I.

Regim politic ci forma constitutionalä

Forma actúala de guvernàmânt a României este eel mai adesea descrisä în doctrina de drept
public si literatura de specialitate a stiin^elor politice drept república cu regim politic semi-
preziden^ial.1 Mul^i autori califica însa aceasta descriere generica, adaugând sintagme ca:
"modérât", "cu tendinee parlamentare" sau chiar, în extrem, "difícil de définit cu precizie".2
Ambivalenza doctrinara este refléctate în plan practic de disputele politice si constitutional
recente asupra "esen^ei" regimului politic románese si de propunerile divergente de a-l
"racionaliza" revizuind Constituya într-o anumitä directe ferma, printr-o decizie pentru modelul
parlamentar sau eel prezidenflal. în cele ce urmeazä, ma voi referi nu asupra oportunitatii unei
asemenea schimbari în contextul actual, ci asupra cauzelor si condrrjilor care au déterminât
indecizia constitutional iniziala cu privire la regimili politic ci asupra posibilita^ i remedierii
lacunelor sau ambiva lerrÇelor textului constitucional pe calea amendamentelor. Argumentul
meu va fi acela cä, desi regimurile politice reprezintä modele conceptúale ideale iar cristalizärile
constitutional ale formelor institurjonale suferä în mod inevitabil alteran, un miez stabil al
echilibrului între puterilestatului este déterminât în statele ale cäror constituai au rezistat testului
timpului, de decizia inaiala pentru o anumitä paradigma. Pentru ca o constituée sä poatä
predetermina normativ via^a politica, ea trebuie sä rezulte dintr-un procès constitucional real, ale
cärui mize au fost decise de la bun început în raport de tradita constitutionalä a statului respectiv.
în cazul transplantului de norme, o precondrrje minimala a unei constitut,ionalizäri de succès
este în^elegerea resorturilor interne ale modelului preluat si dorinta autentica, cel pu^in la nivelul
elitelor politice si juridice, de a imita sistemul de valori care subîntinde nórmele straine copiate.
In Romania post-comunistä, în parte datoritä contextului tranzrrJei dar în bunä mäsurä si datoritä
unor limitari profesionale si intelectuale la nivelul elitelor care au participât la procesul
constituant, conditile de posibilítate ale unei constitutional izäri reale nu au existât dintru bun
început. Indecizia inaiala si contextul constitutional actual, inclusiv cel european, perpetuazä
aceste disfuncçionalita^i, fäcand anevoioasä iesirea din anomie printr-o schimbare în bine.

Eticheta taxonómica "semi-preziden^ialä" îi aparçine politologului francez Maurice Duverger,

care a folosit pentru prima oarä termenul pentru a sublinia particularité-^ le Constituée! franceze
din 1958. ' Conform definirei lui Duverger, ìntr-o república semi-preziden^ialä, puterea
executive este partajatä între un presedinte ales direct de cätre popor si un prim-ministru al cärui
guvern este responsabil în fata corpului legislativ. Regimul difera deci atât de sistémele
parlamentare, unde executive este în fond o "comisie" a camerei joase a parlamentului cât si de
prezidentialismul de tip american, unde puterile statului sunt geometric partajate conform
"trinitätü lui Montesquieu".2

Clasificärile regimurilor politice pornesc de la ideal-tipuri conceptúale extrase din modele

paradigmatice constitutional. Evolu^ile politice si juridice aduc acestor tipare constitutional, prin
glose succesive, numeroase calif icari. De exemplu, desi în sistemul constitutional american
Presedintele este degnatomi puterii executive, ambivalenza termenului "executiv" si forma
lapidara a Constituée! au condus la o disputare permanente a gradului de control pe care ÎI
exercitä administraba preziden^ialä (prin intermediul decretelor preziden^iale si prin numiri
politice la vârful departamentelor executive) si, respectiv, Congresul (prin control parlamentar si
prin legislate), asupra administrate! federale. Contenciosul administrativ a suprapus, la rândul
säu, peste aceste dispute politice, paradigme de interpretare care au déterminât mutagli
importante în privila marjelor de interpretare discre^ionarä lásate la latitudinea organelor
administrative si, prin urmare, în privila chestiunilor care pot fi tránsate prin decizii de natura pur
politica.3 In fine, ca urmare pe de o parte a dorin^ei Congresului, validate de cätre Curtea
Suprema în perioada New Deal,1 de a nu läsa la latitudinea Presedintelui Franklin Delano
Roosevelt controlul nemijlocit asupra noilor forme de reglementare social-economica si, pe de
alta parte, datoritä incapacita^ de a ajunge la un numitor legislativ común dar cu privire la forma
si intensitatea reglementärü, au fost create asa-numitele "agenti independente". Acestea din
urmä, desi exercitä atribu^iï administrative semnificative ìn domenii vitale (de exemplu
reglementarea audio-vizualului (FCC), a opera^iunilor pe píemele de valori bursiere (SEC), a
practicilor restrictive si de conçurent neloialä (FTC), etc.), nu se aflä sub tutela puterilor politice
clasice si constituie astfel ìn practica o "a patra putere farà cap" headless fourth branch).2

