Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(locuri)
%
n
total
ar
Ritm de
cretere
2000-
2008
%
Mii
%
n
total
ar
Ritm
de
cretere
2000-
2008
%
Mii
%
n
total
ar
Ritm de
cretere
2000-
2008
%
Nord-Est 18.986 6,5 7,0 725,6 10,2 33.6 1.677 8,1 14,2
Sud-Est 132.668 45,1 -1,1 1308,6 18,4 33,4 5.318 25,7 -2,5
Sud 21.464 7,3 -4,3 750,2 10,5 35,9 2.116 10,2 21,5
Sud-Vest 14.973 5,1 -2,1 429,4 6,0 31,3 1.730 8,3 8,7
Vest 21.396 7,3 -1,6 673,8 9,5 18,4 1.984 9,6 5,6
Nord-
Vest
26.484 9,0 3,7 908,1 12,7 62,2 2537 12,2 29,4
Centru 39.302 13,4 11,5 1291,5 18,1 48,8 3.152 15,2 23,1
Bucureti-
Ilfov
18.937 6,4 138,8 1038,1 14,6 99,6 2.213 10,7 122,2
Romnia 294.210 100,0 5,1 7125,3 100,0 44,8 20726 100,0 17,4
)
la 31 iulie
Sursa: Institutul Naional de Statistic, Anuarul statistic al Romniei 1998-2009
In Romania toate regiunile tarii dispun de un potential touristic valoros care ofera mari
posibilitati de dezvoltare si diversificare a activitatii turistice.
Distributia formelor de relief in cadrul regiunilor precum si caracteristicile conditiilor climatic
sunt principalii factori care determina diferentele si diversitatea potentialului touristic al regiunilor.
Turismul de litoral si de delta este specific regiunii de Sud-Est, turismul montat regiunilor de Sud-Vest si
Centru, iar turismul balnear regiunilor de SUd-Vest Vest si Nord-Vest
Regiunea Sud ESt se situeaza pe primul loc atat in ceea ce priveste capacitatea de cazare cat si
numarul de turisti si ceilalti indicatori ai circulatiei turistice.
Regiunea Centru detine locul intai in turismul montan locul al doilea pe tara in privinta
capacitatii de cazare si a numarului de turisti cazati. Regiunea Sud-Vest se situeaza pe ultimul loc .
In regiunea Nord Est se poate remarca o amre scadere a capacitatii de cazare de unde se denota
nevoia de investitii si de promovare turistica.
Pentru regiunile Centru si Nord-Vest dezvoltarea apensiunilor agro turistice ceea ce a creat
premisele dezvoltarii turismului rural si agroturismului.
Probleme privind calitatea produselor turistice si a servicilor publicitate si promovarea acestora
nivelul de dezvoltare a infrastucturii si accesul la obiective turistice starea avansata de uzura a unor
echipamante deficente organizatorice si de ordin legislative. Necista investirea de resurse in turism si in
sectoarele adiacente perfectionarea organizarii activitatii turistice la toate nivelurile creare de cadru
legislative stimulativ pentru dezvoltarea industrie turistice.
Principalele tendine i probleme cheie ale turismului romnesc
Problemele cheie ale turismului romnesc pot fi sintetizate astfel:
Contribuia redus a turismului la crearea P.I.B.: 1,4% (direct) i 4,5%(total), fa de 4,0% i,
respectiv, 10,5% n Ungaria, 3,6% i, respectiv, 12,9% n Bulgaria (2011);
Poziia modest a Romniei n turismul mondial i european; locul 68 din 133 de ri n topul
mondial al competitivitii n turism;
Reducerea numrului total de turiti romni i strini i o balan comercial negativ, ca
urmare a creterii numrului de turiti romni care i petrec vacanele n strintate, n special
n Grecia i Turcia. n anul 2008 s-au nregistrat aproximativ 13 milioane plecri ale vizitatorilor
romni n strintate, comparativ cu cca.8,8 milioane sosiri ale vizitatorilor strini n Romnia; n
2009, sosirile vizitatorilor strini s-au diminuat la aproximativ 7,6 milioane; n 2012, sosirile
vizitatorilor strini au fost de 7,9 mil., iar plecrile vizitatorilor romni n strintate de 11,49
mil.
