Capitolul I.

Notiunea de putere. Institutia politica.

Sectiunea 1. Precizari prealabile si terminologice privind notiunea de putere.
Categoria de putere este cea mai des intalnita in teorie si in practica, fiind categoria cheie in
organizarea si functionarea statului.
Terminologic notiunea de putere apare in diferite exprimari (putere de stat, putere politica, putere
publica) pe de alta parte, este exprimata prin notiunea de suveranitate. Este intalnita si sub alte
forme, si anume: puterea parinteasca.
Uneori diferentele terminologice au la baza si diferente de continut (ex: putere in stat - putere de
stat). Dar aceste diferente terminologice, pot fi doar formale, fara diferente de continut (ex:
puterea politica-puterea poporului care reprezinta acelasi fenomen.)
Leon Duguit: notiunea deputerea ar trebui sa fie inlocuita cu cea de colaborare, astfel statul
devine stat-colaborare.
Acest autor nu accecepta notiunea de putere pentru ca nu credea intr-o vointa creatoare.
Nicolae Popa spunea ca puterea de stat este o forma istoriceste determinata si variabila a
autoritatii. La Roma s-a facut distinctia dintre autoritate si putere.
Puterea apartinea poporului, iar autoritatea apartinea Senatului.
Puterea era identificata cu forta.
Georges Burdeau este cel care leaga puterea de drept. Statul este o forma a puterii, iar puterea
nu este o forta izolata de drept. Puterea si dreptul nu pot fi eterogene, dar nici nu se opun una
celeilate, ele se completeaza ajutandu-se reciproc.

Sectiunea 2. Institutia politica.

Institutia politica notiune cu o existenta autonoma.
Institutiile politice sunt lucruri stabilite de cei din domeniul vietii politice.
Pentru a intelege aceasta notiune trebuie sa pornim de la institutia de drept, care are mai multe
sensuri.
Sens restrans: grup de norme juridice reunite datorita obiectului comun de reglementare,
fiind astfel o parte a unei ramuri de drept.
In alte cuvinte institutia politica este institutia de drept care se refera la putere.
Sens larg: cuprinde sensul restrans, viata si aplicarea normei juridice, precum si formele
organizatorice care le realizeaza (Presedintele ,Guvernul, Parlamentul, etc.).
In ceea ce priveste raport drept constitutional-institutii politice exista o starnsa legatura intre
ele, dar si o serie de deosebiri. Totalitatea institutiilor politice si continutul lor se apropie sensibil
de regimul politic.

Sectiunea 3. Explicatii terminologice referitoare la diferitele forme ale puterii.

Este importanta intelegerea relatiei: popor - putere politica - stat- putere de stat, pentru
intelegerea fenomenului statal.
Chiar daca poporul si puterea de stat sunt elemente constitutive ale statului, totusi ele sunt
categorii distincte fiind si subiecte separate de drept constitutional, ceea ce face ca ele sa nu
poate fi confundate.
Poporul: detine puterea politica si, intrucat acesta nu poate exercita puterea in mod direct,
creeaza statul si autoritatile publice.
Montesquieu sustine ca poporul poate alege, dar nu se poate conduce.
~1~

 Statul: in sens juridic, este forma organizata a puterii poporului, mai exact, mecanismul si
aparatul statal (Muraru).
Apare ca fiind sistemul autoritatilor publice. Odata creat exercita si el o putere care devine
putere de stat.
Suntem in prezenta unui singur titular al puterii politice-poporul si a unei puteri uniceputerea politica. Aceasta idee se regaseste si in art.2 din Constitutie.
Termenul de politic desemneaza si caracterul social al puterii, puterea politica desemneaza
puterea poporului. Puterea politica desemneaza puterea poporului, iar puterea de stat
desemneaza puterea statului, parte institutionalizata a puterii politice.

Sectiunea 4. Trasaturile generale ale puterii de stat.

Statul se confunda cu mecanismul sau, creat prin institutionalizarea puterii politice, concretizata
prin autoritatile: legislative, executive si autoritatile judecatoresti, privite ca organe ale
statului. Aceste organe exercita fiecare o functie a statului: legislativa, executiva si cea
judecatoreasca.
Pentru ca statul sa poata realize aceste functii in procesul de exercitare a puterii politice, este
necesar sa aiba o anumita competenta si o serie de atributii. Functiile, competenta, atributiile si
repartizarea ultimelor doua categorii de organe ale statului se realizeaza prin constitutii si legi.
Trasaturile generale ale puterii de stat au fost definite ca fiind caractere esentiale si commune
tuturor tipurilor de putere de stat, care permit gruparea lor intr-o notiune generala, care in acelasi
timp, diferentiaza puterea de stat de orice alt fenomen.
Este necesar sa fie identificate trasaturile puterii in stat (genul proxim) si trasaturile specific
puterii de stat(diferenta specifica) ambele grupate in orice definitie.
Astfel, trasatura de putere de constrangere nu poate constitui o trasatura specifica a puterii de stat,
decat daca este realizata de stat. Deci trasaturilor prezentate ar trebui sa li se mai adauge si o
alta, caracterul democratic al puterii de stat, in concordanta cu aceeasi trasatura pe care sa o
aiba si statul.
Trasaturile generale ale puterii de stat.
1. Caracterul de putere de stat: reprezinta genul proxim in definirea puterii de stat.
2. Puterea de constrangere exercitata de stat: Constrangerea, in general, este definitorie
pentru orice forma de putere in stat. Constrangerea de stat este folosita numai de catre
stat si doar atunci cand vointa statului, exprimata prin lege, nu este respectata de
bunavoie.
3. Caracterul social: Puterea de stat se instaureaza si se exercita ca putere a unor forte
sociale.
In opinia lui Malberg daca statul ar inceta sa fie o putere subiectiva, ar putea disparea
obligatiile sale, precum si ocotirea pe care aceasta o acorda indivizilor care il compun.
Intr-o alta opinie este essential sa se cunoasca cat de larg este continutul caracterului de
puteree subiectiva a statului, la care face referire Malberg.
Daca acest continut se limiteaza doar la un anumit grup social de presiune sau nu sau
la o anumita persoana fizica, atunci existenta statului si a puterii este in pericol.
Statul si puterea nu vor disparea formal, dar se vor modifica in orice altceva decat intr-un
stat democratic si putere de stat democratic.
~2~

4. Caracterul democratic: Caracterul democratic al puterii de stat trebuie sa contina

aceleasi aspect pe care le cuprinde si caracterul democratic al statului. In caz contrar
puterea de stat nu poate corespunde unui stat democratic, fiind astfel in prezenta unei
puteri de stat doar in sens formal, nu si de continut.
5. Puterea de a exprima si realiza vointa guvernantilor ca vointa general-obligatorie: Fara
aceasta trasatura puterea de stat nu poate exista si nu se poate exercita.
In
lege, ca act juridic al parlamentului, se exprima interesele fundamentale ale guvernantilor,
desemnati de guvernati, iar raportul lege vointa al guvernantilor este direct proportional
cu caracterul democratic al statului si al puterii de stat.
6. Caracterul organizat al puterii statale: Puterea statala nu poate exista decat intr-o forma
organizata.
7. Suveranitatea: Exprima suprematia si independenta care sunt si trasaturile puterii intr-un
stat. Suveranitatea de stat nu trebuie confundata cu suveranitatea poporului si
suveranitatea nationala, de care se deosebeste prin trasaturile specifice pe care le are.

Capitolul II
Exercitarea puterii in stat.Teoria clasica a separatiei,echilibrului si colaborarii
puterilor in stat.
Intr-un stat cu regim politic democratic exercitarea puterii politice este incredintata statului, cu
exceptia cazului in care poporul o exercita direct, prin referendum.
In procesul de exercitare a puterii apare o anumita separare a functiilor statului, separare care nu
implica o divizare a puterii politice unice, presupune realizarea unui echilibru/colaborare intre
acestea.
Pentru intelegerea aparitiei acestei separari functiilor este necesar sa aratam ca functiile statului
pot fi concentrate in mainile unui singur organ de stat, caz in care este vorba de concentrarea
sau confuziunea functiilor sau pot fi grupate in mai multe categorii pentru a fi exercitate de mai
multe asemenea organe,caz in care putem vorbi de separatia puterilor.
Concentrarea puterilor este specifica absolutismului monarchic, iar la polul opus este caracterul
democratic, atunci cand puterea este detinuta de popor.
Reprezentantii concentrarii puterii in mana monarhului au fost: Hobbes, Grotius, Wolff.
Rousseau a fost si el partizanul concentrarii puterii, dar in mana poporului, lucru explicat de
faptul ca a fost un teoretician al Revolutiei franceze.
Ideea separarii functilor in stat, nu este una noua, pentru ca ea apare la Aristotel.
In opera lui Aristotel, Politica, se sustine faptul ca in orice stat sunt trei parti. Aceste trei parti
odata bine organizate conduc la organizarea statului intreg.
Cea dintai dintre aceste parti este adunarea generala.
Cea de-a doua este corpul magistratilor.
Cea de-a treia este corpul judecatoresc.
Adunarea generala: decide in mod suveran despre pace si razboi,despre incheierea si ruperea
tratatelor, face legile, pronunta pedeapsa cu moartea, exilul.
~3~

Corpul magistratilor: in acesta erau inclusi functionarii, iar atributiile lor erau: culegerea
veniturilor cetatii, apararea lor, comandarea armatei.
Tribunalele-sunt formate din judecatori, iar acestia erau selectati din randul cetatenilor prin
alegeri sau trageri la sorti, iar atributiile erau de mai multe categorii:
1. Tribunale de verificare a conturilor pubilice
2. Judecarea daunelor cauzate statului
3. Judecarea atetntatelor impotriva constitutiei
4. Indemnizatii
5. Judecarea proceselor civile
6. Judecarea proceselor de omor
7. Tribunale pentru straini.
John Locke, primul teoretician in domeniu, sustine existenta a trei functii in stat: legislativa,
executiva (supraveghea aplicare legii) si federativa (reprezenta statul in relatiile externe).
Adevaratul teoretician a fost baronul Montesquieu
Acesta a fost cel care a fundamentat teoria separatiei puterilor in stat si care arata ca intr-un
stat trebuie sa existe trei puteri: legislativa, executiva si judecatoreasca.
Aceasta teorie a aparut ca o arma de lupta impotriva puterii absolute. A avut un rol decisive in
aparitia si promovarea sistemelor representative.
Ea a stat la baza constitutiilor, a Declaratiei franceze a drepturilor omului si cetateanului,
precum si la baza ideilor revolutiilor burghezo-democratice.
In conceptia lui Montesquieu separatia puterilor s-ar putea fundamenta astfel:
1) Pornind de la absolutismul monarchic si de la faptul ca orice om care detine o putere este
inclinat sa abuzeze de ea pana atinge granitele, motiv pentru care este necesara ingradirea
acestei puteri. Iar aceasta ingradire trebuie sa se faca prin divizarea concreta si reala a puterii
absolute monarhice.
2) In acelasi timp, Montesquieu mai arata ca separatia puterilor este singurul mijloc de a asigura
respectarea legilor intr-un stat.
3) Scopul teoriei este acela de a asigura protectia drepturilor individuale impotriva tiraniei
monarhice.
Potrivit conceptiei lui Montesquieu, cele trei puteri trebuie sa se exercite separat, dar nu si
independent, sa se autolimiteze, trebuie sa colaboreze intre ele.
Puterea legislativa va fi formata din doua parti, acestea vor fi franate de puterea executiva
prin intermediul dreptului de veto.
Puterea executiva are menirea de a actiona prompt, motiv pentru care este mai bine sa fie
exercitata de una si nu de mai multe persoane. Puterea legislativa nu trebuie sa ingradeasca
activitatea celei executive, pentru ca aceasta din urma este limitata prin natura ei.
Puterea judecatoreasca era conceputa ca un regulator a bunei functionari a celorlalte puteri
si deci a statului. Autoritatea judiciara este o parte aputerii executive, opinie asemanatoare
avand si Rousseau.

~4~

Ideea separatiei puterilor in stat a fost preluata de Rousseau, impartasind teoria lui Montesquieu,
dar pe baza unei alte argumentari si pentru o alta forma de guvernamant -republica.
Rousseau examineaza care sunt fundamentele puterii legislative si executive, aratand ca poporul
este singurul autor al legilor.
Puterea legislativa - se confunda cu suveranitatea, ea apartine suveranului care este numai
poporul si poate fi exercitata in mod direct doar de acesta.
Aceasta putere trebuie sa intocmeasca numai acte cu carcter general si impersonal.
Puterea executiva - apartine principelui, desemneaza ansamblul institutiilor intermediare
intre suveran si supusii sai, ca urmare poate face doar acte particulare.
In conceptia acestuia, orice confuzie intre puterea legiuitoare si a executivului constituie o
violare a pactului social. Cu cat statul creste, libertatea scade.
Principele nu trebuie sa se substituie suveranului, dar trebuie sa se bucure de onoruri deosebite.
Rousseau nu concepea independenta puterii executive, pentru ca aceasta trebuie sa i se supuna
celei legislative. Puterea leguitoare este inima statului, iar puterea executive este creierul.
Puterea judecatoreasca - era conceputa ca o putere separata si distincta de celelalte puteri.
Rousseau admitea o anumite aservire a acestei puteri fata de celelalte doua puteri.
In concluzie, conceptia lui Rousseau cu privire la separatia puterilor era doar intre puterea
legislativa si cea executiva, in timp ce puterea judecatoreasca era considerata ca o ramura a
executivului si supusa unor reguli speciale.

Capitolul III
Evolutia teoriei clasice a separatiei puterilor in stat.
Teoria clasica a separatiei puterilor a cunoscut o anumita evolutie, care a fost generata de
necesitatea de a fi utilizata in organizarea si functionarea statului.
In teoria clasica, puterea(suveranitatea) apartinea monarhului, cu toate ca doar teoretic si
ancestral trebuia sa apartina poporului, fapt pe care Montesquieu nu l-a sesizat si nici nu o putea
face la acea vreme.
Teoretic, poporul trebuia sa fie detinatorul puterii legislative, executive si judecatoresti.
Dar niciuna dintre cele 3 posibilitati nu putea fi realizata direct de catre popor deoarece acesta nu
detinea puterea in stat.
Montesquieu nu a facut decat sa fundamenteze modul in care puterea, situata deasupra poporului,
trebuia sa fie divizata fizic in doua puteri, pentru ca numai o putere poate sa opreasca o alta
putere. Ulterior, a constatat ca trebuie sa existe si o a treia putere care sa faca dreptate intre
primele doua puteri, potrivit principiului, un al treilea poate sa spuna dreptul.
Puterile
rezultate in urma divizarii: legislativa, executiva si judecatoreasca erau delegate unor organe ale
statului.
Revolutia franceza de la 1789 a fost cauza unei importante si esentiale cotituri in ceea ce priveste
continutul teoriei clasice a separatiei puterilor in stat, adoptandu-l noilor realitati sociale si
politice. Burghezia care detinea puterea economica dorea sa detina si puterea politica pentru a
putea pune in aplicare programul sau politic. Principiul libertatii in politica si economie a stat la
baza schimbului.
Unul dintre principalele efecte ale Revolutiei, fundamentat de Rousseau, a fost cel al aparitiei
suveranitatii poporului, presupunea ca puterea sa coboare la nivelul poporului.
Se schimba astfel titularul puterii, aceasta trecand de la monarh si organele de stat, la popor.
~5~

Efectul unei asemenea schimbari profunde a constat in aceea ca poporul, devenit unicul detinator
al puterii, a repartizat doar functii unor organe de stat si nu puterile sale.
Pe cale de consecinta nu se mai delegau puteri, ci se repartizau functii corespunzatoare puterii
poporului.
Joseph Barthelemy arata ca separatia puterilor nu este si nu trebuie sa fie altceva decat o regula
de intelepciune politica.
Principiul separatiei puterilor presupune guvernarea reprezentativa. Nu isi gaseste locul in
regimurile de democratie directa si semidirecta. Practic, acest principiu este generator de libertati
publice, prin echilibrul si colaborarea puterilor separate.
Henri Barthelemy considera ca separatia puterilor nu este un adevar juridic, este o precautie
politica, care presupune ceva temperament si cateva exceptii. Temperamentul la care se refera a
fost analizat ca fiind interventiile legislativului in activitatea executivului si invers, in scopul de a
se limita unul pe altul, iar exceptiile privesc delegarea legisaltiva.
Leon Duguit vedea acest principiu ca fiind un mister teologic si propune inlocuirea sa cu
colaborarea organelor si repartitia functiilor.
In prezent, in orice societate organizata in stat exista 3 functii: legislativa - adopta legile,
executiva - executarea lor, jurisdictionala - judecarea litigiilor.
In concluzie, fata de teoria clasica se observa o schimbare totala a notiunii de putere, fiind
preferata denumirea de functie.
In evolutia sa, principiul separatiei puterilor,in forma sa clasica, a avut efecte diferite.
Franta: S-a ajuns la confuzia puterilor in mainile Regelui si la despotismul care a rezultat.
Constitutia din 1791 a prevazut ca puterile trebuie izolate, sa functioneze fara ierarhii intre ele.
S-a ajuns la anarhie si o lege fundamental inaplicabila. Insa, in Declaratia franceza a drepturilor
omului si cetatenului s-a adoptat principiul separatiei puterilor in stat.
Anglia: Separatia puterilor s-a bazat pe libertatea politica, intrucat puterea legislativa apartinea si
apartine Parlamentului, iar Regele avea dreptul de a refuza sanctionarea legii.
S.U.A. Teoria clasica a fost adoptata considerand principiul separatiei puterilor ca fiind essential,
ei considerand concentrarea puterilor ca fiind definitia tiraniei. Echilibrul acestor puteri este
singura garantie a unui anumit grad de libertate.
Critici aduse teoriei separatiei puterilor si adoptarii ei.
Critica cea mai inversunata a fost adusa de catre Woodrow Wilson care arata ca preluarea
acestei teorii, in Constitutia S.U.A., a echivalat cu disparitia oricarei idei de raspundere in
guvernare.

A doua critica, adusa tot de acelasi autor, consta in faptul ca divizarea sustinuta de aceasta
teorie, nu se putea mentine in practica. Intotdeauna una dintre puteri dobandeste iantaietate
asupra celeilalte, neexsitand niciodata un echilibru intre ele.
Critici au fost aduse si de scoala germana de drept constitutional care sustinea ca teoria
separatiei puterilor este incompatibila cu sistemul german de guvernare si ca aplicarea ei ar
putea duce la distrugerea unitatii statului.
In ceea ce priveste regimurile politice pluraliste,se observa o anumita indepartare de teoria
separatiei puterilor ori o inadaptare a acestei teorii la asemenea regimuri politice.
Intr-o alta opinie, cotitura cea mai mare s-a produs dupa aparitia partidelor politice si a rolului
~6~

lor in configurarea institutiilor politice si juridice, ceea ce a avut ca efect imbatranirea teoriei.
In prezent, separatia/echilibrul nu se mai realizeaza intre puteri sau functii, ci intre
majoritatea formata de partidul sau partidele care au triumfat la alegeri si opozitia care trebuie sa
fie constructiva
In acelasi timp s-a observat si o tendinta de respingere a teoriei separatiei puterilor in regimurile
politice autoritare.
Teoria si interpretarile acesteia au stat la baza clasificarilor regimurilor politice, in regimuri de
confuzie ale puterilor, ori in regimuri care realizeaza separatia puterilor. Ultimele se pot clasifica
in regimuri care realizeaza separatia supla (cele semi-prezidentiale) si cele care realizeaza
separatia rigida(cele prezidentiale).

Capitolul IV.
Separatia puterilor in stat in Constitutiile Romaniei
Pana la adoptarea regulamentelor organice nu a putut exista o organizare si o functionare a
statului bazata pe separatia puterilor.
O singura referire se face cu privire la aceasta teorie pentru aceasta perioada, si anume
cea din art 19 din proiectul de Constitutie a carvunarilor, care facea referire doar la doua
puteri: legislativa si executiva. Nefiind apobat, proiectul a ramas un simplu deziderat.
Principiul separatiei puterilor in stat apare insa clar formulat in regulamentele
organice. In cadrul regulamentelor organice a fost creata o a treia putere legislative sub
denumirea de Obsteasca Obicinuita Adunare, hotararile acesteia fiind supuse domnului.
In ceea ce priveste puterea executiva regulamentele o considerau suverana.
Conventia de la Paris din 1858 intareste existenta separatiei celor 3 puteri.
Astfel se prevad reguli referitoare la iresponsabilitatea domnului si se reglementeaza puterea
ministeriala.
In Constitutia din 1864 separatia este reglementata, iar puterile publice apartin
Domnului, unei Adunari Ponderatice si Adunarii Elective.
Puterea judecatoareasca a ramas separata de cele doua.
Acest principiu s-a pastrat si in Constitutiile din 1866, 1923 si din 1938.
Constitutia din 1923 a fost cea mai avansata din puctul de vedere al separatiei puterilor, alaturi
de principiul separatiei puterilor fiind introduse:
1. controlul constitutionalitatii legiilor
2. inamovibilitatea judecatorilor
3. raspunderea ministrilor
4. contenciosul administrative si recursul in casatie.
In Constitutia din 1938, separatia puterilor era organizata si functiona pe baza
preponderentei puterii executive, Regele fiind desemnat Capul statului.
Din anul 1940 separatia puterilor a fost inlaturata, generalul Ion Antonescu fiind
investit cu depline puteri pentru conducerea statului.
Actele normative tranzitorii emise din 1944 pana in 1947 mentin principiul separatiei deoarece in
aceasta perioada s-a aplicat Constitutia din 1866 cu modificarile aduse de Constitutia din 1923.
Prin Legea nr. 363/1947 principiul separatiei puterilor a disparut in Romania.
Regimul constitutional instaurat la 22 dec 1989 a reintrodus principiul separatiei
puterilor. Constitutia din 1991 nu l-a reglementat expres, dar el rezulta cu prisosinta din
continutul sau.

~7~

Cap V
Sectiunea 1. Functionarea separatiei, echilibrului si colaborarea puterilor in
stat in diferite regimuri politice.
In regimurile politice parlamentare, functioneaza principiul egalitatii dintre parlament
si executive, realizandu-se echilibru dintre acestea.
In regimurile politice semiprezidentiale, seful statului nu raspunde politic in fata
parlamentului, dar trebuie sa aiba aprobarea acestuia pentru a guverna.
In regimurile politice prezidentiale, cum este cel din SUA, functia legislativa este
exercitata de parlament, cea executiva de seful statului si subordonatii sai si cea
judecatoareasca de instantele judecatoresti corespunzatoare.
Acest tip de separarea a puterilor este insotit de un sistem check and balances intre cele trei
functii si autoritatile publice care le exercita.
In regimurile politice de adunare, parlamentul este superior guvernului, pe care il poate
usor inlocui, putandu-se crea instabilitate guvernamentala.
Din aceasta analiza rezulta doua tendinte: mentinerea unor structuri traditionale si o
anumita transformare a functiilor.
In ceea ce priveste mentinerea unor structuri traditionala se poate constata ca si in
prezent exista cele trei grupari de puteri : legislativa, executiva si jurisdictionala.
In ceea ce priveste transformarile constau in tendinta de a se transfera executivului
sarcina luarii marilor decizii politice, parlamentul rezervandu-si un rol de reflexie si de control al
guvernului.
Cu toate criticile, teoria separatiei puterilor sta la baza organizarii si functionarii
statelor, mentinandu-se si in ceea ce priveste colaborarea si controlul dintre puteri.
Separatia puterilor in stat este diferit caracterizata in statele cu structure de stat federale
fata de cele unitare, pentru ca in primul caz separatia este pe vertical, iar in cel de-al doilea este
pe orizontala.

Sectiunea a 2-a . Inscrierea in constitutii a principiului separatiei puterilor in

stat
Din examinarea constitutiilor statelor lumii se poate observa ca sunt foarte putine
dintre acestea care prevad, in mod explicit, separarea puterilor.
Constitutia Romaniei, dupa revizuirea care a avut loc in anul 2003, prevede in mod expres
principiul separatiei puterilor in stat.
Astfel, din examinarea Constitutie Romaniei putem usor constata ca ea a consacrat
separaria si colaborarea dintre puterile statului.
Cat priveste implicarea Parlamentului in activitatea sefului statului acestea se
regasesc in art : 82,83,84,89,91,92,93,95 si 101 din Constitutie.
In ce priveste implicarea Parlamentului in activitatea Guvernului acestea se regasesc
in art: 103,110,113,111,112,109 si 115 din Constituie.
Cat priveste implicarea Executivului in activitatea Parlamentului se poate mentiona
~8~

ca Presedintele Romaniei promulga legile, poate dizolva Parlamentul, iar Guvernul are initiativa
legislativa putand solicita adoptarea, cu procedura de urgenta, a proiectelor sau propunerilor
legislative si isi poate angaja raspundere in fata Parlamentului asupra unui program.
In ce priveste implicarea Legislativului in activitatea jurisdictionala trebuie sa plece
de la luarea in considerare a principiului independentei judecatorilor si a supunerii lor numai
legii.
Constitutia Romaniei reglementeaza si cateva structuri necesare garantarii exercitarii
drepturilor cetatenilor, inclusiv pentru buna functionare a autoritatilor si institutiilor statale.

Titlul XI. Partidele politice

Capitolul I. Notiunea de partid politic. Functiile partidelor politice
Sectiunea 1. Notiunea de partid politic, trasaturile si definitiile doctrinaire ale
partidului politic
Aparitia partidelor politice este in corelatia cu aparitia si dezvoltarea
parlamentarismului si a raporturilor de reprezentare.
Partidele politice isi gasesc justificarea in teoriile solidariste, care reprezinta doctrina
stiintifica pe care se bazeaza legislatia sociala.
Partidele politice sunt asociatii de aceea este necesara stabilirea locului si rolului lor in
cadrul acestora.
Asociatiile se pot infiinta pe baza dreptului de asociere sau in temeiul unui contract.
Pe cale de consecinta, pot exista doua mari categorii de asociatii:
create in baza dreptului de asociere
create pe temeiuri contractuale
Partidele politice se incadreaza in prima categorie de asociatii, lor aplicandu-li-se un
regim constitutional specific.
Din opiniile exprimate in doctrina de specialitate de Ioan Muraru, Ion Deleanu si
Maurice Duverger, conceptul de partid politic se poate individualiza, intre alte asociatii, dupa
cum urmeaza:
1) Numai partidele politice au anumite drepturi.
2) Constitutia stabileste pentru partidele politice anumite reguli specifice acestora care se
refera la scopul partidelor;
3) Delimitarea clara a partidelor politice de alte grupari politica, care nu sunt partide.
4) Necesitatea explicarii corecte a raporturilor dintre partide si parlamente.
5) Dimensiunea imanenta a regimului politic.
Rezulta ca scopul partidelor politice sunt numai politice.
In opinia pe care o impartasim, cel mai cuprinzator continut al scopurilor partidelor
politice este cel de a instaura, mentine si exercita puterea intr-un stat, prin definirea si exprimarea
vointei politice a cetatenilor.
Pe baza trasaturilor date in doctrina de specialitate au fost date mai multe definitii
partidelor politice care se pot grupa in doua mari categorii.
Intr-o prima categorie este definitia data de Maurice Duverger, definitie care a scos
foarte bine in evidenta trasaturile specific si definitorii ale unui partid politic care sunt
urmatoarele:
~9~

partidul politic este o asociatie, numarul membrilor pentru constituirea acestuia fiind
diferit de la un stat la altul;
partidele politice sunt asociatii libere ale cetatenilor;
prin asocierea in partide cetatenii devin membri de partid, care trebuie deosebiti de
aderenti si simpatizanti;
asocierea in partide este un drept fundamental doar al cetatenilor.

Intr-o a doua categorii de definitii se considera ca trasaturile comune ale unui partid
politic pot fi:
constituirea lor ca structuri politice durabile, dar si ca organizatii, avand militani aderenti
si sustinatori si care functioneaza pe baza unor norme proprii;

organizatii care au un program ideologic, care isi propun cucerirea sau conservarea
puterii ori cel putin influentarea ei si care isi organizeaza si isi mobilizeaza mijloacele in
scopul atingerii obiectivului primordial care ramane victoria in alegeri. (Ion Deleanu)

Avand in vedere definitiile date in doctrina de specialitate partidele politice pot fi

definite ca fiind asociatii libere ale cetatenilor, organizate durabil si stabil la nivel national si
local, care urmaresc, pe baza unui program ideologic, cucerirea si exercitarea puterii.

Sectiunea a 2-a. Functiile partidelor politice

P.P. Negulescu afirma ca trebuie cercetate motivele care pot sa determine hotararea
cetatenilor de a-si indrepta activitatea politica pe un drum sau altul. De aici rezulta doua
categorii de motive: de ordin logic (valoarea generala a ideilor in jurul carora se formeaza
partidele) si de ordin psihologic (folosul personal al membrilor).
Functiile partidelor sunt conforme acestor motive si sunt si ele de 2 feluri: doctrinare si
constitutionale.
Functiile in doctrina:
promovarea prin eforturile comune ale membrilor a interesului national pe baza
unui principiu particular asupra caruia ei sunt de acord.
necesitatea procurarii puterii pentru sefii lor in cadrul unui grup politic si
procurarea sanselor pentru militantii lor.
urmarirea scopurilor obiective sau obtinerea de avantaje personale sau realizarea
ambelor.
realizarea unui program politic.
urmarirea realizarii unei filosofii sau ideologii pentru a cucerii puterea si a o
exercita.
contributia la exprimarea sufragiului, propunand programe si prezentand candidati
in alegeri.
Functiile principale in opinia lui :
A. Ronald Gerard Swartzemberg:
electorala;
de control si de orientare a partidelor politice;
de definire si exprimare a pozitiilor politice.
~ 10 ~

B.Pierre Pactet:
functia de intermediari intre popor si putere si functia de asupare a directionarii
politicii nationale.
Functiile constitutionale:
Italia: contributia la determinarea politii nationale;
Germania: contributia la formarea vointei politice a poporului;
Franta: la exprimarea sufragiului;
Spania: la formarea si manifestarea vointei populare, fiind instrumentrul fundamental
l participarii politice.
In Romania: art.8 din Constitutie : contribuirea la definirea si exprimarea vointei
politice a cetatenilor.

CAPITOLUL II
Sectiunea 1. Categorii si variante de partide politice
Exista o mare diversitate a fenomenului si o evolutie, lucruri care fac dificila incadrarea
partidelor politice intr-o anumita clasificare, de aceea recurgandu-se la expresia Categorii si
variante.
O alta dificultate pentru realizarea unei clasificari este disparitia ideologiilor care au stat
la baza constituirii si a activitatilor partidelor intr-o perioada anterioara, care determinau
continutul scopului lor. Aceasta disparitie a ideologiilor a avut drept cauza cresterea importantei
atingerii scopului partidelor politice, acela de instaurare a puterii in stat.
Asadar, acest scop a inlaturat si inlatura orice alte deziderate ale partidelor.
Acest scop are si el o cauza: realizarea interesului sau intereselor de orice fel (ale partidelor
politice, grupurilor de interese, de presiune), interese care au transpartinizat actiunile politice.
Ca urmare, identificarea exigentelor umane ale societatii si propunerea masurilor
eficiente pentru realizarea lor nu mai este legata de ideologiile partidelor, ideologii care nu mai
au nicio importanta in aceasta privinta, ci este legata de necesitatea de a se cuceri puterea in stat.
Este firesc ca in lupta politica sa se ignore ideologiile pentru a nu se ajunge la rigiditate.
Din punct de vedere al ideologiei, tendinta este aceea de slabire a barierelor ideologice,
chiar de slabire a ideologiei, singura ideologie fiind lupta pentru cucerirea puterii, conform
modelului partidelor americane nedisciplinate.
Respectarea ideologiilor se manifesta cu pregnanta in cazul partidelor unice, unificate sau
dominante, care isi desfasoara activitatea in state totalitare, partide care nu pot sa-si permita
ignorarea ideologiilor lor.
In Republica Populara Chineza si in Cuba se constata devieri ideologice pentru a nu se ajunge
la rigiditate, care ar putea avea drept rezultat pierderea puterii in stat.
Pe de alta parte, in alte state, de dragul respectarii cu orice pret a ideologiilor se ajunge la
rigiditate si apoi la pierderea puterii in stat, ca urmare a alegerilor sau a unor miscari
revendicative.
1. Partide confesionale, partide regionale, partide nationale, partide de clasa si partide
etnice
gruparea pe criteriul apartenentei si orientarii membrilor care le compun si a
platformelor lor
~ 11 ~

este specifica perioadei aparitiei partidelor

nu toate aceste grupari sunt considerate partide politice (P.P. Negulescu)

Partidele confesionale:
criteriu de constituire: credintele religioase (pot fi incluse cele formate de protestanti
si catolici)
P.P.Negulescu: nu intrunesc conditiile pentru a fi partide politice
Partidele regionale:
expresia unui egoism local rau inteles
reprezinta interesele locale ale diferitelor regiuni ale unui stat unitar sau ale diferitelor
parti ale unui teritoriu national neunificat inca
Partidele nationale:
secolul XIX, odata cu afirmarea principiului nationalitatilor in viata politica
nu sunt partide politice propriu-zise, ci sunt organe protestatare contra structurii
statelor (P.P.Negulescu)
Partidele de clasa:
exprima interesele unei clase sociale
secolul XIX; sunt nominalizate partidele socialiste, muncitoresti, agrariene, taranesti
pot fi si cele burgheze si muncitoresti
Partidele etnice:
specifice continentului african; au coniderat ca fornarea statelor este cel mai bun
mijloc pentru a se ajunge la formarea popoarelor si a natiunilor
exemplu: partidele politice congoleze (1958-1960)

2. Partide democrate, partide liberale, partide conservatoare, partide socialdemocrate, partide de stanga, de dreapta, de centru.
Enumerarea este exemplificativa si incompleta
Criteriul clasificarii: caile folosite pentru rezolvarea marilor probleme ale societatii
(raporturile dintre individ si societate, dintre stat si componentele sale, dintre stat si
biserica).
3. Partide de cadre si partide de mase
Criteriul clasificarii: compozitia partidelor

Partidele de cadre: - reprezentantii elitelor sociale, fiind legate de epoca votului restrans
universul lor politic este centrul(radicalii) si dreapta
sunt descentralizate si slab organizate
Partidele de mase: - cuprind un numar mai mare de membri, fiind legate de epoca
votului universal
au o organizare interna mai riguroasa si mai rigida decat cele ale partidelor de cadre si
sunt centralizate
sunt incluse partidele socialiste, cele comuniste, majoritatea partidelor africane si
anumite partide democrat-crestine.
~ 12 ~

4. Partide suple si partide rigide

o grupare explicata de Schwartzemberg pe criteriul disciplinei votului.

Partidul suplu permite parlamentarilor sai sa voteze potrivit constitutiei lor.

Partidul rigid impune acestora sa voteze numai intr-un anumit sens.
5. Partide unice, partide unificate, partide dominante(ultradominante)
Dupa perioada cuceririi independentei de catre statele africane, s-a manifestat tendinta de
unificare a partidelor.
Partidul unificat o uniune de partide sau de grupari politice care, regrupate intr-un
cadru nou, accepta un program comun.
Partidul unic un ansamblu omogen si supus unei directii unice.
Africanii au prezentat partidul unic drept ceva original.
Este efectul unor sisteme de partide necompetitive si care a avut efecte nefaste in statele
in care a existat.
Partidul dominant este cel care ocupa o pozitie dominanta in viata politica a unui stat,
unde i se recunoaste aceasta pozitie de celelalte partide politice sau care depaseste in
alegeri un anumit prag.
Un astfel de partid poate exista doar in sistemele pluraliste, dar cu limitarile inerente
datorate unei dominari politice.

Sectiunea a 2-a. Sisteme de partide politice

Sistemele de partide politice se impart in competitive si necompetitive.
Schwartzemberg distinge o scara de regres a concurentei, in legatura cu sistemele
competitive, din care rezulta ca sistemele de partide se clasifica in:
unipartidism (partidul unic), bipartidism (dualismul) si multipartidism.
Unipartidismul este sistemul cu un partid unic.
Bipartidismul presupune existenta a 2 partide si este intemeiat pe disputa politica intre 2
partide politice principale, oferind cetatenilor o alegere clara intre cele 2 partide.
Presupune acordul in acest sens al celor 2 partide si poate functiona numai daca este sigur
ca un partid nu va profita de perioada cat se afla la guvernare pentru a schimba regimul
politic si sistemul de partide.
Bipartidismul e clasificat in: perfect si imperfect sau in rigid si suplu.
Multipartidismul presupune un numar mai mare, de 3-7 partide politice.
Pentru constituirea echipei guvernamentale de regula sunt necesare coalitiile sau aliantele
de partide, reglementate de legile referitoare la partidele politice.
Totusi,
deseori, multipartidismul antreneaza instabilitate guvernamentala si politica.

