emo{ional, cAt qi profesional.
A+a cd m-am luptat.
$i
am vdzut, nevenindu-mi s5-mi
cred ochilor, cum rolurile mele de doctor, tate
$i
sof deveneau
[o-
DovADA LUMrr DE DrNCoLo
tot mai dificil de indeplinit. Vdzdnd cd nu eram fur starea mea
cea mai buni, Holley a solicitat niqte qedinle de consiliere
maritali. Degi nu inlelegea decdt pargial care era cauza, m-a
iertat pentru cdderea in acest put al disperdrii gi a fdcut tot
ce-a purut ca sd md tragi afard din el. Depresia a atut rami-
ficalii gi in munca mea. Desigw, pdrintll mei erau la curent cu
aceastd schimbare
Si,
cu toate cI gtiam cd gi ei md iertaserd,
md ucidea faptul ci ircepusem sd bat pasul pe loc in cariera
mea de neurochirurg
-
$i
tot ce puteau ei sd facd era si
privesc de pe margine. Fdrd participarea mea, familia nu avea
cum sd md ajute.
$i,
in sfArqit, vedeam cum aceasti noud tristetre a expus,
apoi a dat la o parte, altceva: ultima mea sperantd, pe jumd-
tate recunoscutd, ci exista un element personal in univers
-
o forti dincolo de cele gtiin(ifice pe care petrecusem atatia
ani ca sd le studiez. in termeni mai pugin clinici, mi-a spulbe-
rat ultima convingere cd ar putea exista o Fiinli de un anume
fel acolo, care sd md iubeascd gi cdreia si-i pese de mine cu
adevirat
-
gi cd rugdciunile mele ar putea fi auzite gi chiar
implinite. Dupd acea convorbire telefonicd din timpul visco-
lului, noliunea de Dumnezeu personal gi iubitor
-
dreptul
meu prin na$tere, furtr-o oarecare mdsurd, ca membru prac-
ticant al unei culturi care il privea pe Dumnezeu cu sincerd
seriozitate
-
a dispdrut complet.
Exista weo fo4i sau inteligenfd care sd aibl grijd de
noi toti? Cui ii pdsa de oameni intr-o manierd cu adevirat
iubitoare? Era o surprizd sd fiu, in sfdrgit, nevoit sd recunosc
ci, in pofida intregii mele pregitiri gi experien[e medicale,
eram in mod clar incd interesat intens, chiar dacd in secret,
de aceastd intrebare, exact la fel cum fusesem mult mai
interesat decAt realizasem weodati de chestiunea pdringilor
mei biologici.
Din nefericire, rdspunsul la intrebarea dacd exista o astfel
de Fiinli era acelagi ca rdspunsul la htrebarea daci pdrin-
tii
mei biologici iqi vor redeschide weodatd vielile gi inimile
pentru mine.
Iar acel risfiuns era nu.
aceastd chestiune,
$i
i-am trimis-o lui Betty, de la Societatea
Caminul pentru Copii din Carolina de Nord, cu rugimintea s-o
transmitl mai departe.
Dragd sord,
Sunt interesat sd comunic cu tine, cu fratele nostru qi cu
pdrinlii no$tri. Dupd o lungd discufie cu surorile din
familia mea adoptivi qi cu mama despre acest lucru,
sprijinul qi interesul lor mi-au reaprins dorin{a de a gti
mai multe despre familia mea biologicd.
Cei doi fii ai mei, de 9 gi 19 ani, sunt interesafi de linia
lor ereditard. Noi trei gi solia mea
ti-am
fi recunoscitori
pentru orice informafie pe care ai wea sI ne-o irnpdrtd-
gegti. Pe mine, de exemplu, m-ar interesa sd gtiu despre
pdringii mei biologici ce fel de viald au dus din tinerele
qi pAnd acum. Ce obiecte de interes gi ce personalit5li
aveti cu totii?
Tinand
cont cd imbdtrAnim cu tofii, speranta mea este
si-i intdlnesc cur6nd. Putem sd cddem impreund de
acord asupra aranjamentelor. Afld, te rog, cd am tot
respectul pentru gradul de discrelie pe care ei doresc
sd-l pdstreze. Am avut parte de niqte pfuinti adoptivi
minunati qi apreciez decizia pe care pdringii mei
biologici au luat-o in tinerele. hrteresul meu este sincer
gi receptiv la orice limitid consideri ei cd ar fi necesare.
Apreciez profund faptul cd te vei gdndi la aceaste
chestiune.
Cu cea mai mare sinceritate,
Fratele tdu mai mare
Dupd cdteva sdptimdni, am primit o scrisoare de la
Societatea C5minul pentru Copii. Era de la sora mea biologicd.
,,Da, ne-ar pldcea sd te cunoagtem", a scris ea. Legea statu-
lui Carolina de Nord ii interzicea sd-gi dezvdluie fali de mine
orice informa[ie de identificare, dar, ocolind acei parametri, ea
mi-a dat pfimd set de indicii reale despre familia mea biolo-
gicd pe care n-o cunoscusem niciodati.
O bund parte din urmitorii gapte ani, cariera mea gi viala de
familie au continuat sd aibd de suferit. Mdte weme, oamenii
din jurul meu
-
chiar qi cei mai apropiati de mine
-
nu erau
siguri ce amrme provoca acea problemd. Dar treptat
-
ca
urmare a unor rematci pe care le fdceam aproaie in treacdt
-
Holley gi surorile mele au pus laolaltd piesele.
in cele din urmd, in timpul unei plimbdri foarte matinale pe
o plajd din Carolina de Sud, in timpul unei vacante cu familia,
in iulie 2007, Betsy
Si
Phyllis au adus in discuqie subiectul.
-
Te-ai gdndit sd le mai scrii o scrisoare pdrin$lor tii bio-
logici? a intrebat Phyllis.
-
Da, a rispuns Betsy. E posibil ca lucrurile sd se fi schim-
bat intre timp, nu se qtie niciodatd.
Betsy ne spusese de curAnd ci se gAndea sd adopte qi ea un
copil, aqa ci n-am fost cu totul suprins cd subiectul fusese
pus in disculie. Dar, in acelagi timp, reaclia mea imediatl
-
mentald, nu verbald
-
a fost: Oh, nu, iar?lW-am amintit de
abisul imens care s-a cdscat sub mine dupd respingerea de
care avusesem parte cu
$apte
ani in urmd. Dar gtiam cd Betsy
qi Phyllis erau bine intentionate.
$tiau
cd sufdr, in sfdrqit iqi
ddduserd searna qi de ce, gi voiau
-
pe bund dreptate
-
ca eu
sd ies din inertie gi si trcerc sd rezolv problema. M-au asi-
gurat ce vor parcruge drumul acesta cu mine
-
cd nu voi mai
face aceastd cdldtorie singur, a$a cum fdcusem inainte. Eram
o echipd.
AEa cd, la inceputul lui august 2007, i-am scris o scrisoa-
re anonimd surorii mele biologice, cerberul portii de acces la
[A ]
DovADA LUMrr DE DrNcoLo
toatd noaptea. Lui Richard ii pldceau
$tiinta
qi astronomia
gi mai tArziu mi-a spus cd
Jupiter se afla in opozi[ie in acea
noapte
Ei
ci nu va mai fi atAt de strdlucitor timp de aproape
noud ani. in acel interval de timp, multe lucruri s-au intam-
plat in vie[ile noastre, inclusiv na$terea a inci doi copii. Dar
in acel moment nu md gAndeam decdt la ce frumos
$i
strdlu-
citor era Regele Planetelor, care ne veghea din inalt.
in timp ce intra in foaierul spitalului, un gAnd magic i-a
venit in minte. in general, fetele erau internate la Cdminul
Crittenden timp de doud sdptf,mdni dupd ce ndgteau bebelu-
gii, dupd care se duceau acasd qi-gi reluau vielile din punctul
in care rimiseseri. Daci intr-adevdr ndgtea in noaptea aceea,
ea gi cu mine puteam sd ajungem acasd de Crdciun
-
dacd
intr-adevdr o externau dupd doud sdptimdni. Ce miracol per-
fect ar fi fost: sd mi aducd acasd in ziua de Crdciun.
-
Doctorul Crawford abia ieqise de la o na$tere gi ardta
teribil de obosit, mi-a povestit Ann. Mi-a pus peste fali un
tifon inmuiat in eter, ca sd-mi u$ureze durerea, aqa cd ea era
doar semicon$tiente cand, in sfArqit, laZ:42 diminea[a, cu o
ultimd
Si
mare forlare, a dat naEtere primului ei copil.
Ann mi-a spus cd voia atAt de mult sd md strAngd in brale
qi sd md mdngAie
Ei
cd nu avea sd uite niciodati cum imi
auzea
tipetele
pdnd cdnd au doborAt-o in sfdrgit istoveala
gi eterul.
in urmdtoarele patm ore, mai intAi Marte, apoi Saturn,
Mercur gi ir sfArgit strdlucitoarea Venus s-au ridicat pe cer
inspre est ca si md intdmpin6 in aceastd lume. intre timp,
Ann a dormit mai profund dec6t o ficuse in ultimele luni.
Sora a trezit-o inainte de rdsdritul soarelui.
-
Vreau sd-[i prezint pe cineva, i-a spus ea voioasd qi
m-a prezentat pe mine, inflgurat intr-o pituricd de culoarea
cerului, astfel incat si md poatd admira.
-
Toate infirmierele erau de acord cd tu erai cel mai
frumos copil din i:rtregul salon de nou-ndsculi. Nu-mi mai
incdpeamin piele de mAndrie.
OricAt de mult ar fi vmt Ann sd md pdstreze, curAnd a in-
teles
realitatea crudd ci nu avea cum. Richard visa sd ajungi
CAnd mi-a spus ci tat5l meu biologic fusese aviator in
VJetnam, pur gi simplu m-a dat pe spate: nu era de mirare
cd intotdeauna imi pldcuse sd sar din avioane gi sd zbor cu
planoarele. Am fost in continuare uluit si aflu cd tatdl meu
fdcuse un stagiu de pregltire ca astronaut la NASA in timpul
misiunilor Apollo de la mijlocul anilor 1960 (9i eu luasem in
calcul sd md pregitesc ca specialist de misiune pe o navetd
spatiald h 1983). Ulterior, tatilmeu biologic a lucrat ca pilot
de linie aeriani pentru Pan Am gi Delta.
in octombrie 2OO7, mi-am cunosot in sfArgit pdrin$i bio-
Iogici, Ann qi Richard, qi fralii mei de sdnge, Kathy gi David.
Ann mi-a relatat cu toate aminuntele cum, in 1953, a petre-
cut trei luni Ia Cdminul pentru mame necdsdto.rite Florence
Crittenden, situat l6ngi Spitalul Memorial din Charlotte.
Toate fetele de acolo aveau nume de cod gi, pentru cd hdrd-
gise istoria Americii, mama iqi alesese Virgina Dare
-
numele
primului copil al colonigtilor englezi ndscut in Lumea Noui.
Majoritatea fetelor ii ziceau Dare. La gaisprezece ani, era cea
mai tenfue fatd de acolo.
Mi-a spus cd tatdl ei fusese dispus sd facd orice ca sd o
ajute cdnd aflase despre ,,necazul" ei. Dacd ar fi fost nevoie,
era dispus sd se mute de acolo cu intreaga familie. Fusese
Somer
o weme, gi venirea pe lume a unui bebelug ar fi tr-
semnat o mare povard financiard, ca sd nu mai vorbim despre
celelalte probleme.
Un prieten apropiat de-al lui ii vorbise chiar de un doctor
pe care-l cuno$tea din Dillon, Carolina de Sud, care putea
,,sd aranjeze lucrurile". Dar mama ei n-a wut si audi de
a$a ceva.
Ann mi-a spus cum se uitase la stelele care licdreau nebu-
neste pe cer in rafalele de vdnt ale unui val de frig proaspdt
sosit furtr-o noapte geroasi de decembrie din 1953
-
cum
strdbdtuse strdzile pustii sub norii rdzlefi qi fugari. Dorise
de data asta sd fie singurd, avdnd drept companie doar luna,
stelele
Ei
pe mine
-
copilul ce avea sd se nasci in curAnd.
-
Luna noui se vedea la joasd indlflme spre vest. Jupiter
cel strilucitor tocmai se in5lla, ca si vegheze asupra noastrl
I 66 i DOVADALUMIIDEDINCOLO
indiferent ce-a$ spune, dar sim[eam cd igi datorez o explica-
tie.
Te-am qinut strdns in brale pentru ultima oard, te-am pu-
pat pe urechi, pe piept gi pe fald qi te-am mdngdiat cu drag.
imi amintesc de parc-ar fi fost ieri cum am tras aer adAnc
ir piept, fiindu-mi drag sd simt minunata aromd de bebelug
proaspdt imbdiat.
-
Ji-am
rostit numele de botez qi am spus:
,,Te iubesc
nespus de mult, atat de mult cd nu vei
$ti
niciodatd. gi-am
sd te iubesc mereu, pdnd cAnd voi inchide ochii".
pe
urmd,
am zis:
,,Doamne, te rog si-i spui cdt de mult este iubit. Ce
il iubesc qi-l voi iubi mereu". Dar n-aveam de unde sd qtiu
dacd rugdciunea mea va primi un rdspuns. in anil cincizeci,
formalitdlile pentru adopqie erau definitive gi foarte secre-
te. Nu puteai sd mai dai inapoi, nu puteai sd dai explicalii.
Uneori, datele de nagtere erau schimbate in registre tocmai ca
sd impiedice incercirile oricui de a descoperi adevdrul despre
originile weunui copil. Nu era nimic ldsat la voia intAmplirii.
Acordurile erau protejate de legi aspre ale statului. Legea im-
punea sd uigi ci se intdmplase weodatd qi sd-{i vezi de viala
ta.
$i,
dacd era posibil, sd invegi de pe urma acelei intampldri.
-
Te-am sdrutat pentru ultima oard, dupi care te-am
ldsat cu bldndeqe in pdtug. Te-am infdqurat in pdturica ta
albastrd, m-am uitat pentru o ultimd datd la ochii tdi albag-
tri, apoi mi-am sdrutat degetul
$i ti-am
atins fruntea cu el.
,,Adio, Richard Michael. Te iubesc!"
-
au fost ultimele cuvinte
pe care
[i
le-am spus, cel putin pentru o jumdtate
de secol.
Ann mi-a spus apoi c5, dupd ce ea qi Richard s-au cd-
sdtorit
$i
au venit pe lume restul copiilor, a devenit tot mai
preocupatd sd afle ce se tntdmplase cu mine.
pe
ldngd faprul
cd fusese aviator in marina rnilitard qi pilot de linie, Richard
era gi avocat, iar Ann s-a gAndit ci asta il indreptdlea sd-mi
descopere identitatea de adoplie. Dar Richard era prea corect
ca sd incalce contractul de adopqie incheiat in 1954
9i
s-a
tinut
departe de chestiune. La inceputul anilor 1920, cAnd
rdzboiul din Vietnam era incd in toi, Ann nu putea sd-gi scoa-
td din minte data naEterii mele. Urma sd implinesc noudspre-
zece ani in decembrie 1972. Urma sd fiu trimis pe front? gi
l *l
la colegiu, dar visurile acelea nu imi dddeau de mdncare.
Probabil cd am simlit suferinla lui Ann, pentru cd am incetat
si mdndnc. in a unsprezecea zi, am fost internat cu diagnos-
ticul cd ,,nu
reugeam cd cresc in greutate", iar primul meu
Crdciun
Ei
urmltoarele noud zile le-am petrecut in spitalul
din Charlotte.
Dupi ce m-a internat la spital, Ann a mers cu autobuzul
spre nord, ajungdnd dupd doud ore in orSgelul ei natal.
$i-a
petrecut Crlciunul cu pdrinlii, surorile qi prietenii, pe care
nu-i mai vdzuse de trei luni. Toate acestea fdrd mine.
PAnd cAnd am inceput sd mdnAnc din nou, viata mea
separatd iqi vedea de drumul ei. Ann simlea cd pierde con-
trolul gi cd nu ii vor permite sd md pdstreze. C6nd a sunat la
spital imediat dupd Anul Nou, i s-a spus cd fusesem trimis la
Societatea Cdminul pentru Copii din Greensboro.
-
Te-au trimis cu un voluntar? Ce nedrept! a spus ea.
Urmltoarele trei luni le-am petrecut intr-un dormitor
mare aldturi de alli bebelugi ale cdror mame nu puteau sd-i
pdstreze. Pdtutul meu era la primul etaj al unei case victorie-
ne albdstriu-cenugie, care fusese donati societdtii. ,,A fost
un loc foarte pldcut pentru prima ta cdsu{d", mi-a spus Ann
rAzAnd, ,,cu toate cd in principal era un dormitor pentru be-
belugi". in urmdtoarele cdteva luni, Ann a fdcut de weo qase
ori drumul de trei ore cu autobuzul ca sd md viziteze. incer-
cAnd cu disperare sd pund la cale un plan cu ajutorul cdruia
sd md pdstreze lAngd ea. Odatd a venit cu mama ei qi altd datd
cu Richard (cu toate cd infirmierele i-au dat voie sd md vadd
doar prin geam
-
nu l-au ldsat sd intre tn aceeaqi incipere gi,
desigur, nici sd md
lind
in brate).
Dar spre sfArqitul lui martie, devenise limpede cd lucrurile
nu mergeau in sensul dorit de ea. Trebuia sd renunfe la mine.
Ea qi mama ei au luat autobuzul spre Greensboro pentru
ultima date.
-
Simleam nevoia sd te
1in
in braqe, sd mi uit in ochii
tdi qi sd incerc s[-1i e>'plic tofirl, mi-a spus Ann. gtiam
cd tu
doar ai sd chicotegti qi-ai sd gdngureqti, c-ai sd faci balonage
la guri!5, cum fac toti bebelu$ii, gi-o sd scoli sunete pldcute
f6il
DovADA Lur\flr DE DrNcoLo
care, am ajuns sd aflu in sfArqit, fuseserd caracterizali de ace-
eagi suferin[d grqznici gi pentm pdrintii mei biologici cum
fuseserd
Si
pentru mine.
Era o singurd rani care nu se ldsa vindecati: pierderea,
cu zece ani fur urmd, in 1988, a surorii mele biologice Betsy
(da, acelagi nume cu al uneia dintre surorile mele din familia
adoptivd qi amdndoui fuseseri cdsdtorite cu birbali pe care-i
chema Rob, dar asta e alte poveste). Toatd lumea mi-a spus
cd avusese un suflet mare. CAnd nu lucra Ia centrul de crizd
pentru violuri, unde-gi petrecea majoritatea timpului, de re-
guli putea fi gdsiti hinind
9i
ingrijind o menajerie de cAini qi
pisici fdrd stipAni. ,,Un adevirat inger", a spus despre ea Ann.
Kathy mi-a promis c6-mi va trimite o pozd de-a ei. Betsy s-a
luptat cu alcoolul, a$a cum fdcusem qi eu, qi, aflAnd de dispa-
rifia ei, alimentati in parte gi de acele lupte, mi-am dat seama
incd o datd ce noroc avusesem cd-mi rezolvasem problema.
TA4jeam s-o intdlnesc pe Betsy, s-o liniqtesc
-
si-i spun cd
rlnile se pot vindeca
Ei
cd totul va fi ih reguli.
Pentm cS, in mod destul de ciudat, intalnirea cu fa-
milia mea biologicd a fost prima dati in viala mea cdnd
am simtit cd lucrurile erau,intr-adevdr, cumva, in reguli.
Familia conteazd, iar eu mi-am recdpdtat-o pe-a mea
-
in
cea mai mare parte. A fost prima
nea leclie despre cAt de
plofund poate vindeca viala cuiva, tr moduri nea$teptate,
cunoagterea originilor.
Faptul cd am
$tiut
de unde veneam, originile mele biolo-
gice, mi-a permis sd vdd gi sd accept lucruri din mine pe care
nu visasem niciodatd cd voi fi in stare sd le accept. intAlnirea
cu ei mi-a permis sd scap, in sfArqit, de. gusp_i-cjunea
sdcditoa-
re pe care o purtasem in mine fdrS.micar sd o conqtientizez:
suspiciunea cd, indiferent de unde provenearn, din.purct.de
vedere biologic, nu fusesem iubil Silngfijit.
in mod subcon-
qtient, crezusem cd nu meritasem sd fiu iubit gi nici mdcar
sd exist. Descoperirea faptului ci fusesem iubit, incd de la
hceputul inceputului, a inceput sd md vindece in cel mai pro-
fund mod imaginabil. Am sim(it o implinire pe care nu o mai
cunoscusem pdni atunci.
dacd eram trimis, ce avea si se aleagi de mine acolo? incd de
la inceput, planul meu fusese sd md inrolez in marina mili-
tard
9i
sd zbor. Vederea mea era 20lI0O, iar Fotele Aeriene
cereau sd ai 20/20 fdrd corecEii optice. Prin oraq se spunea cd
cei de la marini ii primeau qi pe aceia dintre noi care aveau
20/100 ca sd-i trvele sd piloteze. in orice caz, tocmai atunci
a inceput diminuarea eforturilor de rizboi pentru Vietnam,
aga cd n-am mai ajuns sd md inrolez. in schimb, m-am dus
la facultatea de medicind. Dar Ann nu a
$tiut
nimic din toate
astea. in primdvara lui 1973, au vdzut la televizor cum prizo-
nierii de rdzboi supraviefuitori de la
,,Hanoi Hilton" debarcau
din avioanele revenite din Vietnamul de Nord. Au fost extrem
de indureraqi cdnd au vdzut cI piloli dispirutlpe care-i cu-
nogteau, mai bine de jumitate
din clasa de la marina militard
unde fusese gi Richard, nu s-au dat jos
din avioane, iar lui
Ann i-a intrat in cap cd gi eu aq fi purut fi ucis acolo.
Odatd intratd in minte, imaginea a refuzat sI mai dispard
gi ani de zile a fost convinsd ci avusesem o moarte infiord-
toare in lanurile de orez din Vietnam. Firi doar gi poate cd ar
fi fost foarte surprinsd dacd ar fi qtiut cd, la acea weme, eram
la doar cAliva kilometri distant5 de ea in Chapel Hill!
in vara lui 2008, m-am intdlrrit cu tatdl meu biologic, cu
fratele lui, Bob, qi cumnatul lui, pe care-l chema tot Bob, la
Litchfield Beach, Carolina de Sud. Fratele Bob era decorat
ir cadrul marinei militare in Rdzboiul din Coreea gi pilot de
testare la China Lake (centrul
de testiri pentru armament
al marinei militare din degertul Californiei, unde a contri-
buit la perfeclionarea sistemului de rachete Sidewinder qi
a pilotat pe avioane F-104 Starfighter). intre timp, crunna-
tul lui Richard, Bob, a stabilit un record de vitezi in timpul
Operafiunii Sun Run din 1957, un record de gtafetd cir-
cumglobal pe avioane de vdndtoare F-101 Voodoo,
,,intrecdnd
tn vitezi soarele" i:r timp ce trconjurau pimdntul cu o vitezi
medie de aproape 1 700 de kilometri pe ord.
Pentru mine a fost ca o Sdpt[mAnd a intoarcerii acasd.
Acele intdlniri cu piringii mei biologici au anuntat sfdrqitul
a ceea ce ajunsesem sd consider Anii mei de Negtiinli. Ani
| 70 | DovADALUMTTDEDTNCoLo
Nu a fost, totugi, singura descoperire din aceastd categorie
pe care aveam s-o fac. Cealaltd intrebare despre care crezu-
sem ca primise un rdspuns in ziua aceea cu Eben in maEind
-
intrebarea daca existl cu adevdrat un Dumnezeu iubitor
-
rdmAnea in picioare, iar rdspunsul din mintea mea continua
sd fie negativ.
Abia cdnd am petrecut
Eapte
zile in comd am revenit la
acea intrebare. Am descoperit de asemenea un rAspuns cu
t ot ul nea$t ept at . . .
aA
\-1, DovADA LUM' DE DrNcoLo
Ceva trdgea de mine. Nu ca atunci cAnd cineva te apucd de
bra1, ci ceva mai subtil, mai pu{in fizic. Era cam ca atunci
cAnd soarele se ascunde dupd un nor qi simli cum, ca o reac-
tie,
starea ta sufleteascd se schimbe instantaneu.
Md indepdrtam acum de Esenla. intunecimea sa neagrd
Ei
luminoasd totodatd se pierdea ire peisajul verde al Porlii, cu
priveligtea ei care i1i lua ochii. Privind in jos, am vdzut din
nou sdtenii, copacii, rAurile scanteietoare gi cascadele, precum
Ei
arcul de fdpruri angelice de deasupra.
insolitoarea mea era gi ea acolo. Fusese in preajmd tot
timpul, firegte, de-a lungul cdlStoriei mele in Esenld, sub
forma acelui glob de lumind. Dar acum se afla, incd o datd,
in formd umand. Purta aceeagi rochie frumoasd qi, vdzAnd-o
din nou, m-am simtit ca ul copil rdtdcit intr-un oraq imens gi
str5in
Ei
care brusc intAlneqte un chip familiar. Ce dar deose-
bit era!
-
i1i vom ardta multe lucruri, dar te vei furtoarce.
Acest mesaj, transmis mie fdrd cuvinte la intrarea in intu-
necimea Esentei, mi-a revenit in minte acum. De asemenea,
acum inlelegeam ,,unde" anume md voi intoarce.
in TdrAmul Vederii cu Ochi de Rdmd, unde imi incepusem
odi seea.
Dar de data asta era diferit. Cobordnd in intuneric cu cu-
noa$terea deplind a ceea ce se afla deasupra ei, nu mai sim-
{eam
trepida[ia pe care o alusesem cAnd fusesem prima oard
aici. Pe cAnd muzica glorioasd a Porlii se pierdea in depdrtare,
iar bubuitul pulsatoriu al tdrAmului de jos revenea, am auzit
!n
lumile de deasupra, amjescoperit eu incetul cu ince-
nrl,
Eid$i-Si;[.Si._-$g&*hil
sd te gAndeEti
lg*qgya
sunt tot ceea
ce.ai nevoie ca sf,Iemi$tispre.acel ceva. Gdndindu-md la
Melodia Rotitoare, am fdcut-o sd apard, iar c6nd am tAnjit
dupd lumile de 2s, am qi ajuns acolo. Cu cit.deveneamgrai
taE iUarizaf culumea.de stus,.cu atat mai uqor imi yenearsi
tevin
la ea. in timpul pe care l-am petrecut in afara corpu-
lui meu, am parcurs de nenumlrate ori calea aceasta intre
intunericul mAlos al Teramdui Vederii cu Ochi de Rdmi qi
strdlucirea verde a Porlii qi i:r intunericul negru, dar sfAnt, al
Esentei. De cAte ori, nu pot se spun exact
-
din nou, pentru
cd timpul, aga cum era el acolo, nu se translateazi in con-
ceptia despre timp
pe care o avem aici, pe pdmdnt. Dar, de
fiecare datd cAnd ajungeam lA
Esenti,
pitmndeam mai adAnc
decdtinainte $i raminvatal
qai multe lucnui, in modul fdrd
cuSnte, mai mult decAt verbal, in c,gre sunt cgmunicate toate
lucrurile i:r lumile de deasupra celei in care trdim.
Asta nu inseamni cd am vdzut ceva precum intregul
univers, nici in prima mea cdldtorie de la Vederea cu Ochi de
RAmd in sus, spre Esentrd, nici in cele care au urmat. De fapt,
umrl dintre a{glffUfile care mi se transmiteau de fieiire
datd cAnd md intorceam in Esenli era cd. af.fiimnpsibtl.s.d
mteLeg.tot
ceea.ge existd
-
fie]arura fizicdivizibild, fie cea
(mult,
mult mai cuprinzdtoare) spirituali/invizibili, ca sd nu
mai vorbim despre qg3jfn0fuatele altq universuri care existd
sau au existat weodatd.
Dar nimic din toate astea nu conta, penu:u ci deja fuse-
sem invilat acel Iucru
-
singurul lucru
-
care, intr-o ultimd
analizi, conteazi cu adevdrat.
Primisem, initial, aceastd
cunoa$tere de la adorabilul meu companion de pe aripa de
fluture, lq prima
mea uatr.are irrPoarld.
F.fa
atcltuit din trei
p5rli qi, ca si mai fac o trcercare de a-l formula ir cuvinte
(pentm ci, firegte, inigial a fost transmis fdrd cuvinte), ar
suna cam a$a:
Egti iubit
$i
prptuit.
Nu ai de ce sd te temi.
Nu ai cum sd
faci
nimic greEit.
gi vdzut aceste lucruri a$a cum un adult vede un loc de care
cAndva a fost inspdimdntat, dar de care acum nu ii mai este
fricd. intunecimea gi bezna, fepJe care apdreau gi dispdreau,
ridicinile ca nigte artere care coborau de sus, nu md mai
ingrozeau acum, pentru cd am inleles
-
in modul lipsit de
cuvinte ir care inlelegeam totul in acele momente
-
cA nu
mai aparlineam de acest loc, ci doar il vizitam.
Dar
de ce il vizitam rlin nou?
R{splrnsul a sosit in acelagi mod
instantanzu gi nonverbal
in care imi fuseserd transmise rispunsurile in lumea strdluci-
toare de deasupra. Aceastd intreagi aventuri, am inceput eu
sd inleleg, eJg uq fel de tur
-
un fel de privire de ansamblu
asupra laturii invizibile, spirituale a existentei
$i,
ca toate
tururile serioase, includea toate etajele gi toate'nivelurile.
OdaH revenind in tar.Amul inferior, c3priqiile timpului din
aceste lumi de dincolo de ceea ce
$tiam
despre acest pdmAnt
au continuat si se mentrind. Ca sd vd faceli o micd
-
chiar
foarte micd
-
idee despre senzatia avutd, genditi-ve la cum
se deruleazd timpul in vise. intr-un vis,
,,inainte"
qi
,,dupi"
devin noliuni furgelitoare. Pogi sd fii furtr-o parte a visului qi
sd qtii ce urmeaz6, chiar daci nu l-ai trdit incd.
,,Timpul" meu
de acolo era ceva asemdndtor
-
degi ar mai trebui sd adaug
cI ceea ce mi s-a intAmplat
Uu*ayea nimis din confuzia de
nepdtruns a viselor noastre terestre, exceptand primele faze,
cAnd inci mi mai aflam in lumea de jos.
Cat de mult am stat acolo de data asta? Iare$i nu am
idee cu adevdrat
-
nicio modalitate de evaluare. Dar gtiu ci,
dupd ce am revenit in tirdmul de jos, mi-a luat mult timp
si descopdr ci, de fapt,
ev.qan
un oarecare control asupra
cursului meu
-
cd nu mai eram prins in capcana acestei Iumi
de jos. gg
un-e"tof!
co-ncertat, puteam si urc iar spre planurile
superioare. La un moment dat, in adAncurile intunecate, am
constatat g31;Fl dorgsS.sd revind Melodia Rotitoare. DUpd ce
m-am chinuit, inilial, si-mi amintesc notele, muzica splendi-
dd gi sfera rotitoare de lumind care o emitea, g$ au risdrit ftr
constiinta mea. Au stribdtut, trci o dati, mdlul gelatinos, iar
eu am inceput sd md inall.
l-il DovADALUMtrDEDTNcoLo
Dacd ar fi sd rezum tot acest mesaj printr-o singurd pro-
pozitie, ar suna aga:
ESti iubit.
Iar dacd ar fi sd rezum gi mai mult, la un singur cuvAnt, ar
rdmAne (fireqte), pur qi simplu:
Iubire.
Iubirea este, fdrd urmi de indoiald, baza tuturor lucrwilor.
Nu o iubire abstract5, greu de inleles, ci acea iubire obiqnuit5,
pe care toatd lumea o cunoa$te
-
acea iubire pe care o sim-
lim
cAnd ne uitIm la soful/so{ia sau copiii no$tri ori chiar la
animalele noastre. in forma ei cea mai purd qi mai puternicd,
aceastd iubire nu este nici geloasd, nici egoistd, ci necondigio-
natd. Aceasta este realitatea realitdlilor, adevdrul incomen-
surabil de glorios al adevdrurilor, care trdie$te gi respird in
esenta a tot ceea ce existd sau va edsta weodatd gi nimeni nu
va putea, nici pe departe, sd inleleagi cine gi ce este dacd nu
$tie
acest lucru qi nu-l incorporeazd in toate actiunile sale.
Nu prea seamdnd a informalie
$tiintifice,
nu? Ei bine,
dagi-mi voie sd nu fiu de acord. M-am intors din acel loc gi
nimic nu md poate convinge cd acesta nu este cel mai impor-
tant adevdr emofional din univers, dar, in acelaqi timp, qi cel
mai important adevdr qtiintific.
De c61iva ani, deja, am tot vorbit despre experienla mea gi
m-am intAlnit gi cu alti oameni care studiazi sau au tre-
cut prin experien{e in pragul mortii. gtiu
cd termenul iubire
necondilionafd este discutat mult, dar superficial, in acele
cercuri. CAli dintre noi pot sd inleleagd care este adevdrata lui
semnificalie?
$tiu,
desigur, de ce termenul apare atAt de mult in disculii.
E pentru cd mulgi, mulgi oameni au vdzut gi au trdit ceea ce
am trdit gi eu. Dar, ca gi mine, cAnd revin la nivelul terestru,
sunt limitadi la cuvinte, gi numai la cuvinte, pentru a exprima
experienle gi pergeplii care se situeazd in totalitate dincolo
de puterea cuvintelor. E ca gi cum ai incerca sd scrii un roman
doar cu jumdtate din alfabet.