Cea mai mare parte a vizitatorilor strini provin din rile vecine (Rep. Moldova, Ungaria,
Bulgaria, Ucraina etc.), urmnd turitii din rile Europei Nordice: Germania, Austria, Olanda,
rile Scandinave, chiar dac se nregistreaz o cretere a interesului turitilor francezi, italieni i
israelieni pentru zonele montane romneti;
Media cheltuielilor turitilor strini n Romnia este de 280 USD, n timp ce acest indicator
nregistreaz 1.020 USD n U.E. (n 2012);
Hoteluri de mare capacitate cu echipamente nvechite i cu o constant descretere a capacitii
operaionale: indicele de utilizare a capacitii de cazare turistice a sczut de la 50% n 1991, la
35% n 2008 i 25,9% n 2012;
Tendina de reducere a numrului de nnoptri n hoteluri, moteluri, campinguri i vile, n timp
ce pensiunile i agro-turismul manifest tendine de cretere;
Infrastructur general deficitar, n special n ceea ce privete sistemul de transport i
comunicaii;
Nivelul calitativ i gradul redus de diversificare a serviciilor turistice;
Informare i promovare turistic (n special pe Internet), nedezvoltate i insuficiente;
Deficiene n pregtirea forei de munc specializate i stimularea material a acesteia;
Lipsa de cooperare ntre operatorii turistici.
Strategii de dezvoltare a turismului n Romnia
Master Planul pentru turismul naional al Romniei 2007-2026 propune ca obiectiv general
transformarea Romniei ntr-o destinaie turistic de calitate care s corespund standardelor
Uniunii Europene privind furnizarea produselor i serviciilor i realizarea unei dezvoltri durabile
a sectorului turistic.
Obiectivele specifice n dezvoltarea durabil a turismului vizeaz creterea competitivitii
produsului turistic al Romniei i a capacitii sale concureniale.
n acest sens, obiectivele specifice ale strategiei naionale n domeniul turismului sunt:
Amenajarea la standarde turistice europene a staiunilor montane i diversificarea ofertei
pentru practicarea sporturilor de iarn;
Dezvoltarea, modernizarea i diversificarea ofertei turismului cultural-religios care are un bun
potenial de expansiune datorit obiectivelor i atraciilor turistice de valoare european i
universal;
Promovarea ecoturismului prin impunerea unor msuri de protejare a mediului i programe
complexe de amenajare i valorificare prin turism a zonelor protejate de interes naional (Parcul
Naional Munii Apuseni, Parcul Naional Munii Bucegi, rezervaia biosferei Delta Dunrii etc.).
Reabilitarea i modernizarea litoralului romnesc i alinierea sa la nivelul calitativ al ofertelor de
litoral din rile europene;
2. Strategii de dezvoltare a turismului n Romnia
Master Planul pentru turismul naional al Romniei 2007-2026 propune ca obiectiv general
transformarea Romniei ntr-o destinaie turistic de calitate care s corespund standardelor Uniunii
Europene privind furnizarea produselor i serviciilor i realizarea unei dezvoltri durabile a sectorului
turistic.
Obiectivele specifice n dezvoltarea durabil a turismului vizeaz creterea competitivitii
produsului turistic al Romniei i a capacitii sale concureniale.
n acest sens, obiectivele specifice ale strategiei naionale n domeniul turismului sunt:
Amenajarea la standarde turistice europene a staiunilor montane i diversificarea ofertei
pentru practicarea sporturilor de iarn;
Dezvoltarea, modernizarea i diversificarea ofertei turismului cultural-religios care are un bun
potenial de expansiune datorit obiectivelor i atraciilor turistice de valoare european i
universal;
Promovarea ecoturismului prin impunerea unor msuri de protejare a mediului i programe
complexe de amenajare i valorificare prin turism a zonelor protejate de interes naional (Parcul
Naional Munii Apuseni, Parcul Naional Munii Bucegi, rezervaia biosferei Delta Dunrii etc.).