Ci regimurile parlamentare au suferit numeroase transformar! care le-au îndepärtat de la

elementele ideal-tipului constitutional. în Germania Federala, de exemplu, cresterea progresiva a
rolului sefului executivului în dauna parlamentului federal Bundestag) a atribuit treptat un
carácter accentuât semi-plebiscitar regimului parlamentar. Forma actúala a regimului politic, de
"democrazie a Cancelarului" Kanzlerdemokratie), a fost doar parcial predeterminata prin
prevederile Constituai din 1949 (de exemplu, prin intermediul asa-numitului "vot constructiv de
neîncredere" sau al atribu^iei de a trasa "linii directoare de politica generala", acordatä
cancelarului federal de cätre Articolul 65 din Grundgesetz Richtlinienkompetenz). Practica
politica, amprenta unor personalità^ puternice ca Adenauer la cârma Executivului federal si
influenza evolu^ilor constitutional ale Uniunii Europene asupra sistemului constitutional german
au jucat un rol egal cu eel al fundamentului constitutional în consolidala acestei tendinee
iniziale.3

Cu tóate aceste rezerve si califican, în majoritatea democra^iilor constitutional clasice ideal-

tipurile justificative ale regimurilor politice corespund ìn mare felului în care func^ioneaza via^a
politic-constitu^ionala a statului. Fórmele juridice pot fi ìnscrise ìn tipare recognoscibile
deoarece evolu^Ne constitutional demonstreazä un grad ridicat de coerenza si consistenza si deci
de stabilitate în timp a practicilor. Putem defini un anumit sistem constitucional cu destulä
acurate^e iar definita teoretica a sistemului reflecta în foarte bunä mäsurä o decizie
constitu^ionalä. Aceastä stabilitate se datoreazä faptului cä legile fundamentale aie statelor în
cauzä îndeplinesc, în pofida modifieärilor aduse de practica politica si jurídica cadrului inicial,
fuñera de baza a unei constituai, aceea de asigura un nivel substancial de racionalizare jurídica si
integrare normativa a vie"Çii politice.4

II. Constituya ca decizie politica

Pentru ca o constituye sä poatä exercita un astfel de rol, de integrare a politicului prin mijloace
juridice, ea trebuie sä fie produsul unui procès real de constituCionalizare. Un astfel de procès nu
implica în mod necesar o participare larga a popula^iei la dezbaterea textului propriu-zis dar
presupune, cel pu^in la nivelul elitelor politice si juridice implicate în elaborarea documentului,
o viziune clara asupra elementelor de bazä ale legii fundamentale: forma de guvernämant,
principalele elemente ale regimului politic, catalogul de drepturi fundamentale, elemente de
coagulare a unui model economic (asa numita "constitute economica") si, nu ìn ultimul rând, o
decizie asupra intensitätii predeterminarli normative (forma si limitele revizuirii).