Principalul obstacol pe care cei mai mulli dintre subiec-
tii
EPM trebuie sd-l treacd este nu cum sd se adapteze la
f-
?6
'l
DovADA LLMrr DE DrNcoLo
limitdrile lumii pdmAnte$ti
-
cu toate cd qi asta este, in.mod
cert, o provocare
-
ci*cum si exprige felul in care au simtit
cu adevdrat dragostea trditd acolo.
"
in adAncul sufletului, noi gtim deja. La fel cum Dorothy
din VrdjitoruI din Oz avea tot timpul capacitatea sd se intoar-
cd acasd, avem capacitatea sd restabilim conedunea cu acel
tdrdm idilic. Doar cd uitdm sd o facem, pentru cd, in timpul
portiunii fizice, bazate pe creier, a existen{ei noastre,
eLeie-
rul blocheazd sau acoperd q4
Un
vdl fondul cosmic mai mare,
exact la fel cum lumina soarelui ascunde vederii stelele in fie-
care dimineal5. Sd ne imagindm cAt de limitatd ar fi viziunea
noastre asupra universului dacd n-am vedea niciodatd cerul
acoperit de stele din timpul noptii.
Putem vedea doar ceea ce filtrul creierului nostru lasd sd
treacd. Creierul
-
in particular, partea lui stAngS, cea res-
ponsabild cu limbajul gi logica, cea care genereazl pentru noi
sim[ul rationalitdtii
$i
sentimenrul de a fi un ego sau eu bine
definit
-
este o barierd in calea cunoa$terii
$i
a experientei
superioare.
Sunt convins cd noi, acum, ne confruntdm cu un moment
crucial al existenfei noastre. Avem nevoie sd recuperdm mai
mult din acea cunoa$tere mai cuprinzdtoare cdt trdim aici pe
pdmAnt, in weme ce creierele noastre (inclusiv pdrlile sale
analitice, din stAnga) sunt incd pe deplin funclionale. griinta -
cea cdreia i-am dedicat atat de mult din viata mea
-
nu con-
trazice ceea ce am aflat acolo sus. Dar mult prea mulli oameni
cred acest lucru, pentru cd anumi[i membri ai comunitdtii
$ti-
inlifice, ata$ati concepliei materialiste despre lume, au insistat
iar gi iar ca qtiinla qi spiritualitatea nu pot sd coeiste,
Acegtia gresesc. Dorinla de a face mai pe larg cunoscut
acest adevdr strdvechi, dar in uldme instanld fundamental, a
fost motivul pentru care am scris aceastd carte
$i
ea face ca
toate celelalte aspecte ale poveqtii mele
-
misterul modului in
care am contractat boala, al felului cum am reuqit sd fiu con-
$tient
intr-o alti dimensiune timp de o siptdmAni cAt a durat
coma qi al felului cum am reugit sd md vindec in totalitate
-
sa rdmAnd secundare.
:n'
1
I
I
I
I
{
I'l
a
rrl
Iubirea
$i
acceptarea necondilionate pe care le-am trdit in
cdldtoria mea constituie cea mai importantl descoperire pe
care am fdcut-o sau pe care o voi face r'leodatd,
9i,
oricAt de
greu
$tiu
cd-mi va fi sd relatez celelalte leclii pe care le-am
invdlat cdt am fost acolo, mai
Etiu
in sufletul meu cd impdr-
tagirea acestui mesaj esenlial
-
unul atat de simplu incAt
majoritatea copiilor il accepta cu uqurin{d
-
este cea mai
importante sarcind pe care o am.
zB
' ,
DovADA Lr. Mu DE DrNCoLo
Timp de doud zile, ,,miercuri" a fost cuvAntul aflat pe bu-
zele tuturor
-
ziua pe care au pomenit-o doctorii mei cAnd
au vorbit despre gansele pe care le aveam. Ca de exemplu:
,,Sperdm sd vedem ceva ameliordri pAnd miercuri". gi uite cd
acum era rniercuri qi nici urmd de schimbare in situafia mea.
-
CAnd pot sd-l vdd pe tata?
Aceastd intrebare
-
fireascd pentru un copil de zece ani
al cf,rui tatd este la spital
-
fusese repetatd in mod regulat
de Bond, de luni, cdnd intrasem in comd. Holley a reu$it s-o
evite timp de doud zile, dar miercuri dimineafa a decis cd era
momenrul sd dea un rdspuns.
Cdnd Holley i-a spus lui Bond, luni seara, cd nu md intor-
sesem acasd de l a spi tal pentru cI eram,,bol nav", el gi -a i ma-
ginat ceea ce cuvAntu-l acela insemnase intotdeauna pentru el,
pAnd in acel moment al vietii sale de zece ani: o tuse, o durere
de gAt... poate o durere de cap. Trebui e spus cd apreci erea
Iui privind cAt de multf, suferinte poate, de fapt, sd provoa-
ce o durere de cap a fost mult extinsd de ceea ce vdzuse in
dimineala zilei de luni. Dar cAnd Holley l-a adus, in sfArqit, la
spital in acea dupd-amiazd de miercuri, el inca mai spera sd
fie intAmpinat de ceva foarte diferit de ceea ce vedea pe patul
meu de spital.
Bond a vdzut un corp care mai avea doar o foarte vagd
asemdnare cu cel pe care-l
$tia
a fi tatdl lui. CAnd cineva
doarme, te poti uita la el
Ei
sd-1i dai seama cd incd mai existd
o persoand care sdldgluiegte in acel corp. Exist5 o prezen-
!d.
Dar cei mai mulli dintre doctori i1i vor spune cd situalia
I i ts-;
rl
l
i i '
e diferitd cAnd cineva e in comd (chiar dacd nu-ti vor putea
spune exact de ce). Colpul e acolo, dar existd o senza$e stra-
nie, aproape fizicd, potrivit c6reia acea persoand lipseqte. Cd
esenta.ei, in mod inexplicabil, e altundeva.
Eben IV
Si
Bond fuseserd intotdeauna apropiali, inci de
cAnd Eben qi-a pus uniforma de maternitate ca sd-qi imbrd-
tiSeze
noul frate, care abia se ndscuse de cAteva minute. Eben
l-a intdmpinat pe Bond la spital in acea a treia mea zi de
comi qi a fdcut ce a putut ca sd-i infdliqeze fratelui mai mic
situatia intr-un mod cdt mai pozitiv.
$i,
dat fiind cd nici el nu
depdgise de multd weme adolescenta, a ndscocit un scena-
riu pe care a considerat cd Bond va fi in stare s5-l aprecieze:
o bdtdlie.
-
Hai sd desendm cam ce se intAmpld
$i
tati o s-o vadd
cAnd o sd se facd mai bine. i-a zis el lui Bond.
Aqa c6, pe o masi din cantina spitalului, au intins o foaie
mare de hArtie oranj gi cei doi au desenat o reprezentare
a ceea ce se intAmpla induntrul corpului meu comatos. Au
desenat c-gjUl"el,e- alhe de s6nge purtdnd pelerine gi irearmate
cu.sf,bii, apdrAnd teritoriul asediat al creierului meu. Apoi au
desenat bacteriile invadatoare, E. coli, avAnd gi ele sibii, dar
purtend uniforme uqor diferite. Era o luptd corp la corp, iar
trupurile celor dobordqi in lupte erau imprdgtiate peste tot.
in fetut ei, era o reprezentare desnrl de exactd. Singurul
lucru inexact,
Unand
cont de simplificarea evenimentului,
categoric mai complex care avea loc in corpul meu, era sensul
in care se desfdgura betilia. in viziunea lui Eben qi a lui Bond,
bdtilia era aprigd
Ei
in plind desfdgurare, ambele pdrli lup-
tand din greu, iar rezultatul era nesigur
-
cu toate cd, fireqte,
celulele albe de sdnge aveau sd invingd in cele din urmi.
Dar, pe cAnd stdtea la masd cu Bond, cu markerele colorate
imprdqtiate pe foaia de hdrtie, incerc6nd sd impdrtdqeascd
aceastd versiune naivd a evenimentelor, Eben qtia cd, de fapt,
bitSlia nu rrai era nici aprigi, nici atdt de incertd.
$i $tia
gi care parte cdgtiga.
|
80
|
DovADALUMtrDEDTNcoLo
Adevdrata valoare a unei
ftintre
umane este
determinatd, tn primul rdnd, de mdsura gi sensul tn
care
Si-a
dobkndit eliberarea
fagd
de propriul eu.
Albert Einstein ( 1879- 195 5)
CAnd am fost prima oari ir
Eamul
Vederii qt,O_cbi- de
!.ir4d,
nu aveam niciun centru adevdrat al eo_n$tiintgi. Nu
$tiam
cine
sau ce eram gi nici mdcar dacderam. Pur qi simplu eram...
a.colo, o,3e\S!!r4tf singulard in mijlocul unui neant apos, ftr-
tunecat, malos, care nu avea inceput
$i,
aparent, nici sfdrqit.
Acum, totu$i,
$tiam.
Am trteles ci ficeam parte din Divin
gi cd nimic
-
dar absolut nimic
-
nu putea sd-mi ia acest
lucru. (Ealsa) suspiciune cd putem cumva sg"tim-sepgfafi dg
Dumnezeu este qlgs"q oricdrei forme de anxietate din univers,
iar tratamentul pentru asta
-
pe care l-am primit_B3#al
in interiorul Porlii gi complet induntrul Esenlei
-
era cu-
noaqterea faptului ci
4imic
nu ne poate despdrli weorlald
de Dumnezeu. Aceastf, cunoaqtere
-
care rimdne cel mai
important lucru pe care l-am invdlat weodatd
-
a alungat
teroarea din TirAmul Vederii cu Ochi de Rdmd gi mi-a permis
sd-l vdd aqa cum era in realitate: o-pilt-e nuintru totul pldcu-
td, dar firi doar gi poate necesard a cosmosului.
Multi oameni au cdlitorit in tdrAmurile in care am fost
gi eu, dar, in mod straniu, mulli gi-au amintit de identitd-
tile
lor pimdntene in timp ce igi pdrdsiserd formele teres-
tre.
$tiau
cd erau John Smith sau George
Johnson sau Sarah
Brown. Niciodatd nu au pierdut din vedere faprul cd trdiau pe
I
I
pemant. Erau congtienli cd rudele lor in via15 erau inci acolo,
a$teptand qi sperAnd ca ei sd se intoarcd. De asemenea, in
multe cazuri, s-au intAlnit cu rude sau prieteni care murise-
rd inaintea lor gi, din nou, in aceste cazuri, i-au rec.unoscut
instantaneu pe acei oameni.
Mulgi subiecti ai EPM-urilor au relatat ci s-au angqjat in
analize ale vielilor lor, in care au vizut interaqtrunil* pe care
le avuseserd cu diferiti oameni gi acliunile bune sau rele ale
acestora in timpul vielilor lor.
Eu nu am trdit niciunul dintre aceste evenimente gi, luate
laolalti, demonstreazd cel mai neobiEnuit aspect al propriei
mele experienle in pragul mor[ii. Eram complet eliberat de
identitatea mea trupeasci, in ansamblul ei, agtfel incdt orice
eveniment EPM clasic care ar fi presupus ca eu sd-mi amin-
tesc cine fusesem pe pdm6nt a lipsit intru torul.
Si spun cd, in acel moment al desfiguririi evenimentelor,
incd nu aveam habar cine elam sau dg unde veneam pare
cumva uluitor,
$tiu
asta. in definitiv, cum puteam sd aflu
toate aceste lucruri frumoase qi nducitor de complexe, cum
puteam sd o vdd pe fata de ldngi mine gi copacii inflorifi, qi
cascadele,
$i
sdtenii, gi incd sd nu gtiu cd eu, Eben Alexander,
eram cel care le trdia? Cum am putut si inleleg tot ceea ce
fdceam
Si
totuqi si nu-mi dau seama cd pe pimAnt eram
doctor, sot
$i
tatd? O persoand care nu vedea copaci, rAuri qi
nori pentru prima oard cAnd am intrat fur Poartd, ci una care
vdzuse aSa ceva din belEug in copildria petrecutd in localitatea
foarte concreti gi foarte pimdnteascd numitd Winston-Salem
din Carolina de Nord?
Cea mai bund tentativd de rdspuns ar fi sd sugerez ci
eram intr-o pozitie similard cu cea a cuiva care suferea de o
amnezie partiald, dar benefici. Cu alte cuvinte, o persoand
care uitase un aspect-cheie despre ea, dat care avusese de
cdstigat de pe urma
faptului
cd uitase, chiar dacd doar pentru
un scurt interval de timp.
Cum am avut de cAgtigat de pe urma faptului cd nu:rmi
mai aminteam de eul meu pimdntesc? Mi-a permis sd ajung
departe in tirdmurile de dincolo de cele lumeqti, flrd si-mi
[8, I
DovADALrrMrrDEDrNcoLo
::
:'
{
,a
fac griji despre ceea ce ldsam in urmd. in toati perioada pe.
care am petrecut-o in acele lumi, eram qlr-
suflet care nu avea
nimic de pierdut. Nici locuri de care si-i fie dor, nici oameni
pe care sd-ijeleasc5. Venisem de niciunde qi nu aveam nicio
istorie, aga ci mi-am acceptat in lrtregime circumstante-
le
-
chiar gi intunericul qi neordndrriala iniliale din Tdramul
Vederii cu Ochi de RAmi
-
cu stepenire de sine.
$i
pentru cd-mi
Wtasem cu atata desdvArgire identitarea
de muritor,
4gl-s;a-pgqr_nj-gg-c_e-sul
deplin la adevdrata fiinld
cosmicd, adicd cea care suntem cu totii, in realitate. incd o
dati, in unele privinte, experienta mea a fost analogd unui vis,
in care iti aminte$ti unele lucruri despre tine, uitand totoda-
td complet altele. Dar, din nou, este o analogie doar partial
utili pentru cd, aga cum nu obosesc sd subliniez, Poarta gi
Esenta nu erau nici pe departe ceva de vis, ci ultrareale
-
atAt
de diferite de iluzoriu pe cdt posibil. Dacd ag folosi cuvAn-
tul. eliminat, s-Eu crea impresia cd absenla amintirilor mele
pdmdntegti, in timp ce m-am aflat in Tfuamul Vederii cu Ochi
de RAmd, in Poartd gi in Esenld, a fost, intr-un anumit fel,
intengionatS. Acum binuiesc cd aga a fost. Cu riscul ultrasim-
plificdrii, rqi
g.a permis si mor mai profund qi sE cildtoresc
mai departe decAt aproape tofi subiectii experientelor in
pragul mor[ii de dinaintea mea.
Oricdt de arogant ar suna asta, intenfiile mele nu sunt
astea. Bogata literaturd pe tema EPM s-a dovedit esentiald
pentru ca eu sf,-14!.p9!-i$elgge propria cildtorie din timpul
comei. Nu pot sd suslin cd gtiu de ce am avut experienta pe
care Erm avut-o, dar
$tiu
acum (dupd trei ani), dupi ce-am
citit alte cdrqi despre EPM, cd penetrilea lumilor superioa-
re tinde sd fie un proces gradual gi necesitd ca persoana sd
I_e'4lg,4e
la t-ot ce-o atageazd de nivelul pe care se afli inainte
de a urca mai sus sau de a cobori mai addnc.
Asta n-a fost o problemd pentru mine, pentru cd pe
tot parcursul experientei nu am avut absolut nicio aminti-
re terestrd gi siggg,a suferin[i
$i
durere de inimd pe care
le-am avut a fost cAnd A_trebuit sd revin pe pimAnlul 6s
unde incepusem.
Trebuie sd credem tn liberuI-arbitru. Nu avem de ales.
Isaac B. Si nger (1902-1991)
Conceplia despre conqtiinla umand susEinutd de majorita-
tea oamenilor de gtiinld din zilele noastre este aceea potrivit
cdreia congtiinta este compusd din informalii digitali
-
cu
alte cuvinte, din date care sunt, in esen[5, de acela$i tip cu
cele folosite de computere. Degi unii biti ai acestor date
-
sd vezi un apus de soare spectaculos, sd auzi pentru prima
oard o simfonie minunatd, chiar sd te indrdgoste$ti
-
pot sa
ni se pard mai profunzi gi mai speciali decdt nenumdrali alEi
biti de informalie creati
$i
inmagazinafi in creierele noastre,
aceasta este doar o iluzie. De fapt, toti bitii sunt calitativ la
fel. Creierele noastre modeleazd realitatea de afard preluAnd
informatia care ajunge la ele prin intermediul simturilor
gi transformAnd-o intr-o tapiserie digitald eomplexi. Dar
perceptiile noastre sunt doar un model
-
nu realitatea insiqi.
O iluzie.
Desigur, aceasta a fost conceptia pe care gi eu am sus-
tinut-o.
imi amintesc cd, student la medicine fiind, auzeam
ocazional argumente conform cdrora con$tiinta nu este
altceva decdt un program de computer foarte complex. Aceste
argumente sggqr_qg_ca aproximativ zece miliarde de neuroni
care se activeazl constant in creierele noastre sunt capabile
sd producd memoria
$i
congtiinta pe toate durata vieqii.
Ca sd inlelegem cum ar putea de fapt creigrul sd ne
blocheze cunoaqterea lumilor superioare, trebuie sd accep-
tem
-
cel pufin ipotetic, pentru moment
-
cd, in realitate,
fq- I
DovADA LUMn DE DrNcoLo
c-reierul insuqi nu produce
CqnAggfa. Cd este, in schimb, un
fel. de valvd de
3e-{uc1ie
sau filtru, care transformd cpn$tril}ta
mai cuprinzdtoare, nonfizicd, pe care o posedim in lumile
nonfizice, in ceva avdnd o capacitate mai limitatd pe durata
vielii noastre de muritori. Dintr-o perspectivd
terestrd, acest
lucru prezintd un avantaj foarte clar. La fel cum creierele
noastre lucreazd din greu, in fiecare mement al vielii noastre
in stare de veghe, sd filtreze asaltul de informalii senzoriale
care vine spre noi din mediul fizic inconjurdtor, selectAnd
materialul de care avem, intr-adevdr, nevoie ca sd supravie-
fuim,
aqa se face cd uitarea identitdfilor noastre transpdmdn-
tene ne permite sI fim
,,aici
gi acrrm,, mult mai eficient. La
fel cum cea mai mare parte a vietii noastre obiqnuite confine
prea multd informafie pe care s-o putem prelua dintr-odatd
qi sd mai gi reuEim sd facem ceva, a fi excesiv de conqtient de
lumile de dincolo de aici gi acum ne-ar incetini gi mai mult
progresul. Daci am gti acum pyea multe despre tdrAmul spi-
ritual, atunci navigarea prin vie1ile noastre de pe pdmdnt ar fi
o provocare gi mai mare decdt este deja. (prin
asta nu weau
sd spun cd n-ar trebui si fim con$tienti acum de lumile de
dincolo
-
numai daci devenim excqs!,y de conqtienli de gran-
doarea gi-de imensita,tea
lor, ne poate impiedica sd acEionim
cAt incd mai suntem aici, pe pimdnt.) Dintr-o perspectivd mai
concentratd pe scop (iar
eu acum cred cd universul nu iL-
seamnd nimic dacd nu are un scop), si luim deciziile celecte
folosindu-ne de liberul-arbifru in fala riului gi a nedreptdlii
de pe pimdnt ar insemna mult mai putin dacd ne-am aminti,
cdt incd suntem aici, d_e_ deplina frumusele qi sndlucire a ceea
ce ne a$teaptA.
De ce sunt atat de sigur de toate astea? Din doud moti-
ve. frimul este cd mi s=au ardtat (de
cdtre frinlele care m-au
invdlat cAt timp m-am aflat in
poartd
gi in Esentd), gi al doilea
este cd, de fapt, le-am trdit. Cet flmp m-am aflat dincolo de
corpul meu, qgt primit c-l+llq$-!lpJe despre natura
Si
struc-
tura universului care imi depdgeau cu mult inqelegerea. Dar
le-am primit oricum, in mare parte pentru ci, elibe,ral fiind
de preocupirile
mele lumeqti, am avut loc pentru asta. Acum,
:r'
-c'{
t i ;r'rill
[ ] l l L
h t , '
' i i , j
L
i l 1
ca am revenit pe pdmant
$i
mi-am amintit de identitatea mea
terestrd, semintele acelei cunoaSteri transterestre au fost din
nou acoperite.
$i
totu$i, au rdmas acolo. Le simt. in fiecare
clipd. Le va lua ani, in acest mediu terestru, sd dea roade.
Altfel spus, o sd-mi trebuiascd ani ca sd inleleg, folosindu_mi
creierul meu mortal
$i
material, ceea ce am inleles atat de
rapid qi de uqor in tdrAmurile eliberate de creier ale lumii de
dincolo.
$i
totugi sunt increzdtor cd, fdcAnd eforturi sustinu_
te, mare parte din acea cunoa$tere va continua sd se dezvolte.
Sd afirm cd efstd incd un abis intre inlelegerea noastrd
$tiintificd actuald a universului gi adevdrul aqa cum l-am
vdzut ar fi prea pu{in spus. irni plac, in continuare, fizica gi
cosmologia, imi place sd studiez vastul
$l
minunatul nostru
univers. Doar cd acum am o conceplie mult mdritd a ceea
ce inseamnd cu adevdrat
,,vast"
gi
,,minunat,,. Latura fizicd a
universului este ca un fir de praf prin comparatie cu partea
invizibild gi spirituali. in viziunea mea din trecut, spiritual mt
era un cuvAnt pe care s5-l folosesc in timpul unei conversa{ii
$tiintifice. Acum il consider un cuv6nt pe care nu ne putem
permite sa-l ldsdm deoparte.
De la Esentd, inlelegerea mea privind ceea ce numm
,,energie neagrd" qi
,,materie neagrd,,pdrea sd aibd exptica{ii
clare, aga cum aveau gi componente mult mai avansate ale
alcdtuirii universului nostru pe care oamenii nu le vor aborda
nici peste epoci.
Aceasta nu inseamnd, totuqi, cd ag putea sd vi le explic.
$i
asta pentru cd
-
in mod paradoxal -
incd md aflu eu insumi
in procesul inlelegerii lor.
poate
cd modalitatea cea mai buni
de a exprima acea parte a experienlei este sd spunem cd am
gustat o mostrd dintr-un alt gen, mai cuprinzdtor, de cunoa$_
tere: una pe care cred cd oamenii vor fi capabili s_o acceseze
in numdr din ce in ce mai mare in viitor. Dar sd redai acea
cunoa;tere acum e ca qi cum ai fi un cimpanzeu, ai deveni om
pentru
o singurd zi, ai experimenta toate minunile cunoa$_
terii umane, dupd care sd revii la prietenii tdi cimpanzei gi sd
incerci sd le spui cum e sd cuno$ti mai multe limbi romanice,
calculul infinitezimal gi imensa scari a universului.
-
UU
-
I)O\,ADA LtrMIt DE DINC0Lo
Acolo sus, o intrebare imi rdsarea in minte, iar rdspunsul
venea in acelagi moment, ca o floare care apdrea imediat ldn-
ga ea. Era aproape ca gi cum, la fel cum nicio particula fizica
din univers nu este realmente separatd de altele, nu exista in-
trebare fdrd rdspunsul furso{itor. Iar aceste rdspunsuri nu erau
nici simple
,,da"-uri sau ,,nu"-uri. Erau edificii conceptuale
vagt-e, s.trucruri uluitoare de gAndire vie, la fel de complexe ca
nigte orage.
ld-e-i-aja.t_dp.y3$e
cd mi-ar fi luat mai multe vieli
sd md descurc in ele dacd aq fi fost limitat la gAndirea de tip
terestru. Dar nu eram. Md debarasasem de acel stil de gAndire
ca un fluture care iese dintr-o crisalidS.
Am vdzut pdmdnrul ca un punct albastru in imensa intu-
necime a spatiului fizic. Futeam sI vdd cd pdmAntul era un
loc in care binele qi rdul se amestecau gi cd asta constituia
un-a dintre caracteristicile lui unice. Chiar qi aici, pe pdmAnt,
eistd mai mult bine decdt rdu, dar pdmdnrul este un loc unde
rdului i se permite sd cdqtige mai multd influenld intr-un
mod care ar fi cu totul imposibil la nivelurile superioare ale
edstentei. Faptul cd rdul poate uneori sa delind suprematia
a fost
$tiut
qi ingdduit de Creator ca o consecin!5 necesard a
faptului cd a dat darul liberului-arbitru unor fiinle ca noi.
Mici particule
dg-f.a}
au fost imprdEtiate in tot universul,
dar suma totald a tot ceea ce este rdu a fost ca un flr de nis-ip
de pe o plajd imensd prin comparafie cu binele, abundenla,
speranta gi iubirea necondilionata de care universul a fost
literalmente inundat. insdgi
lesatura
unei dimensiuni este
alcdtuitd din iubire
si
acceptare, qi orice nu are aceste calitdfi
apare imediat
$i
evident ca fiind nelalocul lui acolo.
Dar liberul-arbitru vine cu prepl unei pierderi sau al unei
indepartdri de aceastd iub,ire gi acceptare. Suntem liberi; dar
suntem fiinle libere inconjurate de un mediu care conspird sd
ne facd sd simlim cd nu suntem liberi. Liberul-arbitru are o
importanfd centrald pentru funclionarea noastrd pe teramul
terestru: o funcfionare care, dupd cum vom descoperi cu totii,
intr-o bund zi, serveqte rolului mult superior de a perrnite
ascensiunea noastrd intr-o dimensiune alternativd atempora-
ld. Viala noastrd de jos, de aici, poate perea nesemnificativd,
l
i
I
tr:
1
i
l.iil
i l Ll
,l l l
iri
ll'
' i l l l
ilirt
i i ri
i ill il,t
lilr;l
rliln,il
! t l
cdci este minusculd relativ la alte viegi gi la alte lumi care
aglomereazd universurile vizibile gi invizibile. Dar este,
totodatd, de._o.importantlruia$d, cdci rolul
nq$t,r'u
aici este
sA..c"rqqtg{n.gp1e Diy14, iar acea cre$tere este supravegheatd
indeaproape de f14lg!g din lumea de deasupra
-
sulletele gi
globurile._luminoq$e (acele
fiinte pe care le-am vdzut inilial
mult deasupra mea in Poartd gi despre care cred ci sunt ori-
ginea conceptului nostru cultural despre
bg-gri).
Noi
-
fiinlele spirituale care locuim in prezent creierels
qi colpuril.e noastre muritoare dezvoltate dupd principiile
evoluqioniste, produse ale pdmAntului qi ale edgen{elor aces*
ruia
-
ludm adevdratele decizii. C_Ap4US-A g_4Sye_r"AtA nu este
treaba creieqq,lgi. Dar am fost atdt de antrenali
-
parlial de
cdtre creierul insugi
-
ca sd ne asociem creierele cu ceea ce
gandim gi cu cine suntem, incAt ne-am pierdut capacitatea de
a realiza cd s-gntep
!r
toqlg momentele mult mai mult decdt
creierele qi corpurile fizice care fac
-
sau ar trebui sd facd
-
ceea ce le spunem noi sd facd.
G04duea adevdratd este prefizic5. Aceasta este gAndirea
din spatele g6ndirii responsabile pentru toate alegerile auten-
tic consecvente pe care le facem in lume. O gdndire care nu
este dependente de deduetia iiniari, ci se miqci iute ca fulge-
ruI, fdcdnd coneduni la djferite"niveluri, aducAndu-le laolalti.
io falu age-.qtei inteligenle.interioare libere, gAndirea noastrd
obignuitd este teribil de lenJd qi de govdielnicd. Aceasta este
gAndirea care prinde mingea de fotbal in careu, care gene-
reazd idei gtiinlifice inspirate sau compune c6ntece inspira-
te. Este gAndireg qUbli{r-rinde care e furtotdeauna acolo, cAnd
avem cu adevdrat nevoie de ea, dar pe care cu totii qi prea
des nc-am pierdut capacitatea atat de a o accesa, cAt qi de a
crede h ea. Inutil de spus, este gAndirea care a intrat rapid in
acliune fur seara acelui salt din inalt, cAnd paraguta lui Chuck
s-a deschis brusc sub mine.
Sd experimentdm gAndirea in afara creierului inseamnd
sd intrf,m intr-o lume a congxiunilor instantanee care fac ca
gAndirea obignuitd (adicd,
acele aspecte limitate de creierul
fizic qi de viteza luminii) sd pard un eveniment fdrd speranld
de soqF_rolent gi de greoi.
_Eg!4g_ptru
cel mai adevdrat
$i
mai
profund este complet liber. Nu este handicapat sau compro-
mis de actiunile noastre trecute qi nici preocupat de identitate
sau statut. El inlelege cd nu are nevoie si se teamd de lumea
pimdnteasci gi, prin lrrrruue, nu are nevoie sd se construiascd
prin faimd sau avere ori cucerire.
Acesta este adeviralul eu spiritual pe care noi toti sun-
tem destinati, intr-o buni zi, sd-l recuperim. Dar, pdni va
veni acea zi, am sentimentul cd trebuie sd facem tot ce ne ste
in puteri sd innSm in contact cu acest miraculos aspect al
nostru
-
sd-l cultivdm gi si-l aducem la lumini. Aceasta este
fiinla care trdieqte iniuntrul nostru, al tuturor, chiar acum, qi
ea este, de fapt, fjjrlla_care Dumnezeu intenlioneazi cu ade-
vdrat ca noi sd fim.
Cum ne apropiem de acest eu spiritual veritabil?
Manifest6nd lgb.ue
$i,com.pasiune.
De ce? Pentru cd iubirea
$i-ggppasiunea
inseamnd mult mai mulr decAt nogiunile
abstracte pe care mulli dintre noi credem ci le reprezintd.
Sunt reale. Sunt concrete.
$i
alcdtuiesc insiEi textu_ra tdrAmu-
lui spiritual.
in scopul de a ne intoarce la acel t5ram, trebuie incd o datl
sd dev*egfm ca ace-l.tdrAm, chiar in timp ce suntem blocaqi gi
abia ne taram prin acesta.
Una dintre celq.m-a!_rypg greEeli pe care le fac oame-
nii cdnd se gAndesc la Dumnezeu este sd gi-l imagineze pe
Dumnezeu ca fiind impersonal. Da, Dumnezeu se afld in
spatele numerelor, al perfecqiunii universului pe care
$tiinta
o mdsoard gi se striduie$te s-o inleleagd. Dar
-
din nou, in
mod paradoxal
-
Om este ,,uman" de asemenea
-
chiar mai
uman decAt tine
$i
decAt mine. Om inlelege qi are compasiu-
ne pentru situalia noastrd umanl mult maipro{qnd qi
mai
personal decAt ne putem imagina pentru cd Q1n
gtie ci noi am
uitqt
$i bjg!_ege
ce povard groaznicd este si trdieEti, chiar qi
numai o clipd, cu uitarea Divinului.
:n'
r - r g
l
DOVADA LUMII DE DINCOLO
E,'
firegte, nu-i conferisem niciodatd dimensiunea supranatqald
pe cile i-o dddea Susan.
in experienqa lui Susan, una dintre cahtetile care-i flceau
pe pacienfii comatoqi sd fie aparte era receptivitatea lor la
comunicarea telepaticS. Era incredintate cd, de indatd ce ea
intra trtr-o stare meditativd, in scurt timp avea sd stabileascd
legdtura cu mine.
-
Comunicarea cu un pacient aflat in comd, mi-a spus ea
ulterior, seamdnd putin cu aruncarea unei funii intr-un pu1
addnc. Cat de addnc trebuie si ajungi funia depinde de pro-
funzimea sterii comatoase. Cdnd am furcercat sd te contactez,
primul lucru care m-a surprins a fost cAt de addnc s-a dus
funia. Cu cAt cobora mai mult, cu atat mi se fdcea mai teamd
sd nu cumva sd fi ajuns prea departe
-
cd nu voi mai fi fur
stare sd ajung la tine pentm ci nu te mai intorceai.
Dupd cinci minute de cobordg mental cu ajutorul
,,funiei"
telepatice, a simtit o ugoard schimbare, ca atunci cdnd firul de
undild cufundat fir api este tras ugor, dar sigur.
-
Eram sigurd cd tu egti, mi-a spus ea mai tArziu, gi
i-am spus asta qi lui Holley. I-am spus cd inci nu i1i sosi-
se sorocul gi cd trupul tdu va gti ce sd facd. I-am sugerat lui
Holley sd gini aceste doud gAnduri in minte qi sd
ti
le repete la
cipitAiul patului.
Holley a cunoscut-o pe prietena noastrd Sylvia in anii 1980,
cdnd amdndoui predau la
$coala
Ravenscroft din Raleigh,
Carolina de Nord. Pe cAnd se afla acolo, Holley era de aseme-
nea prietend bund cu Susan Reintjes. Susan e o intuitivd
-
un
fapt care nu s-a interpus niciodatd in calea sentimentelor
mele pentru ea. Pentru mintea me4 ea era o persoand deose-
bitf,, chiar dacd ceea ce fdcea era, ca si md exprim bhnd, in
afara viziunii mele strict neurochirugicale. Ficea, in acelaqi
timp, channeling qi scrisese o carte intitulatd Third Eye Open
(AI treilea ochi deschis), Holley fiind un mare fan al cir$i. Una
dintre activitdfile de vindecare spirituali pe care Susan le
efectua i:r mod regulat implica ajutarea paciengilor aflali in
comd sd se vindece prin contactarea lor mediumnici. Joi, in a
patra mea zi de comi, Sylvia a avut ideea ca Susan si incerce
sd md contacteze.