Reabilitarea i modernizarea litoralului romnesc i alinierea sa la nivelul calitativ al ofertelor de
litoral din rile europene;
Pentru realizarea obiectivului este necesara adopatarea unor politici corespunzatoare cum ar fi :
Politica de produs
Politica de promovare si marketing
Politica in domeniul fortei de munca
Politica privind cresterea rolului cercetarii stintifice si dezvoltarii tehnologice
Politica in domeniul legislative
Politica domeniul fiscal
Politica in domeniul corelarii activitatii turistice cu politicile adoptate la nivel national
Actiunile si masurile strategice
Promovarea proiectelor si programelor de dezvoltare si modernizare a infrastructurii
turistice
Sustinerea proiectelor care pun valoarea turistica obiectivele cultural si spiritual
Ridicarea calitativa a amenajarii existentepentru agreement si petrecerea timpului liber
Simplificarea si perfectionarea cadrului legislative astfel incat sa se asigure un cadru
finaciar fiscal si de afaceri stimulativ
Acordarea de facilitate fiscal pentru investitori in zone turistice speciale
Captitolul 7. Strategii de marketing in servicii
7.1. Strategii de marketing notiuni introductive
Marketingul in servicii se concretizeaza intr-un ansamblu de metode si tehnici prin care se
urmareste determinarea nevoilor si dorintelor consumatorilor vizati si furnizarea serviciilor
furnizate.
Pentru a-si putea satisface clientii furnizandu-le serviciile potrivite la un prt si o calitate optima,
la momentul si locul potrivit o firma are nevoie sa se conecteze la evolutia pietei. Aceasta
conectare se realizeaza prin intermediul politicii de marketing al firmei.
Politica de marketing 2 elemente cheie: stabilirea strategiei de piata a firmei si fundamentarea
corecta a mix-ului de marketing si a strategiilor care corespund fiecarui element al acestuia.
Strategiile de marketing directii de actiune ale firmei si sunt puse in aplicare prin intermediul
diverselor tactici. Strategiile de marketing trebuie sa fie in concordant cu strategiile generale ale
firmei. Strategiile de marketing - firma indeplineste obiectivele de marketing.
Mix-ul de marketing: Neil Borden ( classic) si Mc Carthy format din 4P: produs, prt,
plasament( distributie) si promovare.
Adrian Payne: 7 componente ale mix-ului de marketing: produs, prt, distributie, promovare,
personal, procese de creare si livrare si servicii pentru client.
5 elemente des intalnite a mixului de marketing: prt, produs, distributie, promovare si
personal.
Abordarea strategic a activitatii de marketing presupune: segmentarea pietei, alegerea
pietei-tinta, pozitionarea serviciilor pe piata si elaborarea strategiei de marketing.
Segmentarea ( 2 perspective):
- Segmentarea clientei regruparea consumatorilor in functie de nevoile lor, de asteptari si
caracteristicile lor demografice, economice.
- Segmentarea pe produse identificarea unor categorii de produse in functie de
particularitatile lor si care apoi trebuie impartite pe segmente de consumatori.
Alegerea pietei-tinta( factori): numarul si marimea segmentelor de piata, nevoile acestora si
masura in care firma este capabila sa le satisfaca precum si masura in care concurenta satisface
dj aceste nevoi.
Pozitionarea nu reprezinta numai activitatea prin care o firma incearca sa-si creeze o anumita
imagine. Pozitionarea este defapt modalitatea prin care firma isi diferentiaza serviciile sale de
serviciile concurentilor.
7.2. Strategia de piata
Strategia de piata component cea mai importanta.
O firma isi stabileste strategia de piata in functie de obiectivele pe care si le propune, de resursele
sale, precumsi in functie de evolutia mediului extern.
Strategia de piata defineste atitudinea intreprinderii fata de clientii sai dar si fata de furnizori si
distribuitori.
7.2.1. Strategii de piata conform matricei Ansoff
Matricea Ansoff produs-piata indica variantele de strategii in functie de tipul de piata si in
functie de tipul de produs.
Alternativele posibile sunt: strategia de penetrare a pietei, strategia de dezvoltare a serviciilor,
strategia de dezvoltarea a pietei si strategia de diversificare.
1. Strategia de penetrare a pietei dezvoltarea activitatii intreprinderii pe baza serviciilor
existente in cadrul pietelor actuale.
O intreprindere isi poate mari vanzarile aplicand strategia de penetrare prin: atragerea de noi
utilizatori de servicii, atragerea clientilor intreprinderilor concurente, cresterea fidelitatii
clientilor proprii, prin segmentarea pietei.
