Crestere economica si dezvoltare durabila

1. Delimitari conceptuale

Analiza la nivel macroeconomic a proceselor economice a cristalizat noi concepte,

printre care cele de crestere economica si de dezvoltare economica.

Începând cu anii 30 ai secolului XX s-a creat un curent favorabil pentru folosirea

termenului de crestere economica, constituindu-se teoria cresterii economice. Aceasta teorie are
la baza marea criza mondiala din anii 1929-1933. Reprezentantii gândirii economice clasice si
neoclasice priveau si analizau economia din unghiul agentilor individuali. Criza mondiala din
anii 30 i-a determinat pe acestia sa treaca de la analiza microeconomica la cea macroeconomica.

În prezent circula numeroase puncte de vedere cu privire la cresterea

economica. Cresterea economica se exprima prin dinamica indicatorilor macroeconomici ai
rezultatelor activitatii în termeni reali, respectiv produsul intern brut, produsul national brut si
venitul national corectati cu marimea deflatorului (IGP).

Cresterea economica este o evolutie po 656h79g zitiva, ascendenta a economiei

nationale, pe termen mediu si lung, dar care nu exclude oscilatii conjuncturale, chiar si
regrese economice temporare.

Întelegerea continutului procesului cresterii economice necesita luarea în considerare a

urmatoarelor elemente:

ü Cresterea economica este dependenta de dinamica macroeconomica si de dinamica

demografica.

ü Dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privita pe o perioada de timp suficient de

lunga pentru a se delimita expansiuea conjuncturala pe termen scurt de cresterea economica
propriu-zisa ce se manifesta ca tendinta dominanta într-o perioada mai lunga de timp.

ü Cresterea economica are în vedere rezultatele macroeconomice reale (cele corelate cu

marimea deflatorului PIB = IGP).

ü Din punct de vedere cantitativ expresia sintetica a cresterii economice este ritmul
sporului PNB sau PIB pe locuitor (însa limitele acestor indicatori sunt legate de faptul ca nu
furnizeaza informatii cu privire la repartizarea efectiva a veniturilor diferitelor categorii ale
populatiei), durata timpului liber (indicator al nivelului de trai), speranta medie de viata (valoarea
probabila a duratei de viata a indivizilor).

Alte concepte utilizate în literatura de specialitate:

· Crestere economica zero = mentionata pentru prima data într-un raport al Clubului de
la Roma numit Limitele cresterii, semnificând situatia în care rezultatele economice absolute si
populatia totala sporesc în acelasi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor ramânând constant.

· Crestere economica negativa = descrestere economica = arata situatia în care

rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere mentinându-se însa sub control
o serie de corelatii fundamentale de echilibru, cu pretul unor compromisuri în domeniul
eficientei economice si al bunastarii sociale.

· Crestere economica extensiva = se caracterizeaza prin contributia preponderenta a

laturilor cantitative ale factorilor ce contribuie la sporirea PIB sau a altui indicator
macroeconomic.

· Crestere economica intensiva = presupune o contributie preponderenta a laturilor

calitative ale factorilor ce contribuie la sporirea PIB sau a altui indicator macroeconomic.

2. Sursele cresterii economice:

Cresterea economica este conditionata de resursele potentiale existente si de modul

cum sunt utilizate acestea.

PIB potential reprezinta cel mai ridicat nivel al productiei ce se poate obtine în mod
continuu, la un nivel stabil al preturilor si în conditiile mentinerii ratei naturale a
somajului. (Rata naturala a somajului reprezinta acel nivel relativ al somajului care este
corelat cu o rata stabila a inflatiei).

Factorii directi care determina cresterea economica sunt:

· Resursele umane (oferta de munca, educatie)

· Resursele naturale (pamânt, resurse ale subsolului, conditii climatice)

· Stocul de capital tehnic (masini, echipamente, cladiri, cai de transport)

· Tehnologia (cercetare-dezvoltare, management, inovare).

Toate tarile dispun de acesti factori într-o masura mai mare sau mai mica, dar nu exista o
formula unica de a-i utiliza pentru a asigura cresterea economica.