Sylvia a sunat-o la locuinla ei din Chapel Hill qi i-a expli-
cat ce se intdmpld cu mine. Ar fi posibil ca ea ,,si se acorde-
ze" cu mine? Susan i-a rispuns afirmativ gi i-a cerut cAteva
detalii despre boala mea. Sylvia i-a spus lucrurile esen[iale:
eram in comd de patru zile
$i
md aflam intr-o stare critici.
-
E tot ce am nevoie sd gtiu, a rispuns Susan. O si-ncerc
sd-l contactez in seara asta.
in viziunea lui Susan, un pacient in comd era un fel de fi-
intd intermediard. Nici complet aici (tfuamul pimdntesc), nici
complet acolo (tdrdmul spiritual), acegti pacienti adesea au
un aer deosebit de misterios. Aga cum am men[ionat, acesta
era un fenomen pe care
Ei
eu il observasem de multe ori, deqi,
I 90 J DOVADA LTJMII DE DINCOLO
Era
joi
cdnd doctorii au determinat cd tipul meu de E coli nu
coincidea cu varietatea ulqq59_z-15.1enl5, care, in mod inex-
plicabil, aplruse in Israel tocmai in perioada gederii mele
acolo. Dar faptul cd nu coincidea nu fdcea decdt sd sporeascd
misterul. Degi era o veste buni ci nu gizduiam o specie de
bacterie care ar fi purut sd nimiceascd o treime din
1ard,
tr
ceea ce priveEte recuperarea mea era o dovadi a ceea ce doc-
torii mei bdnuiau deja foarte clar: cazul meu era, in esenli,
fdrd precedent.
De asemenea, s-a trecut rapid de la disperare la deznddej-
de. Pur gi simplu, doctorii nu aveau un rdspuns la intrebarea
curri.ae contrectaserrr boala sau cJrn-puteam fi.sep-s_ dia comd.
De un singur lucru erau siguri: nu cuno$teau niciun caz de
recuperare--completd dupd o meningitd bacteriand qi dupi
o stare de comd de mai multe zile. Intrasem, acum, in ziua
a patra.
Stresul gi-a pus amprento asupra ruturor. Phyllis
$i
Betsy
hotirdseri de marqi ca orice discugie privind posibilitatea ca
eu sd mor sd fie interzisd in prezenla mea, in ideea cd o parte
din mine ar putea sd audd discugia. in primele ore ale dimi-
netii de
joi,
Jean
a trtrebat-o pe una dintre infirmierele de la
terapie intensivd despre qansele mele de supraviequire. Betsy,
aflatd in cealaltd parte a patului, a auzit-o gi a spus:
-
Vd rog, nu discutali asta aici.
Jean Si
cu mine fuseserim mereu extrem de apropiafi.
Fdceam parte din familie la fel ca gi fralii nogtri
,,crescuti
acasd", dar faptul cd fuseserS.m
,,alegi" de mama
$i
de tata,
I 92 I DOVADALTJMIDIDINCOLO
dupd cum chiar ei s-au exprimat, a creat inevitabil irtre noi o
legdturi speciald. intotdeauna imi purtase de griji gi frustra-
rea qi neputinla ir ceea ce privea sirua$a curentd au adus-o in
pragul ceddrii nervoase.
Ochii lui Jean s-au umplut de lacrimi.
-
Trebuie sd md duc acasd un timp, a spus ea.
Dupd ce s-a constatat cd erau desrui oameni care sd conti-
nue veghea la patul meu, au cdzut cu totii de acord cd asisten-
tele din spital vor fi probabil irc6ntate sd aibd cu o persoand
mai pulintr salonul meu.
in acea dupi-amiazd, Jean s-a intors acasd la noi, gi-a
strAns bagajele gi s-a intors acasd la ea, in Delaware. Plecarea
ei a dat prima expresie reald a unei emogii pe care intreaga
familie incepea se o simtd: neputinta. PJ{ine experiente sunt
mai frustrante decdt sd vezi o persoand iubitd in comd. Vrei sd
aju1i, dar nu potr. Rudele paciengilor ir com6, adesea, ajung sd
deschidd ele insele ochii acestora. Este o cale de a forla lucru-
rile
-
de a-i porunci pacientului si se trezeascd. Firegte ci nu
funcgioneazd gi, totodatd, poate sd strice gi mai mult moralul.
Pacien$i aflati tr comd profundd igi pierd coordonarea ochilor
qi a pupildor.
Dac5. deschizi ochii unui pacient fur comi pro-
fundd, cU mare probabilitate vei gdsi un ochi indreptat inn-o
diregge, iar celdlalt in direclie opusd. Este o imagine descu-
rajantd qi suferinfa lui Holley a devenit qi mai mare cAnd, ir
cAteva rdnduri, a_incercat sd-mi deschidd pleoapele gi a vizut
globii oculari indreptati piezig, ca ai unui cadavm.
Dupd plecarea lui
Jean, lucrurile au inceput sd se deterio-
reze. Phyllis a inceput acum sd manifeste un comportament pe
care-l observasem de nenumdrate ori in cariera mea de medic
la rudele pacienlilor. A-hceput si-qi arate frustrarea fagd de
doctorii mei.
-
De ce nu ne dau mai multe informalii? a intrebat-o ea
revoltati pe Betsy. i1i garantez ci, daci Eben ar fi fost aici, el
ne-ar fi spus ce se intdmpld intr-adevdr.
Adevdrul este ci doctorii fdceau absolut tot ce se putea
face pentru mine. Phyllis, desigur, gtia asta. Dar durerea qi
frustrarea generate de situalie ii oboseau pe cei dragi mie.
Mar1i, Holley il sunase pe dr. Jay Loeffler, fostul meu par-
tener in dezvoltarea programului de radiochirurgie stereo-
tactici de la Spitalul Brigham & Women din Boston. Jay era pe
atunci pregedintele secfiei de radio-oncologie de la Spitalul
General din Massachusetts, iar Holley s-a gAndit cd era la fel
de indreptilit ca oricine si-i dea niqte rdspunsuri.
Dupd cum i-a descris Holley situaga, Jay a presupus cd, de
bund seami, ea trlelesese greqit detaliile cazului meu. Ceea
ce ii descrisese ea era, dupd gtiinla lui, in realitate imposibil.
Dar dupd ce Holley l-a convins, in sfdrgit, cd eu de fapt eram
intr-o comd provocate de rm caz rar de meningiti bacte-
riand E coli ale cdrei origini nimeni nu le putea explica, el
a irceput sd-i sune pe diferili experfi in boli infecgioase din
1ar5.
Nimeni dintre cei cu care a vorbit nu mdi auzise de un
'
asemenea caz. RevdzAnd literatura medicali pAni in 1991, nu
a putut gdsi niciun singur caz de meningiti E. colilaun adult
care sd nu fi trecut printr-o proceduri neurochirurgicali.
tncepdnd de marli,
Jay a sunat cel pulin o datd pe zi ca sd
afle de la Holley sau de la Phyllis ce mai apdruse nou
Ei
sd le
spund ce scoseserd la iveali investigagiile lui. Steve Tatter, un
alt bun prieten gi neurochirurg, a sunat gi el zilnic oferindu-le
sfaturi gi vorbe de alinare. Dar, zi dupd zi, singura revelafie
era ci situafia.mea era prima de felul ei din i:rtreaga istorie
medicali. Me-ningita bacteriand E. coli spontani este rari la
adulqi. Mai putin de I la 10 milioane din populaqia lumii o
contracteazd anual. gi,
ca toate vArieta!ile de meningitd bacte-
riand gram-negativi, este extrem de agresivd. Atat de agtesi-
vd incdt, dinue oamenii pe care ii atacd, peste
g0
l-a
SU-ti,.din-
tre cei care suferi in prima fazd un declin neurologic rapid,
a$a cum pdgisem eu, mor.
$i
asta era rata mortaltaui cdnd am
ajuns prima oard la urgente. Procentajul deprimant de 90 a
q$at
lgnt
la 100 cu trecerea sdptdmAnii
9i
cdnd corpul meu
refuza sd reacfioneze la antibiotice. Putinii supravieguitori ai
unui caz la fel de grav ca aI meu necesitd in general trgrijire
permanentf, pentru tot restul vielii lor. Oficial, statutul meu
era de
,,N din 1", termen referitor la studiile medicale in care
un singur pacient este supus trtregului experiment. Pur qi
F;l
D.'ADALUMTTDEDTN.'L'
simplu, qg
![er
g4,li altcineva cu care doctorii si-mi poatd
compara cazul.
incepAnd de miercuri, Holley l-a adus pe Bond in viziti in
fiecare dupd-amiazi, dupi qcoald. Dar vineri a inceput sd se
intrebe dacd nu cumva aceste vizite fdceau mai mult rdu decAt
bine. Uneori, la inceirutul siptdmdnii, md miEcam. Corpul meu
se zvArcolea violent. O asistenti venea gi-mi masa capul gi
imi didea alte sedative, aga cd pdnd la urmd md lirfiqteam din
nou. Imaginea asta era derutantd gi dureroasi pentru bdiatul
meu de zece ani. Era
$i-a$a
rdu cd seJita la.q4 c-o-1p care nu
mai semdna cu tatdl lui, dar sd mai vadd acel corp fdcdnd nigte
migcdri mecanice pe care nu le recuno$tea era deosebit de
dureros. Zi dupl zi, din persoana pe care o cuno$tea rdmAnea
tot mai putin, ip pat afldndu-se un.corp
9e
nerecunoscut: un
geamdn crud qi striin al tatelui pe care-I flrnoscuse cAndva.
Spre sfArgitul sdptimdnii, aceste izbucniri ocazionale de
activitate motorie ircetaseri aproape complet. Nu mai aveam
nevoie de sedare, pentru cd miqcdrile
-
chiar qi cele moarte,
automate, initiate de cele mai primitive
bucl"e dS-lgflgX ale
trunchiului cerebral qi ale miduvei spindrii
-
se diminuaseri
pAnd la disparitie.
$i
alfi membri ai familiei gi prieteni sunau, irtrebind daci
ar trebui sd vind in viziti.
Joi se decisese ci nu ftebuie sd vind.
Deja era prea multd agitafie fir salonul meu. Asistentele au
dat de inleles cAt se poate de categoric cd mai ales creierul
meu avea nevoie de odihnd
-
cu cAt mai multd linigte, cu atat
mai bine.
Joi.dupd-amiazd,
Michael Sullivan a auzit o bdtaie la ugd.
Era secretara lui de la Biserica Episcopald St John.
-
De la spital vd cautd la telefon, a spus ea. Una dintre
asistentele care-l ingrijesc pe Eben wea si vorbeasci cu dum-
neavoastrd. Zice cd e urgent.
Michael a ridicat receptorul.
-
Michael, i-a spus asistenta, trebuie si vii imediat. Eben e
pe moarte.
Ca pastor, Michael mai fusese in aceastd situatie. Pastorji
vdd moartea qi dezastrul pe care il lasd in urmi aproape la
fel de des ca gi doctorii. Totugi, Michael a fost
Eocat
si audi
cuvintele ,,pe
moarte" in legdturd cu mine.
$i-a
sunat so$a,
Page,
Ei
i-a cerut sd'se r-oage: atat pentru mine, cAt gi pentru
el, ca sd aibi tdria sd se ridice la indlgimea situa$ei. Apoi a
gofat prin ploaia rece gi neintreruptd pAnd la spital, chinuin-
du-se si vadd prin lacrimile care-i impAnziserd ochii.
Cdnd a ajuns in salonul meu, imaginea nu se schimba-
se cine
$tie
de la ultima lui vizitd. Phyllis stdtea lAngi mine,
tocmai preluase
$tafeta
la
linutul
mAinii mele, care continua-
se fdrd intrerupere de la sosirea ei luni seara. Pieptul meu
se ridica gi cobora de doudsprezece ori pe minut cu ajutorul
ventilatorului, iar asistenta. de la terapie intensivd igi vedea
ticutd de treabd, verificAnd p.e rand indicaliile.aparatelor din
jurul patului meu gi notandu-Si valorile.
O altd asistentd a intrat qi Michael a intrebat-o dacd ea
fusese cea care o sunase pe secretara lui.
-
Nu, a replicat ea. Am fost aici toate dimineata, iar st.rea
lui nu s-a schimbat prea mult fald de noaptea trecutd. Nu qtiu
cine v-a sunat.
Pe la unsprezece, Holley, marna, Phyllis
$i
Betsy erau toate
in salon. Michael a propus o rugdciune comund. Toatd lumea,
inclusiv cele doud asistente, gi-a impreunat m6inile in jurul
patului,
tal.Michael a rostit incd o rugdciune sincerd pentru
sdndtatea mea.
-
Doamne Dumnezeule, adu-ni-l pe Eben inapoi.
$tiu
ce
std in puterea Ta.
Totuqi, nimeni nu gtia cine-l chemase pe Michael. Dar, ori-
cine ar fi fost, a fdcut bine. Pentm cd rugdc,iynil_e. care veneau
spre mine din lumea de jos -
lumea de unde pornisem
-
in-
cepeau, in sfArgit, sd ajungd.
E_l
DOVADA LUMII DE DINCOLO
CS+StgIl
Tea
era mai mare acum. Atat de mare, i:rcAt pdrea
si cuprindd intregul univers. Ati ascultat vreodatd un cdntec
la un post de radio plin de paraziti? Te obignuiegti. Pe urmd,
epqv,a regleazd butonul de acord gi auzi acelaEi cdntec in
deplind claritate. Cum. de n-ai remarcat cdt de slab, cAt de
depdrtat qi cdt de diferit fald de qriginal era inainte?
Desigur, aga funclioneazd minteq. Oamenii sunt construiti
ca sd se adapteze. Le-am explicat de multe ori pacienEilor mei
cd q4.disconfort sau altul avea sd se diminueze sau cel pulin
si pard cd se diminueazd, peg,iE$uAjgcorpurile gi creierele
I,or se adapteazd la noua situatie. Cdnd gggl se prelungeEte
suficient de mult, cfeie-$rl trvald sd-l ignore sau sd-l ocoleas-
cd ori pur gi simplu sd-l trateze ca pe ceva normal.
Dar qgqggiiglq noastrd pimdnteascA
limita-tg e departe de
a fi pur gi simplu normal5, iar gu re.ceptam pfim_a
lUqtrg_re
a
acestui aspect pe c6nd cdldtoream tot mai adAnc,
lprg-+g.gl-eg!
Ege4le-i.
inci nu-mi aminteam nimic din trecutul terestm
$i
totu$i eram pregdtit pentru asta. Cu toate cd uitasem de via{a
mea de aici, de
jos, mi-am amintit cine eram cu adevdrat
q-c.-o]o. Eram un se6tea4
gl"uruversului, uluitor prin vastitatea
gi complexitatea sa gi guvernat
in
furtreg.ime dg iqlire.
inft-un mod aproape miraculos, descoperirfle pe care le
ficeam dincolo de nup erau ca un ecou al lecgiilor pe care le
invdgasem doar cu un an in urmd prin refacerea legdturii cu
familia mea biologica. in uttima instantd, niciunul dintre noi
UU"egtg-otf,A[.'T-o$
suntem h pozitia ir care md aflam eu, gi
anume cd av_em-o altQfal4.il!9: fiinle care ne vegheazd gi au
.l r
i\l
grijd de noi
-
fiinte pe care le-am uitat momentan, dar care,
dacd ne deschidem in fala prezentei lor, aEteaptd sd ne ajute
sd ne descurcdm in timpul pe care-l petrecem aici pe plmdnt.
Niciunul dintre noi nu este weodatd neiubit. Fiecare dintre
noi este profund cunoscut
Ei
ingrijit de un Creator care ne
pretuie$te mai presus de capacitatea noastri de a inlelege.
Aceastd cunoastere nu trebuie sd mai rimAnd un secret.
E
DovADALUMTTDEDTNcoLo
PAnd vineri, adicd timp de patru zile pline, trupului meu i se
administraserd intravenos trei tipuri de antibiotic, dar incd nu
rdspundea. Familia
Si
prietenii veniserd de peste tot, iar aceia
care nu veniserd initiaserd grupuri de rugdciuni la bisericile
lor. Cumnata mea, Peggy, qi Sylvia, prietena apropiatd a lui
Holley, au sosit in acea dupd-amiazd. Holley le-a intAmpi-
nat cu cea mai optimistd mind pe care o putea afiqa. Betsy
gi Phyllis continuau sd promoveze ideea de ,,o sd fie bine":
sd aibd o adrudine pozidve cu orice pret. Dar cu fiecare zi
devenea tot mai greu de crezut. PAnd gi Betsy incepuse sd se
intrebe daci nu cumva ordinul ei ,,niciun
fel de negativitate in
salon" nu insemna de fapt ,,niciun fel de realitate in salon".
-
Crezi cd Eben ar face asta pentru noi, dacd rolurile s-ar
inversa? a intrebat-o Phyllis pe Betsy in dimineala aceea, dupd
tncd o noapte in mare parte nedormitd.
-
Ce wei sd spui? a intrebat Betsy.
-
Crezi cd gi-ar petrece fiecare minut cu
doarmi la terapie intensivd?
Betsy i-a dat rdspunsul cel mai simplu gi
forma unei intrebdri:
-
Existd un alt loc in lume unde i1i imaginezi c-ai putea fi?
AmAndoud au cdzut de acord cd, degi aq fi fost lAngd ele
intr-o clipitd dacd ar fi fost nevoie, le era foarte, foarte greu
s5-gi imagineze cd ag sta intr*un singur loc ore in gir.
-
Nicio secundd n-am simtit-o ca pe o corvoadd sau ca
pe ceva ce trebuia fdcut
-
acolo era locul nostru, mi-a spus
Phyllis ulterior.
noi, inclusiv sd
mai frumos, sub
Ceea ce o supira pe Sy,Ma cel mai mult eraum6inil-e -$i
picioarele mele, cale incepeau sd se increteas-ci precum frun-
zele unei plante rf,mase fdrd apd. Acest lucru este normal Ia
victimele unui accident vascular-cerebral sau intrate in comd,
cdci mlgchiillom14an$ de la extremitdli incep sd se con-
tracte. Dar nu e niciodatd o priveliqte ugor de vdzut de cltre
membrii familiei sau de cei dragi. UitAndu-se la mine, Sylvia
igi impunea neincetat sd rdmAnd la instincrul ei initial. Dar,
chiar gi pentru ea, devenea extrem de gteu.
Holley incepuse sd se invinuiasci din ce in ce mai mult
(dacd ar fi urcat scdrile mai repede, dacd ar fi flcut asta, dacd
ar fi fdcut ailalt6...) qi toatd lumea se sueduia din greu s-o
lind
cat mai departe de subiect.
De acum, toti
$tiau
cd, gi dacd mi-a$ fi relenit, revenirea
nu era deloc un cuvAnt care sd descrie ceea ce ar fi urmat. Ag
fi ar.ut nevoie de cel pulin trei luni de reabilitare intensivd,
probleme de vorbire cronice (dacd mi-ar mai fi rdmas sufi-
cientd capacitate cerebrald ca si mai fiu in stare sd vorbesc
cdt de cdt), qi toate viata ar fi fost nevoie de ingrijire perma-
nentd. Asta era scenariul cel mai optimist, gi, oricdt de sum-
bru ar fi sunat, era, oricum, pe tdramul fanteziei.
$ansele
ca
eu sd mai ajung intr-o formd atet de bund se micqorau pAnd
la a deveni inexistente.
Pe Bond il feriserd sd audd detaliile complete ple stdrii
mele. Dar vineri, ajuns la spital dupe qcoald, l-a auzit pe unul
dintre doctorii mei descriindu-i lui HoIIey ceea ce ea
$tia
deja.
Era timpul sd se confrunte cu faptele. Mai rimdsese putin
loc pentru sperantd.
in seara aceea, cAnd sosise timput sd se duci acas5,
Bond a refuzat sd plece din salon. Regula era sd se permitd
doar gederea a doi oameni deodatd in salonul meu, pentru
ca doctorii qi asistentele sd-gi poatd face treaba. Pe la qase,
Holley a sugerat cu bldndele cd ar fi timpul sd meargd acasd
pentru programul de seard. Dar Bond n-a wut sd se ridice de
pe scaunul lui aflat chiar sub desenul fdcut de el gi de fratele
lui mai mare cu bdtllia dintre soldalii celule albe de sdnge qi
trupele E coli invadatoare.
[t*
-.l
DovADA LrrMrr DE DrNCoLo
-
Oricum el nu gtie cd sunt aici, a zis Bond pe un ton pe
jum5tate
amar, pe jumdtate
rugdtor. De ce sd nu rf,mdn?
Aqa cd, pentm resflrl serii, toti au intrat in salon pe rAnd,
cAte unul, astfel incat Bond sd poate remane unde era.
Dar a doua zi de dimineald
-
sdmbitd
-
Bond qi-a
schimbat pozitia cu 180 de grade. Pentru prima oard in acea
siptdmdnd, cAnd Holley a bigat capul pe uga lui ca sd-l tre-
zeascd, el i-a spus cd nu mai wea sd meargd Ia spital.
-
De ce? a intrebat Holley.
-
D-aia, a spus Bond. Sunt speriat.
Era o recunoaStere valabild pentru toti.
Holley s-a dus jos in bucdtdrie pentru cdteva minute. Apoi
a incercat din nou, intrebAndu-l dacd era sigur cd nu wea si
meargd sd-l vadd pe teticul lui.
A urmat o pauzd lungd in care bliatul s-a uitat la ea.
-
Bine, a acceptat el in final.
Ziua de sAmbdtd a trecut cu continuarea veghii la patul
meu qi cu convorbirile pline de speranld dintre familie gi
doctori. Torul pdrea ca o tentativd govdielnicd de a pdstra vie
speranta. Rezervele tuturor erau mai secdtuite decAt fuseseri
cu o zi inainte.
SAmbdti noaptea, dupd ce au dus-o pe mama noastrd,
Betty, Ia hotelul unde se cazase, Phyllis a trecut pe la casa
noastrd. Era intuneric beznd, fird nicio luminl la weo fereas-
trd, gi, i:r timp ce inainta cu greu prin noroiul ud, ii era greu
sa
lind
aleea din dale de piatrd. Ploua de cinci zile in qir, de
la dupS-amiaza interndrii mele la terapie intensiv5. O ploaie
neintreruptd ca asta era foarte neobiEnuitd pentru
tinuturile
muntoase din Virginia, unde noiembrie este de obicei geros,
senin gi insorit, a$a cum fusese duminica precedentd, ultima
zi de dinainte de atac. Acum, ziua aceea pdrea tare indepdr-
tatd
$i
aveai senzatia cd din cer turnase mereu doar ploaie. Se
va opri weodati?
Phyllis a descuiat uga qi a aprins luminile. De Ia inceputul
sdptdmdnii, oamenii trecuserd pe la noi ca sd lase de mdncare
$i,
cu toate cd mAncarea continua sd vind, atmosfera pe ju-
mdtate optimistd, pe jumdtate
ingrijoratd, de adunare pentru
rezolvarea unei urgente temporare, devenise mai intunecatd
gi mai disperatd. Prietenii no$tri, la fel ca familia noastrd,
$tiau
cd timpul oricdrei sperante pentru mine se apropia
de final.
Pentru o secundd, Phyllis s-a gAndit sd aprindd focul, dar
imediat dupd acel gAnd a venit un altul, nepoftit. De ce sd md
deranjez? Dintr-odatd, s-a simtit mai epuizatd qi mai depri-
matd decat iqi amintea si se fi simlit weodate. S-a intins pe
canapeaua din biroul cu lambriuri din lemn gi a cdzut intr-un
somn profund.
Dupd o jumdtate de ori, Sylvia gi Peggy s-au intors, tre-
cdnd in vdrful picioarelor pe l6ngd birou cdnd au vdzut cd
Phyllis se culcase acolo. Sylvia s-a dus la subpol gi a des-
coperit cd uqa frigiderului fusese lisatd deschisd de cineva.
Apa forma o bdltoacd pe podea, iar m6ncarea incepuse sd se
dezghete, inclusiv cdteva fripturi frumoase.
Cdnd Sylvia i-a spus lui Peggy ce se intAmplase, au decis
sd profite c6t mai mult de situatia creatd. Au dat telefoane
restului familiei gi cAtorva prieteni gi s-au pus pe treabd.
Peggy s-a dus gi-a mai luat nigte feluri de mdncare gi au im-
provizat astfel un festin. CurAnd, Betsy, fiica ei Kate qi soqul
ei, Robbie, li s-au aliturat, impreund cu Bond. S-a pildr,lrdgit
mult gi nervos gi s-a dansat in jurul
subiectului aflat tr min-
tea tuturor: cd eu
-
oaspetele de onoare absent
-
cu foarte
mare probabilitate, n-aveam sd md mai intorc niciodatd in
acea casd.
Holley s-a intors la spital ca sd continue veghea nesfArqit6.
S-a agezat lAngd pat,
lindndu-md
de mdnd,
$i
a tot repetat
mantrele sugerate de Susan Reintjes, fo4Andu-se si fie aten-
td la semnificalia cuvintelor in timp ce le rostea qi sd creadd
in suflenrl ei cd erau adevdrate.
-
Primegte rugdciunea.
-
I-ai vindecat pe al1ii. Acum e timpul tdu sd fii vindecat.
-
ESti iubit de mul1i.
-
Corpul tdu
Stie
ce sd fac6. inci nu
ti-a
sosit sorocul
sd mori.
t 1o2l DovADALrrMuDEDrNcoLo
De c6te ori eram blocat, din nou, ir aspra Vedere a Ochiului
de Rdmd, eram ftr stare sd-mi amintesc strilucitoarea Melodie
Rotitoare, care deschidea din nou portalul citre Poartd gi
Esenld. Am petrecut lungi perioade
-
pe care, in mod para-
doxal, nu le-am resimtit deloc ca pe o trecere a timpului
-_ifr
pxfzerta.inge$lUi*m2-pdzitor de pe aripa de flurure qi o
eternitate invilAnd lecEii de la Creator qi de la Globul de lu-
mind din ad6ncul Esentei.
La un moment dat, am ajuns lg marginea Po4ii.qi am
constatat cd pu.mai pot si reintru in ea. Melodia Rotitoare
-
care pAnd atunci fusese biletul meu de intrare in acele
regiuni superioare
-
nu mi mai ducea acolo. Porlile Raiului
erau inchise.
Din nou, sd descriu senzatiilg pe care le-am a\.ut este
dificil pdnd Ia extrem, din cauzq"limbajului liniar, ca un pat al
Iui Frocust, in care trebuie si inghesuim totul aici pe pdm6nt,
qi ca urmare a ,,aplatizirii"
gengXale pe care o suferd expe-
rienla cAnd suntem tr corpul nestru. GdndeEte-te la toate
situaliile in care ai treit o dezarnigire. Existi o accep[ie in
care tggte pSL*Sl"-e_ pe care le suferim aici, pe pdmAnt, sunt
de fapt yaria$1pi"ale unei pier{gri absolut centrale: pierde-
rea Raiului. in.4iua in care portile Raiului s-au furchis pentru
mine, am a!'ut un sentiment de gistetre
care nu semlna cu
nimic din cele trdite weodatS. E4ggaul.g sunt diferite acolo sus.
T_oglg-9-To_t_"1*g-qnf1qJle sunt prezente, dar sunt mai plofqnde,
mai spaqioase
-
nu sunt doar ir"riuntru, ci gi in afari. E ca qi
curr, ori ab cdte ori
ti
s-ar schirpba starea sufl.eteasci aici, pe
pimAnt, wemea s-ar schimba instantaneu, odatd cu ea. Cd
- . bl
,}.t
lacrimile
lqle
ar provoca o ploaie toren[iald, iar fericirea.ta
ar face ca norii sd dispard instanthneu. Asta iti dd un indiciu
despre cAt de vast
$i -49_cgr_rq9gy_e_g!se
simt acolo sus schim-
bdrile de dispozilie sufleteasci, de c6t de straniu gi de pu-
ternic ce-ea ce.gan.-q111 ca fiind
,,induntru"
gi
,,afard" nu existd
deloc in realitate.
Aqa se face ci eu, cu inima frdntd, md cufundam acum
intr-o lume de tristete crescAndd, o mdhnire care era i-r ace-
la$i timp o cufundare reald.
It{6 mlqqqp inio-s trecAnd prin mari ziduri de nori. Se
auzeau murmule peste tot in jur, dar nu inlelegeam cuvinte-
le. Apoi mi-am dat seama cd eram inconjurat de nenumdrate
fiilLle,
care trgenuncheau, in arcuri prelungite in depdrtare.
itivina acum in urmd, realizez ce fdceau acEste ierarhii de
fiinle, pe jumdtate vdzute, pe jumdtate simfite, care se intin-
deau in intunericul de deasupra gi de dedesubt.
Se rugau pentru mine.
Doud dintre felele de care mi-am amintit ulterior erau cele
ale lui Michael Sullivan
Si
sotiei sale, Page. imi amintesc ci
le-am vdzut doar din profil, dar le-am identificat clar dupd
ce m-am intors qi mi-am recdpltat vorbirea. Michael fusese
prezent fizic in salonul de terapie intensivd conducdnd rugd-
ciunile de multe ori, dar Page n-a fost niciodatd efectiv acolo
(cu toate cd gi ea a rostit rugdciuni pentru mine).
Acgste
n+g3"qigry
mi:qu
-d.*
elg_rglg. Acesta este motirml
pentru care, aga de trist cum eram, ceva in mi1fg a simtit o
stranie incredere cd totul va fi bine. Aceste fii41e gtiau cd
IIgc
pl*tr--g_trql<.4ie gi cantau qi se rugau ca sd m5 ajute
si-mi menlin o stare de spirit cAt mai pozitivd. Md indreptam
spre necunoscut, dar ajuns in acel moment, aveam o depli-
nd credin{d qi incredere cd se va avea grijl de mine, a$a cum
imi promiseseri i:rsolitoarea mea de pe aripa de fluture qi
Zeitatea infinit de iubitoare
-
cd, oriunde m-ag fi dus, Raiul
va veni cu mine. Va veni sub forma Creatorului, sub forma lui
Om, qi va veni sub forma i:rgerului
-
a ingerului meu
-
Fata
de pe Aripa de Fluture.
Eram pe drumul de intoarcere, dar nu eram singur
-
qi
gtiam cd nu mi voi mai simli niciodate singur.
|
104
|
DovADAruMtrDEDrNCoLo
GAndindu-se la asta, ulterior, Phyllis a spus cd un lu_cry.de
care-qi aminte$te mai presus de toate din acea sdptdmAnd
e$!e..plo-Ala.
Qp-loaie
rece, puternici, venitd di4 nigte nori
jogi,
care refuzau sd se irnprdqtie
$i
se lase soarele sd pd-
trunde printre ei. Dar deodatd, in acea duminicd in care a
parcat magina in parcarea spitalului, ceva straniu s-a fur-
tAmplat. Phyllis tocmai citise un mesaj primit pe telefon
de la unul dintre grupurile de rugdciune din Boston in care
se spunea:
,,A$teaptd-te la un miracol". in timp ce se gAn-
dea la ce miracol putea sd se a$tepte, a ajutat-o pe mama
sd coboare din magind
Ei
au comentat amAndoud faptul cd
ploaia incetase. Spre est, soarele iqi trimisese razele printr-o
crdpdturd in plafonul de nori, luminAnd incAntdtorii munti
bdtrAni dinspre vest qi pdtura de nori de deasupra, dAndu-le
o nuan!5 aurie.
Apoi, privind spre piscurile depdrtate, din partea opusd in
care soarele de mijloc de noiembrie iqi incepea ascensiunea,
iatd-l: un curcubeu perfect!
Sylvia a venit cu maqina la spital impreuni cu Holley qi
Bond pentru o intAlnire aranjatd dinainte cu doctorul meu
principal, Scott Wade. Dr. Wade ne era in acelagi timp gi
prieten, gi vecin gi se luptase cu
qea maiiificild.
decizie cu
care s-au confruntat weodatd doctorii cAnd au de-a face cu
boli ce pun in pericol viata. qu cat rdmineam mai mult tr
co.Ilrd, cu atat cre$tea probabilitatea de a-mi petrece restul
yi-gii furtr-o.,,stare vegetativi persistentd". Dati fiind marea
probabilitate ca totugi meningita sd-mi vind de hac, dacd pur
gi simplu intrerupeau tratamentul cu antibiotice, se putea sd
fie mai ralional sd se inceteze folosirea acestora
-
decdt sd
se continue tratamenrul cu perspectiva aproape sigurd a unei
come pe toatd durata vielii. intruc6t meningita mea nu rds-
punsese deloc bine la tratament, exista riscul ca in final sd-mi
vindece boala, doar ca sd-mi permite sd trdiesc cAteva luni
sau c61iva ani cu un corp cAndva plin de via1d, iar acum lipsit
de orice reactie, cu o calitate a vie(ii nuld.
-
Luati loc, le-a spus dr. Wade Sylviei gi lui Holley pe un
ton care era amabil, dar nu prevestea nimic bun. Dr. Brennan
gi cu mine am discutat in teleconferinte cu experti de la
facultdlile de medicinl de la Duke, Universitatea din Virginia
gi Bowman Gray qi trebuie sd vd spun cd to1i, pdnd la unul,
sunt de acord cd situatia nu se prezintd bine. Daci Eben nu
prezintd o ameliorare reald in urmdtoarele driuisprezece ore,
probabil cI vom recomanda discutarea intreruperii antibio-
ticelor. O sdpt[mAnd in comd cu meningitd bacteriand gravd
depdqegte deja limitele oricdror a$tepteri rezonabile de recu-
perare. Avdnd in vedere aceste perspective, ar fi mai bine sd
ldsdm natura s5-gi urmeze cursul.