~ 13 ~

CAPITOLUL III Partidele politice din Romania

Sectiunea 1. Trasaturi generale ale partidelor politice
Legea 14/2003 reglementeaza organizare, inregistrarea si functionarea partidelor politice.
In art.1 sunt definite: asociatii cu caracter politic ale cetatenilor ormani cu drept de vot,
care participa in mod liber la formarea si exercitarea vointei lor politice, indeplinind o
misiune publica garantata de Constitutie. Ele sunt persoane juridice de drept public.
Functiile partidelor:
promovarea valorilor si intereselor nationale,
pluralismul politic;
contributia la formarea opiniei publice,
participarea cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice;
stimularea participarii cetatenilor la scrutine, potrivit legii;
militarea pentru respectarea suveranitatii nationale, a independentei si unitatii
statului, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilot democratiei
constitutionale.
Criteriul de organizare si functionare al partidelor politice cel administrativ-teritorial,
nefiind agreat cel corporatist.
Astfel, este interzisa constituirea de structuri ale partidelor politice dupa criteriul locului
de munca si desfasurarea de activitati politice la nivelul agentilor economici si al
institutiilor publice.
Elementele de indentificare ale partidelor politice - denumire, semn permanent propriu.

Capitolul III
~ 14 ~

Partidele politice in Romania

Sectiunea a 2-a. Organizarea partidelor politice si actele acestora
Pot fi membrii:
doar cetatenii romani cu drept de vot ( indiferent daca au sau nu dubla cetatenie)

Exceptii: cei carora le este interzisa asocierea poltica

Un cetatean roman nu poate face parte din doua sau mai multe partide politice.

Cetatenii romani care apartin organizatiilor minoritatilor nationale, care inscriu candidate in
alegeri, pot face parte si dintr-un partid.
Membrii unui partid pot demisiona in orice moment, iar demisia are efect imediat.
Dobandirea sau pierderea calitatii de membru sunt supuse jurisdictiilor interne ale partidului.
Pentru a exista, un partid politic trebuie sa aiba un statut si un program politic proprii.
Adunarea generala si organul executiv sunt foruri obligatorii de conducere.
Adunarea generala = organ suprem de conducere al partidului.
Intrunirea acesteia are loc cel putin o data la 4 ani.
Pentru solutionarea diferentelor dintre membri sau dintre acestia si conducerea organizatiilor
partidului, se constiuie comisii de arbitraj.
Membrii comisiilor au un mandat de 4 ani si sunt alesi de adunarile generale.
Partidele politice pot avea ca subdiviziuni organizatii teritoriale potrivit organizarii
administrative a tarii.
Membrii conducerii partidului si ai conducerii organizatiilor teritoriale sunt alesi prin vot
secret.
Partidele si organizatiile lor teritoriale adopta hotarari, cu votul majoritatii prevazute de statut.

Sectiunea a 3-a. Inregistrarea, evidenta si incetarea activitatii, precum si

modificarea statutului partidelor politice
A Procedura de inregistrare
Cererea de inregistrare se depune la Tribunalul Bucuresti, impreuna cu lista semnaturilor
sustinatorilor.
Sustinatori pot fi numai cetateni cu drept de vot.
Lista trebuie sa cuprinda cel putin 25.000 de membrii fondatori, domiciliati in cel putin 18 judete
si municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de 700 de persoane din fiecare dintre acestea.
Cererea in cauza se afiseaza la sediul Tribunalului Bucuresti, timp de 15 zile.
Tribunalul examineaza cererea in sedinta publica, cu participarea obligatorie a reprezentantului
~ 15 ~

Ministerului Public.
Tribunalul se pronunta prin decizie in cel mult 15 zile de la expirarea termenului de afisare de 15
zile.
Impotriva deciziei, se poate formula o contestatie la Curtea de Apel Bucuresti, in termen de 5
zile de la comunicarea acesteia, de catre conducerea executiva a partidului, de cei 3 membrii
fondatori care au semnat cererea de inregistrare, de Min. Public sau de intervenienti.
Curtea de Apel examineza contestatia in cel mult 15 zile de la data inregistrarii ei, iar decizia este
definitiva si irevocabila.
Partidul dobandeste personalitate juridica de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii
judecatoresti referitoare la cererea de inregistrare.
Dupa dobandirea personalitatii juridice, partidul este inscris in registrul partidelor politice.
Acesta poate fi controlat doar de Tribunalul Bucuresti, care este singurul care are drept sa
opereze in continutul sau. Datele inscrise in registru sunt informatii de interes public, supuse
regimului juridic privind liberul acces la informatiile de interes public.
Inregistrarea si radierea partidelor politice se publica in MO, Partea I.

B Procedura de incetare a activitatii partidelor politice

Dizolvare

Autodizolvare

Reorganizare

Dizolvarea
o poate fi efectul constatarii de CC a neconstitutionalitatii partidului politic.
o se poate realiza si pe cale judecatoreasca printr-o decizie a Tribunalului Buc (doar pt
cauzele si in conditiile prevazute de art 46 alin. (1) art, 48 din Lege) Cererea de dizolvare
trebuie adresata Tribunalului Buc de catre Min. Public si se solutioneaza potrivit
procedurii pentru modificarea statutului
Autodizolvarea
o presupune doar depunerea, de carte partidul in cauza, a actelor referitoare la aceasta
operatiune, la Tribunalul Buc, in termen de cel mult 10 zile in vederea radierii sale din
Registrul partidelor politice
C Procedura de modificare a statutului
Modificarea statutului sau a programului politic are loc in conditiile stabilite de statut si potrivit
procedurii prevazute de Lege.
Orice modificare se comunica Tribunalului Buc, in termen de 30 de zile de la data adoptarii ei.
Daca modificarile nu sunt comunicate sau cererea de modificare a fost respinsa, dar partidul
actioneaza in baza statutului modificat, Min. Public trebuie sa solicite Tribunalului Bucuresti
~ 16 ~

incetarea activitatii partidului in cauza si radierea acestuia din Resgistrul partidelor politice.
Tribunalul se pronunta in termen de 15 zile de la inregistrarea cererii Min Public. Se poate face
contestatie la Curtea de Apel Buc.
Decizia pronuntata de Curte este definitiva si se publica in MO, partea IV.

Sectiunea a 4-a. Reogranizarea partidelor politice

Se pot reorganiza prin:
1 Comasare

Absorbtie

Fuziune

Dizivare

Totala

Partiala

1) Comasarea a doua sau mai multe partide se realizeaza prin aprobarea protocolului de
comasare de catre adunarile generale ale fiecarui partid
Comasarea prin absorbtie
Unul dintre partide isi pastreaza personalitatea juridica si identitatea politica, subrogandu-se in
drepturile si obligatiile partidelor absorbite care astfel isi inceteaza activitatea preluand si
subventiile acestora
Partidele absorbite sunt radiate din registrul partidelor politice
Comasarea prin fuziune
Efectul este aparitia unui partid nou, care se subroga in drepturile si obligatiile partidelor politice
care au fuzionat
Toate partidele care au fuzionat dispar. Denumirea, semnele si programul politic al noului partid
pot fi noi sau preluate de la unul sau mai multe dintre partidele care au fuzionat.
Noul partid trebuie sa urmeze procedura pentru inregistarea partidelor politice.
2) Divizarea se aproba prin hotararea adunarii generale a partidelor in cauza
Divizarea totala
Inpartirea intregului patrimoniu al partidului care isi inceteaza existenta si transmiterea sa catre
doua sau mai multe partide politice si care iau astfel nastere.
Divizarea partiala
Presupune doar desprinderea unei parti din patrimoniul unui partid existent care isi pastreaza
personalitatea juridica si transmiterea ei catre unul sau mai multe patride care exista sau care se
infiinteaza.
~ 17 ~

Sectiunea a 5-a. Asocierea partidelor politice

Partidele politice se pot asocia pe baza unui protocol de asociere in aliante politice, care pot fi
electorale sau postelectorale, in coalitii pentru asigurarea guvernarii sau in alte forme de
asociere.
Aliantele politice se inregistreaza la Tribunalul Buc. Procedura de urmat este cea prevazuta de
Lege pentru inregistrarea partidelor politice.
Aliantele se inscriu in registrul aliantelor politice care este altul decat cel al partidelor politice.
Orice modificare in componenta aliantei politice sau in protocolul de asociere se comunica
Tribunalului Buc pentru a fi inregistrate.
Partidele membre ale aliantelor plotice sau ale altor forme de ascociere isi pastreaza
personalitatea juridica si identitatea politica. In cazul in care alianta politica se prezinta la alegeri
pe liste comune, candidatii trebuie sa fie membrii ai unui partid ploitic component al aliantei
politice in cauza.

1. Finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale

finantarea partidelor politice se fundamenteaza pe principiul independentei lor.

in Legea 334/2006 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor

electorale, apare distinctia intre finantarea activitatii partidelor politice, care poate fi
publica si privata, si finantarea campaniilor electorale, care si ea poate fi publica si
privata.

finantarea privata si publica a activitatii partidelor politice se asigura prin cotizatii,

venituri provenite din activitati proprii, subventii de stat, donatii si alte liberalitati care
sunt scutite de impozite si taxe.

finantarea privata se asigura prin cotizatii, donatii si alte surse( din care sunt excluse
subventiile).

-finantarea publica se realizeaza doar prin subventii.

finantarea privata prin primirea de donatii sau de legate de la personae fizice sau juridice
se realizeaza numai printr-un mandatar financiar si se declara Autoritatii Electorale
Permanente

Precizari privind finantarea publica prin subventii:

partidele primesc subventii anual, in functie de nr de voturi primite in alegerile

parlamentare (75%) si in functie de nr de voturi primite in alegerile locale.
~ 18 ~

Autoritatea Electorala Permanenta poate suspenda temporar plata subventiilor,

urmand o anumita procedura.

decizia de suspendare temporara poate fi atacata cu contestatie, in termen de 15

ziel, la instanta de contencios admininstrativ.

Autoritatea Electorala Permanenta poate ridica suspendarea, chiar daca s-a formulat o
contestatie.

controlul privind subventiile de la buget se face de Curtea de Conturi.

Controlul respectarii prevederilor legale privind finantarea partidelor politice se face de catre
Autoritatea Electorala Permanenta:
anual, din oficiu sau ori de cate ori Autoritatea este sesizata,

rezulatul se publica in Monitorul Oficial, partea I

in vederea efectuarii controlului, mandatarii financiari au obligatia de a prezenta un

raport detaliat al veniturilor sI cheltuielilor electorale

dupa primirea raportului, AEP se pronunta prin hotarare asupra corectitudinii evidentelor
contabile electorale

Autoritatea Electorala Permanenta are obligatia sa publice pe internet toate raportarile

care vor fi publicate si in Monitorul Ofcial, partea I.

privind serviciile publice de radio si de televiziune, precum si materialele de

propaganda electoral, cheltuielile legate de organizarea si desfasurarea operatiunilor
electorale se supoarta de la bugetul de stat sau bugetele locale sau judetene( si sunt
gestionate tot de mandatarul financiar)

Titlul XII
Statul
Capitloul I. Notiunea de stat
Sectiunea 1. Importanta si scopul statului
~ 19 ~

Statul=cea mai importanta institutie politica

Caracterul istoric:
comuna primitiva:
Schimbul de bunuri conduce la o noua forma de organizare, statul; preocupare pentru
cucerirea puterii; aparitia unei forte de constrangere; noi relatii sociale; aparitia normelor juridice
Scopul statului reglementat de filosofia dreptului:

HEGEL: scopul statului este de a apara interesul general si fericirea cetatenilor sai

KANT: statul, care trebuie sa fie de drept, are ca scop apararea drepturilor
inalienabile ale omului; politica trebuie sa fiesubordonata morale; contractual social
este inlocuit cu unul de adeziune

DOCTRINA LIBERALA: scopul statului este de a face legi bune si de a nu

interveni in viata privata a omului, trebuind sa se situeze deasupra grupurilor sociale
pentru a le solutiona problemele

DOCTRINA MARXISTA: statul are character de clasa, in contextual unei lupte de

clasa; scopul statului este disiparea personalitatii umane si a exigentelor sale sale
subiective

STATUL SOCIAL: statul trebuie sa isi pastreze numai monopolul asupra fortei de
constrangere, a carei exercitare sa fie limitata de recunoasterea si garantarea
drepturilor si libertatilor cetatenilor

STATUL FUNCTIONAL: tendinta de colonizare a statului de catre tehnica

Terminologie:
ARISTOTEL: statul= cetate condusa de Adunarea Generala, de magistrati si tribunal

ROMANII: civitatis, republica

EVUL MEDIU: stat= conditia juridical a aunei personae sau a unui grup

SEC. XVI: stat= organizarea politica a unei tari

N.MACHIAVELLI: sensul actual al cuvantului stat apare pentru prima data in

Principele

Jean Bodin: cuvantul nu este unanim acceptat

Sectiunea 2. Modalitati de abordare, acceptiunile si definitia notiunii de stat

~ 20 ~

 2.1. Modalitati de abordare ale statului

1. ABORDAREA POLITOLOGICA: dpdv politologic, statul este o colectivitate umana
istoric constituita si organizata pe un anumit teritoriu, care politic, se structureaza intre
guvernanti si restul populatiei
2. ABORDAREA SOCIOLOGICA: dpdv sociologic, statul reprezinta un produs al
evolutiei sociale a civilizatiilor:
DURKHEIM: statul a aparut ca rezultat al diviziunii sociale a muncii.
LEON DUGUIT: propune inlocuirea notiunii de stat cu grupul profesional sau cu
corporatia.
CARL SCHMITT: statul trebuie sa decidacine este dusmanul real al poporului.
ADOLF HITLER: spatiul vital este o necesitate si individualizeaza adevaratii dusmani
ai Germaniei.
3. ABORDAREA JURIDICA: dpdv juridic, statul reprezinta o ordine juridica, mai mult
sau mai putin centralizata si care se regaseste in stransa legatura cu ordinea
internationala.
HANS KELSEN: teoria normativista: statul este o ordine normativa de
constrangere, cu putere de comanda
LEON DUGUIT: statul colaborare- problema limitarii statului

2.2. Acceptiunile statului

ACCEPTIUNEA GENERALA: statul= puterea publica sau organele care exercita

functiile statului
ACCEPTIUNEA SPECIALA: statul= o colectivitate umana stabilita in interiorul careia
constragerea este monopolizata

-DEFINITIA STATULUI:
STATUL= cea mai importanta institutie politica a unei societati, modalitate de
institutionalizare si de organizare a puterii politice, institutie care realizeaza puterea sa de
comanda prin intermediul guvernantilor si in numele poporului, in vederea respectarii
regulilor de conduita dintr-o comunitate umana constituita istoric si organizata statal pe un
teritoriu determinat
4. Aparitia statului modern. Formele de stat
TEORIA CONTRACTUALISTA:
~ 21 ~

 THOMAS HOBBES: oamenii, printr-o conventie incheiata intre ei, se supun

neconditionat unei autoritati superioare, numite Leviathan- aceasta autoritate este
personificarea statului si are ca scop realizarea pacii universal; prin aceasta
conventie se trece de la starea naturala la cea de societate
JOHN LOCKE: homo homini deus
J.J.ROUSSEAU: fundamenteaza in contractual social teoria contractualista.
TEORIA PATRIARHALA:
ROBERT FILMER: conducerea familiei de catre un tata este adevarat origine si
modelul tuturor guvernarilor.
TEORIA PATRIMONIALA: statul a aparut din dreptul de proprietate asupra pamantului, iar
oamenii s-au supus puterii proprietarului intregului teritoriu.
CONCEPTIA MARXISTA: statul a aparut din conflivtul dintre clasele sociale.
Statul modern presupune o putere politica care il institutionalizeaza si nu se mai poate justifica
prin divinitate:
STATUL FEUDAL: faramitarea feudala si dorinta de unitate politica, raporturi de
supusenie si de dependent
STATUL ABSOLUTIST: concetrarea puterii la nivel central, suveranul absolut impune
dreptul si justitia, apar germenii secularizarii statului si a puterii sale
STATUL UNIUNE POLITICA: se formeaza natiunea si statele nationale
STATUL DE DREPT SI SOCIAL: expansiunea puterii politice si a democratiei

Capitolul II
Sectiunea 1. Esenta statului si a puterii sale
In decursul timpului se contureaza 2 teorii:
A. STATUL CA MANIFESTARE DE VOINTA
(vizeaza realizarea binelui comun prin ratiunea umana si capacitatea umana de decizie) In
acest caz, esenta statului este efectul manifestarii de vointa a oamenilor rationali.
B. STATUL CA INSTRUMENT DE CONSTRANGERE
(se simte necesitatea dominatiei unui grup social asupra intregii spcietati)
Statul= putere de comanda. Vointa statului este superioara si separata de cea a indivizilor.
Aceasta vointa se realizeaza prin constrangere(la nevoie). Astfel, statul este un instrument al
fortei de constrangere.
~ 22 ~

CONCEPTIA MARXISTA sustine ca rolul clasei muncitoare este subordonarea statului, astfel
incat statul sa nu mai fie un organ situat deasupra societatii.

Sectiunea 2. Legitimitatea statului si a puterii sale

Legitimitatea si puterea se determina una pe alta, nu pot fi analizate separat.
Ganditorii antici au analizat doar legitimitatea puterii politice (inca nu aparuse statul) =>
discutau conditiile necesare unei bune guvernari.
Platon(republica)- analiza planul unei cetati ideale.
Aristotel- considera ca puterea conducatorilor era data prin legitimitate divina
Romanii credeau in:
Potestas (puterea senatului si poporului)

Imperium (puterea de a guverna a magistratilor)

Nu cunosteau supremitas (puterea asura celorlalte puteri)

Supremitas se studiaza in evul de mijloc cand se pune problema legitimitatii statului si a
puterii politice(se admite proprietatea puterii).

In epoca feudala apar teoriile teocratice, sustinute de Sf. Ioan si Toma d'Aquino, care
sustin ca statul apare in interesul cetatenilor si ca nu exista putere care nu vine de la
Dumnezeu. Regii Angliei si Frantei transforma teoriile in metode de guernare.

Odata cu recuperarea de catre monarhi a drepturilor care erau anterior impartite intre
feudali, apare absolutismul, se urmarea eliberarea de sub dominatia imperiului romanogerman (dreptul german este de fapt un drept roman => expresia romano german =
tautologie).

Acest fenomen coincide cu reforma protestanta, revolutia puritana si crearea SUA.

Biserica trece printr-o grava criza. Puterea era laica, se centralizeaza si e impusa de mornah,
reprezentand o cauza a vitoarei revolutii franceze.
Thomas Hobbes sustine ca statul si puterea sunt de origine divina, insa acest fapt nu are
consecinte asupra modului de transmitere a puterii.
LEGITIMITATEA STATULUI se concretizeaza prin stabilirea puterii constituante originare.
Contractul social al lui Rousseau schimba temeiul legimitatii si puterii statului.
Astfel, statul e scopul contractului social. Statul e chemat sa asigure respectarea regulilor
vietii sociale.
Indivizii renunta de bunavoie la drepturi si libertati individuale (renuntare facuta pe baza
contractului social).

Pe baza contractului social se nasc poporul si natiunea => contractul social e baza
societatii. Daca intelegerea e incalcata de stat, indivizii isi reiau libertatile naturale si
imrescriptibile. Poporul e datator de putere si statul e produsul vointei colective.

Puterea isi gaseste justificarea in vointa colectiva.

~ 23 ~

Montesquieu- legitimitatea statului si a puterii sale de comanda se gasesc in popor si natiune,

sustine ca poporul nu poate sa isi manifeste vointa direct, ci prin delegare, reprezentare.
(conceptie preluata de constitutiile Frantei si SUA).
Unele state aproba un compromis intre teoriile lui Rousseau si Montesquieu: guvernare
semi-directa (conducere de catre popor+ reprezentanta nationala - poporul deleaga
puterea, deci puterile statului emana de la popor).
Cu aparitia natiunilor, ca urmare a contractului social si a teoriei sepratiei puterilor in stat,
apare statul national.

Scoala germana analizeaza intens legitimitatea si puterea statului spunand ca forta de

constrangere a statului isi are originea in FORTA, e o realitate(trebuie sa fie irezistibila)
necesara pt a asigura respectara regulilor. aceasta putere e necesar sa fie una materiala, in
fapt. lipsa puterii materiale e gresala capitala a statului(anarhia).

In conceptia lui Gerber, puterea de comanda e puterea de dominatie, apartinand in

intregime statului => omnipotenta statului.
Sustine ca printul nu se poate confunda cu statul.

Scoala franceza:
Leon Duguit spune ca legitimitatea statului se reduce la justificarea pozitiei guvernantilor
fata de guvernati, intre ei e necesar sa existe colaborare si solidaritate
=> apare
statul colaborare.

Duguit neaga existenta suveranitatii nationale, neaga personaliatea statului, il critica pe

Rousseau.
Vede statul ca pe un subiect de drept, are o putere de fapt si este limitat prin drept
=> se deschid perspectivele statului de drept.
Originile acestui stat trebuie cautate in antichitate, cand in Grecia, oamenii erau chemati
in agora sau in for, pentru a vota pentru limitarea puterii magistratilor + in momentul in
care la Roma apare tribunul plebei.

Rolul revolutiei franceze este cel de a limita puterea statului prin drept.
Ideea este cea ca toate institutiile statului trebuie sa functioneze pe baza unei ordini de
drept.
Scoala germana are un rol important, insa cea franceza pune bazele acestui concept.

Apare ideea ca statul trebuie sa se supuna dreptului, motivul fiind inspirat din lumea umana.
In epoca moderna, legitimitatea statului rezulta din democratie si principiul majoritatii.
Reprezentantii sunt desemnati democratic pe baza majoritatii.
Se invoca si teoria puterii constituante originare care a existat la inceputurile statului.
Astfel, puterea de stat rezultata beneficiaza de prezumtiile de legalitate si de legitimitate.
In concluzie STATUL RAMANE REZULTATUL CONVENTIEI SOCIALE, PENTRU CA
A CONVINS CA E UN RAU NECESAR (Ioan Muraru)
~ 24 ~

Sectiunea 3. Functiile statului

Din punct de vedere juridic, se concretizeaza prin acte juridice - exprima legatura dintre un tip de
activitate si finalitatea sa.
Acestea sunt diverse datorita diversitatii exigentelor umane.
Sunt clasificate dupa mai multe criterii: interne, externe/economice, culturale,
sociale/legislative, executive, jurisdictionale.

Exacerbarea uneia dintre aceste functii duce la caracterizarea statului. ex: administrativ,
politienesc, legslativ, etc.

Capitolul III.
Elementele Statului.
Populatia si teritoriul
A. POPULATIA.
Element indispensabil al statului, datorita caracterului social al puterii.
Termenul e vag si nu trebuie confundat cu poporul (colectivitate umana care traieste la un mom
dat pe un anumit teritoriu sau pe mai multe, ai carui oameni imbratiseaza aceleasi valori
culturale, religioase, etc) sau natiunea (prezinta poporul de ieri si de maine).
Populatia are o sfera de curpindere mai larga ca poporul si natiunea. Ea trebuie sa fie
anterioara statului. Puterea se exercita in mod egala asupra tuturor membrilor populatiei.
Populaia regurpeaza toti cetatenii unui stat, care au o legatura specifica cu puterea
politica institutuionalizata si au in comun un statut juridic aparte (cetatenia).
B. TERITORIUL
Delimiteaza cadrul geografic al statului in care se exercita puterea politica institutionalizata.
Leon Duguit nu il considera un element indispensabil statului, sustinand ca acesta ar fi
reprezentat de diferenta intre guvernanti si guvernati.
In epoca feudala, monasrhul detinea teritoriul.
Delimitarea geografica a teritoriului se face prin intermediul frontierelor si cuprinde
solul, subsolul si coloana de aer de deasupra acestora.
CARACTERELE TERITORIULUI STATULUI ROMAN:
1. Inalienabilitatea teritoriului
(presupune obligatia celorlalte state de a respecta suveranitatea statului asupra teritoriului sau)
Sunt admise modificari aduse teritoriului, dar cu respectarea principiului autodeterminarii
popoarelor. Astfel, nicio modificare a teritoriului nu e posibilia decat pe cale
constitutionala si cu respectarea vointei poporului.
2. Indivizibilitatea teritoriului
(este o consecinta a caracterului unitar al statului, iar consacrarea sa in constitutie se explica prin
imprejurarile sociale in care s-a format.)
Astfel, cand teritoriul e unitar, e necesar sa fie si indivizibil. caracterul unitar nu poate fi subiect
de modificare a constitutiei.

~ 25 ~

Sectiunea 2- SUVERANITATEA
Notiunea de suveranitate a aparut cu statul si este strans legata de trasaturile
puterii de stat :

Suprematia

Independenta

Din punct de vedere al evolutiilor istorice:

Republicile antice Suveranitatea a fost practicata mai mult din instinct (exista doar o
anumita organizare a unei colectivitati umane).
Aristotel o considera ca o exercitare a puterii politice

Imperiul roman se admitea ideea suveranitatii

In Evul Mediu problema suveranitatii a fost trecuta in planul bisericii odata cu

cristalizarea si institutionalizarea monarhiei.

Suveranitatea apare in Europa Occidentala intre sec XVI- XVII

Ideile si conceptiile despre suveranitate apar mai tarziu decat statul la autorii de drept
international public, fiind totusi legata si de ganditorii politici moderni.
Suveranitatea este un concept radical - totul sau nimic.
Statul era considerat centrul unic al puterii politice detinuta de autoritate publica si nicidecum
de poppor.
Deci, suveranitatea este atasata procesului de centralizare.
Datorita caracterului suprem al puterii suveranului, suveranitatea contiea doua aspecte
intern si extern.
Intern raporturile statului cu supusii.
Extern- raporturile dintre state. In gandirea absolutist cele 2 aspecte coincid.
Odata ce monarhul a fost deposedat de suveranitate, sursa a devenit poporul ori o autoritate
publica.
Franta Revolutia 1789- noi titular ai suveranitatii poporul, natiunea si statul care
nu mai era personificat in monarh.
Marea Britanie Parlamentul titlularul suveranitatii, functionand principiul King
in Parliament
Germania incepand cu sec XIX, suveranitatea a fost conferita statului centralism
statal. Din 1919, suveranitatea a fost transferata poporului ca si in present.
Opiniile John Austin , H.L.A Hart ?
1. Teoriile teocratice
~ 26 ~

Suveranul este considerat detinatorul suveranitatii si este desemnat de Dumnezeu.

Unii considerau ca primeste autoritatea de la Dumnezeu prin intermediul bisericii, alti
direct de la Dumnezeu.

Sursa si fundamental autoritatii sunt divine in timp ce forma lor este umana.

Aceasta conceptie a aparut ca o reactie la organizarea politicii feudale a statelor

faramitate. Concretizeaza lupta monarhului contra atotputerniciei feudale

Jean Bodin, sustinator al teoriei, considera suveranitatea ca inalienabila, constanta,

imprescripbila si indivizibila.
Teoriile teocratice au fundamenetat unitatea politica a statelor feudale.
Aparitia centralizarii puterii cauza aparitiei acestor teorii.
2. Teoria contractului social
Moment important- Revolutia franceza 1789
Apare declarata notiunea de suveranitate a poporului si o inlocuie pe cea de
suveranitate absoluta a monarhului.

Suveranitatea poporului fundamentata pe teoria contractului social J.J Rousseau.

Lumea umana a cunoscut 2 perioade successive- starea naturala si starea sociala.
Contractul social pune capat starii natural si il introduce pe om in societate.

Suveranitatea poporului se naste din aditionarea tututror posesorilor de parti de

suveranitate.
In opinia lui, suveranitatea este inalienabila (nu poate fi instrainata) si indivizibla
(apartine intregului popor, nu unei parti ). Cele doua caractere au aceleasi cauze.

Teoria contractului social este in prezent abandonata.

Suveranitatea a evoluat in fucntie de
Scopuri
Interese
Valori

Alte teorii
Leon Duguit este necesara inlocuirea suveranitatii cu serviciu public.
Maurcie Hauriou caracterul autonom al puterii guvernantilor este absolut necesar.
Doctrina germana suveranitatea nu este un element essential in definirea statului

Sectiunea 3. Suveranitatea poporului, nationala, a statului

Malberg 3 sensuri ale suveranitatii:
Atributii distinctive al statului calitate ce apartine doar statului.

Putere publica competentele statului de a aadopta regului de drept, a le impune si a

aplica sanctiuni.

~ 27 ~

Calitate a organului suveran in stat trimite la sursele puterii.

Primele doua formeaza suveranitatea de stat, iar ultima suveranitatea in stat.

Problema- cine poate reprezenta statul ?
Rezolvare principiul reprezentativitatii constituirea prin alegeri a reprezentantilor, diferenta
intre guvernanti si guvernati.
Plurisemantismul suveranitatii explica tipurile de suveranitate.
Astfel, primul sens independenta puterii,fiind identificat cu suvernaitatea poporului.
Al doilea suprematia.
Al treilea toate aspectele gelate de suveranitatea statului.
Suveranitatea poporului si cea nationala au originea in filosofia Luminilor, preluate de Revolutia
Franceza.
SUVERANITATEA POPORULUI Dreptul de a decide singur asupra sortii sale,
de a stabili linia politica a statului, organizarea si functionarea autoritatilor sale si de a
controla activitatea acestora.
Legitimeaza dreptul la insurectie si referendum in vedea revizurii Constitutiei.
Este inalienabila si imprescriptibila, strans legata de democratia directa, semi-directa.
SUVERANITATE NATIONALA Dreptul fiecarei natiuni la autodeterminare si la
dezvoltarea independenta fie ca poseda sau nu o organizare proprie a statului.
Suveranitatea Nationala = Suveranitatea conferita natiunii.
Suveranitatea Nationala este unica, colectiva, indivizibila si disctincta de indivizii care o
compun.
Se regaseste in Declaratia Franceza a Drepturilor Omului si art
2 Constitutia Romaniei.

In doctrina de specialitate, uneori suveranitatea poporului si a natiunii sunt sinonime.

Diferenta:
Poporul = entitate concreta si reala.
Natiunea= notiune filosofica, mai abstracta

SUVERANITATEA DE STAT:

Trasatura generala a puterii de stat.

De-alungul timpului au aparut doua moduri de definire a suveranitatii de stat, Acestea au un

caracter comun acela de - drept al statului de a decide in treburile sale interne si externe.

Prima categorie de definire a suveranitatii de stat a fost reprezentata de o definitie cu

~ 28 ~

conditii:

Suveranitate de stat este o caracteristica a puterii de stat de a fi suprema pe teritoriul

statului si independenta fata de orice alta putere straina, caracteristica exprimata in
dreptul statului de a-si rezolva liber treburile interne si externe, cu excluderea oricarui
amestec al altor state si cu respectarea drepturilor si regulilor unanim admise de dreptul
international.
Astfel la suprematia si independenta suveranitatii de stat se adauga respectarea
drepturilor altor state.

Alta modalitate de definire o reprezinta utilizarea suprematiei si a independentei ca expresie si

realizare a vointei guvernantilor ca vointa obligatorie.

Intr-o alta opinie, suveranitatea de stat este acea trasatura generala a puterii
de stat care ii asigura acesteia suprematia prin exprimarea si realizarea
vointeri guvernantilor ca vointa obligatorie pt intreaga societate, in conditiile
respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor si a
independentei fata de orice putere straina

In statele in care puterea de stat apartine intregului popor, suveranitatea de stat se identifica su
suveranitatea poporului.
In unele state exista si o alta suveranitate Suveranitatea Parlamentului in Marea Britanie

SECTIUNEA 4 TITULARUL SUVERANITATII

La baza titularului suveranitatii au stat doua mari teorii care au considerat ca:

1. Titularul suveranitatii este o institutie politica aceasta isi are originea in teoria
teocratica.

2. Titularul suveranitatii este poporul sau natiunea aceasta este creatia

Revolutiei Franceze.

Tot o creatie a Revolutiei Franceze a fost si notiunea de suveranitate nationala si titularul sau
-natiunea.
Ulterior toate constitutiile franceze au recunoscut existenta suveranitatii nationale.
In prezent, constitutiile prevad ca titular = poporul sau natiunea.
In Marea Britanie, titularul suveranitatii este Parlamentul.
~ 29 ~

Titlul XIII Capitolul 1 Notiunea si tipurile formelor de guvernamant .

Caracterizarea generala a tipurilor formelor de guvernamant

Pentru caracterizarea unui stat este necesar sa fie cunoscuta forma statului :
Forma de guvenamant

Structura de stat

Regim politic

Existenta statului este conditionata de existent cumulativa a tuturor caracteristicilor lui .

Forma de guvernamant este modalitatea de constituire a organelor supreme ale statului

care sunt determinate de anumite conditii specifice si nu trebuie confundata cu forma de
stat.

Raportul dintre ele este de la general la particular.

In principiu, statele cu regim politic prezidential sau semi-prezidential >Au ca forma de
guvernamant republica, iar cele cu regim politic parlamentar --> republica sau
monarhia
Regimul politic este un ansamblu de metode si de procedee utilizate pt realizarea puterii
intr-un stat.
Forma de stat si forma de guvernamamt nu trebuie sa fie confundata cu regimul
politic chiar daca uneori confuzia exista.

Cele mai obisnuite forme de guvernamant sunt :

A. Monarhia:
Forma de guvernamant in care seful statului este un monarh-rege, imparat, duce,
principe.

~ 30 ~

Desemnarea sefului de stat se face pe cale ereditara (conform unor proceduri prevazute in legi,
legi fundamentale sau cutumiare) care este regula.
Sau prin alegerea de catre parlamente care este exceptia.
Exemplu tipic = regii polonezi alesi de Dieta Poloniei - Jan III Sobieski.
Este cea mai veche forma de guvernamant.
Trasaturile au evoluat, de aceea putem vorbi despre mai multe tipuri ale acestei forme de
guvernamant, desi esenta este aceeasi:

1. Monarhia absoluta - Seful statului detine si concentreaza in mainile sale intreaga

putere in stat pe care o exercita in mod discretionar. Statul e caracterizat ca administrativ
si se confunda cu persoana regelui.
Exemplu - Monarhia franceza sec XVII-XVIII.

2. Monarhia limitata - Legea fundamentala limiteaza puterea monarhului care ceda o

parte a acesteia legislativului. Se mai numeste si monarhie constitutionala, competenta
legislativui fiind destul de redusa.
Exemplu - Monarhia engleza sec XIII-XVII

3. Monarhia dualista - Puterile monarhului si ale legislativului sunt aproximativ egale.

In principiu, legislativul exercita puterea legislativa, iar monarhul puterea executiva.
Exemplu - monarhia engleza dupa sec XVII si franceza dupa sec XVIII

4. Monarhia contemporana Se caracterizeaza prin reducerea drastica a atributiilor

monarhului, fapt care a dus la transformarea monarhiei intr-o forma de guvernamant
simbolica. In present Marea Britanie, Olanda.

B. Republica
Forma de guvernamamt in care seful statului numit de obicei presedinte este ales de
popor, direct ori indirect, sau de parlament pentru o perioada de timp determinata =
mandat.

Funtia de sef al statului poate fi ocupata de o singura persoana sau poate avea caracter
colegial.

