Școala Națională de Studii Politice și Administrative

Facultatea de Administrație Publică

12 ianuarie

„STRUCTURA REVOLUȚIILOR ȘTIINȚIFICE”

THOMAS KUHN
- Analiză epistemologică asupra lucrării -

Disciplina Nume și Prenume

Metodologia cercetării în științele administrative Toma Ramona Andreeea, Gupa 6 AP

București
2021
1. Care este problematica lucrării „Structura Revoluțiilor științifice”?
Lucrarea lui Kuhn, „Structura Revoluțiilor științifice”, apărută in anul 1962 a devenit o
învățătură de referinta asupra evoluției științei, problematica sa fiind dezvoltarea teoriei conform
căreia dezvoltarea științei, implicit creșterea cunoașterii umane nu este o acțiune lineara, ci se
întâmpla in etape: știința normala, perioade de înverșunare si revoluții științifice. Totodata, el
menține modelul paradigmatic de extindere a științei, paradigme ce, în viziunea lui Kuhn, sunt
concepute să ajute cercetătorii să contribuie la evolutia științei normale, adică creșterea
cumulativă a științei. Istoria si filozofia stiintei in perspectiva lui Kuhn , se concentrează pe
probleme conceptuale, cum ar fi practicarea științei normale, influența evenimentelor istorice,
natura revoluțiilor științifice si a evolutiei prin revoluții științifice, dezvăluirea unor descoperiri
științifice. De asemenea in lucrarea sa este susținut faptul că evoluția teoriei științifice nu reiese
din acumularea directă a faptelor, ci dintr-un set de circumstanțe intelectuale și posibilități

2. Care este teza susținută de autor?

Teza susținută de autor este aceea că acesta incearcă sa se distanțeze căt mai mult de raționalism
in cadrul științelor si totodata tinzând spre umanizarea lor.
Unul din argumentele aduse de acesta
este conturat chiar in jurul termenului folosit de acesta pe parcursul lucrării, acela de
paradigmă.Un alt argument este acela adus de faptul că autorul părăsește partea teoreică a științei
pentru trecutul ei, adică pentru istoria ei ce ne exemplifică folosirea termenului de umanizare.
Acesta susține prin lucrarea sa, si ca o concluzie a ideilor de mai sus, că știința nu se indreaptă
spre un viitor in care va pune bazele unei societăți moderne, că aceasta va fi văzuta doar ca o
”materie” printre altele si explica necesitatea unei revoluții științifice intr-un mod nu neaparat
critic, mai mult intr-un mod pentru a ne face pe noi cititoii să ințelegem necesitatea ei.

3.Definiți următoarele concepte: paradigmă, comunitate științifică, știință normală,

revoluție științifică
Paradigmă – potrivit ipotezei lui Kuhn, paradigmele sunt realizările ştiinţifice general
recunoscute care, pentru o perioadă, oferă probleme şi soluţii model unei colectivitati de
profesionisti. O paradigmă este o multime de reguli si metode de cercetare folosite de către o
colectivitate științifică în demersul de cercetare. Orice comunitate științifică își extinde o
paradigmă proprie de cercetare, total diferită de celelalte paradigme produse de alte comunități
științifice. Paradigma sustine la indrumarea științei normale pentru ca aceasta să fie avantajoasa,
astfel încăt „atunci când paradigma este de succes, profesia va fi rezolvat probleme pe care
membrii săi cu greu și le-ar fi imaginat și nu le-ar fi rezolvat niciodată fără ajutorul paradigmei”.
Ștință normală - analiza fondata categoric pe una sau mai multe realizări ştiinţifice
trecute, realizări pe care o anumită comunitate ştiinţifică le recunoaşte, pentru o vreme, drept
fundament a practicii ei. Este activitatea comun a oamenilor de știință de a observa, teoretiza si
experimenta in cadrul unei paradigme.

