Tehnologii nucleare.

Tehnologii pentru valorificarea energiei solare

Energia nucleară

Principiile de construcţie şi capacitatea de distrugere a bombelor

nucleare sunt neschimbate de 50 de ani. Materialele care emit
radiaţii – uraniu, plutoniu, tritiu etc. – şi diversele raze radioactive
care există în univers (Alfa, Beta, Gamma, X, razele cosmice/solare
sau gazul radon) sunt comune ecosistemului terestru. Spre sfarşitul
secolului al XIX-lea, începutul secolului XX, mai mulţi fizicieni au
realizat experimente care urmăreau să identifice toate proprietăţile
electricităţii. Intamplător, au descoperit radioactivitatea.
Proiectul Manhattan

In 1942, singurele soluţii pentru combustibilul nuclear erau

uraniul (U-235) şi plutoniul (Pl-239). Responsabilii proiectului au decis
să construiască, simultan, arme atomice pe baza ambelor elemente. Pe
baza unui element extrem de simplu – butoiul de pistol –, cei din
cadrul Project Y au realizat o bombă cu U-235: o capsulă cu U-235
era proiectată, printr-un tub, în altă capsulă cu U-235. În momentul
în care cele două cantităţi de uraniu se combinau, se producea
explozia nucleară. A doua bombă se folosea de implozie pentru a
detona plutoniu. Mai multe explozii inconjurau mingea de plutoniu,
aceasta se compresa şi fenomenul cauza explozia nucleară.
 Bomba cu fisiune
Intr-o bombă cu fisiune, combustibilul trebuie păstrat în mase
subcritice separate, care să nu poată fisiona – asta pentru a
împiedica o detonare prematură. Masa critică necesară pentru a
produce reacţia nucleară reprezintă cea mai mică parte din materialul
folosit pentru construcţia bombei.
Bomba cu fuziune
Acest model, denumit şi bomba termonucleară sau bomba H (cu
heliu), ar avea o eficienţă mult mai ridicată decat bombele cu fisiune,
însă, pană astăzi nu s-a găsit tehnologia necesară pentru a pune în
practică proiectul. Şi asta deoarece, deuteriul şi tritiul, combustibilii
necesari fuziunii, sunt gaze extrem de dificil de stocat, se găsesc în
cantităţi reduse, au un timp de injumătăţire scurt, iar pentru a iniţia
reacţia de fuziune, trebuie să fie supuşi unor presiuni şi temperaturi
foarte ridicate.

Reactoarele nucleare
Reactoarele nucleare asigură astazi 17% din electricitatea
produsă pe glob. Potrivit Agentiei Internationale de Energie Atomică,
75% din energia Franţei, de exemplu, este produsă de reactoarele
nucleare, în timp ce, în SUA, sistemul energetic le este tributar doar
in proporţie de 15%.
Un reactor nuclear funcţionează pe baza unei tehnologii care se
foloseşte de capacitpţile uraniului îmbogăţit. Uraniul este un element
cu toţi izotopii radioactivi, el provine din străvechi stele explodate, al
căror praf s-a agregat ulterior, formand, în timp, Terra.
Medicina nucleară
Momentele ei cruciale sunt descoperirea razelor X, în 1895, şi
descoperirea radioactivităţii artificiale, in 1934. Prima întrebuinţare
clinică a razelor X s-a produs in 1907, cand s-a realizat cea dintai
radiografie (de atunci si pana astazi, procedeul a ramas neschimbat).
Tratamentul bazat pe radioactivitatea artificială a fost folosit
pentru prima data in 1937, la Universitatea Berkeley, California; un
bolnav de leucemie a fost, atunci, vindecat. Alt salt spectaculos al
medicinei nucleare s-a petrecut în 1946, cand un pacient bolnav de
cancer tiroidian a fost supus tratamentului cu iod radioactiv.
Energia solară

Energia solară ar putea deveni o resursă ideală pentru

generarea de căldură. Aceasta este uşor de generat, din punct de
vedere al costurilor eficiente şi este regenerabilă. Tot ce ne trebuie
este o resursă de energie solară, ceva care să atragă razele solare în
el şi să captureze căldura generată de acest proces. Aceasta, în
general, lucrează ca o cameră solară. Camerele solare sunt construite
în apropierea unor case sau clădiri. Se utilizează panouri de sticlă
care sunt montate de-a lungul zidurilor. Panourile absorb caldura
emisă de soare, o stochează şi previn disiparea acesteia. Prin
orificiile de ventilaţie şi alte dispozitive, căldura stocată este
distribuită unde şi cand este nevoie.

În termeni mai specifici, tehnologiile care ne pot ajuta să

păstrăm energia solară pentru încălzire chiar şi în timpul iernii includ
următoarele: O masa termică absoarbe şi stochează energia solară în
timpul zilei şi va distribui căldura şi pe timp de noapte.

Cea mai recentă soluţie posibilă vine de la cea mai puţin

probabilă sursă: planta de tutun. Această nouă descoperire se
bazează pe posibilitatea de a programa celulele plantelor în aăa fel
încat să se obţină celule solare din aceste plante de tutun. Ştiinţa din
spatele acestui proces este de fapt simplă şi destul de uimitoare.
Prin utilizarea unui virus genetic, oamenii de ştiinţă au reuşit să
transfome literalmente celulele de plante pentru a crea celule solare
sintetice.