In functie de metoda folosita pentru alegerea sefului de stat si de regimul politic se clasifica in:
Republica cu regim politic:
Parlamentar
Prezidential
Forme ale acestora : Republica cu regim politic semi-prezidential si cea de
adunare (Elvetia)

~ 31 ~

Republica cu regim politic parlamentar - Seful statului este ales de autoritatile legiuitoare,
ceea ce ii confera o legitimitate mai redusa decat a parlamentului. Preponderenta a legislativului
fata de executiv , esnetial este sa se realizeze totusi un echilibru . In present, exista in India,
Germania, Italia
Republica cu regim presidential (semiprezidential) - Alegerea sefului de stat de catre popor,
are aceeasi legitimitate cu a legislativului. Alegerea fie direct (Franta), fie indirect (SUA) prin
intermediu colegiilor electorale. Atributiile sefului statului sunt mai numeroase decat in regimul
parlamentar. Exacerbarea atributiilor presedintelui poate avea ca efect instaurerea unui regim
politic prezidentialist.
In unele state cu regim politic presidential exista un executive dualist (guvern si sef de stat,
guvernul are in fruntea sa un prim-ministru), in altele - monist (seful de stat este si seful
guvernului)

Capitolul III. Asociatiile de state

1. FORMELE ASOCIATIILOR DE STATE
Asociatiile de state sunt uniuni de doua sau mai multe state, constituite pe baza
unui instrument international, uniuni care nu dau nastere unui nou stat ca subiect
individualizat de drept.

Ele sunt forme ale relatiilor de drept international, statele membre pastrandu-si
independent, intrand in raporturi de drept international, nu de drept constitutional.

2. CONFEDERATIA DE STATE
Confederatia de state este o asociere de state independente construita pe baza unor
considerente commune economice, financiare, politice, militare, de securitate si
pace. Confederatia nu este un superstat, ci o societate internationala de state.

Instrumentul international de constituire a confederatiei poate institui un organ

comun ales de statele membre, denumita dieta sau congres in care sunt
reprezentate toate statele membre si in care se discuta si se hotaraste asupra
problemelor commune ale lor. Aceste organe comune nu sunt parlamente.

Hotararile se adopta numai in unanimitate de voturi si pot obliga statele

confederate numai daca acestea ratifica ulterior hotararile.

Toate aceste confederatii s-au transformat in state federale.

~ 32 ~

3.UNIUNEA PERSONALA
Uniunea de state este o asociatie de state care au in comun doar seful statului. In
acelasi timp, seful de stat nu devine seful uniunii, ci el intervine cand ca seful
unui stat, cand ca al altuia.

Ea este consecinta legilor de succesiune la tron, alegerii unui sef de stat comun
sau a chemarii la tron a unui print strain.

In istorie se cunosc atat uniuni personale cu un sef de stat comun un monarh, dar
si asemenea uniuni cu sef de stat comun presedinte.

Uniunile personale au incetat odata cu stingerea dinastiei sau cu disparitia sefului de stat comun.
Aceste tipuri de asociatii de state sunt de domeniul istoriei si au fost criticate pentru urmatoarele
motive:
Nu confereau niciun fel de garantii de durabilitate.

Legile de succesiune la tron au dus la separatia.

Asocierea nu putea avea loc decat intre tari cu aceeasi forma de

guvernamant.

4.UNIUNEA REALA
Uniunea reala este o asociatie de state care au in comun pe langa seful statului si alte
autoritati in domeniul afacerilor externe, armatei, finantelor, chiar si guvern propriu si
care are personalitate juridica international pentru a incheia tratate in numele statelor
membre. Uniunea reala este o uniune personala largita sau un stat federal partial.
5.UNIUNILE INEGALE
Uniunea inegala este o asociere ierahizata, nu intotdeauna voluntara a doua sau mai multe
state, destul de diferite din punctual de vedere al dezvoltarii politice si care au in comun
numai subordonarea unuia sau a mai multora dintre ele, fata de unul singur.
In istorie, sunt cunoscute urmatoarele forme de uniuni inegale:
Vasalitatea-a fost o asociere politica bazata pe dependenta unui stat sau a mai multor state
fata de un alt stat, primul pastrandu-si unele atributii politice mai mult sau mai putin
intinse;
Protectoratul-isi are originea juridica intr-un contract si pe cea istorica in Evul Mediu.
Protectoratul comporta o subordonare a statului protejat statului protector, care ii asigura
primului protectia, ultimul subsituindu-se primului in ceea ce priveste relatiile
internationale, apararea si chiar administratia interna.
Mandatul-este o asciere intre doua state care nu mai exista, dar care presupunea
responsabilitatea unui stat pentru administrarea unor teritorii, care nu se pot autoguverna.
~ 33 ~

Era obligatorie promovarea la maxim a bunastarii locuitorilor sub mandate, care nu se

puteau autoguverna in cadrul sistemului de pace si securitate internationala stabilit de
Carta.
Teritoriile sub tutela-regimul juridic al tutelei se aplica si teritoriilor care s-au putut
desprinde din statele inamice, la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial si celor
supuse de catre statele care raspundeau de administarea lor. Regimul tutelei se stabile ape
baza unui acor de tutela.
6. ALTE UNIUNI
In aceasta categorie sunt incluse uniunile in cadrul carora legaturile dintre statele membre nu
sunt asa de slabe incat acestea nu constituie niciuna din celelalte forme de asociatii de state.
Uniunea franceza-cuprinde Franta si teritoriile de peste mari. Caracteristici:o cetatenie
comuna; un presedinte comun; ministri si un senat comun. Nu exista un guvern comun, ci
o conferinta a primilor ministri ai tarilor membre.
Commonwealth-ul-denumirea isi are originea in cea data de Oliver Cromwell. Ca
trasaturi specifice regasim: monarhul britanic este seful Commonwealth-ului; forma de
guvernamant este monarhia; un secretariat permanent care are ca sarcini asugurarea cailor
de colaborare economica, tehnica, culturala; existent unei conferinte a acestei comunitati
si a unor politici si programe pentru ajutor economic, ethnic, cultural si in relatiile
internationale. Seful commonwealth-ului a fost agreat, acceptat de statele in cauza.
Comunitatea Statelor Independente(C.S.I) - o asociere de state ale caror legaturi reciproce
sunt deosebit de slabe.

TITLUL XV
CARACTERELE CONSTITUTIONALE ALE STATULUI ROMAN
CAPITOLUL 1-IDENTIFICAREA CARACTERELOR
CONSTITUTIONALE ALE STATULUI ROMAN
Intre principiile generale ale Constitutiei Romaniei inscrise in Titlul I se regasesc si caracterele
statului roman care pot fi definite ca fiind acele trasaturi generale care il caracterizeaza.
Art. 1 alin 1 din Constitutie: Romania este un stat national, suveran si independent, unitar
si indivizibil, iar conform art.1 alin.2 din Legea fundamental a Romaniei este stat de
drept, democratic si social avand forma republicana de guvernamant.
Conform art 1 alin 4 din Constitutie, statul roman se organizeaza potrivit principiului separatiei si
echilibrului puterilor in stat-legislativa, executive si judecatoreasca - in cadrul democratiei
constitutionale. In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei ei si a legilor este obligatorie.
In doctrina de specialitate se adauga si o alta trasatura, si anume cea de stat pluralist a statului
roman.
Art.152 din Constitutie: caracterul national, independent, unitar, indivizibil al statului
roman, forma republicana de guvernamant, integritatea teritoriala, alturi de alte valori
fundamentale, nu pot forma obiect de revizuire.
~ 34 ~

Nicio revizuire nu pote fi facuta daca are ca rezultat suprimarea drepturilor si a libertatilor
fundamentale ale cetatenilor si a garantiilor acestora.
In art 1 alin 3 din Constitutie se face o foarte importanta precizare, si anume ca in
Romania demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme, in
spiritual traditiilor democratice ale poporului roman si al idealurilor Revolutiei din
decembrie 1989.
Se desprinde ideea corecta potrivit careia toate valorile supreme enumerate de Constitutie sunt
constant ale spiritului poporului roman si reprezinta elementele componente ale traditiei
democratice.

CAPITOLUL 2. Stat suveran, independent, unitar, indivizibil si national.

Sectiunea I.STAT SUVERAN SI INDEPENDENT
Constitutia utilizeaza expresia suveranitate in art 2, iar in art 1 alin 1 declara statul roman ca stat
suveran.
Articolul 1 alin 1: cuprinde reglementarea unei trasaturi a statului roman, care il defineste
din punctual de vedere al continutului si formei sale. Expresia utilizata identifica
suveranitatea statului.

Art 2 alin 1 utilizeaza expresia suveranitatii in sesul de putere politica nu de trasatura a

statului roman. In acest sens, suveranitatea nationala apartine poporului roman care o
exercita prin organele sale representative si prin referendum. In legatura cu organelle
representative, acestea au caracter constitutional numai daca sunt constituite prin alegeri
llibere, periodice si corecte. In caz contrar, alegerile pot fi anulate, iar organelle
representative respective nu au baza constitutional.

Art.2 alin 2:utilizeaza expresia de suveranitate, ca putere politica. Reglementarea

constitutionala apare ca fireasca intrucat intr-o astfel de situtie, niciun grup si nicio
persoana nu pot exercita suveranitatea in nume propriu.

Art 148 alin 1 din Constitutie:pune in discutie problema suveranitatii nationale , avand in
vedere ca acest text dispune ca aderarea Romaniei la tratatele constitutieve ale UE are ca
effect transferarea unor atributii catre institutiile comunitare. In legatura cu acesta
problema, CCR arata ca textul constitutional are in vedere exercitarea suverana a vointei
statului roman de a adera la tratatele in cauza. Actul de aderare are o dubla consecinta, si
anume, pe de-o parte, transferarea unor atributii catre institutiile comunitare, iar pe de alta
parte, exercitarea in comun, cu celelelate state membre, a competentelor prevazute in
aceste tratate.

Sectiunea a 2 a. Stat unitar si indivizibil

~ 35 ~

Romania are toate trasaturile unui stat unitar, pe teritoriul sau fiind organizata o singura
formatiune statala. Pe cale de consecinta, exista un singur rand de autoritati publice centrale si o
singura organizare administrativ-teritoriala. De asemenea, exista o singura cetatenie, cea romana.
Art 120 din Constitutie, administratia publica locala se fundamenteaza pe principiul
autonomiei locale, iar potrivit art 123 din Constitutie, ca effect al deconcentrarii, prefectii
sunt numiti de Guvern si sunt subordonati acestuia.
Enuntarea principiului descentralizarii serviciilor publice in art 120 a fost criticata in doctrina de
specialitate, decentralizarea fiind considerate, de fapt, o concentrare.
Statul roman si componentele sale sunt indivizibile, in sensul ca nu pot fi segmentale sau
divizate, partial sau total, in orice. Acest character priveste toate elementele constitutive ale
statului: teritoriul, populatia si puterea de stat.

Sectiunea 3. Stat national

Caracterul national al unui stat presupune lamurirea a doua probleme:

Care este criteriul care sta la baza clasificarii unui stat ca national sau multinationa?
Care este raportul dintre popor, natiune si minoritatile nationale?

Pe baza criteriul cantitativ se poate stabili ca un stat este national sau multinational. In Romania
conationalii romani formeaza 89,4 % din populatia totala, motiv pentru care statul roman este un
stat national, idee confirmata si de procentele celor mai numeroase minoritati nationale care sunt
incomparabil sub procentul de 89,4%.
Cat priveste cea de a doua problema, trebuie sa porneasca de la definirea notiunii de popor si a
celei de natiune.

Prin popor trebuie sa se inteleaga un grup social ai carui membri traiesc pe un anumti
teritoriu si care impartasesc aceeasi identitate lingvistica, religioasa, culturala si etnica.

"Natiunea"-un grup social care a trait in trecut sau care va trai in viitor si ai carui membri
au impartasit si vor impartasi aceesi identitate lingvistica, religioasa, culturala si etnica.
Natiunea nu poate fi definita ca un grup social ai carei membri traiesc in prezent pentru
ca s-ar confunda cu poporul.

In Romania minoritatile nationale nu fac parte nici din poporul roman si nici din natiunea
romana. Ele fac parte din popoarele si natiunile a caror identitate lingvistica, religioasa si
culturala le impartasesc. Minoritatile sunt insa formate din persoane care sunt cetateni ai statului
in care traiesc.
Caracterul national al statului roman se fundamenteaz pe o serie de principii-unitatea poprului
roman, existenta unei singure cetatenii, egalitatea dintre cetateni, dreptul la identitate, libertatea
~ 36 ~

declararii nationalitatii.
Stat de drept
Statul de drept presupune urmatoarele principii: existenta unui regim constitutional,
neretroactivitatea legii, obligativitatea respectarii si executarii de catre stat a hotararilor
judecatoresti.
In continutul statului de drept sunt incluse si domnia legii si existenta unui regim constitutional
bazat pe principiul respectarii principiului separatiei functiilor in stat.
Statul de drept trebuie insotit de un sistem de garantii care sa aiba ca finalitate autolimitarea
statului prin drept.

Stat social
Caracterul social al statului este un corectiv adus liberalismului clasic. Liberalismul presupune
neinterventia statului in viata sociala sau economica, dar in conditiile actuale o asemenea
doctrina nu mai corespunde realitatilor multor state, pentru ca statul trebuie sa intervina pentru
realizarea interesului general, trebuie sa aiba o atitudinea activa. Tehnicile de interventie sunt
multiple. Esentiala este stabilirea gradului de interventie in fiecare etapa a dezvoltarii economice
si sociale.
Stat democratic
Caracterul democratic al statului presupune ca autoritatile publice sa isi intemeieze activitatea pe
vointa poporului, exprimata prin alegeri libere si corecte. Democratia reprezinta guvernarea
poprului prin popor si pentru popor. Caracterul democratic implica-un sistem social pluralist,
responsabilitatea guvernantilor, obligatia tuturor de a se conforma legilor, domnia dreptului,
descentralizarea, aplicarea principiului separatiei autoritatilor publice. Din Constitutia Romaniei
reiese caracterul democratic.
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A TERITORIULUI
NOTIUNEA DE ORGANIZARE ADMINISTRATIV TERITORIALA SI IMPORTANTA
ACESTEIA
Organizarea si delimitarea teritoriului sunt administrative prin natura lor chiar daca pe
plan local isi desfasoara activitatea si alte organe ale statului alaturi de cele exectuive si anume
cele judecatoresti
Cele doua notiuni de organizare si de delimitare sunt folosite de constitutie si lege.
Pentru aceste motive legale dar si datorita caracterului unitar si indivizibil al statului este necesar
a fi folosita notiunea de organizare si nu pe cea de impartire
In doctrina s a ridicat problema stabilirii diferentei dintre organizarea administrativ
teritoriala si structura de stat , acestea avand fiecare un contiunut si un sens propriu. S a aratat
ca dificultatea pleaca de la factorul comun al celor doua institutii juridice si care este teritoriul.
~ 37 ~

Se poate spune ca primele indeplinesc functii guvernamentale, in timp ce secundele indeplinesc

functii administrative
In legatura cu definirea organizarii administrative a teritoriului in literatura juridica de
specialitate s au conturat mai multe opinii care ar putea fi grupate in doua tipuri de opinii si
care prezinta importanta teoretica si practica.
Potrivit unei opinii plecandu-se de la faptul ca organizarea puterii de stat este
determinata de teritoriu si populatie asupra carora se exercita puterea de stat, organizarea
administrativa a teritoriului este delimitarea teritoriului si populatiei in unitati administrative ,
in vederea infaptuirii condcerii de stat in mod unitar pe intreaga tara, potrivit cu sarcinile si
functiile statului.
Intr-o alta opinie organizarea administrativa a teritoriului este definita ca fiind
delimitarea teritoriului unui stat in unitati administrativ teritoriale , facuta in scopul realizarii
unitare a puterii de stat.
Din analiza acestor opinii consideram ca organizarea administrativa a teritoriului este o
delimitare a acestuia si a populatiei in unitati georgrafice . O astfel de delimitare nu poate avea
drept finalitate realizarea unitara a puterii de stat si nici infaptuirea conducerii de sat in mod
unitar pe intreaga tara potrivit cu sarcinile si functiile statului , intrucat scopul organizarii
administrativ teritoriale este ca statul sa poata satisface, pe cale administrativa, mai bine
exigentele populatiei.
Daca anterior anului 1989 sistemul organelor puterii de stat presupunea organe locale ale
puterii de stat, in prezent o astfel de organizare nu mai exista. In prezent la nivel local nu se mai
exercita putere de stat, ci organizarea administrativ-teritoriala este necesara pentru o mai buna
realizare a exigentelor umane prin intermediul serviciilor publice organizate la nivel teritorial
In concluzie, organizarea administrativ teritoriala nu poate avea drept scop realizarea
unitara a puterii sau a conducerii de stat, ci are doar un caracter administrativ asa cum de altfel
sugereaza si denumirea , pentru indeplinirea exigentelor populatiei in conditiile cele mai bune.
De asemenea, in vederea definirii notiunii de organizare administrativ teritoriala trebuie luate in
calcul si alte criterii si anume conditiile sociale , economice , etc.
Putem defini astfel organizarea administrativa a teritorilui ca fiind delimitarea
administrativa si nu politica a teritoriului si a populatiei in unitati geografice, administativ
teritoriale care au o anumita suprafata stabilita prin lege, organizare conditionata in existenta sa
de dezvoltarea economico sociala , delimitare realizata in scopul mai bunei realizare a
exigentelor populatiei pentru exercitarea unitara a puterii in stat sau pentru infaptuirea conducerii
in stat in mod unitar.

IMPORTANTA ORGANIZARII ADMINISTRATIVE A TERITORIULUI

Odata cu formarea unor state cu teritorii intinse si populatie numeroasa indeplinirea
exigentelor populatiei nu se mai facea numai de organele centrale. In alte cuvinte, exigentele de
ordin economic, militar, fiscal, din ce in ce mai variate , au determinat constituirea unor organe
locale, coordonate mai mult sau mai putin de la centru. Aceste organe locale si-au exercitat si isi
exercita atributiile administrative, nu politice, pe o anumita suprafata a teritoriului statului,
~ 38 ~

limitele competentei teritoriale a acestora devenind limitele unitatilor administrative in cauza.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A TERITORIULUI ROMANIEI
inainte de ocupatia romana teritoriul Daciei a fost organizat pe criteriul proprietatii
comune in obsti satesti, iar in cadrul obstii era permisa si existanta proprietatii private.
Dupa cucerirea Daciei de catre romani imparatul Traian a organizat Dacia intr o
singura unitate administrativa. Urmasul lui Traian, Hadrian reorganizeaza Dacaia in doua
provincii si anume Dacia Superioara si Dacia Inferioara. Ulterior, a avut loc o a doua
reorganizare a Daciei, prin crearea Daciei Porolisensis , desrpinsa din Dacia Superiaoara.
Dupa ultima reorganizare a Daciei, cele doua provincii initiale, se unesc formand Dacia
Apulensis iar apoi prin desprinderea Banatului de Vest din aceasta provincie se formeaza o noua
provincie si anume Dacia Malvensis .
Provinciile Daciei au fost organizate la randul lor in unitati urbane
Dupa parasirea daciei de catre romani pe teritoriul tarii noastre au aparut cnezatele si
voievodatele definite ca forme ale unor confederatii de obsti teritoriale
Dupa unirea cnezatelor si voievodatelor si formarea celor doua Tari Romane , Moldova
si Tara Romaneasca in afara uinitatilor administrative ca orasul, targul , comuna se constituie
pe considerente economice, judiciare si militare unitati administrative mai mari cum au fost in
Moldova tinutul si ocolul.
In 1864, dupa unirea Principatelor Romane, a fost elaborata sub indrumarea lui A.I.
Cuza prima lege pentru organizarea administrativa a teritoriului tarii noastre. Prin aceasta lege
teritoriul tarii era organizat in judete, plasi si comune rurale si urbane, infaptuindu-se astfel
reforma administrativa.
Prin Legea pentru organizarea administratiei locale din 3 august 1929 se trecea la o noua
organizare administrativa a teritoriului tarii noastre. Potrivit acestei legi, unitatile administrative
erau judetul si comuna , plasile fiind considerate ca subdiviziuni ale judetelor.
Conform Constitutiei Romaniei si Legii nr. 2/1968 teritoriul Romaniei este organizat in
urmatoarele unitati : judetul , orasul si comuna. Judetele, orasele si comunele sunt persoane
juridice si in acest sens au capacitate juridica , un patrimoniu distinct si initiativa in ceea ce
priveste administrarea intereselor publice locale sau judetene, dupa caz, exercitandu-si
autoritatea in limitele administrativ-teritoriale legal stabilite.
Raporturile dintre unitatile administrative nu sunt raporturi de subordonare, ci au la baza
principiile autonomiei locale sau judetene dupa caz, deconcentrarea serviciilor publice,
eligibilitatea membrilor autoritatilor administratiei publice locale si consultarea cetatenilor in
problemele locale de interese deosebit eventual prin referendum facultativ sau obligatoriu dupa
caz.
Autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala sunt consiliile
locale, coordonate de consiliile judetene in vederea realizarii serviciilor publice, precum si
primarii.
Fiecare unitate administrativa are bugetul propriu de venituri si cheltuieli si dreptul de a
institui si percepe taxe si impozite.
Guvernul numeste ca reprezentant al sau in fiecare judet si municipiul Bucuresti cate un
prefect , care conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte autoritati
ale administratiei publice centrale, organizate in unitatile administrativ-teritoriale.
Judetul este o unitate administrativa complexa din punctul de vedere economic socialcultural, formata din mai multe orasi si comune. La stabilirea numarului judetelor au fost
~ 39 ~

avute in vedere mai multe criterii si anume : suprafata, numarul de locuitori, caile de comunicatie
, potentialul economic etc. In prezent exista 41 de judete , mari ( peste 400 000 locuitori ) ,
medii (200 000 400 000 ) si mici (sub 200 000 )
Orasul este un centru de populatie mai dezvoltat din punctul de vedere economic socialcultural si edilitar-gospodaresc. Orasele au un numar mare de locuitori, o insemnatate deosebita
in viata economica social-politica si cultural-stiintifica a tarii. Cele care au conditii mai mari de
dezvoltare in aceste directii sunt organizate si declarate prin lege, municipii. Municipiile pot
avea subdiviziuni administrativ teritoriale.
Municipiul Bucuresti este capitala tarii si are o organizare asemanatoare cu cea a
judetului, fiind impartit in sectoare care au o organizare asemanatoare cu cea a oraselor.
Comuna este unitatea adiministrativa pe teritoriul careia traieste populatia rurala unita in
comunitati de interese si traditii si alcatuita din unul sau mai multe sate si catune, in functie de
conditiile economice, social-culturale, geografice si demografice, conform Legii administatiei
publice locale.
Statiunile balneo-climaterice nu constituie unitati administrative distincte, ci sunt
orasele si comunele , satele si catunele care datorita conditiilor climaterice, hidrografice sau
asezarii lor , prezinta importanta pentru ocrotirea sanatatii si asigurarea ordinii cetatenilor.
APARITIA PARLAMENTULUI
Istoric, originea Parlamentului se gaseste in practica foarte veche a unor adunari ale
mebrilor comunitatilor umane de a vota decizii.
Astfel in Grecia antica poporul decidea singur asupra problemelor , iar la Atena ,
Adunarea Poporului (Eclesia) constituia structura principala a democratiei grecesti. La adunare
participau barbatii de peste 18 ani cu exceptia scalvilor si metecilor , se intalneau o data pe luna
ulterior o data pe saptamana neavand activitate permanenta .
In Sparta , Adunarea Poporului ( Apella) era formata din membrii comunitatii care aveau
varste de peste 30 de ani. Atributiile acestei Adunari erau mult mai scazute decat cele ale
Adunarii din Atena.
La Roma, tribunii , fara a fi reprezentantii poporului , ci persoane sacre nu au incercat
niciodata sa face ceva de capul lor ( J. J. Rousseau)
In Evul de mijloc existau adunari reprezentativa care decideau in cele mai importante
probleme. Regula ear ca monarhii trebuiau sa convoace aceste adunari, regula care nu a fost
respectat intotdeauna. Asemenea adunari au existat in aproape toate statele aparute dupa caderea
Imperiului Roman de Apus , fiind conoscute sub diferite denumiri, care in unele cazuri se
pastreaza si in prezent si anume : Stari Generale ( Franta ) , Cortesuri ( Spania) , Reichstag
( Germania ) , Parlament ( G.B.) si inca cateva cacaturi din islanda , polonia si suedia pe care nu
poti nici sa le pronunti barem sa le mai tii si minte.
Cel mai vechi parlament din statele lumii este Altingul islandez (930) . La origini era
alcatuita din nobili, mai tarziu putea participa la aceasta adunare toti cei care mergeau la locul
intrunirii mai ales pentru solutionarea problemelor judiciare.
In Marea Britanie in 1260 aristocratii s-au revoltat impotriva lui Henry al III lea iar in
1265 Simon de Montford a convocat o Adunare formata din nobili, membrii ai cleruli si
reprezentanti ai districtelor , oraselor si burgurilor , denumita COMUNE si devenita primul
Parlament din istorie , aceasta adunare denumita si MARELE CONSILIU nu era totusi un
Parlament. ( stiu ca era denumita comune acum mai e denumita si asa si mai stiu ca primul
~ 40 ~

Parlament zicea ca a fost cel islandez de la 930 dar asta e incerc sa nu ma enervez si va rog in
cele ce urmeaza sa nu va enervati nici voi )
Acest Parlament care totusi nu era un Parlament a fost cunoscut sub numele de
Parlamentul din 1265.
Cuvantul Parlament a fost utilizat pentru prima data ulterior acestui an in 1239.
Marele Consiliu ( Comunele) se va desparti in doua camere in 1341 ( Camera Comunelor
si Camera Lorzilor) care vor forma Parlamentul Britanic.
De-a lungul timpului Parlamentul a suferit modificari in ceea ce priveste camerele sale, in
perioada lui Oliver Cromwell Camera Lorzilor fiind desfiintata si apoi reinfiintata in anul 1660,
in perioada dinastiei stuartilor, Dupa revolutia glorioasa 1688 , Parlamentul Britanic devenea
ceea ce este astazi.
In Franta , Starile Generale , cele mai vechi adunari franceze , au aparut odata cu
centralizarea statului francez. Astefel , in anul 1302 , Regele Filip al IV-lea convoca Starile
Generale la Paris pentru prima data in istorie. In timpul razboiului de 100 ani (1337-1453) cand
Parisul era sub ocupatie engleza , regele Carol al VII lea a convat Starile Generale prima data in
afara Parisului, la Touluse. Dupa acest moment pana la Revolutia franceza din 1789 unele
provincii franceze au avut dreptul de a avea parlamente locale proprii. Atributiile Starilor
generale au fost mai limitate decat cele ale celor doua Camere ale Parlamentului britanic.
Starile Generale au fost convocate, ultima data, inainte de 1789 in anul 1614 , Revolutia
Franceza a reprezentat cauza transformarii celei de a Treia Stari din cadrul Starilor Generale in
prima Adunare Nationala si care era unicamerala
In anul 1791 a fost aleasa Adunarea Legislativa pentru un mandat de 1 an.
In anul 1792 odata cu declansarea Perioadei Terorii a fost aleasa pentru prima data prin
vot ubniversal o Adunare Constituanta care avea sarcina de a adopta o noua constitutie.
Dupa restauratia din 1815 , s-a instaurat sistemul parlamentar bicameral , Parlamentul
fiind format din Camera Deputatilor si Camera Pairilor.
Dupa 1848 Adunarea Legislativa si Presedintele Frantei au fost alesi prin vot universal.
1852 in urma loviturii de stat data de Napoleon , Franta s-a transformat in imperiu care a
durat pana in 1871
Potrivit senatusconsulturilor din 1875 Camera Deputatilor era aleasa prin vot universal,
direct pentru prima data pe un mandat de 4 ani , iar senatul prin vot universal si indirect pe un
mandat de 9 ani.
In Spania, prima adunare parlamentara denumita Cortesuri a fost cea constituita in anul
1118 , in Regatul Leon , aceasta adunare adoptand Magna Carta Leonesa.
In Romania , primele adunari reprezentative au fost cele din Transilvania secolului al
XIII-lea , denumite Obsti Nobiliare sau mai tarziu Congregatii. In secolul al XV-lea ,
Congregatiile s au transformat in Congragatii Generale in care nu aveau acces si romanii , acestia
fiind considerati natiune tolerata.
Dupa 1514 cand a aparut Principatul Transilvaniei , datorita dominatiei Otomane
Congregatiile au fost inlocuite de Dieta Transilvaniei .
In Tara Romaneasca si Moldova dupa secolul al XV lea au aparut Obstile Tarii care
decideau asuprea principalelor probleme si programelor.
Regulamentele Organice prevedeau infiintarea Adunarii Obstesti, separata de puterea
executiva si de cea judecatoreasca convocata in fiecare an la 1 decembrie , durata sesiunilor fiind
de doua luni
Apare astfel si apoi evoueaza conceptul de democratie directa care presupune o Adunare
~ 41 ~

a poporului care indeplineste ea insasi actele vietii statale, votand legile , elaborand actele
administrative si acordand dreptatea.
Democratia directa mai functioneaza in prezent in cateva cantoane din Elvetia.
In alte cuvinte teritoriile intinse si populatiile numeroase fac impsibila exercitarea
democratiei directe si exprimarea, in mod direct a vointei generale , iar ca urmare a aparut
democratia indirecata , ideea reprezentarii si raporturile de reprezentare . Pe cale de consecinta ar
trebui sa fie reprezentata populatia. Consecinta ideii de reprezentare a fost aparitia
reprezentantilor care au format parlamentele dar si a sistemelor electorale pe baza carora
reprezentantii sunt desemnati. De altfel democratia indirecta sau reprezentativa presupune ca
poporul , singurul titular al suveranitatii sa aelaga in mod periodic si limitat ca timp un anumit
numar de persoane care sa exercite suveranitatea in numele sau. Democratia reprezentativa
presupune cu necesitate organizarea si desfasurarea unor alegeri si este cunoscuta si sub
denumirea de democratie parlamentara.
In prezent , aproape toate constitutiile statelor lumii consacra dreptul poporului de a
exercita puterea prin reprezentare sau prin referendum , ambele reprezentand o forma de
manifestare a vointei generale intr-o democratie semi-directa.
Imputerinirile parlamentului si rolul sau intr-un stat au impus autonomia parlamentului
care trebuie sa fie independent fata de orice autoritati publice.
Capitolul II : FUNCTIILE PARLAMENTULUI
Sectiune 1 : Clasificarea functiilor
Functiile Parlamentului trebuie sa reflecte imputernicirile pe care poporul i le-a acordat prin vot
direct, de aceea pozitia sa in cadrul statului este cea de conducere.
Parlamentul este puterea legislativa, unicul organ legiuitor, insa doctrina priveste acest text cu
unele rezerve deoarece nu este singurul organ care face legi, impartind aceasta functie de
legiferare cu Guvernul care exercita la randul lui functia de legiferare prin delegare sau initiativa
legislativa. Acest lucru pune problema asupra unei anumite limite ale functiei Parlamentului.
Specificul Parlamentului este puterea de deliberare, care in opinia lui Ioan Muraru raspunde mai
bine functiilor acestuia.
S-a facut confuzie intre functia de deliberare si cea de legiferare, de aceea unii doctrinari sustin
ca deliberarea este o functie separata a Parlamentului.
Cresterea rolului executivului in domeniile ce tin de competentele financiare si bugetare a avut
ca efect aparitia si proeminenta functiei de reflectie a Parlamentului, alaturi de cel de adoptare a
legilor.
Concluzie :
Parlamentul are printre cele mai importante functii, cele de reflectie, de dezbatere si adoptare si
de control asupra Guvernului.
Functia constituanta si functia legislativa nu se pot confunda, deoarece Parlamentul doar
legifereaza.
Functia jurisdictionala a parlamentului nu exista deoarece in ceea ce priveste raspunderea
Presedintelui sau a Guvernului, aceasta este o raspundere strict politica, Parlamentul avand
dreptul de a aplica sanctiuni strict politice.
Functiile Parlamentului pe baza criteriului continutului pot fi clasificate in :
1 Legislativa;
2

Stabilirea directiilor pricipale ale activitatilor social-economice;

~ 42 ~

Alegerea, formarea,avizarea,numirea,revocarea unei autoritati;

Control;

Exercitarea conducerii politicii externe ;

Organizarea si functionarea proprie.

Sectiunea 2: Functia Legislativa

Reptrezinta principala functie a Parlamentului, care consta in adoptarea unor legi,
obligatorii pentru executiv.
Acceptiunile termenului lege :
1

Sens larg act juridic normativ

Sens restrans- act juridic al Parlamentului ( sensul folosit aici)

Executivul se implica in procesul de legiferare prin delegare sau initiativa legislativa,

aceste forme de implicare reprezentand limite ale functiei de legiferare a Parlamentului.
O alta serie de limitari decurge din domeniul rezervat legii(in sensul strict- act juridic al
Parlamentului), astfel, Constituia prevede sfera relatiilor sociale care necesita
reglementare exclusiv prin lege.
Astfel o lista rigida de domenii de reglementare ale legii poate impiedica forul legiuitor
sa intervina in unele probleme grave pe considerentul ca acea problema intra in sfera unor
probleme care nu cad sub incidenta legii.
Constitutia Romaniei prevede domeniul rezervat legii in articolul 73 care stabileste
materiile in care Parlamentul poate adopta legi constitutionale, organice si ordinare.
Sectiunea 3: Functia de stabilire a principalelor directii social economice, culturale,
statale si juridice
Aceasta functie este realizata prin adoptarea legilor si se exercita de Parlament in intregul
sau de una dintre camerele sale, in sistemul bicameral.
Parlamentului ii revin o serie de atributii, dintre care le voi enumera doar cele pe care le
cred eu cele mai usor de retinut:
- Adoptarea bugetului;
-

Declansarea mobilizarii partiale sau totale

Reglementarea organizarii si desfasurarii referendumului

Organizarea fortelor armate si apararrea tarii

Emitereaa de moneda

Reglementarea cetateniei
~ 43 ~

Sectiunea 4: Functia de alegere, formare,avizare, numire/revocare a unor autoritati sau

institutii publice
Aceasta functie difera in functie de sistemul constitutional.
Exprima o anumita preeminenta a Parlamentului fata de Guvern, datorita dreptului de
institutionalizarea a unor asemenea organe ale statului.
- Aleg/revoca sefi de state (republica parlamentara)
-

Aleg/revoca sefi de guverne

Aproba componenta guvernelor

Revoca guverne prin proceedele specifice

Numesc in functie inalti functionari publici

Aleg/revoca judecatori

In SUA, numirea ambasadorilor, functionarilor federali se face de catre Presedinte cu

aprobarea Senatului, candidatii prezentandu-se in fata unei comisii de ancheta riguroasa a
Parlamentului.
In ROMANIA, Parlamentul poate suspenda seful statului, acorda votul de incredere
Guvernului , numeste avocatul poporului, Senatul numeste 3 judecatori la CCR, iar
Camera Deputatilor 3.
PARLAMENTUL
FUNCTIILE PARLAMENUTULUI
Sectiunea 5: Functia de control parlamentar
Controlul parlamentar este necesar, deplic, si diferentiat.
1 Necesar deoarece trebuie sa constate direct modul in care sunt respectate si aplicate
Constitutia si legile si in care autoritatile si institutiile publice isi realizeaza rolul pe care
il au in functionarea si organizarea mecanismului de stat.
2

Deplin deorace se intinde asupra intregii activitati controlate care trebuie sa se desfasoare
potrivit constitutiei si legilor.

Diferentiat atat in functie de naturaactivitatii controlate, cat si in functie de pozitia in

sistemul statal a autoritatii controlate.