Majoritatea constitu^iilor scrise care au rezistat cu succès timpului sunt produsul unui procès
deliberata de substance, eel mai adesea ìn dialog direct cu tradita constitutional a statului
respectiv si al unei decizii constiente pentru o anume forma politica. Constituya Statelor Unite,
de exemplu, adoptatä ca solute la def icíenmele Articolelor Confederative, a fäcut obiectul unei
discuoi ìndelungate, la care au participât, ca delegati din partea statelor, cei mai luminati oameni
ai fostelor colonii. Minútele sedintelor adunarti constituante, redáctate de James Madison, pot fi
citite cu egal folos astazi si depäsesc cu usurila nivelul conceptual al unei conferire sélecte de
filozofie politica sau drept constitutional. La fel de durabile a ramas structura institutional de
bazä, care este si astäzi, în linii mari, cea aleasä în 1787. Principalelor decizii si "compromisuri"
de la Philadelphia (asa-numitul "Compromis Connecticut", de exemplu, care echilibreazä prin
structura celor doua Camere ponderea distincte a popula^iei si, respectiv, suveranitatea égala a
statelor membre) si-au pästrat relevaba pentru problemele démocrate! constitutional americane.
Constituya Republicii de la Bonn a fost adoptatä în replica punctualä la cäderea Republicii de la
Weimar. Tóate institutile fundamentale discútate de cätre delegaci la convenga de la
Herrenchiemsee (votul constructiv de neîncredere, "clauza de eternitate" de la art. 79 (3),
asezarea emblematica a listei drepturilor la ìnceputul documentului, deschiderea textului prin
garantarea demnita^ii umane ca valoare suprema care nu face obiectul controlumi de
proportionalitate, pragul parlamentar, "democrazia militantä", etc.) sunt soluti precise si
elaborate la problemele Constituai de la Weimar din 1919. Constituya din 1958 a Franai a
remédiât deficiente parlamentarismului exacerbât si anacronic al constitutiilor celor doua
republici precedente (1975 si 1946) printr-o întoarcere republicana parrjalä la traditile franceze
ale guvernamântului de tip dualist. Peste fundable textelor adóptate initial s-au adäugat uneori în
palimpsest glósele unor "momente constitutionale", pentru a prelua formularea lui Bruce
Ackerman, anume ale unor revizuiri ale aranjamentului constitucional inicial în momentede eriza
politica dublatä de sprijin popular covârsitor pentru o anumitä schimbare.1 în ambele situaci,
fundament constitutional deliberativ sau alterare a paradigmei inivale prin modifican cu carácter
para-constitutional si plebiscitar, succesul constitucional izärii deriva dintr-o decizie politica cu
miza ciar în^eleasa, ancorata în istoria statului în cauzä.

Aceastä ancorare în necesitadle si tradita constitutional ale unui stat nu exclude nici transplantul
de norme si forme sträine, în mesura în care procesul de adoptare si adaptare a normelor sträine
la un context nou este unui reflexiv si corespunde unei dorin^e reale, cel putin la nivelul elitei, de
a se apropia de modelul civilizator importât. Dacä aceste precondrrji exista, copierea unui model
strain poate determina în timp o constiUrrjonalizare reala a vieti politice autohtone. De exemplu,
Constitutia din 1866, o copie usor alterata a Constitute! Regatului Belgiei din 1831, desi initial
constituía o "forma färä fond" în Principate, a functionat din ce în ce mai conform cu ideal-tipul
occidental originar, pe mäsurä ce sincópele si inadvertence initiale au fost eliminate ca urmare a
maturizarii politice si juridice.1

III. Pastisa ca fundament constitutional

Constituya din 1991 a stat de la bun început sub semnul indecizei si diletantismului. Cum
adoptarea unei legi fundamentale legate de tradita noasträ constitutional (în fapt, raportatä la
ultima constituée de factura liberala, cea din 1923) nu avea la începutul anilor '90 decât sprijinul
unei päturi infime de intelectual!, singura solute viabile ìn contextul respectiv a fost cea a
constructiei ab initio, mai precis a construirii unui asezamânt constitutional pornind exclusivde la
tiparele democra^iilor vestice. In privinta regimului politic, modelul strain de la care s-a pornit l-
a constitua Franta, de ale cärei traditi juridice ne leagä, cel pu^in la nivel declarativ, cele mai
multe afinitati.