2. Strategia de dezvoltare a serviciilor crearea de servicii noi pentru pietele actuale.
Importanta cunoasterii nevoilor consumatorilor potentiali din cadrul segmentului tinta. Are rolul
de a valorifica oportunitatile existente pe piata prin intermediul inovatiei.
C. Lovelock identifica 6 tipuri de inovatii in servicii: inovatii majore, startup business,
produse noi pentru pietele dj deservite de firma, etinderea liniei de servicii a firmei,
imbunatatirea serviciilor si schimbari de stil.
3. Strategia de dezvoltare a pietei - gasirea unor piete pentru serviciile actuale ale firmei.
4. Strategia de diversificare oferirea de noi servicii pe piete noi.
Tipuri de diversificare:
- Diversificarea verticala: integrarea in amonte sau in aval
- Diversificarea orizontala - dezvoltarea de catre intreprindere a unor servicii noi, intr-un
domeniu diferit de activitate de cel dj existent, care insa sunt destinate aceluiasi sement
de consumatori.
- Diversificarea laterala - dezvoltarea in domenii noi care nu au legaturi cu cel actual.
7.2.2. Strategii de piata conform modelului Porter
Pe piata exista 5 forte care ii influenteaza evolutia: cumparatorii, concurentii din cadrul aceleiasi
ramuri, produsele de substituire, noii intrati si furnizorii.
M. Porter 3 strategii: strategia suprematiei prin costuri, strategia de diferentiere, strategia de
concentrare pt ca firma sa-si obtina avantajele concurentiale.
Strategia suprematiei prin costuri sau strategia celor mai mici costuri totale
Firma incearca sa obtina cele mai scazute costuri preturile serviciilor sale sa fie mai mici decat
cele a concurentiilot cota de piata mai mare. (Firmele Mari)\
Strategia de diferentiere - serviciile firmei sa se diferentieze de cele ale concurentei fie prin
calitate, imagine, distributie, servicii conexe.
Firma evidentierea punctelor forte necesara o cunoastere buna a pietei, a nevoilor clientilor.
Strategia de concentrare eforturile firmei sa se indrepte spre satisfacera nevoilor specific unui
numar restrains de segmente de consumatori.
7.2.3. Variante ale strategiei de piata in functie de structura pietei
Marketingul presupune ca intreprinderea sa-si conceapa activitatea in functie de o piata tinta.
Trebuie sa determine piata total ape care va actiona dupa o serie de criteria: demografice,
comportamentale, geografice.
In functie de atitudinea fata de structura pietei:
- Strategia nediferentiata cand se adreseaza intregii piete cu un mix de marketing unic.
- Strategia diferentiata se adreseaza tuturor segmentelor de piata, oferind produse ce
raspund nevoilor si dorintele fiecarui segment in parte servicii turistice
- Strategia concentrate firma allege segmental sau segmentele cele mai profitabile si isi
adapteaza serviciile ai sa satisfaca nevoile si asteptarile acestora.
7.3. Strategii specific mix-ului de marketing
Strategii specific fiecarui element al mixului de marketing: strategii de produs, strategii de
prt, strategii de promovare, strategii de distributie, strategii ce vizeaza personalul.
1. Strategii de produs
Un serviciu poate fi privit ca un produs global ce include: produsul de baza, cel auxiliary,
produsul suplimentar si produsul potential.
Produsul de baza satisfacerea nevoii principale ale consumatorului
Produsul auxiliar format din conditiile minime care se adauga la produsul de baza si fara de
care serviciul nu ar fi cumparat.
Produsul suplimentar cel care permite diferentierea produsului.
Produsul potential format din toate caracteristicile care pot fi adaugate unui produs, ai sa
satisfaca intr-o maniera optima nevoile clientului.
Strategiile de produs criterii: calitatea serviciilor, gradul de noutate si dimensiunea gamei
sortimentale, modul de abordare a preferintelor locale.
1. Calitatea serviciilor: strategia de adaptare calitativa, strategia mentinerii calitatii si
strategia diferentierii calitative.
2. Gradul de noutate inovatia majora, startup business, produse noi pentru pitele dj
deservite, extinderea liniei de servicii si schimbarea de stil.
3. Dimensiunea gamei sortimentale strategia cresterii gamei sortimentale, strategia
mentinerii gamei sortimentale si strategia restrangerii gamei sortimentale.
