Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Centrul de Excelenţă în Economie şi Finanţe

Studiu individual Nr.1

Tema: Aspectele contabilității în

societățile de asigurări

Elaborat: Sîrghi Valeria

Grupa : FA1708G
Profesor: Afonschi Ala

Chişinău, 2020
 Cuprins :
 Introducere.....................................................................................................2
 Capitolul I. Aspecte teoretice privind contabilitatea societăților de
asigurări..........................................................................................................3

1.1. Noțiuni principale privind asigurările............................................3

1.2. Aria de aplicabilitate și moneda de raportare................................4
 Capitolul 2. Organizarea şi conducerea contabilităţii....................................5
2.1. Contabilitatea şi controlul intern al asigurătorului.............................5
2.2. Politici și tratamente contabile...........................................................6

 Concluzie........................................................................................................7

 Bibliografie.....................................................................................................8

1
 Introducere
Societățile de asigurări sunt entități comerciale și funcționează conform Legii
cu privire la asigurări (nr.407-XVI din 21.12.2006), altor acte legislative și
normative din domeniu prin oferirea, negocierea şi încheierea de contracte de
asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, efectuarea de
acțiuni de regres și de recuperare.
Societățile de asigurări au obligația să organizeze și să țină contabilitatea
conform Legii contabilității, actelor normative din domeniul contabilității, actelor
legislative din domeniul de asigurări și altor acte normative elaborate de autoritatea
de supraveghere – Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF). Societățile de
asigurări, în calitate de entități de interes public, țin contabilitatea și raportează
situațiile financiare în baza Standardelor Internaționale de Raportare Financiară
(SIRF).
Structurată în două capitole, lucrarea de faţă tratează o serie de subiecte utile,
necesare înţelegerii contabilităţii din domeniul asigurărilor.
În primul capitolul sunt tratate astfel de subiecte precum : noțiuni principale
privind asigurările, aria de aplicabilitate și moneda de raportare. De asemenea este
prezentat cadrul juridic privind contabilitatea din acest domeniu dar și sarcinile pe
care trebuie să le îndeplinească o societate de asigurări.
Capitolul II analizează probleme cum sunt : contabilitatea şi controlul intern al
asigurătorului, politici și tratamente contabile. Sunt specificate totodată și
obligațiile persoanelor cărora le revine răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi
raportării situațiilor financiare ale societății de asigurări.
Iar spre final voi prezenta părerea proprie cu privirea la contabilitatea din cadrul
societăților de asigurări, părere creată în urma efectuării acestui studiu individual.

