1.

Subiectul impozabil - este persoana fizica sau juridica prevazuta de legislatia fiscala, careia i revine ndatorirea de a plati un impozit oarecare. Alaturat obligatiei de a plati impozite, subiectului impozabil i revin ndatorii de a se nregistra la organele fiscale n vederea atribuirii codului fiscal, de a declara bunurile sau veniturile proprii, de a ntocmi anumite evidente scrise etc., precum si drepturi de a cere nlesniri legale, de a contesta operatii ilegale etc. 2. Obiectul impozabil - denumit traditional materie impozabila - este bunul, venitul etc. pentru care se datoreaza impozitele directe precum si vnzarea, punerea n circulatie etc. a unor produse n cazul impozitelor indirecte. Acest obiect este specificat prin dispozitiile legilor referitoare la impozite si este elementul de distinctie a impozitelor ntre ele, constituind totodata unul dintre criteriile de clasificare a impozitelor. Obiectul impozabil si cel taxabil au evoluat n timp n raport de transformarea veniturilor curente ale cetatenilor, de aparitia si disparitia unor specii de venituri impozabile ale persoanelor att fizice ct si juridice, de diversificarea activitatilor lucrative si comerciale impozabile etc. 3. Unitatea de evaluare - reprezinta elementul care exprima cuantumul unitar al impozitului n raport cu baza sa de calcul. n functie de anumite criterii cum ar fi posibilitatile tehnice de determinare, obiectul si natura venitului, cuantumul banesc al impozitului, se stabileste o cota fixa sau cota procentuala 4. Unitatea de impunere - reprezinta unitatea n care se exprima obiectul sau materia impozabila, adica: leul n cazul veniturilor, metrul patrat sau hectarul n cazul terenurilor etc. 5. Asieta - reprezinta ansamblul masurilor privind asezarea veniturilor bugetare identificarea subiectului si materiei impozabile, evaluarea acesteia si stabilirea cuantumului de plata. Actiunea de asezare ncepe constatarea si evaluarea obiectului sau materiei impozabile si totodata a platitorului. n practica financiar-fiscala se folosesc metode indirecte de identificare si evaluare n raport cu aspecte exterioare ale obiectului impozabil, pe baze forfetare cnd agentul de impunere stabileste mpreuna cu platitorul marimea aproximativa a materiei impozabile, pe baze administrative cnd evaluarea se face de agentul fiscal pe baza datelor ce le detine si metode directe bazate pe administrarea de probe (declaratia contribuabilului sau altei persoane). 6. Perceperea sau incasarea venitului reprezinta realizare efectiva a acestuia. Pentru perceperea impozitelor se folosesc urmatoarele metode: metoda platii directe, metoda retinerii si varsarii si metoda aplicarii de timbre fiscale. 7. Termenul de plata - reprezinta data la care sau pna le care un anumit impozit trebuie varsat la bugetul statului. n stabilirea termenului de plata se are n vedere incasarea ritmica la buget a veniturilor, ct si posibilitatea de plata a detinatorilor de obiecte sau materiale impozabile. 8. nlesniri, drepturi si obligatii ale contribuabililor snt elemente legal admise de legislatia fiscala. nlesnirile (facilitatile) snt stabilite de cele mai multe ori sub forma de reduceri sau

scutiri si au n vedere anumite situatii deosebite, de exceptie, n care anumiti platitori realizeaza obiectul sau materia impozabila. Acordarea nlesnirilor se face tinnd seama de conditii specifice de munca, de faptul ca unele unitati nregistreaza costuri mai ridicate dect cele n conditii normale, folosesc forta de munca n curs de calificare sau cu capacitate redusa de munca (handicapati, invalizi etc.). Aceste nlesniri au ca scop stimularea valorificarii anumitor resurse materiale, a productiei unor marfuri si sporirea rentabilitatii. Se mai acorda nlesniri si n vederea sprijinirii familiei, favorizarii persoanelor n vrsta sau cu capacitate redusa de munca. 9. Calificarea impozitului se refera la stabilirea caracterului local sau central al impozitului si atribuirea prin lege spre partile bugetului de stat. n conformitate cu art.6 Codului Fiscal impozitul pe venit este considerat impozit republican.