Regimul f rancez a fost însa copiât într-un mod caricaturizat, parcial si distorsionat, färä
nrÇelegerea implicatiilor si mecanismelor sale interne.2 în sistemul constitutional de origine,
legalitatea (atributiile efective aie Presedintelui) si legitimitatea (alegerea directa de cätre popor)
se complinesc si se presupun reciproc. Presedintele Republicii Franceze are pârghii efective, prin
care poate influença procesul legislativ (referendumul obligatoriu de la Articolul 11 indice 1),
poate dizolva Adunarea Na^ionala dupa consultan cu presedin-çii celor doua camere si primul
ministru (art. 12) si are, conform Articolului 16, atributii destul de extinse în situati exceptional.
Din acest model a fost preluatä la noi alegerea directa a presedintelui (legitimitatea), combinata
însa la nivelul legalitari doar eu prerogative^ de natura preponderent decorativa enumerate în
Constituya cele de-a Oncea Republici. Atributiile cu relevan^ practica au fost lipsite de efectul
obligatoriu (referendum consultativ) sau conditionate foarte restrictiv (dizolvarea Parlamentului).

Astfel, constituante román din 1991 a pus bazele unei confuzii perpetue cu privire la regimul
politic al României, care deriva din indecizia iniziala pentru o forma stabilä. Pastisa
constitutional stângace a anului 1991 favorizeazä acum conflicte între legalitate si legitimitate
färä nicio posibilítate de solutionare în interiorul si prin mijloacele sistemului constitutional.
Deciziile sunt implicit ocúltate constitutional, în mäsura în care un Presedinte ales direct de cätre
popor dar înarmat cu atributi nesemnificative si prerogative vagi poate interveni în mod constant
în viata politica, prevalându-se simultan de lipsa pârghiilor efective si deci a responsabilitätü.

Atât timp cât viata politica a fost dominata de partide si coalitii guvernamentale stabile,
neajunsurile sistemului constitutional románese au trecut neobservate, deoarece forma jurídica
nu a ajucat decât un roi decorativ pentru validarea unor soluti politice prestabilite pe cale
consensuala. Odatä cu fracturarea accelerata a spectrului politic din ultimul deceniu, cadrul
constitutional a devenit important. Se poate cu usurila observa, de exemplu, cresterea continua a
rolului CurÇu Constitutional în viata politica româneasca, un procès din pacate invers
proporcional cu stabilitàtea si calitatea jurisprudence!. Datoritä lipsei deciziei iniziale pentru
forme si reguli stabile, legea fundaméntala nu poate însa juca un rol integrata, de regularizare si
racionalizare a vieti politice prin forme juridice.

Aceastä situare s-ar putea teoretic remedia prin revizuire. Din punct de vedere practic însa,
revizuirea într-o directe benefica este în actual ul context aproape imposibilä. în primul rând.
Constitute României prevede (art. 152) o procedura extrem de oneroasä: majoritäti de douä
treimi în ambele Camere pentru adoptarea proiectului sau propunerii (sau trei pätrimi din
numärul deputatilor si senatorilor în sedin^a comuna, în cazul esuärii procedurü de methere) si
referendum de aprobare a revizuirii. Un asemenea präg procedural este foarte difícil de atins. în
cazul revizuirii din 2003, procedura a fost finalízate cu succès deoarece majorítatea modificärilor
erau privite atunci ca impuse de necesitatea aderärii la Uniune, un deziderat acceptât de catre
întregul spectru politic si de catre o majoritate covârsitoare a popula^ei. Chiar si în aceste
condici, perioada referendumului a trebuit prelungitä cu o zi prin ordonan^ä de urgenza, pentru a
se putea atinge pragul de validare.

în al doilea rând si mult mai important, circumstance politice la fei de propice sunt greu de
imaginât în momentul de fata. Majoritatea proiectelor sau propunerilor de revizuire recente au
fost de altfel vizibil dominate de interese politice camúflate destul de superficial în forme
constitutional.1 în plus, daca adoptarea "EuroAmendamentelor" din 2003 ar fi putut constituí o
bunä ocazie de revizuire constitutional realä, intrarea noasträ în Uniune a fäcut, în mod
paradoxal, si mai dificile conditile de posibilítate pentru un procès real de constitutionalizare. Pe
de o parte, miza multor decizii interne a fost deplasatä parcial sau total în planul Uniunii. Pe de
alta parte, procesul de monitorizare în faza de pre-aderare a acquisului politic (inclusiv pe calea
modifieärilor institutional determinate în plan intern de îndeplinirea recomandarilor Comisiei) si
monitorizarea post-aderare prin intermediul Mecanismului de Cooperare si Verificare au
deplasat parcial planul discu^ilor din sfera deciziei politice de natura constitutional într-un
domeniu cvasi-constitutional ale carni evoluii si implicati sunt greu de apreciat sau contrôlât în
termenii normativi ai dreptului public. Altfel spus, miza unor problème constitutional-politice a
fost retradusä într-un Mmbaj ostensibil apolitici independerá justitiei, anticoruptie, integritate.2
Conditionarile institutional actúale (românesti si europene) fac dificilä retroversiunea
dezbaterilor în termenii constitutionalismului clasic al statului natiune.