Se poate exercita:
1 de catre intregul parlament
~ 44 ~

de catre una dintre camere

prin alte mijloace, forme de control (comisii parlamentare)

Constitutia prevede:
Obligatia Avoc. Pop. de a prezenta celor doua camere rapoarte
Raspunderea politica a Guvernului
Obligatia Guv de a prezenta informatiile si documentele cerute

Dreptul parlamentului de control= posibilitate de manifestare a opozitiei fata de executiv

Forme si mijloace de control parlamentar:
1 Mesaje, rapoarte, programe si procedurile de realizare a acestuia
Mesajele: se prezinta doar in fata celor doua camere ale parlamentului reunite in sedinta
comuna; solicitarea se face in scris, iar primirea mesajului se inscrie cu prioritate pe
ordinea de zi/la data solicitata de presedinte in scrisoarea sa.
Ordinea de zi se propune in sedinta si se aproba cu majoritate absoluta.
Parlamentul va decide dupa primirea mesajului daca va fi supus sau nu dezbaterii.
Prezenta la sedinta e obligatorie. Procedura de dezbateri se bazeaza pe reguli
cutumiare(deschiderea sedintei de presedinte, prezentarea msj, luari de cuvant, inchiderea
sedintei).
Daca mesajul nu e supus dezbaterii->nu pot fi prezentate puncte de vedere.
In ambele cazuri nu exista posibilitatea adoptarii unor hotarari.
La fel se procedeaza si cu alte cereri ale presedintelui formulate in exercitarea atributiilor
sale.
Parlamentul asculta si aproba programul Guvernului si asculta anual raportul Curtii de
Conturi.
Rapoartele: se trimit parlamentului pt a fi dezbatute si eventual aprobate sau respinse.
Data sedintei comune pt dezbatere se stabileste de birourile permanente reunite in sedinta
comuna cu respectarea termenului de min 5 zile de la data difuzarii lor catre parlamentari.
Birourile trimit rapoartele primite comisiilor parlamentare stabilindu le si termenul pana
la care trebuie sa depuna raportul lor comun. Acestea se difuzeaza paralmentarilor cu min
1 zi inainte de prezentarea in sedinta comuna a celor 2 camere.
In cadrul sedintei comune rapoarte sunt dezabtute. Nu pot fi formulate amendamente, ci
doar obiectii/observatii. Rapoartele sunt aprobate/respinse. Hotararea de adoptare a unor
hotarari-majoritate absoluta.
2

Prin comisiile parlamentare

De ancheta sau speciale. Nu au putere judiciara. Pot sa citeze martori, sa dispuna
efectuarea de expertize si aplicarea de sanctiuni pt declaratii mincinoase.

~ 45 ~

Prin intrebari si interpelari

Reguli cuprinse in regulamentele parlamentare referitoare la: forma, continut, timpul
formularii, continutul si durata timpului de rasouns, timpul pt replica, efectele juridice.
Intrebari: simpla cerere daca un fapt e adevarata, info e exacta. Au un singur autor. Nu
sunt admise cele care privesc un interes personal; obtinerea unor consultatii juridice;
referitoare la procesele aflate pe rol/care pot afecta solutionarea unor cauze in curs de
judecata; cele ref la activitatea unor pers care nu indeplinesc functii publice.
Pot fi orale sau scrise. Raspunsurile pot fi la fel. Daca parlamentarul solicita un raspuns
oral si nu se afla in sala de sedinte, raspunsul va fi scris si se va depunde la seceretarul
camerei care se afla la prezidiu. Daca parlamentarul in cauza doreste sa formuleze
obiectii la raspunsul dat, poate solicita amanarea o singura data. Cererea se depune la
secretarul desemnat in acest scop si se comunica minisrului pt rel cu parlamentul.
Intrebarile fara raspuns se publica in MOF p II.
Intrebarile orale:st prevazute zilele si orale in care pot fi depuse. Se exepune in max 2
min. Raspunsul nu poate depasi 2-3min. La fel nici replica. Precizari si comentarii max 2
min. Raspunsul poate fi amandat o saptamana pt cazuri justificate si daca ministrul
competent nu se afla in sala. Primul-min va fi informate de presed camerei asupra rasp
amanate.
Intrebarile scrise: se depun secretaului camerei desemnat in acest scop->raspunsul poate
fi oral, scris, oral si scris. Secertarul le trimite membrilor guvernului si alotr autoritati si
institutii publice. Rasp scrise se oredau secertarului camerei respective se transmit
parlamentarului si se publica pe site. Raspunsurile orale nu pot depasi 2-3 min. La fel si
replica. Daca timpul s a epuizat rasp pt intrebarile scrise vor fi reinscrise in urmatoarea
ordine de zi..
Interpelari: de regula, obiectul lor se formuleaza in scris si se depune la secretarul
camerei.
Definitie: cerere prin care se solicita explicatii in problemele importante ale activitatii
interne si externe.
Guvernul si membrii sai sunt obligati sa raspunda in termenul stabilit. Interpelarile au o
perioada rezervata in ordinea de zi, se inscriu intr-un registru special, sunt afisate la
sediul camerei respective. Se prezinta de autorul lor in sedinta publica in mod alternativ
cu intrebarile apoi se trimit prim-min. Durata-max 5 min. La camera deputatilor un grup
parlamentar-max o interpelare/sedinta cu exceptia cazurilor in care se permite. La
dezbaterese da cuvanatul interpelatorului, apoi celui interpelat. Pot urma replici.
Interpelat poate fi: primul-mindaca intrebarea e adresata guvernului), ministru, secretar
de stat( daca se ref la un minister). Interpelarea prim-min poate fi amanata cu o sapt pt
motive justificate.
Discutiile se pot incheia cu adopatarea unei motiuni simple. Interpelarea pp de regula un
vot al parlamentului.
Dezbaterile politice: o data pe luna-la solicitarea mai multor grupuri parlam/a primului
~ 46 ~

min cu participarea obligatorie a acestuia pt probleme de interes major pt viata politica,

eco si sociala. Grupul parlamentar-o data/sesiune. Primul-min- max 2 ori/sesiune.
Declaratiile politice: se fac in zile si timpul prevazut de regulament, in numele grupului
parlamentar/in nume propriu. Pot da nastere la repici. Daca vizeaza activitatea sau
politica Guv se trimite un extras din stenograma sedintei primului-min. Ordinea luarilor
de cuvant e alternativa de la sapt la sapt, se face pe grupuri parlam.
4

Dr deputatilor si senatorilor de a obtine info necesare

Guvernul si celelalte organe ale adm publice sunt obligate sa prezinte informatiile cerute
de camerele parlamentului sau de comisiile parlamentare prin intermediul presedintilor
acestora.
Deputatii si senatorii-documente sau informatii in copie certificata utile pt activiatea lor.
Poate fi refuzara satisfacerea cererii daca priveste secrete de stat de o importanta
deosebita.

Prin rezolvarea petitiilor cetatenilor

Se organizeaza de catre parlamente birou de primire a petitiilor-> parlamentele devin o
tribuna publica de dezbatere permanenta intre cetateni si guvern, opozitie si majoritate.

Prin Avocatul Poporului (ombudsman)

Numita de parlament(sau guvern/seful statului). Supravegheaza administratia si (in unele
state) justitia. 2 forme: competenta generala si speciala.
Generala: primeste plangerile cetatenilor contra exceselor si abuzurilor adm publice,
face anchete si intervine pe langa guvern.
Speciala: controleaza numai anumite servicii ale adm publice (armata->germania,
suedia)
In Romania denumirea de avocatul poporului a fost preferata de Adunarea Consituanta
pt ca exprima mai clar si pe intelesul tuturor rolul si semnificatiile juridice ale acestei
insitutiii (I.M)
Menirea sa: apara dr si libertatile altor persoane AP nu i poate reprezenta pe cetateni in
fata instantelor judecatoresti/a altor autoritati si instituii pbulice.
E numit de cele 2 camere pt un mandat de 5 ani. Nu poate indeplini nicio alta functi
epublica/privata(Exceptie-functiile didactice din invatamantul superior). Prezinta rapoarte
Parlamentului.
Sectiunea 6: conducere in politica externa
Ratificarea si denuntarea instrumentelor internationale, declararea starii de razboi.
Suspendarea/incetarea osilitatilor militare
~ 47 ~

Sectiunea 7: organizare interna si functionare proprie

Atributii:
1

Validarea sau anularea alegerii parlamentarilor-anularea facuta de camere nu trebuie

confundata cu anularea alegerilor hot de biroul electoral central (savarsirea unei
fraude electorale)

Adoptarea regulamentului de organizare si functionare-fundamentata pe autonomia

regulementara a parlamentului si a camerelor sale in sistemul bicameral. Deputatii si
sentaorii-regulamente proprii. Se poate adopta si regulament al sedintelor comune ale
camerelor.

Alegerea organelor interne ale camerelor parlamentuui-se bazeaza pe autonomie

organizatorica(Admin); consta in alegerea membrilor pt situatia in care camerele
lucreaza reunite, formarea comisiilor parlamentare.

Aprobarea bugetului propriu

Altele: retinere, aretsrae, perchezitionare-incuviintare; urmarire penala, trimitere in

judecata-fara aprobare.

STRUCTURA PARLAMENTULUI
ASPECTE PRIVIND STRUCTURA
Structura unicamerala, bicamerala, multicamerala.
4 adunari reprezentative bicamerale: aristocratice; politice(de notabili); federale; cu camere cu
caracter economic si social.
1 Cu camere aristocratice-faza ttranzitorie regimuri vechi aristocratice->regimuri
democratice moderne
2

Adunari reprezentative sau de notabili-sunt de inspiratie conservatoare. Prima camera

(alesii desemnati pe baza votului universal si direct). A doua camera (reprezentantii
paturilor favorizate)

Adunari reprezentative federale-corespund structurii federale a statului. O camera repr

interesele populatiei, cealalta interesele statelor membre.

Adunari reprezentative cu camere cu caracter economic si social-nu se regeaseste in

statele UE, e aleasa pe criterii corporatice. Are caracter consulativ de aviz si un rol util.
Exemplu: consiliul economic si social din Franta.
Justificarea si critica bicameralismului in statele unitare

Cat priveste justificarea bicameralismului in statele unitare, teoria a dovedit foloasele

incomparabile si incontestabile ale sistemului celor doua camere, iar practica constitutionala a
mai multor tari a confirmat-o. Prin evitarea unui conflict intre puterea executiva si o adunare
unica, bicameralismul devine solutia definitiva.
Uneori se invoca un argument mai putin juridic si anume ingeniozitatea constitutionala.
Un alt argument consta in acela ca o a doua camera (Senatul) aduce ponderare in activitatea
~ 48 ~

legislativa, este o balanta, chiar o frana a camerei reprezentative, de deputati. O singura camera
se socoteste ca reprezinta natiunea insasi si poate merge pana acolo incat sa se confunde cu
aceasta.
Cat priveste criticile in legatura cu sistemul bicameral in statele unitare, se considera ca
dpdv logic nu pot exista doa corpuri legiuitoare diferite, care sa hotarasca in numele natiunii,
deoarece vointa nationala este una si indivizibila. Totodata, bicameralismul poate inmulti
conflictele constitutionale.
De asemenea, se mai sustine ca prin bicameralism se poate ajunge la o anumita
incetineala in opera legislativa.
In opinia noastra, structura bicamerala a parlamentului in statele unitare trebuie sa fie o
garantie solida ca parlamentul nu se va indeparta de la mandatul dat. Apoi, trebuie gasite criterii
care sa uneasca cele doua camere, dar sa le si diferentieze, conferind astfel fiecarei camere un
statut propriu.
Parlamentul Romaniei este format din doua camere, Camera Deputatilor si Senatul,
ambele alese prin vot universal, egal, direct si liber exprimat si, in principiu, au aceleasi atributii
cu unele nuantari.
Organizarea interna a Parlamentului
Consideratii generale
Camerele parlamentului sunt structuri colegiale, care au compozitii numeroase si care
lucreaza si decid numai in plenul lor.
Structura interna se organizeaza si functioneaza potrivit regulamentului fiecarei camere.
Formatiunile care constituie organizarea interna a camerelor parlamentului snt alese,
numite, formate de catre fiecare camera, fara amestecul executivului (guvernului) si, de regula,
potrivit configuratiei politice a camerei din care fac parte, adica cu luarea in considerare a
ponderii majoritatii, dar si a minoritatii parlamentare rezultate din alegerile desfasurate anterior.
Organizarea interna a fiecarei camere a parlamentului cuprinde: grupuri politice
parlamentare, birouri, comitete, comisii. Unele dintre ele sunt ale sedintelor comune ale
camerelor parlamentului.
Grupurile politice parlamentare
Grupurile politice parlamentare sunt organizatii ale deputatilor sau ale senatorilor, reuniti
datorita afinitatilor lor politice si care doresc sa pastreze intre ei contacte, cu scopul de a se
mobiliza pentru o directie comuna in domeniul legislativ si politic.
Rostul si cauza constituirii acestor grupuri sunt partidele politice care urmaresc in lupta
electorala, trimiterea a cat mai multi reprezentanti ai lor in parlament. De regula acestea reunesc
parlamentari ai aceluiasi partid politic sau proferand aceleasi idei.
Deputatii sau senatorii care reprezinta rganizatiile cetatenilor apartinand minoritatiolor
nationale, pot constitui un singur grup parlamentar.
Constituirea grupurilor politice parlamentare implica acordarea de drepturi sau inlesniri
pentru membrii acestora.
Grupurile politice parlamentare functioneaza pe baza unor reguli cutumiare ori stabilite
prin statute sau prin regulamentele parlamentare.
In Parlamentul Romaniei, deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare,
~ 49 ~

potrivit regulamentului fiecarei camere (art 64 din Constitutie).

Grupurile parlamentare se organizeaza separat pentru Camera Deputatilor si pentru Senat.
Ele se formeaza imediat dupa ce deputatii si senatorii s au intrunit in prima lor sedinta.
In prezent, Legea electorala nu mai prevede formularea de candidaturi pe liste, ci
uninominale propuse de partidele politice sau ale candidatilor independenti, motiv pentru care
grupurile parlamentare trebuie sa se constituie in functie de afinitatile politice ale
parlamentarilor.
De regula, potrivit prevederilor art 12 din Regulamentul Camerei Deputatilor, grupurile
parlamentare se pot constitui din deputati care au candidat in alegeri pe lista aceluiasi partid
politic, a aceleiasi formatiuni politice, pe listele unei aliante politice sau aliante electorale din
deputati independenti sau care au devenit independenti. Deputatii care au devenit independenti in
timpul unei legislaturi pot constitui un singur grup parlamentar. De altfel, grupurile parlamentare
nu sunt structuri obligatorii ale Parlamentului. Crearea grupurilor parlamentare constituie un
drept, iar nu o obligatie.
Pe perioada mandatului parlamentar, schimbarea configuratiei politice este posibila
deoarece actuala componenta a celor doua Camere reflecta vointa electoratului de a trimite in
Parlament persoane investite prin vot uninominal si nu liste de membri ai unui partid -> au un
mai mare grad de independenta.
Asadar, eventuala lor migrare de la un partid la altul sau dobandirea statutului de
independenti, nu este de natura a afecta grav interesele alegatorilor pe care il reprezinta, ci poate
ilustra mai clar efectele mandatului reprezentativ.
Opozitia parlamentara
In orice parlament din statele democratice, exista majoritatea parlamentara care sustine
guvernul si opozitia parlamentara (minoritatea parlamentara). In mod firesc, majoritatea
parlamentara are un rol deseori decisiv in realizarea functiei deliberative a parlamentului.
Opozitia ocupa un rol oficial in cadrul unor parlamente. In unele siseme constitutionale
seful opozitiei este o veritabila functie, fiind considerata omologul primului ministru Marea
Britanie.
Opozitia se prezinta sub doua aspecte: ca instinct si ca institutie.
Ca instinct, opozitia este inradacinata in natura umana, manifestandu se in functie de cum
societatea umana permite acest lucru. La polul opus se afla instinctul de libertate care nu trebuie
sa fie absolut.
Dpdv constitutional ne intereseaza opozitia ca institutie. Conflictul politic are doua surse
si anume: conflictul de interese intre diferitele forte ale societatii umane si conflictul de valori
dinre diferitele categorii sociale, in legatura cu credintele, ideile, obiceiurile lor.
Opozitiei politice, care este cea mai avansata si mai institutionalizata forma a conflictului
politic, i se ingaduie de multe ori sa functioneze si are si o anumita functie statal-politica.
Prezenta sau absenta opozitiei ca institutie devine criteriu de clasificare a societatilor
umane in liberale sau dictatoriale, democratice sau autoritare, constitutional pluraliste sau
monolitice.
La Roma ea se manifesta prin tribuni, prin intermediul carora poporul se putea opune
guvernantilor (senatorilor). Tribunii erau reprezentantii plebei in Senatul roman care conducea
Republica Romana. Ei dispuneau de dreptul de veto si aveau dreptul de a propune si vota legi in
Senat. Mai tarziu, tribunatul a degenerat in tiranie.
~ 50 ~

Biserica crestina nu a ingaduit supusilor exprimarea opozitiei, ci solicita doar obedienta.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea apare opinia publica, chiar si in regimurile politice
absolutise si incetul cu incetul aceasta se transforma intr-o forta, de care trebuia sa se tina cont in
procesul de guvernare pentru ca era si este o modalitaate de transmitere, spre guvernanti, a
exigentelor sociale. In acest scop, Revolutia franceza de la 1789 a avut un rol esential. Ca
urmare, parlamentele au devenit autoritati reprezentative, considerate ca sedii ale suveranitatii,
iar mandatul imperativ ca o bariera in consolidarea opozitiei ca factor esential in procesul luarii
deciziilor.
Institutionalizarea opozitiei a depins insa in sistemele statale de organizarea sociala si
economica si de cultura politica a fiecarei societati umane. Ca urmare, exista si au existat grade
diferite de institutionalizare a opozitiei in diferitele state ale lumii.
Ceea ce trebuie subliniat este ca guvernarile puternice au nevoie de o opozitie puternica.
Opozitia trebuie sa fie la fel de capabila si de eficienta ca un guvern. Daca acesta va
adopta doar o pozitie negativa fata de orice actiune guvernamentala, va inceta sa mai fie
reprezentativa si isi va pierde audienta.
Singura ei sansa este sa fie mai bine informata si sa ofere o alternativa mai clara si mai
adecvata rezolvarii problemelor sociale, decat guvernul.
Birourile si comitetele(pag. 470)
Parlamentele alese au nevoie de o anumita organizare interna si o serie de organe de
conducere. Prima regula este ca la inceputul fiecarei legislature/sesiuni, parlamentele sa isi
aleaga presedintii, vicepresedintii, secretarii, chestorii si ceilalti membri ai birourilor potrivit
procedurilor prevazute de regulamentele proprii de organizare si functionare. Fiecare camera sau
parlamentul in intregul sau isi alege birouri, denumite uneori permanente. Biroul permanent este
format din deputati, respectiv senatori, si cuprinde, de regula, un presedinte, vicepresedinti,
secretari si chestori.
Biroul permanent are o serie de atributii:
buna organizare si desfasurare a lucrarilor camerei;

sprijinirea activitatii deputatilor/senatorilor.

In Romania, organizarea si functionarea birourilor permanente sunt prevazute de regulamentele

Camerelor. In legatura cu constituirea birourilor permanente, Curtea Constitutionala a
stabilit ca: Mutatiile intervenite in structura grupurilor parlamentare existente, ca urmare a
sciziunii care se poate produce in cadrul partidelor de fiecare grup sau a migratiei parlamentarilor
de la un grup la altul ori a parasirii unui grup fara afilierea la altul, mutatii posibile(..), nu pot
ramane fara consecinte asupra reprezentarii grupurilor parlamentare in cadrul birourilor
permanente. De aceea, spre deosebire de presedintii Camerelor, alesi pe durata mandatului
Camerelor, ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi, potrivit art. 64 al. 2 teza a doua
din Constitutie, la inceputul fiecarei sesiuni, in mod corespunzator componentei grupurilor
parlamentare la momentul respectiv. () (Decizia 1611/2010, Decizia 1490/2010).
Interesant sunt si cele retinute de catre Curtea Constitutionala referitoare la numarul de
membri ai birourilor permanente. Astfel, Curtea decidea ca:
se pastreaza obligatia mentinerii numarului de locuri din Biroul permanent (al
Camerei deputatilor);

configuratia politica ramane, in continuare, in concordant cu dispozitiile constitutionale;

~ 51 ~

numarul de locuri din Biroul permanent aprobat de Camera Deputatilor se refera la

configuratia politica initiala a Camerei Deputatilor;

competenta, atat in cazul negocierii, cat si renegocierii, revine liderilor grupurilor

parlamentare;

modificarea componentei Biroului permanent ca urmare a negocierii, se realizeaza

incepand cu urmatoarea sesiune vizeaza mentinerea stabilitatii politice a
Parlamentului (Grupul parlamentar constituit din deputati independent ii poate reveni
un singur reprezentant in Biroul permanent.).

In cazul parlamentelor cu structura bicamerala, uneori cele doua camere lucreaza in sedinte
comune. In asemenea situatii se constituie comitetul parlamentului, existand si un regulament
propriu de organizare si functionare. Asemenea situatii apar cand Parlamentul indeplineste
functia constituanta sau cand unele atributii revin parlamentului, in intregul sau.
Comisiile parlamentare
Comisiile parlamentare au rol in pregatirea lucrarilor Camerelor, precum si in exercitarea
functiilor parlamentare.
Definitie: organisme constituie in si de fiecare camera parlamentara, compuse dintr-un anumit nr
de membri si care sunt insarcinate cu pregatirea lucrarilor Parlamentului.
In raporturile lor cu camera parlamentara, decizia apartine numai camerei sau Parlamentului.
1. Clasificarea comisiilor parlamentare
Comisiile parlamentare pot fi clasificate pe baza:
a)criteriului timpului pt care sunt alese in permanente si temporare. Comisiile permanente
sunt alese pe durata mandatului parlamentar, iar comisiile temporare(ad-hoc) sunt alese pe o
durata determinata de problema care ii repartizeaza;
b)criteriului cine le constituie, exista comisii comune si proprii pt fiecare camera;
c)criteriului atributiilor, exista mai multe tipuri de comisii (speciale, de ancheta, de mediere, de
control).
Desemnarea membrilor se poate face in trei moduri:
a)de catre organul director al camerelor dezavantaj: subordonarea nr si componentei
comisiilor intentiilor politice ale organelor directoare;
b)de catre un grup politic reprezinta o serie de avantaje, dar si dezavantaje (spiritul de
camaraderie etc);
c)de catre camera ridica doar problema respectarii configuratiei politice a camerei in care
sunt constituie.
In unele state este prevazuta obligatia de a face parte dintr-o comisie, iar in altele pot face parte
din cel mult doua comisii. In unele sisteme exista si membri supleanti.
2. Comisiile permanente
Sunt alese pe durata mandatului camerei/sesiunii.
3.Comisiile temporare(ad-hoc)
Pot fi alese pentru solutionarea sau pt dezbaterea unor probleme determinate sau pt exercitarea
controlului parlamentar. Atributiile lor se limiteaza la scopul infiintarii. Sunt alese comisii
temporare pt redactarea unor proiecte de legi sau pt exercitarea unui control aprofundat in
anumite domenii de activitate. Cand sunt infiintate trebuie sa li se stabileasca atat atributiile, cat
si modul de lucru. In lipsa unor dispozitii exprese, li se aplica aceleasi reguli de organizare si
de functionare ca si cele aplicabile comisiilor permante.
~ 52 ~

4.Categorii de comisii termporare

a)Comisia intregii camera
Se regasesc in sistemul parlamentar britanic.
b)Comisii special(select committees)
Sunt alese temporar pt a examina o anumita problema si pt a face recomandari camerei
parlamentare. Pot fi alese pe intreaga durata a sesiunii parlamentare.
c)Comisii fara specialitate(standing committees)
Sunt insarcinate sa examineze anumite proiecte/propuneri de legi si se regasesc in sistemul
britanic. Ele nu au un domeniu propriu, sunt desemnate prin literele alfabetului, nu sunt
limitate ca numar. Sunt sesizate de catre speaker.
d)Comisii comune(mixte)
Parlamentele cu structure bicamerale isi aleg si unele comisii comune, acestea putand fi
permanente sau temporare. Parlamentul Romaniei a ales doua comisii comune, Comisia pt
apararea si asigurarea ordinii publicii si Comisia de politica externa. O alta comisie comuna a
fost Comisia de redactare a proiectului de Constitutie.
e)Comisii de ancheta
Denumirea acestor comisii evoca scopul crearii lor. Anchetele parlamentare se pot hotari de
fiecare Camera a Parlamentului in parte sau de cele doua Camere in sedinta comuna. Ancheta se
poate realize de comisiile permanente sau de o comisie de ancheta infiintata in acest scop si
nu poate avea ca obiect investigarea unor fapte/activitati care fac obiectul unor anchete
judiciare. O ancheta parlamentara inceteaza de drept in momentul deschiderii unor proceduri
judiciare privind faptele/activitatile care constituie obiectul ei, situatie in care biroul
parlamentar al Camerei in cauza anunta organele de urmarire penale.
Notiunile de mai sus, nu coincid cu cele pravazute in legislatia penala si, ca urmare, in practica
parlamentara au aparut probleme legate de modul de a actiona in unele situatii. In opinia
noastra, notiunile utilizate de regulamente nici nu ar trebui obligatoriu sa coincide cu cele
utilizate de legislatia procesuala penala, pt ca Parlamentul nu realizeaza cercetarea si urmarirea
penala, pt ca nu are atributii judiciare, ci doar apreciaza daca s-au produs sau nu nereguli, fara ca
o asemenea activitate sa aiba ca efect incadrarea legala, un asemenea efect s-ar produce, acesta
ar echivala cu incalcarea principiului separatiei puterilor in stat.
In cadrul anchetei efectuate, parlamentarii vor putea aprecia doar daca exista sau nu anchete
judiciare ori proceduri judiciare. Nu ridica problem de interpretare expresia pe rolul unor
instante de judecata.
Comisiile de ancheta se pot infiinta la cererea unui anumit nr de parlamentari(50 de deputati sau
1/3 din nr senatorilor). Comisiile de ancheta pot cita orice persoana care poate avea cunostinta
despre o fapta sau o imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului. Comisia poate
dispune efectuarea unor expertize.
In vederea efectuarii anchetei, ar fi aplicabile regulile referitoare la citarea, prezentarea si
ascultarea martorilor, la obligatia de a spune adevarul si de a nu se ascunde nimic din ceea ce stie
si la faptul ca nerespectarea acestei obligatii atrage raspunderea penala, precum si a regulilor
privind informatiile clasificate.
In opinia noastra, tot neconstitutionale sunt si prevederile corespunzatoare din Regulamentul
Camerei Deputatilor, care nu au facut obiectul unei sesizari de neconstitutionalitate.
La incheierea lucrarilor, comisia de ancheta intocmeste un raport, care se dezbate de Camera
in cauza. Camera Parlamentului in cauza pronunta o hotarare, dupa dezbaterea raportului, care
cuprinde concluziile, raspunderile si masurile necesare si propuse de comisia de ancheta.
~ 53 ~

Hotararea se comunica autoritatilor si institutiilor publice interesate. Acestea sunt obligate sa

informeze biroul permanent al Camerei despre modul de punere in aplicare a hotararii primite si
la randul sau, biroul permanent in cauza il va prezenta plenului Camerei respective.
Reguli privind organizarea si functionarea comisiilor parlamentare
Functionarea comisiilor parlamentare este supusa unor reguli care privesc comisiile permanente.
Sunt insa prevazute si reguli specific comisiilor temporare. Comisiile parlamentare sunt formate
dintr-un nr limitat de membri, iar alcatuirea lor se face cu respectarea configuratiei politice a
camerei in cauza.
Regulamentele camerelor prevad daca un parlamentar poate sa faca parte dintr-o singura
comisie parlamentara sau din mai multe. Membrii conducerilor permanente ale camerelor pot
opta pt una sau alta din comisiile permanente ale camerei in cauza.
Prevad modul de organizare si functionare ale comisiilor parlamentare. Acestea isi aleg
conducerile lor permanente(presedinte, vicepresedinti, secretari). Numarul vicepresedintilor si
al secretarilor este diferit de la un parlament la altul. Repartizarea functiilor si alcatuirea
acestor conduceri se face avand in vedere configuratia politica a camerelor.
Regulamentele camerelor prevad si atributiile membrilor conducerilor. Sedintele comisiei sunt
convocate de catre presedinte sau vicepresedinte. Deputatii si senatorii sunt obligati sa
participle. Sedintele sunt publice, comisia insa poate hotari sa nu fie publica. Sedintele
comisiilor parlamentare poate avea loc in acelasi timp cu cele ale camerei. Pot participa si
membrii guvernelor.
Un rol foarte mare il au raportorii care participa la redactarea rapoartelor. Cvorumul de
lucru se hotaraste cu votul a cel putin jumatate plus unu din nr membrilor prezenti. Votul este
deschis. Au drept de vot numai parlamenterii care sunt membri ai comisiei respective.
Sesizarea comisiilor se face de catre biroul permanent al camerei. Pot tine si sedinte comune.
Legislatura
Prin legislatura se intelege perioada de timp pt care este ales Parlamentul. Legislaturile pot fi de
4 sau 5 ani. Unele camere se pot reinnoi la 2 sau 3 ani, cu cate o treime. Legislatura incepe pe
data la care au loc alegerile de deputati si senatori si inceteaza la data alegerilor organizate pt
desemnarea unui nou Parlament. Unele constitutii prevad posibilitatea prelungirii de catre
Parlament. Mandatul Parlamentului anterior trebuie sa se prelungeasca pana la data intrunirii
constitutionale a Parlamentului nou ales.

Capitolul 5. Fuctionarea Parlamentului

Sectiunea 1. Legislatura (mandatul)
Reprezinta perioada de timp pentru care este ales parlamentul sau camerele si in care isi
exercita imputernicirile .Ele pot fi de 4 sau 5 ani,iar unele camera ale Parlamentului se pot
reinnoi la 2 sau 3 ani cu cate o treime(senatul SUA)
Legislatura incepe pe data la care au loc alegerile de deputati si senatori,cu conditia
validarii unui numar de mandate,numar prevazut de regulamentele camerelorsi care este necesar
pentru ca acestea sa poata fi considerate constituite si inceteaza la data alegerilor organizate
pentru desemnarea unui nou parlament,cu exceptia cand camerele sunt dizolvate inainte de sf
legislaturii sau se autodizolva
In ceea ce priveste Parlamentul Romaniei legislatura Camerei Deputatilor si Senatului
este de 4 ani( mandatul parlamentului)
~ 54 ~

Sectiunea a 2-a.Sesiunea parlamentara

Camerele parlamentare isi desfasoara activitatea periodic in sesiuni, care sunt ordinare si
extraordinare.
Sesiunile ordinare sunt acele sesiuni in care camera este obligata a se intruni.Camera
deputatilor si senatul se intrunesc in 2 sesiuni ordinare pe an,pentru care se prevad si perioadele
lor de desfasurare.
1
Sesiunile extraordinare sunt acele sesiuni care pot fi tinute ori de cate ori este nevoie,in
afara sesiunilor ordinare ,doar daca se face o cerere scrisa ,care sa cuprinda odrinea de zi si
durata acesteia.Respingerea ,de catre Camera in cauza a oridinii de zi echivaleaza cu
impiedicarea tinerii sesiunii extraordinare.
Dreptul de a covoca apartine Parlamentului,adunarile putand fi convocate in sesiuni fie
de catre presedintii camerelor sau alte birouri,fie de catre seful statului. Convocarile pot fi facute
la datele stabilite de Parlament,lege sau constitutie;la cerere sau de drept(in situatii
exceptionale)
In Romania convocarea camerelor se face de catre presedintii acestora,iar in conditiile
prevazute de Constitutie ,presedintele Camerei,care primeste cererea,este obligat la convocarea
camerei respective,intr-o sesiune extraodrinara ,dar fara a fi obligat sa o faca la data la care a
fost solicitata in cerere.
Sectiunea a 3-a.Sedintele Camerelor
Parlamentului
Sedintele Camerelor Parlamentului sunt in mod necesar publice ,ceea ce permite
aplicarea unui principiu essential al democratiei,si anume controlul public
Regulamentele camerelor prevad o serie de reguli pentru desfasurarea sedintelor separate
ale acestora,si anume:
-sedintele sunt publice,cu exceptia cand se decide ca sunt secrete
-la ele pot asista in afara publicului,diplomati,presa,alti invitati si membrii ai guvernului
2

-parlamentarii sunt obligati sa participle la sedintele Camerei din care fac parte cu exceptia in
care isi anunta si motiveaza absenta
-activitatea parlamentarilor se desfasoara pe parcursul a 4 zile pe sapt.
-sedinta este deschisa de Presedintele Camerei sau de un vice-pres. desemat in acest scop
-la deschidere se anunta cvorumul de lucru si prezenta
-secretarii intocmesc listele cu parlamentarii care vor sa ia cuvantul
-presedintele de sedinta poate inchide dezbaterile in anumite situatii
-sunt interzise adresarea insultelor si calomniilor in sedinta camerei sau in dialogul in/cu sala de
sedinte
-presedintele asigura politia sedintei
-dezbaterile se inregistreaza si se stenografiaza
~ 55 ~

Reglamentul sedintelor commune ale Camerelor prevede cateva reguli specific acestui tip
de sedinte:
-lucrarile sedintei comune sunt conduse,alternative,de presedintele Senatului sau al Camerei
Deputatilor,care pot convoca asemenea sedinte;
-celelalte reguli sunt identice cu cele reglementate pentru desfasurarea sedintelor separate ale
Camerelor
3
Ordinea de zi si programul de lucru ale camerelor parlamentului
Stabilirea odrinii de zi este foarte importanta pentru eficienta activitatii parlamentare si a
controlului parlamentar.Parlamentul este stapanul ordinii de zi si a programului sau,ceea ce
fundamenteaza pe autonomia parlamentara.
Ordinea de zi este aprobata,in principiu,de parlament sau de camerele acetuia,dupa caz
datorita autonomiei sale functionale.
In Romania,ordinea de zi cuprinde,in ordinea prioritatilor urmatoarele:
-initiativele si ordonantele de urgenta,care trebuie adoptate in procedura de urgenta
-initiativele pentru care camera respective este prima sesizata
-reexaminarile legislative
-prioritatile legislative,intre care regulamentele camerelor enumera proiectele de legi pentru
ratificarea instrumentelor internaionale,a acordurilor de imprumut,rapoartele sau declaratiile
primului-ministru cu privire la politica Guvernului si cererile Presedintelui Romainei
-alte initiative cu propunere de adoptare si altele cu propunere de respingere
4
Biroul permanent inscrie pe proiectul ordinii de zi repoartele la initiativele legislative in
momentul primirii lor de la comisiile sesizate in fond,dar si rapoartele pentru care termenul,pe
care l-a fixat ,a fost deposit de comisiile sesizate in fond.
Adoptarea ordinii de zi presupune unele precizari
Conform Regulamentului Senatului proiectul ordinii de zi si cel al programului de
activitate se intocmestc de Biroul permanent si se aproba de Plenul Senatului,cu majoritatea
senatorilor prezenti,pentru saptamana urmatoare.Ordinea de zi poate fi modificata la propunerea
biroului permanent al Senatului pentru motive justificate,de catre Plenul Senatului
Conform Regulamentului Camerei Deputatilor,proiectul ordinii de zi sic el al
programului se intocmesc de Biroul permanent la Camerei si se se aproba sau modifica,dupa caz
Plenul Camerei Deputatilor.
Initiativele legislative si proiectele de hotarari sunt inscrise in proiectul ordinii de zi in
termenele prevazute de regulament .
Programul de lucru se stabileste in concordanta cu ordinea de zi a Camerei in cauza si
poate cuprinde si masuri pentru organizarea dezbaterlor in plen.
~ 56 ~

In concluzie,ordinea de zi si programul de lucru se aproba de catre Plen la Senat cu

votul majoritatii celor prezenti si de Comitetul liderilor grupurilor parlamentare (format din
liderii grupurilor parlamentare sau loctiitorii acestora) la Camera Deputatiilor,pentru saptamana
urmatoare.
Ordinea de zi si programul de lucru se transmit in scris sip e suportul electronic
parlamentarilor si grupurilor politice parlamentare si se afiseaza la sediul Camerei in cauza in
aceeasi zi in care au fost aprobate
5

Sectiunea a 4-a.Sistemul de vot in parlament si cvorumul constitutional

Votul parmanentarilor exprima vointa prezumata a corpului electoral,in toata diversitatea
reprezentarii politice care il compun.Votul in parlament este
egal,direct,personal,universal,public (de regula).Singura deosebire fata de votul alegatorilor
este aceea ca votul parlamentarilor este conditionat de reprezentativitatea lor politica,nu este
liber exprimat,parlamentarii care ar vota impotriva orientarii politice a partidului din care fac
parte,putand fi expusi la excluderea din partid si la pierderea calitatii de membru al grupului
parlamentar al acestuia,ceea ce poate atrage eventual pierderea sprijinului politic pentru ocuparea
unor functii in organelle de lucru ale camerei.
Parlamentarii exercita dreptul lor de vot numai in camera din care fac parte sau in
sedintele comune ale acestor camera,numai ei participand la vot
Rezulatatul votului trebuie sa fie anuntat plenului de catre presedintele camerei
respective.Momentul anuntului depinde de modalitatea de vot utilizata ,in sensul ca o modalitate
de vot deschisa ,prin ridicarea de maini sau prin ridicarea in picioare,presupune o anuntare
imediata a votului,in timp ce o modalitate secreta,cu buletinul sau cu bile ,presupune ca,intre
momentul efectuarii votului sic el al anuntarii,sa treaca o anumita perioada de timp,necesara
numararii buletinelor sau a bilelor.
Cvorumul legal presupune majoritatea membrilor Camerei respective sau Camerelor
reunite in sedinta comuna.
6
Principii referioare la sistemul si procedura de vot:
-orice act care se aproba prin vot se considera adoptat daca,la solicitarea presedintelui camerei,nu
se formuleaza obiectii,observatii sau amendamente;
-votul parlamentului este personal,poate si deschis sau secret,regulamentele stabilind,pentru
fiecare problema in parte felul votului, in afara de cazul in care chiar prin regulamentele de
organizare si functionare se stanileste caracterul acestuia;
-votul deschis reprezinta ridicarea unei maini,apel nominal,ridicarea in picioare sau vot
electronic(potrivit unei reguli stabilite de regulamentele Camerelor)
-votul secret se exprima prin buletine de vot, bile sau electronic de asemenea potrivit unor reguli
stabilite de regulamentele camerelor.
-votul electronic poate fi deschis sau secret dupa cum rezultatele se fac sau nu publice
~ 57 ~

-votul poate fi deschis sau secret

-modul de desfasurate al fiecarui tip de vot si majoritatile necesare pentru fiecare categorie de
lege,sunt reglementate detaliat,in regulamentele camerelor
-votul poate fi contestat doar de liderii grupurilor politice parlmentare,imediat dupa anuntarea
rezultatului votului,de catre presedintele camerei respective
-inainte de orice votare,presedintele poate cere verificarea cvorumului de lucru prin apel
nominal,prin mijloace electronice sau prin numarare,efectuata de catre secretari
-in caz de paritate de voturi,procedura de votare se reia
-in cursul procedurii de vot nu se poate acorda cuvantul vreunui parlamentar cu exceptia
situatiilor cand interventia vizeaza procedura de vot
7
-votul final are loc intr-o sedinta dedicata acestui scop
-regulamentele camerelor prevad situatii in care trebuie utilizat un anumit tip de vot
Sectiunea a 5-a. Sistemul
de majoritati utilizate in parlament
In principal majoritatea decide,iar minoritatea se supune.Problema votului consta doar
in rezolvarea chestiunii daca majoritatea este pentru sau contra unei anumite propuneri,aceasta
fiind,astfel,scopul dezbaterii.
In parlament se folosesc notiunile de majoritate calificata,majoritate
absoluta,majoritate simpla si majoritate relative.
Majoritatea calificata este stabilita prin lege(2/3,1/4,3/4)cea mai utilizata fiind 2/3 din
totalul voturilor sau al votantilor.
Majoritatea absoluta este jumatate plus unu din numarul total al alegatorilor inscrisi pe
liste
Majoritatea simpla este jumatate plus unu din numarul alegatorilor prezenti
Majoritatea relativa reprezinta numarul de voturi cel mai mare obtinut de un
candidat(lista) in comparative cu ceilalti(celelalte)
Aceste majoritati sunt specific procedurii parlamentare,dar ele se utilizeaza si in cazu
alegerilor.
CAPITOLUL VI
STATUL DEPUTATILOR SI SENATORILOR
SECTIUNEA 1. Consideratii generale
Membrii parlamentului poarta denumirea de: DEPUTATI sau SENATORI. In structura
bicamerala, o camera este denumita adunarea sau camera deputatilor, camera reprezentatilor si
cealalta senat.
Regula: deputatii si senatorii sunt alesi prin vot:
- Universal;
-

Direct;

Secret;
~ 58 ~

Liber exprimat.