Factorii indirecti:

· Dimensiunea cererii agregate, respectiv capacitatea de absorbtie a pietei interne,

· Eficienta sistemului financiar-bancar,

· Rata economiilor si rata investitiilor,

· Competitivitatea produselor,

· Migratia fortei de munca si a capitalului,

· Politica bugetara si fiscala a statului.

3. Teorii si modele ale cresterii economice:

 a. Teoriile clasice

Autorii clasici englezi au studiat primele elemente ale unei teorii a cresterii economice. Modelele
clasice ale lui A. Smith, Th. Malthus si David Ricardo au descris evolutia economiei în
termenii pamântului limitat si ai populatiei în crestere.

În momentul cultivarii mai multor terenuri, cresterea în continuare a populatiei a

însemnat suplimentarea numarului de lucratori pe aceeasi suprafata. Fiecare nou lucrator produce
astfel o cantitate din ce în ce mai redusa de bunuri, ceea ce duce la o scadere a salariului real.
Malthus a considerat ca populatia va continua sa creasca atâta timp cât salariile se situeaza peste
nivelul de subzistenta. Excesul de populatie va duce la scaderea salariului sub nivelul de
subzistenta, ceea ce conduce la cresterea mortalitatii si implicit la scaderea populatiei. Echilibrul
malthusian se atinge atunci când salariul scade la nivelul de subzistenta, la care economia se
mentine la o stare stationara. Astfel, în viziunea lui Malthus, în lipsa unei perspective de crestere
a productiei pe locuitor, majoritatea populatiei era condamnata sa traiasca la nivelul de
subzistenta.

Obs: Clasicii au omis sau au subestimat contributia progresului tehnic la cresterea productiei.

b. Teoria keynesista si postkeynesista

Ca rezultat al crizei economice din 1929-1933, prima teorie ca reactie de adaptare a stiintei
economice la cerintele realitatilor vremii respective a fost modelul keynesist de crestere
economica. Acesta este un model macroeconomic, potrivit caruia venitul national creste ca
raspuns la cresterea cererii agregate.

Postkeynesistii R. Harrod si E. Dommar au elaborat la începutul anilor 40 un model

unisectorial de crestere economica,care evidentiaza trei mari probleme:

Ø posibilitatea unei cresteri sustinute

Ø probabilitatea unei cresteri sustinute în conditii de ocupare deplina

Ø existenta sau nu a ratei garantate de crestere.

c. Teoria neoclasica

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, în contextul dezvoltarii unor industrii noi, legate de
energia electrica, telefon si automobil, s-a conturat o noua abordare a cresterii economice, la care
au contribuit R. Harrod, R. Solow, P. Samuelson, J. Hicks, F. Perroux, R. Dornbusch.

Modelul neoclasic al cresterii economice explica modul în care acumularea de capital si

schimbarile tehnologice influenteaza economia.

d. Noua teorie a cresterii

Aceasta teorie a aparut la mijlocul anilor 80 fiind promovata de Paul Romer si Robert Lucas.
Premisa acestei teorii este ca o acumulare de capital se asociaza de regula cu o acumulare de
cunostinte.

Noua teorie a cresterii aduce modificari importante, printre care mutarea accentului
dinspre investitia în capitalul tangibil catre investitia în capitalul intangibil. Spre deosebire de
bunurile materiale, ce stau la baza teoriei economice neoclasice, supuse legii randamentelor
descrescatoare, bunurile intangibile (cunoasterea, bunuri informationale) se caracterizeaza prin
randamente crescatoare, deoarece, ideile, cunostiintele, cunoasterea, în general pot fi utilizate si
reutilizate la nesfârsit, se apreciaza pe masura utilizarii, contribuind astfel la propulsarea
procesului de crestere economica.

Teoriile clasice si neoclasice ale cresterii au dat economiei un aspect de stiinta pesimista,
din cauza randamentelor descrescatoare. Teoriile moderne de crestere sunt mai optimiste
deoarece subliniaza potentialul nelimitat al schimbarii tehnologice indusa de cunostinte.

