ȘCOLI DE GÂNDIRE ECONOMICĂ

SCOLASTICA: școală premergătoare a modernității

cursul III

PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A ECONOMIEI

 Lumea antică a fost reînnoită de două fenomene importante:
 expansiunea creştinismului
 invaziile germanice
 Istoricii au considerat nefastă influenţa germanică în plan economic, pentru
că ea forţa lumea occidentală să-şi schimbe modul de viaţă, printr-o
nivelare în jos, prin revenirea la o existenţă primitivă şi la o economie
preponderent rurală şi închisă, înlocuind economia de schimb urbană. Pe
acest fond regresiv apărea o nouă civilizaţie, care a înflorit în secolele al XII-
lea şi al XIII-lea în ţările latine, civilizaţie orientată spre creştinism.
 Biserica medievală a fost mai mult o încercare de organizare politică,
economică, socială, culturală şi morală decât de reformă socială, tot ceea ce
construia se inspira din modelele anterioare, îndeosebi din cele antice.
 Biserica a reluat programul Antichităţii, al idealului unei comunităţi umane
fondate pe o morală universală – morala creştină.
SCOLASTIC ŞI DOGMĂ
SCOLASTIC, A
 Sistem filosofic apărut în evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii
creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice;
 mod de gândire si de activitate intelectuală bazat pe cunostinţe formale,
rupte de practică și mânuite în mod pedant.
 Nume dat învăţământului (filosofic) din ţările Europei medievale dominate
de catolicism.
 Rupt de realitate, de viaţa practică, formal.
DOGMĂ
 Principiu de bază al unei filosofii sau religii care este obligatoriu pentru
adepţii ei şi contra căruia nu se admit obiecţii.
 Termenul "scolastică", derivat din termen Schola, vine din greacescul
Schole cu sensul de inactivitate, timp liber. Ulterior va căpăta înțelesul de "a
avea școală, a face progrese".
 La un moment dat, scolastica a fost un produs academic în sens
instituțional și social. Influența scolasticii este împărțită în mai multe
perioade, chiar dacă această influență se extinde dincolo de perioada în
care a dominat.
 În Evul Mediu, doar călugării au avut "Schole", adică timp pentru a studia,
lăsând clerului secular, frați, laici ... să se ocupe de treburile lumești.
 Unul dintre fundamentele scolasticii este studiul Bibliei.
Reconcilierea între Aristotel, "doctorul angelic" și credința creștină cu prima
filozofie este prezentat în Summa Theologiae de Toma d'Aquino. În centrul
acestei cărți , este o teologie de Creație ( prima Pars : Dumnezeu , creație ) .
Reconcilierea este supusă ierarhia Augustin : "Dacă nu crezi, nu înțelegi."
Mai presus de toate este nevoie de o mai bună înțelegere a credinței
creștine în lumina filosofiei antice.
Scolastica are mai multe forme de manifestare:
 text lectio,
 comentarii,
 problema disputată,
 întrebările fiecăruia (quodlibet),
 sinteza.
 Lectio este de a explica textele de bază de predare (Biblia , Peter Lombard,
Aristotel mai târziu etc . ) aproape cuvânt cu cuvânt . Textul este împărțit în
diversele părți și comentat în detaliu, iar în cele din urmă problemele pe
care le provoacă sunt examinate .
Comentariile erau destinate înțelegerii operelor (religioase, filozofice,
științifice), considerate fundamentale. O problemă se rezolvă într-un sistem
strict reglementat, probleme de teologie și filozofie.
 Quaestio apare la începutul secolului al XII-lea. Tehnica a fost pusă la punct
în secolul al XIII-lea. Quaestio este faptul singur conferențiar. Când se
implicau și alți actori, lua forma de dispută, care constituia obiectul unor
reglementări universitare specifice.
 Disputa reprezenta o competiție, o dispută între profesori și studenți pe
teme teologice, filosofice sau de drept.
 Participarea fiecărei persoane prezente în disputa dintre profesor și
studenți.
 Sinteza constituia, rezumatul sistematic al doctrinei, care poate fi foarte
lungă.
Metoda este o speculație pur intelectuală, bazată exclusiv pe comentarii
textului sau pe comentarii ale comentariilor, interzicerea privire directa la
realitate .

PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A ECONOMIEI

 Scolastica
 Principalele idei ale creştinismului, dominante în secolele al XIII-lea şi al XIV-
lea, care au influenţat faptele şi gândirea economică au fost următoarele:
 afirmarea demnităţii umane;
 proclamarea legii muncii, considerată ca impusă în principiu tuturor
oamenilor, în virtutea unui ordin divin formulat în Geneză;
 propagarea sentimentului de înfrăţire umană
  acceptarea inegalităţii condiţiilor, ca sursă a virtuţilor practicate;
 propovăduirea detaşării faţă de bogăţie, fără a condamna explicit
proprietatea.
TOT PROGRAMUL SCOLASTIC DE CERCETARE A ECONOMIEI ESTE AȘEZAT PE
UN PRINCIPIU ETIC DOGMATIC
 Etica exprima, ca şi la antici, ideea imperativă de moderaţie dominată de
voinţă, în ordinea voită de Dumnezeu:
 omul trebuia să muncească pentru a trăi, dar fără să fie preocupat de
câştig;
 profitul nelimitat era considerat dăunător, iar concurenţa fără
măsură era nefastă;
 nimeni nu trebuia să abuzeze de avantajele oferite de conjunctura
economică;
 interesele tuturor trebuiau echilibrate şi bine chibzuite;
 producătorul nu trebuia să profite fără limită de nevoile
consumatorului, şi reciproc;
 toţi oamenii trebuiau să aibă puterea să trăiască din muncă în bună
înţelegere;
 nimeni nu trebuia să aibă posibilitatea realizării profiturilor excesive;
 exista atât un preţ just al tuturor lucrurilor, cât şi un salariu just.
IDEILE ECONOMICE, SOCIALE ȘI MORALE ALE SCOLASTICILOR
 Aplicarea acestor principii a fost făcută de o diversitate de autori, între
care: Sfântul Thoma d'Aquino (1226-1280) şi pe Nicolas Oresme (?-1382).
Ideile lor economice fragmentare sunt dominate de un principiu considerat
esenţial, cel al justiţiei comutative şi distributive dominată de justiţia
divină.
 Justiţia distributivă: conducătorul dă fiecăruia după meritul său.
 Aplicarea justiţiei comutative şi distributive la ordinea economică cerea
egalitatea prestaţiilor în schimburi, fiecare parte dând echivalentul a ceea
ce a primit şi primind echivalentul a ceea ce a dat.
 Aplicarea acestor principii a fost făcută de o diversitate de autori, între
care: Sfântul Thoma d'Aquino (1226-1280) şi pe Nicolas Oresme (?-1382),
Pierre Abelard, John Duns Scot,
 Ideile lor economice fragmentare sunt dominate de un principiu considerat
esenţial, cel al justiţiei comutative şi distributive dominată de justiţia
divină.
 Justiţia distributivă: conducătorul dă fiecăruia după meritul său.
 Aplicarea justiţiei comutative şi distributive la ordinea economică cerea
egalitatea prestaţiilor în schimburi, fiecare parte dând echivalentul a ceea
ce a primit şi primind echivalentul a ceea ce a dat.
Ideile economice fundamentale pe care le-au dezvoltat scolasticii au avut
drept subiecte:
 Proprietatea privată
 Munca şi diviziunea muncii
 Doctrina preţului just
 Doctrina salariului just
 Legitimitatea împrumutului cu dobândă
 Schimbul şi moneda
 Populaţia
 Statul şi guvernarea
Proprietatea privată
 În concepţia scolasticilor, proprietatea privată era legitimă, dar nu
absolută.
 Thoma d'Aquino dezvoltă problema proprietăţii, respingând teoriile
comunizatoare: proprietatea privată nu este contrară dreptului natural,
nu este impusă de dreptul natural, ci este conformă cu acesta.
 Bunurile pământeşti au fost create pentru folosinţa speciei umane în
ansamblul său, şi nu pentru un individ sau altul.
 Singura soluţie preferabilă era aproprierea individuală, pentru că stimula
mai bine munca.
 Proprietarul avea nu numai drepturi, ci şi obligaţii, prin urmare această
proprietate nu avea un caracter egoist.
 Proprietatea privată antrena inegalitatea condiţiilor, ceea ce nu însemna şi
condamnarea bogăţiei, ci permisivitatea îmbogăţirii cu prudenţă şi
moderaţie.
 Concepţiile scolasticilor despre proprietate sunt impregnate de ideea
solidarităţii creştine într-o ordine socială unde fiecare îşi avea locul său cu
drepturi şi obligaţii corespunzătoare.
Munca şi diviziunea muncii
 Spre deosebire de antici, care socoteau degradantă munca manuală,
teoriile medievale susţin dubla înnobilare prin muncă:
 munca înnobilează pentru că este impusă din ordinul lui Dumnezeu;
 munca are un scop nobil (omul îşi cedează demnitatea pentru
menţinerea şi dezvoltarea vieţii sale fizice şi morale).
 Munca=orice ocupaţie care-i permitea omului să-şi câştige cinstit existenţa,
cf. scolasticilor (spre deosebire de antici care o reduceau doar la munca
manuală).
 Muncile nu sunt egale nici în importanţă, nici în demnitate. Teoriile
medievale identifică două tipuri de activităţi:
 posesive sau achizitive - includ muncile agricole, socotite de prim
rang şi deosebit de onorante, muncile industriale şi cele
administrative.
  pecuniare - aveau drept scop procurarea bogăţiei artificiale; se referă
la manipularea banilor, comerţ, schimb, credit, etc.