In unele sisteme constitutionale, deputatii sunt numiti sau pot reprezenta unele categorii
sociale minoritare art. 62 alin (2) din Constitutie.
Senatorii pot fi:
- Alesi;
-

De drept persoane care au sau au avut anumite calitati(ex. fostii primministrii etc). Constitutia Italiei in art. 59 existenta unor senatori care au
calitate de drept si pe viata;

Numiti au fost consacrati in Romania, ei fiind numiti de rege. Constitutia

Italiei in art 59 Presedintele Republicii poate numi 5 cetateni ca senatori pe
viata.

Alegerea parlamentarilor le confera o mai mare independenta fata de executiv, ei sunt

mai aproape de sursa puterii decat ministrii. De aceea in cazul alegerii membrilor unei camere,
aceasta are atributii mai importante fata de alte camera care nu sunt alese(adopta bugetul etc.).
Deputatii si senatorii sunt alesi pe durata mandatului, care uneori poate fi reinnoit, dar
durata mandatului se pastreaza aceeasi(6ani).
In Romania deputatii si senatorii intra in deplinatatea drepturilor si indatoririlor de la
data alegerii, confirmata prin certidicatele doveditoare a alegerii, sub rezerva validarii alegerii
art. 70 din Constitutie.
Calitatea de deputat sau senator inceteaza la data intrunirilor legale Camerelor nou alese
sau in caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de incompativilitate ori de deces.

SECTIUNEA 2. Drepturile si indatoririle parlamentarilor

Acestea sunt stabilite atat prin constitutie, cat si prin regulamentele camerelor.
In functie de continutul lor: drepturile si indatoririle deputatilor si senatorilor pot fi grupate in
drepturi si indatoriri care privesc:
- organizarea interna a adunarilor;
-

cele care revin in cadrul raportului de reprezentare si a responsabilitatilor fata

de alegatori.

In functie de timpul in care pot fi exercitate, drepturile si indatoririle deputatilor si senatorilor

pot fi clasificate in drepturi si indatoriripe care deputatii:
- Le exercita in timpul sedintelor;
-

Le exercita intre sedinte.

In functit de actul normative in care sunt cuprinse acestea se pot clasifica in dreptui si
indatoriri prevazute de:
- Constitutie;
~ 59 ~

In legi (Ioan Muraru).

Aceste drepturi si indatoriri sunt urmatoarele:

- De a participa la intreaga activitate a camerei parlamentare si a
parlamentului;
-

De a urmari aplicarea legilor si a celorlalte masuri hotarate de catre

parlament;

De a pune intrebari si de a adresa interpelari;

De a cere informatii necesare de la autoritatile publice;

De a pastra legatura cu alegatorii din colegiul uninominal in care au fost

alesi;

De a primi indemnizatii, diurne, de a li se asigura cazarea si gratuitatea

calatoriei pe tren, avion, vapor, autobuz, de a li se rambursa o serie de taxe;

De a li se acorda concedii pentru motive de boala sau interese personale, in

conditiile regulamentului camerei.

SECTIUNEA 3. Incompatibilitati si imunitati

Incompatibilitatile constau in imposibilitatea exercitatii concomitente a unor functii sau
demnitati, parlamentarul trebuind sa se concentreze numai asupra ativitatii parlamentare.
In Romania art 71 din Constitutie si regulamentele Camerelor prevad reguli referitoare
la incompatibilitati pentru Senat, in art. 177-185 din Regulament, iar pentru Camera
Deputatilor, in art. 196-204 din Regulament.
Imunitatea parlamentara urmarste punerea la adapost a parlamentarului in fata unor
urmariri judiciare abusive sau sicanatorii si nu inlaturarea raspunderii acestuia. Exista doua
categorii de imunitati parlamentare:
-

Inexistenta raspunderii (iresponsabilitatea);

Inviolabilitatea.

In Romania, reglementarea imunitatii se regaseste in art. 72 din Constitutie.

Art. 72 alin (1) din Constitutie se echivaleaza cu o inexistenta a raspunderii sau o
imunitate absoluta, care este generala si perpetua.
Art. 72 alin (2) din Constitutie reglemetnteaza inviolabilitatea parlamentarului sau
imunitatea relative, are presupune cateva principale reguli:
a

Parlamentarii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentr fapte care nu

au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea
~ 60 ~

mandatului.

Parlamentarii nu pot fi, insa, perchizitionati, retinuti sau arestati, fara

incunviintarea Camerei din care fac parte si dupa ascultarea lor.

In cazul savarsirii unor infractiuni flagrante, parlamentarii pot fi retinuti si

supusi perchezitiei, caz in care ministrul justitiei va informa, depsre luarea
acetor masuri, pe presedintele Camerei din care fac parte parlamentraul in
cauza.

Imunitatea este de ordine publica si nu se poate renunta la ea si nici nu ar putea fi

ridicata, ci eventual se poate incuviinta arestarea, retinerea si perchezitia parlamentarului.
Expresia ridicare a imunitatii parlamentare se utilizeaza in regulamentele Camerelor, dar in
mod neconstitutional, pentru ca nu este prevazuta de Constitutie. Parlamentul nu poate
renunta la imunitatea sa, pentru ca este de ordine publica, ca urmare continutul sau ar putea fi
afectat.
SECTIUNEA 4. Raspunderea disciplinara si sanctiunile aplicabile parlamentarilor

Deputatii si senatorii au o serie de obligatii referitoare la respectarea regulamentelor. Pot

fi sanctionati disciplinar in cazul incalcarii acestora.
La Camera Deputatilor sanctiunile disciplinare sunt prevazute in art. 213 din
Regulament, iar la Senat in art. 192 din Regulament si sunt asemanatoare. Procedura de aplicare
a sanctiunilor disciplinare este prevazuta tot de regulamente. De retinut ca imunitatea
parlamentara nu inceteaza pe perioada in care parlamentul este sanctionat disciplinar.
Titlul XVIII Actele parlamentului
Capitolul I. Legea ca act juridic al parlamentului
Sectiunea 1. Consideratii generale privind parlamentul
Parlamentul adopta legi, regulamente, hotarari, motiuni simple sau de
cenzura, declaratii, mesaje, apeluri, rezolutii si alte acte politice.Intre actele
parlamentului exista deosebiri nu doar de nume dar si de continut, de
forta juridica si privind procedurile de adoptare
Constitutia stabileste doar actele prin care organele statului isi
exercita atributiile nu si caracterul sau clasificarea acestor acte.Din
Constitutie si regulamentele camerelor rezulta clasificarea actelor in acte
juridice si acte politice
~ 61 ~

Clasificarea actelor politice ale Parlamentului.Manifestarile de

vointa lipsite de efecte juridice si care nu se incadreaza in categoria actelor
juridice se numesc acte cu caracter exclusiv politic.Ele cuprind manifestari
de vointa afirmatii de principiu sau luari de atitudine.Sunt declaratia,
mesajul, rezolutia, apelul, alte acte politice
Clasificarea actelor juridice ale parlamentului.Prin constitutii sunt
nominalizate urmatoarele acte juridice ale parlamentului:legile,
regulamentele camerelor, hotararile si motiunile simple de cenzura.In functie
de continutul in norme juridice , actele juridice se clasifica in : acte juridice
cu caracter normativ (legile si regulamentele camerelor) si acte juridice
cu caracter individual (hotararile individuale si motiunile simple de
cenzura)
Sectiunea 2. Categoria de lege ca act juridic al Parlamentului.
Definitii doctrinaire ale legii.
Categoria de lege are doua acceptiuni: o acceptiune larga(care
exprima orice act juridic) si o acceptiune restransa( care desemneaza actul
juridic al parlamentului).In definirea legii trebuie avute in vedere doua
aspecte: continutul actului normative si procedura de adoptare a sa.
Deasemenea este necesara studierea unor definitii din doctrina de
specialitate.Astfel George Burdeau arata ca daca se ia in consideratie
continutul se poate spune ca sunt legi toate reglementarile generale iar
daca se considera forma in care este edictata se poate spune ca legea este
actul juridic votat de cele doua camere.
Leon Deguit considera ca forma nu are importanta in definirea legii ci
doar caracterul ei de generalitate
Henry Barthelemy arata: caracterul propriu al legii nu sta in
generalitatea sa nici in impersonalitatea ordinelor pe care le da , ci consta in
aceea ca este considerate expresia vointei generale.
Ioan Muraru considera ca legea este actul juridic al parlamentului ,
elaboraae in conformitate cu Constitutia , care reglementeaza relatiile
sociale cele mai generale si cele mai importante. O asemenea definire a legii
este corecta d.p.d.v juridic in opinia noastra deoarece surprinde atat
aspectul material cat si aspectul formal.
Definirea legii ca act juridic al parlamentului duce la identificarea
domeniului rezervat legii. Legea reglementeaza cele mai generale si mai
importante relatii sociale. Legea nu poate reglementa totalitatea relatiilor
sociale desi ideal asa ar fi. Idealul se gaseste in Marea Britanie datorita
faptului ca istoria Parlamentului Britanic este foarte indelungata si apoi nu
sunt cunoscute abrogarea tacita si caducitatea , sunt in vigoare acte
normative din sec al XIII lea(Marea Carta Libertatum). Imposibilitatea ca
sistemul statal si legislativ actual sa reglementeze totalitatea relatiilor
sociale este determinata de volumul imens al relatiilor sociale.Pe cale de
consecinta s-a impus selectia valorica a relatiilor ce revin spre
reglementarea legii, selectia care a impus categoria de domeniu rezervat

~ 62 ~

legii. Constitutia Romaniei prin art.73 stabileste domeniile rezervate

reglementarii prin legi constitutionale , organice si ordinare.
Sectiunea a 3-a. Clasificarea legilor. Suprematia legii.
&1.Clasificarea legilor traditional se face in legi constitutionale, legi
organice si legi ordinare conf. art.73 din Constitutie. Utilizand regulile pentru
definirea legii, precum si cele referitoare la genul proxim si diferenta
specifica aceste tipuri de legi se definesc astfel:
Legile constitutionale de revizuire a Constitutiei sunt acele legi care
contin reglementari ale relatiilor sociale fundamentale pentru instaurarea si
exercitarea puterii in stat. Procedural acestea se adopta cu cel putin 2/3 din
numarul membrilor fiecarei camere si sunt aprobate prin referendum.
Legile organice sunt cele care reglementeaza in domeniile prevazute
de art.73 alin3 si in alte domenii din Constitutie. Procedural se adopta cu
votul majoritatii fiecarei camera.
Legile ordinare reglementeaza relatii sociale de mai mica importanta ,
procedural sunt adoptate cu votul majoritatii membrilor prezenti in fiecare
camera (art76 alin2).
Introducerea referendumului ca mod de adoptare a unor legi a dus la
clasificarea legilor in patru categorii: legi constitutionale, legi
referendum, legi organice si legi ordinare.
Exista si o alta clasificare a legilor(cea din sistemul britanic):publice,
mixte, financiare, private si consolidate
-legile publice au o aplicare generala tuturor membrilor unei societati
umane
-legile mixte indeplinesc conditiile pentru legi publice cat si alte
conditii(legate de interese private)
-legi financiare sunt certificate de speaker si cuprind doua masuri
financiare
-legi private sunt promovate de un membru al parlamentului nu al
Guvernului dau au sprijinul Guvernului
-legile consolidate sunt legi de interpretare sau care abroga alte legi
&2.Conceptul de suprematie a legii.Definitii doctrinaire a
suprematiei legii
In doctrina a fost subliniat conceptual de suprematie a legii. Asfel s-a aratat
ca normele pe care le stabileste nu trebuia sa corespunda altor norme in
afara de cele constitutionale iar celelalte acte juridice ii sunt subordonate.
Intr-o alta opinie s-a aratat ca suprematia legii consta in forta juridica
suprema a legii sau ar fi un principiu constitutional in virtutea caruia legea ,
elaborata in spiritul Constitutiei este superioara juridic tuturor actelor
normative existente intr-un sistem constitutional.
Suprematia legii reprezinta o conditie a unitatii intregului sistem al
izvoarelor formale ale dreptului.
&3.Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii.Exista mai multe
opinii in aceste sens:

~ 63 ~

Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii prin caracterele generale

ale puterii prin deplinatate si suveranitate
Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii prin pozitia avuta in sistemul
statal de catre autoritatile emitente
Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii prin suprematia Constitutiei
Fundamentarea stiintifica a suprematiei legii prin cauzele care o determina
si care genereaza continutul si forma legii precum si pozitia sa in sistemul
normativ- opinie pe care o impartasim si noi.
In fundamentarea stiintifica a suprematiei legii trebuie sa ajungem la
insasi puterea si la sursele acesteia (conditiile economice si sociale care o
determina)
Suprematia legii se explica si prin functiile sale in realizarea vointei
general obligatorii( a puterii de stat)
&4.Suprematia legii in raport cu suprematia Constitutiei. Argumente
care justifica examinarea suprematiei legii:
-Constitutia este documentul politic si juridic fundamental ce cuprinde
principiile intregii vieti economice, politice , sociale si culturale iar legea
reglementeaza relatii sociale din anumite compartimente ale vietii.
-nu s-a facut distinctie intotdeauna intre Constitutie si lege
-vasta retea de norme juridice care se elaboreaza in baza si in executarea
legii se raporteaza mai intai la lege
-in practica si in teorie referirile se fac numai la lege.
&5.Consecintele juridice ale suprematiei legii sunt:elaborarea legii ,
modificarea,suspendarea si abrogarea legii, conformitatea cu legea a
celorlalte acte emise de organele statului.
Capitolul II.Procedura legislativa obisnuita
Sectiunea 1.Consideratii generale. In doctrina de specialitate au
fost evidentiate o parte dintre caracteristicie procedurii legislative:
periodicitatea dezbaterilor , oralitatea dezbaterilor , in unele parlamente
fiind chiar interzisa citirea opiniilor exprimate , contradictorialitatea care
este esenta dezbaterilor in sensul libertatii cuvantului si libertatii tribunei
parlamentare prin care se asigura confruntarea politica benefica unei
societati democratice , publicitatea dezbaterilor se asigura prin dreptul
presei si al publicului de a asista la lucrarile camerelor si comisiilor
parlamentare.
In opinia noastra exista inca doua importante caracteristici:
caracterul organizat al dezbaterilor si rolul deosebit de mare al
grupurilor politice parlamentare.Nu impartasim opinia referitoare la un
anumit caracter neorganizat al dezbaterilor parlamentare, cat timp rolul
regulamentelor este de a organiza activitatea acestora.
Procedura legislativa este prestabilita prin constitutii si legi.In
procedura legislativa intervin organisme politice, sociale,statale si chiar
cetatenii, determinanta este insa participarea parlamentului care este de
fapt unica autoritate legiuitoare.

~ 64 ~

Intr-o opinie din doctrina, procedura legislativa este caracterizata ca

fiind ansamblul regulilor referitoare la desfasurarea activitatii parlamentare
pentru adoptarea unui act (legi, hotarari,motiuni) fie infaptuirea unei
actiuni(chestionarea Guvernului ,respingerea unei legi , audierea unui mesaj ,
etc.).Rezulta ca prin finalitatea ei procedura legislativa se defineste ca un
ansamblu de reguli a caror valabilitate depinde de respectarea acestei
proceduri.
Procedura legislativa este in directa legatura cu clasificarea legilor;
pentru fiecare categorie de lege exista o procedura diferita de elaborare si
adoptare.In legatura cu clasificarea procedurilor legislative , Curtea
Constitutionala arata ca adoptarea de catre Parlament a unui proiect de
lege se poate face in procedura legislativa obisnuita , cu procedura de
urgenta sau cu angajarea raspunderii Guvernului in fata camerelor reunite in
sedinta comuna.
In procedura legislativa trebuie nominalizate doar operatiunile de care
parlamentul ia cunostinta in mod direct urmand sa se pronunte asupra
lor prin vot si care trebuie sa fie prevazute de constitutie si de regulamentele
camerelor:1)initiative legislative, 2)sesizarea camerelor parlamentului, 3)
avizarea initiativei legislative de catre comisiile parlamentare, 4)includerea
initiative legislative pe ordinea de zi, 5) dezbaterea initiativei in plenul
camerelor si votarea acestora, 6)semnarea legii de catre presedintii
camerelor, 7)medierea, 8)reexaminarea legii, 9)promulgarea si publicarea
legii, 10) aprobarea legii prin referendum.
Terminologic consideram ca denumirea de procedura legislativa
este mai adecvata decat cea de procedura de elaborare si adoptare a
legilor , pentru ca poate fi folosita nu doar pentru elaborarea si adoptarea
legilor dar si in alte scopuri( realizarea celorlalte functii ale sale :control
parlamentar , de numire , de alegere).
Dupa continutul lor , procedurile legislative se pot clasifica in : procedura
legislativa obisnuita si cateva proceduri speciale , raportul dintre ele fiind
de la general la particular, dreptul comun fiind procedura obisnuita.
Regulile procedurii legislative se regasesc in normele constitutionale
separate de cele din regulamente camerelor.

Capitolul II PROCEDURA LEGISLATIVA OBISNUITA

Sectiunea a 2-a. Initiativa legislativa (art. 74, 79, Constitutie)
- Cuprinde posibilitatea de a propune proiecte de legi sau propuneri legislative, posibilitate
corelata cu obligatia parlamentului de a le examina, dezbate si a se pronunta asupra lor
-

Dreptul de initiativa legislativa este acordat numai anumitor organisme statale sau
politice, care, prin pozitia si competenta lor, au in cea mai mare masura posibilitatea
cunoasterii realitatilor economice, sociale, culturale si de dezvoltare ale societatii

Au initiativa legislativa:
~ 65 ~

o Camerele parlamentelor

Fractuni din parlamente

Comisii parlamentare

Deputatii

Senatorii

o Autoritatile publice cu activitate permanenta (inclusiv sefii de state)

o Guvernul
o Organul suprem judecatoresc
o Organizatiile politice sau cetatenesti
o Cetatenii
-

Initiativele trebuie insotite de avizul Consiliului Legislativ = organ consultativ de

specialitate al Parlamentului pentru avizarea proiectelor legislative in vederea
sistematizarii, unificarii si coordonarii intregii legislatii.

Avizele trebuie sa indeplineasca conditii de forma si fond -> Legea 24/2000

Daca avizul nu a fost dat, se solicita de catre birourile permanente

Art. 74, Constitutie: initiativa legislativa apartine:

o Guvernului initiaza proiecte de lege
o Deputatilor initiaza propuneri legislative
o Senatorilor initiaza propuneri legislative
o Unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot sa povina din cel
putin din judetele tarii, in fiecare judet si municipiul Bucuresti trebuie sa fie
inregistrate cel putin 5000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative initiaza
propuneri legislative

Initiativa legislativa nu trebuie si nici nu poate fi confundata cu initiativa de revizuire a

Constitutiei, prin legi constitutionale.

Guvernul isi exercita initiativa legislativa prin transmiterea unui proiect de lege catre
Camera competenta sa il adopte, ca prima Camera sesizata.

Deputatii si Senatorii isi exercita acelasi drept, prin depunerea unei propuneri legislative,
numai in forma ceruta pentru proiectele de legi. Propunerile legislative, indiferent la care
dintre ele au fost depuse, se supun dezbaterii, mai intai, Camerei competente sa le adopte,
ca prima Camera sesizata.
~ 66 ~

Legea 24/2000: regulile de tehnica legislativa pentru intocmirea si depunerea initiativelor

legislative
o Initiatorul depune initiativa legislativa = proiectul de lege/ propunerea legislatival
si o expunere de motive presedintelui Camerei Parlamentului
o Propunerile legislative se supun mai intai spre adoptare Camerei competente sa le
adopte, ca prima Camera sesizata
o Camera Parlamentului se considera sesizata si supusa obligatiei constitutionale de
a examina si a se pronunta asupra intiativei legislative
o Initiativele legislative se inregistreaza, in ordinea prezentarii lor si se distribuie
parlamentarilor, dupa care se prezinta biroului permanent al Camerei competente
sa se pronunte
o Se intocmeste o nota care cuprinde toate initiativele inregistrate (cuprinde si
comisii de fond si pentru aviz, care ar trebui sesizate)
o Dupa inregistrare, initiativele se trimit de catre birourile permanente, spre
examinare si avizare, comisiilor permanente de fond si celor pentru aviz sau
temporare
o Initiativele inregistrate se regasesc in proiectul ordinii de zi propus de biroul
permanent si aprobat de plenul Senatului sau aprobat de Comitetul liderilor
grupurilor parlamentare la Camera Deputatilor, numai dupa ce au fost depuse
rapoartele catre comisiile de fond.

Sectiunea a 3-a. Reguli referitoare la initierea propunerilor legislative de catre cetateni/ populare
- Se executa printr-o propunere legislativa, intocmita in temeiul art. 74, Constitutie, in
domeniul legii organice sau ordinare
-

Nu pot face obiectul unei initiative legislative:

o Problemele fiscale
o Problemele cu caracter international
o Amnistia
o Gratierea

Procedura cuprinde mai multe etape:

1

Constituirea unui comitet de initiativa = 10 cetateni cu drept de vot, ce are ca rol

intocmirea initiativei legislative in cauza, promovarea ei si reprezentarea cetatenilor
care sustin propunerea legislativa respectiva, dupa semnarea de catre acestia a listelor
de sustinatori. Membrii= functionari publici, se bucura de protectia acordata de lege
celor care exercita o functie implicand execitiul autoritatii de stat si le revin si
obligatiile functionarilor publici. Nu pot face parte:
~ 67 ~

Cetatenii alesi in functii sau demnitati publice prin vot universal

Membrii Guvernului

Persoanele numite in functii sau demnitati publice de catre primul-ministru

Persoane care nu pot face parte din componenta unui comitet

Constituirea unui comitet se face printr-o declaratie autentica data in fata notarului, ce
cuprinde:

Scopul initiativei

Numele, prenumele, calitatea de alegator si domiciliul membrilor comitetului

Mentiunea ca acestia nu sunt persoane care nu pot face parte din componenta unui
comitet

Inregistrarea initiativei la Camera competeta

Membrii isi aleg un presedine cu majoritate absoluta. Rol:

a

Rezolva problemele curente

Reprezinta comitetul in raporturile sale cu autoritatile si institutiile publice

Componenta comitetului si propunerea legislativa sunt publicate in MO, PI, fara plata
de taxe

Comitetul asigura inregistrarea propunerii legislative la Camera competenta sa se

pronunte, ca prima Camera sesizata, in termen de 6 luni de la data publicarii.
Sanctiune: procedura de initiere trebuie sa se reia

Listele de sustinatori se intocmesc cu respectarea organizarii administrativ-teritoriale a

tarii cu anumite mentiuni (sanctiunea lipsei acestora: neluarea in considerare a listei sau a
~ 68 ~

semnaturii in cauza); semnaturile date valabil nu pot fi infirmate ulterior

Listele de sustinatori trebuie sa fie atestate (operatiune ce presupune verificarea lor cu

sprijinul autoritatilor de politie si de evidenta a persoanelor) de primarul localitatii sau
prin functionari ai primariei imputerniciti de acesta, in localitatile urbane; orice e
interesat poate consulta sau contesta, in scris, realitatea semnaturilor sau a mentiunilor
(rezolvata de primar, cu solicitarea confirmarii de catre semnatar); operatiunea de atestare
se face prin semnatura celui care a efectuat verificarea + stampila. Atestarea = 15 zile
lucratoare de la inregistrarea dosarului la primarie (se poate prelungi cu 7 zile
suplimentare). Dupa atestare sunt definitive

Propunerea legsilativa + expunerea de motive + originalele listelor de sustinatori atestate

se inregistreaza la Camera competenta sa se pronunte ca prima Camera sesizata, la
cererea semnata de membrii comitetului, prin care sunt imputerniciti 5 memri ai
comitetului, care au drept de reprezentare, in vederea promovarii si sustinerii initiativei,
doar dupa inregistrare

Prima Camera sesizata trimite originalele listelor atestate la CCR, unde vor ramane,
pastrand doar o copie, pentru verificarea conditiilor de exercitare a initiativei in cauza (de
catre un judecator raportor, desemnat de presedintele CCR, in termen de 30 de zile). CCR
verifica din oficiu:
o Constituttionalitatea popunerii legislative
o Indeplinirea conditiilor referitoare la publicarea acesteia si daca listele de
sustinatori sunt atestate
o Existenta unui numar minim de sutinatori

Hotararea CCR se somunica presedintelui Camerei si se publica in MO, PI

Initiativelor li se aplica reguli de tehnica legislativa

Sectiunea a 4-a. Sesizarea Camerelor Parlamentului

- Parlamentul poate fi sesizat in mai multe modalitati, sezisari clasificate :
o In functie de continutul sesizarii:

Prin care se pune in miscare competenta normativa a Parlamentului

Pentru realizarea unor acte cu caracter solemn

Privind dezbaterea altor probleme politice ale poporului de competenta

Parlamentului
~ 69 ~

Pentru exercitarea de catre Parlament a competentei sale de numiri

Prin care se pune in miscare competenta de control a Parlamentului

Ale organelor interne de lucru ale Camerelor

o In functie de caracterul sesizarii:

Facultative

Obligatorii

o In functie de natura sesizarii:

La cerere

Din oficiu

o In functie de obiectul sesizarii:

Externe

Interne

o Data sesizarii = cea a depunerii si inregistrarii sale

o Ordinea discutarii sesizarilor e cea a inregistrarii lor
-

Desesizarea = efectul finalizarii procedurii de rezolvare a sesizarii; incetarea exercitarii

competentei Parlamentului sesizat cu privire la rezolvarea unei probleme
o Efecte:

Respingerea unei initiative legislative

Adoptarea unei asemenea initiative legislative

Optimizarea procesului de elaborare a legii: art. 75, Constitutie

o Parlamentul, dpdv al competentei Camerelor:

Camera decizionala Camera Deputatilor, in caz ca nu e prevazuta alta

Camera

Camera de reflectie/ prima Camera

o In actuala reglementare:

Prima Camera sesizata este cea de reflectie si apoi cea de decizie

Modalitatea de reglementare creeaza posibilitatea ignorarii primei Camere,

~ 70 ~

de catre Camera decizionala

Rolul decisiv il au tot camerele decizionale, dar este respectat si principiul

bicameralismului

Sectiunea a 5-a. Examinarea si avizarea initiativei legislative de catre comisiile parlamentare

- Initiativa legislativa implica obligatia includerii ei pe ordinea de zi a Biroului Permanent
al primei Camere sesizate, care repartizeaza initiativa in cauza comisiilor parlamentare de
fond sau celor pentru aviz sau celor speciale in baza unei note, care cuprinde propuneri si
termenele pentru:
o Intocmirea rapoartelor catre comisiile permanente sesizate in fond
o Primirea informarii/ pdv-ului de la Guvern
o Primirea avizului de la Consiliul Economic si Social
o Primirea avizului de la Consiliul Legislativ
-

Dupa prezentarea lor in Biroul Permanent, initiativele legislative si proiectele de hotarari

ale Camerei se distribuie parlamentarilor la casete, operatiune anuntata la inceputul
fiecarei sedinte in plen, cand se distribuie si programul de lucru, ordinea de zi, nota
privind initiativele legislative si lista rapoartelor intocmite de comisiile sesizate in fond,
lista initiativelor adoptate si pentru care se poate exercita dreptul de sesizare a CCR, lista
continutului fiecarui MO al Ro, textele integrale ale motiunilor de cenzura si motiunilor
simple si propunerile legislative ale cetatenilor

Comisiile parlamentare examineaza initiativa legislativa si pot propune adoptarea sa/

adaugarea de amendamente/ respingerea ei

Amendamentele:
o Se pot formula numai de comisiile sesizate in fond
o = una dintre principalele modalitati prin care parlamentarii exercita mandatul
o Se poate solicita si punctul de vedere al Guvernului, daca este cerut de Constitutie
o Cele ale parlamentarilor trebuie formulate in scris, motivat si sub semnatura
initiatorilot, cu precizarea grupului parlamentar din care acestia fac parte, in
termenele calculate conform recgulametelor Camerelor
o Data depunerii = cea a inregistarii lui la comisia sesizata in fond sau la biroul
permanent
o Nu se pot supune dezbaterii plenului Camerei amendamente asupra carora nu s-au
pronuntat comisiile parlamentare
o Pentru initiativele legislative elaborate de comisiile speciale, amendamentele se
depun la acea comisie, cu procedura initiativei legislative obisnuite
~ 71 ~

o Amendamentele se pot prezenta si oral in plenul Camerei, situatie in care avizul

se da tot oral de catre raportor la solicitarea presedintelui Camerei respective
o Comisia prountata in fond sau comisia speciala sunt obligate sa se pronunte
asupra tuturor amendamentelor formulate prin admitere/ respingere. Pentru unele,
poate solicita avizul consultativ al Consiliului Legislativ
-

Comisiile permanente sesizate in fond intocmesc raportul, in care includ:

o Adoptarea/ adoptarea cu modificari/ respingerea initiativei legislative
o Amendamentele admise/ respinse cu mentionarea autorilor lor
o Avizul comisiilor sesizate in acest scop
o Modul de solutionare a propunerilor cuprinse in avizul Consiliului Legislativ
o Referiri cu privire la punctul de vedere/ informare a Guvernului
o Precizari referitoare la textele din competenta de adoptare a Camerei respective si
a celeilalte Camere
o Masurile necesare referitoare la efectele juridice produse pe perioada in care a fost
aplicata ordonanta Guvernului

Raportul se inainteaza biroului permanent, pentru ca acesta sa-l includa cu initiativa

legislativa pe proiectul ordinii de zi al Camerei

Dupa primirea raportului, biroul permanent il multiplica si il difuzeaza Guvernului si

parlamentarilor

Sesizarea plenului Camerei se va face doar de birourile permanente

Asupra initiativei legislative hotaraste numai Plenul Camerei Parlamentului

Inscrierea initiativei legislative pe ordinea de zi

In Romania, regimul ordinii de zi are urmatoarele caracteristici:

Este determinat in intregime de Camere

Se intocmeste de birourile permanente si se aproba de camera un

cauza (NU DE GUVERN)

Dupa aprobare se bucura de stabilitate => poate fi modificata doar cu

titlu de exceptie si in anumite conditii

Se stabileste in cadrul dezbaterilor in plen

Procedura, etape
1.Rapoartele comisiilor sesizate in fond se depun la Biroul permanent al
~ 72 ~

Camerei sesizate. La intcmirea proiectului ordinii de zi, Biroul permanent al

Camerei sesizate trebuie sa aiba in vedere proiectele de legi si propunerile
legislative inregistrate la aceasta.
2.Inscrierea pe proiectul ordinii de zi se face doar de Biroul permanent si
doar daca acesta a primit rapoartele de la comisiile sesizate sau de la cele
speciale
3.Dupa aprobarea ordinii de zi la prima Camera sesizata, aceasta devine
baza dezbaterilor in plenul Camerei respective, initiativele legislative fiind
supuse dezbaterii in succesiunea prevazuta in ordinea de zi
4.Dupa ce initiativa respectiva a fost adoptata, va fi trimisa la Camera
decizionala unde se deruleaza procedura referitoare la inscrierea pe ordinea
de zi a celei de-a doua Camere, cea decizionala.
Alte aspecte procedurale
Initiatorul isi poate retrage proiectul de lege sau propunerea
legislativa oricand pan la inceperea dezbaterilor generale in prima Camera
sesizata.
In cazul in care o initiativa legislativa a fost adoptata sau respinsa de
catre Senat, ca prima Camera sesizata, respectiva initiativa isi continua
procedura de dezbatere si adoptare, fara ca initiaorul sa mai poata
solicita retragerea acesteia
Dezbaterile initiativei legislative in plenul fiecarei Camere a Parlamentului si
votarea acesteia
Caracteristicile procedurii legislative:

periodicitatea dezbaterilor

oralitatea dezbaterilor

contradictorialitatea

publicitatea
In opinia profului sunt doua caracteristici importante:

caracterul organizat

rolul deosebit de mare al grupurilor parlamentare

Dezbaterile in plenul fiecarei Camere cuprind: dezbaterile generale si
dezbaterile pe articole.
In ceea ce priveste dezbaterile generale
La Senat, dezbaterile generale incep prin prezentarea de catre initiaor a
motivelor care au condus la promovarea initiativei legislative
La Camera Deputatilor, aceste dezbateri incep dupa prezentarea initiativei
si a raportului comisiei parlamentare sesizate in fond.
La dezbaterile generale, iau cuvantul numai cate un reprezentant
~ 73 ~

desemnat de ficare grup parlamentar, in ordinea inscrierii lor la cunvant si

nu se pot formula amendamente.
Daca in raportul comisiei sesizate in fond sau in cadrul dezbaterilor
generale, se propune respingerea initiativei, aceasta propunere se
supune la vot dupa incheierea dezbaterilor generale.
In cazul in care Camera nu este de acord cu respingerea are doua
posibilitati:

ori trece la cea de-a doua categorie de dezbateri, cea pe articole

ori presedintele Camerei trimite spre reexaminare initiativa la comosia

sesizata in fond, stabilind si termenul pentru depunerea unui nou raport.
Observatie!
La ordonantele de Guvern se supune la vot initiativa de aprobare a
acestora daca in raportul comisiei sesizate in fond se propune adoptarea
sau modificarea.
In cazul in care, comisia sesizata in fond propune respingerea ordonantei,
se supune la vot initiativa de respingere
In ceea ce priveste dezbaterea pe articole
Pot aparea doua situatii:
a) asupra initiativei au fost formulate amendamente
b) asura initiativei nu au fost formulate amendamente
In cele doua situatii, procedurile sunt diferite:
1.Cat priveste prima situatie.
Dupa dezbaterile generale, se trece la dezbaterea pe articole doar daca
exista amendamente
Pot lua cuvantul: initiaorul, raportorul comisiei sesizate in fond,
reprezentantii Guvernului.
Sunt discutate doar articolele la care s-au facut amendamente.
In aceasta faza nu se pot formula si discuta amendamente de fond.
Discutarea amendamentelor incepe cu cele prin care s-a propus
eliminarea unor articole si continua cu cele de modificare sau
completare.
In scopul desfasurarii dezbaterilor, presedintele de sedinta intreba daca
exista amendamente, obiectii sau observatii pentru fiecare text in
discutie. Ulterior, Camera se pronunta prin vot asupra fiecarui amendament.
Votul final poate avea loc intr-o sedinta consacrata in mod special
acestui scop. Sedinta organizata pentru acordarea votului final se aduce la
cunostinta parlamentarilor din timp de presedintele Camerei
2.Cat priveste cea de-a doua situatie.
In cazul in care nu au fost formulate amendamente, obiectii,
observatii, initiativa legislativa se supune direct votului final, fara sa se
mai desfasoare dezbateri pe articole.
In practica parlamentara a fost pusa o problema: momentul de la
~ 74 ~

care curg termenele de mai sus la prima Camera sesizata.