-
Dar i-am vdzut pleoapele miqcAndu-i-se ieri, a protes-
tat Holley. Serios cd s-au migcat. Aproape ca
Ei
cum incerca
sd le deschidd. Sunt sigurd de ceea ce am vdzut.
-
Nu md indoiesc cf, ai vdzut, a spus dr. Wade. Numdrul
de celule albe din sdnge a scizut de asemenea. Astea toate-s
ve$ti bune gi nicio clipd n-ag sugera cI n-ar fi. Dar situatia
trebuie analizatd in context. I-am usurat considerabil lui Eben
sedalia qi pdnd acum examinarea neurologicd trebuia sd pre-
zinte o activitate cerebralS mai bogatd decdt este in realitate.
Creierul lui mic func{ioneazd parlial, numai cd avem nevoie
de funcliile de nivel inalt, iar acestea sunt complet absente.
Cu timpul, o anumitd imbundtdlire a sterii de vigilenld apare
la majoritatea pacienlilor afla$ in comd. Corpurile lor fac
lucruri care pot crea impresia cd igi revin. Dar nu este aqa. Pur
qi simplu, trunchiul cerebral trece intr-o stare numite coma
vigile, o situatie static5 in care pacienlii pot rimdne weme de
luni sau ani. Cel mai probabil, migcarea pleoapelor se dato-
reazd acestei cauze.
$i
trebuie sd vd spun, din nou, cd gapte
larl
DovADA LUMII DE DrNcoLo
zile este un interval enorm de lung pentru a rdmdne in comd
ca urmare a unei meningite bacteriene.
Dr. Wade folosea o mullime de cuvinte in tentativa de a
atenua o veste proastd, ce putea fi formulatd intr-o singurd
propozi ti e.
Era timpul ca trupul meu sd fie ldsat sd moard.
i i l i i
;
I
ll.ll;1i[
1l
tlil
rlilti
'ilrefo'
trq-
Pe cAnd coboram, qi mai multe chipuri ieqeau bolborosind din
noroi, aga cum fdcuserd mereu, gi in timp ce coboram spre
Tdrdmul Vederii cu Ochi de Rdmd. Dar, de data asta, chipurile
aveau ceva diferit. Erau umane acum, nu animalice.
$i,
in mod limpede, spuneau lucruri.
Nu cd ag fi putut desluqi ce spuneau. Semdna pulin cu ve-
chile desene animate cu Charlie Brown in care, cdnd vorbesc
adulgii, nu auzi dec6t nigte sunete indescifrabile. Mai tar-
ziu, analizAnd retrospectiv, mi-am dat seama cd puteam, de
fapt, identifica gase dintre chipurile pe care le vedeam. Erau
Sylvia, apoi Holley qi sora ei, Peggy. Erau Scott Wade
9i
Susan
Reintjes. Dintre aceste persoane, singura care nu era prezen-
td fizic ldngd patul meu a fost Susan. Dar, in felul ei, fusese
9i
ea prezentd pentru cd, in noaptea aceea, la fel ca in noaptea
precedent5, stdtuse acasd la ea in Chapel Hill gi s-a trimis pe
sine, cu ajutorul vointei, ldngd mine.
Mai tdrziu, aflAnd acest lucru, am fost nedumerit cd Betty
qi surorile mele, care fuseserl acolo toatd sdptimAna,
tinan-
du-md de mAnd ore nesfdrgite,lipseau din grupul de chipuri
pe care le vdzusem. Mama suferea de o fracturd de stres
la laba piciorului qi putea sd umble doar cu aiutorul unui
cadru, dar se achitase conqtiincioasd cdnd ii venise rAndul
sd stea de veghe. Phyllis, Betsy gi
Jean fuseserd toate acolo.
Apoi am aflat cd nu fuseserd prezente in acea ultimd noapte.
C-tripruile pe care mi le aminteam erau ale celor care fusese-
rd prezente fizic in a
$aptea
dimineald a comei mele sau in
seara precedentd.
I ros L DovADALUMtrDEDTNcoLo
incd o datd, totusi, la acel moment, cAnd coboram, nu
aveam niciun nume sau weo identitate pe care s-o atagdz
weunuia dintre acele chipuri.
$tiam
doar, sau simteam, ci
erau importante pentru mine intr-un anume fel.
U-nul dintre ele md atrlgea spre el cu o fortrd deosebiti. A
inceput sd tragd de mine. C.U un-Loscare a pdrut si rever-
bereze fur susul
Ei
ftr josul
intregului put vast de nori gi de
{ii4g,qng-gJrge
prin care coboram, mi-am dat seama subit cd
tlrttelg Pq_4ii."$*.qgr,rl"9j
-
fiinte pe care le cunoEteam qi le
iubeam, se pare, de o vegnicie
-
nu erau silgufgf.e
flin1e
pe
cfe le cunosteam. Cunogteam
Ei
iubeam qi fiinlele de jos, de
$ub mine
-
in tdrdmul de care md apropiam. Fiin[e pe care,
pAnd in acel moment, le uitasem complet.
Aceastd cunoaqtere era concentratd pe toate cele qase
feqe, dar indeosebi pe a
Sasea.
Era foarte familiard. Mi-am
dat seama cu o senzalie de goc care friza teama absolutd cd,
oricine ar fi fost, era fala cuiva care avea nevoie de mine.
Cineva care nu gi-ar reveni niciodatd dacd aq pleca. Dacd ag
fi pirdsit-o, pierderea ar fi fost de nesuportat
-
ca senti-
mentul pe care l-am alut cdnd porlile Raiului s-au trchis.
Era o trddare pe care pur gi simplu nu eram in stare si
o comit.
PAnd in acel moment, fusesem liber. Cildtorisem prin
lttp|i in modul fur care aventurile o pot face cu maximd efici-
en[d: fdrd weo preocupare privind soarta lor. Rezultatul nu
mai conta in ultimd instanfd, deoarece, chiar qi c6nd eram in
EsenJS, nu am simtit nicio clipd weo griji sau vinovdtie lega-
td de faptul cd ag putea dezamlgi pe cineva. Desigur, acesta
fusese unul dintre primele lucruri pe care le invdlasem cdnd
eram cgfq.[g-de pe Aripa de Fluture gi mi-a spus: ,,Nu ai
cum sd faci nimic gre$it".
Dar acum era diferit. Atat de diferit, incAt, pentru prima
oard in intreaga mea cdldtorie, am simtit o teroare remar-
gablq. E1g
9 !-e^1-o..qr,e.
nu pentru mine, ci pentru aceste chi-
p.g-ri
-
indeosebi pentru al gaselea. Un chip pe care inci nu-l
puteam identifica, dar despre care
$tiam
cd are o importanld
cruciald pentru mine.
Chipul acesta a cdpdtat tot mai multe detalii pdnd cAnd in
sfArgit am vdzut cd acel el se ruga de mine sd revin; sd risc te-
ribila cobordre in lumea de jos pentru a fi din nou cu el. incd
nu-i puteam inlelege cuvintele, dar cumva ele mi-au transmis
cd aveam o mizd in aceastd lume de ios
-
cd aveam, cum se
spune, ,,pi el ea i n j oc".
Faptul cd md intorceam era important. Aveam legdturi
aici
-
legdruri pe care trebuia sd le onorez. Cu cAt mai clard
devenea fata, cu atdt mai mult imi dddeam seama de asta.
$i
cu atAt mai mult md apropiam de recunoaqterea felei.
Fata unui bdiat mic.
tq
DovADALUMITDEDTNC.L.
Inainte de a discuta cu dr. Wade, Holley i-a spus lui Bond sI
a$tepte la uqd afard pentru cd nu voia ca bdiatul sd audd ceea
ce ea se temea cd va fi o veste foarte proastS. Dar, simlind
asta, Bond a stat pe lAngd uqd qi a prins cAteva din vorbele
doctorului Wade. Destule cAt sd inleleagd adevdrata situatie.
Sd inleleagd cd, de fapt, tatdl lui n-avea sd se mai intoarcd.
Niciodat5,
Bond a intrat in fugi in salon qi s-a apropiat de patul meu.
SuspinAnd, m-a sdrutat pe frunte gi mi-a mAngAiat umerii.
Apoi mi-a ridicat pleoapele qi a spus, direct in ochii mei goi,
nefocalizafi:
-
O sd te faci bine, titicule. O sd te faci bine.
A continuat sd spuni asta, iar qi iar, crezdnd, in felul lui
copildros, cd, dacd o spune de destule ori, cu siguranld cd o sd
md facd bine.
intre timp, intr-o camerl de-a lungul holului, Holley
privea in gol, incercAnd sd asimileze cAt mai bine cuvintele
doctorului Wade. in cele din urmd, a spus:
-
Cred cd asta inseamnd cd ar fi bine sd-l sun pe Eben la
colegiu gi sd-i spun sd se intoarcd.
Dr. Wade n-a mai stat si delibereze asupra chestiunii.
-
Da, cred ci ar fi bine sd faci asta.
Holley s-a dus la fereastra mare a sdlii de conferin[e, care
dddea spre muntii Virginia pe care ploaia ii udase din belgug,
dar care acum se luminau, gi-a scos telefonul gi a format
numdrul lui Eben.
in timp ce ea fdcea asta, Sylvia s-a ridicat de pe scaunul ei.
til
i
ii,
ilr
i
ltl
i
iiil
rfil
illr
rr
i l i "
['f
-
Holley, stai putin, a spus ea. Dd-mi voie sd md mai duc
o datl la el.
Sylvia a intrat in salonul de terapie intensivd gi a stat lAngd
pat aleturi de Bond, care gedea tdcut
$i-mi
mdngAia mAna.
Sylvia qi-a pus mAna pe braprl meu gi l-a mAngAiat cu blAn-
dete. A$a cum se intamplase toat5 sdptemAna, capul meu era
ugor intors furtr-o parte. Timp de o sdptimAni, toatd lumea se
uitase la fala mea, nu in ea. Singura datd cAnd ochii mei s-au
deschis a fost cand doctorii mi-au controlat dilatarea pupilei
ca reacfie la lumind
(una dintre cele mai simple, dar foarte
eficieni6tli de verificare a funcliondrii trunchiului cerebral)
sau cAnd Holley qi Bond, in pofida instrucEiunilor repetate
ale doctorilor, insistaserd si le deschidl qi intAlniserd doi
ochi morfi qi neancorafi, uitandu-se piezig, ch ochii unei
pdpuqi stricate.
Dar acum, cAnd Sylvia gi Bond se uitau inspre fala mea
flascd. refuzAnd cu hotdrAre sd accepte ceea ce tocmai auzi-
serd de la doctor, ceva s-a intimplat.
Ochii mei s-au deschis.
Sylvia a
$pat.
Ulterior avea si-mi spund cd urmdtorul
goc, aproape la fel de impresionant ca deschiderea ochilor, a
fost provocat de modul i:r care ace$tia au inceput imediat sd
priveascd in
jur. Sus,
ios,
aici, acolo... ii qmintgeU nu de un
adult care tocmai a iegit dintr-o comd de
Sapte
zile, ci d9.Un
bebglgg
-
un copil nou-ndscut in aceastd lume, privind in
iur
la ea, receptAnd-o pentru prima oari.
intr-un fel, avea dreptate.
Sylvia qi-a revenit din gocul initial qi gi-a dat seama cd
eram agitat dintr-un motiv oarecare. A iegit grdbiti din salon,
ducdndu-se la Holley, care stdtea la fereastra mare
Ei
vorbea
la telefon cu Eben IV.
-
Holley... Holley! a strigat Sylvia. S-a trezit!E treaz!
Spune-i lui Eben ci tatil lui iqi revine.
Holley s-a uitat lung la Sylvia.
- Eben, a spus ea in telefon, te sun eu mai tdrziu. E... tatil
tdu, revine... la via1d.
Merg6nd mai intdi normal, apoi alergdnd, Holley a intrat fuI
salonul meu, urmatl indeaproape de dr. Wade. Aga cum era
|
112
I
DovADALUMIIDEDINcoLo
de a$teptat, eu mi zvArcoleam in pat. Nu mecanic, ci pentm
cd eram congtient
Ei
ceva mi deranja in mod clar. Dr. Wade
a irleles de indatd despre ce era vorba:
lgbtgl.tgspU1tgt
era
incd in gdtul meu. Nu mai aveam nevoie de acel tub deoarece
crglg-4{^4eu impreund cu tot restul corpului meu tocmai re-
veniserd la vial[. A intins m6na, a tliat banda adezivd cu care
era lipit gi l-a extras cu grijd.
M-am inecat un pic, am tras irn plSmdni prima mea gurd de
aer fird ajutor din afard dupd gapte zile gi am rostit primele
mele cuvinte dupd gapte zile.
-
V!-mulgumesc.
Phfllis incd se mai gindea la curcubeul pe care tocmai il
vizuse cdnd cobora din lift. impingea cdruciorul in care se
afla mama. Au intrat in incdpere, iar Phyllis a fost cAt pe ce
sd pice pe spate datorite uimirii. Eu stdteam in capul oaselor
in pat, uit6ndu-md la ele. Betsy
tropdia
de bucurie. A imbrdti-
gat-o pe Phyllis. AmAndoud aveau ochii in lacrimi.
phyllis
s-a
apropiat
$i
s-a uitat adinc tr ochii mei.
M-am uitat
Si
eu la ea, pe urmi, in jur,
la toli ceilalgi.
io ti-p ce familia mea iubitoare
$i
toti cei care mi ingri-
jiserd
se adunau in jurul patului, rnc-A
+gUSr_lr
de inexplicabila
11a!zifie, eu aveam pe fagi un zAmbet lini$tit gi fericit.
-
Tptul e
Qine,
am.sil.Us, radiind acel mesaj plin de
fericire in timp ce rosteam cuvintele. I-am privit pe fiecare
dintre ei, profund, confirmdnd miracolul di\in al insegi
existentei noastre.
-
Nu vd face$ griji... totul este bine, am repetat, ca se
risipesc orice trdoiald. Phyllis mi-a spus mai tarziu cd era ca
gi cum aq fi impdrtiEit un mesaj crucial de dincolo, ci lumea
este a$a cum trebui.e si fle, cd nu avem de nimic a ne teme. A
spus cd adesea
iqi
gSlSIgSte acel moment cdnd este nelinig-
titd de qf4_e*[!i"g ce preocupare terestri
-
si gdseqti alinare in
c onJ tiqlti
Zqre
g
f ap,Lqlui,c
d n-u suntem nicio datd s inguri.
hr timp ce fdceam inventarul celor prezenfl, pdream si
revin la existenta mea pf,mAnteascd.
-
Ce faceqi voi aici? i-am intrebat pe cei adunafi acolo.
La care Phyllis a replicat:
-
Ce faci ru aici?
.:rr
. $t
Bond igi inchipuise cd vechiul lui tatd se va trezi, va arunca o
privire in jur gi va avea nevoie doar de putin timp ca sd inle-
leagi ce se intdmplase, inainte de a-qi relua rolul de tatd aqa
cum il cunoscuse intotdeauna.
Totugi, a descoperit curdnd cd nu va fi aqa'de ugor. Dr.
Wade I-a prevenit pe Bond in legeture cu doui lucruri: mai
intAi, ci n-ar trebui sd conteze pe faptul cd imi voi aminti tot
ce spuneam h timp ce imi reveneam din comi. Mi-a explicat
cd p1.ggesg]g. memoriei necesitd o putere de prelucrare enor-
md din partea creierului gi cd, deocamdati, creierul meu nu
se recuperase furdeajuns ca sd efectueze operaliuni sofisticate
la acel nivel. in al doilea rAnd, cd nu trebuie si se ingrijoreze
prea mult cu privire la cegq ce y-qj. qpgue in timpul acestor
zile de inceput, pentru cd o bund parte din aceste lucruri vor
suna destul de aiuritor.
S-a dovedit cd a avut dreptate in ambele privinte.
in acea primi dimineald de revenire, Bond mi-a aritat cu
rrvdnfuie desenul pe care el qi Eben IV iI fdcuseri, cel cu celu-
lele mele albe care atacau bacteriile E. coli.
-
Dar e minunat! am spus.
Bond radia de mAndrie
$i
entuziasm. Apoi am continuat'
-
Cum e wemea afard? Ce zice rezultatul de la computer?
Trebuie sd vi migcali, eu sunt gata sd sar!
Lui Bond i-a cdzut fa1a. Inutil de precizat, asta nu era
revenirea deplind la care sperase.
Eu aveam niqte halucinatii nestdpanite, retriiam unele
dintre cele mai incitante momente din viala mea, itrtr-o ma-
nierd cdt se poate de fursufle$td.
|
114
I
DovADALUMIIDEDINcoLo
In mintea mea, eram pe punctul de a siri cu paraguta,
_
gata sd md arunc dintr-un avion DC3 aflat la cinci kilo-
metri deasupra pdmantului... urma si fiu ultimul din gir,
pozitia mea preferati. Era zborul de maximd amploare al
corpului meu.
Aruncdndu-md pe uga avionului tr soarele strdlucitor,
mi-am asumat imediat o pozitie cu capul inainte qi.cu bra-
lele
lipite la spatele meu (in
mintea mea), simlind impulsu-
rile repetate familiare cAnd am ajuns sub curentul elicei
propdlsoare, privind, din poziqia risrurnatd in care mi aflam,
in sus la pdntecele uriagului avion argintiu cum
Ia$ne$te
spre
inaltul cerului, elicele lui imense rotindu-se cu trcetinito-
rul parcd, pimdnrul gi norii de dedesubt oglindindu-se pe
fundul fuzelajului. Meditam la imaginea stranie a flapsurilor
qi a roEilor coborite (de parci avionul se pregdtea de ateri-
zare) c6t incd se mai afla la kilometri deasupra solului (toate
acestea pentru a incetini qi minimiza qocul curentului de aer
pe care trebuia sd-l suporte siritorii care se anrncau pe ugd).
Mi-am lipit gi mai bine bralele fur coborArea cu capul in
jos pentru a accelera rapid la peste 350 de kilometri pe ori,
neavdnd decdt casca albastrd pestrild gi umerii care si opund
rezisten!5., prin aerul rarefiat, atracflei exercitate de uriaqa
planeti de
jos,
deplasdndu-md cu mai mult de lungimea
unui teren de fotbal in fiecare secundi, vAntul trec6nd furios
pe l6ngi mine cu
dgggi*ori
viteza unui uragan, mai zgomo-
tos decAt orice... gi decdt oricdnd.
Trecdnd printre culmile a doi nori albi pufogi gi enormi,
am
ta$nit
cu mare vitezd prin abisul dintre ei, spre pdmAntul
verde gi marea scdnteietoare, de un albastm intens, aflatd
departe, jos, in goana mea dezl5nguitd qi palpitantd pentru
a md aldtura prietenilor me| care abia dacd erau vizibili, in
formalie multicolori de fulg de zdpadi, crescdnd qi mai mult
cu fiecare secundd odatd cu fiecare alt sdritor care se alitura
formagiei, departe, departe,
jos...
Tranzitam inainte qi inapoi trtre a fi prezent in salonul de
terapie intensivi gi a fi cu mintea afari, in iluzia imbibati de
adrenalind a uhui splendid salt cu para$uta.
Eram trtre a fi nebun
9i...
a inlelege.
:rr
,\;3
Timp de doud zile, am bolborosit despre salturi cu para-
quta, avioane gi internet tuturor celor dispuqi sd md asculte.
Pe mdsurd ce creierul meu fizic igi revenea treptat la normal,
intram intr-un univers paranoic, straniu qi epuizant. Am de-
venit obsedat de un fond urdt de ,,mesaje
de pe internet" care
apdreau ori de c6te ori inchideam ochii qi care uneori apdreau
pe tavan ori de cAte ori ii
lineam
deschigi. Cdnd inchideam
ochii, auzeam sunete psalmodiate chinuite, monotone qi
antimelodioase, care de reguld dispdreau cAnd ii deschideam
iar. irni tot ridicam un deget in aer, arit6nd cu el exact ca
ET, furcercdnd sd ghidez anunfurile de internet ce treceau pe
lAngd mine in rusd sau chinez5.
Pe scurt, eram putin nebun.
Totul semdna putin cu TdrAmul Vederii eu Ochi de Rdmd,
doar cd ceva mai cogmaresc, pentru cd ceea ce auzeam gi
vedeam se lrtrepdtrundea cu detalii din trecutul meu uman
(i-am recunoscut pe membrii familiei mele, chiar
$i
atunci
cAnd, cum a fost cazul cu Holley, nu mi-am amintit cum
ii cheami).
Dar, in acelagi timp, Iipseau complet claritatea gi bogdlia
vibranti uluitoare
-
ultrarealitatea
-
Porlii qi ale Esenlei. Md
intorsesem, flrd doar qi poate, in creierul meu.
in pofida acelui moment inifial de aparentd luciditate,
cdnd ochii mei s-au deschis prima oard, curAnd, iardqi, n-am
mai alrrt niciun fel de amintire despre viala mea umand de
dinainte de comd. Singura amintire era legatd de locul unde
tocmai fusesem: Tdrdmul Vederii cu Ochi de Rame, aspru gi
urat, Poarta idilicd
Si
Esenta coplegitor de cereasci. Mintea
mea
-
adevdratul meu eu
-
se strecura cu greu inapoi in
costugrll prea strAmt
Ei
restrictiv al existe4lgi
fiZiCe,
cu gra-
nilele ei spatiotemporale, g6ndirea liniard gi limitdrile impuse
de comunicare verbald. Lucruri despre care, pdni acum o
sdptdmdnd, credeam cd sunt singurul mod de existenl5 posi-
bil qi care aqgn se prezentau ca
Ulgt_e_
limitdri extraordinar de
stingheritoare.
Yjgle
fiZiSg este caracterizatd de atitudine defensivd, in
weme ce viala spirituald este exact opusul acesteia. Aceasta
este singura explicalie pe care am putut s-o dau faprului cd
F16j
DovADA LUMII DE DINcoLo
revenirea mea a alrrt un aspect paranoic atat de pregnant.
Pentru o perioadd, am fost convins cd Holley (al cdrei nuine
incd nu-l qtiam, dar pe care cumva o recuno$team drept sotia
mea)
Ei
doctorii mei incercau sd md ucidd. Am alut qi alte vise
gi fantezii despre zboruri gi salturi cu para$uta
-
unele dintre
ele extrem de lungi gi cu o implicare deosebiti din partea mea.
in cel mai lung, mai intens qi aproape ridicol de detaliat dintre
ele, md aflam intr-o clinicd oncologicd din Florida de Sud,
care avea lifturi exterioare gi unde eram urmat de Holley, doi
ofiteri de polige din Florida de Sud qi o pereche de fotografi
asiatici ninja, pe scripeli cu cablu.
De fapt, tleceam prin ceva care se nume$te
,,psihozd de te-
rapie intenslvd". Este normalS, chiar aqteptatd, la pacienqii ale
cdror greigre revin in circuit dupd ce au fost inactive un lung
interval de timp. O vdzusem de multe ori, dar niciodatd din
inter!_or. Iar din interior era intr-adevdr foarte, foarte diferitd.
in retrospectivd, lucrul cel mai interesant legat de aceastd
sesiune de coqmaruri gi fantezii paranoice
este cd totul a fost
cu adevdrat asta: o fantezie. Po4iuni din ea
-
indeosebi cog-
marul prelungit cu ninja din Florida de Sud
-
erau extrem de
intense qi chiar de-a dreptul ingrozitoare in timp ce se intdm-
plau. Dar, in retrospectivd
-
mai exact, aproape imediat dupd
ce aceastd perioadi s-a incheiat
-
totul a devenit clar recog-
noscibil drept ceea ce era: ceva niscocit chiar de creierul meu
asediat, in timp ce incerca si-gi revind la normal. Unele dintre
visele pe care le-am atut in aceastd perioadd au fost uluitor qi
inspdimdntdtor de insuflelite. Dar, in final, ele au servit doar
la sublinierea.^{ilg.e_gei.foarte mari dintre starea mea de vis qi
ultrarealitatea din starea de comd profundd
Cdt despre temele legate de rachete, avioane qi salruri cu
para$uta pe care mi le-am imaginat atat de coerent, mai tArziu
4x1-.am dAt .s."eama c[ erau destu] de exacte din punct de vedere
simbolic. Pentru cd adevdrul era cd eu efectuam o reintr:are
periculoasd dintr-un loc foarte indepdrtat, spre statia spatiald
abandonatd qi acum din nou funclionali a creierului meu. Cu
greu s-ar putea gdsi o analogie terestrd mai potrivitd pentru
ceea ce mi s-a intAmplat in sdptdmdna petrecutd
ir afara cor-
pului meu, decdt o lansare de rachet5.
:!'
Bond nu a fost singurul cdruia-i venea greu sd accepte per-
soana c-ateggJ|-q
SiU"datd
care am fost in acele prime zile ale
revenirii. in ziua de dupi ce mi-am recdpltat con$tiinta
-
luni
-
Phyllis l-a apelat pe Eben IV pe computer, cu ajutorul
programului Skype.
-
Eben, uite-l pe tatdl tdu, a spuse ea intorcAnd camera
web cdtre mine.
-
Salut, tat6! Cum merge? a spus el voios.
Pentru un moment, doar am zdmbit larg gi am privit lung
la computer. Cand in sfArgit am vorbit, Eben era zdrobit.
Vorbirea imi era dureros de lentd, iar cuvintele insele abia
dacd aveau weo noimi. Eben mi-a spus ulterior: ,,Vorbeai ca
un zombi
-
sau cineva care a luat un halucinogen puternic".
Din nefericire, el ng.[g
,-e-s.-e-qver!izat
despre posibilitatea unei
psihoze de terapie intensivd.
Treptat, paranoia mea s-a atenuat, iar g6ndirea gi con-
versatia mi-au devenit mai lucide. La doui zile dupd trezfe,
am fost transferat la unitatea de neuroqtiinld. Asistentele de
acolo le-au dat lui Phyllis
Si
Betsy ni$te patui de campanie ca
sd poati dormi lAngd mine. Nu aveam furcredere decdt in ele
doui
-
mI ficeau sd md simt in siguranld, ancorat in noua
mea realitate.
Singura problemd era legatd de fapnrl cd nu dormeam. ii
tineam
treji toatd noaptea, betand cAmpii despre internet,
statii spatiale, agenti dubli ruEi qi tot felul de aberaqii inru-
dite. Phyllis a incercat si Ie convingd pe asistente cd tugeam,
sperAnd ca putin sirop de tuse sd imi provoace o ord-doud de
F18 I
DovADALUMTTDEDI NcoLo
somn neintrerupt. Eram qq ql
nou-ndscut care nu se incadra
in orarul de somn.
in momentele mele mai lini$tite,
phyllis
gi Betsy mI ajutau
trlgAndu-m5 inapoi, lent, spre pdmAnt. gi-au
reamintit tot
felul de povestioare
din copildria noastrd gi, cu toate cd in
linii mari le ascultam de parci le auzeam pentru prima oard,
eram fascinat. Cu cat mai mult vorbeau, cu atat ceva impor_
tant incepea si licdreascd ir sinea mea
-
inlelegeam cd, de
fapt, qi eu luasem parte la acele evenimente.
Foarte repede, mi-au spus amAndoud surorile, ulterior,
fratele pe care-l cuno$teau a devenit iar vizibil, prin cea[a
deasd a pdldwdgelii paranoice.
-
Era uluitor, mi-a spus Betsy mai tarziu. Tocmai iti re_
veniseEi din comd, nu erai deloc pe deplin con$tient de locul
unde te afli sau de ce se intAmpld, vorbeai cam jumdtate
din
timp despre lucrurile alea nebune$ti,
Si
totu$i simlul umoru_
lui era cdt se poate de la locul lui. Erai in mod evident fa. Te
intorseseqi!
-
Unul dintre primele lucruri pe care le-ai fdcut a fost
sd spui o glumd despre cum ar fi si te hrdneqti singur, mi_a
mdrturisit dupd aceea
phyllis.
Noi eram pregitite sd te hrdnim
cu lingura oricdt ar fi fost nevoie. Dar tu n-ai r.rut sd accepli
in ruprul capului. Erai hotdrdt sd-fl bagi singur in gurd acel
jeleu portocaliu.
Pe mdsurd ce-moto.qrele temporar incremenite ale creie_
rului meu reintrau in funcliune, md urmdream spunAnd sau
fdcAnd unele lucruri gi md minunam: de unde a venit oare
astdl incd din primele zile, o prietend
din Lynchburg, pe
nume
Jackie, a venit in vizitd. Eu gi Holley ii cunoqteam bine
pe
Jackie qi pe soprl ei, Ron, deoarece cumpdraserdm casa de
la ei. Fdri ca eu sd imi impun asta, amabilitatea mea sudici
adAnc inrlddcinati a intrat i:r funcgiune. VdzAnd_o pe
Jackie,
am intrebat imediat:
,,Ce face Ron?,,
Dupd alte cAteva zile, am inceput sd am ocazional con_
versafii realmente lucide cu vizitatorii mei
Ei
ircd o datd era
fascinant sd vezi cum multe dintre aceste conexiuni se fdceau
automat qi nu necesitau prea mare efort din paftea
-;.. C;=
:!1
qn
avlgn
pe pilot aut_o.mat, creierul meu cumva negocia aceste
peigaje tot mai familiare ale experien[ei umane. Aveam parte
de o demonstrafie lsmijlocitd a unui adevir pe care-l cuno$-
team foarte bine ca
4-ewo_c-!iryrg:
creierul este un mecanism
cg-a.d-e-vara-t-uJUitor.
Desigur, intrebarea nerostite din mintea ruturor (inclusiv
a mea, in momentele mai lucide) era: cdt de bine md voi face?
Chiar imi reveneam complet sau E coli reugiserd sd strice
mdcar g partq din lucrurile despre care doctorii fuseserd sigwi
ci se vor deteriora? A$teptarea zilnicd ii afecta pe toti, mai
ales pe Holley, care se temea ca nu cumva, din senin, tot acest
progres miraculos sd se opreascd, lds6nd-o pe ea doar cu o
parte din ,,eul"
pe care-l cunoscuse.
$i
totu$i, zi dupi zi, tot mai mult din acel
,,eu"
revenea.
Limbajul. Amintirile. Recunoagterea. O anumite trdseturi
rdutdcioasd pe care o avusesem dintotdeauna a revenit qi ea.
gi
cu toate cd ei erau incdntali sd imi vadd revenind simtul
umorului, surorile mele nu erau trtotdeauna entuziasmate de
modul cum alegeam si-l folosesc. Luni dupi-masi, Phyllis
mi-a atins fruntea gi am tresdrit brusc.
-
Au! am
tipat.
Mi doare!
Apoi, dupd ce am savurat expresiile ingrozite de pe chipu-
rile tuturor, am spus:
-
Am glumit!
Toti erau surpringi de rapiditatea recuperdrii mele
-
in
afard de mine. Deocamdati, eu n-aveam nici cel mai mic
habar despre cAt de aproape de moarte trecusem. Pe mdsurd
ce, r6nd pe rdnd, prietenii gi familia se intorceau la viegile lor,
le-am urat de bine gi am rimas nefire,s-q de ignorant faqi de
tragedia care fusese atat de indeaproape evitat5. Eram atdt de
exuberant, incAt unul dintre neurologii care mi evaluau in ve-
derea transferului la sectia de reabilitare sustinea insistent ci
eram
,,prea euforic" gi cd probabil sufeream de pe urma unei
vdtdmdri a creierului. Acest doctor era, ca qi mine, un purtdtor
frecvent de papion, iar eu i-am rdspuns la favorul diagnosti-
cului sdu zicAndu-le surorilor mele, dupd plecarea lui, cd tipul
era ,,ciudat de Lipsit de afect pentru un fan al papionului".
tq
DovADALUMTTDEDTNCoLo
incd de atunci
$tiam ceva pe care tot mai mulEi dinfte cei
din jurul
meu aveau sd-l accepte gi ei. Cu sau fdrd plrerile
medicilor, nu eram nici bolnav, nici nu aveam creierul afectat.
Eram cu totul qi cu totul bine.
De fapt
-
degi in acel moment doar eu
$tiam
asta
_
eram
complet gi cu adevdrat
,,bine,.pentru prima oard in intreaga
mea via1d.
:nl
-{;.d
a
I
,,Cu adevdrat bine"
-
cu toate cd mai aveam ceva de lucrat
la partea de hardware a chestiunii. La cAteva zile dupd ce
m-am mutat la seclia de reabilitare pentru pacientii externi,
l-am sunat pe Eben IV la qcoali. Mi-a zis cd lucra la un articol
pentru unul dintre cursurile lui de neuro$tiintd. M-am oferit
sd-l ajut, dar curdnd am regretat. Mi-a fost mult mai greu
decAt md agteptasem sd mi concentrez asupra subiectului,
iar terminologia pe care o crezusem recuperatd pe deplin,
dintr-odatd, refuza sd-mi vind in minte. Mi-am dat seama,
qocat, c6t de mult mai aveam de parcurs.