2
 Capitolul I. Aspecte teoretice privind contabilitatea societăților de
asigurări
1.1. Noțiuni principale privind asigurările
Activitate de asigurare – activitate care constă, în principal, din: oferirea,
negocierea şi încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de
prime, lichidarea de daune, efectuarea de acţiuni de regres şi de recuperare;
Asigurare – transfer al unui risc eventual, inclusiv al riscului unei pierderi
financiare şi/sau al unei pagube materiale, de la asigurat la asigurător, în
conformitate cu contractul de asigurare;
Asigurat – persoană care are încheiat sau pentru care s-a încheiat un contract de
asigurare cu asigurătorul;
Asigurător (reasigurător) – persoană juridică înregistrată în Republica
Moldova care, în condiţiile prezentei legi, deţine licenţă pentru desfăşurarea
activităţii de asigurare (reasigurare);
Broker de asigurare şi/sau de reasigurare – persoană juridică înregistrată în
Republica Moldova care, negociază pentru clienţii săi persoane fizice sau persoane
juridice, asiguraţi (reasiguraţi) sau potenţiali asiguraţi (reasiguraţi), încheierea de
contracte de asigurare (reasigurare) şi care prestează servicii de consultanţă şi
inspecţie de risc şi acordă asistenţă pe durata derulării contractelor sau în legătură
cu regularizarea daunelor, după caz;
Contractant al asigurării – persoană care încheie contractul de asigurare
pentru asigurarea unui risc privind o altă persoană şi se obligă faţă de asigurător să
plătească prima de asigurare, fără a obţine calitatea de asigurat;
Beneficiarul asigurării – persoana ce are dreptul să încaseze suma asigurată sau
despăgubirea fără să fie neapărat parte în încheierea contractului de asigurare.
Reasigurare – cedare parţială sau integrală a unor riscuri subscrise de un
asigurător, denumit reasigurat (cedent), unui alt asigurător, denumit reasigurător
(cesionar), care, la rîndul său, îşi asumă angajamentul să recupereze o parte
corespunzătoare din despăgubirea de asigurare acordată;
Prima de asigurare – suma de bani pe care o plătește asigurătorul pentru ca
compania de asigurări sau asigurătorul să constituie fondul de asigurare necesar
pentru plata indemnizațiilor ;
Obiectul asigurării - reprezintă valorile patrimoniale sau nepatrimoniale care s-
au asigurat: bunuri, răspundere civilă, credite şi garanţii, asigurări de pierderi
financiare etc.
Franşiză – parte din prejudiciu suportată de asigurat, care este stabilită în
calitate de sumă fixă sau de procent din despăgubirea de asigurare ori din suma
asigurată şi care este prevăzută în contractul de asigurare.
3
 1.2. Aria de aplicabilitate și moneda de raportare
În Republica Moldova activitatea de asigurare se desfăşoară în conformitate cu
prevederile legale, de către următoarele categorii de persoane juridice:
 societăţi de asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare (denumite în
continuare asigurători);
 brokeri de asigurare şi/sau de reasigurare (denumiţi în continuare brokeri de
asigurare);
Toate societăţile din domeniul asigurării, din ţara noastră au obligaţia să
organizeze şi să conducă contabilitatea proprie la sediile declarate pe teritoriul
Republicii Moldova.
Cadrul juridic care reglementează contabilitatea din domeniul asigurărilor este
asigurat în principal de:
 Legea Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007
 Legea cu privire la asigurări nr. 1049-IV din 28.03.2007
Conform Legii Contabilității societăţile trebuie să asigure:
 înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea
informaţiilor cu privire la poziţia financiară, performanţa financiară şi
fluxurile de trezorerie;
 efectuarea inventarierii generale a elementelor de activ şi de pasiv;
 întocmirea situaţiilor financiare.
Contabilitatea se ţine în limba română şi în moneda naţională. Contabilitatea
operaţiunilor efectuate în valută se ţine atât în moneda naţională, cât şi în valută,
potrivit reglementărilor elaborate în acest sens. Cursul utilizat pentru conversia în
moneda naţională a situaţiilor financiare anuale întocmite într-o altă monedă este
cursul de schimb valutar comunicat de Banca Naţională a Moldovei, valabil la data
bilanţului. Acest curs se prezintă în notele explicative.
Societăţile au obligaţia să conducă contabilitatea în partidă dublă şi să
întocmească situaţii financiare anuale.
O evidenţă contabilă strictă şi efectuată la timp este esenţială. Sistemul contabil
aplicat în prezent serveşte nevoilor de informare şi analiză ale entităţilor
organizatorice din domeniul asigurărilor.

4
 Capitolul II. Organizarea şi conducerea contabilităţii
2.1. . Contabilitatea şi controlul intern al asigurătorului
Societăţile organizează şi conduc contabilitatea, de regulă, în compartimente
distincte, conduse de către directorul economic, contabilul şef sau altă persoană
împuternicită să îndeplinească această funcţie. Aceste persoane trebuie să posede
studii economice superioare şi răspund, împreună cu personalul din subordine, de
organizarea şi conducerea contabilităţii, în condiţiile legii.
Conform Art. 39 al Legii cu privire la asigurări nr. 1049-IV din 28.03.2007
avem:
(1) Asigurătorul (reasigurătorul) ţine evidenţa contabilă în regim electronic şi pe
suport de hîrtie a operaţiunilor efectuate în conformitate cu standardele evidenţei
contabile obligatorii pentru activitatea de asigurare.
(2) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să stabilească un sistem eficient de
control intern şi să angajeze un număr adecvat de personal pentru verificarea
corespunderii activităţii sale cu principiile şi legislaţia ce reglementează activitatea
de asigurare.
(3) Asigurătorul (reasigurătorul) este obligat să calculeze şi să verifice trimestrial
indicatorii stabiliţi prin actele normative ale autorităţii de supraveghere, emise
întru aplicarea prezentei legi.
(4) Asigurătorul (reasigurătorul) va dispune întocmirea de către un actuar calificat
a unui raport privind starea financiară de la finele anului. Acest raport va include
informaţia privind rezervele tehnice şi matematice, solvabilitatea, concordanţa
activelor, corespunderea primelor şi analiza surplusului sau deficitului lor care se
înregistrează pe parcursul anului.
(5) Lista, forma şi termenele de prezentare a rapoartelor financiare şi altor dări de
seamă ale asigurătorului (reasigurătorului) se stabilesc prin actele normative ale
autorităţii de supraveghere.
(6) Asigurătorii (reasigurătorii) sînt obligaţi, la solicitarea autorităţii de
supraveghere, să pună la dispoziţia acesteia informaţii şi date privind patrimoniul,
inclusiv cel deţinut în afara teritoriului Republicii Moldova, volumul obligaţiilor
asumate, garanţiile acordate, tranzacţiile de asigurare şi reasigurare încheiate,
participarea la capitalul social al altor persoane juridice, alte informaţii necesare în
exercitarea funcţiilor de supraveghere şi control ale autorităţii.
(7) În termen de 4 luni de la încheierea anului financiar, asigurătorul
(reasigurătorul) va publica în ediţii periodice de largă circulaţie bilanţul contabil,
raportul privind rezultatele financiare şi raportul auditorului.