2.2 ELEMENTELE IMPOZITULUI Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili. Drept urmare, in legile prin care se instituie impozite se precizeaza persoanele in sarcina carora cade plata inpozitelor, material supusa impunerii, marimea relativa a impozitului, termenele de plata, sanctiunile ce se aplica persoanelor fizice si/sau juridice care nu-si onoreaza obligatiile fiscale la termenele stabilite, sustrag materia impozabila de la impunere si incalca alte dispozitii ale reglementarilor fiscale.

Printre elementele impozitului se numara subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta, termenele de plata s.a. Subiectul impozitului este peroana fizica sau juridica obligata prin lege la plata acestuia. De exemplu, la impozitul pe salariu, subiect al impozitului este muncitorul sau functionarul, la impozitul pe profit -; agentul economic, la impozitul pe succesiune mostenitorul (mostenitorii) etc. In reglementarile fiscale, ca si in vorbirea curenta, subiectul impozitului este denumit contribuabil. Uneori impozitul datorat de o persoana este varsat la buget de catre o alta persoana, de exemplu: impozitul pe venitul din salarii, datorat statului de un muncitor sau functionar, este retinut de catre persoana care ii plateste drepturile salariale si apoi este varsat la buget. In acelasi mod procedeaza o banca, o editura, o publicatie sau o alta persoana care, din venitul cuvenit altei persoane (dobanda, drept de autor, colaborare etc.) retine impozitul datorat statului si-l varsa la buget. In aceste situatii, subiect al impoziului este salariatul, beneficiarul dobanzii, al dreptului de autor sau al colaborarii, iar nu cel ce a retinut de la acesta impozitul datorat statului si l-a varsat efectiv la buget, prin plata in numerar sau prin virament. Suportatorul (destinatarul) impozitului este persoana care suporta efectiv impozitul. In mod normal, subiectul impozitului ar trebui sa fie si suportatorul real al acestuia. In realitate, sunt frecvente cazurile in care suportatorul impozitului este o alta persoana decat subiectul. Acest lucru este posibil, deoarece sunt diverse cai si mijloace pentru a transpune, intr-o masura mai mare sau mai mica, impozitele platite de unele persoane fizice sau juridice in sarcina altora. Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe, obiect al impunerii poate fi, dupa caz, venitul sau averea. In cazul impozitului pe profit, obiectul impunerii il constituie profitul, la impozitul pe salarii -;salariul si alte drepturi de personal, la impozitul pe donatiuni -; bunurile mobile si imobile care fac obiectul donatiei, deci, altfel spus, averea donata etc. In cazul impozitelor indirecte, materia supusa impunerii poate fi produsul care face obiectul vanzarii, serviciul prestat, bunul importat sau uneori cel exportat etc. Sursa impozitului arata din ce anume se plateste impozitul: din venit sau din avere. In cazul impozitelor pe venit, obiectul impunerii coincide in toate cazurile cu sursa. In schimb, la impozitele pe avere nu intotdeauna exista o asemenea coincidenta, deoarece, de regula, impozitul se plateste din venitul realizat de pe urma averii respective si numai arareori acesta diminueaza substanta averii propriu-zise. Pentru exprimarea dimensiunii obiectul impozabil se foloseste o anumita unitate de masura, care poarta denumirea de unitate de impunere. Astfel de unitati de impunere pot fi: unitatea monetara in cazul impozitului pe venit, metrul patrat de suprafata utila la impozitul pe cladiri, hectarul de teren la impozitul funciar, bucata, kilogramul, litrul etc. la unele taxe de consumanta. Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de impunere. Impozitul poate fi stabilit in suma fixa sau in cote procentuale (proportionale, progresive sau regresive). Prin asieta (mod de asezare a impozitului) se intelege totalitatea masurilor care se iau de organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea marimii materiei impozabile si determinarea impozitului datorat

statului. Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului. Neachitarea impozitului pana la termenul stabilit prin lege, atrage dupa sine obligatia contribuabililui de a plati si majorari de intarziere. Prin lege sunt prevazute si alte sanctiuni care se aplica contribuabililor rai platnici, cum sunt: popriri (de exemplu, pe salarii), sechestrarea unor bunuri de valoare identica cu suma impozitului neachitat la termen etc.