Dar, fragment dupi fragment, qi acea parte a revenit. Md
trezeam intr-o zi qi constatam cd md aflam in posesia unor
intregi continente de cunoagtere
$tiintificd
gi medicali care,
cu o zi inainte, irni lipsiseri. A fost unul dintre cele mai stra-
nii aspecte ale experientei mele: sd deschid ochii dimineala gi
si md minunez de faptul cd pdrti gi mai mari ale unei intregi
vieli de instruire gi experienld erau din nou funclionale.
in weme ce cuno$tintele legate de neuroqtiinfd reveneau
lent gi timid, amintirile legate de cele intAmplate in sdptd-
mAna petrecutd in afara corpului se profilau in memoria mea
cu uluitoare intensitate gi claritate. Ceea ce se irntdmplase in
afara tdrAmului terestru era strdns legat de fericirea dezldn-
tuitd
cu care md trezisem, iar starea aceea de sublimd fericire
nu mI pdrisea. Simleam o fericir:e d,elirantd pentru cd eram
din nou cu oamenii pe care-i iubeam. Dar eram, de asemenea,
fericit deoarece
-
incerc sd formulez asta cat mai simplu cu
at*1
DovADA Lt'I\.{r DE DrNcoLo
putintd
-
ap inleles pentru prima oard cine sunt cu adevdrat
qi in ce fel de lume ne ducem viata.
Eram nerdbddtor, intr-un mod nestdpanit
-
qi naiv
-,
sd-mi impdrtdgesc acele experien{e, mai ales colegilor doctori.
in definitiv, ceea ce suferisem imi modificase convingerile in-
rdddcinate, de at6ta weme, referitoare la ceea ce este creierul.
ce este
Son*Stiinlq
gi chiar ce anume inseamni viata
-
qi ce nu
inseamnd. Cine n-ar fi dornic sd-mi audd descoperirile?
Foarte pufini oameni, dupi cum s-a dovedit. indeosebi
dintre cei cu pregitire
medicald.
Sd nu md inlelegetri gregit, doctorji mei erau fericili pentru
mine.
,,E nemaipomenit, Eben", imi spuneau, repetdnd rds-
punsul pe care eu insumi li-l dddusem nenumdragilor pacienli
care, ful trecut, incercaserd sd-mi povesteasci
d.espre expe-
rienlele din alte lumi prin care trecusere in timpul operati-
ilor chirurgicale.
,,Ai fost foarte grav bolnav. Creierul tdu era
irnbibat de puroi. Nu ne vine sd credem cd egti acum ir stare
sd vorbegti despre asta. gtii
$i
tu ce poate si se intAmple cu
un creier c6nd ajunge atet de departe.,,
Pe scurt, ei nu-gi puteau adapta gAndirea la ceea ce incer-
cam cu disperare sd le im.pdrtigesc.
Dar, pe de altd parte, cum puteam si-i blamezZ in defini-
tiv, nisi eu nu ag fi infeles lucrurile astea
-
inainte.
i.r
,
I
M-am intors acasd pe 25 noiembrie 2008, cu doud zile inainte
de Ziua Recunoqtinlei, intr-un cdmin incdrcat de recunogtin-
1d.
Eben IV a condus toatd noaptea ca sd-mi faci o surprizd
a doua zi de dimineatd. Ultima oard cdnd fuspse cu mine, eu
eram in toiul comei, iar el incd mai incerca sd inleleagd dacd'
eram in viate. Atat de entuziasmat a fost, incAt a primit qi o
amendd pentru depdqirea limitei de vitezd pe cAnd traversa
Nelson County, chiar la nord de Lynchburg.
Eu eram treaz de cdteva ore, in
$ezlongul
de lAngd gemi-
neul din biroul nostru primitor, cu lambriuri de lemn, g6n-
dindu-md la toate cele prin cAte trecusem. Eben a intrat pe
ugi imediat dupd ora qase dimineata. M-am ridicat gi l-am
imbrdligat indelung. Era uluit. Ultima oard cdnd md vdzuse la
spital, prin Skype, abia dacd reu$eam sd articulez o propozi-
tie.
Acum
-
in afard de faprul cd aritam incd sldbit qi aveam
infipt in bral acul unei perfuzii intravenoase
-
revenisem la
rolul meu preferat din viald: tatdl lui Eben qi al lui Bond.
Md rog, aproape acelagi. Eben era con$tient
9i
de altceva
care era diferit la mine. Mai tArziu, Eben avea si spund cd,
atunci cAnd m-a vdzut prima oard in acea zi, a fost imediat
cucerit de c6t de ,,prezent"
eram.
-
Erai atat de limpede, atat de concentrat, a spus el. De
parcf, un fel
de luUqtqd
strdlucea din tine.
N-am mai stat pe gdnduri qi mi-am impdrtdqit gAndurile.
-
Sunt foarte dornic sd citesc tot ce-am sd gisesc despre
asta, i-am spus. Totul a fost atAt de real, Eben, aproape prea
714
DOVADA LUMtr DE DINCOLO
real ca sd fie real, dacd asta are weun sens pentru tine. V,reau
sd scriu despre acest lucru pentru alli specialiqti in neuroEti-
int5.
$i
weau sd citeqc despre experien{ele in pragul mortii
$i
despre cele triite de alEi oameni. Nu-mi vine sd cred cd n-am
luat niciodati poveEtile astea in serios, nu am aat ascuttiie
'
celor spuse chiar de pacientii mei. N-am a\.ut mecar minima
curiozitate sd citesc ce s-a scris despre acest subiect.
La inceput, Eben n-a spus nimic, dar era limpede cd se
gAndea cum sd-gi sfituiascd cel mai bine tat5l. S-a a$ezat
vizavi de mine gi m-a indemnat sd vdd ceea ce trebuia sd fie
evident.
-
Te cred, tatd, a spus el. Dar gAndegte-te putin. Dacd wei
ca asta si aibi o valoare pentru ceilal1i, ultimul lucru pe care
ar trebui s5-l faci ar fi sd citesti ce au avut de spus alfii.
-
$i-atunci,
ce-ar trebui sd fac? l-am intrebat.
-
Sd scrii. Sd scrii totul pe heftie
-
toate amintirile, atAt
de exact cdt poli sd
1i
le aminte$ti. Dar nu citi nicio carte sau
articol despre experien{ele din pragul mortii ale altor oameni,
nici ce{i de fizici sau cosmologie. Nu inainte de a scrie ceea
ce
ti
s-a ir:tAmplat. Nu vorbi nici cu mama sau cu oricine alt-
cineva despre ceea ce s-a intdmplat cAt timp ai fost in comi
-
cel pulin in mdsura in care te poti
tine
depafie de asta.
poli
si
faci tot ceea ce vrei mai t6rziu, bine? GAndeqte-te cum mi-ai
spus mereu cd" observatria vine prima, pe urmd
Ei
interpretarea.
Qgcd
wei ca ceea ce
ti
s-a intdmplat sd aibd valoare gtiinfifici,
trebuie sd consemnezi cele trdite c6t mai pur qi c6t mai exact
cu putint6, tnainte de a incepe sd faci weo comparatie cu ceea
ce li s-a intAmplat altora.
A fost, probabil, cel mai ingelept sfat pe care mi l-a dat
weodatd cineva
-
gi l-am urmat. Eben a avut dreptate
$i
c6nd a spus cd ceea ce imi doream in adAncul sufletului, mai
mult decdt orice altceva, era s5-mi folosesc experienla pen-
tru a-i ajuta pe altii. Cq- c6t imi revenea mintea
St-iintifice,
cu
atat mai clar vedeam cAt de radical era conflicnrl dintre ceea
ceinvdlasem ir decenii de instruire
Ei
practicd medicald gi
ceea ce trdisem, gi cu at6t mai deplin inlelegeam cd mintea qi
trrl
.'ar
i't
personalitatea (a$a cum le-ar numi cineva, mintea sau spirirul
nostru)qp:!t9.ge,s.-q"--e-xistedincolodecorp'Trebuiasirelatez
lumii povestea mea.
in urmitoarele circa
$ase
sdptimdni, maioritatea zilelor
au trecut la fel. Md trezeam pe la 2 sau 2:30 noaptea, simtin-
du-md atat de extatic qi de energizat ca urmare a simplului
fapt ci trdi.am gi ci md ridicam din pat' Aprindeam focul in
camet6, md agezam in vechiul meu fotoliu din piele qi scriam.
incercam sd-mi amintesc toate detaliile cdldtoriilor mele cdtre
gi dinspre Esenld qi ce am simtit in timp ce invdlam multele
sale lectii capabile sd schimbe viala unui om.
Deqi incercam nu e tocmai un cuvAnt potrivit. Vioaie
9i
clare, amintirile erau chiar acolo, in locul unde le ldsasem'
Fro I
DovADALUM' DEDINcoLo
Existd doud moduri ?n care te poli pdcdli. [JnuI este
sd crezi ceea ce nu este adevdrat; celdlalt e sd
refuzi sd crezi ceea ce este adevdrat.
Soren Kierkegaard (1 8f 3- I 8 5 5)
in tot ce am scris, un cuvdnt pdrea sd apard, iar gi iar.
ReaI.
Niciodatd, pAnd la coma mea, rur mi-am dat seama cdt de
ingeldtor poate fi qn cuy@t. Potrivit felului in care
fUsesem
invdlat
sd il ingeleg, atat la facultatea de medicind, cdt gi la
acea qcoald a bunului simt care este viata, ceva fie este real
(un accident de magind, un joc
de fotbal, un sendviq pe masa
din fala ta), fie nu. in anii mei de neurochirurgie, am vdzut o
multime de oameni care sufereau de halucinalii. Credeam cd
$tiu
cat de groaznice pot fi fenomenele ireale pentm cei care
le udiau. Iar in cele cdteva zile de psihozl de terapie intensi-
vi, am arut
$ansa
sd experimentez
Si
eu cAteva dintre aceste
coqmaruri impresionant de realiste. Dar, dupd ce acestea au
trecut, mi-am dat seama rapid cd respectivele coqmaruri erau
nigte inchipuiri: fantasmagorii neuronale agitate de circuitele
creierului care se striduiau si reintre in funcliune.
I+Sg, in timp ce md aflam in comi, creierul meu nu
func{ionas e necore spunzdtor. Nu
funcgionas
e delo c. P aytga
creierului m.gu despre care anii de facultate medicald md
invdlaserS. cI era responsabild pentru crearea lumii in care
trdiam qi md migcam gi pentm a prelua datele brute care
ajungeau la.mine prin intermediul simfurilor, modelAndu-le
intr-un univers plin de inleles: acea parte a creierului era
:!'
scoasd complet din funcliune.
$i,
in pofida tuturor acestor lu-
cruri, fusesem viu
Ei
con$tient, cu adevdrat con$tient, intr-un
univers caracterizat mai presus de toate de iubire, con$tiintd
qi realitate.
(Iati cum a apdrut din nou acel cuvAnt.) Pentru
mine, pur gi simplu acest fapt nu putea fi contrazis. fl qtiam
atat de deplin, incdt md durea.
Ceea ce trdisem eu era mai real decAt casa in care stdteam,
mai real decat bu$tenii cate ardeau fur qemineu.
$i
totuEi' nu
exista loc pentru acea realitate in viziunea medicald gtiintificd
pe care imi petrecusem atalia ani ca s-o dobandesc.
Cum aveam eu si creez loc pentru ca amAndoud aceste
realitdfi sd coexiste?
[i
2 8 I DovADA Lr]Mrr DE DrNCoLo
A venit, in sfArgit, qi ziua cdnd am pus pe hartie tot ce am
putut, pdnd la ultima amintire din TdrAmul Vederii cu Ochi de
RAmd, din Poartd gi din Esen16.
Apoi a sosit timpul sd citesc. Am plonjat in oceanul de li-
teraura EPM
-
un ocean pe care pdnd atunci nici micar nu-l
trcercasem cu degetul. Nu mi-a luat mult ca sd-mi dau seama
cd nenumdrati alti oameni trdiserd aceleaqi lucruri ca mine,
atat in anii din urmd, cdt qi i:n secolele trecute. EPM-urile nu
sunt toate la fel, fiecare astfel de experienld este unicd
-
dar
aceleagi elemente apar in mod repetat, iar pe multe dintre
ele le-am recunoscut din propria mea experien{d. Naraliunile
privind trecerea printr-un tunel sau o vale intunecoasd pen-
tru a ajunge intr-un peisaj luminos qi plin de viald
-
ultra-
realul
-
datau incd din Grecia anticd
$i
Egipt. Fdpturi ange-
lice
-
uneori furaripate, alteori nu
-
se regdseau, cel pu1in,
pdnd in antichitatea Orientului Apropiat
-
a$a cum se intAm-
pla gi cu credinta cd astfel de fiinle erau ni$te paznici care
urmdreau activitdlile oamenilor de pe pdmAnt
$i-i
intampinau
pe respectivii oameni cdnd ldsau pdmAntul in urmd. Senzalia
de a fi capabil sd vezi simultan in toate directiile; senzatia de
a te situa deasupra timpului liniar
-
de a fi deasupra tuturor
Iucrurilor, in esentd, despre care inainte considerasem ci de-
finesc peisajul vielii umane; auzirea unei muzici asemindtoa-
re celei religioase, care-ti pdtrundea in intreaga fiin15, qi nu
doar fur urechi; receptarea directd gi instantanee a conceptelor
care, ir mod normal, ar fi luat un timp foarte lung gi mult
[*rl
studiu ca sA fie inlelese, fird niciun chin... simlhea intensita-
1ii
unei iubiri neconditionate.
Iar gi iar, in relatdrile moderne privind EPM qi in scrierile
spirituale din wemwile strdvechi, simleam cum naratorii se
luptd cu-limitgqi-Ie limbajului pdmAntesc, incercdnd sd sur-
prindd in intregime pe$tele pe care-l prinseserd la bordul
ambarcaliunii reprezentate de limbajul gi ideile umane"' qi
mereu, intr-o mdsurd sau alta, equAnd.
$i
totu$i, cu fiecare tentativi care dddea greg Ia o distanld
frustrant de micd de
!eI,
fiecare persoand chinuindu-se cu
limbajul qi ideile pentru a-i transmite aceastd enormitate citi-
torului, eu inlelegeam scopul povestitorului
9i
ceea ce acesta
sperase sd redea in toatd mdrelia sa fdrd Limite, dar pur qi
simplu nu reusea.
Da, d.a, dalimi spuneam in timp ce citeam. ingeleg'
Desigur, aceste cdrEi, aceste materiale exiptaserd toate ina-
inte qe experien[a mea. Dar eu nu le dddusefn niciodatd weo
atentie. Nu numai in privinta citirii lor, dar qi in alte privinle'
Simplu spus, niciodate nu fusesem gata sd accept ca ade-
vdratd ideea ci ceva din noi supravietuie$te mo4ii trupe$ti.
Fusesem chintesenta medicului bun la suflet, deqi sceptic.
$i,
ca atare, pot sd vd spun cd majoritatea scepticilor nu sunt
sceptici deloc. Ca sd fii cu adevirat sceptic, trebuie chiar sd
examinezi ceva gi s6-l iei in serios. Iat eu, ca mulli alli doc-
tori, nu imi rezervasem niciodatd timp si explorez EPM-urile.
Pur
$i
simplu ,,qtiusem"
cd erau imposibile.
De asemenea, am parcurs gi inregistririle medicale din pe-
rioada in care fusesem in comd
-
o perioadi care fusese me-
ticulos consemnate, practic de la bun inceput. Analizdndu-mi
scandrile exact la fel cum aq fi fdcut-o pentru un pacient
de-al meu, mi-a devenit clar, in sfArgit, cAt de fantastic de
bolnav fusesem.
Meningita bacteriand este unice printre boli prin maniera
in care atace suprafata exterioare a creierului, ldsdnd intac-
te structurile mai profunde. Bacteriile distrug cu eficienqd
mai intAi partea umani a creierului nostru qi, in final, se
dovedesc fatale prin atacarea structurilor mai profunde
,,de
| 130 | DovADA LT.JMII DE DINcoLo
intreEinere", comune cu ale altor animale, situate dedesubtul
pdr{ii umane. Celelalte boli care pot deteriora neocortexul,
provocdnd incongtienfd
-
traumele la cap, accidentele vas-
cular-cerebrale, hemoragiile sau tumorile cerebrale
-,
nu
sunt nici pe departe atat de eficiente in distrugerea completd
a intregii suprafele a neocortexului. Acestea tind sd implice
doar o parte din neocortex, lds6nd celelalte pdrli neafectate
$i
capabile de funclionare. Nu numai asta, dar, in loc sd scoate
din funcliune doar neocortexul, tind totodatd sd deterioreze
qi pdrlile mai profu4de gi mai primitive ale creierului.
Tinand
cont de toate acestea, meningita bacteriand este, dupd cum
se poate demonstra, cea mai bund boald pe care o puteai gdsi
care sd imite moartea umand fdrd ca, de fapt, s-o provoace.
(DeSi, binein{eles, de reguld o provoacd. g,de"vqrul
trist este
cd, practic, oricine ajunge atat de bolnav cum am fost eu din
cauza meningitei bacteriene nu se mai intoarce ca si-gi spund
povestea.) (Vezi Anexa A.)
Degi experienta este la fel de veche ca istoria,
,,experienfa
ir pragul morfii" (indiferent daci a fost vdzutd precum ceva
real sau o fantezie lipsitd de orice bazd) a devenit un termen
comun abia de curAnd. in anii 1960, s-au pus Ia punct noi
tehnici care le-au permis doctorilor s5-i resusciteze pe paci-
entii care suferiserd un stop cardiac. Pacienlii care fur wemu-
rile de altddatd ar fi murit pur
$i
simplu acum erau readugi
in
lara
celor vii. Fqrd ptirqq lor, aceqti medici produceau, in
urma eforturilor lor de salvare, o specie de cdldtori transte-
re$tri: oameni care au avut ptilgjql sd arunce o privire dincolo
de vdl qi sd se intoarcd pentm a povesti despre asta. Astezi,
specia numdrd cAteva milioane. Apoi, in 1975, un student la
medicind pe nume Raymond Moody a publicat o carte numitd
Viagd dupdviasd,in care a descris experienla trditd de un om
pe mrme George Ritchie. Ritchie a
,,murit" ca urmare a unui
stop cardiac survenit ca o complicatie a unei pneumonii qi a
ieqit din propritrl corp timp de noud minute. A ciletorit de-a
lungul unui tunel, q-yl--Zilat regiuni paradiziace qi infernale, a
intahit o fiirild de- lgrniaa pe care a identificat-o ca fiind Iisus
gi a trdit niqte sentimente de liniqte gi de bine atet de intense,
:n'
incAt i-a fost dificil sd le exprime in cuvinte. Astfel a inceput
epoca modernd a experienlelor in pragul mortii.
Nu a$ putea sI susfin ci nu qtiusem deloc de cartea lui
Moody, dar cu siguranqd cd nu o citisem. Nu alusesem nevoie
pentru cd
$tiam,
mai inainte de toate, cd ideea potrivit cdreia
stopul cardiac ar reprezenta un fel de stare in apropierea
mortii era absurdd. Mare parte din literatura despre expe-
rienfele in pragul mortii se referi la pacienqii ale cdror -iniu]i
s-au oprit timp de cAteva minute
-
de reguld in urma unui
accident sau pe masa de operatii. Ideea conform cdreia stop-ul
cardiac echivaleazd cu moartea este depe$itd de weo cincizeci
de ani. Multi nespecialiqti incd mai considerd cd, dacd cineva
iEi revine in urma unui stop cardiac, arunci acesta a ,,murit"
qi s-a intors la via1f,, dar comunitatea mediiald qi-a revizuit
de multd weme definitia morlii, inraga fel incAt sd fie centratd
pe creier, nu pe inimd (inci din 1f68, cAnd au fost stabilite
criteriile de moarte a creierului, care se bazeazd, pe descope-
ririle cruciale ale examindrii neurologice a pacientului). Stopul
cardiac este relevant pentru moarte doar din perspectiva
efectului pe care il are asupra creieruIui. in cAteva secunde de
la stopul cardiac, oprirea fluxului de sAnge spre creier duce Ia
o intrerupere pe scard largl a activitefli neuronale cooperative
qi la pierderea cuno$tintei.
De o jumdtate de secol, chirurgii opreau fur mod curent
inima timp de cdteva minute pdnd la cAteva ore ir chirurgia
cardiacd gi, ocazional, in neurochirurgie, folosind pompe de
bypass cardiopulmonare gi uneori rdcind creierul pentru a-i
spori viabilitatea in astfel de conditii dificile. Nu se produce
nicio moarte a creierului. Chiar gi o persoand care face un
stop cardiac pe stradd poate fi scutitd de vetemed ale creie-
rului dacd cineva incepe sd-i facd resuscitare cardiopulmo-
nard in decurs de patru minute, iar inima poate fi, in cele
din urm5, repornitd.-Atat timp cAt sdngele oxigenat ajunge la
creier, creierul
-
gi, prin unnare, qi persoana
-
va rimAne in
via15, degi intr-o stare de inconqtienli efemer5.
Simpla cunoa$tere a acestui fapt a fost tot ce mi-a tre-
buit ca sd dau la o parte cartea lui Moody fdrd ca mdcar s-o
Fi-tl
DovADA LUMt DE DrNcoLo
deschid. Dar acum am deschis-o qi citind pove$tile relatate
de Moody cu referinle la slqualiile prin care eu insumi tecu-
sem mi-a schimbat complet perspectiva. Aveam prea putine
furdoieli cd mdcar unii dintre oamenii din aceste povegti iqi
pdrdsiserd cu adevdrat corpurile fizice. Asemdndrile cu ceea
ce eu insumi trdisem dincolo de corp erau pur gi simplu
prea coplegitoare.
t'
Pglife mai primitive ale creierului meu
-
cele responsabi-
le cu intre{inerea
-
funcgionaserd tot sau aproape tot timpul
cAt fusesem in comd. Dar ajungAnd la partea din creier despre
care orice specialist neurolog iEi va spune cd este respon-
sabili de partea mea umand: ei bine, acea parte dispdruse.
Vedeam asta in scandri, in rezultatele analizelor de laborator.
pe examindrile mele neurologice
-
in toate datele continu-
te in inregistrdrile foafie detaliate din timpul sdptdmAnii pe
care o petrecusem in spital. Am inceput, curAnd, sd-mi dau
seama cd experienla mea a fost, din punct de vedere tehnic, o
EPM aproape impecabild, poate unul dintre cele mai convin-
gdtoare cazuri de acest fel din istoria modernd. Ceea ce conta
in privin{a cazului meu nu, era ceea ce mi se intdmplase mie
personal, ci imposibilitatea purd gi categoricd a argumentdrii,
din punct de vedere medical, ci torul a fost o fantezie.
Sd descrii ce este o experien{d in pragul motii este dificil,
ir cel mai bun caz, dar si faci asta in fala unor colegi pgdici
care refuzd sd creadl cd este cdt de cdt posibil sporeqte difi-
cultatea intreprinderii. Datoritd carierei mele in neuro$tiintd
gi a propriei mele EPM, acum aveam prilejul unic sd fac mai
digerabild aceastd tentativd.
:*'
Iar apropierea Mor{ii, care pe to(i ne aduce Ia acelasi
nivel, deopotrivd ne impresioneazd pe to{i cu o ultimd
revela(ie, pe care doar un autor venit din morgi ar putea
sd o spund cum se cuvine.
Herman Melvllle (l 8 I 9- I 89 1)
Oriunde md duceam in acele prirfre sdptdmAni, oamenii se
uitau la mine de parcd tocmai m6 ridicasem din mormdnt.
M-am intahdt cu un doctor care fusese de fald la spital in
ziua cdnd m-am internat. Nu fusese direct implicat in ingriji-
rea mea, dar md vdzuse bine cdnd md aduseserd la urgenle in
acea primd dimineal5.
-
Cum de egti totu$i aici? a intrebat eI, rezumAnd intreba-
rea de bazd a comunitdtii medicale la adresa mea. E$ti cumva
fratele geamdn al lui Eben?
Am zAmbit, am intins mAna gi i-am strdns-o pe a lui cu
putere, ca sd-qi poatd da seama cd eram chiar eu.
Degi firegte cd glumise cdnd a enuntat ipoteza cd ag avea
un frate geamdn, doctorul acesta evidenlia de fapt o idee im-
portantd. Din toate punctele de vedete, eu incd eramdoioa-
meni, iar dacd aveam sd fac ceea ce-i spusesem lui Eben IV cd
weau sd fac
-
sd-mi folosesc experienla prin care trecusem
pentru a-i ajuta pe allii
-
trebuia sd conciliez experienla i:r
pragul mo{ii pe care o atusesem cu modul meu gtiin$fic de a
inlelege lucrurile qi sd-i impletesc laolaltd pe cei doi oameni.
Memoria mea s-a intors la un telefon pe care-l primi-
sem intr-o dimineald cu c61iva ani in urmd, de la mama unui
pacient care sunase fux timp ce examinam harta digitatd a unei
34 I DOVADALUMIIDEDINCOLO
Elnori pe care urma s-o indepdrtez in cursul acelei zilei. Am
s-o numesc pe femeie Susanna. Rdposatul so1 al Susannei, pe
care-l voi numi George, fusese pacientul meu cu o tumoare
la creier. in pofida tuturor lucrurilor pe care le-am fdcut, a
murit in decurs de un an gi jumdtate
de la diagnostic. Acum,
fiiea Susannei era bolnavi, cu c6teva metastaze cerebrale
provocate dS
U{r-"gqlqella
qap Era foarte putin probabil sd
supravieguiasci mai mult de cAteva luni. Nu era un momenr
potrivit si preiau o convorbire telefonicd
-
mintea mea era
cemplet absorbitd de imaginea digitali din fala mea qi cu
stabilirea precisd a strategiei p.e care urma s-o adopt pentru
afurdepdrta rumorile
fird
sd,v_atafn
lesutul
cerebral din jurul
lor. Dar am rdmas in legdturd cu Susanna pentru cd gtiam cd
incerca sd se gAndeasci la ceva
-
orice
-
care si-i permiti
sd se impace cu situalia.
intotdeauna am fost de pirere cd, atunci cAnd te afli sub
povara unei boli potential fatale, irdulcirea adevdrului este
indicatd. Sd impiedici un pacient terminal si incerce sd se
agale de o micd fantezie care sd-l ajute sd se confrunte cu
posibilitatea mortii este ca qi cum ai refuza si administrezi
o medicalie analgezicd. Era o povard extraordinar de grea
qi ii datoram Susannei fiecare secundd de atenlie pe care
o solicita.
-
Dr. A, mi-a spus Susanna, fiica mea a avut
rn
vis abso-
lut incredibil in el, ml:dl.ei a venit la ea. I-a spus cd tonrl va fi
tn reguld, cd nu trebuia si-gi facd griji ir privinfa
morEii.
Era genul de lucru pe care-l auzisem de nenumdrate ori
de la pacienti
-
mintea face tot ce poate ca si se linigteascd
intr-o situatie insuportabil de dureroasi. I-am spus ci mi se
pdrea a fi un vis minunat.
-
Dar lucrul cel mai incredibil, dr. A, este fglrrl.cum_era
imbrdcat. intr-:o cdmagi
galbend.., qi o pilirie din fetm!
-
Ei bine, Susanna, am spus eu binevoitor, cred cd in Rai
nu existd o etichete vestimentari.
-
Nu, a spus Susanna. Nu despre asta e vorba. inci de
Ia inceputul relaliei noastre, de la primele noastre intAbriri,
i-am ddruit lui George o cimagd galbeni. ii pldcea s-o poarte
:nl
-1;_1
impreund cu pdlaria pe care tot de la mine o avea. Dar cdma-
-q_a..s-l
pierdut cdnd ni s-au rdtdcit bagajele in luna de miere.
$tia
deja cdt de mult imi pldcea sd-l vdd in cdmaqa
9i
pdldria
acelea. dar niciodatd nu le-a inlocuit.
-
Sunt sigur cd fata ta, Christina, a auzit o multime de
povegti minunate despre acea cimagi gi acea pdldrie, Susanna,
am spus.
$i
despre zilele de inceput ale relaEiei voastre...
-
Nu, a replicat ea rdzdnd. Tocmai de-aia e aga de minu-
nat. Asta era micul nostru secret.
$tiam
cat de ridicol ar suna
pentru oricine altcineva. N:drrr mai vorbit niciodatd despre
cimaqd gi pildrie dupd ce s-au pierdut. Christina n-a auzit
absolut nimic de la noi despre ele. Christinei ii era atat de
fricd de moarte, dar acum gtie cd nu are de ce sd se teamd,
absolut deloc.
Ceea ce imi spusese Susanna,,,6m descoperit, citind, era o
varietate a unei confirmdri prin tis care se produce destul de
des. Dar la momentul telefonului aceluia eu nu trecusem prin
EPM gi qtiam perfect de bine cd ceea ce-mi spunea Susanna
era o fantezie indusi de durere. De-a lungul carierei mele, am
tratat mulli pacienli care trecuserd prin experienfe neobig-
nuite in timp ce se aflau in comd sau in timpul operatiei. Ori
de cdte ori unul dintre acesti oameni povestea o experienld
neobignuitd precum cea a Susannei, eram plin de compasiune.
$i
eram foarte sigur cd experientele acelea avuseserd loc cu
adevdrat
-
in mintea lor. Creierul este cel mai sofisticat
-
gi
mai temperamental
-
organ pe care-l posedim.
Joacd-te
cu el, micgoreazd presiunea oxigenului primit doar cu cAliva
t_ol{i, gi proprietarul respectivului creier va trdi o alterare a
realitd$i sale. Sau, mai precis, a o(perientei sale personale pri-
vind realitatea. Introdu in ecuagie toate traumele fizice
$i
toate
medicamentele pe care cineva suferind de o boald a creierului
este probabil sd le ia gi vei avea, practic, garantia ci, dac[ pa-
cientul are totu$i amintiri cdnd iqi revine, acele amintiri vor fi
cAt se poate de neobignuite.
eu
qn creier afectat de o infeclia
bacterianimoltali gi medicamente psihotrope, orice se poate
intdmpla. Sau, mai bine zis, orice, in afard de experienta ultra-
reali pe care am avut-o in comi.
I
136
|
DovADALUMUDEDTNcoLo
Susanna, mi-am dat seama cu genul acela de tresdrire pe
care o ai c6nd vezi ceva care ar fi trebuit si fie evident, nu
mi sunase ca s-o consolez eu in acea zi. De fapt, ea incerca
sd md consoleze pe mine. Dar eu nu reuqisem sd vdd asta.
Crezusem cd fac un gest de amabilitate fali de Susanna
pretinzand,
in felul meu obosit
$i
neatent, cd-i cred povestea.
Dar n-o crezusem.
$i
analizdnd din nou acea conversatie
$i
alte zeci de conversatii asemendtoare, mi-am dat seama ce
drum lung aveam in fali
daqd voiam sd-mi conving colegii
doctori ci experienlele pe care le avusesem fuseserd reale.
,{;.1
Susgin cd misterul umbn este degradat tntr-un mod
incredibil de reduc{ionismul
Stiinlific,
care are pretenfia
cd, pe baza promisiunilor materialismului, va putea
sd explice tn cele din urmd tntreaga lume spirituald
aplicAnd modelele de activitate neuronald. Aceastd
credingd trebuie clasiftcatd ca sapersg\e'.' trebuie sd
acceptdm cd suntem fiinge,spirituale
cq.s!flqte care
existd tntr
-
o IUme,spirin4ld, pr ecum
;i ftinge
mateiale
cp corpuri
Si
creiere careiexistdtntr-o lume materiald.
Sir John C. Eccles (1903-1997)
C-6nd vine vorba despre EPM, existd trei tabere fundamentale.
Astfel, existd credinciogii: fie oameni care au trecut ei furqiqi
printr-o EPM, fie cei care pur qi simplu au gdsit astfel de
experien[e ugor de acceptat. Apoi, desigur, existi necredin-
cioqii inverqunati
(cum eram eu inainte). Totu$i, acestia nu se
considerd in general necredinciogi. FJ
"qtiu"
pur
$i
simplu cd
creieml genereazi c-on$tiinla $i-Ug*!*Iggg
ideile nebuneqti
referitoare l,q g.gperioritA,!"eal4i$trii asupra coruulUr
(decdt
dacd trcearcd din politete sd consoleze pe cineva, aqa cum am
crezut eu cd fac cu Susanna itr ziua aceea).
Apoi mai este qi grupul de mijloc. Aici sunt reuni{i tot fe-
lul de oameni care au auzit despre EPM-uri, fie citind despre
ele, fie
-
din cauzi cd sunt extraordinar de rispdndite
-
avAnd un prieten sau o rudd care a trecut prin aqa ceva. Aceqti
oameni ds mijloc sunt cei clrora povestea mea s-ar putea si
le fie de un real folos. Vestea pe care o aduc EPM-urile este
capabild sd transforme vielile. Dar cdnd o persoand care este
I 13S I DovADALUMtrDEDINcoLo
potenlial deschisd sd audd despre o EpM intfeabd un doctor
sau un om de gtiintd
-
ace$tia fiind, in societatea noastrd,
pg!!!-q4.ofiqiqliin chestiunea a ceea ce e real sau nu este
-
prea adesea i se rispunde, blAnd dar ferm, cd EpM-urile sunt
doar niqte fantezii: produse ale creierului luptdndu-se sd se
agale de viald qi nimic mai mult.
Qa*4qetOr
care am trecut prin ceea ce am trecut, pot sd
spun o altd poveFte. gi
cu c6t mai mult m-am gdndit la ea, cu
atat mai mult am simlit cd am datoria sd fac exact acest lucru.