Comunitate științifică – un ansamblu de cercetători în jurul căruia se afla o notiune

comuna de cercetare, o paradigmă, care este total diferită de celelalte paradigme dezvoltate de
alte comunități științifice.
 Revoluție științifică – este un procedeu necumulativ în care o paradigmă mai veche este
substituita, integral sau parțial, de o nouă paradigmă necompatibila cu ea. In consecinta, în
dinamica oricărei discipline ştiinţifice se înregistrează două etape distincte cercetarea normală
sau cercetarea bazată pe paradigmă și revoluția științifică care zauzeaza transformarea
fundamentelor şi determină o trecere de la o formă de practică ştiinţifică la altă formă, diferită
calitativ

4. Care este natura și necesitatea revoluției științifice?

În aceasta lucrare este analizata direct calitatea revoluțiilor științifice și evidentiate
momentele de rascruce majore în dezvoltarea științei, legate de numele lui Copernic, Newton,
Lavoisier si Einstein.
Un renumit exemplu de revoluție în gândirea științifică il cinstituie Revoluția
Copernicană. În școala de gândire a lui Ptolemeu, cicluri si epicicli erau utilizate pentru
modelarea mișcărilor planetelor într-un cosmos care a avut un Pământ staționar în centrul său. In
vreme ce corectitudinea observărilor celeste a crescut, dificultatea mecanismelor ciclurilor si
epiciclilor Ptolemeice a trebuit să se mareasca pentru a se pastra pozițiile planetare calculate
aproape de pozițiile de observare. Copernic a adus o propunere de cosmologie în cadrul căreia,
Soarele a fost în centru, iar Pământul era una din planetele care gravita în jurul sau. Pentru
modelarea mișcărilor planetelor, Copernic a folosit instrumentele cu care era familiarizat,
ciclurile si epicicli, intrumentele ptolemeice. Prin urmare, modelul lui Copernic avea necesite de
mai multe cicluri si epicicli decât erau în curentul model ptolemeic și multumita lipsei acurateții
în calcule, modelul său nu se vede sa ofere prevederi mai precise decât modelul lui Ptolemeu.
Contemporanii lui Copernic i-au respins cosmologia, iar Kuhn afirmă că au fost îndreptățiți să
facă acest lucru, din cauza lipsei de credibiltiate a cosmologiei sale.
În perioada creșterii accretive a științei se întâmplă să se producă apariția unor fenomene
noi, necunoscute până într-un anumit moment, care nu mai pot fi cercetate cu metodele
paradigmei curente, deoarece aceasta nu poate oferi răspunsuri și explicații mulțumitoare,
vizibile, științifice ale fenomenului nou apărut. Acesta este momentul în care comunitatea
academică intră in criză și este nevoie de intervenția schimbării de paradigmă, adică are loc o
revoluție științifica. De aici reiese că o revoluție științifică își are rostul în cazul in care criza se
instaleaza si paradigma curentă nu face față noului fenomen. Așadar, o revoluție științifica
reprezintă răsturnarea principiilor fostei paradigme, noua paradigmă cuprinzând astfel un nou set
de reguli și metode folosite de cercetatori în procesul de cercetare, pană în momentul în care și
aceasta va intra în criză si va trebui înlocuită cu altă paradigmă.

5. Care este în viziunea dvs. aplicabilitatea analizei lui Kuhn pentru domeniul științelor
sociale? Cum caracterizați științele administrative, având în vedere viziunea lui Kuhn
despre cunoașterea științifică?
În opinia lui Kuhn sunt doua tipuri de știinte: științele naturale (matematica, fizica,
chimia) care sunt științe paradigmatice și științele sociale, care nu au în centrul său o
paradigmă, prin urmare obiectul lor de studiu nu este foarte bine definit. De asemenea, el
include Economia în cadrul științelor pre-paradigmatice, știință ce nu a ajuns încă la
maturitatea necesară.
Știința administrativă este o disciplină științifică socială, având un obiect de studiu
specific, obiectul său de studiu fiind administrația însăși. Cu toate că este o știință de sine
stătătoare, studiul administrației este fragmentat din punct de vedere științific, în viziunea
unor autori existând mai multe științe administrative.
Din punctul meu de vedere, referitor și la afirmațiile lui Kuhn, știinta administrativă
nu este știință paradigmatică, ea neajungând la o maturite științifică necesară, și fiind
știintă socială, și nu naturală. De asemenea fiind fragmentată istoric si geografic, nu
consider că are în centrul său o paradigmă, un anumit nucleu.
În concluzie, în viziunea lui Kuhn, este bine ca o știință să nu sufere modificări atât de
des și de ușor, iar în viziunea mea, știința administrativa este exact opusul viziunii lui
Kuhn în ceea ce privește o știință ideala, administrația fiind în continuă schimbare si
fluctuare si mereu va rămâne așa, din punct de vedere al normelor si reglementărilor pe
care aceasta le cuprinde.