4. Beneficii si costuri ale cresterii economice

Beneficii:

Ø cresterea economica este o arma împotriva saraciei, contribuind la cresterea

standardului de viata

Ø permite modificarea stilului de viata, prin aceea ca, pe masura cresterii venitului are
loc modificarea modelului de consum în vederea îmbunatatirii calitatii vietii. Pe termen
lung, schimbarile tehnologice influenteaza stilul de viata al unei întregi natiuni, prin
aceea ca nu se realizeza un consum mai mare, ci un consum de alte bunuri, de noi
produse.

Ø implicatiile cresterii asupra redistribuirii veniturilor. Se stie ca nu toti indivizii

nâbeneficiaza în mod egal de cresterea economica. Exista oameni saraci care nu sunt
cuprinsi în rândurile fortei de munca si astfel nu pot avea acces la salarii mai mari
rezultate din cresterea economica. Altii îsi pierd locurile de munca ca urmare a
schimbarilor tehnologice. Astfel pentru combaterea saraciei sunt necesare politici de
redistribuire a veniturilor. Daca o parte constanta a venitului national este redistribuita,
standardul de viata al unor persoane trebuie sa scada. Însa, atunci când exista crestere
economica se poate redistribui doar cresterea venitului si astfel se reduce inegalitatea
veniturilor fara a fi necesara scaderea veniturilor cuiva.

Costuri:

Ø costul de oportunitate al cresterii economice - consta în consumul curent sacrificat.

Într-o lume dominata de raritate aproape nimic nu este gratuit. Astfel cresterea economica
necesita investitii masive de resurse în bunuri de capital, care nu determina întotdeauna
beneficii imediate (ex. Investitia în educatie), presupunând astfel sacrificii ale generatiei
actuale.

Ø costuri sociale si costuri personale ale cresterii economice

O economie care traverseaza un proces de crestere economica este o economie în

schimbare. Inovatiile fac ca unele masini sa se uzeze (moral) si, de asemenea oamenii
trebuie sa se adapteze în permanenta la schimbari.
 Noile tehnologii solicita noi îndemânari si o instruire intensiva, iar cei ce nu vor fi
capabili sa se adapteze vor suferi (îsi vor pierde locurile de munca), însa copii lor se vor
instrui cu siguranta.

Ø distributia în timp a costurilor si beneficiilor cresterii economice

Costurile schimbarilor tehnologice au tendinta de a fi generate aproximativ imediat, spre

deosebire de beneficiile care se resimt în viitor.

5. Dezvoltarea economica durabila

Dezvoltarea economica este forma de manifestare a dinamicii macroeconomice care

presupune, pe lânga cresterea economica a tarilor un ansamblu de transformari cantitative,
structurale si calitative la nivelul economiei. Dezvoltarea economica implica cresterea
economica (reciproca nu este valabila).

Dezvoltarea durabila îmbina cresterea economica sustinuta, pastrarea si ameliorarea

sanatatii natural-umane, justitia sociala si asigurarea ambiantei democratice în viata sociala.
Altfel spus, dezvoltarea economica durabila asigura satisfacerea cerintelor prezente de consum
fara a le compromite sau prejudicia pe cele ale generatiilor viitoare.

Dezvoltarea durabila = dezvoltare economica + protectia mediului înconjurator si

conservarea resurselor naturale.

Nivelul de dezvoltare economica se poate masura cu ajutorul IDU=indicele dezvoltarii

umane (human development index).

IDU are 3 componente:

Ø PIB/locuitor

Ø Speranta de viata

Ø Nivelul educatiei

IDU cu valori cuprinse între 0 -0,499 = caracterizeaza o tara cu nivel scazut de dezvoltare.

0,5-0,799 = tara cu nivel mediu de dezvoltare (România)

0,8-1=tara cu nivel ridicat de dezvoltare

6. Corelatia crestere economica - ciclicitate

Majoritatea teoriilor admit compatibilitatea cresterii economice cu ciclicitatea cu conditia

mentinerii amplitudinii oscilatiilor în limite suportabile pentru economia nationala.

Politicile anticiclice au rolul de a mentine decalajele PIB-ului în limite normale.

Depasirea limitelor ar însemna destabilizarea sistemului economic national.

De citit capitolul 16.Fluctuatiile economice. Ciclul afacerilor - din manualul:

Colectivul Catedrei de Economie, Economie, Editia a saptea, Editura Economica, Bucuresti,
2005 - paginile 240-252