Un singur exemplu cu relevan^ actúala este suficient pentru a ilustra aceastä observare. în 2003,
Constituya a fost revizuita prin autonomizarea completa de orice decizie politica a Consiliului
Superior al Magistraturü. Aceastä reforma era atunci solicítate de catre Comisíe ca o expresie
optima în plan constitutional románese a principiului independentei justitiei si solute panaceu la
problemele reformei justitiei. Principiul independentei justitiei, poate însa fi garantat în
angrenajul constitutional al statuì natiune printr-o multitudine de formule institutional perfect
legitime : consiliu judiciar cu atributii mai putin (Franta) sau mai mult (Italia) extinse, influente
politica asupra nummi magistratilor (Germania, Richterwahlausschuss), etc.. Ruperea formulei
generice de contextele constitutional si concretizarea ei la nivelul de abstraeré si generalitate care
poate fi asimilat de cätre un aparat birocratic cum este Comisia UE, transforma sintagma într-un
slogan ideologie usor manipulabil.1 Odatä ce CSM-ul a fost complet izolat de aproape orice
influenza sociala si politica, au apärut forme indirecte, oculte, de politizares! tipuri de influença
de natura corporatiste, nu mai pu^in negative în consecin^e.2 în acelasi timp, modificarea a
produs o antinomie constitutional cu repercusiuni asupra echilibrului puterilor. Procurorii sunt în
sistemul judiciar románese magistrali, astfel încât principalele decizii cu privire la cariera
acestora intra sub umbrela institu^ionalä a CSM-ului, "garantul independence! justi^iei" (Art.
133(1)). Func^ia de acuzare are însa conotatii executive greu de negat sau éludât. De altfel,
structura parchetelor este definita de catre Constituée ca "Minister Public" iar activitatea
procurorilor este plasatä în mod explicit "sub autoritatea ministrului justrtiei" (Art. 131-132 din
Constituée). Aceste contradicen transforma numirile în cele doua funcÇii cheie din sistem
(procuror general al Parchetului de pe lânga înalta Curte de Casale si Justice, procuror sef al
DirecÇiei Generale Anticorup^ie) în lupte aie cäror mize politice sunt parcial ocúltate de
limbajele conceptúale si constitutional în coliziune în care se poartä dispútele. Accentele cad cu
totul diferit pe responsabilitatea politica a Ministrului Justrtiei, pe încercarile CSM-ului (cu
sprijinul Comisiei UE, în numele "independence! justi"Çiei") de a transforma avizul consultativ
ìntr-unul obligatoriu prin insistenza asupra unor proceduri "transparente" si "meritocratice" de
selectee a candida^ilor sau pe rolul decizional al Presedintelui. Astfel, disfunctionalita^ile
derivate din grefarea contradictiilor pluralismului constitutional al Uniunii pe problemele
preexistente ale constitu^ionalismului románese au dat nasiere unui set suplimentar de dificulta^.

Pluralismi de forme si instituai disparate care caracterizeazä via^a constitutional a României de

astäzi va da nasiere si în viitor unor lupte politice între grupuri de interese consolidate iar aceste
dispute vor fi în continuare purtate în jargonul constitutional instrumental si rudimentär care a
dominât luptele politice ale ultimilor ani. In ce fel se va putea iesi însa, printr-o decizie de
substance, din ghemul actual de paradoxii constitutional este, în momentul de fa^a, o întrebare
färä räspuns.

Footnote
1 Din punct de vedere tehnic, forma de guvernàmânt (monarhie, república, aristocratie) priveste
degnatomi suveranitä^ii, în timp ce regimul politic al unui stat este déterminât de modalitatea de
exercitare a puterii si de forma de echilibru între organele statului (regim parlamentar,
prezidential, semi-prezidentfal). în cele ce urmeazä, mä voi referi în principal la regimul politic
actual al României.

