Universitatea de Stat din Republica Moldova

Facultatea ,,Ştiinţe Economice’’

Referat
Rolul intermediarilor in asigurari

A elaborat: Jemna Elena

Grupa: FB 171

Chișinău, 2019
CUPRINS:

1.1. NOŢIUNE. CARACTERIZARE GENERALĂ

1.2. INTERMEDIARII IN ASIGURARI
1.3. ROLUL INTERMEDIARILOR IN ASIGURARI
CONCLUZIE
BIBLIOGRFIE
1.1. NOŢIUNE. CARACTERIZARE GENERALĂ

Intermediari in asigurari - persoanele fizice sau juridice, denumite in continuare broker de

asigurare, agent de asigurare, subagent sau agent de asigurare subordonat, care desfasoara
activitate de intermediere in asigurari in schimbul unui/unei comision/remuneratii, autorizat sau
inregistrat in conditiile stabilite de prezenta lege si de normele emise in aplicarea acesteia.
De multe ori, asigurarea nu se încheie în mod direct între părţile contractante, ci prin
intermediere. În asigurări există două categorii de intermediari:
 agentul de asigurare
 brokeri de asigurare (persoană juridică)
 brokerul în asigurare şi asistenţi în brokeraj (persoană fizică angajat al persoanei juridice)
Prezentarea comparativă a agenţilor de asigurare şi a brokerilor de asigurare:

Agenţi de asigurare Brokeri de asigurare

Reprezintă interesele asigurătorului Reprezinta interesele asiguratului

Vând poliţele de asigurare ale unuia sau mai
multor asigurători
Persoanele fizice care lucreaza full-time sau
part-time pentru asigurătorul pe care
îl reprezintă pe baza unui contract
Nu sunt profesionişti în asigurări
Ca regula, nu pot fi daţi în judecată pentru
neglijenţa în exercitarea profesiei
Renumerat de către asigurător prin salariu,
commision sau o combinare a acestora
Uneori are atribuţii limitate(numai
completarea cererii de asigurare), fără
dreptul de a emite poliţa de asigurare
Cumpără asigurări/reasigurări pentru
clientul său, numit principal
Persoane juridice independente, specializate
în intermediere în asigurări
Sunt experti în asigurări
Pot fi daţi în judecată pentru neîndeplinirea
sau îndeplinirea defectuoasa a sarcinilor lor
Renumerat de catre asigurător prin
commision, denumit brokeraj
Atribuţii privind găsirea protecţiei optime
pentru client, încheierea contractului de
asigurare, uneori şi administrarea daunei
 1.2. INTERMEDIARII IN ASIGURARI
1.2.1. Agentul de asigurare
Agentul de asigurare este persoana fizică sau juridică abilitată, în baza autorizării unui
asigurător, să negocieze sau să încheie în numele şi în contul asigurătorului contracte de
asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă
calitatea de asigurător sau broker de asigurare.

Agenţii de asigurare reprezintă un mod de distribuţie al societăţilor de asigurare pentru

vânzarea poliţelor de asigurare. Ei vând poliţele de asigurare ale unui asigurător sau în anumite
situaţii pot să vândă poliţe ale mai multor asigurători dar numai pentru un singur tip de asigurare
de la fiecare asigurător. Aceştia reprezintă interesele societăţii de asigurare primind în schimb un
comision sau salariu. Sunt anumite cazuri când aceştia sunt plătiţi în funcţie de un plan de
realizări dinainte stabilit de către societatea de asigurări.

O alta formă de organizare a agenţilor de asigurare este ca persoana fizica autorizată care
poate lucra full-time sau part-time pentru societatea de asigurări pe care o reprezintă.

Sunt utilizaţi, îndeosebi, pentru asigurările încheiate de persoanele fizice(în special

asigurări de viaţă, autovehicule, bunuri). În unele companii ei sunt implicaţi şi în activităţile
legate de constatarea, evaluarea şi lichidarea daunelor.

1.2.2. Brokerul de asigurare

Asigurările se practică încă din antichitate, acestea facându-şi apariţia odată cu nevoile
negustorilor de a acoperi riscurile pierderii mărfurilor, uneori a întregii averi, din cauza
pericolelor mării, actelor de piraterie, furtunilor şi multor altora. În condiţiile de instabilitate
economico-financiară şi de risc sporit se intensifică necesitatea de protejare a proprietăţii
patrimoniale, deci creşte cererea la produsele de asigurare şi concomitent apare necesitatea
sporirii calităţii şi eficientizării pieţei asigurărilor.

Un pas important în acest sens este apariţia unor noi participanţi la acest segment.
Dezvoltarea pieţei de brokeraj în asigurări joacă rolul central în distribuirea produselor de
asigurare şi reasigurare.

