PREMISE

EPISTEMOLOGICE
ALE ŞTIINŢEI
ECONOMICE
CURS 7
INTRODUCERE
 Ştiinţele au ceva comun, iar ştiinţa nu este
nimic altceava decât un ansamblu coerent
de cunoştinţe
 Termenul „ştiinţific” conferă un merit sau
un semn al unei încrederi speciale unui
enunţ sau manierei de a raţiona
 Se face des apel la autoritatea ştiinţei sau a
oamenilor de ştiinţa pentru a justifica
situaţii de la cele mai complicate până la
cele mai banale.
ŞTIINŢE ŞI DISCIPLINE
 Denumirea “ştiinţă” are scopul de a sublinia baza solidă a
metodelor utilizate
 Ştiinţa economică şi ştiinţele politice aproape s-au banalizat
printr-o extremă dispersare în discipline de învăţământ
proclamate „ştiinţe”
 Invocă metoda empirică ca bază a cunoaşterii ştiinţifice:
culegere a „faptelor”, printr-o observare atentă şi prin
experienţă, din care sunt deduse apoi, legile şi teoriile
aferente prin procedee logice
 Există profunde dificultăţi în aplicarea ideilor după care,
ştiinţa aşezată pe o bază sigură, rezultată din observaţie şi
experienţă, reprezintă singura modalitate demnă de
încredere
 DIFICULTĂŢILE “EMPIRISMULUI”

1. optimismul nelimitat al unora asupra metodei

 Teoriile economice nu pot fi nici probate şi nici
infirmate de o manieră concludentă
 ştiinţa este o activitate raţională?

2. natura cunoaşterii economice şi limitele acestei cunoaşteri

 epistemologia are meritul de sublinia diferenţele dintre
cunoaşterea comună şi cunoaşterea ştiinţifică

3. tendinţa de a deplasa discuţia despre ştiinţa economică în

perimetrul practicii – consecinţe:
 Istoricismul
 Favorizarea cunoaşterii intuitive in loc de cea practică
 CUM “IDENTIFICĂM” O ”ŞTIINŢĂ”?

 Nu există o „retetă” după care o teorie să fie acceptată

drept ştiinţifică de cât mai mulţi oameni
 Opinia publică a receptat teoriile economice drept
ştiinţifice, pentru că prin intenţia declarată a autorilor
ele au fost lansate aşa
 Analogia cu alte ştiinţe
 Ştiinţa, în general, deci şi ştiinţa economică trebuie să
fie comunicabilă tuturor celor suficient de instruiţi pentru
a o înţelege
 nu orice fel de produse literare care utilizează un
vocabular economic apreciabil pot fi trecute în contul
ştiinţei economice
 GRADE DE CUNOAŞTERE ŞTIINTIFICĂ

 Se pot deduce trei grade de cunoaştere, pentru

care se pot identifica şi zonele de interes

1. TEORIA

2. DOMENIUL SE STUDIU

3. LIMBAJUL
 TEORIA
 TEORIA - mod de a imagina economia şi un mod de a o
gândi

 TEORIA ECONOMICĂ - toate teoriile între care

există afinităţi şi similitudini filosofice şi care întregesc o
concepţie

 Teoria economică reflectă progresul făcut de ştiinţa

economică în îmbunătăţirea modului ei de structurare şi
de rafinare a principiilor de analiză a comportamentului
uman

 Relevă formele de reînnoire ale ştiinţei economice

 FORMELE DE REÎNNOIRE ALE ŞTIINŢEI
ECONOMICE

1. luarea în considerare a unui fenomen social masiv şi relativ nou:

 cazul afluxului monetar, pentru mercantilişti; expansiunea industrială,
pentru Adam Smith; extinderea şomajului, pentru Keynes; redefinerea
economică a statului, pentru Hayek; extinderea capitalismului, pentru
economiştii actuali
2. aplicarea unei metode noi de gândire a fenomenelor deja
recunoscute şi integrate în raţionamentele economice:
 cazul marginalismului, prin introducerea generalizată a conceptelor
infinitezimale şi a conceptelor topologice în analiza economică modernă;
3. integrarea în piaţă a fenomenelor considerate în mod tradiţional
non-piaţă
4. construirea politicilor economice:
 cazul politicilor conjuncturale (ale reglajului fin), cazul anticipărilor
adaptative şi al anticipărilor raţionale
 FORMELE DE REÎNNOIRE ALE ŞTIINŢEI
ECONOMICE

5. extinderea capitalismului şi a economiei de piaţă:

 cazul economiilor emergente din fostul spaţiu comunist;

6. construcţia economică europeană:

 cazul Uniunii Europene;