2 V. Elena Simina Tänäsescu, "The President of Romania, Or: The Slippery Slope of a Political
System", în 4 (1) European Constitutional Law Review 64-97 (2008).

Footnote
1 V. Maurice Duverger, "A New Politicai System Model: Semi-Presidential Government", Voi.
8 (2) European Journal of Politicai Research, pp. 165-187 (June 1980). Duverger a rafinat
modelul säu teoretic în edibile succesive ale tratatului La Cinquième République (Presses
Universitaires de France).

2 V. Bruce Ackerman, "Good-Bye Montesquieu", în Susan Rose-Ackerman si Peter L. Lindseth,

Comparative Administrative Law, Cheltenham, Edward Elgar, 2010, pp. 128-133, la p. 130,
vorbind despre "loialitatea tradizionale a \àr\\ ia\à de trinitatea lui Montesquieu". Aceastä
loialitate se reflecta în chiar construya textului Constitute Statelor Unite: fiecare din cele trei
articole care deschid documentul este dedicat unei puteri distincte (legislativ, executiv, putere
judecätoreascä), al cärei exerci^iu este atribuit în mod simetric unor organe distincte (Congres,
Presedinte, Curtea Suprema si instacele inferioare, respectiv).
3 V., de exemplu, Chevron USA Inc. v. Natural Resources Defence Council, 467 U.S. 837
(1984). Aceastä deeizie a läsat controlul asupra ambiguitä^ilor legislative la latitudinea deeiziei
politice si deci la latitudinea executivului federai.

Footnote
1 Humphrey's Executor ?. United States, 295 U.S. 602 (1935).

2 Peter L. Strauss, "The Place of Agencies i? Government: Separation of Powers and the Fourth
Branch", în John H. Harvey si T. Alexander Aleinikoff (Coord.), Modern Constitutional Theory:
A Reader, Third Edition, West Publishing Co., St. Paul, Minn., 1994, pp. 295-308.

3 V. Peter L. Lindseth, Power and Legitimacy: Reconciling Europe and the Nation-State,
Oxford, NY, Oxford University Press, 2010, în special cap. 2 si 3, pp. 61-132.

4 V. Dieter Grimm, "Integration by Constitution", 3 International Journal of Constitutional ¿aw

193-208 (2005) si "Types of Constitutions," in Michel Rosenfeld and Andrés Sajó (eds.). The
Oxford Handbook of Constitutional Law (Oxford: Oxford University Press, 2012), p. 98 ff .

Footnote
1 Bruce Ackerman, We the People: Transformations, Cambridge, MA, Belknap Press of Harvard
University Press, 1988. Conform argumentului lui Ackerman, perioada "Reconstruct^" (care a
urmat dupä Räzboiul Civil) si epoca New Deal au reprezentat astfel de momente constitutional în
Statele Unite. Putern exemplifica aceastä tezä si printr-un moment constitutional european,
revizuirea Constitute celei de-a Cincea Republici în 1962 si adoptarea modului de alegere directa
a Presedintelui. Amendarea legü fundamentale, fusese operata, conform multor critici, pe cale
para- sau chiar neconstitutionalä (de Gaulle folosise articolul 11, care priveste proiectele
legislative, nu revizuirea constitutionalä). Inflativa a bénéficiât însa de un sprijin popular
covârsitor, care i-a asigurat în final succesul.

Footnote
1 V. Tudor Draganti, începuturile fi dezvoltarea regimului parlamentar in Romania pana ìn 1916,
Editura Dacia, Cluj, 1991 si Bogdan lancu, "Constitutionalism between Transplant and Irritation:
The Case of Nineteenth-Century Romanian Modernization" în curs de aparirie în Jani Kirov si
Michael Stolleis (Coord.), Establishment of National Legal Systems in Post-ottoman South
Eastern Europe. Deconstruction, Formation and Transfer of Normativity, Frankfurt a. M.,
Vittorio Klostermann.