In opinia profului: momentul de incepere= momentul de la care biroul
permanent al primei Camere a decis trimiterea initiativei la comisia
parlamentara sau comisiile permanente de specialitate sesizate in fond
pentru avize.
Termenele pot incepe sa curga si din alte momente, dar acest fapt trebuie
sa fie reglementat in mod expres. In principiu, noul mecanism decizional
adoptat dupa revizuirea Constitutiei din 2003 consta in faptul ca
intotdeauna prima Camera sesizata este cea de reflectie.
In cadrul primei dezbateri a initiativei legislative (intotdeauna in fata
Camerei de reflectie) se adopta masurile stabilite de Constitutiei in
competenta sa decizionala. In Constitutiei (art. 75) sunt reglementate solutii
pentru doua cazuri:

daca respectiva Camera decizionala , care dezbare initiativa camerei

de reflectie, este de acord cu solutia adoptata de aceasta, atunci initiativa
legislativa este definitiva

daca nu este de acord sau o modifica, initiativa se va intoare la

camera initiala dar numai in legatura cu prevederea in cauza
Aceste reguli se aplica doar in situatia cand de la inceput este stabilita
calitatea de reflectie a unei camere.
E de mentionat ca medierea si conciliere in cazul initiativelor legislative au
fosr eliminate, dar ele continua sa existe in cazul dezbaterilor
initiativelor de revizuire a Constitutiei.
Semnarea legilor de catre presedintii Camerelor Parlamentului
Odara adopta sau respinsa, legea trebuie semnata de catre presedintele
camerei sau, daca acesta nu poate, de un vicipresedinte. Semnatura
atesta respectarea regulilor de procedura. Dupa ce legea a fost adoptata de
camerea decizionala, va fi semnata de presedintii ambelor camere
Dupa implinirea termenelor de 2-5 zile pentru sesizarea CCR, legea se
trimite doar sub semnatura presedintelui Cameri Deputatilor
Presedintelui Romaniei pentru promulgare.
O regula asemanatoare se regaseste si in regulamentul Senatului, regula
potrivit careia Camera Deputatilor indeplineste formalitatile de promulgare
chiar daca Senatul este camera decizionala. Termenul de trimitere trebuie sa
fie unul rezonabil, deoarece nici Regulamentul, nici Constitutia nu stabiliesc
un termen fix.
Apoi, legea semnata se comunica, cu 5 zile inainte de a fi trimisa spre
promulgare, Guvernului, ICCJ si Avocatului Poporului, pentru ca acestia sa-si
poata exercita dreptul de a sesiza CCR.
De asemenea, legea se depune si la fiecare dintre secretarii celor doua
Camere, iar acest fapt este anuntat in plenul Cameri respective.
Cele doua termene, curg de la data depunerii legii la secretarii generali ai
camerelor, cu conditia anuntarii in plen.
~ 75 ~

IMPORTANT! Cele 2 termene se calculeaza pe zile, ci nu pe zile libere

Dupa realizarea acestei proceduri, doar Presedintele mai poare
sesiza CCR si eventual poate cere reexaminarea legii daca nu a
facut-o deja anterior.
Promulgare legilor de catre seful statului
Dupa votare, legea e inaintata sefului de stat pentru promulgare sau
sanctionare, dupa cum seful statului este presedinte sau monarh
Promulgarea este actul prin care seful statului autentifica textul legii.
Presedintele de republica (nu monarhul) este obligat sa promulge
legea, daca a fost adoptata regumalentar de parlament.
Sanctionarea legii de catre monarh difera de promulgarea pe care o face
presedintele, pentru ca monarhul se poate opune intrarii in vigoare a legii
prin intermediul refuzului sanctionarii acestei, deoarce aceasta operatiune nu
este obligatorie pentru el.
In Romania, promulgarea legilor se face in conditiile art. 77 din Constitutie in
termen de cel mult 20 de zile de la primire. Inainte de promulgare,
Presedintele poate cere reexaminare legii de catre Parlament sau
verificarea constitutionalitatii ei de catre CCR. In aceste doua situatii
promulgarea ei se face in cel mult 10 zile de la primirea ei dupa
reexaminare sau verificarea a constitutionalitatii.
Trimiterea legii la promulgare se poate face doar daca termene de
sesizare a CCR s-au epuizat. In practica parlamentara legile adopatate
sunt communicate imediat dupa semanre si Presedintelui Romaniei,
iar promulgarea este amanata, daca este sesizata CCR. Deciza Curtii se
comunica si Presedintelul care va decide daca o ca promulga sau o va
trimite spre reexaminare la parlament.
Numerotarea legilor adoptate de Parlament se face in ordinea promulgarii,
de catre serviciile Camerei Deputatilor.
Situatia in SUA
In regimurile politice prezidentiale se utilizeaza dreptul de veto al
presedintelui.
Dreptul de veto al presedintelui SUA are doua forme: forma de
baza(regula) si o forma nereglementata expres (veto de buzunarpocket veto)
Prima forma presupune dreptul presedintelul de a refuza promulgarea legii,
care urmeaza apoi a fi trimisa la reexaminare. Daca dupa reexaminare e
adoptata aceeasi forma a legii cu o majoritate calificata de2/3, atunci
este obligat sa o promulge.
Acest veto are doua variante:
Veto partial= presedintele face completari si modificari partiale pe care
apoi le trimite in parlament
Veto in bloc= legea e respinsa in intregime si trimisa la reexaminare.
Referitor la veto-ul de buzunar, acesta nu este reglementat expres si ii
~ 76 ~

confera presedintelui american posibilitatea sa refuze, pur si simplu, sa

promulge o lege, fara sa fie nevoit sa motiveze
Sectiunea a 10-a. Reexaminarea legii
Este o modalitate de ntrziere a promulgrii legii de preedinte n statele cu
guvernmnt republican.
Se realizeaza in doua situatii:
1 Cand presedintele cere reexaminarea legii (art.77, alin 2)
Reexaminarea se cere o singura data inainte de promulgare, pentru motive constitutionale sau
alte motive, si implica reluarea procedurii legislative intr-o noua sedinta de vot final. Art.77, alin
3 se poate cere verificarea constitutionalitatii. Se pot utiliza in mod succesiv (reexaminarea si
verificarea, sau in ordine inversa), insa nu simultan. Verificarea se cere pt o lege deja votata.
Presedintele poate cere reexaminarea dupa ce a solicitat verificarea constitutionala
Cererea de reexaminare urmeaza procedura legislative obisnuita. Se trimite la camera care a
adoptat-o (prima camera sesizata). Raportul comisiei cuprinde propuneri la obiectiile
Presedintelui, si pune cererea pe ordinea de zi a camerei respective, cu prioritate, se supune
votului, si se trimite Camerei decizionale. In ceea ce priveste dezbaterea cererii de reexaminare,
Parlamentul dezbate in limita cererii, insa asupra tuturor textelor de lege ce implica problema
ridicata. CCR (art 72, alin2 )spune ca prin adaugarea de noi articole legii rezulta alta lege si nu
cea trimisa initial.
2

Cand e impusa de Constitutie (art.147,alin 1,2)

Reglementeaza doua ipoteze:

a

Parlamentul /Guvernul trebuie sa puna prevederile neconstitutionale in

accord cu Constitutia in termen de 45 de zile de la publicarea deciziei CCR
(caluculate pe zile calendaristice), sau isi inceteaza efectele juridice.
Raportul comisiei juridice al Camerei sesizate e pus pe ordinea de zi. Se
utilizeaza Procedura legislativa obisnuita.

Parlamentul trebuie sa puna dispozitiile legii respective in accord cu decizia

CCR. Procedura aplicata e cea legislativa obisnuita, cu unele nuante:
reexaminarea mai intai de prima Camera sesizata , a carei comisie juridica a
primit decizia CCR; comisia intocmeste un raport (cu propuneri de
eliminare/modificare a aspectelor neconstitutionale), care e trecut pe ordinea
de zi cu prioritate; dupa dezbatere, raportul trimis celelaltei Camere care e
decizionala.

Art. 147, alin 3 prevede o interdictie constitutional absoluta: daca un instrument international e
neconstitutional, nu mia poate fi ratificat.
In cazul legilor adoptate in sedinta comuna, nu mai este sesizata o prima Camera, pentru
ca aceasta nu exista, ci Parlamentul insusi, care dezbate legea otrivit procedurii legislative
special, utilizata pentru adoptarea legilor in sedinta comuna.
~ 77 ~

Sectiunea a 11-a. Publicarea legilor.

Publicarea este operatiunea prin care legea intra in vigoare. Legea poate sa prevada o
alta data, insa fara a retroactiva (art.15, alin 2).
In Romania (art. 78) , intra in vigoare la 3 zile de la data publicarii in M.Oficial. Se
calculeaza pe zile calendaristice, incepand cu data publicarii. Termenul de 3 zile e reglementat
de la revizuirea din 2003, pentru a fi luata la cunostinta de toate prsoanele.
Sectiunea a 12-a. Termene procedural
1

Momentul curgerii termenelor procedurale

Incepe sa curga, in perioadele de vacanta parlamentara, de la data reluarii activitatii

Senatului in sesiune.
Pentru propuneri legislative, termenele de legiferare curg de la data inregistrarii lor in
Birourile permanente, insotite de avizele necesare. In Regulamentul camerei Deputatilor,
termenele incep sa curga de la data prezentarii initiativelor in Biroul Permanent. Apare diferenta
de calculare a termenelor, ce are ca effect prelungirea duratei procedurii legislative.
2 Calcularea termenelor procedurale ale procesului legislative
Se iau in calcul doar zilele in care lucreaza Senatul in plen sau comisii permanente. CCR
spune ca acestea privesc desfasurarea raporturilor constitutionale dintre autoritati publice si nu
se calculeaza pe zile libere. Dispozitiile din Codul de proceduria civila nu se aplica in dreptul
public. Se ia in calcul si ziua in care termenul incepe sa curga.

Capitolul III
Sectiunea 1. Procedura legislative de urgenta. (Art 76, alin3)
Acte normative cu caracter exceptional. Procedura asemanatoare cu ce obisnuita.
Caracteristici: reducerea termenelor, comprimarea/eliminrea unor etape, stabilirea unei
durate de dezbatere a initiativei legislative;
Scop: adoptarea legii intr-un timp cat mai scurt.
Procedura de urgenta se declanseaza la propunere initiatorului, biroului permanent, unui
grup parlamentar sau la cererea Guvernului.
Domeniile impuse: armonizarea legislaiei cu cea europeana; aplicarea sau nu a OUG;
initiative neinsusite de senat; initiative adoptate de Senat ca si camera decizionala.
In dezbaterile din comisiile sesizarte in fond, se pot trimite amendamente in scris, in termene
care curg de la data aorobrii procedurii de urgenta.
In dezbaterile generale, grupurile parlamentare pot interveni o data. Dezbaterea pe articole se
foloseste procedura obisnuita.

~ 78 ~

Durata dezbaterilor la Camera Deputatilor e cea aprobata de aceasta la cererea presedintelui ei,
iar la Senat, de maxim 30 zile. Daca e depasita, presedintele declara dezbaterea inchi sa si
supune votul, farasa permita interventii.
Senatul poate cere ConsiliuluiLegislatibv un nou aviz daca initiativa legislativa
emodificata substantial de camera Deputailor.
Conform Principiului specialia generalibus derogant, regimul procedurii de urgenta se
defineste prin aceste reguli speciale, derogatorii de la cea obisnuita.
Adoptarea legilor ca urmare a angajarii raspunderii politice a Guvernului
Angajarea raspunderii Guvernului are un caracter politic si este mijloc procedural prin care se
evita fenomenul de disociere a majoritatilor.
Exemplu: Majoritatea necesara pentru a se adopta o anumita masura nu a fost intrunita, masura
in cauza fiind respinsa, dar acea masura era esentiala pentru realizarea politicii guvernului.
Astfel, guvernul sau un membru al sau trebuie sa demisioneze, intrucat majoritatea pentru
demiterea guvernului se disociaza de majoritatea pentru respingerea masurii, ajungandu-se ca, pe
baza ultimei majoritati, guvernul sa demisioneze.
Acest fenomen ar creste gradul de instabilitate guvernamentala.
Pentru a se evita acest fenomen, angajarea raspunderii garanteaza ca majoritatea pentru
demiterea guvernului sa coincida cu majoritatea pentru respingerea masurii respective.
Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerelor Parlamentului reunite in edinta
comuna, asupra unui program, asupra unei declaratii de politica generala sau asupra unui proiect
de lege. Angajarea raspunderii este a Guvernului, si nu a primului-ministru. Acesta din urma o
comunica Parlamentului, insa este rezultatul unei decizii pe care o ia intregul Guvern.
In termen de 3 zile de la prezentarea documentelor, se poate depune o motiune de cenzura.
Termenul de 3 zile este unul de decadere, iar implinirea acestuia fara ca motiunea sa fi fost
initiata si depusa are ca efect aparitia prezumtiei Parlamentului de acceptare tacita.
In cazul in care nu a fost depusa o motiune de cenzura sau a fost depusa, dar respinsa, proiectul
de lege prezentat (modificat sau completat doar de catre Guvern) se considera adoptat, iar
aplicarea acestuia devine obligatorie pentru Guvern.
In cazul in care a fost depusa o motiune de cenzura si a fost aprobata, Guvernul este demis, iar
proiectul de lege prezentat este considerat respins.
Procedura angajarii raspunderii este prevazuta in Regulamentul sedintelor comune si se refera la
dezbaterea motiunii de cenzura.
Birourile permanente ale celor doua Camere vor multiplica si distribui catre parlamentari actele
pe baza carora Guvernul si-a asumat raspunderea. Asumarea raspunderii trebuie sa rezulte din
expunerea de motive si din declaratia primului-ministru, data in fata Parlamentului, cu ocazia
prezentarii actelor in cauza. In practica parlamentara, se mai utilizeaza si procedura
comunicarii angajarii raspunderii printr-o scrisoare a primului-ministru, adresata Parlamentului.
Tot birourile permanente stabilesc si data sedintei comune, la cel mult 15 zile de la primirea
actului Guvernului si iau masuri pentru convocarea parlamentarilor.
Motiunea de cenzura se prezinta birourilor permanente si se comunica Guvernului de catre
presedintele Camerei Deputatilor, in ziua in care a fost depusa. Birourile permanente o inscriu
pe ordinea de zi a sedintei comune.
Motiunea de cenzura se prezinta in sedinta comuna in cel mult 5 zile de la data depunerii sale.
Prin urmare, in termenul de 5 zile de la depunere este necesar ca birourile permanente sa se
~ 79 ~

intruneasca, pentru a propune ordinea de zi, iar motiunea de cenzura sa fie prezentata in sedinta
comuna.
Motiunea de cenzura trebuie citita, nu prezentata, in continutul si forma depuse initial, altfel se
considera ca este o alta motiune, pe care parlamentarii nu o cunosc, iar procedura de prezentare
trebuie sa fie reluata.
Dezbaterea motiunii de cenzura are loc dupa 3 zile, de la data cand a fost prezentata in sedinta
comuna. Data si locul sedintei comune pentru dezbatere, impreuna cu invitatia de participare, se
comunica Guvernului de catre presedintele Camerei Deputatilor, cu 24 de ore inainte ca aceasta
sa aiba loc.
O interesanta problema este modul de calcul al acestui termen. In jurisprudenta CCR s-a
decis ca in calculul termenelor constitutionale nu intra zilele libere, iar in termen sunt incluse
ziua in care a inceput sa curga si ziua in care se implinesc, in mod derogatoriu fata de NCPC.
In practica parlamentara s-a pus si problema termenului in care trebuie sa aiba loc
dezbaterea motiunii de cenzura. Motiunea de cenzura trebuie dezbatuta dupa 3 zile, deci
incepand cu a 4-a zi de la data la care a fost prezentata, dar un astfel de termen s-ar incheia la
sfarsitul mandatului Guvernului. Prin urmare, trebuie sa se stabileasca un termen rezonabil,
intrucat atat majoritatea parlamentara, cat si opozitia au un interes ca motiunea sa se dezbata.
Interesul majoritatii este bazat pe necesitatea ca guvernului sa i se clarifice situatia si sa obtina
confirmarea increderii parlamentului cat mai repede, in timp ce interesul opozitiei este de a
inlatura guvernul in cel mai scurt timp. Astfel, orice tergiversare a dezbaterii motiunii de
cenzura peste un termen rezonabil poate sa constituie o incalcare a prevederilor constitutiei.
In cadrul dezbaterilor, dupa prezentarea motiunii de catre parlamentarul desemnat, presedintele
de sedinta comuna da cuvantul primului-ministru (sau unui membru al Guvernului care il
reprezinta pe acesta), iar apoi parlamentarilor, in ordinea inscrierii lor la cuvant.
Dupa incheierea dezbaterilor se trece la votarea motiunii de cenzura. Votul este secret si se
exprima prin bile. Dupa numararea voturilor exprimate, presedintele de sedinta anunta
rezultatele, consemnate intr-un proces-verbal incheiat de o comisie de numarare aprobata in
sedinta comuna.
In cazul in care motiunea a fost adoptata, aceasta se comunica Presedintelui Romaniei, sub
semnatura presedintilor celor doua Camere, pentru declansarea procedurii de numire a
Guvernului.
In cazul in care motiunea a fost respinsa, increderea in Guvern se consolideaza, iar actele pe
care s-a angajat raspunderea sunt aprobate.
Initiativa se considera adoptata la data angajarii raspunderii. Constatarea adoptarii se face
ulterior, in sedinta comuna a celor doua Camere.
Exemplu: Legea privind Codul Civil s-a constatat ca aceasta a fost adoptata in sedinta comuna
de pe data de 25 iunie 2009, in urma angajarii raspunderii Guvernului, angajare care a avut loc in
sedinta comuna din data de 22 iunie 2009.
CCR considera ca, pentru a nu fi catalogata drept o procedura de nesocotire a ratiunilor ce au
stat la baza edictarii dispozitiilor constitutionale cu privire la angajarea raspunderii
Guvernului, aceasta nu poate fi facuta oricand, oricum si in orice conditii, deoarece aceasta
modalitate de legiferare reprezinta o exceptie.
CCR nu se poate pronunta asupra oportunitatii utilizarii acestei proceduri de legiferare, ci
doar asupra constitutionalitatii motiunii de cezura cu privire la care a fost sesizata.
In practica parlamentara s-a pus urmatoarea problema: dupa respingerea unei motiuni de
cenzura, este posibil ca CCR sa fie sesizata cu neconstitutionalitatea legii nepromulgate asupra
~ 80 ~

careia Guvernul si-a angajat raspunderea, iar Curtea sa o declare in totalitate sau partial
neconstitutionala. In Romania, nu este prevazuta o procedura de urmat.
In opinia noastra, legea se va intoarce la Parlament care, in sedinta reunita o va pune de acord
cu decizia Curtii. Birourile permanente reunite vor trimite decizia comisiilor juridice reunite,
care vor intocmi un raport comun, prin care vor propune modul in care ar trebui pusa de acord
legea in cauza cu decizia de neconstitutionalitate. Raportul comun se va trimite birourilor
permanente reunite, care la randul lor vor sesiza Camerel Parlamentului reunite in sedinta
comuna. Camerele astfel reunite vor decide asupra inlocuirii sau eliminarii textelor neconforme.
In opinia noastra, in perioada de timp in care Curtea judeca sesizarea de neconstitutionalitate,
procedura legislativa speciala se suspenda. Astfel, dupa incetarea suspendarii, legea declarata
neconstitutionala se va intoarce tot in fata celor doua Camere reunite in sedinta comuna, potrivit
principiului simetriei juridice.

Adoptarea legilor in sedinta comuna a celor doua Camere ale Parlamentului

Este o procedura de urgentare a adoptarii legii, intrucat in acest fel procedura este unica si nu
mai trebuie sa se desfasoare in ambele camere dintr-un parlament bicameral.
In Constitutie sunt prevazute doua importante atributii ale Parlamentului, care se exercita in
sedinta comuna: aderarea Romaniei la tratatele constitutive ale UE, precum si aderarea la
Tratatul Atlanticului de Nord. Constitutia prevede ca aderarile in cauza se fac prin lege, care
trebuie votata cu majoritatea calificata de 2/3. Aceste legi nu sunt si nu puteau fi prevazute in
Regulamentul sedintelor comune pentru ca, la data adoptarii acestuia, nu se revizuise Constitutia.
Astfel, de la data aderarii la UE, prevederile tratatelor constitutive ale acesteia, cat si celelalte
reglementari care au caracter obligatoriu, au prioritate fata de legile interne, cu exceptia
Constitutiei. Guvernul are obligatia de a comunica celor doua Camere proiectele acestor acte,
inainte ca acestea sa fie supuse aprobarii institutiilor UE.
De asemenea, Constitutia prevede indatorirea Parlamentului, Presedintelui Romaniei, Guvernului
si autoritatii judecatoresti de a garanta aducerea la indeplinire a obligatiilor din tratatul
constitutiv al UE si din celelalte reglementari comunitare obligatorii.
Celelalte legi care se adopta in sedinta comuna sunt prevazute in Constitutie si in Regulamentul
sedintelor comune, iar procedurile de adoptare sunt diferite, in functie de initiativa.
I

Adoptarea legilor bugetului de stat si a bugetului asigurarilor sociale de stat

Proiectul se intocmeste anual de catre Guvern, este trimis birourilor permanente ale celor doua
Camere, iar acestea il multiplica si apoi difuzeaza parlamentarilor. In acelasi timp, birourile
permanente il trimit spre dezbatere si avizare comisiilor permanente pentru buget si finante
din cele doua Camere, care sunt considerate sesizate in fond. Toate celelalte comisii permanente
avizeaza proiectele respective.
Comisiile sesizate in fond intocmesc un raport comun, ca urmare a dezbaterilor comune, pentru
fiecare proiect in parte, in termen de cel mult 30 de zile.
Grupurile parlamentare pot prezenta comisiilor amendamente scrise si motivate, in cel mult 5
zile de la data primirii proiectelor.
Inainte de inceperea dezbaterilor generale, sunt prezentate de catre initiator elementele de
fundamentare a proiectelor si, de catre unul dintre presedintii comisiilor sesizate in fond sau de
~ 81 ~

catre un raportor al acestora, raportul comun intocmit de comisiile de fond.

In cadrul dezbaterilor generale pot lua cuvantul reprezentanti ai grupurilor parlamentare, dar si
parlamentari care nu fac parte din asemenea grupuri. Reprezentantul Guvernului are dreptul sa ia
cuvantul inainte de inchiderea dezbaterilor generale.
Dupa inchiderea dezbaterilor generale se trece la dezbaterea pe articole. Aceasta incepe cu
amendamentele din raportul comun, care se supun la vot cu prioritate. Articolele si
amendamentele se considera adoptate daca la vot intrunesc majoritatea parlamentarilor prezenti
(majoritate simpla).
Apoi proiectele sunt supuse in intregime votului final.
In cazul adoptarii proiectelor de bugete, daca Regulamentul nu prevede reguli specifice, sunt
aplicabile regulile referitoare la procedura legislativa obisnuita.
II

Dezbaterea textelor aflate in divergenta

Aceasta procedura este aplicabila in cazul in care cele doua Camere adopta legi constitutionale,
de revizuire a Constitutiei, in redactari diferite cat priveste continutul si forma lor, precum si in
cazul in care mai exista initiative legislative care nu au fost adoptate definitiv inainte de
revizuirea Constitutiei, pentru ca in acea perioada, pentru adoptarea legilor, era reglementat
principiul navetelor. In acest din urma caz este aplicabil principiul tempus regit actum.
In asemenea cazuri, este constituita o comisie de mediere/paritara, in care fiecare Camera
numeste un numar egal de parlamentari. Rolul comisiei este de a ajunge la un acord si de a
propune un compromis cu privire la textele in divergenta.
Raportul comisiei de mediere, indiferent daca s-a ajuns la un acord sau nu, se supune aprobarii
fiecarei Camere in parte. In cazul in care una sau ambele Camere nu aproba, textele in
divergenta se supun dezbaterii in sedinta comuna, in cadrul careia se decide definitiv.
Dezbaterile din sedinta comuna au loc potrivit regulilor procedurii legislative obisnuite.
Textele aflate in divergenta din legile de revizuire a Constitutiei sunt adoptate cu votul
majoritatii a cel putin din numarul parlamentarilor.
Adoptarea textelor aflate in divergenta din legi organice se face cu votul majoritatii absolute, iar
a celor din legi ordinare cu votul majoritatii simple.
Legile astfel adoptate sunt trimise spre promulgare Presedintelui Romaniei, sub semnatura
presedintelui Camerei Deputatilor, in termen de cel mult 10 zile de la votarea acestora, urmand
sa fie promulgate in termenul prevazut de Constitutie.
Procedurile de numiri si de alegeri
Potrivit Regulamentului Senatului, numirile, confirmarile sau avizele pentru numiri in functii
care ii intra in competenta i se supun dezbaterii, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri,
disciplina, imunitati si validari. Comisia intocmeste raportul, dupa examinarea propunerilor,
avand dreptul de a chema la audieri pe candidati. Candidatii participa la sedintele in plen in care
sunt inscrise pe ordinea de zi numirea/confirmarea/avizul in cauza, iar Senatul poate hotari
audierea acestora.
Regulamentul Camerei Deputatilor nu prevede o procedura speciala pentru numiri sau pentru
alegeri, prin urmare sunt aplicabile regulile referitoare la procedura legislativa, cu mentiunea ca
legile care reglementeaza domeniul in care se fac numirile sau alegerile prevad regimul
propunerilor si al efectuarii lor.
Regulamentul sedintelor comune prevede demnitatile publice care se supun procedurii in
sedinta comuna: numirea, la propunerea Presedintelui Romaniei, a directorului SRI; alegerea
~ 82 ~

magistratilor care compun CSM; numirea membrilor CCR; numirea membrilor ICCJ etc.
Propunerile pentru candidatii la aceste demnitati publice se fac potrivit legii de organizare si
functionare a fiecarei autoritati publice in parte. Propunerile sunt examinate de comisiile
permanente de specialitate ale celor doua Camere reunite in sedinta comuna, care intocmesc un
raport comun. Raportul se supune dezbaterii in sedinta comuna, iar votul este secret cu
buletine de vot.
Alte aspecte privind legea, ca act juridic al parlamentului
Procedurile de modificare, suspendare si abrogare a legii trebuie sa puna in valoare suprematia
acesteia, realizandu-se tot printr-o lege, adoptata la randul sau cu majoritatea prevazuta de
Constitutie, conform principiului simetriei in drept.
Intre constitutie si legi exista deosebiri de continut, de forma si de forta juridica.
Prin continut, constitutia se deosebeste de legi, pentru ca ea reglementeaza acele relatii sociale
fundamentale si esentiale pentru instaurarea, mentinerea si exercitarea puterii in stat. Constitutia
reglementeaza relatiile sociale din toate domeniile de activitate, in timp ce legile reglementeaza
relatiile sociale din anumite domenii.
Prin forma, constitutia este adoptata sau poate fi modificata de adunarile constituante, cu votul
majoritatii calificate de 2/3 din numarul membrilor. Legea este adoptata sau modificata cu o
majoritate inferioara.
Prin forta juridica, constitutia are forta juridica suprema, deci superioara legilor.
Suprematia legii fundamenteaza (si se fundamenteaza) chiar pe principiul legalitatii, care, intr-o
acceptiunea restransa, inseamna chiar respectarea legii, ca act juridic al parlamentului.
Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice este o consecinta a suprematiei legii si este
asigurata printr-o serie de garantii (obligatia constitutionala de respectare a legii, controlul
judecatoresc al legalitatii etc.).
Regulamentele parlamentare si hotararea, ca act juridic al parlamentului
Potrivit principiului autonomiei regulamentare, fiecare Camera isi adopta cate un regulament
propriu de organizare si functionare, iar camerele impreuna un regulament al sedintelor comune.
Regulamentul este supus obligatiei de publicare sub semnatura presedintelui camerei sau a
ambilor presedinti, in cazul celui al sedintelor comune. Regulamentele pot face obiectul
controlului de constitutionalitate.
Prin decizii are CCR au fost lamurite urmatoarele probleme:
a. Natura juridica de hotarare a regulamentelor: Regulamentul Camerei Deputatilor este
un act juridic inferior Constitutiei si legilor si nu poate cuprinde reguli de fond care tin de
domeniul legilor, ci doar reguli de procedura pentru realizarea acestora. Prin
Regulamentul Camerei Deputatilor nu se pot stabili drepturi si obligatii in sarcina unor
subiecte de drept din afara Camerei Deputatilor.
b. Faptul ca acestea trebuie sa reglementeze doar organizarea si functionarea parlamentului,
si nu materii care trebuie reglementate prin alte acte normative.
c. Faptul ca statutul parlamentarilor trebuie reglementat prin Constitutie si legi, nu prin
regulamente, pentru ca acesta cuprinde reguli de nivelul constitutiei sau al legii. Legea
~ 83 ~

fundamentala trateaza statutul deputatilor distinct de organizarea interna a Parlamentului,

ceea se semnifica intentia Constitutiei de a scoate anumite prevederi din sfera de
reglementare a Regulamentului si de a realiza o simetri intre prevederile regulamentelor
celor doua Camere si sub aspectul statutului deputatilor si senatorilor.
In doctrina de specialitate s-a pus problema deosebirilor si asemanarilor dintre lege, ca act
juridic al parlamentului, si regulamentele acestuia:
- Duguit (incerca sa limiteze statul): nu exista deosebire, altfel ar scadea importanta legii
-

Malberg: desi exista asemanari, legea este, in esenta, superioara regulamentului - legile
expun regulile fundamentale si esentiale, iar regulamentelor le revin amanuntele executiei

Barthelemy: legea este expresia vointei generale, iar regulamentul este expresia vointei
administratorilor

Hotararile pot avea atat caracter normativ, cat si caracter nenormativ.

Regulile procedurale de adoptare a hotararilor, in principiu, sunt aceleasi cu cele ale
procedurii legislative obisnuite. Trebuie, insa, facuta diferenta intre hotararile adoptate ca acte
juridice ale Camerelor sau ale Parlamentului in ansamblu si hotararile care se iau pentru
solutionarea unor probleme de procedura in cadrul sedintelor de dezbateri.
Hotararile pot fi ale fiecarei camere, dar si ale celor doua camere (hotarari ale parlamentului).
Hotararile se deosebesc de legi prin continutul si prin procedura de adoptare.
Prin continut, legile au un caracter normativ, iar hotararile pot avea atat caracter normativ, cat si
caracter nenormativ. Normele cuprinse in hotararile cu caracter normativ au o forta juridica
inferioara legilor.
Prin procedura, la adoptarea hotararilor nu sunt aplicabile regulile privitoare la initiativa
legislativa. Hotararile se semneaza de presedintele camerei, fara sa fie promulgate. Hotararile pot
fi emise de o singura camera, lucru nepermis pentru legi, si sunt publicate ca si legile.
I.