 Diferenţierea ocupaţiilor după natura lor, în activităţi pentru satisfacerea

nevoilor vitale ale oamenilor şi activităţi pentru câştig, era conformă
principiului moral al Evului Mediu şi, prin urmare erau permise.
Preţul just
 Justiţia comutativă cerea ca mărfurile să fie vândute la valoarea exactă,
estimată fie după efortul producătorului, fie după aprecierea curentă.
 Preţ just = acel preţ care permitea producătorului să trăiască acceptabil din
produsul activităţii sale şi care împiedică jefuirea consumatorului.
 Nu era exclusă intervenţia statului în fixarea preţului.
Salariul just
 Problema remunerării este abordată tot din perspectivă morală.
 Scolasticii proclamă o lege etică,potrivit căreia muncitorul ce furniza munca
trebuia să primească o sumă care să-i permită un trai decent, atât lui cât şi
familiei sale.
 Ideile după care, condiţiile de muncă trebuiau să rămână "umane" erau
inspirate de concepţiile potrivit cărora furnizorul de muncă era o fiinţă
umană şi nu o unealtă sau un animal de povară.
Legitimitatea împrumutului cu dobândă
 Scolasticii au criticat formal dobânda.
 Interzicerea împrumutului cu dobândă era consacrată în cea mai mare
parte a legislaţiei civile.
 Scolasticii au găsit explicaţii ingenioase care să justifice plata unei dobânzi
pentru capitalul împrumutat: pierderile posibile, lipsa câştigului, riscul
dispariţiei împrumutatului sau, chiar milostenia.
 Schimbul şi moneda
 Din punct de vedere economic, unele acţiuni erau tolerate, dar nu şi
acceptate (ex. vânzarea şi revânzarea aceluiaşi bun, fără să i se aducă vreo
modificare), iar altele erau considerate benefice deplasarea bunurilor în
alt loc putea să crească utilitatea acestora).
 Din perspectivă morală şi politică, în opinia scolasticilor schimburile
comerciale puneau în pericol deprinderile bune, prin propagarea luxului,
şi ameninţau soliditatea societăţii, prin pătrunderea ideilor şi obiceiurilor
străine.
 Teoria monetară a lui Nicolas Oresme:
 explică rolul economic şi natura banilor,
 arată caracterul nefast al falsificării banilor şi a atitudinii
îngăduitoare a suveranilor.
 aminteşte trei modalităţi, una mai rea decât celelalte, de câştig
monetar: din schimbul comercial (este murdară), din dobândă (este
rea) şi din falsificare (este nu rea, foarte rea).
 arătă că între aur şi argint există un raport de schimb, pe baza
căruia se stabileşte raportul de schimb legal, ceea ce stă la baza
unui sistem monetar bimetalist.
 Populaţia
 Teoria despre populaţie a Evului Mediu a fost universal
populaţionistă, dominată de morala religioasă.
 Scolasticii insistau asupra avantajelor unei populaţii numeroase.
 Au existat dispute legate de restricţiile voluntare (celibatul,
castitate) ce au fost întreţinute de teama că o populaţie în creştere
este expusă riscului alimentar.
Statul şi guvernarea
 Potrivit scolasticilor intervenţia statului era normală şi oportună.
 Persoana nu era subordonată statului, dar puterea publică:
  putea să stabilească preţurile,
 trebuia să interzică dobânda şi să organizeze societatea atribuind
fiecăruia locul care îi revenea cu drepturile şi îndatoririle
corespunzătoare.
 În concluzie, gândirea economică a scolasticilor din Evul Mediu se remarcă
prin efortul de a căuta soluţii la problemele vieţii economice respectând
principiile creştine, economice, sociale, politice şi etice.