Brokerului i se atribuie un cadru legal concret, cu angajamente şi obligaţiuni odată cu

adoptarea Legii cu privire la asigurări, nr.407-XVI din 21.12.2006. Odată cu adoptarea legii sus-
menţionate, care a înaintat un şir de cerinţe faţă de intermediarii în asigurări, a apărut o speranţă
că acest sector al pieţei de asigurări se va dezvolta în continuare şi vor activa doar societăţi
caracterizate prin profesionalism şi calitate a serviciilor prestate.

Piaţa de brokeraj în asigurări este un sector tânăr pe piaţa financiară nebancară, cu tendinţe de
dezvoltare, care ar putea aduce un aport imens la dezvoltarea întregii economii a ţării.

Unele dintre principalele sarcini pe care le îndeplineşte brokerul pe piaţa de asigurări sunt:

 Evaluarea permanentă a cererii pentru serviciile de asigurare, precum şi oferta de astfel

de servicii pe piaţa asigurărilor, astfel reprezentând un „mediator” între asigurat şi
asigurător, puntea dintre aceştia, participând la stabilirea raportului asigurat–asigurător,
convenabil pentru ambele părţi.
 Brokerul de asigurare în multe cazuri contribuie la gestionarea riscurilor în asigurări de
toate formele.
 Brokerul de asigurare contribuie la dezvoltarea pieţei de asigurări şi la consolidarea
transparenţei pe această piaţă, precum şi la perfecţionarea acesteia. La baza funcţionării
eficiente a pieţei de asigurări stă corelarea intereselor consumatorilor şi prestatorilor
produselor de asigurare. În acest sens, activitatea brokerilor pe piaţa de asigurări
reprezintă un „catalizator” al concurenţei pe această piaţă şi o garanţie a respectării
intereselor asiguraţilor şi asigurătorilor. Astfel, existenţa brokerilor pe piaţa de asigurări
este indispensabilă pentru dezvoltarea unei pieţe prospere, civilizate de asigurări.
Implementarea cadrului legislativ în reglementarea activităţii brokerilor de asigurare:
 • 1993 – Legea cu privire la asigurări, nr.1508 din 15.06.1993 – noţiunea „misit în
asigurări”;
 • 2006 – Legea cu privire la asigurări, nr.407-XVI din 21.12.2006 (redacţie nouă) –
noţiunea „broker de asigurare”.
 • 2008 – licenţierea brokerilor de asigurare (Art.49 al Legii cu privire la asigurări,
modificată prin Legea nr.302-XVI din 25.12.2008, în vigoare de la 13.02.2009).

Conform Legii cu privire la asigurări, intermediarii în asigurări includ: agenţii de asigurare,

agenţii bancassurance şi brokerii de asigurare, iar intermediari în reasigurări sunt brokerii de
reasigurare.

Agentul de asigurare este persoană fizică sau persoană juridică care desfăşoară activitate
profesională în baza mandatului acordat de asigurător, având dreptul să încheie, în numele şi din
contul asigurătorului, contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul
de mandat, fără să aibă calitate de asigurător, reasigurător, agent bancassurance sau de broker de
asigurare/reasigurare.

Agentul bancassurance este banca comercială, asociaţia de economii şi împrumut sau

organizaţia de microfinanţare, care, în baza mandatului acordat de asigurător, este în drept să
încheie în numele şi din contul asigurătorului contracte de asigurare cu terţii, conform condiţiilor
stipulate în contractul de mandat.

Brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare este persoana juridică înregistrată în Republica

Moldova, care negociază pentru clienţii săi încheierea de contracte de asigurare (reasigurare) şi
care prestează servicii de consultanţă şi inspecţie de risc şi acordă asistenţă pe durata derulării
contractelor sau în legătură cu regularizarea daunelor, după caz

Cerinţe normative faţă de brokerul de asigurare şi/sau reasigurare:

 Forma organizatorică societate cu răspundere limitată sau societate pe acţiuni.