7. globalizarea

8. extinderea domeniului de cercetare economică:

 cazul capitalului uman.
 DIFERENDELE DINTRE ECONOMIŞTI

 Economiştii sau cei care studiază economia sunt departe de

un acord în privinţa economiei
 Explicaţii:
1. istoria ştiinţei economice ne arată un tablou complex şi de o
diversitate neobişnuită în rândul celorlalte ştiinţe, fie ele
naturale sau sociale
2. limbajul economiştilor pare să sufere de un soi de "balcanism",
împiedicând buna comunicare a rezultatelor ştiinţei economice

 Natura dezacordurilor:
1. Pur doctrinară
2. Ideologică
3. Gradul de informare asupra progreselor ştiinţei economice, cât
şi de asumarea acestora în cercetarea economiei
 TEORII ŞI MODELE

 MODELUL - noţiune esenţială a cunoaşterii ştiinţifice

 MODELUL = reprezentarea fenomenelor cu ajutorul

elementelor organizate într-o structură
 Caracterul abstract
 structura sa este explicată în termeni logici sau matematici

 Tipuri de modele:
1. Matematice - parametri pe care-i conţin sunt introduşi
explicit, pentru că valorile lor empirice pot fi efectiv estimate
2. Teoretice - pun accent pe explicarea fenomenelor fără a
urmări în mod direct aplicaţii numerice
 Vezi: A. Cournot, L. Walras, S. Jevons, A. Marshall, K. Wicksell şi J.
M. Keynes
 MODELELE MATEMATICE