4. Modul de abordare al preferintelor locale standardizarea si adaptarea produselor la
preferintele locale.
7.3.2. Strategii de prt
Preturile tarife, taxe, onorarii, comisioane, prime, etc.
Modul in care consumatorii percep pretul are un rol mai important in domeniul serviciilor fata de
celalalte domenii. Pretul indicator al calitatii serviciilor.
Stabilirea pretului: gradul de cunoastere a serviciului, perioada de ciclu a acestuia, pozitia de pe
piata, tipul de concurenta dj existent.
Obiectivele politicii de prt: de supravietuire, maximizare a pofitului, a vanzarilor, pozitionare
mai bun ape piata.
Tipologia strategiilor de prt:
1. Abordarea produsului: strategia preturilor forfetare, strategia preturilor differentiate pe
component, strategia preturilor combinate.
2. Variatia cererii: strategia preturilor differentiate temporal si strategia preturilor
nediferentiate temporal
3. Formare pretului: strategia preturilor orientate dupa costuri, strategia preturilor orientate
dupa concurenta si strategia preturilor orientate dupa cerere.
4. Nivelul pretului: strategia preturilor inalte, strategia preturilor moderate si strategia
preturilor joase.
5. Mobilitatea preturilor: strategia preturilor relative stabile si strategia preturilor modificate
frecvent
6. Ajustarea preturilor: acordarea de rabaturi si bonificatii, preturi differentiate, preturi
psihologice, preturi promotionale, preturi orientate spre valoare, preturi stabilite pe
criteria geografice si preturi international.
7.3.3. Strategia de distributie
Distributis este un element cheie prin care se asigura accesul clientiilor la serviciile prestate.
Distributia se realizeaza prin deplasarea clientului la firma sau deplasare reprezentantilor firmei
la consumatorul potential.
Tipologia strategiilor de distributie:
1. Dimensiunea canalului de distributie: distributia directa, distributia prin canalele scurte si
distributia prin canalele lungi.
2. Amploarea distributiei: distributia extensive, distributia selectiva si distributia exclusive
3. Gradul de participare al companiei: distributie prin aparat propriu, distributie prin
intermediary si distributie mixta.
4. Gradul de control al companiei: control total, ridicat, mediu si scazut
5. Elasticitatea procesului de distributie: elasticitatea ridicata, medie si scazuta.
6. Gradul de dezvoltare a retelei: dezvoltarea retelei, limitarea voluntara a retelei si
restrangerea retelei de vanzare
6.1.Gradul de concentrare a retelei: retea densa, moderata si rara.
6.2. Gradul de diferentiere a retelei: retea relative uniforma si retea diversificata.
7.3.4. Strategiile de promovare
Comunicatiile au ca obiective principale: sa atraga atentia consumatorilor, sa informeze
consumatorii sis a-I convinga de necesitata achizitionarii serviciului.
Principalele categorii in care se incadreaza activitatile promotionale sunt:
- Promovarea personala personalul de contact rol major a politicii de vanzare.
- Publicitatea pregateste publicul pt a raspunde favorabil ofertei firmei.
- Relatiile publice activitatea de relatii publice presupune cultivarea unor contacte directe
cu personae influente
- Promovarea vanzarilor
- Manifestarile promotionale
- Utilizarea marcilor
Tipologia strategiilor de promovare:
1. Obiectivele globale ale activitatii promotionale: strategia promovarii imaginii globale a
companiei, strategia promovarii unor categorii de servicii.
2. Modul de desfasurare in timp: strategia activitatii pomotionale permanente sau
intermitente
3. Rolul activitatii promotionale: strategia ofensiva si defensive.
4. Pozitia fata de structura pietei: strategia concentrate, diferentiata si nediferentiata.
5. Sediul activitatii promotionale: strategia promovarii cu forte proprii, prin institutii
specializate
6. Motivarea promovarii: strategii de crestere a gradului de implicare
7. Modul de abordare al preferintelor locale: standardizarea si adaptarea preferintelor locale.
7.3.5. Strategii vizand personalul
Rolul personalului in servicii este unul extreme de important.
Obiectivele strategice interne procesele de durata e implica managmentul firmei si salariatiii.
Obiectivele strategice externe relatia dintre personalul firmei si clientii acesteia.