Motiunile si actele structurilor parlamentare

Motiunile simple si motiunile de cenzura

In general, motiunile privesc pozitia parlamentului fata de executiv, in general, si fata de guvern,
in special, in cadrul raporturilor parlament-guvern, si dreptul parlamentului de a controla
activitatea guvernului.
In Romania, motiunile pot fi simple sau de cenzura. In legislatia si practica constitutionala a mai
multor state sunt reglementate si motiunile individuale, care au efecte similare celor de cenzura,
dar nu se produc asupra intregului guvern, ci doar asupra unor membri individualizati ai acestuia.
In cazul adoptarii unei motiuni individuale, membrul sau membrii in cauza ai guvernului trebuie
sa isi dea demisia, pentru ca parlamentul si-a retras increderea in acestia.
Motiunea de cenzura: Camerele Parlamentului, in sedinta comuna, pot retrage increderea
acordata Guvernului la investitura, prin adoptarea cu votul majoritatii absolute.
Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin din numarul total al parlamentarilor si se
comunica Guvernului la data depunerii. CCR a decis ca retragerea sustinerii de catre unii dintre
semnatari are ca efect faptul ca motiunea nu mai respecta conditiile constitutionale pentru a fi
prezentata si dezbatuta. Intotdeauna, motiunea de cenzura este formulata din initiativa
parlamentara, indiferent de procedura prin care in se depune si se dezbate in sedinta comuna.
Daca motiunea a fost respinsa, parlamentarii semnatari nu mai pot initia in aceeasi sesiune o
~ 84 ~

noua motiune de cenzura, cu exceptia cazului in care Guvernul isi angajeaza raspunderea.
Potrivit Regulamentului sedintelor comune, motiunea de cenzura se prezinta birourilor
permanente ale celor doua Camere si se comunica Guvernului de catre presedintele Camerei
Deputatilor in ziua in care a fost depusa.
In cel mult 5 zile de la depunere, se prezinta in sedinta comuna, dezbaterea sa avand loc dupa 3
zile de la data cand a fost prezentata in sedinta comuna. Data si locul sedintei comune, impreuna
cu invitatia de participare, se comunica Guvernului cu 24h inainte ca aceasta sa aiba loc.
In ceea ce priveste efectele motiunii de cenzura, daca aceasta a fost admisa se retrage increderea
in Guvern, care trebuie sa-si dea demisia. In caz contrar, increderea in Guvern se consolideaza.
Motiunile simple sunt actele juridice ale parlamentului prin care una dintre camere isi exprima
pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa, ori, dupa caz, una ce a facut
obiectul unei interpelari. Acestea sunt reglementate in detaliu in Regulamentele Camerelor.
Motiunile simple trebuie sa fie motivate si sa fie depuse la presedintele Camerei in care se vor
dezbate, in cursul unei sedinte publice. Pot fi initiate de cel putin dintre senatori, ori de cel
putin 50 de deputati. Pana la incheierea dezbaterii in curs, nu se mai poate formula alta motiune.
Dupa primirea motiunii simple, presedintele Camerei o va comunica Guvernului, o va aduce la
cunostinta Plenului, va sesiza biroul permanent al Camerei si o va afisa in sediul acesteia. Biroul
permanent o va inscrie pe ordinea de zi, iar presedintele Camerei va stabili data dezbaterii
motiunii simple, care nu poate depasi 6 zile de la data depunerii, dar numai daca aceasta
indeplineste conditiile de fond si de forma prevazute de regulament.
Motiunile simple referitoare la probleme de politica externa se supun dezbaterii numai insotite de
avizul Comisiei permanente de politica externa si dupa consultarea MAE.
Copii ale motiunii sunt comunicate fiecarul parlamentar, impreuna cu ordinea de zi si cu
programul Camerei respective.
Dezbaterile incep cu prezentarea motiunii de catre unul dintre initiatori. Motiunile simple
trebuie sa fie citite, nu prezentate cu modificari si completari, pentru ca altfel parlamentarii ar fi
surprinsi si nepregatiti pentru noul continut, iar astfel procedura trebuie reluata de la capat.
Motiunile simple pot fi retrase pana la inceperea dezbaterii lor si nu pot fi propuse
amendamente. Ca urmare, presedintele Camerei trebuie sa-i intrebe pe membrii acesteia,
inainte de dezbateri, daca isi retrag sau nu semnaturile sau daca motiunea este sau nu retrasa.
Dupa dezbatere, motiunea simpla este supusa votului.
In ceea ce priveste efectele lor, motiunile simple adoptate sunt obligatorii pentru Guvern si se
publica in Monitorul Oficial (inclusiv cele respinse).
CCR a decis ca adoptarea unei motiuni simple nu are ca efect juridic direct revocarea unui
membru al Guvernului, dar are efecte in plan politic. Motiunea simpla nu produce efecte
juridice ipso iure, ci efecte juridice ipso facto. Guvernul si organele administratiei publice sunt
obligate sa tina cont de continutul motiunii si sa actioneze in sensul pozitiei exprimate de
Camera, dar asta nu inseamna ca ar fi obligate sa execute dispozitii cuprinse in motiune cu
privire la luarea unor masuri cu caracter organizatoric (numirea/eliberarea din functie), care, prin
Constitutie sau prin alte legi, sunt date in competenta lor exclusiva.
Spre deosebire de motiunea simpla, motiunea de cenzura are ca efect direct demiterea
Guvernului.
II.
Actele structurilor interne ale parlamentului
In Romania, presedintii Camerelor emit decizii pentru convocarea in sesiune a Camerelor sau
pentru asigurarea conducerii Camerei pe perioada lipsei presedintelui acesteia.
Cat priveste comisiile permanente, acestea emit avize sau intocmesc rapoarte.
~ 85 ~

Potrivit prevederilor Regulamentului Camerei Deputatilor, conducatorii compartimentelor

independente (sefii de departamente, directorii generali, directorii si sefii de servicii n.n.) emit
decizii si instructiuni aplicabile in cadrul compartimentelor independente pe care le conduc.
Deciziile emise se aduc de indata la cunostinta secratarului general si a secretarului general
adjunct coordonator. In regulamentul Senatului nu exista o regula asemanatoare.
Consideratii generale si terminologice privind autoritatile executive
Pentru denumirea autoritatilor executive se utilizeaza expresii ca puterea executiva,
autoritatea administrativa, administratia de stat, administratie publica, executiv.
Terminologic, in doctrina de specialitate nu exista o opinie concordanta, considerandu-se ca ar
exista diferente de continut intre aceste denumiri.
In ceea ce ne priveste, nu putem impartasi terminologia de putere executiva, pentru ca aceasta
notiune a fost golita de continut odata cu aparitia conceptiei lui Barthelemy in procesul de
evolutie a separatiei puterilor in stat. In prezent, este greu de justificat existenta unei puteri
executive, cum a fost fundamentata de Montesquieu in teoria sa clasica a separatiei puterilor in
stat. Mentionarea acestei teorii in Constitutie are doua cauze: necesitatea pastrarii exprimarii
care a intrat in limbajul juridic datorita traditiei si mentionarea unui principiu, cunoscut sub
aceasta denumire, pentru organizarea statului.
Celelalte denumiri exprima de fapt acelasi lucru, corespunzatoare fiind denumire de autoritati
executive. Autoritati, pentru ca ne referim la organe ale statului, iar executive pentru ca se
ocupa de organizarea executarii si executarea in concret a legilor si conducerea politicii
nationale, pentru care dispun de aparatul administrativ adecvat.
Dreptul constitutional intereseaza structura executivului, identificarea marilor structuri
executive din sistemul statal si raporturile constitutionale ale autoritatilor executive cu
celelalte autoritati publice.
Structura executivului
Din structura executivului fac parte: a) seful de stat; b) guvernul; c) ministerele si celelalte
autoritati ale administratiei publice centrale; d) autoritatile administratiei publice locale, la care
se adauga aparatul administrativ insarcinat sa pregateasca si sa execute decizii, la nivelul fiecarei
structuri executive.
1. Guvernul:
Terminologic, esita denumiri diferite pentru acesta (cabinet, guvern, consiliu de ministri in
functie de sistemul constitutional). Guvernele au, de regula, doua componente: seful guvernului
(acolo unde exista) si ministri, secretari de stat ori subsecretari de stat.
In Romania, potrivit Constitutiei, Guvernul este alcatuit din primul-ministru, ministri si alti
membri, stabiliti prin lege organica.
Cat priveste seful guvernului, el exista sub denumiri precum prim-ministru, presedinte, in
functie de denumirea guvernului.
Executivul poate fi monist sau dualist. Executivul monist presupune ca seful executivului sa fie
si seful guvernului sau executivul sa fie condus de seful statului (ex.: SUA). In acest caz, ministri
se subordoneaza direct sefului statului. Executivul dualist presupune ca seful statului sa nu fie si
seful guvernului. Cu toate ca seful statului este seful executivului, seful guvernului are un rol
~ 86 ~

important in formarea guvernului.

2. Ministerele si celelalte autoritati are administratiei publice centrale se subordoneaza
guvernului si pun in aplicare legile in domeniile lor de activitate, iar de aceea mai sunt
denumite de domeniu sau de resort.
3. Autoritatile administratiei publice locale isi desfasoara activitatea in unitatile
administrativ-teritoriale.
Potrivit legii, sunt subordonate ierarhic (pe verticala) fata de autoritatile executive superioare, dar
si (uneori) pe orizontala fata de autoritatile locale alese prin vot de catre cetateni.
In Romania, autoritatile administratiei publice locale sunt, conform Constitutiei: primarii,
consiliile locale (orasenesti, municipale si comunale), consiliile judetene, presedintii consiliilor
judetene si prefectii.
Seful statului, Guvernul, ministerele si celelalte autoritati ale administratiei publice centrale si
locale formeaza autoritatile executive sau executivul.
Titlul XIX: Guvernul
Capitolul II: Guvernul
Sectiunea 1: Raporturile dintre executiv si guvern
1: Rolul legislativului in formarea guvernului. Desemnarea sefului de Guvern si a
membrilor acestuia
Seful guvernului-figura juridica distincta in cadrul oricarui guvern. Exceptie: situatia in
care functia este exercitata de seful statului.
De regula: Seful guvernului este desemnat pe criterii foarte clare (diferite in functie de
regimul politic). Seful guvernului este cel care prezinta programul si lista membrilor
guvernului.
A

Regimurile politice prezidentiale (Brazilia, SUA, Mexic)

P-M: seful de stat=seful de guvern
Numirea ministrilor:
-unele state (Congo, Finlanda): seful de stat ii numeste, fara interventia parlamentului;
-alte state (SUA): desemnarea e realizata de seful de stat cu avizul Senatului.
Regimurile politice semiprezidentiale/parlamentare: 4 situatii

Estul Europei:
P-M: se alege direct de Parlament, cu majoritate absoluta;
Numirea ministrilor: desmnati de Parlament, cu majoritate absoluta, la propunerea sefului
guvernului.

Australia, India, Anglia

P-M: Seful de stat invita seful partidului majoriar al camerei populare sa formeze guvernul;
~ 87 ~

Numirea ministrilor: numiti de seful statului la propunerea P-M, cu investitura din partea
Parlamentului. P-M isi bazeaza propunerile pe:
-forta partidelor politice care il sustin politic;
-necesitatea crearii unei echipe guvernamentale capabile, eficiente si agreate politic.

Belgia, Italia-state cu numar mare de partide=> obtinerea unei majoritati parlamentare e

dificila

P-M: Seful statului insarcineaza cu formarea guvernului un membru al parlamentului

considerat a avea sanse mari in obtinerea investiturii parlamentare.

Numirea ministrilor: stabiliti de partidul lor care a intrat in coalita guvernamentala si numiti
de seful statului. Propunerile sunt dinainte negociate si acceptate, in cadrul coalitilor formate.
4

Monaco, Thailanda: Parlamentul are rol redus

P-M: seful statului desemneaza P-M, dupa consultari cu unele persoane foarte importante in
stat; il numeste prin decret fara a fi supus aprobarii Parlamentului;

Numirea ministrilor: seful statului (dupa consultari) cheama in guvern membri ai

parlamentului si alte personalitati..
Romania: desemnarea P-M si a membrilor Guvernului se face conform art. 103,
Constitutie si a regulilor cuprinse in Regulamentul sedintelor comune ale CD si S unde este
reglementata procedura investirii Guvernului, procedura Parlamentara.
1

Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma

consultarii partidului care are majoritate absoluta in Parlament, ori daca nu exista o asemenea
majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.
2
Candidatul pentru functia de P-M va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de
incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului.
3
Programul si lista Guverului se dezbat de CD si S, in sedinta comuna. Parlamentul acorda
incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor.
2: Raporturile dintre legislativ si guvern in legatura cu activitatea acestuia

Rolul autoritatilor executive (inclusiv al guvernului):

de a lua decizii;
de a realiza programe;
de a angaja si realiza negocieri;
de a recompensa pe cei devotati;
de a sanctiona incalcarile de lege;
de a reglementa afacerile;
de a rezolva problemele curente.
Autoritatile executive sunt inarmate din punct de vedere tehnic, politic si
institutional=> raport favorabil executivului.

~ 88 ~

Partidul invingator in alegeri are posibilitatea de a-si institutionaliza optiunea sa politica

atat prin parlament cat si prin guvern.
A

Interventia legislativului in activitatea guvernului

se realizeaza prin:
stabilirea legilor pe care legislativul (inclusiv guvernul) trebuie sa le puna in executare;
aprobarea programului guvernamental;
aprobarea delegarii legislative;
controlarea activitatii guvenului- se realizeaza astfel control parlamentar, care pierde din
semnificatii daca guvernului ii corespunde o majoritate confortabila in parlament.
Interventia guvernului in activitatea legislativului
interventia legislativa;
referndum.
In unele sisteme constitutionale, organizarea referendumului national este in sarcina
guvernului, iar cel local in sarcina autoritatilor administratiei publice locale si poate privi
adoptarea, modificarea, completarea legilor sau a hotararilor ori a deciziilor si chiar abrogarea
acestor acte normative.
Sectiunea a 2-a: Procedurile de numire si remaniere a Guvernului in Romania. Interimatul
demnitatilor de prim-ministru si ministru

Numirea Guvernului
In Romania, desemnarea P-M si a membrilor Guvernului se face conform art. 103 din
Constitutie si a regulilor cuprinse in Regulamentul sedintelor comune ale CD si S, unde este
reglementata procedura investiturii Guvernului, procedura specific parlamentara.
Potrivit art. 103, alin (1) si (2): Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru
functia de P-M in urma consultarii partidului care are majoritate absoluta in Parlament, ori daca
nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament. Candidatul pentru
functia de P-M va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere (investitura)
Parlamentului asupra programului de guvernare si a intregii liste a Guvernului. Votul de
incredere se da asupra intregii liste a Guvernului, iar efectul este raspunderea politica solidara
a Guvernului, dar si faptul ca motiunile de cenzura adoptate au efect asupra intregului Guvern,
nu numai asupra unui singur ministru. De altfel, in Romania, doar motiunile simple pot fi si
individuale si astfel se pot formula si impotriva unui singur ministru, nu si cele de cenzura.
Birourile permanente ale celor doua Camere se intrunesc in sedinta comuna, la
convocarea presedintilor acestora si stabilesc data sedintei comune, care trebuie sa fie la 15 zile
de la primirea programului si a listei Guvernului. De asemenea, acestea iau masuri pentru
convocarea parlamentarilor.
Fiecare candidat pentru functiile de ministru, inscris pe lista Guvernului, va fi audiat de
~ 89 ~

comisiile permanente ale celor doua Camere, intrunite in sedinta comuna. In urma audierilor
comisiile in cauza intocmesc un aviz comun motivat, care are doar valoare consultativa, pe care
il vor prezenta candidatului la demnitatea de P-M, si comunica birourilor permanente ale celor 2
Camere pentru a fi inscris pe proiectul ordinii de zi.
Lista Guvernului si raportul comisiilor in cauza se dezbat de CD si de S in sedinta lor
comuna. Lucrarile sunt conduse alternativ de presedintele CD si de cel al Senatului, asistati de
doi secretari, cate unul din fiecare camera. Presedintele de sedinta vegheaza la respectarea
regulamentului si la pastrarea ordinii in sala.
Sedintele comune sunt, de regula, publice. La cererea presedintelui de sedinta/a unui
grup parlamentar sunt declarate secrete, cu votul majoritatii simple.
Parlamentarii sunt obligati sa se prezinte la sedinta comuna, iar cei care nu o pot face,
vor trebui sa anunte din timp Biroul permanent al Camerei din care fac parte, mentionand si
cauzele. In caz contrar, in lipsa motivarii absentei, parlamentarul in cauza este sanctionat cu
retinere unei sume de bani corespunzatoare unuei zile de lucru in plen din indemnizatia lunara.
Sanctiunile se anunta in sedinta comuna, la cerere de catre secretarii de sedinta.
Dupa inchiderea dezbaterilor referitoare la acordarea increderii Guvernului, propunerile
de lista si program ale Guvernului se supun procedurii de vot. Votul este secret si se realizeaza,
in mod obligatoriu, cu bile (albe si negre).
Dupa numararea voturilor, presedintele de sedinta anunta rezultatul votului, consemnat
in procesul-verbal incheiatde comisia de numarare a voturilor (comisie a carei competenta a
fost aprobata in sedinta comuna).
=> in sedinta comuna se adopta o hotarare privind acordarea votului de incredere care
se semneaza de presedintii celor 2 Camere al Parlamentului pentru a se proceda la numirea
membrilor Guvernului. Programul astfel aprobat devine Programul Guvernului.
In cazul neacordarii votului de incredere, Parlamentul aduce la cunostinta Presedintelui
Romaniei situatia in vederea reluarii procedurii de numire a Guvernului.
Potrivit art 85 alin (1) teza a 2-a din Constitutie, Presedintele Romaniei numeste
Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament.
Procedura de investitura pune problema momentului in care se acorda increderea:

Franta, Italia: dupa numirea prin decret de catre Presedinte a membrilor Guvernului. Astfel,
Guvernele se prezinta cu programele lor in fata Parlamentului pentru a obtine investitura dupa ce
au fost numite. Efect: Guvernele care nu au obtinut investitura trebuie sa isi dea demisia.

Romania: investitura se acorda anterior numirii Guvernului de catre seful statului, pe baza
acordarii votului de incredere de catre Parlament. Efect: Guvernul nu a fost numit, deci nu se
pune problema demisiei.
~ 90 ~

In ambele cazuri procedura de numire si investitura trebuie reluata.

Retragerea increderii se realizeaza ca urmare a votarii unei motiuni de cenzura.
B

Remanierea
Procedura de remaniere a Guvernului: art. 85 alin. (2) si (3). In caz de remaniere
guvernamentala sau de vacanta a postului, Presedintele revoca si numeste, la propunerea P-M, pe
unii membri ai Guvernului. Daca prin propunerea de remaniere se schimba structura sau
compozitia politica a Guvernului, Presedintele va putea revoca si numi, pe unii membri ai
Guvernului, numai pe baza aprobarii Parlamentului, acordata la cererea P-M.

Remanierea guvernamentala-inlocuirea unor membri ai Guvernului cu alte persoane care nu

se regasesc pe lista aprobata de Parlament, prin acordarea votului de incredere.

Structura Guvernului: P-M, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica.

Textul constitutional nu face nicio precizare cu privire la numarul de ministere sau la

nominalizarea acestora => in lipsa unor norme expres prevazute de lege, structura Guvernului
este cea aprobata prin hotarerea Parlamentului de a acorda increderea sau cea aprobata prin
hotararea Parlamentului privind schimbarea structurii Guvernului, la cererea P-M.

Compozitia politica a Guvernului priveste partidele care intra in alcatuirea Guvernului,

schimbarea compozitiei politice intervenind in situatia in care prin remanierea guvernamentala
este cooptat sau scos de la guvernare un partid politic sau mai multe.
C

Interimatul
In cazul in care calitatea de membru al Guvernului inceteaza in urma demisiei, a pierderii
drepturilor electorale, a starii de incompatibilitate, a decesului, a imposibilitatii de a-si exercita
atributiile, precum si in alte situatii prevazute de lege, Presedintele Romaniei desemneaza un alt
membru al Guvernului ca P-M sau ca ministru interimar.
Interimatul-situatia in care o persoana indeplineste, in conditiile prevazute de lege, pe o
perioada determinata, atributiile unei alte persoane care ocupa o demnitate sau o functie publica.
Interimatul functiei de ministru se refera la situatia in care conducerea unui minister este
exercitata, pentru cel mult 45 de zile, de un alt membru al Guvernului decat ministrul titular.
Interimatului se asigura intotdeauna de catre un membru al Guvernului si nu de o
persoana aflata in afara listei aprobate de Parlament. Desemnarea ministrului interimar se face pe
o perioada determinata de cel mult 45 de zile.
Desemnarea altei persoane ca P-M interimar se face pana la formarea noului Guvern, iar
in cazul imposibilitatii exercitarii atributiilor, doar pana in momentul in care P-M in functie isi
reia activitatea in Guvern.
Desemnarea altei persoane ca ministru interimar se face potrivit prevederilor art. 107
alin. (3), la propunerea P-M, doar pentru o perioada de cel mult 45 de zile in vederea asigurarii
~ 91 ~

continuitatii ministeriale pana la numirea unui ministru titular, adica pana la realizarea remanierii
guvernamentale. => in aceasta perioada de 45 de zile este necesar sa se declanseze procedura de
numire a unui nou ministru, care sa il inlocuiasca pe cel interimar

Sectiunea a 3-a: Compatibilitatea functiei (demnitatii) parlamentare cu functia (demnitatea

guvernamentala
Exista 2 tipuri de reglementare in domeniu: a compatibilitatii si a incompatibilitatii si o
a 3-a a unei reglementari nuantate, in domeniu, a functilor (demnitatilor) in cauza.
A

Sistemele de reglementare a incompatibilitatii

In unele sisteme constitutionale (SUA, Franta) exercitarea unei demnitati de ministru
este incompatibila cu exercitiul unui mandat in Parlament. Daca un parlamentar doreste sa
ocupe un post de ministru trebuie sa demisioneze din Parlament.

Sistemele de reglementare a compatibilitatii

In unele state acest sistem permite compatibilitatea (cumularea) celor 2 demnitati.
Intr-un al 3-lea sistem, ministrii nu sunt obligati sa fie si parlamentari, dar trebuie sa
indeplineasca niste conditii de eligibilitate (Liechtenstein).
Romania: potrivit Constitutiei, calitatea de membru al Guvernului este compatibila cu
cea de parlamentar. Conform art 71, calitatea de parlamentar este incompatibila cu exercitarea
oricarei functii sau demnitati publice de autoritate, cu exceptia celei de membru al Guvernului.

Argumente pentru compatibilitate:

existenta unei identitati de atitudini ale majoritatii parlamentare si guvernului;
majoritatea parlamentara si guvernul au aceeasi structura a legitimitatii, si anume majoritatea
electoratului;
se inlatura conflictele constitutionale intre puteri;
permite cunoasterea directa a programelor legislative si executive;

Argumente contra compatibilitatii:

compatibilitatea este contrara separatiei puterilor in stat;
ar fi o cale de concentrare a puterii in mana guvernului, datorita cresterii rolului executivului;
face ineficient controlul parlamentar.

Sectiunea a 4-a: Cresterea rolului executivului

In prezent, se constata o tendinta de crestere a rolului executivului ce se explica prin rolul
hotarator al partidelor politice in crearea celor mai importante institutii statale. De aceea,
guvernului i s-a rezervat posibilitatea luarii marilor decizii politice, care se traduc prin
masurile executive, legiuitorul rezervandu-si rolul de reflectie si de control al guvernului.

~ 92 ~

Declinul legislativului se manifesta prin:

Reducerea functilor traditionale-presupune in compensare cresterea rolului normativ al

executivului prin delegarea legislativa, prin initiativa legislativa, prin promulgarea legilor si prin
atributii in domeniul bugetar, dar si in domeniul controlului.
Cesionarea unor atributii sau competente- se fundamenteaza pe descentralizare (pe baza
careia unele atributii/competente sunt legal transferate colectivitatilor locale) si prin integrarea
in ansambluri supranationale (UE).
Cresterea rolului guvernului este deja institutionalizata:
seful de stat este ales prin vot universal (SUA, Franta, Romania)=> pozitie statala egala cu a
parlamentului;
b
seful guvernului este numit de catre seful de stat;
c
existenta legislatiei delegate (Franta, Romania).
a

Capitolul III
Responsabilitatea ministeriala in Romania
Responsabilitatea guvernamentala se fundamenteaza pe doua principii importante:
a Din moment ce in interiorul Guvernului (cabinetului) s-a realizat un consens asupra unei
decizii , toti membrii Guvernului sunt obligati sa o sustina;
b Inregistrarea discutiiolor facute in sedinta Guvernului este interzisa, ele fiind secrete.
Sectiunea 1. Responsabilitatea politica a membrilor Guvernului.
Din textele constitutionale si legale in domeniu rezulta cateva principii importante ale
responsabilitatii politice ministeriale in Romania:
- Guvernul raspunde politic numai in fata Camerelor reunite ale Parlamentului, pe baza
votului de incredere acordat sau nu, cu prilejul desfasurarii procedurii de investitura;
- Responsabilitatea politica a Guvenrului este doar solidara, nu si individuala, pentru
intreaga activitate;
- Responsabilitatea politica a Guvernului consta in demiterea sa ca efect a retragerii
increderii acordate de catre Camerele reunite in sedinta comuna, ca urmare a adoptarii
unei motiuni de cenzura
- In scopul realizarii procedurii constitutionale si regulamentare referitoare la motiunile de
cenzura, Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice sunt obligate sa :
Prezinte Camerelor Parlamentului si comisiilor parlamentare, implicite in
proedura in cauza de birourile permanente reunitein sedita comuna,
documentele solicitate
Sa raspunda la intrebarile sau interpelarile forulate de parlamentari,
potrivit procedurii prevazute de regulamentele Camerelor
Sa prezinte in termen de 15 zile de la data incetarii mandatului Guvernului
sau a unuia dintre membri acestuia, dupa caz, situatuia privind gestionarea
activitatii ministerelor de care au raspuns, precum si a problemelor aflate
in curs de derulare, pe baza unui protocol.
Sectiunea a 2-a. Raspunderea penalaamembrilor Guvernului.
Din dispozitiile constitutionale si din cele legale rezulta cateva reguli, cu valoare de principiu,
~ 93 ~

referitoare la aspectele de drept subtantial ale raspunderii penale a membrilor Guvernului si, pe
de alta parte, la aspectele procedurale ale acesteia.
1 Reguli referitoare la aspectele de drept substantial ale raspunderii penale a membrilor
Guvernului
- Raspunderea penala poate interveni doar pentru faptele savarsite in exercitarea functiei si
care, potrivit legii penale, constituie infractiuni, pentru ca in cazul savarsirii unor
infractiuni in afara exercitarii functiei lor, membri Guvernului raspund potrivit dreptului
penal comun;
- Constituie infractiuni, care ar putea constitui temei pentru raspunderea penala a
membrilor Guvernului, urmatoarele fapte penale savarsite in exercitarea atributiilor lor de
serviciu:
o Impiedicarea, prin amenintare sau violenta ori prin folosirea de mijloace
frauduloase, a exercitarii de buna-credinta a drepturilor si a libertatilor vreunui
cetatean;
o Prezentarea, cu rea-crdinta, de date inexacte Parlamentului sau Presedintelui
Romaniei, cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister pentru a
ascunde savarsirea unor fapte de natura sa aduca atingere intereselor statului;
o Refuzul nejustificat de a prezenta Camerei Deputatilor, Senatului sau comisiilor
permanente ale acestora, in termenul prevazut de Lege, informatiile si
documentele cerute de acestea in cadrul activitatii de informare a Parlamentului
de catre membrii Guvernului;
o Emiterea de ordine normative sau instructiuni cu caracter discriminatoriui.
o Potrivit Legii si tentativa se pedepseste.
-

In exercitarea functiei cu care au fost investiti, membrii Guvernului pot savarsi si alte
infractiuni decat cele prevazute expres de Lege si care sunt prevazute de Codul penal sau
de legi speciale;
Pedepsele care pot fi individualizate si aplicate sunt cele prevazute de Lege sau de legea
penala, in cazul altor infractiuni neprevazute de Lege;
Alaturi de pedepsele principale se poate aplica si pedeapsa complementara a interzicerii
exercitarii dreptului de a mai fi numit intr-o functie de conducere sau o demnitate publica,
pentru o perioada de la 3 la 10 ani;
Raspunderea penala a membrului Guvernului este personala, respectandu-se astfel
principiul corespunzator din dreptul comun substantial penal, chiar daca, politic,
Guvernul raspunde in mod solidar;
Raspunderea penala se poate angaja doar pentru faptele savarsite dupa depunerea
juramantului legal, pentru ca din acel moment respectivul membru al Guvernului intra in
exercitarea functiei pe care a fost numit si pana la data incetarii acesteia, in conditiile
prevazute in Constitutie.
2

Reguli referitoare la aspecte de drept procedural ale raspunderii penale a membrilor

Guvernului
Numai Camera Deputatilor, Senatul sau Presedintele romaniei au dreptul sa ceara
urmarirea penala a membrilor Guvernului. Cererea se aproba printr-o hotarare a camerei
respective, cu majoritate simpla. Cererea de incepere a urmaririi penale nu trebuie
confundata cu solicitarea pe care o poate face Parchetul, solicitare care are doar rolul de
~ 94 ~

a aduce la cunostinta Camerelor Parlamentului sau a Preseidntelui Romaniei, faptul ca un

anumit ministru a savarsit fapte penale in exercitarea atributiilor sale de serviciu.
In privinta infractiunilor comise in exercitiul functiei, punerea sub urmarire penala a
membrilor Guvernului trebuie sa se realizeze cu respectarea acelorasi norme procedurale
si dupa incetarea mandatului acestor membri.
In cazul in care Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie urmeaza sa
sesizeze una dintre cele trei autoritati pentru a cere urmarirea penala a unui membru al
Guvernului, solutia este diferentiata: a) Camerei Deputatilor sau Senatului pentru
membrii Guvernului sau fostii membri ai Guvernului care, la data sesizarii, au si calitatea
de deputat sau senator; b) Presedintelui Romaniei- pentru membrii Guvernului sau fostii
membri ai Guvernului care, la data sesizarii, nu au calitatea de deputat sau de senator.
Masura de protectie nu este reglementata ca imunitate guvernamentala ci conditionarea
dreptului de a cere urmarirea penala pentru fapte savarsite in exercitiul functiei; are
caracterul obiectiv al unei garantii constituionale de ordin procedural, menita sa
ocroteasca interesul public(realizarea actului de guvernare)
Dezbaterea proiectului de cerere pentru inceperea urmaririi penale a unui membru al
Guvernului, care este si parlamentar, se efectueaza in Camera din care face parte
ministrul in cauza pe baza unui raport intocmit de o comisie permanenta/speciala de
ancheta. Proiectul se trimite spre examinare si Comisiei Juridice care trimite un alt raport
Camerei. Biroul permanent al Camerei va inscrie, cu prioritate, pe proiectul ordinii de zi
problema proiectului , iar Presedintele va fi instiintat. Prezenta membrului respectiv la
dezbateri este obligatorie (in cazul imposibilitatii obiective , se va fixa un nou termen).
Dupa dezbateri, proiectul de cerere se supune la vot , care este exercitat cu bile, si poate fi
adoptat cu votul majoritaii simple a parlamentarilor. ( sunt aplicabile regulile procedurale
referitoare la desfasurarea sedintelor si cele privind procedura de vot in Camerele
Parlamentului)
In cazul in care cererea a fost adoptata sau decizia in legatura cu o asemenea cerere a fost
luata, presedintele Camere/Presedintele Romaniei va adresa ministrului justitiei cererea
de incepere a urmaririi penale. Presedintele va fi instiintat in cazul unui membru al
guvernului care este si parlamentar in privinta suspendarii din demnitatea publica de
ministru.daca va fi trimis in judecata penala , va fi instiintat in vederea suspendarii
obligatorii.
Urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul de pe langa ICCJ sau de catre DNA in
functie de infractiunea savarsita . judecata se efectueaza de catre ICCJ
In toate cazurile in care cel in cauza este chiar ministrul justitiei, toate procedurile pe care
acesta din urma le poate face sunt realizate de primul-ministru.

Titlu XX
Institutia sefului de stat
Capitolul I
Consideratii generale privind instituia sefului de stat. Evolutia instituitiei de stat in Romania.
Sectiunea 1.Consideratii generale privind institutia sefului de stat.
Colectivitatile umane au cautat sa aiba un sef , iar colectivitatile statale, un sef de stat. Aceasta
institutuie a cunoscut o evolutie a formelor, structurilor, imputernicirilor, protocoalelor si a fost
organizata unipersonal si colegial. Terminologic sefii statului s-au numit regi, principi, regenti,
emiri, imparati, presedinti etc.
Teoria unicitatii puterii si cea a separatiei/echilibrului puterilor in stat explica institutia sefului se
~ 95 ~

stat si a locului sau in organizarea statala.

Unicitatea presupune crearea organelor puterii de stat, categorie necunoscuta in sistemul
separatiei puterilor, seful de stat fiind incadrat in aceasta categorie alaturi de parlament.
Teoria separatiei puterilor, inncadreaza seful de stat, de regula, in puterea executiva. Nuantari
apar in formele de guvernamant monarhice unde seful statului face parte din legislativ, executiv
si din autoritatea judecatoreasca( chiar si asa monarhul este considerat seful statului care conduce
executivul)
Poporul detine puterea politica, el incredinteaza exercitiul acesteia autoritatilor reprezentative,
motiv pentru care se poate explica relatia popor-parlament-sef de stat.
Sectiunea a 2-a. Evolutia institutiei sefului de stat in Romania
In istoria statala romaneasca au existat trei categorii de sef de stat : domn, rege si presedinte.
(intr-o anumita perioada demnitatea de sef de stat a avut caracter colegial)
Domnul a fost considerat sef de stat sub imperiul constitutiilor de la 1864 si 1866( pana in 1881)
Regele a fost seful statului roman sub imperiul constitutiilor de la 1866(dupa 1881) pana la 30
decembrie 1947. In baza legii nr.363/1947 se instaureaza un sef de stat colegial (prezidiul
Republicii)
Costitutia din 1948 incredinteaza functia de sef de stat unui alt organ colegial , Prezidiul Marii
Adunari Nationale , apoi a fost inlocuit prin Consiliul de stat.
In anul 1974 s-a creat functia de presedinte de republica, indeplinita de o singura persoana..
Ulterior se creaza functia de presedinte al consiliului caruia i se incredinteaza atributiile de sef de
stat. In 1990 functia de sef de stat este incredintata Presedintelui Romaniei, ales prin vot
universal, egal, direct, secretsi liber exprimat, solutie consacratasi in Costitutia atuala a
Romaniei.

Capitolul 2
Rolul, functiile si atributiile sefului de stat
Sectiunea 1: Rolul,functiile si atributiile sefului de stat in alte sisteme
Constitutionale decat cel romanesc
Atributiile sefului de stat depind de structura, functiile si raporturile dintre puterile publice,
garantiile contitutionale, durata mandatului organelor reprezentative, modul de desemnare a
sefului de stat, responsabilitatea acestuia. (Ioan Muraru)

A. Franta:
In Franta, presedintele republicii are 3 functii:
de reprezentare (pe plan intern si extern).

de aparare (in calitate de garant) al independentei nationale, al respectarii si a

independentei justitiei (in calitate de pazitor al Constitutiei).

de arbitraj (asigura functionarea puterilor publice si continuitatea statului).

In Franta, presedintele are urmatoarele atributii:

~ 96 ~

Numeste si revoca pe primul-ministru, si la propunerea acestuia pe ministri.

Prezideaza Consiliul de Ministri la care participa.

Promulga legile.

Poate dizolva Adunarea Nationala

Acrediteaza ambasadorii. Primeste scrisorile de acreditare ale ambasadorilor altor state in

Franta

Acorda gratierea individuala.

Numeste in functii publice, civile si militare.

B. S.U.A
In S.U.A, presedintele are urmatoarele atributii:
Incheie tratate.

Numeste ambasadori ai S.U.A in alte state si primeste scrisorile de acreditare ale

ambasadorilor altor state in S.U.A

Numeste ministri, consuli, judecatori la Curtea Suprema, anumiti functionari superiori.

Acorda mandate de senatori in conditiile prevazute de Constitutie.

Aproba si semneaza legile.

Exercita dreptul de veto.

Poate sa convoace ambele Camere sau una din ele si sa le suspende activitatea pana la
data pe care o socoteste corespunzatoare.

Supravegheaza aplicarea corecta a legilor.

C. Suedia
In Suedia, atributiile sefului de stat sunt de ordin ceremonial.
Exista asemanari si deosebiri in ceea ce priveste atributiile sefului de stat intre sistemele
~ 97 ~

constitutionale.
Deosebiri:
1. In ceea ce priveste semnarea legilor (promulgare, aprobare, sanctionare)

Numai presedintele S.U.A. aproba legile sau nu, exercitand sau nu dreptul sau de veto
si ca urmare legea intra sau nu in vigoare, iar aprobarea pare a nu fi obligatorie.
Promulgarea poate doar sa fie amanata, dar este obligatorie si este intalnita in alte state.
Sanctionarea legii nu este obligatorie si mai mult, in cazul in care nu este data, legea nu
mai exista.

2. In ceea ce priveste politica externa

In unele state, seful de stat poate doar incheia tratate negociate de guvern, fara
nicio aprobare (Romania) sau daca un numar de senatori este de acord cu aceasta
(S.U.A)
In alte state, seful de stat negociaza, dar si incheie tratate (Franta)
In Maroc seful statului poate sa ratifice tratate

3. Diferente apar si in ceea ce priveste posibilitatea delegarii unor atributii ale sefului
statului (Algeria), dar si inexistenta unei astfel de delegari (S.U.A)
4. Exista o serie de diferente in ceea ce priveste initiativa legislativa care, de regula, nu
apartine sefului. In Algeria, insa, seful statului are initiativa legislativa.
5. In ceea ce priveste dizolvarea parlamentelor:

In Romania dizolvarea se poate dispune de seful statului ,dar in conditii foarte

restrictive.

In alte state (S.U.A) dizolvarea nu se poate face in legatura cu nicio Camera.

In unele state (Marea Britanie) un rol foarte mare in dizolvarea camerei populare il are
primul-ministru.

Diferente pot aparea si in ceea ce priveste contrasemnarea actelor sefului statului,

referitoare la tipul actelor, pentru care se aplica aceasta procedura.

Atributiile sefului de stat ar putea fi urmatoarele :

Reprezentarea statului.
Semnarea tratatelor.
Aprobarea unor acte normative elaborate de anumite organe de stat.
Prezidarea sedintelor unor organe de stat etc.
~ 98 ~

Acordarea unor calitati si titluri.

Numiri in functii superioare.
Acordarea gratierii.
Proclamarea starii de asediu sau de urgenta.
Primirea scrisorilor de acreditare.