U:ra cAte una, ar*n analizal.g-qgg-$-tji!9 pe care
$tiam
cd doc-
torii, colegri mei, qi-eu
insumi in wemurile de altddatd, le-ar
fi oferit ca sd ,,explice" ceea ce s-a intAmplat cu mine. (pentru
mai multe detalii, vezi sumarul meu privind ipotezele neuro$-
tiinfifice din Anexa B.)
*
A fost experienla mea un program primitiv al trunchiului
cerebral care s-a declanqat pentru a uqura durerea qi suferinla
terminale
-
posibil o reminiscenld a strategiei de ,,moarte mi-
matd" folositd de mamiferele inferioare? Am eliminat aceaste
supozitie din capul locului. Pur gi simplu, era exclus ca expe-
rienlele mele, cu nivelurile lor atAt de intens sofisticate la nivel
viTual qi auditiv,
Ei"gradul
lor ridicat de semnificatie percepu-
ti, sd fie produsul unei porliuni reptiliene a creierului meu.
- A fost o rememorare distorsionate a amintirilor din pdrtile
profunde ale sistemului meu limbic, partea creierului care ali-
menteaza perceptia emotionale? Din nou, nu
-
fdri un neo-
c o1te5-
ft1r,rggeual, Eis temul limbic qy p gate_p1o*$f
E.e
viz iuni
avdnd claritatea qi logica celor trditi ae-mirie.
Putea sd fi fost experienla mea un fel de viziune psihede-
licd produsd de unul dintre numeroasele medicamente care
mi se administraserd? Din nou trebuie sd spun cd toate aceste
medicamente lUg-rpq7d cg_1-Egpp"-o_ri situati in neocortex. Iar tn
absenla
UpW
neqEpJle&fgustrlanal, nu exista o bazd pe care
aceste medicamente si funcqioneze.
Cum rdmdne cu intruziunea REM? Aga se nume$te sindro-
mul (inrudit
cu ,,migcarea rapidi a ochilor" sau somnul REM*,
*
REM este acronimul din limba englezd de Ia ,,rapid eye movement",
migcarea rapidd a ocbilor. (N.t)
:.i
_$.1
faza in care apar visele) in care neurotransmitetorii naturali
precum serotonina interactioneazd cu receptorii din neo-
cortex. imi pare rdu, din nou. Intruziunea REM are nevoie de
un neocortex funclional pentru a avea loc, iar eu nu aveam
a$a ceva.
Apoi, mai era fenomenul ipotetic cunoscut sub nu-
mele de ,,evacuarea
DMT". in aceastd situalie, glanda pi-
neald, reaclionAnd la stresul unei amenintdri percepute la
adresa creierului, produce o substanli numitd DMT
(sau
N,N-dimetiltriptamina). DMT este structurate similar cu sero-
tonina
$i
poate provoca o stare psihedelicd extrem de intensA.
N-am a\ut nicio experienld personald cu DMT
-
qi nici acum
nu am
-,
dar nu-i contrazic pe cei care susiin cd produce
o stare psihedelicd foarte puternice. Poate una cu implicalii
veritabile pentru inlelegerea a beea ce conqtiin[a qi realitatea
sunt de fapt.
Totu$i, rdm6ne faptul ce po4iunea creierului pe care o
afecteazi DMT (neocortexul) nu era, in cazul meu, acolo pen-
tru a fi afectatd. Aqa incdt, din perspectiva
,,explic5rii"
a ceea
ce mi s-a intdmplat, ipoteza evacudrii DMT s-a dovedit la fel
de ineficientd ca ceilalli candidali principali pentru explicarea
experienlei mele
Ei,
din acelaqi motiv, esential. Halucinogenele
afecteazd neocortexul, iar neocortexul nu era disponibil pen-
tru a fi afectat.
Ipoteza finalS pe care am analizat-o a fost cea a ,,fenome-
nului de reboot". Aceasta ar explica experienta mea ca pe un
ansamblu de amintiri gi gAnduri esential disparate, rdmase
de dinaintea momentului in care neocortexul meu a incetat
complet sd mai funcfioneze. Ca un computer care restarteazd
qi salveazd ceea ce poate dupd o avariere generald a siste-
mului, creierul meu ar fi adunat laolaltd experienla mea din
aceste rdmdqile, atat de bine cdt a putut. Aceasta s-ar fi putut
produce la restartarea cortexului in starea de congtienla
dupd o incetare a funcliondrii prelungitd la scara sistemului,
in meningita mea difuzd. Dar acest lucru pare foarte impro-
babil date fiind coqrplexitatea qi interactivitatea amintirilor
mele complicate. intrucAt am experimentat atat de intens
l-140 I
DovADA LttMII DE DINcoLo
Fal
tqqra
non-lineari a timpuluiin lumea spirituald, pot acurr
sd inteleg
d_e_
se^.eql_4_g-1pUl.-1e_ pgisri despre dimensiunea
spirituald pot pfuea distorsionate sau pur qi simplu absurde
din perspectiva noastrd pdmAnteascd. in lumile de deasupra
acesteia, pur qi simplu tiqpul nu se comportd ca aici.
!r
acele
lumi, lucrurile nu se intAmpld in mod necesar unul dupd altul.
Qn
moment poate pdrea lung cAt o viald gi una sau mai mu_lte
vieti pot pdrea cd dureaz6 o clipd. Dar, degi timpul nu se
comportd in mod obiqnuit (din perspectiva noastrd) in lumile
de dincolo, asta nu inseamnd ci este o harababurd, qi aminti-
rile mele din perioada petrecutd in comd sunt oricum, numai
talmeq-balmeg nu. Cele mai terestre ancore din experienfa
mea, din punct de vedere temporal, au fost interactiunile
mele cu Susan Reintjes, cAnd ea m-a contactat in a patra qi a
cincea noapte, qi aparitia, spre finalul cdldtoriei, a celor qase
chipuri. Orice altd aparentd de simultaneitate temporald intre
evenimentele de pe pdmAnt gi cdlitoria mea in lumea de din-
colo este, s-ar putea spune, pur intdmpldtoare!
Cu cdt aflam mai multe despre boala mea, qi cu cdt cdutam
mai mult, folosind ljteratura
Stiintificd
actuald, ca sd-mi
explic ce se intAmplase, cu atdt ratam mai spectaculos esenla.
Totul
-
claritatea irealS a viziunii mele, limpezimea gAn-
durilor mele ca flux conceptual pur
-
sugera o func[ionare
cerebrald superioard, nicidecum inferioard. Dar creierul meu
superior nu fusese prezent ca sd efectueze acea activitate.
Cu cAt citeam mai mult despre explicaqiile
,,qtiinlifice" cu
privire la ce anume sunt EPM-urile, cu atAt mai gocat eram
de netemeinicia lor transparentd.
$i,
torugi, congtientizam
o.r tristele cd acelea erau exact explicaliile pe care eu, cel de
demglt, le-ag fi dat cu un gest vag dacd mi-ar fi cerut cineva
sd,,expl i c" ce este EPM.
Dar nu era de a$teptat ca oamenii care nu erau doctori sd
$tie
acest lucru. Dacd experienla pe care o triisem i s-ar fi
intAmplat altcuiva
-
oricui
-
ar fi fost
Ei
aga indeajuns de
remarcabild. Dar faptul cd mi se htAmplase mie... Ei bine,
sd spun cd mi se intAmplase ,,pentru un motiv" md fdcea sf,
md simt u$or stingherit. in mine mai trdia destul din vechiul
t;
dogtql
ca sd gtiu cAt de bizar
-
de fapt, cAt de grandi-
os
-
suna asta. Dar cdnd am addugat improbabilitatea clard
a tuturor detaliilor
-
gi mai ales cdnd mi gAndeam cAt de
precis de perfectd fusese o boald precum meningita E. coli
ip-$gmolarea cortexului meu gi apoi recuperarea mea rapidd
Ei
q_ollpleld fald de o distrugere aproape sigurd
-
am fost
nevoit sd iau pur gi simplu in serios ci intr-adevdr se intAm-
plase pentru un motiv.
Ceea ce n-a fdcut decdt sd-mi sporeasci sentimentul de
responsabilitate fald de relatarea corectd a pove$tii.
intotdeauna imi fdcusem un motiv de mdndrie din faptul
cd md menlineam la curent cu ultimele noutefl din literatura
medicali a domeniului meu qi cd md implic4m, de asemenea,
atunci cdnd aveam ceva valoros de addugat. Faptul cd fuse-
sem expediat brusc din aceasti lume intr-o alta era o
$tire
-
o veritabild
$tire
medicale
-,
igr acum, cd mi furtorsesem, nu
aveam de gAnd sd o subaprecidz. Din punct de vedere medi-
cal, recuperarea mea completd era pur gi simplu o imposibi-
litate, un miracol. Dar adevirata poveste consta in locul unde
fusesem qi aveam datoria nu doar ca om de
$tiintd,
animat
de un profund respect pentru metoda gtiinlificd, dar gi ca
vindecdtor sd spun povestea aceea. O poveste
-
o poveste
adevdratd
-
poate vindeca Ia fel de bine ca un medicament.
Susanna
$tiuse
asta cdnd md sunase in ziua aceea, la cabinet.
Iar eu trdisem acelagi lucru c6nd primisem veqti de la fami-
lia mea biologicd. Ceea ce mi se intAmplase era de asemenea
o veste vindecdtoare. Ce fel de vindecdtor aq fi daci n-ag
impdrtdgi-o?
La pulin peste doi ani de la revenirea mea din comd, l-am
vizitat pe un prieten apropiat qi coleg care se afld la conduce-
rea printipalelor departamente academice de neuroqtiinte din
lume. il cunosteam pe
John
(nu este numele lui adevdrat) de
decenii qi il consideram un om minunat gi un om de
$tiinte
de
prim rang.
I-am spus lui John o.pa{te din povestea cdldtoriei mele
spirituale din starea de comd profundd gi s-a ardtat de-a
dreptul uluit. Nu uluit de cdt de nebun eram eu acum, ci
I L42 1
DOVADALLMrIDEDTNCOLO
ca qi cum,
ifr, tlfoEt, tltelegea- ceva care-l nedumerise de
multi weme.
A reiegit cd, in urmd cam cu un an,
.tatil lui John se
apropia de finalul unei boli care durase cinci ani. Era invalid,
dement, suferind
Ei
voia sd moard.
-
Te rog, il implora pe
John tatdl lui de pe patul de moar-
te. De-mi o pastild, ceva. Nu pot s-o mai duc aga.
Apoi, dintr-odatd, tatil lui a devenit mai convingdtor de-
cdt fusese in ultimii doi ani, in timp ce discuta unele obser-
vatii profunde despre viata lui qi despre familia lor. Ulterior
$i-a
mutat privirea gi a inceput sd vorbeascd gpr aerul de la
partea dinspre picioare a pafului. AscultAndu-I,
John Ei-a
dat
seama cd tg.tdl lui ii yorbea m44ei lui decedate, care murise
cu qaizeci gi cinEi de ani in urmd, cdnd tatdl lui
John nu era
decAt un adolescent. Abia dacd amintise de ea in timpul vietii
lui
John, dar uite cd acum avea o disculie voioasd qi animatd
cu ea. John n-o vedea, dar era absolut convins cd spiritul ei
era acolo, urdndu-i bun-venit acasd spiritului tatilui sdu.
Dupd cdteva minute de la asta, tat5l lui
John s-a intors
iar cu fala spre el, avAnd o privire complet diferitd in ochi.
ZAmbea gi era in mod clar lini$tit, mai liniEtit decAt igi amin-
tea John sd-l fi v6zut weodatd.
-
Culcd-te, tati, s-a pomenit
John zicdnd. Relaxeazd-te.
E in reguld.
Tatdl lui a fdcut exact asta. inchizdnd ochii, a adormit cu
o expresie de impdcare deplind pe fa1i. La scurt ttmp dupi
aceea, gi-a dat sfArqirul.
John a qimti!_-ci intdlnirea dinrre tatdl lui
Ei
bunica lui de
mult
plecatd
dintre cei vii fusese foarte real5, dar nu
Stiuse
ce
sd faci in privinla ei pentru cd, in calitate de doctor, qtia cd
astfel de lucruri erau,,imposibile". Mulli allii au observat ace-a
uimiJo,are clarit3lq_a"
ryntil
care survine la oamenii vArstnici
atingi de demengi c"]l"putin inqtnle sd-gi dea sfArgitul, exact
a$a cum John vdzuse la tatdl lui (fenomen
numit
,,luciditate
terminald"). Pentnl asta nu exista nicio explisafis neurogtiin-
fificd.
Faptul cd mi-a auzit povestea a pdrut sd-i dea o per-
misiune dupi care tdnjise sd-i fie datd de cineva: perrnisiunea
:d
,'r;,,4
@-q-g-rede
ceea ce vdzuse cu ochii lui
-
de a
Pfi'acel
adevdr
plg$pg gi-tiftfqtltor: ci qul-.nos1ru spiritual eterg este mai real
decAt orice percepem in acest tirAm fizic
ai L{e -9 LegAlg+a
divini cu iubirea infinitd a Creatorului.
I I44 I DOVADALUMIIDEDINCOLO
Existd doar doud moduri de a-gi trdiviaga. UnuI este ca
Si
cum nimic n-ar
fi
un miracol. CeIdIaIt este ca
Si
cum
totul ar
ft.
Albert Einsrein ( I 879-1 95 5)
N-am mai ajuns la biserici decdt in decembrie 2008, cdnd
Holley m-a convins sd merg la slujba din a doua duminicl a
Adventului. Eram incd sldbit, imi pistram cu greutate echili-
brul qi nu ajunsesem la greutatea normali. Holley gi cu mine
gedeam pe rAndul din fa{d. Mchael Sullivan prezida slujba
din ziua aceea gi a venit sd md intrebe daci doream sd aprind
a doua lumAnare de pe cununa de Advent. Nu voiam asta, dar
ceva mi-a spus s-o fac toruqi. M-am ridicat, am pus mAna pe
stalpul de bronz qi am pdqit pdnd in partea din fald a bisericii
cu nea$teptati uqurin{d.
Amintirea mea despre timpul petrecut ir afara corpului
era inci nediluatd qi crudi qi, oriunde mi intorceam in acest
loc care nu reugise sd md miqte aga de mult inainte, vedeam
afie
$i
auzeam muzicd, iar acestea mI ficeau sd rememorez
totul. Iggta de bas pulsatild a imnului religios mima neferi-
cirea aspri a Tdrdmului Vederii cu Ochi de Rdmd. Geamurile
din vitralii cu norii qi ingerii lor inni reAdUqeaq-*il-
mrr-Itg
fru-
muselea celestd aPo4ii. O picturi a lui Iisus impfutind pdinea
cu discipolii lui evoca cgmuni{nea Esenlei. M-am cutremurat
cAnd mi-am reamintit fericirea iubirii necondilionate infinite
pe care o cunoscusem acolo.
in sfArgrt, a,m inteles care era adevdrata menire a religi-ei.
Sau cel putin care ar fi trebuit sd fie. Eu nu doar credeam in
:r1
,
I:.1
Dumnezeu; il cunoEteam pe Dumnezeu. In timp ce
$onta-
cdiam spre altar ca sd-mi iau cuminecdtura, lacrimile imi
qlroiau pe obraji.
1* ,
DOVADA LtiMII DE DINCOLO
Dacd vrei sd
fii
realmente un cdutd.tor aI adevdrului,
este necesar ca mdcar o datd in viasd sd te indoieSti, cAt
mai mult posibil, de toate lucrurile.
Ren Descar t es ( I 596- 16S0)
A fost nevoie cam de doui luni pentru ca intregul ansarn-
blu de cuno$tinte neurochirurgicale sd-mi revind in minte.
LdsAnd la o parte, pentru moment, faptul in esenld miraculos
cd a revenit (in continuare, qu edstd niciun precedent medi-
cal pentru cazul meu, in care creierul care a fost supus unui
atac atat de grav gi de indelungat din partea unei bacterii
gram-negative precum E. coli sd igi recupereze mdcar o parte
din capacitdlile depline), dupd asta, am_ continuat sd mI lupt
cu faprul cd tot ce invdlasegr in patru decenii de studiu
Ei
muncd despre creierul runan, despre univers gi despre ce
anume constituie realitatea intra in conJlict cu experienta pe
care o trdisem in cele qapte zile de comd. CAnd am cdzut in
comd, eram un doctor laic care-gi petrecuse intreaga carierl
in unele dintre cele mai prestigioase institute de cercetare
din lume, incercdnd si inleleagd conedunile dintre creierul
uman qi con$tiintd. Nu era vorba cd nu credeam in congti-
in1d. Eram pur qi simplu mai congtient decAt majoritatea
oamenilor de improbabilitatea mecanicd uluitoare ca ea sd
existe independent!
in anii 1920, fizicianul Werner Heisenberg (qi alti fondatori
ai mecanicii cuantice) a ficut o descoperire atat de stranie
r47
"
tl
ce va mai dura p6nd cAnd lumea o va asimila complet.
QAnd
observdm fenomenele subatomice, este imposibil si separim
complet observatorul
(adicd, omul de
$tiint[
care efectueazd
experimentul) de ceea ce este observat. in lumea noastrd coti-
diand, este ugor sd ne scape acest aspect. Ijoi vedem universul
ca un loc plin de obiecte separate (mese gi scaune, oameni
Ei
planete) care interactioneazd ocazional unele cu altele, dar
care rdmdn in esenld separate. Totugi, lq nivql qubatomic,
acest univers de obiecte separate se dovedegte a fi o iluzie
de s SvAr git d. in do*me niul dimensiunilo r sup e r
-
s up err4ici, g4c-e
obiect,din universul fizic es_te intim le-gat de oricare alt obiect.
De fapt, in lume nu efstd cAruqi de puqin
,,obiecte", doar vi-
bralii de energie gi relalii.
Ce a insemnat asta ar fi trebuit sd fie evident, degi n-a fost
a$a pentru mul1i. Era imposibil sd cercetezi realitatea esentiald
a universului fdrd sd foloseqti con-qg[4-1a. Departe de a fi un
produs secundar gi neimportant al proceselor fizice (a$a cum
crezusem inainte de a avea aceastd experienld), qonstiinta nu
este doar foarte reald
-
este de fapt mai reald decdt resHl
qxi-_stentei fizice gi, cel mai probabil,
!14{glgg!Fl
tuturor
lucrurilor. Dar niciuna dintre aceste idei nu a fost cu adevd-
rat incorporatd in imaginea despre realitate a
$tiintei. Multi
oameni de gtiinld incearcd sd facd asta, dar, deocamdatd, nu
existd o
,,teorie
a tuturor lucrurilor" unificatd care sd poatd
combina lqgile mecanicii cuantice cu cele ale teoriei relativitd-
tii
intr-o manierd care sd inceapd sd incorporeze congtiiuta.
Tpgle obig.ctele din universul fizic sunt alcdtuite din atorni.
Atomii,
la rAndul lor, sunt constituiti din protoni, electroni
qi neutroni. Aceqtia, la r6ndul lor, sunt (aga cum fizicienii au
descoperit de asemenea la incepurul secolului )0() toti pafii-
cule. Iar p-articulele sunt alcdtuite din... Ei bine, la modul cel
mai sincer, fizicienii
4q
plggjlig cu adevdrat.
Qar
un lucru pe
cqre-l
$tim
despre particule este cd fiecare este conectatd cu
oricare alta din univers. Toate sunt, la nivelul cel mai profund,
rnterconectate.
inainte de experienla mea de dincolo, eram, in gene-
ral, la curent cu toate aceste idei gtiinlifice moderne, dar
erau indepdrtate
Si
abstracte. in lumea in care trdiam qi md
miqcam
-
lumea automobilelor, a caselor, a meselor de
operatie qi a pacienfilor
care se fdceau bine sau nu, pa4ial in
funclie de modul cum reugeam sd-i operez
-
aceste aspecte
ale fizicii subatomice erau rarefiate qi distante.
poate
cd erau
adevdrate, dar nu aveau legdturd cu realitatea mea cotidiand.
Dar cgnd mi-am ldsat cqrpuJ_tizic in.urmd, am trdit direct
aceste adeviruri. De fapt, gi o spun cu toatd irnciederea, cu
toate cd la acea weme nici micar nu gtiam termenul, pe cAnd
md aflam in Poartd qi in Esenld, eg de fapt
,,fdceam $tiintd,,.
qtUgtd care se baza pe.c,qlmql
adgyiq3t qi mai sofisdcat in-
strument pentru cercetare pe care-l poseddm:
Qgngtifr1a
insdqi.
Qu
cAt sdpam mai mult, cu atat mai convins deveneam cd
descoperirea mea nu era doar interesantd sau spectaculoasi.
Ha
Stiingificd. in.funcli" de persoana cu care disculi,
Son$tiln-
ta
este ori qS!
40"pJ*m.are
mister
aflat in fala cercetdrii
Stiin-
-
{ifice,
ori o nonproblemd totald. Surprinzdtor este numdrul
mare al oamenilor de gtiinld care intrd in a doua categorie.
Pentru mulqi oameni de qtiingd, poate pentru majoritatea, nu
meritd sd ne facem
Criji
din cauza congtiintei, pentru cd nu
este decAt un subprodus al proceselor fizice. Mulli oameni
de qtiinld merg mai departe sus$nand despre con$tiintl nu
doar cd este un fenomen secundar, dar cd, in plus, nici mdcar
nu e reald.
Totu$i, mulli reprezentanti de frunte din domeniul neu-
ro$tiintei constiintei qi al filosofiei mintii
nu sunt de acord cu
aceastd pozitie. ig
"]ti1qg-1,_qdecenii,
ei au ajuns sd recunoascd
,,problema durd a cqgstiinli". Cu toate cd ideea se cocea de
cAteva decenii, D-avid Chalmers a fost cel care a definit-o in
geniala lui carte din 1996, The Conscious Mind (Mintea
con-
Stientd).
Problema duri priveqte insigi edstenta experientei
con$tiinje,i gi poate fi distilatd in aceste intrebdri:
lum
ia
nagtere
-con$tiinla
din funclionarea creierului uman?
In ge-tqport se afld con$tiinta cu comportamentul pe care
il insolegte?
Care este relalia dintre lumea perceputd
Ei
lumea reald?
Problemh durd este atat de greu de rezolvat, incAt tUti!-
g6nditori au spus cd rdspunsul se afld cu totul in afara
I 48
[,14e I
DOVADA LUMII DE DINCOLO
,,qtiin{ei".
Dar faptul cd se situeazd dincolo de granilele
qtiintei curente nu diminueazd cu nimic fenomenul conqtiin-
tei
-
de fapt, este un indiciu cu privire la rolul ei insondabil
de profund in univers.
Ascendenla metodei gtiinfifice fundamentate doar in tIrA-
mul fizic, in ultimele patru sute de ani, prezintd o problemd
majord: aln.pieldut legf,tura cu misterul profund din centrul
existenfei noastre
-
congtiinta noastrd. A fost
(sub diferite
nume qi exprimatd prin diferite concep{ii asupra lumii) ceva
bine cunoscut
$i tinut
in secret de religiile premoderne, dar
s-a pierdut in cultura noastrd occidentali laicd, pe mdsurd ce
ne-am indrdgostit tot mai mult de puterea
$tiintei
gi a tehno-
logiei moderne.
Pentru toate succesele civilizaliei occidentale, lumea a
pldtit un pret scump in termenii celei mai importante compo-
nente a existentei noastre
-
spiritul.uman. Pggga
intunecate
a tehnologiei de vArf
-
armamentul modern qi uciderile qi
sinuciderile nechib zuite, nenorocirea wband, de zastrul e co
-
logic, schimbdrile de climd catastrofale, polarizarea resurselor
economice
-
este indeajuns de rea qi aqa.
$i
mai rdu, c-Ern-
centrarea noastrd asupra progresului exponential din
$tiintd
qi tehnologie i-a ldsat pe mulli dintre noi relativ neaiutomti
in ceea ce priveste semnifica{ia qi bucuria, precum qi in ceea
ce priveqte modul cum se incadreazd vielile noastre in marea
schemd a existenlei pentru furtreaga eternitate.
S-a dovedit sf,, l4-intrglirile privind sufletul qi viala de
dupd via1d, reincarnarea, Dumnezeu gi Rai, rdspunsurile sunt
dificil de gdsit prin mijloace qtiintifice convenlionale, ceea ce
implici faptul cd s-ar putea ca aceste rispunsuri sd nu existe.
in mod similat, fenomenele de conqtiinld extinsS, cum ar fi
vizualizarea la distanld, perceptia extrasenzoriald, psihokine-
zia, clarviziunea, telepatia qi precognitia s-au dovedit dificil
de inleles prin investigatii
$tiintifice ,,standard". inainte de
perioada petrecutd in com5, m-am indoit de veridicitatea lor,
in principal pentru cd niciodatd nu le-am experimentat Ia un
nivel profund gi pentru cd nu puteau fi explicate ugor prin
conceplia mea
$tiintificd
simplistd asupra lumii.
[__-l
sci DovADA LUMII DE DrNcoLo
Ca mulli alti sceptici cu pregitire qtiin{ificd, a[r.refuzat
chiar sd analizez datele relevante privind chestiunile referi-
toare la aceste fenomene. l{i-am plstrat ideil.-e-preconcepute
despre aceste informafii gi
{espre cei care le furnizau pentru
ci perspectiva mea
timitatd nu reugea sd ofere nici cea mai
vagd ex"plicatie despre qum
ar putea avea loc in realitate astfel
de lucruri. Cei care sustin cd nu edsti dovezi pentru fenome-
nele care sugereazd con$tiinla extinsd, in pofida numdrului
copleqitor de probe care dovedesc contrariul, sunt ignoranli
in mod deliherat. Ei cred cd gtiu adevdrul, fdrd sd mai fie ne-
voie sA cerceteze faptele.
Pentru cei pringi incd in capcana scepticismului gtiintific,
recomand cartea lrreducible Mind: Toward a
psychology
for
the 21st Century (Mintea
ireductibild: spre o psihologie a se-
colului XX), publicati in 2002. Dovezile pentru congtiinta ex-
tracorporald sunt bine prezentate in aceastd analizd qtiinlificd
riguroasd. Irreducible Mind este un adevdrat punct de reper
realizat de un grup de mare prestigiu, Departamenrul pentm
studii perceptuale de la Universitatea din Virginia. Autorii
oferi o analizd exhaustivd a datelor relevante. iar conclu-
ziA este inevitabild: aceste_fenomele quIL
rc-qle
gi trebuie
sd incercdm sd le inlelegem natura, dacd wem si inlelegem
realitatea exjstentei noastre.
{m fost sedugide ideea potrivit cdreia concep[ia
$tiintificd
asupra lumii se apropie rapid de o Teorie a tuturor lucrurilor,
care nu ar pdrea sd lase mult loc pentru sufletul sau spiritul
nostru, pentru Rai gi pentru Dumnezeu. Cildtoria mea din
starea de comd profundd, in afara acestui tdrAm fizic inferior,
iIl
tinutul
superio_r unde sdliqluie$te atotputernicul Creator,
a dezvdluit
Lig.l
indescriptibil de rlng.nq dintre cunoagterea
umaSr-{
$i
teramul inspirator de veneralie al lui Dumnezeu.
Noi toti suntem mai familiari cu congtiinla decAt cu orice
altceva
$i
totu$i inlelegem mult mai multe lucruri despre
univers decAt despre mecanismul con$tiinlei. Este atrit de
aproape de casd, incAt se situeazd aproape mereu dincolo
de inqelegerea noastrd. Nu edstd nimic legat de fizica lumii
malelale (quarcuri,
electroni, fotoni, atomi etc.) gi, in special,
E]
de stmctura complexd a creierului care sd ne dea cel mai vag
indiciu despre mecanismul con$tiintei.
De fapt, cel mai mare indi^eiu
privind realitatea domeniului
spiritual este misteruI profund al existenlei noastre conqti-
e.nte. Aceasta este o revelalie mult mai misterioasd decAt cele
de care fizicienii Ei
speciali$tii in neuroEtiinfd s-au aretat
capabili sd se ocupe, iar eqecul lor de a face acest lucru a ldsat
in obscuritate relatia
iBtimi
dintre conqtiintd qi mecanica
cuallliqi
-
qi, prin urmare, realitatea fizicd.
Pentru a studia cu adevdrat universul la un nivel pro-
fund, trebuie sd admitem 1"olql-fundamental
al conqtiintgi in
zugrdvirea realitdlii. Experimentele d in pe-canica- cuq4lige
i;au-:qEat pe acei geniali pdrinti ai domeniului, dintre care
multi
(Werner Heisenberg, Wolfgang Pauli, Niels Bohr, Erwin
Schrodinger, Sir James Jeans,
ca sd numim doar cAliva) s-au
indreptat spre conceptia misticl asupra lumii in cdutarea
unor rdspunsuri. Ei qi-au dat seama cd eSljlgpggl[il sd sepa-
re e5;rerimentatorul de experiment
qi sd explice realitatea fdrd
ajutorul conqtiintei. Ceea ce am descoperit in lumea dg d!4-
colo este
]qrgtpilag
indescriptibild qi qggp$ilglea univer-
suiui qi faptul c{-hggg a tot ceea ce existd este con_Stii1lfa. Am
fost atdt de complet conectat Ia ea, incAt, adesea, nu a existat
nicio diferenliere intre
,,mine"
qi lumea prin care md miq-
cam. Dacd ar fi sd rezum toate acestea, aS spune mai intAi cd
Ugyg$l$-este
mult mai mare decAt pare si fie dacd ne uitam
doar la pdrtile lui imediat vizibile. (De fapt, asta nu e o idee
revolulionar5, intrucAt
EtUfrJA
conventionald admite c,i 9-0-la
_sqJd
din univers este alcetuit din ,,materie
gi energie neagrd".
Ce sunt aceste entiteu negre?n Nimeni nu gtie deocamdatd.
Dar ceea ce a fdcut ca experien{a mea sd fie neobignuitd a fost
" $aptezeci
Ia sutl este ,,energie neagrd", acea
lq1|{
extrem de miste-
rioasi descoperite de astronomi Ia mijlocul ultimului deceniu al secolului
trecut, cdnd au gdsit dcvadg indubitabilS bazatd pe supernovele de tip Ia,
potrivit cdreia in ultimele cinci miliarde de ani expansiunea universului
s-a accelerat. Alte 26 de procente sunt constituite de ,,materia neagrd",
acea gravitatie anormald ,,in exces" revelatd in ultimele decenii i4
rqlalia
gqlaxiilor gi a roiurilor galactice. Se vor gdsi explica[ii, dar misterele de
dincolo de acestea nu se vor sfArsi niciodata. (N.4.)
i rsz DovADALrrMrrDEDrNcoLo
___l
urgenta surprinzito.ue cu care am experimentat
tolul.,fgl_
damental al qgEtiinlgi qau al spilitulqi. N-a fost teorie cAnd
am invigat asta acolo sus, ci un fapt, coplegitpr gi imediat ca
un suflu de aer arctic primit in fatd.) in al doilea r6nd:
froi
-
fiecare dintre noi
-
s.ultepsqlggtati in g_rod complex g,i
4e
leclintit
cu u4iv.grsul idrgit. Ac"-esta este adevdratul nostru
sdlqg
9i
si credem cd
[umea aceasta fizicd este tot ceea ce
conteazd este ca qi curn ne-Erm inchide intr-un mic dulap gi
ne-am imagina cd nu mai existd nimic dincolo de acesta.
$i,
in al treilea rAnd: fgrta ss-enliqld a cyedj_rytyeiiryinlesnirea ideii
{..'!g4t.
deasupra
1n_ateriei".
C6nd eram student la medi-
cind, am fost adesea uimit de pulglea incredibilia
efecrului
pla.cebo
-
cd studiile medicale au trebuit sd depigeascd cele
circa 30 de procente de binefacere atribuite faprului cipaei_
entul-crede cd primeEte un medicament care-i este de folos,
chiar dacd e vorba despre o simpld substanld inertd.
h log -s6
vadd quterea_flRdqUent4ld a,credinte-r qi a moduJgi cum ne
influen{eazd sdndtatea, profesia
medicali a preferat sd vadd
jumdtatea goald a paharului -
qi anume cd efectul placebo
este un obstacol in demonstrarea eficacitdtii unui tratament.
in miezul grug14ei mecanicii cuailice se afli
lelEita-tSA.ideii
noastre de localizare in timp gi spaliu. Restul universului
-
adicd vasta lui majoritate
-
nu este, de fapt, depdrtat de noi
in spaliu. Da, spaliul fizic pare real, dar este gi limitat, toto-
dat5. intreaga lungime
$i
ldtime a universului fizic este nimic
pentru tdrAmul spiritual din care a luat nagtere,- tfuamul*
conEtiintei (pe
care unii ar putea sd-l numeasci
,,fo4a vitali,,).
Acest alt univers, cu mult mai mdre1, nu este
,,depdrtat,,
deloc. De fapt, este chiar aici
-
aici unde md aflu, cAnd tastez
aceastd propozilie, gi chiar acolo unde va aflag, cAnd o citi{i.
Nu e departe fizic, dar nginu cuntem constienli de el pen-
tru cd suntem, in cea mai mare parte,
bslrisi
fald de acele
fg:cvenlq p_e_lqry gq qqqlfe5td. Trdim irJ dimensiunile fami_
liare ale spaliului gi rimpului, constran$i de li;4jri4le ciudate
ale organelor noastre senzoriale
$i
de,sqala perceptuald
din
cadrul spectrului care se intinde de la lumea cuanticd subato_
micd pAnd la trtregul univers. Acele dimensiuni, desi au multe
i l si
I
lucruri care se intdmpld in ele, ne izoleazi totodati fa15 de
alte dimensiuni care exista.