Strategiile vizeaza: atragerea, dezvoltarea, motivare si mentinerea personalului calificat.
7.4. Planificarea strategica de marketing
- Procesul prin care o companie isi defineste obiectivele pe termen lung, isi analizeaza
situatia si isi stabileste strategiile si mijloacele prin care acestea pot si puse in practica.
Planificarea strategica se face la mai multe niveluri organizatorice: nivelul organizational
superior, nivelul unitatii strategice de afaceri si nivelul functional.
1. La nivelul organizational superior se iau principalele decizii strategice, care
influenteaza modul de planificare a afacerilor de pe celalalte niveluri.
4 aspecte: definirea misiunii companiei, definirea unitatii strategice de afaceri, alocarea
resurselor pentru fiecare unitate strategica ( marca sau produs) de afaceri si planificarea
noilor afaceri.
2. La nivelul fiecarei unitati de afaceri o diviziune a companiei, care are o misiune si
obiective separate si pentru care se poate face o planificare independent de cea a
celorlalte diviziuni.
3. La nivel functional procesul de planificare sa fie efectuat pentru fiecare unitate strategic
de afaceri, la nivelul fiecarei functii a companiei.
Etapele procesului de planificare a strategiei de marketing: 4 faze: definirea contextului strategic,
analiza situatiei companiei, formularea strategiei de marketing si alocarea resurselor si controlul.
Elementele strategiei
Din definiiile strategiei rezult c aceasta are trei componente principale (Evans et al., 2003).
o Prima component a strategiei este determinarea obiectivelor de baz pe termen
lung. Fr obiective, organizaia nu poate stabili unde dorete s ajung i cum
trebuie s acioneze pentru a ajunge acolo.
o A doua component a strategiei este adoptarea unor aciuni de urmat pentru a
atinge obiectivele. De exemplu, pentru a ajunge de la Bucureti la Timioara poi
alege s cltoreti cu trenul, cu maina sau cu avionul. Poi alege s cltoreti n
anumite zile sau la anumite ore. Poi alege s-i rezervi cltoria printr-o agenie
sau s cumperi biletul direct de la compania de transport.
o A treia component a srtategiei este alocarea resurselor i se refer la costurile
asociate cu aciunile care trebuie ntreprinse pentru atingerea obiectivelor. Dac
aciunile nu sunt susinute de un nivel adecvat al resurselor, atunci obiectivele nu
pot fi ndeplinite. Resursele (numite i factori de producie) sunt acele input-uri
eseniale pentru funcionarea normal a proceselor organizaiei. Ele pot fi
clasificate n patru categorii, i anume:
o 1. resurse financiare- bani pentru investii i capital de lucru
o 2. resurse umane- angajai cu competene potrivite pentru a crea valoare adugat
o 3. resurse fizice (tangibile ) i operaionale- pmnt, cldiri, echipamente, stocuri
pentru producie etc.
o 4. resurse intelectuale (intangibile )- know-how, patente, licene, mrci, reele de
afaceri de contact, baze de date etc.
Importana strategiei
Importana strategiei rezult evident din reliefarea neajunsurilor i a dificultilor
generate de absena ei.
Astfel, fr strategie pot s apar decalaje strategice, mai ales n mediul dinamic i
turbulent de astzi i fragmentri organizaionale care se pot constitui n puncte slabe i
ameninri pentru buna desfurare a activitii economice la toate nivelurile.
n prezent schimbrile mediului sunt de mare amplitudine, incluznd treceri de la avnt
la recesiune ale ciclului economic, schimbri n ratele dobnzii i inflaiei, schimbri
tehnologice etc. S-a trecut de la mediul static, simplu i sigur la cel dinamic, divers i
caracterizat de incertitudine i risc. Aceste schimbri pot duce, n absena strategiei, la
decalaje strategice i serioase rmneri n urm.
Fragmentarea organizaional este un alt simptom al lipsei strategiei. Pericolul este ca
fiecare ramur, organizaie, compartiment etc. s se comporte autonom i s acioneze n
direcii diferite, perturbndu-i reciproc activitatea. Pe de alt parte, strategia
acioneaz ca un magnet puternic n unirea tuturor entitilor spre acelai scop.