 Capital social nu mai mic de 25 000 lei.
 Să dispună de un contract în vigoare de asigurare de rădpundere civilă profesională de
minimum 10 milioane lei pentru fiecare solicitare de daune şi în valoare globală de 15
milioane de lei pe an pe totalitatea solicitărilor de daune.
 Să desfăşoare doar activitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare.
 Să păstreze şi să pună la dispoziţia CNPF, la cerere, registrele şi înregistrările contabile
cu privire la activitatea sa.
 Să aibă personal cu funcţie de răspundere ce să corespundă criteriilor de pregătire şi de
experienţă stabilite prin acte normative ale autorităţii de supraveghere, iar administratorul
brokerului şi personalul propriu cu atribuţii de intermediere să deţină certificatul de
calificare conform actelor normative în domeniu.
 Să ţină Registrul asistenţilor în brokeraj, conform cerinţelor înaintate de organul de
supraveghere.
 1.3. ROLUL INTERMEDIARILOR IN ASIGURARI
Dezvoltarea sectorului asigurărilor în economia ţării este direct determinată de modul în care
derulează activitatea de intermediere în asigurări. Republica Moldova a cunoscut societăţi cu
obiect de intermediere în asigurări odată cu descentralizarea sistemului de asigurări. Printre
acestea cele mai cunoscute erau agenţiile de turism, apoi poziţia de lider în intermedieri au
preluat-o companiile de leasing.
Publicul interesat de asigurări aude tot mai des expresia de broker sau intermediar de
asigurări. Existenţa, rolul şi spectrul serviciilor prestate de brokerii de asigurări este corelată
direct cu gradul de maturitate şi liberalism al pieţei de asigurări şi a economiei în general.
R.Moldova a cunoscut societăţi cu obiect de intermediere în asigurări odată cu descentralizarea
sistemului de asigurări.

Printre acestea cele mai versate erau agenţiile de turism, apoi poziţia de lider în intermedieri l-
au preluat companiile de leasing şi cred că va trece mult până când acestea, împreună cu brokerii
lor captivi, vor ceda în faţa unor megabrokeri independenţi. Chiar dacă abia în legea cu privire la
asigurări din 21.12.2006 (nr. 407-XVI) brokerului i se atribuie un cadru legal concret, cu
angajamente şi obligaţiuni precise, noţiunea de „misit în asigurări” este expres menţionată şi în
legea veche din 1993, dar şi în Codul fiscal din 1997 care prevedea impunerea taxei pe valoare
adăugată la comisioanele din asigurări.

Printre factorii de influenţă care vor determina o dezvoltare consistentă şi o creştere rapidă a
rolului Brokerilor în asigurări şi reasigurări în Moldova putem menţiona:

1. Costuri relativ reduse de intrare a noilor Brokeri pe piaţă, determinate în principiu de deţinerea
unui capital social de 25000 lei, poliţă de răspundere civilă profesională de aproximativ 11mii
lei, licenţa de 2500 Lei, şi plăţi regulatorii de funcţionare de 0,4% din încasările lunare de
comisioane.

2. Lipsa taxei pe valoare adăugată pentru operaţiunile de intermediere în asigurări. Acest factor
este foarte important, întrucât va permite brokerilor să creeze reţele dezvoltate de angajaţi,
oferind remuneraţii competitive în raport cu cele primite de agenţii de asigurări angajaţi de
asigurători.

3. Posibilitatea reducerii de costuri pentru asigurători legate de întreţinerea reţelei proprii de

vânzare schimbă priorităţile managerilor societăţilor de asigurări de la extinderea reţelelor
proprii de agenţi la dezvoltarea relaţiilor strânse cu brokerii;
4. Avantajele evidente pe care asiguraţii le obţin de pe urma conlucrării cu brokerii face ca
aceştia să fie o soluţie inteligentă pentru cei cu pretenţii de calitate şi soliditate pe termen lung.

5. Existenţa şi afluxul de noi investitori străini în sectoarele strategice ale economiei (leasing,
bănci, industrie, construcţii, reţele electrice) determină şi venirea brokerilor cu care lucrează
investitorii în ţara de origine. Chiar dacă până în prezent brokerii străini preferă lucrul prin
parteneri locali ori la distanţă din ţările de origine, cred că în cel mai scurt timp vom asista la
deschiderea mai multor birouri de brokeri de renume din străinătate. Totul depinde de numărul şi
volumul investiţiilor străine în Moldova. Deja este resimţită suflarea unor brokeri de calibru ca
Marsh (la METRO şi MOBIAS Bank Groupe Société Générale), WILLIS la Union Fenosa şi
Biroul „Carte Verde” Moldova , MAI la SKY TOWER etc.

6. Tendinţa de migrare a agenţilor de asigurare angajaţi la asigurători către sectorul brokerilor de

asigurări şi a agenţilor independenţi. Cu titlu de exemplu, o societate locală care acum 10 ani
deţinea peste 1500 de agenţi de asigurare, deţine în prezent în jur de 700 de agenţi de asigurare
activi, dar şi un număr de 100 de brokeri şi agenţi independenţi. Explicaţia este simplă, lucrul în
cadrul socieăţilor de brokeri este mai motivat, atât din punct de vedere material, cât şi din punct
de vedere psihologic (independenţă, recunoaşterea valorii personale, posibilitatea de a alege cel
mai bun pentru clientul tău, lipsa frustrărilor şi conflictelor interne posibile legate de discrepanţa
între ce vrea clientul şi ce-ţi oferă asigurătorul angajator). Brokerul de cele mai multe ori este un
vânzător bun, pentru că efectiv crede că a ales o variantă optimă pentru clientul său.