G;ecii d.inAntichitate au descoperit toate astea cu mult
timp in urm5, iar eu n-am fdcut decAt sd descopdr singur
ceea ce ei deja aflaserd: analogul inlelege analogrrl.
-U.ruve.Ls*ul
esle astfel construit incAt, ca sd inlelegi orice parte a nume-
roaselor sa,ls
-dimensiuni
qi niveluri, trebuie sd devii palte a
acelei dimensiuni. Sau, formulat mai exact, trebuie sd fii des-
chis pentru
9
i{qqlific,qle cu acea parte a universului pe care
deja o posezi, dar de care s-ar putea sd nu fi fost con$tient.
Universul
nu are inceput qi nici sf6rqit, iar Dumngzeu es-te
illlg
tot$,pr9zqlll,i4 orice particuld a acestuia' Multe
-
de
fapt, cea mai mare pafie
-
din lucrurile pe eare oamenii
le-au ar,ut de spus despre Dumnezeu
qi despre lumile spi-
rituale superioare,au presupus sd le aducem
jos, Ia nivelui
nostru, in loc sd ne ridicdm noi pqrcepliile la indliimea lor. Cu
descrierile noastre insuficiente, le;denaturim natura lor cu
adevdrat copleqitoare.
Dar, cu toate cd n-a inceput niciodatd qi nu se va sfArgi
niciodatd, qlr-y-re-{$li ar.e nigte
Qgmle
de punctualie, al cdror
scop este sd facd
tunteJe
si existe gi sd le ingaduie sd parti-
cipe la mdrelia lui Dumnezeu. Big Bang care a creat universul
nostru a fost unul dintre aceste ,,serrlrle
de punctuaqie" crea-
tive. Viziunea lui Om a fost din afard, cuprinzAnd intreaga
Crealie a lui Om gi dincolo chiar de cAmpul meu vizual su-
perior-dimensional. Aici, a vedea insemna a
$ti.
Nu a existat
nicio distinctie intre faprul cd am experimentat ceva
Si
faptul
cd am inteles acel ceva.
,,Am
fost orb, dar acum vdd" a cdpitat acum o noud sem-
.nificalie
cgn-43qh1eles c6t de orb am fost in legdrurd cu
n3qlua completf, a
-q,1Livgr
sglgi.
-qpi$tual
pe c are
-l
repre zentem
pe pdmAnt
-
mai ales oamenii cum am fost eu, care cred,eau
ci materia este esenta reahtefli, cd toate celelalte
-
g6ndirea,
congtiinta, ideile, emotiile, spiritul
-
nu sunt decAt simple
produse ale acesteia.
Aceastd revelaEie m-a inspirat foarte mult, pentru cd
mi-a permis sd vdd inaltimile impresionante ale comuniunii
t
t*
l
DovADALUM' DEDINcoLo
qi tr[elegerii care se afld inaintea noastre, atunci c6nd fieca-
re dintre noi lasd ir urmd limitdrile corpulUr nostru fizic qi
ale creierului.
UmoI. Ironie. Patos. intotdeauna
AIn
crezut cd acestea sunt
calitdti pe care oamenii le-au dezvoltat pentru a se adapta la
aceastd lume atdt de adesea dureroasd qi nedreaptd.
$i
chiar
asta sunt. Dar, pe ldngd faptul cd sunt nigte consoldri, acgste
calitili stJnt recunoa$teri
-
scurte, efemere, dar extrem de
importante
-
ale faptului c5, oricare ar fi luptele gi suferiqqe-
le noastre din lumea prezentd,
ele nu pot sd atingd cu ad.evi-
rat fiintele mai mari, eteme care suntem cu adevdrat. RAsul gi
ironia sunt, ir esenld, aduceri aminte cd nu suntem prizonieri
in aceastd lume, gi cdl5tori prin_gA.
Un alt aspect al vegtii bune este cd
4u trebuie sd ajungi in
pragui mo{ii ca sd arunci o privire in spatele vdlului
-
dar
trebuie sd te strdduieqti in acest sens. Sttnveti despre acel
tdrdm din cfuti gi prezentdri este un i:nceput
-
dar, in final,
fiecare dintre noi trebuie sd ajungdilr addncul propriei sale
conEtiinle, prin rugdciune sau meditatie, pentru a accesa
aceste adevdruri.
Meditalia se prezintd in multe forme diferite. Cea mai
utile pentru mine de cdnd am iegit din comi a fost cea pusd
la punct de Robert A. Monroe, fondatorul Institutului Monroe
din Faber, Virginia. Libertatea lor fa15 de orice filosofie dog-
maticd oferd un avantaj deosebit. Singura dogmd asociatd cu
sistemul Monroe de exercifii meditative este: Sunt mai mult
decAt corpul meu
fizic.
Aceastd simpld confirmare are impli,
catii profunde.
Robert Monroe a fost un producdtor
de programe radio
de succes in anii 1950, in New York. in timp ce investiga
folosirea inregistrdrilor audio ca tehnicd pentru invdlarea in
timpul somnului, a inceput sd aibi experienle extracorpora-
le. Cercetdrile lui detaliate pe parcursul a mai bine de patru
decenii au avut drept rezultat un sistem puternic pentru
perfectionarea
explordrii profund con$tiente pe baza unei
tehnologii audio dezvoltate de el cunoscutd sub numele
de,,Hemi -S1mc".
EJ
Hemi-S1'nc poate amplifica conEtientizarea selectivd qi
performanta prin crearea unei stdri relaxate. Hemi-S1nc
oferd totuqi mult mai mult de atat
-
stdrile amplificate de
con$tiinle permit accesul la moduri percepruale alternative,
inclusiv meditalia profundd gi stdrile mistice. Hemi-Sync
implicd fizica antrendrii rezonante a undelor cerebrale, relalia
lor cu psihologia perceptuald qi comportamentald a con$ti-
intei
$i
cu fiziologia fundamentald a binomului creier-minte
gi conqtiinqd.
Hemi-Sync folosegte patternuri specifice de unde acus-
tice stereo
(de frecvente u$or diferite pentru fiecare ureche)
pentru a induce o activitate sincronizatd a undelor cerebrale.
Aceste ,,bit5i
binaurale" sunt generate la o.frecvenld care
este diferenla aritmeticd dintre doud frecvenle de semnal'
UtilizAnd un sistem de sincronizare strdvechi, dar foarte
exact, situat in trunchiul cerebral, care in conditii normale
permite localizarea surselor acustice in planul orizontal din
jurul capului, aceste bitdi binaurdrle pot antrena Sistemul
de Activare Reticulard adiacent, care furnizeazd semnale de
sincronizare constante spre talamus qi cortex, care activeazd
conqtiinla. Aceste semnale genereazd
Q sincronie a undelor
qgrehrale in gama cuprinsd intre 1 qi 25 de hertzi (Hz sau cicli
pe secundd), incluzAnd rg,girrnea crucialS siruatd mai jos de
pragul inferior normal pentru auzul omenesc (20 de hertzi)'
Aceastd gamd inferioare este asociatd cu undele cerebrale din
gama delta
(< 4Hz, manifestate normal in starea de somn
profund, fdrd vise), theta (4
-
I Hz, observate in meditalia
profundd gi relaxare qi in somnul non-REM), qi alfa Q
-
L3
Hz, caracteristice sornnului REM sau cu vise, stdrii de alipea-
l5 din pragul somnului sau relaxdrii din starea de trezie). in
cdldtoria mea de dupd comd dedicatd trlelegerii, Hemi-S1'nc
mi*a oferit un mijloc potential de inactivare a funcqiei de
filtrare a creierului fizic prin sincronizarea globald a activitd-
1ii
mele electrice neocorticale, la fel cum e posibil sd fi fdcut
meningita de care am suferit, pentru a-mi elibera con$tiinta
extracorporald. Cred cd Hemi-Sy'nc mi-a permis sd revin la un
domeniu similar cu cel pe care l-am vizitat in starea de comd
l-1s6 I
DovADA LUM' DE DINC.L.
profundd, dar fdrd sd fie nevoie sd sufdr de o boall mortald.
Dar, la fel ca in visele mele din copildrie legate de zbor, acesta
este intr-o mare mdsurd un proces de a permite cildtoriei sd
se desfdqoare
-
dacd incerc s-o fortez, sd o gAndesc excesiv
sau sd fiu prea ata$at de proces, nu funcqioneazd.
Folosirea termenului atotcunoscdtor parc inadecvatd,
deoarece venefaFa
$i
puterea
ereativd la care am fost mar-
tor s-au situat dinc_alo de atribuirea unui nume. Mi-am dat
seama ca interdicliile proferate de unele religii fa15 de nu-
mirea lui Dumnezeu sau descrierea profelilor divini au ar.ut
intr-adevdr o corectitudine intuitive, pentru cd realitatea lui
Dumnezeu este cu adevdrat atat de complet dincolo de orice
tentativd umand de a-I cuprinde pe Dumnezeu in cuvinte sau
imagini, atat timp cAt ne afldm aici, pe pdmAnt.
La fel cum conqtientizarea mea a fost atAt individuald. cat
qi totodatd complet unificatd cu universul, la fel gi grani{ele
a ceea ce am experimentat ca ,,eu" uleori se contractd, iar
alteori se extild pentru a irrcruae-tot ceea ce existd in intrea-
ga eternitate. E.stomparea granitei dintre con$tiinta mea qi
tfuamul din jurul meu a mers atAt de departe, uneori, incAt
am devenitintregul univers. O alti modalitate de a formula
acest lucru ar fi sd spun cd.temporql,am vdzut o identificare
cu universul, care a fost acolo tot timpul, dar fald de care am
fost orb pAnd atunci.
O analogie pe care o folosesc adesea pentru a-mi demon-
stra congtiinla la nivelul cel mai profund este aceea a oului de
gdin5. CAt timp m-am aflat ir Esenli, chiar cdnd
4m deru-enit
una cu Globul de lumind
$i
intregul univers superior dimen-
sional in toatd eternitatea, qi am fost unuf-cu Dumnezeu in
mod intim, am simtit cu tdrie cd aspectul creativ, primordial
(de fo45 motrice) al lui Dumnezeu a fost coaja din jurul con-
tinutul
oului, intim asociatd pretutindeni (aga cum con$tiinta
noastrd este o extensie directd a Divinului)
$i
totu$i pe veci
4inqols
de capacitatea de identificare absolutd cu con$tiilta
a ceea ce a fost creat. Chiar cAnd conqtiinla mea a devenit
identicd cu totul
$i
cu eternitatea,_arn simlit cd nu ag putea sd
devin in intregime
UnA.cu
forfa motrice creativ5, originard a
i=f
-tot
cgea
-c.g*exi^$td. ilr-elslnta celei mai infinite unite$, a rimas
acea dualitate. Este posibil ca o astfel de aparentd dualitate sd
fie, pur
Ei
simplu, rezultatul incercdrii de a aduce o asemenea
con$tientizare i:rapoi tr acest tdram.
N-am auzit niciodatd vocea lui Om direct qi nici nu i-am
vdzut chipul. A fost ca gi cum Qm.mi-a vorbit prin inteurre-
*Sul
gandurilor care erau ca nigte zidru.i-Jaluri rostogolin-
du-se_g4p
-ry[pe,
legdndnd totul i:n jurul meu gi ardtAndu-mi
cd existi ug3Saf..ad.aj mai profund al existenlei
-
un egafodaj
din care noi to$ facem parte, dar de care, in general, nu sun-
tem congtiengi.
Deci. am comunicat direct cu Dumnezeu? Absolut.
Exprimat astfel, suni pompos. Dar, cAnd s-a iftimplat, nu
qm simtit asta. in schimb, an-Simtit-ci-fac ctea ce orice suflqt
e capabil sd faci atunci cAnd igi pdrdsegte corpul gi ceea ce
putem face cu totii chiar acum prin
diferiteJ0etade"de.ruCg-
cSAe sau de meditalie profundi. C-gglunicarea cu Dumnezeu
gq!e. g-ea ![3]
Jxtraordinari
experier\1i imaginabili
$i,
totu$i,
in acelagi timp, este cea mai fireasc{ dintre toate, p_entru
cd._Dumnezetres-teprezentipngi,tgt_tirnpul._Omniscient,
.gplnlpolgn3,
personql
-
gi,iubindu-ne firi condltii._g:ut9nn
_c-onectati
ca
_U-ngJ
prin l-e$glll?rn_9as_trq._qYigg cu Dumnezeu.
T 158-l DovADALUMTDEDTNcoLo
Trebuie sd
ftu
dispus sd renunl Ia ceea ce sunt pentru
a
deveni ceea ce voi
fi.
Albert Einstein (1 879_195 5)
Einstein a fost unul dintre primii mei idoli din domeniul
$tiintei
gi citatul de mai sus a fost intotdeauna unul dintre
preferatele
mele. Dar acum am inqeles ce insemnau, de fapt,
acele cuvinte. oricdt de trisniti suna povestea
mea de fiecare
datd cAnd o relatarn unuia dintre colegii mei intr_ale gtiin_
tei
-
dupi cum observam in_exprcsiile lor goale sau pertur_
bate
-
gtiam cd le spun ceva care are o veritabild validitate
qtiinlific5. gi
ci deschideaqt
usa spre o inneagd lume noud
_
un intreg nou univers
-
dS inlelegere
Etiingifici. Observatia
care onora con$tiinta insdgi drept cea mai mdreald entitate
din toatd existenta.
Dar unul dintre evenimentele larg rdspdndite in EpM_uri
nu mi s-a int6mplat. Sau, mai exact, a edstat un mic numdr
de experienle pe care nu le-am fteit
Si
toate acestea se gru_
pau tr jurul
unui fapt:
Cat Ump m-am aflat in afara corpului, nu mi_am amintit
de identitatea mea terestrd.
Deqi nu existd similitudini perfecte
intre experienfele in
pragul mortii, am descoperit, irci de la inceputul lecturilor
mele, cd edstd o foarte consistenti listi de trdsituri tipice
pe care multe dintre ele le conlin. Una dintre acestea este
intAlrrirea cu una sau mai multe persoane
decedate pe care
subiectul EPM le-a cunoscut in timpul vielii. Eu n_am intAl_
nit pe nimeni cunoscut. Dar acea parte nu m-a deranjat prea
mult, cdci deja descoperisem ci uitarea identitdtii mele teres-
tre mi-a permis sd ajung mai departe ,,induntru"
decAt mulli
dintre subieclii EPM. Cu siguranld, nu aveam de ce sd md
plAng de acest lucru. Ceea ce md deranja era cd exista o anu-
miti persoand cu care tare rnult mi-a$ fi dorit si md intAl-
nesc. Tatdl meu murise cu patru ani inainte de coma mea. Dat
fiind cd
$tiuse
ce simleam in legdturd cu faptul cd nu reuqi-
sem sd md ridic la indllimea standardelor lui in timpul acelor
ani pierduli ai mei, de ce nu a fost acolo ca sd-mi spund cd e
in regutS? Cdci alinarea era, ilttr-adevdr, ceea ce prietenii sau
rudele subieclilor EPM care-i intAmpinau pe aceqtia
lineau
cel mai mult sd le transmitd. TAnjeam dupi acea alinare'
$i
totu$i, n-o primisem. r
Nu era vorba cd nu primisem niciun cuvAnt de alinare,
desigur. Primisem, de la Fata de pe Aripa de Fluture. Dar
oricdt de minunatd
$i
de angelicd era acea fatd, nu era cineva
cunoscut. VdzAnd-o pe aripa de flurure de fiecare dat[ cdnd
intram tr acea vale idiiicd, mi-arrl amintit fata ei perfect
-
atat de bine incAt
$tiam
cd nu o irrtilnisem
niciodatd in viala
mea, cel putin in viala de pe pf,mAnt. Iar in EPM-uri adesea
tocmai intAlnirea cu un prieten sau rudd de pe pdmAnt era
cea care pecetluia evenimentul pentru oamenii care suferiserd
aceste experienle.
OricAt incercam sd nu
1in
seamd de asta, acest aspect a
introdus un element de indoialS in gAndurile mele cu privire
la ceea ce a insemnat totul. Nu cd mI indoiam de ceea ce mi
se intAmplase. Asta era imposibil, la fel cum nu m-ag fi putut
indoi de cdsnicia mea cu Holley sau de dragostea mea pentru
copii. Dar faprul cd eu cilStorisem in lumea de dincolo fSrd
sd-mi intalnesc tatdl, intAlnind*o in schimb pe frumoasa mea
inso{itoare de pe aripa de fluture, pe care n-o cuno$team,
incd md tulbura.
Tinand
cont de natura intens emotionale
a relaliei pe care o avearn cu familia mea, de faptul cd md
simleam newednic, fiindcd fusesem dat spre adoplie, de ce
nu-mi fusese transmis acel mesaj extrem de important
-
cA
eram iubit, cd niciodatl nu voi fi ldsat de izbeliqte
-
de cdtre
o persoani pe care o cuno$team? Cineva ca... tatdl meu?
11! ql
DovADALUMt DEDI NcoLo
Cdci, de fapt,
,,ldsat de izbeligte" a fost, la un nivel pro-
fund, felul cum m-am simfit cu adevdrat toatd viata
-
in
pofida tuturor eforturilor din partea familiei mele de a vinde-
ca acel simlimdnt prin dragostea lor. Tata mi-a spus adesea
sd nu fiu excesiv de preocupat de cele ce mi se intAmplaserd
inainte ca el qi mama sd md fi luat de la cdminul pentru copii.
,,Oricum, n-ai putea sd-!i aminte$ti ceva din cele ce
ti
s-au
intdmplat in acei primi ani", mi-a spus. Dar in aceastd privin-
[d
se hEelase. Experienla pe care am a\,ut-o m-a convins cf,
existd o parte tainicd din noi care inregistreazd fiecare aspect
al vieqii noastre pdmAntegti qi cI acest proces de inregistrare
incgpe incd de la inceputul inceputului. Aga incAt, la un nivel
precognitiv, preverbal, eu
$tiusem
toatd viata cd fusesem
dat, iar la un nivel profund incd md mai strdduiam sd iert
acest lucru.
Atat Ump cAt aceasti intrebare rdrn6nea deschisd, avea sd
rdmAnd gi o voce negativd. Una care irni spunea, insistent
$i
adeqgq cu,$g1gt_e, cd, in ciuda perfecgunii qi a caracterului
minunat al experienlei mele in pragul mor{ii, ceva lipsea, ceva
era in nereguld in privinla ei.
in esenld, o parte din mine furcd se indoia de experienla
mea uluitor de reald din starea de comd profundd qi astfel de
adevdrul existentei acelui intreg tdrAm. Pentru acea parte din
mine, acesta continua sd
,,nu aibd logicd" din punct de vedere
$tiintific.
Iar acea voce mici, dar insistentd, a indoielii a ince-
put si-mi ameninle intreaga noud conceptie despre lume pe
care o construiam lent.
:in
Pe care n-am reugit sd ni le spunem.
$tiu
cdt de mult mi iubegti,
La fel de mult cdt te iubesc qi eu,
$i
de fiecare datd cdnd te gande$ri
la mine,
$tiu
ci
$i tie
o sd g
se facd dor;
Dar cdnd mAine incepe fdri mine,
Te rog, incearcd sd intrelegi,
Cd un trger a venit gi m-a strigat pe nume,
$i
m-a luat de mdni.
$i
mi-a spus cd locul meu e pregdtit,
in rai, departe, sus
gi
cd va trebui sd-i las in urmd
Pe toti cei pe care i-am iubit nespus.
Dar cdnd m-am itrtors si plec,
O lacrimd mi-a cdzut din ochi
Cdci toatd viata mea, am crezut mereu
Cd nu voiam sd mor.
Aveam atat de multe pentru care sd triiesc.
Atdtea lucruri de fdcut,
Pdrea aproape imposibil
Ca eu si te pdrdsesc.
M-am gAndit la toate zilele de ieri,
Cele bune qi cele rele,
M-am gandit la dragostea pe care am impdrtdEit_o
$i
la cAt de bine ne-am simfit.
Dac-aq putea sd retrdiesc ziua de ieri
Chiar gi numai pentru putin,
Mi-aq lua rdmas-bun gi te-aq siruta
$i
poate
Ei-ag
vedea zAmbetul.
Dar apoi mi-am dat seama pe deplin
Cd nu voi mai putea face asta weodatd,
Cdci pustiul
$i
amintirile
irni vor lua locul.
Iar cdnd m-am gdndit la lucrurile lumegti
Care mi-ar putea lipsi de mAine,
M-am gandit la tine, iar c6nd am fdcut asta,
Inima mi s-a umplut de tristete.
Gradtudinea
este nu doar cea mai mare dintre virtuli,
dar
Si
pdrintele tuturor celorlalte.
Ci cero (106_43 i .h.)
La patru
luni
dupd plecarea mea de la spital, Kathy, sora mea
biologici,
a ajuns in sfArgit sd-mi trimitd o pozi a surorii
mele biologice,
Betsy. Eram in dormitor, locul unde incepuse
irtreaga rnea
odisee, cdnd am deschis plicul supradimensio-
nat qi am scos din eI o fotografie color lucioasd qi inrimatd a
surorii
Pe care nu o cunoscusem niciodati. Era pozatd in pi-
cioate, avearn
sd aflu mai tArziu, l6ngd debarcaderul feribotu-
lui Balboa
Island din apropiere de lopuinta ei din California de
Sud, cu un frumos apus de soare fur fundal, specific Coastei
de Vest. Avea pdrul castaniu lung gi ochii de un albastru-in-
chis, iar zAmbenrl, radiind iubire gi bundtate, plrea si trea-
cd prin
mine,
umplfindu-mi inima gi, totodati, fdcdnd-o sd
md doari.
Kathy
a ata$at gi un poem peste fotografie. Era scris de
David M. Romano in 1993 gi era intitulat ,,Cand
mAine incepe
fird mine".
CAnd rnAine incepe fdrd mine,
Iar eu nu voi fi acolo si vdd,
Dacd soarele risare
$i-U
gese$te ochii
Plini de lacrimi pentru mine;
Mi-aS
dori tare mult sd nu plAngi
Aga cum
ai pl6ns astizi,
GAndindu-te
la multele lucruri,
|
162
I
DovADALUMtrDEDTNcoLo
lucru. in cele din urmd, totuqi, n-a mai putut sd
[ini
secre-
tul qi i-a mdrturisit tatilui siu. I-a povestit cum cdldtorise
irtr-un peisaj incredibil plin de iubire gi frumusele qi cum
s-a furt6lnit qi a fost lini$tite de fratele ei.
-
fingura
problemi, i-a spus fata tatilui ei, e cd eu nu
am un frate.
Ochii tatilui s-au umplut de lacrimi. I-a spus fetei despre
ffqlgle
pe care l-a ar,ut de fapt,
dafgrc-USud$e cu doar trei
luni inainte sd se nasci ea.
M-am oprit din citit. Pentru o clip5, am intrat intr-un
spatiu straniu, nducitor, fdri sd gAndesc cu adevdrat sau fdrd
sd g6ndesc, doar... absorbind ceva.Ilggflrd care se afla chiar
la limita congtiinfei mele, dar incd nu reugise sd pdtrundi.
Apoi, ochii mei s-au deplasat spre birou gi spre fotogra-
fia pe care mi-o trimisese Kathy. Poza surorii pe care n-o
cunoscusem niciodatd. Pe care o qtiam doar prin interme-
diul povegtilor pe care rudele mele de sAnge mi le relataserd
despre ce persoand de o bundtate uriagd qi minunat de atentd
fusese. O persoand, spuneau ei adesea, care era atat de bune
incAt, practic, era un furger.
Fdrd rochia bleu-indigo, fdrd lumina cereascd a
porgii
in
jurul
ei cdnd gedea pe frumoasa aripi de fluture, la inceput
n-a fost ugor de recunoscut. Dar era cdt se poate de firesc.
Eu ii vdzusem eul ceresc
-
cel care trdia deasupra qi dincolo
de acest tdrim pimdntean, cu toate tragediile gi grijile lui.
Dar acum nu aveam cum sI n-o recunosc, sd nu-i re-
cunosc zdmberul iubitor, privirea increzf,toare
si infinit de
liniqtitoare, ochii albagtri scAnteietori.
Era ea.
Pentru o clipd, lumile s-au intAlrrit. Lumea mea de aici, de
pe pimdnt, unde eram doctor, tate
$i
sot.
$i
lumea de aco-
lo
-
o lume atAt de vastd, incdt, cildtorind prin ea, poti sd-ti
pierzi chiar.Cftqtul eului tiu pdmantesc
Ei
si devii o parre
purd a cosmosului, intunecimea irnbibati de Dumnezeu gi
plini de iubire.
in acel moment unic, fur dormitorul casei noastre, intr-o
dimineald ploioasd de mar1i, lumea d_qgus gi cea de
jo.rs-au
itrtahit. Vederea acelei fotografii m-a fdcut si md simt pulin
Dar cdnd am p[git prin portile raiulut,
M-am simtit atat de acasd
Cdci Domnul m-a privit gi mi-a zdmbit,
De pe mdre6.rl Lui tron de aur,
A spus: ,,Asta
e eternitatea,
$i
tot ce
ti-am
fegdduit.
Astdzi, viata ta pe pimAnt e trecut
Dar aici incepe din nou.
Nu iti fdgdduiesc niciun maine
Dar astdzi va dura mereu,
gi pentru cd fiecare zi e la fel,
N-ai de ce sd t6njegti dupd trecut.
Ai fost foarte credincios, r
Foarte increzdtor gi foarte sincer.
Chiar daci au fost clipe
in care ai fdcut lucruri
Pe care
$tiai
ce n-ar trebui sd le faci.
Dar ai fost iertat
Iar acum in sfirgit e$ti liber.
i
Aqa cd vino qi ia-md de mAnd
/
$i
trdie$te-ti viata cu mine!"
Aqadar, cdnd mdine incepe fdrd mine,
Sd nu crezi ci suntem aga depSrtali,
Cdci de fiecare datd cdnd te gAndegti la mine,
Eu sunt chiar aici, in inima ta.
Ochii mi s-au incefoqat cdnd am pus poza cu griid pe co-
modd qi am continuat sd md uit lung la ea. Arita atdt de stra-
niu, de obsedant de cunoscutd. Dar, desigur, cd aga trebuia
sd arate. Eram rude de sdnge gi aveam mai mult ADN comun
decdt oricare alti oameni de pe planetd, exceptAndu-le pe su-
rorile mele de sAnge. Indiferent dacd ne-am cunoscut sau nu
weodatd, Betsy gi cu mine eram profund conectali.
A doua zi de dimineate, eram in dormitor gi citeam din
e a$ea lui Elisabeth Kribler-Ross Despre viaga de dupd moarte
cAnd am ajuns la povestea unei fetile de 12 ani care a tre-
cut printr-o EPM qi, la inceput, nu le-g spus pirinqilor acest
t 1o4l DovADALrMrDEDrNcoLo
ca bdiatul din poveste care cdldtoregte in alte lumi qi apoi se
intoarce, doar ca sd constate ci totul a fost un vis
-
pAnd
cdnd cautd in buzunar gi gdseqte o m6nd de pimdnt magic,
scAnteietor, de pe tdrimurile de departe.
Oricdt ag fi incercat sd neg, de cAteva sdptdmdni o luptd se
dddea i:r mine. O luptd intre partea
nintii mele care fuse-
se acolo, in afara corpqlui, qi doctorul
-
vindecdtorul care
iqi dedicase viata
Stiintei.
M-am uitat la fala surorii mele, a
ingerului meu, gi am gtiut
-
am
$tiut
complet
-
cd cei doi
oameni care fusesem in ultimele luni, de cdnd md furtorse-
sem, erau de fapt unul singw. Trebuia s5-mi imbrdti$ez intru
totul rolul meu de doctor, de om de qtiinli gi de vindecdtor,
qi pe cel de subiect aI unei cdlitorii foarte improbabile, foatte
reale gi foarte importante in Divinut insugi. Era importantd nu
datoritd mie, ci datoritd detaliilor fantastic, uluitor de con-
vingdtoare din spatele ei. Experienta mea in pragul mortii imi
vindecase sufletul fragmentat. imi ingaauise sd aflu cd fuse-
sem intotdeauna iubit gi, de asemenea, imi ardtase cd absolut
toatd lurnea din univers este iubite.
$i
realizase asta in timp
ce imi plasase corpul fizic intr-o starF care, conform terme-
nilor curen[i ai
$tiintei
medicale, ar f,i trebuit sd md impiedice
cu desivdrgire sd mai experimentez orice.
$tiu
cd, oricum, se vor gisi oameni care vor cduta sd-mi
invalideze experienta, iar multi o vor respinge din capul locu-
lui, din cauza re-fuzglql
d_e_q3lede
cd ceea ce mi s-a intAmplat
ar putea fi ,,gtiin1ific"
-
cd ar putea fi altceva decdt un vis
nebunesc gi febril.
Dar eu
$tiu
mai multe. gi atat de dragul celor de aici de pe
pdmdnt ca qi al celor pe care i-am cunoscut dincolo de acest
tdram, vid ca o datorie a mea
-
atat ca om de
$tiintd
qi deci
in calitate de cdutdtor al adevdrului, qi ca doctor dedicat aju-
tdrii oamenilor
-
sq-fag,cunosgut unui numir cAt mai mare
de oameni cd intdmpl5rile prin care am trecut sunt adevdrate,
reale gi de o importan[d extraordinard. Nu doar pentru mine,
ci pentru noi tofi.
Cdldloria
mea nu a avut drept subiect doar iubirea, ci
gi cine suntem gi cum suntem conectali cu totii
-
insdgi
semnificalia vietii. Am aflat c,!re eram acolo sus gi, c6nd
m-am intors, mi-am dat seama cd ultimele fire rupte ale celui
care eram aici, jos,
au fost cusute la loc.
ESti iubit. Acele cU.:rinte erau ceea ce aveam nevoie sd aud
ca orfan, qn
egpil care fusese dar. Dar, in acelaqi timp, este
ceea ce oricare dintre noi, cei din epoca materialistd, are
nevoie sd audd, pentru cd, din perspectiva
a cine suntem cu
adevdrat,
de"Unde.V.eeftr de fapt
Si
uqdg-*nS-.dlfcem, cu totii
ne simfim (in mod greqit) ca niqte orfani. Dacd nu recuperdm
acea amintire a StddinQaslfe de interconectare qi a iubirii ne_
cpndtlanate.tuCreatprululnesJnr,
inrotdeauna ne vom simli
pierduli aici pe pimdnt.
Aga cd iatd-m5. Am rimas om de
gtiintd, am rimas doctor
qi, ca atare, am doud datorii esenliale
Si
onorez adevdrul gi
sd ajut vindecarea. Asta inseamnd sd imi spun povestea. O
poveste care, odatd cu trecerea timpului, sunt tot mai sigur
cd s-a intAmplat dintr-un anumit motiv. Nu pentru cd ag fi o
persoand speciald. E doar faptul cd, odati cu mine, doui eve_
nimente au avut loc la unison qi in concordanfi, qi, impreund,
au anihilat ultimele eforturi ale gtiinlei reducfloniste de a
6ffi!6tumea cd tdrAmul material este tot ceea ce etsta
$i
cd spiritul sau congtiinfa
-
al vostru gi al meu
-
nu consti-
tuie marele mister central al universului.
Eu sunt dovada vie.
]t
166 I DOVADA LI'MII DE DINCOLO
Eternea
Experienla mea in pragul morlii m-a inspirat sd contribui Ia a
face din lumea noastri un loc mai bun pentru to[i, iar Eternea
este vehiculul care permite aceastd schimbare fundamentald'
Eternea este o organizalie caritabild nonprofit cu sustine-
re publicd pe care am infiinlat-o impreund cu prietenul
9i
colegul meu John R. Audette. Eternea reprezintd un efort plin
de pasiune de a sluji binele mai mare ajutAnd Ia crearea celui
mai bun viitor posibil pentru pimAnt qi locuitorii sdi.
Misiunea organizaliei Eternea este sd contribuie la pro-
gresul cercetdrii, educdrii qi programelor aplicative privind
experientele transformatoare din punct de vedere spiritual,
precum qi fizica con$tiintei qi relalia ilnteractivd dintre congti-
inte
$i
realitatea fizicl (de exemplu, materia gi energia). Este
un efort organizat pentru a aplica in practicd nu doar infor-
matiile dobAndite in urma experien(elor in pragul mortii, dar
$i
pentru a sluji ca depozitar pentru tot felul de experiente
transformatoare spiritual.
Vi rog sd vizitali www.Eternea.org pentru a vd aprofunda
propria deEteptare spirituald sau ca sd vd impdrte$i$ pro-
pria poveste personald despre o experienli transformatoare
spiritual pe care ati trdit-o (sau dacd sunteti indurerali dupd
pierderea unei persoane iubite ori dacd dumneavoastrd sau o
persoand iubitd vi confruntali cu o boald terminal6). Eternea
va oferi, de asemenea, o resursd pretioasd pentru oamenii de
qtiinld, universitari, cercetetori, teologi gi membri ai clerului
care sunt interesati de acest domeniu de studiu.