Elaborarea strategiei este important n primul rnd la nivelul organizaiei, att pentru
firmele mari, ct i pentru cele mici, att pentru cele care au ca scop profitul, ct i
pentru organizaiile voluntare.
Tipologia strategiilor
O organizaie are foarte multe strategii pariale, dintre care unele seamn ntre ele (n
marketing, n domeniile funcionale, n activiti). Prahalad constata n urma analizrii
multor companii c ele adopt un sistem de atac i de retragere destul de asemntor. Ce
nu seamn este sistemul strategic. Deosebirea ntre firme rezult din combinarea
strategiilor pariale, din modul cum s-a elaborat structura sistemului strategic.
n principal strategiile se clasific n:
strategiile firmei, ce se compun din:
marea strategie numit i formul strategic;
strategii globale numite i strategii funcionale;
strategii de afaceri, compuse i ele din:
strategii de marketing (concureniale);
strategii pure (unele lucrri le numesc pe acestea strategii funcionale).
n cadrul strategiilor globale (pe funciuni) se ntlnesc strategii economice, strategii sociale,
strategii tehnice i strategii de portofoliu.
n categoria strategiilor competitive se includ strategii ale calitii, strategii de pre, strategii de
distribuie i strategii de suport.
Strategiile pure sunt pe activiti (de cercetare, de proiectare, de servire, de reparaii etc.)
n funcie de situaia lor pe pia i de mediul n care acioneaz, firmele de servicii pot alege
ntre mai multe tipuri de strategii economice:
strategii de consolidare ( stabilitate )
strategii de dezvoltare ( cretere )
strategii de restrngere strategii de combinaie
n ceea ce privete dezvoltarea, organizaiile din domeniul serviciilor pot alege ntre dou metode
strategice:
1.dezvoltarea intern sau organic, folosind resursele existente disponibile
2.dezvoltarea extern, prin fuziuni, achiziionarea altor companii, aliane sau dezvoltarea
unor aranjamente de colaborare cu alte organizaii.
J oint- venture
Joint- venture reprezint formarea unei noi entiti organizaionale n scopul obinerii unui efect
sinergetic, partenerii pstrndu-i independena juridic. Rolul principal al joint- venture este
cel de a internaionaliza afacerile.
Alianele strategice
Alianele strategice sunt asocieri pe termen lung ntre mai multe firme concurente sau potenial
concurente, care aleg s realizeze mpreun un obiectiv specific, un proiect, coordonndu-i
competenele, mijloacele i resursele necesare.
Alianele pstreaz identitatea organizaiilor ce colaboreaz i se fac pentru intrarea pe pia,
pentru crearea economiei de scar, sau pentru crearea unor bariere.
Alianele se fac pentru :
intrarea pe noi piee,
crearea economiei de scar
depirea unor bariere comerciale
mprirea unor riscuri ridicate
mprirea costurilor i riscurilor din activitatea de cercetare-dezvoltare
lansarea unui contraatac mpotriva concurenilor
nvarea de la parteneri
n Romnia, Legea concurenei nr. 21/1996 conine prevederi care interzic practicile anti-
concureniale. Aa de exemplu, legea concurenei interzice orice nelegeri exprese sau tacite
ntre agenii economici ori asociaiile de ageni economici, care au ca obiect sau au ca efect
denaturarea concurenei, n special cele care urmresc participarea, n mod concertat, cu oferte
trucate la licitaii sau la orice alte forme de concurs de oferte.
De aplicarea ei este nsrcinat Consiliul concurenei.
n responsabilitatea Consiliului concurenei se afl, ntre altele, i evalurea strii concurenei n
sectoare cheie ale economiei naionale, la un moment dat. n acest scop se folosesc indicatori
precum:
numr de ntreprinderi n sector
rata de mobilitate n sector- se calculeaz ca raport ntre diferena dintre numrul
ntreprinderilor din 2 ani consecutivi i numrul ntreprinderilor din anul de baz
cifra de afaceri/salariat n sector (productivitatea medie)
gradul de difereniere a produselor n sector: difereniere prin caracteristici
(orizontal) i difereniere prin calitate (vertical)
I ndicele Herfindahl-Hirschman ( I HH )- msoar gradul de concentrare a pieei prin
nsumarea ptratelor cotelor de pia ale tuturor ntreprinderilor din sector.