 ABSTRACTIZARE – FORMALIZARE – RELAŢII MATEMATICE

 Relaţiile matematice au servit la:
 definirea comportamentului agenţilor economici
 ca o prelungire a fundamentelor microeconomice,
 elaborarea unei psihologie sumară a consumatorului şi a
producătorului
 Succesul - explicabil prin inteligibilitatea şi non-ambiguitatea lor
 Rămâne deschisă problema găsirii unei matematici convenabile
care să dea o formă mai bună modelelor econometrice
 Trebuie căutată o soluţie mai bună pentru introducerea timpului
în modele
 Timpul - sursă a incertitudinii
 Timpul – resursă rară
 Semnificaţia cauzalităţii
DOMENIUL DE CERCETARE
 o construcţie conceptuală abstractă
 o sursă de date observabile:
 Controverse între:
 Cantitativişti
 Explicaţionişti
 Divizare între:
 Micro
 Macro
CANTITATIVISM vs
EXPLICATIONISM
 Caracterizarea empirică a mărimilor globale la nivelul unui
„agregat” necesită unele precizări:
 Agregarea datelor permite, de exemplu, să se determine
volumul producţiei unei ţări sau a indicelui preţurilor, dar nu
se poate reduce la simple calcule de mărimi medii
 Criteriile agregării şi condiţiile propuse sunt adesea stabilite
prin procedee arbitrare şi conduc mereu la întrebarea: ce se
observă şi ce se măsoară cu adevărat?
 Unele noţiuni abstracte introduse în teorii par puţin
accesibile măsurării efective
 Obţinerea efectivă de date sub o formă utilizabilă, cât şi
creditul acordat măsurării crează iluzia preciziei
 Concluzia împărtăşită de majoritatea economiştilor este cât
se poate de clară şi exprimă o cerinţă minimă a ştiinţei –
perfecţionarea metodelor de culegere a datelor şi a
modalităţilor de estimare a marjelor de erori
IDENTIFICAREA FAPTELOR
ECONOMICE
 Economiştii au opinii diferite în identificarea faptelor economice din
multitudinea acţiunilor oamenilor:
 întinderea faptului socotit economic
 identitatea faptului economic în faptul social global
 Până în ce punct se poate conveni pentru disocierea faptului economic de
alte fapte considerate sociale?
 Răspunsuri:
1. „puriştii” rămân rezervaţi faţă de extinderea domeniului de cercetare al economiei şi cer
reîntoarcerea la modelele clasice
2. „holiştii” revendică şomajul sau inflaţia, cu toate implicaţiile sociale şi politice, în aria de
cercetare economică
 Variabile:
 „exogene”
 date de mediul în care sunt localizate elementele studiate
 presupuse drept condiţii suficient de rigide
 „endogene”
 integrate relaţiilor economice
 clauza „ceteris paribus”.
MICRO- ŞI MACROECONOMIE
 Distincţia între micro- şi macroeconomie, prezentă în toate
manualele şi tratatele de economie, nu acoperă exact ceea ce
sugerează cuvintele
 deosebirea esenţială nu este ierarhică şi nici de natură cantitativă sau
calitativă, ci ţine mai ales de nivele diferite de abstractizare:
 Microeconomie: agenţii economici sunt înfăţişaţi drept centre ale
alegerii şi deciziei în materie de preţuri şi de cantităţi
 Macroeconomie: sunt luate în considerare îndeosebi legăturile, iar
agenţii economici apar cel mai adesea colectiv, ca purtători sau
substraturi la care sunt raportate mărimile
 Economistul nu se identifică cu decidentul, el doar propune relaţii
între „agregate” şi variaţiile lor, iar decizia în materie de strategii
ale dezvoltării şi de politică economică este a celor abilitaţi prin
legitimitatea şi responsabilitatea politică
LIMBAJUL ECONOMIC
 Apariţia şi formarea limbajului economic se confundă
cu istoria gândirii economice
 o teorie bună are nevoie şi de o bună comunicare -
identitatea termenilor economici
 Limbajul asigură cooperarea dintre economişti
 Limbajul este extrem de divers:
 Propriu
 Termeni: cerere, ofertă, piaţă, preţ, capital, bani,
concurenţă, producător, consumator, utilitate, costuri,
salariu, profit, consum, economii, investiţii, inflaţie, etc
 Insuficient pentru a explica situaţii noi ale unui domeniu
de cercetare complex
 Împrumutat
LIMBAJUL ÎMPRUMUTAT
 Explicaţii:
1. limitele limbajului tradiţional de a
explica unele fenomene economice
2. drumul anevoios al apariţiei şi
consolidării ştiinţei economice
3. influenţele avute de moda intelectuală
 în secolul al XIX-lea, când fizica era ştiinţa
– regină, noile ştiinţe, între care şi
Economia, au asimilat în primul rând
vocabularul ei
SURSE DE INSPIRAŢIE
 FIZICA
 Mecanism (economic, al preţurilor,redistributive)
 Instrumente (băneşti, financiare, de schimb, etc.)
 Pârghii (ale preţurilor, economice, economico - financiare,
etc.)
 Fluxuri (economice, reale, monetare, circulare ale venitului)
 Circuit (economic, global)
 Levier (financiar)
 Entropie (economii entropice)
 Emergenţă (economii emergente, pieţe emergente)
 Forţă (de producţie, de muncă, economică)
 Viteză (de circulaţie a banilor, de rotaţie a capitalului)
 Accelerare (acceleratorul)
 Elasticitate (a cererii şi a ofertei, a producţiei, a bunurilor
importate şi a celor exportate)
 Histerezis ( ştiinţa economică suferă de histerezis)
SURSE DE INSPIRAŢIE
 PSIHOLOGIE
 persuadare, manipulare, comportament, atitudine,
înclinaţie, tendinţă, panică,etc
 MEDICINĂ
 calmare a preţurilor, colaps economic, criză
economică, fractura preţurilor, infuzie de capital,
injecţie de capital, puseuri, contracţii, simptom al
recesiunii, sindrom al instabilităţii, tensiune între
resurse şi nevoi, terapie economică, terapie şoc
 SPORT
 competiţie, start, finiş, arbitru, joc,etc
 TEATRU
 scenariu, actori, rol, scenă, ecran
 DOMENIUL MILITAR
 asalt ştiinţific, arsenalul ştiinţei economice, frontul
economiei, lupta împotriva inflaţiei, obiectivul
economic al firmelor, strategii de piaţă, tactica
urmăritorilor
PLASTICIZAREA LIMBAJULUI
ACADEMIC
 Determinată de:
1. insuficienţa vocabularului
2. dorinţa autorilor de a fi cât mai sugestivi (pasagerul clandestin, mâna
invizibilă, acordeonul lui Hayek, dilema prizonierului, problema lui
Ulise, fenomenul Silicon Valley, trişor, eficienţa-X, comportament
oportunist, preţuri-umbră, firmă barometru, tragedia comunelor, etc.).
 S-au banalizat expresii precum:
 piaţă neagră, revoluţie verde, muncă la negru, economie subterană,
găuri negre, zone gri
 termeni utilizaţi în mod curent de:
 tehnocraţi: ecart, ajustare, bruion, implementare
 finanţişti: bonduri, derivate, splitare, spread, speed, overdraft, hedge,
switch, dar şi leul greu
 experţi în economie: market-clearing, dumping, fixing, pieţe
emergente, hazard moral, asimetrie informaţională
 manageri: antreprenor, cultură organizaţională, firmă, intraprenor,
patron, organizaţie
 birocraţi: acquis, integrare, globalizare, salvgardare, embargou
LIMBAJUL ECONOMIC
 Limbajul Economiei are, după cum se
observă, mari resurse de îmbogăţire, dar
conţine şi riscul unei pierderi a preciziei şi
a înţelesului.
 În concluzie, economistul, format astăzi
pentru a da soluţii şi hrănit cu prea mult
pragmatism, are nevoie şi de cunoaşterea
istoriei ştiinţei economice pentru a nu
cădea pradă celor mai primitive prejudecăţi
referitoare la fenomenele economice