2 Aceastä neîn^elegere deriva în bunä mäsurä din limitari intelectual-profesionale. Determinärile

sistemice au fost identice dar, spre deosebire de cazul alte state comuniste, nivelul de epurare a
elitelor juridice interbelice si de ideologizare s\ reducere la irelevant a dreptului a fost ìn
Romania, mult mai ridicat, datoritä gradului de brutalitate a regimului. V. Andrés Sajó,
'Comment - Socialist Law Unaccounted', in Bogdan lancu (ed.) The Law/Politics Distinction in
Contemporary Law Adjudication, Utrecht, Eleven Publishing 2009, p. 133 ff.

Footnote
1 V. G. Andreescu et al., Comentarii la Constituya României, Polirom, lasi, 2010.

2 V., eu privire la anticoruptie ca fenomen post-politic (si deci post- sau surogat constitutional),
Ivan Krastev, Shifting Obsessions, CEU Press, Budapest, 2004, pentru un argument similar în
context american, Frank Anechiarico si James B. Jacobs, The Pursuit of Absolute Integrity-How
Corruption Control Makes Government Ineffective, The University of Chicago Press, Chicago,
1996.
Footnote
1 V. Stephen Holmes, "Judicial Independence as Ambiguous Reality and Insidious Illusion," în
Ronald Dworkin (Coord.), From Liberal Values to Democratic Transition: Essays in Honor
ofJános Kis (Budapest: CEU Press, 2004), pp. 3-14. Cu privire la evolu^üle românesti, Bogdan
lancu, PostAccession Constitutionalism with a Human Face: Judicial Reform and Lustration in
Romania, in 6 (1) European Constitutional Law Review (March 2010), pp. 28-58.

2 V. Simina Elena Tänäsescu, "Reforma Consiliului Superior al Magistratura între analogia

dreptului si nimicuri etice", Pandectele Romàne n°2/20n, p.19-28

References
BIBLIOGRAFIE

ACKERMAN, Bruce, We the People: Transformations, Belknap Press of Harvard University

Press, Cambridge, MA, 1988

ANECHIARICHIO, Frank si Jacobs, James B., The Pursuit of Absolute Integrity-How

Corruption Control Makes Government Ineffective, The University of Chicago Press, Chicago,
1996

ANDREESCU, Gabriel, et al., Comentarii la Constitupa României, Polirom, lasi, 2010.

DRÄGANU, Tudor începuturile si dezvoltarea regimului parlamentar în Romania pana în 1916,

Editura Dacia, Cluj, 1991.

DWORCHIN, Ronald (Coord.), From Liberal Values to Democratic Transition: Essays in Honor
ofJános Kis, CEU Press, Budapest, 2004.

DUVERGER, Maurice, "A New Political System Model: Semi-Presidential Government", Vol. 8
(2) European Journal of Political Research, pp. 165-187 (June 1980).

GRIMM, Dieter, "Integration by Constitution", 3 International Journal of Constitutional Law

(2005).

HARVEY, John H. si Aleinikoff, T. Alexander (Coord.), Modern Constitutional Theory: A

Reader, Third Edition, West Publishing Co., St. Paul, Minn., 1994.

lANCU, Bogdan, "Post- Accessi on Constitutionalism with a Human Face: Judicial Reform and
Lustration in Romania", in 6 (1) European Constitutional Law Review (March 2010).

IANCU, Bogdan (Coord.) The Law/Politics Distinction in Contemporary Law Adjudication,

Eleven Publishing, Utrecht, 2009.

KRASTEV, Ivan, Shifting Obsessions, CEU Press, Budapest, 2004.

LINDSETH, Peter L, Power and Legitimacy: Reconciling Europe and the Nation-State, Oxford
University Press, Oxford, NY, 2010.

ROSE-Ackerman, Susan si L. Lindseth, Pe.ter, Comparative Administrative Law, Edward Elgar,

Cheltenham, 2010

ROSENFELD, Michel si Andrés Sajó (Coord.), The Oxford Handbook of Constitutional Law,
Oxford University Press, Oxford, 2012.
TÄNÄSESCU, Simina Elena, "Reforma Consiliului Superior al Magistratura între analogia
dreptului si nimicuri etice". Pendertele Romàne n°2/2011.

TÎNÎSESCU, Elena Simina, "The President of Romania, Or: The Slippery Slope of a Political
System", în 4 (1) European Constitutional Law Review 64-97 (2008).

AuthorAffiliation
BOGDAN IANCU