5
 2.2. Politici și tratamente contabile
Elaborarea politicilor contabile constă în alegerea unui procedeu din cele
propuse în fiecare standard de contabilitate, în fundamentarea procedeului ales,
ţinându-se cont de particularităţile activităţii societății de asigurări, şi în acceptarea
acestuia în calitate de bază pentru ţinerea contabilității şi întocmirea situațiilor
financiare.
Persoanele cărora le revine răspunderea pentru ţinerea contabilităţii şi raportării
situațiilor financiare ale societății de asigurări sunt obligate să organizeze şi să
asigure ţinerea contabilităţii în mod continuu din momentul înregistrării până la
lichidarea societății; să asigure elaborarea şi respectarea politicilor contabile în
conformitate cu cerinţele Legii contabilității și ale SIRF; să asigure elaborarea şi
aprobarea planului de conturi contabile de lucru al societății de asigurări, a
procedeelor interne privind contabilitatea de gestiune, a formularelor documentelor
primare şi registrelor contabile, în cazul lipsei formularelor tipizate sau dacă
acestea nu satisfac necesităţile societății de asigurări; să respecte regulile privind
circulația documentelor şi tehnologia de prelucrare a informaţiei contabile; să
asigure întocmirea şi prezentarea situațiilor financiare în conformitate cu Legea
contabilității şi cu standardele contabile.
Actualmente, tratamentul contabil al contractelor de asigurare este prevăzut în
SIRF 4 „Contracte de asigurare”. Standardul dat nu se limitează la societăţile de
asigurări, ci se aplică tuturor emitenţilor de contracte de asigurare şi, prin urmare,
poate avea impact şi asupra altor entităţi care emit contracte ce întrunesc definiţia
contractelor de asigurări. Este un standard provizoriu până la intrarea în vigoare a
SIRF 17 „Insurance Contracts” elaborat de Consiliul pentru Standardele
Internaționale de Contabilitate, care este valabil pentru perioadele anuale care
încep la 1 ianuarie 2021 sau ulterior acestei date. De asemenea, este posibilă și
aplicarea lui anterioar acestei date.
SIRF 4 nu abordează alte aspecte legate de contabilitatea ţinută de asigurători,
cum ar fi contabilizarea activelor financiare deţinute de asigurători şi a datoriilor
financiare emise de asigurători, cu excepţia prevederilor tranzitorii de la punctul 45
al SIRF 4 (atunci când un asigurător modifică politicile sale contabile privind
datoriile asociate contractelor de asigurare, acestuia i se permite, dar nu i se
impune, să reclasifice o parte din sau toate activele sale financiare, astfel încât
acestea să fie evaluate la valoarea justă prin profit sau pierdere…).
Politicile contabile ce țin de contractul de asigurare pot fi modificate conform
prevederilor SIRF 4 numai în cazul în care „aceste modificări conduc la situaţii
financiare mai relevante pentru necesităţile utilizatorilor de luare a deciziilor
economice şi nu mai puţin fiabile, sau mai fiabile şi nu mai puţin relevante pentru
nevoile respective”.

6
 Concluzie
Asigurările constituie o ramură a serviciilor care contribuie la protecţia bunurilor
şi persoanelor împotriva diferitelor riscuri preluate în asigurare.
În urma efectuării acestui studiu individual am constatat că în scopul excluderii
pierderilor sau cazurilor de neobținere a profitului planificat în activitatea de
întreprinzător, asigurătorul propune măsuri de minimizare a riscurilor prin
asigurarea acestora. Algoritmul de asigurare este ajustat la specificul afacerii, care
influențează considerabil contabilizarea operațiilor legate de operațiile de
asigurare.
Am determinat că particularitățile specifice în organizarea contabilității din
sectorul dat sunt influențate de operațiile economice ale activității societății de
asigurări și țin de înregistrările contabile aferente operațiilor din asigurarea directă,
coasigurare şi operațiilor de reasigurare, de operațiile privind constituirea și
utilizarea rezervelor tehnice de asigurare, de particularitățile, componența și modul
de prezentare a situațiilor financiare de către societatea de asigurări.
De asemenea am depistat că societățile de asigurări țin contabilitatea și
întocmesc situațiile financiare conform SIRF.

7
 Bibliografie
L E G E A contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007 Monitorul Oficial
nr.90-93/399 din 29.06.2007