Dr. Eben Alexander
Lynchburg, Virginia
10 i ul i e 2012
Mulpmiri
Vreau s5-i aduc mulEumiri deosebite dragii mele familii,
pentru suferin[ele indurate in timpul celei mai dificile pirqi a
acestei experienle, perioada cAt am fost in comd. Lui Holley,
sotia mea de treizeci qi unu de ani, qi minunalilor nostri
fii, Eben IV gi Bond, care au jucat
cu totii roluri centrale in
aducerea mea inapoi
Ei
in ajutorul dat pentru a inlelege ceea
ce mi s-a intdmplat. Altor rude
$i
prieteni dragi cdrora weau
sd le mulEumesc, inclusiv pdrinfilor mei iubiti, Betty qi Eben
Alexander,
Jr.,
gi surorilor mele
Jean, Betsy qi Phyllis, care
au luat cu totii parte la un pact (aldturi de Holley, Bond gi
Eben IV) prin care m-au
tinut
de mAnd neintrerupt cdt timp
am fost in comd, asigurAndu-se cd eu simt atingerea iubirii
lor. Betsy gi Phyllis au indeplinit munca cea mai grea, petre-
cAndu-gi noptile cu mine in timpul declangdrii psihozei de
terapie intensivi (cAnd nu puteam sd dorm deloc, nicio clipd)
qi acele prime gi foarte dificile zile de dupd ce-am fost trans-
ferat la unitatea de neuroqtiintd. Peggy Daly (sora lui Holley)
gi Sylvia White (prietenl cu Holley de treizeci de ani) au luat
qi ele parte la veghea neincetatd din salonul meu de la terapie
intensiv6. Nu ag mai fi putut si md intorc fdri eforturile lor
individuale, pline de iubire, de a md readuce inapoi in aceastd
lume. Lui Dayton
$i Jack Slye, care s-au descurcat ffuA mama
lor, Phyllis, cdt timp aceasta a fost cu mine. De asemenea,
Holley, Eben IV, mama
Ei
Phyllis au ajutat la redactarea po-
vegtii mele gi au fost primii mei critici.
Familia mea biologicd trimisd de ceruri qi mai ales sora
mea dispdrutd, pe care o chema tot Betsy, gi pe care n-am
cunoscut-o tr aceasti lume.
Doctorif mei binecuvantafi
$i
capabili de la Spitalul
General din Lynchburg, indeosebi Scott Wade, Robert
:rr
,
l;l
[i68 l DovADA LUMrr DE DrNcoLo
Brennan, Laura Potter, Michael Milam, Charlie Joseph, Sarah gi
Tim Hellewell
$i
multi altii.
Extraordinarele asistente qi personalul medical de la
Spitalul General din Lynchburg: Rhae Newbill, Lisa Flowers,
Dana Andrews, Martha Vesterlund, Deanna Tomlin, Valerie
Walters, Janice Sonowski, Molly Mannis, Diane Newman, Joanne
Robinson, Janet
Phillips, Christina Costello, Larry Bowen, Robin
Price, Amanda Decoursey, Brooke Reynolds gi Erica Stalkner.
Eram in comd gi numele le-am aflat de Ia rudele mele, aga cd
vd rog si md iertaEi dacd a1i fost acolo gi v-am omis numele.
De o importanfi cruciald pentru intoarcerea mea au fost
Michael Sullivan gi Susan Reintjes.
John
Audette, Ra;rmond Moody, Bill Guggenheim qi Ken
Ring, pionieri ai comunititii EPM, a cdror influentd asupra mea
a fost nemdrginitd (ca sd nu mai vorbim despre excelenta asis-
tentd a lui Bill in redactarea textului).
Alli lideri gdnditori din cadrul migcdrii ,,Virginia
Consciousness", printre care doctorii Bruce Greyson, Ed Kelly,
Emily Williams Kelly, Jim Tucker, Ross Dunseath gi Bob Van
de Castle.
Agenrul meu literar, trimis parce de Dumnezeu, Gail Ross,
qi minunalii ei colaboratori, Howard Yoon qi ceilalli de la Ross
Yoon Agency.
Ptolemy Tompkins pentru contributiile lui erudite ce au la
bazd cunoagterea fdrd egal a mai multor milenii de literaturd
despre viala de apoi qi pentru superba lui pricepere de redac-
tor gi de scriitor, folositi pentru a impleti experien[a mea in
textul acestei cdrti, sporindu-i valoarea, aqa cum merita.
Priscilla Painton, vicepreqedinte qi redactor executiv, gi
Jonathan
Karp, vicepregedinte executiv qi editor la Simon &
Schuster, pentru extraordinara lor viziune gi pasiunea de a face
aceastd lume un loc mult mai bun.
Marvin qi Terre Hamlisch, prieteni minunafi ale cdror
entuziasm gi interes pdtimag m-au ajutat sd trec printr-o
perioadd criticd.
Terri Beavers qi Margaretta Mcllvaine pentru modul strd-
lucit in care au reugit sd creeze o punte intre vindecare gi
spiritualitate.
|
170
|
DovADALIIMIIDEDINcoLo
Karen Newell pentru impdrtdgirea explordrilor in stdrile
de conqtiinli profundd gi pentru cd m-a invdqat cum ,,sd fii
iubirea care egti", gi ceilal{i fdcdtori de miracole de la Instirutul
Monroe din Faber, Virginia, in special Robert Monroe pen-
tru cd a urmat ceea ce este nu ceea ce ar trebui sd
fie;
Carol
Sabick de la Herran qi Karen Malik, care m-au ciutat; gi
paul
Rademacher gi Skip Atvvater, care m-au primit cu drag in acea
comunitate iubitoare de pe pdgunile eterice din munqii indti ai
Virginiei centrale. De asemenea, lui Kevin Kossi, Patty Avalon,
Penny Holmes,
Joe
qi Nancy ,,Scooter" McMoneagle, Scott
Taylor, Cindy Johnston, Amy Hardie, Loris Adams
$i
tuturor
colegilor Cdldtori prin Poarti de la Institutul Monroe din fe-
bruarie 2011, asistentii mei (Charleene
Nicely, Rob Sandstom
qi Andrea Berger)
9i
colegii parricipanti la Lifeline (qi asistengii
Franceen King qi
Joe Gallenberger) in iulie 2011.
Bunii mei prieteni qi critici Jay Gainsboro,
Judson Newbern,
dr. Allan Hamilton gi Kitch Carter, care au citit versiuni initiale
ale acestui manuscris
$i
au sesizat frustrarea pe care mi-o
provoca sintetizarea experientei mele cu neuro$tiinta.
Judson
gi Allan au contribuit major ajutdndu-md sd apreciez adevd-
rata forqi a experientei mele din perspectiva omului de gtiintd
sceptic, iar
Jay a fdcut acelagi lucru de pe pozitia omului de
$Uinte
mistic.
Confrali exploratori ai congtiin[ei profunde
$i
ai Unitefli,
printre care Elke Siller Macartney gi
Jim Macartney.
Confratele meu in ale experienlelor in pragul motii Andrea
Curewitz, pentru excelentele lui sfaturi legate de redactarea
texnrlui, gi Caroll'n Tyler, pentru felul profund emolional in
care mi-a ghidat in[elegerea.
Blitz qi Heidi James, Susan Carrington, Mary Horner, Mimi
Sykes qi Nancy Clark, ale cdror curaj qi credinld in fala unei
pierderi profunde m-au ajutat sd-mi apreciez darul.
Janet Sussman, Martha Harbison, Shobhan (Rick) qi Danna
Faulds, Sandra Glickman
Ei
Sharif Abdullah, confrali cil5-
tori cu care m-am intAlnit pentru prima oard pe 11.11.2011,
cdnd ne-am adunat ca sd ne impdrtdgim cele qapte viziuni
optimiste privind un viitor con$tient strdlucit pentru
intreaga umanitate.
Printre numerogii alti oameni cdrora trebuie sd le adre-
sez mulgumiri, i-ag numi pe acei prieteni ale cdror gesturi
din acea perioadd extrem de dificild qi ale cdror cornentarii
$i
observalii ingelepte mi-au ajutat familia qi au cdliuzit rela-
tarea pove$tii mele: Judy
gi Dickie Stowers, Susan Carrington,
Jackie
gi Dr. Ron Hill, Drs. Mac McCrary qi George Hurt,
Joanna
gi Dr. Walter Beverly, Catherine gi Wesley Robinson,
Bill gi Patty Wilson, DeWitt qi
Jeff
Kierstead, Toby Beavers,
Mike gi Linda Milam, Heidi Baldwin, Mary Brockman, Karen
gi George Lupton, Norm gi Paige Darden, Geisel gi Kevin Nye,
Joe $i
Betty Mullen, Buster gi Lynn Walker, Susan Whitehead,
Jeff Horsley, Clara Bell, Courtney
Si Johnny
Alford, Gilson gi
Dodge Lincoln, Liz Smith, Sophia Cody, Lone Jensen, Suzanne
qi Steve
Johnson, Copey Hanes, Bob qi Stephilrrie Sullivan,
Diane gi Todd Vie, Colby Froffitt, familiile Taylor, Reams,
Tatom, Heppner, Sullivan qi Moore qi foarte multi al[ii.
Recunoqtinla mea, ir special fald de Dumnezeu, este
nemdrginitd.
aE l DovADALUMnDEDINcoLo
Listi de lecturd
Atwater, F. Holmes. Captain of My Ship, Master of My SouI.
Charlottesville,VA: Hampton Roads, 2001.
Atvvater, P. M. H. Near-Death Experiences: The Rest of the
Story. Charlottesville, VA: Hampton Roads, 2011.
Bache, Christopher. Dark Night, Early Dawn: Steps to a Deeper
Ecology of Mind. Albany, I{Y: State University of New
York Press, 2000.
Buhlman, William. The Secret of the SouI: Using Out-of-Body
Experiences to Understand Our True Nature. New York:
HarperCollins, 2001.
Callanan, Maggie gi Patricia Kelley. Final Gifts: Understanding
the Special Awareness, Needs, and Communications of
the lring. New York Poseidon Press, 1992.
Carhart-Harris, R.L., et alia,,,Neural correlates of the
psychedelic state determined by fIt4RI studies with
psilocybin", Proc. Nat. Acad. Of Sciences 109, no. 6 (Feb.
2or2l: 2138-2143.
Carter, Chris. Science and the Near-Death Experience: How
Consciousness SurvrVes Death. Rochester, VT: Inner
Traditions, 2OlO (gtiinta
$i
experienfele tn pragul mor{ii,
Bucuregti, Editura Lifestyle Publishing, 2Ol2).
Chalmers, David
J. The Conscious Mind: In Search of a
Fundamental Theory. Oxford: Oxford University Press,
1996.
Churchland, Paul M. The Engine of Reason, the Seat of the
Soul. Cambridge, MA: MIT Press, 1995.
Collins, Francis S. The Language of God: A Scientist Presents
Evidence
for
Belief. New York Simon & Schuster, 2006.
Conway, John
gi Simon Kochen.
,,The free will theorem",
Foindations of Physics (Springer
Netherlands) 36, nr. 10
(2006): r44I -73.
-.,,The
strong free will theorem", Notices of the AMS 56,
no. 2
(2009): 226-32.
Dalai Lama (His Holiness the Dalai Lama). The Universe in a
Single Atom: The Convergence of Science and
Spirituality. New York Broadway Books, 2005.
Davies, Paul. Ihe Mind of Go* The Scientific Basis
for
a
Rational World. New York Simon & Schuster, 1992.
D'Souza, Dinesh. Life After Death: The Evidence. Washington,
DC: Regnery, Inc., 2009.
Dupr6, Louis gi
James A. Wiseman. Light
from
Light: An
Anthology of Christian Mysticism. Mahwah, NJ: Paulist
Press, 2001.
Eadie, Betty l. Embraced by the lighf. Placerville, CA: Gold
Leaf Press, 1992.
Edelrnan, Gerald M. gi Giulio Tononi. A Universe of
Consciousness. New York: Basic Books, 2000.
Fox, Matthew gi Rupert Sheldrake. The Physics of Angels:
Exploring the RealmWhere Science and Spirit Meet New
York HarperCollins, I
gg6.
Fredrickson, Barbara. Positivity. NewYork Crown, 2009.
Guggenheim, Bill and Judy Guggenheim. HeIIo
from
Heaven!
New York, NY: Bantam Books. 1995.
Hagerty, Barbara Bradley. Fingerprints of God. New York:
Riverhead Hardcover, 2009.
Haggard, P gi M Eimer.
,,On the relation between brain
potentials and conscious awarenes s", Experimental
Brai n Research126 (1999): 128-33.
Hamilton, Allan J. The ScaIpeI and the SouL New York:
Penguin Group, 2008.
Hofstadter, Douglas R. Gridel, Escher, Bach: An Eternal Golden
Braid. NewYork Basic Books, 1979.
Holden, Janice Miner, Bruce Greyson qi Debbie
James., eds.
The Handbook of Near-Death Experiences: Thirty Years
of Investigation. Santa Barbara, CA: Fraeger, 2009.
Houshmand:, Zara, Robert B. Livingston gi B. Alan Wallace,
eds., Conscioaslress at the Crossroads: Conversations
,
rA
I
DovADALuMrrDEDrNcoLo
with the Dalai Lama on Brain Science and Buddhism.
Ithaca, NY: Snow Lion, 1999.
Jahn, Robert G.
$i
Brenda
J. Dunne. Margins of Reality: The
RoIe of Consciousness in the Physical World. New York:
Harcourt Brace
Jovanovich, 1987.
Jampolsky, Gerald G. Love Is Lefting Go of Fear. Berkeley, CAi
Celestial Arts, 2004.
Jensen, Lone. Gifrs of Grace: A Gathering of Personal
Encounters with the VirginMary. New York
HarperCollins, 1995.
Johnson, Timothy. Finding God in the
Questions:
A Personal
Journey. Downers Grove, IL: InterVarsity Press, 2004.
Kauffman, Sruart A. At Home in the Universe: The Search
for
the Laws of Self-Organization and ComplexiDl. New
York Oxford University Press, 1995.
Kelly, Edward F., Emily Williams Kelly, Adam Crabtree, Alan
Gauld, Michael Grosso gi Bruce Greyson. Irreducible
Mind: Toward a Psychology
for
the 21st Century.
Lanham, MD: Rowman & Littlefield, 2OO7.
Koch, C. gi K. Hepp.
,,Quantum mechanics and higher brain
functions: Lessons from quantum computation and
neurobiology", Nattf,re 440 (2006): 61 1-1 2.
Kribler-Ross, Elisabeth. On Life After Death. Berkeley, CA: Ten
Speed Press, 1991.
LaBerge, Stephen gi Howard Rheingold. Exploring the World of
Lucid Dreaming. New York Ballantine Books, 1990.
Lau, HC, R. D. Rogers, P. Haggard gi R. E. Passingham.
,,Attention to intention", Science 303 (2004): 1208-10.
Laureys, S. ,,The neural correlate of (un)awareness: Lessons
from the vegetative state", ,,Trends in Cognitive
Science", in Cognittve Science 9 (2005): 556-59.
Libet, B., C. A. Gleason, E. W. Wright qi D. K. Pearl.
,,Time of
conscious intention to act in relation to onset of
cerebral activity (readinesspotential):
The unconscious
initiation of a freely voluntary act", Brain 106 (f
983):
623-42.
Libet, Benjamin. Mind Time: The Temporal Factor in
Consciousne,ss. Cambridge, MA: Harvard University
Press, 2004.
Llin6s, Rodolfo R. I of the Vortex From Neurons to SeIf.
Cambridge, MA: MIT Fress, 2001.
Lockwood, Michael. Mind, Brain & the
Quantum:
The
Compound ?'. Oxford: Basil Blackwell, 1989.
Long,
Jeffrey
gi Paul Perry. Evidence of the Afterlift: The
Science of Near-Death Experiences. New York:
HarperCollins, 2010.
McMoneagle, Joseph. Mind Trek: Exploring Consciousness,
Time, and Space Through Remote Viewing.
Charlottesville, VA: Hampton Roads,.l 993.
-.Remote
Viewing Secrets: A Handbook Charlottesville,
VA: Hampton Roads, 2000.
Mendoza, Marilyn A. We Do Not Die Alone: ,,Jeslts Is Coming to
Get Me in aWhite Pickup Truck", Duluth, GA: I CAN,
2008.
Monroe, Robert A. Far
Journeys. New York Doubleday, 1985.
-.Journeys
Out of the Body. New York: Doubleday, 1971.
-.Ultimate
Journey. New York Doubleday, 1994.
Moody, Raymond A., Jr. Life After Lifu: The Investigation of a
Phenomenon-Survival of Bodily Death. New York:
HarperCollins, 2001.
Moody, Raymond, Jr.
gi Paul Per;y. Glimpses of Eternity:
Sharing a Loved OneTfassage
from
this Life to the
Nexr. New York Guideposts, 2OlO. (Imagini ale
eternitd;ii. Despre trecerea celor dragi din aceastdvia{d
tn urmdtoarea, Bucuregti, Editura Lifestyle Publishing,
201 1)
Moorjani, Anita.
Uing
to Be Me: My Journey ftom
Cancer, to
Near Death, to True Healing. Carlsbad, CA: Hay House,
Inc., 2012.
Morinis, E. AIan. Everyday Holiness: The Jewish Spiritual Path
of Mussar. Boston: Shambhala, 2007.
Motrntcastle, Vemon.
,,An Organizing Principle for Cerebral
Functions: The Unit Model and the Distributed System",
T17o I DovADA LUM' DE DrNcoLo
ln The Mindfnl Brarn, edited by Gerald M. Edelman and
Vernon Mountcastle, pp. Z-50. Cambridge, MA: MIT
Press, 1978.
Murphy, Nancey, Robert
J. Russell
Ei
William R. Stoeger., eds.
Physics and Cosmology-scientiftc
perspectives
on the
Problem of Naural Evil Notre Dame, IN: Vatican
Observatory and Center for Theology and the Natural
Sciences, 2007.
Neihardt,
John G. Black EIk Speaks: Being the Life Story of a
HoIy Man of the oglala sroux Albany: state university
of New York hess, 2008.
Nelson, Kevin. The Spiritual Doorway in the Brain: A
Neurologist's Search
for
the God hperience. New
york:
Penguin, 2011.
Nord, Warren A. Ten Essays on Good and EviI. Chapel Hill:
University of North Carolina
program
in Humanities
and Human Values, 2010.
Pagels, Elaine. The Gnostic Gospels. New
york
Vintage Books,
1979.
Peake, Anthony. The Out-of-Body hperience: The History and
Science of Astral Travel. London: Watkins, 201 1.
(Experien[e
extracorporale: Istoria
Si StiinSa
cdldtoriilor
astrale, Bucuregti, Ed. Lifestyle
publishing,
2013)
Penrose, Roger. Cycles of Time: An Extraordinary New View of
the Universe. New York Alfred A. Knopl 2010.
-.The
Emperor's New Mind. Oxford: Oxford University
Press, 1989.
-.The
Road to Reality: A Complete Guide to the Laws of
the Universe. New York Vintage Books, 2002.
-.Shadows
of the Mind. Oxford: Oxford University
press,
1994.
Pemose, Roger, Malcolm Longair, Abner Shimony, Nancy
Cartwright gi Stephen Hawking. The Large, The SmaII,
and the Human Mind. Cmnbridge: Cambridge
University Press, 1997.
Piper, Don gi Cecil Murphey. 90 Minutes in Heaven: A True
Story of Ltfu and Death. Grand Rapids, MI: Revell, 2004.
,w1
Reintjes, Susan. Third Eye Open-Unmasking Your True
Awareness. Carrboro,
NC: Third Eye Press, 2003.
Ring, Kenneth qi Sharon Cooper. Mindsight: Near-Death and
Out-of-Body Experiences in the Blind. Palo AIto, CA:
William James Center for Consciousness Studies at the
Institute of Transpersonal Psychology, 1999.
Ring, Kenneth qi Evellm Elsaesser Valarino. Iessons
from
the
Light: I'Vhat We Can Learn
from
the Near-Death
Experience. NewYork Insight Books, 1998.
Rosenblum, Bruce qi Fred Kuttner.
Quantum
Enigma: Physics
Encounters Consciousness. New York: Oxford University
Press, 2006.
Schroeder, Gerald L. The Hidden Face of God: How Science
Reveals the Ultimate Truth. New York Simon &
Schuster, 2001.
Schwartz, Robert. Your Soul's PIan: Discovering tfe ReaI
Meaning of the Life You Planned Beforq You Were Born.
Berkeley, CA: Frog Books, 2007.
Smolin, Lee. The Trouble with Physics. New York: Houghton
Mi ffl i n.2006.
Stevenson, Ian. Children Who Remember Previous Lives: A
Question
of Reincarnation. Rev. ed. Jefferson,
NC:
McFarland. 2001.
Sussman, Janet
lris. The Reality of Time. Fairfield, IA: Time
Portal . 2005.
-.Timeshift:
The Experience of Dimensional Change.
Fairfield,IA: Time Portal, 1996.
Swanson, Claude. Life Force, the Scientiftc Basis: Volume Two
of the Synchronized Universe. Tucson, AZ: Poseidia
Press. 2010.
-.The
Synchronized Universe: New Science of the
Paranormal. Tucson, AZ: Poseidia Press, 2003.
Talbot, Michael. The Holographic tlniverse. New York:
HarperCollins, 1991.
Tart, CharlesT. The End of Materialism: How Evidence of the
Paranormal Is Bringing Science and Spirit Together.
Oakland, CA: New Harbinger, 2009.
tt
l
DovADA LUMII DE DINcoLo
Taylor,
Jill Bolte. My Stroke of Insight: A Brain Scientist's
Personal
Journey. New York Penguin, 2006.
Tipler, Frank J. The Physics of Immortalify. New York:
Doubleday, 1996.
Tompkins, Ptolemy. The Modern Book of the Dead: A
Revolutionary Perspective on Death, the SouI, and What
ReaIIy Happens in the Life to Come. New York Atria
Books, 2012.
Tononi, G. ,,An information integration theory of
consciousness", BMC Ne uroscience 5 (2
004): 42-7 2.
Tucker,
J.B.Ltfe Before Life: A Scientific Investigation of
Children's Memories of Previous lrves. New York St.
Martin's, 2005.
Tlrrrell, G. N- M. Man the Maker: A Study of Man's Mental
Evolution. New York Dutton, 1952.
Van Lommel, Pim. Consciousness Beyond Life: The Science of
Near-Death Experience. New York HarperCollins, 2010.
Waggoner, Robert. Lucid Dreaming: Gateway to the Inner Self.
Needham, MA: Moment Point Press, 2008.
Wegner, D.M. Thelllusionof Conscious MIl. Cambridge, MA:
MIT Press, 2002.
Weiss, Brian L. Many Lives, Many Masters. New York Fireside,
1988.
Whiteman, J. H. M. The Mystical Life: An Outline of Its Nature
and Teachings
from
the Evidence of Direct Experience.
London: Faber & Faber, 1961.
-.OId
& New Evidence on the Meaning of Life: The
Mystical World-View and Inner Contest. Vol. l, An
Introduction to Scientiftc Mysticism. Buckinghamshire:
Colin Smythe, 1986.
Wigner, Eugene.
,,The Unreasonable Effectiveness of
Mathematics in the Natural Sciences", Communications
in Pure and Applied Mathematics 13, no. f (1960).
Wilber, Ken., ed.
Quantum Questions.
Boston: Shambhala,
1984.
Williamson, Marianne. A Return to Love: Reflections on the
Principles of a Course in Miracles. New York:
HarperCollins, 1992.
Ziewe, Jur
gen. Multi dimensional Man. SeIf
-publishe
d, 2 00 8'
Zukav, Gary. The Dancing Wu Li Masters: An Overview of the
New Physics. New York: William Morrow, 1979'
Anexa A:
Declara[ia doctorului
Scott Wade
Ca specialist in boli infecfioase, am fost solicitat s5-l consult
pe dr. Eben Alexander cdnd s-a prezentat la spital, pe 10 no-
iembrie 2008, qi s-a descoperit cd suferd de meningitd bacte-
riand. Dr. Alexander s-a irnbolndvit foarte rapid, cu simptome
asemdndtoare gripei, dureri de spate qi durere de cap. A fost
imediat transportat la Urgente, unde i s-a efecruat o tomo-
grafie computerizati la cap gi apoi o punclie lombarf, in urma
cdreia lichidul rahidian a sugerat o meningitd gram-negati-
vd. S-a inceput imediat administrarea de antibiotice pe cale
intravenoasd avdnd drept gintd meningita gi a fost conectat
la o magini de ventilalie, din cauza condigiei critice in care
se afla gi a faprului cd intrase in comd. in decurs de doudzeci
gi patru de ore, s-a confirmat ci bacteria gr:rm-negativd din
lichidul rahidian era E. coli. O infecge mai rdspdnditd la copii,
meningita E coli este foarte rard la adulti (incidente anuald
mai micd de 1 la 10 milioane in Statele Unite ale Americii),
mai ales in absenla unor traume la cap, a neurochirurgiei sau
a altor afecfiuni medicale cum ar fi diabetul. Dr. Alexander
era foarte sdndtos in momentul diagnosticului gi nu a putut fi
identificati nicio cauzi subiacentd meningitei sale.
Rata mortalitdtii pentru meningita gram-negativd la copii
gi adulti se situeazd intre 40 gi 80 la sutd. Dr. Alexander s-a
prezentat la spital cu accese epileptice
$i
o stare mentald
vddit alteratd, amdndoud reprezentAnd factori de risc pentru
complicagiile neurologice sau deces (mortalitate
de peste 90 la
sutd). in pofida tratamentului prompt gi agresiv cu antibiotice
180-l DovADALUMIIDEDINcoLo
pentm
meningita E. coli,precum 9i
a ingrijirii neintrerupte de
Ia sec$a de terapie intensivi, eI a rlmas in comi timp de qase
zile, iar speranta pentru o recuperare rapidi a scdzut
(mor-
talitate de peste 97 la sutd). Apoi, in a
$aptea
zi, a avut loc
un miracol
-
a deschis ochii, a devenit alert qi a fost repede
deconectat de la ventilator. Faptul cd gi-a revenit complet de
pe urma bolii dupd ce a fost in comd aproape o sdptimAnd
este cu adevirat remarcabil.
Anexa B:
Ipoteze neurostiintifice
lilate in calcul'pentru
explicarea elq)erien[ei mele
Dr. Scott Wade
AnalizAndu*mi amintirile impreunl cu mai mulli neurochi-
rurgi gi oameni de qtiinqd, am luat ire calcul cdteva ipoteze
care ar putea sd explice lucrurile pe care mi le-am amintit.
Ca si trec direct la esenta problemei, niciuna nu a reuqit sd
explice interactivitatea variatd, robusti qi complexd a expe-
rienlelor din Poartd qi Esen{d (,,ultrarealitatea"). Printre ele
se numdrd:
1. Un program primitiv al trunchiului cerebral pentru
alinarea durerii gi suferinlei terminale (,,argumentul
evolu{ionist"
-
o posibild reminiscenqd a strategiilor
de ,,moarte mimat5" de la mamiferele inferioare?).
Aceasta nu explicd natura robustd
Si
variat interactivd
a amintirilor.
2. Rememorarea distorsionatd a amintirilor din pdrqile
profunde ale sistemului limbic (de exemplu, amigdala
Iaterald) care sunt acoperite suficient de straturile de
creier pentru a fi relativ protejate de inflamalia
provocatd de meningitd, care se produce in principal la
suprafa{a creierului. Aceasta nu explici natura robustd
Si
variat interactivd a amintirilor.
3. Blocajul glutamaruIui endogen prin excitotoxicitate,
imitand un anestezic halucinogen, ketamina (folositd
uneori pentru a explica in linii mari EPM-urile). Am
l-fif
DovADALUMIIDEDINC'L.
avut ocazia se constat efectele ketaminei folosite ca
anestezic in prima pafie a carierei mele de neurochi-
rurg la Facultatea de Medicind Harvard. Starea haluci-
nogeni pe care o inducea era extrem de haoticd qi
nepldcuti, neavdnd absolut nicio asemdnare cu
experienta mea din starea de coma.
4. ,,Evacuatea"
N,N-dimetiltriptaminei
(DMT) (din glanda
pineald sau din alt loc din creier). DMT, un corrpetitor
al serotoninei
(mai ales Ia receptorii S-HTIA, 5-HT2A
qi 5-HT2C), provoacd halucina(ii animate qi stdri
asemdndtoare visdrii. Personal. sunt familiarizat cu
experienlele legate de substanlele agoniste /antagonis-
te serotoninei
(adicd, LSD gi mescalind) din perioada
adolescenlei, la inceputul anilor 1970. N-am avut nicio
experien!5 directd cu DMT, dar am vdzut pacienli sub
influenla acestei substanle. Ulftarealitatea variati ar
necesita toru$i un neocortex auditiv qi vizualintact ca
regiuni-fint5 in care sd se genereze o exper,ien{d
audiovizual5 atAt de variatd precum cea pe care am
a\,'ut-o in comd. Coma prelungitd cauzat5 de meningi-
ta bacteriand mi-a vdt5mat grav neocortexul, acesta
fiind locul in care toate acea serotoninl din nucleul
rafeului din trunchiul cerebral (sau DMT, un agonist al
serotoninei) ar fi alut efecte asupra experienlei vizual/
auditive. Dar cortexul meu era scos din funcqie, iar
DMT nu ar fi alut unde si aclioneze in creier. Ipoteza
DMT a cdzut datoritd ultrarealitdtii experientei
audiovizuale gi a lipsei cortexului asupra cdruia sd fi
putut acliona.
5. Conservarea izolatd a regiunilor corticale ar fi putut
explica o parte din experienta a\,"ute, dar probabilitatea
era extrem de redusd,
lindnd
cont de severitatea
meningitei qi a lipsei de reaclie la terapie timp de o
sdptdmAnd: celulele albe de sAnge periferice numdrau
peste 27 000 per mm3, 31 la suti benzi cu granulalie
i 84l DovADALUMIIDEDINcoLo
todcd, numirul celulelor albe de sdnge din lichidul
cefalorahidian (LCR)
era de peste 4 300 per mm3,
glucoza din LCR scdzuse la 1,0 mg/dl, proteina LCR
1 340 mg/dl, implicare meningeald difuzi cu anomali-
ile cerebrale asociate au apdrut pe tomografiile mele
computerizate, qi examindrile neurologice ce demon-
strau alteriri grave ale funcliei corticale gi disfuncgi
ale motilitifii extraocu]are indicAnd vitdmarea trun-
chiului cerebral.
6. ?n efortul de a explica
,,ultrarealitatea" experientei, am
examinat gi aceastd ipotez5: era posibil oare ca re{ele
de neuroni inhibitori sd fi fost afectate preponderent,
permitAnd astfel niveluri neobignuit de ridicate de
activitate printre retelele neuronale excitatorii care sd
genereze aparenta
,,ultratealitate" a experientei mele?
Este de a$teptat ca meningita sd afecteze preferenqial
cortexul superficial, ldsAnd probabil strarurile mai
profunde pa4ial funcfionale. Unitatea de calcul a
neocortexului este
,,coloana funclional5" din gase
straturi, fiecare cu un diametru lateral de 0,2-0,3
milimetri. Existi o intrep dtrundere semnificativd
laterald la coloanele imediat adiacente ca rispuns la
semnalele de control modulatoare care-gi au originea
in mare parte in regiunile subcorticale (talamusul,
ganglionii bazali
Ei
trunchiul cerebral). Fiecare coloand
funclionald are o componentd la suprafald (straturile
1-3), astfel incAt meningita pertubd efectiv funclia
fiecdrei coloane doar prin deteriorarea straturilor
superficiale ale cortexului. Distributia anatomice a
celulelor inhibitoare qi excitatoare, care au o reparti-
zare destul de echilibratd in cadrul celor qase straturi,
nu susfine aceastd ipotezi. Meningita difuzd peste
suprafata creierului scoate efectiv din funcgie intregul
cortex ca urmare a acestei arhitecturi in coloane.
Distrugerea pe intreaga grosime nu este necesari
pentru perturbarea totald a funclionalitdlii.
JinAnd
EL
cont de durata prelungitd a deteriordrii funcliei mele
neurologice (Sapte zile)
$i
de severitatea infecliei, este
improbabil ca pAnd gi strarurile mai profunde ale
cortexului sd fi rimas funclionale.
7. Talamusul, ganglionii bazali gi trunchiul cerebral sunt
structurile cerebrale mai profunde (,,regiuni subcorti-
cale") despre care unii dintre colegi au postulat ce se
poate sd fi contribuit la procesarea unor asemenea
experienge hiperreale. De fapt, niciuna dintre acele
structuri nu ar fi putut sd joace
weun astfel de rol fdrd
sd fi ar.ut mdcar cAteva regiuni ale neocortexului incd
intacte. Togi au admis, in final, cd numai aceste
structuri subcorticale singure nu ar fi pLtut sa
efectueze calculele neuronale intense necesare pentru
o asemenea tapiserie experienliald atAt de bogat
interactivd.
8. Un ,,fenomen de reboot"
-
o evacuare aleatorie,,a unor
amintiri disjuncte provenite de Ia amintiri vecdi din
neocortexul vdtdmat, care ar putea sd apard la restar-
tarea cortexului in congtiinld dupd o cddere prelungitd
a intregului sistem, ca in meningita mea difuz6.
Jin6nd
cont mai ales de complexitatea amintirilor
mele complicate, acest lucru pare extrem de
improbabil.
9. O neobiqnuitd generare a amintirilor printr-o cale
vizuald arhaicd ce trece prin mezencefal, folositd in
mod proeminent de pdsir| dar numai rareori identifi-
cabild la oameni. Poate fi demonstratd la oamenii care
sunt orbi la nivel cortical, ca urm.[e a vitdmdrii
cortexului occipital. Nu a oferit niciun indiciu privind
ultrarealitatea la care am fost martor gi nu a reugit sd
explice intreleserea auditiv-vizuald.
| 186 | DovADALUMTTDEDTNcoLo