Conform unui sondaj internaţional realizat de Reactions, 73% din clienţii intervievaţi
consideră brokerii lor de a fi foarte importanţi sau necesari pieţei asigurărilor. Chiar şi pentru
produsele de asigurare standardizate, clienţii folosesc internet pentru a se informa cu privire la
produsele de asigurare, dar cumpără produsele prin brokeri. Societăţile de brokeraj sunt şi cei
mai mari furnizori de servicii de consultanţă în risk management. Utilitatea Brokerilor de
asigurare/reasigurare se exprimă prin ceea ce simte CLIENTUL:

• Primeşte asigurarea la condiţii şi preţuri optime (conform profilului individual de risc), datorită
competenţei Brokerului şi negocierilor purtate de către acesta;

• Este mai bine informat, întrucât poate primi rapoarte periodice de evaluare a riscurilor
înteprinderii sale, reieşind din experienţa de pierderi din trecut atât la propria întreprindere cât şi
la unităţi similare din aceeaşi ramură;

• Are asistenţă de urgenţă din partea Brokerului, care-i stă la dispoziţie 24/24 ore, oferindu-i tot
spectrul de servicii de asigurare + asistenţă în caz de daună asigurată;
• Per ansamblu scad simţitor costurile cu asigurările, pentru că brokerul ştie cel mai bine
promoţiile pe piaţă, oferind un tablou al preţurilor pieţei pentru mai multe oferte de încredere;
evaluează expunerile la pierderi ale clientului oferă studii de piaţă şi analize. TENDERE
participă în design-ul, structurarea şi negocierea asigurărilor Opinii calificate la situaţia
financiară a asigurătorilor gestionează plata primelor şi asistă la despăgubirile de asigurare oferă
servicii de actuariat, controlul riscurilor şi asistenţă Funcţiile tipice ale Brokerului asigurări
• Primeşte mai repede despăgubirea corectă decât cei care au o asigurare fără Broker sau o
persoană de legătură la Asigurător (existenţa unei persoane de legătură din cadrul unei societăţi
de asigurare se dovedeşte de cele mai multe ori vulnerabilă atunci când în joc sunt puse
despăgubiri de proporţii). Performanţele trecute şi prezente ale unui Broker, dar şi relaţiile
interpersonale de durată, îi pot convinge pe asigurători să ofere atât cotaţii mai bune pentru o
anumită cerere, cât şi să fie mai flexibili la efectuarea despăgubirilor de asigurare care de altfel
puteau fi refuzate.
Concluzie
Un rol aparte în formarea infrastructurii pieţei asigurărilor îl deţin intermediarii în asigurări
(agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare), care asigură distribuţia produselor de asigurare în
interesul clienţilor. Politica vânzării produselor de asigurare reprezintă în sine totalitatea
formelor de distribuţie către clienţii (asiguraţi) a produselor financiare de care dispune societatea
de asigurări (asigurătorul) şi include astfel de elemente importante, cum ar fi: studierea pieţei
asigurărilor, perfecţionarea produsului de asigurare şi a procesului însuşi de vânzare a acestuia,
inclusiv stimularea vânzării poliţelor de asigurare prin intermediul publicităţii. Problemele de
bază ce persistă în procesul de vânzare a produselor de asigurare prezintă, de fapt, modalitatea de
constituire şi formele de perfecţionare a relaţiilor dintre societatea de asigurări şi client prin
intermediul produsului de asigurare promovat de aceasta.

Punctele de tangenţă ale acestor relaţii apar din momentul constituirii pieţei asigurărilor şi
necesită schimbări nu doar în relaţiile comerciale cu clientul, apărute pe durata dezvoltării
asigurării în condiţii de monopol, dar şi în efectuarea unor modificări generale a structurii
companiei de asigurări, astfel ca activitatea tuturor structurilor să fie orientată în interesul
clientului (asiguratului).
BIBLIOGRFIE
1. Legea Republicii Moldova cu privire la asigurări, nr.407-XVI, adoptată de Parlamentul
Republicii Moldova la 21.12.2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007,
nr.47-49/213, cu modificările ulterioare.
2. Note de curs, Asigurari si Reasigurari, ASEM, Anatol Tugulschi, Stanislav Fotescu,
Chisinau,2006
3. http://www.pbasig.ro/utile/informatii-utile/tematica/intermediari-in-asigurari/agentul-de-
asigurare-270
4. http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/10.-p.72-78.pdf
5. http://lex.justice.md/document_rom.php?id=8A72DED2:D810E610
6. https://capital.market.md/ro/content/ponderea-crescanda-intermediarilor-asigurari-
demonstreaza-importanta-acestora
7. https://ru.scribd.com/document/120187230/Intermediarii-in-asigurari
8. https://legeaz.net/dictionar-juridic/intermediari-in-asigurarireasigurari