FUNCȚIILE

AU ELABORAT
Ciobanu Mihaela

Sîrghi Valeria

Pașa Carolina

Podgornîi Adelina
INTRODUCERE

• Este cunoscut faptul că o problemă complexă poate fi rezolvată prin divizarea ei

într-un set de părți mai mici (subprobleme). Pentru fiecare parte se scrie o
anumită secvență de instrucțiuni, denumită subprogram. Problema în ansamblu
se rezolvă cu ajutorul programului principal, în care pentru rezolvarea
subproblemelor se folosesc apelurile subprogramelor respective. Când în
programul principal se întâlnește un apel, execuția continuă cu prima instrucțiune
din programul apelat.Cînd se termină executarea instrucțiunilor din subprogram,
se revine la instrucțiunea imediat urmatoare apelului din programul principal.
CUPRINS:

• Cuprins
 Noțiunea de funcție
Textul PASCAL al unei declarații de funcție.
 Lista parametrilor actuali
 Exemplu de program
• Concluzie
• Bibliografie
• Funcţiile sînt subprograme care calculează şi returnează o valoare. PASCAL
conţine un set de funcţii predefinite, cunoscute oricărui program: sin, cos,eof.
Programatorul poate defini funcţii proprii, care se apelează în acelaşi mod ca
funcţiile standard.
TEXTUL PASCAL AL UNEI DECLARATII DE
FUNCTIE ARE FORMA: Antetul funcție
Function f (X1;X2...;Xn): Tr;
F- numele functiei;
F(X1,X2,«.,Xn)- lista optională de parametri formali,
fiind argumentele functiei;

Tr ±tipul rezultatului, trebuiesa fie tip simplu sau
D;
referinta.
begin
......
F:=e; Antetul este urmat de corpul funcției, format
...... din declarațiile locale opționale D și
End; instrucțiunea compusă begin ... end. Numele f
al funcției apare cel puțin o datî în partea
stîngă a unei instrucțiuni de atribuire care se
execută: f:=e. Ultima valoare atribuită lui f va
fi introdusă în programul principal.
În mod obișnuit, un parametru formal din lista (X1;X2...;Xn) are
forma:v1,v2…,vk:Tp unde (v1,v2…,vk) sânt indentificatori,iar Tp este un
nume de tip.
Utilizarea funcției f se specifică printr-un apel de forma:f(A1,A2…,An)
unde (A1,A2…,An) este lista de parametri actuali.
De obicei parametrii actuali sânt expresii,valorile cărora sânt comunicate
funcției.Corespondența între un parametru actual și parametru formal se face
prin poziția ocupată de aceștia în cele două liste.
Parametrul actual trebuie să fie compatibil din punct de vedere al atribuirii cu
tipul parametrului formal.
 EXEMPLU
Program P4 end;{putere}
{Declararea și utilizarea funcției Putere} Begin
Type Natural=0..MaxInt;
a:=3.0;
Var a:real;
b:=2;
b:Natural;
c:=Putere(a,b);
c:real;
s,t:integer; Writeln(a:10:5,b:4,c:10:5);

v:real; S:=2;
Function Putere (x:real;n:Natural):real; T:=4;
{calcularea lui x la puterea n} V:=Putere(s:5,t:4,v:10:5)
Var p:real;
readln;
i:integer;
End.
Begin
p:=1;
For i:=1 to n do p:=p*x;
Putere:=p;
• Funcția Putere are doi parametri formali: x
de tip real și n de tip Natural. Functia
returnează o valoare de tipul real. În corpul
funcției sunt declarate variabilele locale p și
i. La execuția apelului Putere (a, b) valorile
3.0 și 2 ale parametrilor actuali a, b se
transmit parametrilor formali, respectiv, x și
n. De menționat că tipul lui a coincide cu
tipul lui x și tipul lui b coincide cu tipul lui
n. În cazul apelului Putere (s, t) tipul
parametrilor actuali s, t nu coincide cu tipul
parametrilor formali, respectiv, x și n. Cu
toate acestea, apelul este corect, deoarece
tipurile respective sunt compatibile din
punct de vedere al atribuirii.
CONCLUZIA

• Este cunoscut deja faptul că funcțiile reprezintă formule predefinite, care

primesc la intrare anumite valori numite argumente, efectuează o prelucrare a
acestora și returnează valorile calculate, astfel putem adăuga că funcțiile ne
ușurează unele operații și creează programe care ne returează doar o singură
valoare.
BIBLIOGRAFIA

 Manualul ,,Informatica Limbajul Pascal” de Anatol Gremalschi,etc.

http://www.lbi.ro/~carmen/vineri/Subprograme%20iterative(pdf)/
Subprograme%20Cpp.pdf
https://pt.slideshare.net/Vytamin/functii-si-proceduri-rom/6