Aceasta enumerare nu este limitativa, ea fiind deosebit de utila si pentru stabilirea domeniilor in
care seful de stat intervine prin acte juridice cu carcater normativ sau individual (Ioan Muraru)
Sectiunea a-2-a:Rolul,functiile si atributiile presedintelui Romaniei
Functiile presedintelui : ( art 80 si art 92,al 1 )
-reprezinta statul in relatiile interne si externe pe care acesta le are
-este garantul independentei nationale,al unitatii si integritatii teritoriale a tarii
-vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice(exercita functia
de mediere intre puterile statului si intre stat si societate)
-este comandantul fortelor armate
-este presedintele Consiliului Suprem de Aparare a Tarii
Atributiile prsedintelui prevazute de Constitutie:
-atributii privind legiferarea (art 77 si art 146 lit, a)
-atributii privind organizarea si functionarea autoritatilor si institutiilor publice(art 80 al 2,art 8688 si art 90)
-atributii privind legea ,formarea,avizarea formarii,numirea sau revocarea unor autoritati si
institutii publice (art 85,art89,art 125,art 134,art 142 al 2,art 94 lit c)
-atributii privind domeniul apararii tarii si asigurarii ordinii publice (art 92 al 2,art 93 al 1)
-atributii in domeniul politicii externe(art 91)
-alte atributii(art 94)

Capitolul 3
Desemnarea sefului de stat
Sectiunea 1:Desemnarea sefului de stat pe cale ereditara
In Imperiul Roman ,dinastiile nu au fost niciodata admise,in mod oficial,imparatii nu
aveau puteri ereditare si erau considerati oameni alesi de destin.
Explicatia consta in faptul ca nu se putea limita alegerea ,pe care o facea Dumnezeu la o
singura familie si astfel erau limitate si ambitiile suveranilor.De aceea,monarhii incercau
asocierea la carmuire a propriilor copii,dar erau importante si faptele militare ale
acestora.Astfel au aparut dinastiile.
Din punctul de vedere al devolutiunii monarhice,mostenitorul monarhului devenea sef de stat sau
monarhul il numea pe cel ce-I va succeda la tron.Seful de stat este desemnat aproape autonom,pt
~ 99 ~

ca nu exista competitie pt a se compromite linistea si siguranta statului.

Unde exista forma de gurnemant monarhica,parlamentele intervin in desemnarea viitorului
monarh in situatia in care se schimba dinastia sau pt depunerea juramantului de catre viitorul sef
al statului.Rolul parlamentului este nesemnfificativ,cu exceptia Poloniei,unde regii au fost
alesi.Ca si seful de stat,si ordinea de succesiune la tron se supune acelorasi regulisi proceduri
cutuminare sau constitutionale.
In prezent ,in unele monarhii(Spania,Belgia,etc)parlamentul numeste un succesor la tron (daca
mai exista),daca nu aproba schimbarea dinastiei.

Sectiunea a-2-a:Alegerea sefului de stat de catre parlament

Parlamentul este intr-o pozitie supraordonata fata de executiv,pt ca acesta il desemneaza pe
seful de stat.Exista 3 sisteme pt desemnarea sefului de stat de catre parlament:
1)ales direct de parlament(Grecia,Israel)
2)cel in care parlamentul alege organe colegiale ca sefi de stat(state socialiste)
3)cel din Elvetia:
-Constitutia federala elvetiana nu prevede niciun capitol in care sa fie reglementata institutia
sefului de stat sau presedinte federal al Elvetiei.
-se reglementeaza guvernul ,fiind cea mai inalta autoritate de guvernare si executiva a
Confederatiei,iar presedintele este presedintele guvernului federal ,fara sa prevada vreo
indatorire sau vreun drept al presedintelui Confederatiei si fara a-l declara pe presedintele
guvernului federal ca sef de stat.
-seful colegial al statului este guvernul federal ,iar presedintele acestuia indeplineste si
misiunea ,protocolara,de a fi presedintele Confederatiei elvetiene (fara a putea fi desemnat si
denumit seful statului).O astfe de idee rezulta din prevederile Constitutiei Federale unde sunt
prevazute atributiile guvernului federal care sunt pur executive si intre care sunt incluse si
atributiile specifice unui sef de stat.Intre acestea incluzandu-se si cea pe care o are guvernul
federal ,de a conduce relatiile externe si de a reprezenta Elvetia in exterior
Alegerea sefului de stat de catre un colegiu electoral
In statele in care este utilizat un astfel de sistem (Germania, Italia, SUA, Coreea de Sud, India),
colegiul electoral este ales prin vot universal si este format din electori.
S.U.A.
Fiecare stat federat va desemna un nr de electori egal cu numarul total al senatorilor si al
reprezentantilor. Desemnarea se face intr-o zi stabilita de Congres, acelasi pt intreg teritoriul
SUA, cei alesi formand Colegiul de electori. Acesti electori se vor intruni in statele in care au
~ 100 ~

fost numiti si vor vota prin buletine de vot pt 2 persoane, dintre care una va locui in acelasi stat
cu electorii. Cel care va obtine cel mai mare numar de voturi va fi declarat presedintele SUA, iar
cel ce obtine numarul de voturi imediat inferior (dar de la acelasi partid politic) va fi declarat
vicepresedinte SUA.
Procedura de declarare:
- In fiecare stat, electorii intocmesc cate o lista cu numarul persoanelor care au votat si cu
numarul de voturi obtinute de fiecare persoana pentru care s-a votat. Persoana care obtine
majoritatea absoluta va deveni presedinte.
- Daca mai multe persoane au acelasi numar de voturi sau niciuna nu a obtinut majoritatea
absoluta, Camera Reprezentantilor il va desemna pe presedinte dintre primele 5 persoane
care au obtinut cel mai mare numar de voturi.
- Daca doua sau mai multe persoane obtin acelasi numar de voturi (numar imediat inferior
numarului de voturi ale presedintelui), vicepresedintele va fi stabilit de Senat.
ITALIA Presedintele e ales de Parlament in sedinta comuna a membrilor sai la care
participa 3 delegati ai fiecarei regiuni. Alegerea are loc prin scrutin direct, cel ce obtine
2/3 din voturi devenind presedinte. Se pot organiza doar 3 tururi, in ultimul fiind
suficienta majoritatea absoluta.
GERMANIA-Presedintele e ales de Adunarea Federala la care se adauga un numar egal
de persoane din reprezentantii fiecarui land. Va fi ales cel care a obtinut majoritatea
absoluta a membrilor Adunarii federale. Daca nu e indeplinita aceasta conditie, in 2
tururi, e ales cel care intruneste in al treilea tur cel mai mare numar de voturi.

Alegerea sefului de stat prin vot universal

Se realizeaza in statele in care executivul este dualist. In Bolivia, spre exemplu, daca in
urma alegerii nu este intrunita majoritatea legala, alegerea se face de catre Parlament.

Durata mandatului sefului de stat. Numarul mandatelor.

Proceduri, solemnitati, protocol
In statele in care forma de guvernamant este monarhia, mandatul este pe viata.
In statele in care forma de guvernamant este republica, mandatul este limitat, stabilirea
numarului mandatelor sefului de stat fiind o problema doar a acestor state. De regula, aceeasi
persoana poate ocupa functia de sef de stat pentru cel mult doua mandate.
In Romania, durata mandatului este de 5 ani (art.83, Constitutie). Durata mandatului
poate fi prelungita prin lege organica, in caz de razboi sau catastrofa. Exercitarea mandatului se face
pana la depunerea juramantului de noul presedinte.
In Romania se aplica regula celor doua mandate care pot fi indeplinite de presedinte, mandate ce pot
fi succesive (art.81, Constitutie)
~ 101 ~

Curtea Constitutionala a hotarat in mai multe randuri ca orice judecata cu privire la logica,
semnificatia si implicatiile unor texte ce privesc institutia presedintelui Romaniei se analizeaza si
interpreteaza incepand cu situatiile care apar dupa intrarea ei in vigoare, stabilindu-se ca textul
art.81 alin.(4) isi gaseste aplicarea numai pentru viitor.
-

Investirea unei persoane in calitate de sef al statului presupune depunerea unui juramant.
In Romania, alegerea Presedintelui se valideaza de Curtea Constitutionala, iar apoi se
depune juramantul in fata Camerei Deputatilor si Senatului, in sedinta comuna.. Astfel, in
24 de orede la validarea rezultatelor alegerilor pentru Presedintele Romaniei, prin
hotarare, de catre Curtea Constitutionala, presedintii celor doua camere convoaca pe
parlamentari in sedinta comuna pentru ca presedintele ales si validat sa depuna
juramantul (care are caracter solemn). Sedinta comuna e prezidata de presedintii
Camerelor Parlamentului. Unul dintre accestia anunta scopul sedintei si apoi da cuvantul
presedintelui Curtii Constitutionale pentru a prezenta hotararea de validare a rezultatelor.
Apoi, candidatul validat este invitat sa depuna juramantul, depunere consemnata intr-o
declaratie a Parlamentului, prin care acesta ia act de inceperea exercitarii mandatului de
presedinte. Efectul depunerii juramantului este inceperea exercitarii demnitatii de
presedinte.
Aceeasi procedura se aplica si in cazul constatarii indeplinirii conditiilor pentru
interimatul calitatii de presedinte.

Consideratii generale privind raspunderea sefului de stat

-

Raspunderea sefului statului nu este recunoscuta in formele de guvernamant monarhice.

Procedura nominalizarii avea ca efect doar stabilirea persoanei insarcinate cu aducerea
la indeplinire a actului juridic sanctionat de monarh.
In forma de guvernamant republica, seful statului nu e in afara responsabilitatii, chiar in
conditiile existentei contrasemnaturii (echivalentul procedurii nominalizarii), raspunderea
putandu-se angaja pt alte motive decat cele referitoare la actul normativ contrasemnat
Sefii de stat se bucura de imunitate. In Romania, presedintele se bucura de imunitate in
conditiile prevazute pt parlamentari (inexistenta raspunderii pentru voturile sau opiniile
politice exprimate in timpul mandatului si inviolabilitatea)
Presedintele se bucura de imunitate absoluta si de imunitate relativa. Pe cale de
consecinta, presedintele poate fi urmarit si trimis in judecata penala sau poate fi parte
intr-un proces civil, ca orice cetatean roman.

~ 102 ~

Capitolul V- Raspunderea politica a sefului de stat

Sectiunea 2- raspunderea politica a Presedintelui Romaniei
Se angajeaza in temeiul art 95 din Constitutie, pentru fapte grave prin care se incalca Constitutia.
Aceasta apartine si Presedintelui interimar (98).
Caracterul grav sau nu al faptelor se stabileste de catre cele doua Camere in sedinta comuna in
care se dezbate propunerea de suspendare si se consemneaza propunerea astfel adoptata.
Raspunderea politica se angajeaza potrivit unei proceduri prevazute de Constitutie, si se
desfasoara in doua etape:
I. Etapa pentru suspendare
Presedintele poate fi suspendat din functie de Camerele Parlamentului reunite in sedinta comuna,
daca a savarsit unele fapte grave prin care au fost incalcate prevederile Constitutiei.
Procedura pentru suspendare este prevazuta in articolele 66-70 din Regulamentul sedintelor
comune ale celor doua camere. Etape:
1. Formularea propunerii de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor, care se
depune concomitent la cele doua birouri permanente si care este apoi comunicata neintarziat
Presedintelui, sub semnatura presedintilor celor doua camere, cu precizarea datei si a locului
sedintei comune.
2. Se prezinta propunerea de suspendare la data stabilita, se asculta explicatiile Presedintelui si se
consulta parlamentarii daca exista date suficiente pentru a fi sesizata Curtea Constitutionala, iar
in caz contrar se constituie o comisie comuna de ancheta cu majoritatea absoluta.
- In prima situatie- propunerea este trimisa la CCR de catre presedintele sedintei,
mentionandu-se termenul in care aceasta trebuie sa emita avizul consulativ. In termen de 24 de
ore de la primirea avizului, Camerele se reunesc pentru a hotari. Presedintele poate lua cuvantul.
- In cea de a doua situatie- raportul intocmit de aceasta (in termenul stabilit la sedinta
comuna) se trimite spre consultare catre CCR, impreuna cu termenul pana la care aceasta trebuie
sa emita avizul consultativ.
3. Pentru a fi luata hotararea de suspendare, propunerea trebuie votata de majoritatea
parlamentarilor. Votul este secret, cu bile, iar hotararea se comunica Presedintelui in termen de
48 sub semnatura presedintilor camerelor, precum si Guvernului, pentru a se trece la cea de a
doua etapa. Procedura se aplica si Presedintelui interimar.
II. Etapa pentru demitere
Potrivit art 95, daca propunerea de suspendare este votata, atunci se va organiza un referendum
pentru demiterea acestuia in 30 de zile. Etape:
1. Initierea proiectului de hotarare privind stabilirea obiectului si a datei referendumului. Aceasta
trebuie sa cuprinda data si obiectul referendumului, caracterul sau obligatoriu, intrebarea la care
trebuie sa raspunda alegatorii cu da/nu, procedura de urmat de catre Parlament in cazul in care
CCR a stabilit ca nu au fost indeplinite conditiile de valabilitate reglementate de lege, perioada
campaniei electorale, procedura de repartizare a timpilor de antena si necesitatea constituirii a
unei comisii parlamentare speciale.
2. Dezbaterea hotararii trebuie sa urmeze regulile procedurii legislative obisnuite sau de urgenta,
conform aprobarii date de camerele parlamentului, la propunerea birourilor permanente reunite.
Adoptarea se face cu votul majoritatii membrilor prezenti.
3. Demiterea este aprobata daca a intrunit, in favoarea ei, majoritatea voturilor valabil exprimate
ale cetatenilor.
~ 103 ~

4. CCR confirma rezultatele referendumului, iar masura demiterii intra in vigoare de la data
publicarii ei in Monitorul Oficial.

Sectiunea 3- Raspunderea juridica penala, administrativa si civila a

Presedintelui Romaniei
A Raspunderea penala- se angajeaza in conditiile articolului 96 din Constitutie. Aceasta se
desfasoara tot in doua etape:
1. Punerea sub acuzare penala - aceasta se face prin votul a 2/3 din parlamentari, la
propunerea majoritatii lor, daca se constata infractiunea de inalta tradare.
In cazul in care parlamentul a votat propunerea, presedintele este suspendat de drept. Procedura
este reglementata de art 60-65 din regulamentul sedintelor comune:
Procedura se declanseaza pe baza unei cereri semnate de cel putin 1/3 din parlamentari,
care trebuie sa contina descrierea faptelor si incadrarea juridica a acestora. Dupa primirea
cererii birourile permanente il vor informa pe Presedinte.

In cadrul sedintei de dezbatere a propunerii preseditele de sedinta ii va informa pe

parlamentari despre continutul cererii si se va proceda la formarea unei comisii speciale
de ancheta, care va prezenta un raport asupra celor constatate intr-un termen stabilit in
sedinta comuna.

In termen de 48 de ore de la depunerea raportului la birourile permanente, camerele se

reunesc pentru a il examina si dezbate. Presedintele are dreptul sa se apere in aceste
dezbateri. La sfarsitul lor, se va vota cu bile.

Daca s-a hotarat punerea sub acuzare presedintii camerelor vor solicita de indata procurorului
general de pe langa ICCJ sa o sesizeze.
2. Judecarea de catre ICCJ:
S-au ridicat doua probleme in privinta expresiei "inalta tradare"- care este continutul sau si cine il
stabileste.
In privinta continutului, Constitutia nu il prevede, insa alte constitutii o fac (vezi pg 584).
Asadar, delimitarea acestui continut trebuie facuta de parlament, in cadrul procedurii de
punere sub acuzare sau, eventual printr-un cod penal.

Odata determinat continutul expresiei ICCJ va constata, din probele administrate, daca
faptele savarsite constituie infractiunea definita de cele doua camere.

In cazul in care presedintele a fost condamnat, de la data ramanerii definitive si

irevocabile a hotararii de condamnare, acesta este demis de drept. Daca, insa ICCJ nu il
condamna, suspendarea de drept trebuie sa inceteze.

B. Raspunderea civila si administrativa - se angajeaza in aceleasi conditii ca pentru orice alt

cetatean al Romaniei.
~ 104 ~

Sectiunea 4- actele sefului de stat

Actele prin care seful de stat isi exercita atributiile se numesc decrete si pot avea caracter norativ
sau individual. Acestea trebuie publicate in monitorul oficial sub sanctiunea inexistentei acestora.
Decretele trebuie contrasemnate, cel care contrasemneaza luandu-si raspunderea indeplinirii
prevederilor actului contrasemnat.
Contrasemnarea este o masura de valabilitate a actului, prevazuta de Constitutie in art 100 alin
(2).
Titlul XXI- Autoritatea judecatoreasca
Capitolul I- Specificul justitiei
Terminologic, denumirea de autoritate judecatoreasca evoca foarte clar justitia ca activitate si ca
sistem de organe de stat.
In ceea ce priveste specificul justitiei, prin justitie, in mod traditional se intelege sistemul
organelor judecatoresti, dar si activitatea de solutionare a proceselor (civile, administrative,
comerciale, penale, etc.) prin care se face dreptate.
In timp, justitia si-a imbogatit continutul in sensul realizarii principiului legalitatii, aparand astfel
controlul constitutionalitatii legilor si contenciosul administrativ. De asemenea, s-au dezvoltat si
alte activitati prin care se face dreptate, realizate de alte organisme decat instantle judecatoresti,
care insa utilizeaza aceleasi proceduri. Pentru a se lega aceste activitati cu justitia, in doctrina se
utilizeaza denumirea de activitate jurisdictionala.
Functiile si atributiile justitiei au fost incredintate unor autoritati publice distincte, investite cu
competenta corespunzatoare specificului ei, care ii dau eficienta. Aceste autoritati sunt instantele
judecatoresti, organizate intr-un sistem al lor, si trebuie sa fie independente fata de orice alte
autoritati publice.
Justitia este o activitate de judecata, de rezolvare a litigiilor in litera si spiritul constitutiei,
legilor, obiceiurilor, etc.. Judecatorul care infaptuieste justitia cauta sa afle adevarul, spunandu-se
despre esenta actului de justitie ca aceasta rezida in "cantarirea pretentiilor aflate in conflict.
In urma judecatii se dau hotarari care trebuie sa fie respectate si executate de catre cetateni si
autoritatile publice, pentru ca, daca acestea sunt definitive si irevocable, sunt titluri executorii.
Ansamblul judecatilor de valoare prin care se solutioneaza procesele, indiferent de felul lor,
formeaza jurisprudenta, care limpezeste sau explica textele normative mai greu de inteles.
Intrebarii pana unde poate merge jurisprudenta in interpretarea textelor legale I s-a oferit un
raspuns de catre CCR, prin decizia nr. 838 din 27 mai 2009, in care se statua ca in activitatea de
interpretare a legii judecatorul trebuie sa realizeze un echilibru intre litera si spiritul legii, intre
exigentele de redactare si scopul urmarit de legiuitor, fara a avea competenta de a legifera, prin
substituirea autoritatii competente in acest domeniu.
(am scos fragmentul cu interpretarea constitutiei)
In doctrina de specialitate au fost scoase in evidenta corelatiile dintre justitie si adevar si dintre
justitie si echitate, dintre conceptele morale si cele ale justitiei. In sistemele de drept de influenta
franceza, judecatorului ii este cerut de catre principiul infaptuirii justitiei sa se supuna numai
legii, iar in unele sisteme si moralei sau echitatii. In toate sistemele, insa, judecatorul trebuie sa
sa supuna si convingerilor sale intime, care pot echivala cu aplicarea regulilor morale.
In ceea ce priveste legatura dintre notiunea de autoritate judecatoreasca cu cea de putere
~ 105 ~

judecatoreasca, consiferam ca cea de a doua nu are corespondent in realitatea actuala, puterile

statului fiind concentrate intr-una singura, puterea politica (a poporului) dupa Revolutia franceza.
Ca urmare, in prezent nu mai exista puteri ale statului, ci doar functii.
Nota (Matei) - specificul justitiei, consider eu, este o sectiune in care este multa vorba inutila,
din care nu prea am stiut ce sa selectez, sau cum. Va sugerez sa va aruncati ochii putin si prin
carte.
Individualizarea justitiei
Sectiunea 1. Principiile Constitutionale de realizare a justitiei
Intr-un sistem de drept exista: -principii aplicabile intregului sistem de
drept
-principii proprii justitiei
-principii specifice diferitelor categorii de
jurisdictii
Legat de acestea, este important de amintit institutia de drept a
analogiei dreptului, intrucat ea permite aplicarea unor principii de drept, in
situatii pentru care normele tac.
PRINCIPII:
1
legalitatii (art 126, art 23 alin. 12, art 73 alin. 3 lit. H
Constitutie) este de esenta statului de drept (2 aspecte): legalitatea
instantelor de judecata + legalitatea infractiunilor si pedepselor. Primul
aspect-> justitia poate fi indeplinita numai de autoritatile carora constitutia
si legile le recunosc asemenea calitati in limita competentei si cu procedura
prevazuta de lege. Al doilea aspect-> nu exista infractiune si pedeapsa decat
daca sunt prevazute de lege, iar aplicarea unei pedepse nu se poate face
decat in conditiile legii.
2
Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti( art 124 alin.
2) este o aplicare a principiului constitutional al egalitatii in fata legii si a
autoritatilor publice a cetatenilor
- presupune ca pentru toti cetatenii sa existe o singura
justitie, ca acestia sa fie judecati de aceleasi instante
- art 126, alin. (5) :,,Este interzisa infiintarea de instante
extraordinare, dar nu si a unor instante sau sectii speciale( ex: alin (6)
prevede reglementarea controlului judecatoresc al actelor administrative ale
autoritatilor publice pe calea contenciosului administrativ
- presupune folosirea in spete similare a acelorasi reguli procedurale si
acordarea drepturilor procesuale, in mod egal, tuturor participantilor
- caracterul impartial a fost impus de necesitatea eradicarii coruptiei si de
subiectivismul unor judecatori, ambele creand premisele pronuntarii unor
hotarari care dau dovada de partialitate si nu de impartialitate

~ 106 ~

3
folosirea limbii oficiale, a limbii materne si a interpretului in
justitie ( art. 128)
- este conform cu art. 13 din Constitutie, potrivit caruia in Romania limba
oficiala este limba romana; asadar, procedura judiciara se desfasoara in
limba romana, de regula
- Constitutia prevede o exceptie referitoare la persoanele care apartin
minoritatilor nationale, la cetatenii straini si la apatrizi
- cetatenii care apartin minoritatilor national au dreptul sa se exprime in
limba materna in fata instantelor judecatoresti; statul va trebui sa faca o
serie de cheltuieli pentru folosirea limbii materne in instanta, dar acestea nu
trebuie sa aiba caracter suplimentar si nici sa impiedice buna administrare a
justitiei; aceste cheltuieli sunt necesare, deoarece nu poate exista o buna
administrare a justitiei cat timp partile nu pot vorbi in instanta,in limba lor
materna, pentru ca nu cunosc limba romana; folosirea de interpreti sau
taducatori este reglementata prin lege
- cetatenii straini si apatrizii, care nu vorbesc si nu inteleg romana, au dreptul
de a lua la cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului, de a vorbi in
instanta si de a pune concluzii prin interpret( in procesele penale acest drept
este asigurat gratuit)
4
Dreptul la aparare( art. 24) acceptiune larga, cuprinde totalitatea
drepturilor si regulilor procedurale care ofera persoanei posibilitatea de a se
apara impotriva acuzatiilor ce i se aduc, de a contesta invinuirile si de a
scoate la iveala nevinovatia sa, in procesele penale. In celelalte procese,
cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care ofera partilor
posibilitatea de a-si valorifica pretentiile sau de a dovedi netemeinicia sau
nelegalitatea pretentiilor adversarului, incluzand posibilitatea folosirii
avocatului( Ioan Muraru)
- acceptiune restransa, cuprinde doar pisibilitatea folosirii avocatului
- art 24. alin. (2)--> partile intr-un proces au dreptul de a fi asistate de un
avocat ales sau numit din oficiu (in unele procese asistenta unui avocat fiind
obligatorie, daca partea nu si-a ales un avocat, autoritatea publica
competenta are indatorirea de a desemna unul pentru apararea pesoanei in
cauza); ex: procesele penale cu invinuiti sau inculpati minori
- in continutul dreptului la aparare mai sunt cuprinse: dreptul
acuzatului de a fi informat in cel mai scurt timp, intr-o limba pe care o
intelege si in detaliu, despre natura si motivele acuzatiei; dreptul persoanei
in cauza de a dispune de timp si de inlesnirile necesale pregatirii apararii
sale; dreptul persoanei de a fi prezenta la propriul sau proces si de a se
apara singura sau prin avocat; dreptul pesoanei de a fi informata in proces
asupra necesitatii sale; dreptul persoanei de a fi audiati martorii acuzarii si
de a obtine audierea martorilor apararii in aceleasi conditii; asistenta gratuita
din partea unui interpret; dreptul persoanei de a nu fi silita sa marturiseasca
imptriva ei insasi sau de a se recunoaste vinovata; dreptul la recurs si
dreptul tinerilor la o procedura adecvata
Constitutia nu permite niciun fel de limitari specifice ale exercitarii acestui
drept
~ 107 ~

5
Folosirea cailor de atac si caracterul public al dezbaterilor in
fata instantelor judecatoresti (art 127 si 129)- impotriva hotararilor
judecatoresti, pronuntate in fond, partile din proces si Ministerul Public pot
exercita caile de atac reglementate de lege; nici legea, nici doctrina nu au
definit notiunea de grad de jurisdictie
-art 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia europeana pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale--> in procesele penale, orice
persoana condamnata are dreptul sa ceara examinarea condamnarii sale de
o jurisdictie superioara, in conditiile stabilite de legea nationala;
obligativitatea reglementarii unor cai de atac si dreptul cetatenilor de a le
folosi, privesc doar procesele penale
- Constitutia prevede ca dezbaterile in fata instantei trebuie sa fie publice,
asigurandu-se aplicarea principiului european al transparentei, indiferent in
ce faza se afla procesul
6
Prezumtia de nevinovatie(art. 23 alin. 11 )
7
Independenta judecatorului si supunerea lui numai legii(art
124, alin. 3)- independenta judecatorului si cea a justitiei sunt numai
aparent sinonime, intrucat justitia este infaptuita de judecator(Ion Deleanu)
-orice imixtiune a legislativului, a executivului ori din alte parti in opera de
infaptuire a justitiei este inadmisibila
-in activitatea sa, judecatorul se supune numai legii si constiintei sale;
independenta judecatorului si a justitiei tine de separatia si echilibrul
puterilor in stat
-regulile constitutionale cuprin garantii ale independentei judecatorilor:
conditii de recrutare, inamovibilitatea si incompatibilitatea, avansarea si
controlul activitatii
- recrutarea judecatorilor (mai multe sisteme) alesi, prin vot
popular(SUA); nu este considerat eficient, fiindca judecatorii trebuie sa se
alinieze platformelor si partidelor politice care ii propun pentru a fi alesi
- prin concurs(considerat cel mai potrivit)
- numiti de executiv
- in Romania, judecatorii stagiari se numesc de catre ministrul justitiei; art
125, alin. (1)-> judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt
inamovibili; in prezent, nu mai este constitutional ca un procuror numit
potrivit Constitutiei de seful statului, sa fie ,,promovat, transferat'' judecator,
fara ca acesta sa fi fost numit in aceasta calitatea de Presedintele Romaniei.
- judecatorul nu poate fi revocat, retrogradat, transferat pe un post
echivalent sau avansat fara consimtamantul lui; inamovibilitatea pune pe
magistrati la adapost de orice revocare si transferare impusa, in afara
situatiilor de savarsire a unor greseli foarte grave(art 134, alin 2)
- art 125, alin 3-> functia de judecator este incompatibila cu orice functie
publica/privata, cu exceptia funciilor didactice din invatamantul
superior(contribuie la garantarea independentei judecatorilor)
- art 125, alin 1-> avansarea trebuie sa aiba in vedere 2 reguli: -sa se
face numai de corpul magistratilor(CSM)
- sa existe o limitare a numarului treptelor, in care se face
~ 108 ~

avansarea, precum si a consecintelor avansarii

- controlul hotararilor judecatoresti trebuie efectuat numai de instante
judecatoresti si numai dupa proceduri jurisdictionale, legal stabilite

Sectiunea a 2 a. Identificarea organelor judecatoresti

Organele judecatoresti sunt: -instantele judecatoresti(art 126)

Ministerul Public( art 131 si 132), care cuprinde procurorii

organizati in parchete si care intra in categoria magistratilor

CSM(art 133 si 134), autoritate publica creata in vederea exercitarii

a 2 funcii prevazute de Constitutie
A. Sistemul instantelor judecatoresti-> judecatorii, tribunale, curti
de apel(de district/circuit) si curti supreme(inalte curti)
in Romania(art 126, alin 1), justitia se realizeaza de Inalta Curte de Casatie si
Justitie si celelalte instante judecatoresti, stabilite de lege si care sunt
judecatoriile, tribunalele si curtile de apel

Constitutia prevede una din atributiile Inaltei Curti de Casatie si Justitie,

anume asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a justitiei de catre celelalte
instante judecatoresti; de asemenea, este interzisa infiintarea de instante
extraordinare, dar nu si de instante specializate in anume
materii(contenciosul administrativ)
B. Ministerul Public si specificul institutiei de drept a
procurorului-> menirea sa constitutionala este de a reprezenta interesele
generale ale societatii si de a apara ordinea de drept, precum si drepturile si
libertatile cetatenilor(art 131, alin 1)
-este organizat in parchete ,,pe langa`` instantele
judecatoresti(procurorul este considerat magistrat in sistemul nostru de
drept)
-natura juridica: M.P reprezinta o institutie sui generis, cu dubla
natura executiva si judecatoreasca(izvorata din statutul procurorului);
exista diferenta intre rolul procurorului si al judecatorului in
societate, iar afirmatia conform careia procurorii infaptuiesc justitia
trebuie privita ca exagerata(Viorel Mihai Ciobanu)
-exista un specific al institutiei procurorului, el fiind atat un agent
al executivului(aflat sub autoritatea ministrului justitiei), cat si unul al
autoritatii judecatoresti(magistrat)
-diferente intre statute: -judecatorii sunt supusi principiului
independentei, procurorii se bucura de autonimie, dar isi desfasoara
activitatea conform principiului impartialitatii si al controlului ierarhic

judecatorii sunt inamovibili, procurorii se bucura de stabilitate

~ 109 ~


parchetele si porcurorii conduc si supravegheaza activitatea de
cercetare penala a politiei judiciare

procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatiim

impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justitiei

functia de procuror este incompatibila cu orice functie publica/privata,

cu exceptia celor didactice din invatamantul superior juridic

in proces judecatorul judeca, procurorul paritica, bucurandu-se de

drepturile si obligatiile celorlalti participanti

judecatorul este neutru, procurorul reprezinta interesele generale ale

societatii si apara ordinea de drept, precum si libertatile si drepturile
cetatenilor (procurorul are un mandat explicit formaulat prin constitutie,
impartialiatatea fiin o obligatie la corectitudine)

judecatorul este independent si se supune numai legii, procurorul este

tinut de exigentele controlului ierarhic (Ioan Muraru)
C

CSM-> art 133, alin 1, CSM a devenit garantul independentei justitiei

-> 2 atributii principale: a) propune Presedintelui Romaniei numirea in
functie a judecatorilor si a procurorilor si dispune promovarea si transferarea
judecatorilor
b) indeplineste rolul de instanta de judecata in domeniul raspunderii
disciplinare a judecatorilor si procurorilor; hotararile pronuntate in
aceasta calitate pot fi atacate cu recurs la ICCJ
c) alte atributii stabilite prin lege organica
-> compunere(art 133 alin. (2)-(7) si art 134 alin. (2), teza a 2-a)->
19 membri, care au un mandat de 6 ani; 14 sunt magistrati(9 judecatori
si 5 procurori), 2 reprezentanti ai societatii civile, specialisti in domeniul
dreptului(alesi de Senat), ministrul justitiei, presedintele ICCJ si
procurorul general; cei din urma( de la ministrul justitiei) nu au drept de
vot cand CSM exercita atributiile de instanta de judecata in
domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilo si a procurorilor
-> Presedintele CSM este ales de cei 14 magistrati, pentru un mandat de
1 an, care nu poate fi reinnoit. Presedintele Romaniei prezideaza lucrarile
CSM la care ia parte
-> Hotararile CSM se iau cu vot secret si sunt definitive si irevocabile, cu
exceptia celor pronuntate in calitate de instanta disciplinara
Sectiunea a 3 a. Raporturile autoritatii judecatoresti cu
legislativul si executivul
1
Raporturile cu Parlamentul-> organizarea si functionarea
instantelor judecatoresti se realizeaza conform legii prin care se stabilesc
procedura si competenta potrivit careia isi desfasoara activitatea(se stabilesc
~ 110 ~

si infractiunile si pedepsele); in unele state, justitia poate interveni

in activitatea legislativa prin controlul constitutionalitatii legilor
2
Raporturile cu executivul-> numirea si avansarea magistratilor
se face de catre executiv; justitia realizeaza controlul legalitatii actelor
administrative

Reglementarea si trasaturile CCR

Reglementarea controlului constitutionalitatii legilor in
Romania: art 142-147 Constitutie, Legea 47/1992(modificata si
completata), Regulamentul de organizare si functionare a CC, Legea
370/2004.
Controlul constitutionalitatii legilor este incredintat de Constitutia
Romaniei catre CCR.
Trasaturile CCR
1
este o autoritate publica- chiar daca nu este cuprina printre
autoritatile cuprinse in Titlul III din Constitutie
2
este unica autoritate de jurisdictie constitutionala din Romaniaconcretizeaza caracterul unitar si indivizibil al statului
3
este independenta fata de orice autoritate publica- se supune numai
Constitutiei si legii sale de organizare si functionare
4
este garantul suprematiei Constitutiei
5
controlul constitutionalitaii legilor poarta doar asupra legilor,
instrumentelor internationale, regulamentelor Parlamentului, a hotararilor
plenului Camerei Deputatilor, ale plenului Senatului si ale plenului celor doua
Camere reunite ale Parlamentului, precum si a ordonantelor Guvernului;
Curtea se pronunta numai asupra constitutionalitatii actelor normative
supuse controlului, fara sa poata sa le modifice/completeze
6
competenta Curtii( art 146 Constitutie si Legea 47/1992
republicata)nu poate fi contestata de nicio autoritate publica
7
judecatorii CCR sunt independenti si inamovibili pe durata
mandatului pentru care au fost alesi sau numiti( 3 de Camera Deputatilor, 3
de Senat, 3 de Presedinte); nu pot fi trasi la raspundere pentru opiniile si
voturile exprimate in adoptarea solutiilor pronuntate
8
deciziile CCR sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor
9
procedura jurisdictionala utilizata de Curte si prevazuta de lege se
completeaza cu regulile procedurii civile
~ 111 ~

In doctrina, s-a opinat ca aceasta poate fi considerata ,,o autoritate

politico-jurisdictionala``. Caracter politic- modul de desemnare a
membrilor, precum si din natura unor atributii. Caracter jurisdictionalprincipiile de organizare si functionare, precum si din alte atributii si
proceduri(Ioan Muraru)
Organizarea Curtii Constitutionale a Romaniei
1

Judecatorii Curtii Constitutionale a Romaniei

-Curtea Constitutionala- formata din 9 judecatori.

-Numirea lor- de Camera Deputatilor(3), de Senat(3), de Presedinte(3)
-Curtea se reinnoieste cu o treime din judecatori din 3 in 3 ani.
-Cea mai importanta conditie pentru a fi judecator la Curtea Constitutionala este depunerea
juramantului individual (in fata presedintelui Camerei Parlamentului sau a Presedintelui Ro)
-Mandatul jud este de 9 ani (nu poate fi prelungit sau innoit).
-Judecatorii Curtii - incompatibil cu orice functie (exceptia celor didactice din inv juridic
superior)
- raspund disciplinar sau penal
- pot fi arestati sau trimisi in judecata penala
-Competenta de judecata a jud Curtii apartine ICCJ.
-De la data trimiterii in jud penala, e suspendat de drept din functie. Daca e condamnat definitiv
este exclus de drept, iar in cazul achitarii suspendarea de drept inceteaza.
2

Presedintele Curtii Constitutionale a Romaniei

-Fiind si el judecator => Presedintelui i se aplica prevederile referitoare judecatorilor.

-Este ales prin vot secret dintre membrii Curtii. Mandatul poate fi innoit, dar nu peste mandatul
de judecator.
-In caz de vacanta este ales un alt presedinte pana la incheierea mandatului de 3 ani.
-In lipsa sa numeste un jud al Curtii.
-Are atributii jurisdictionale si administrative(emite ordine)
3

Plenul cu activitate jurisdictionala al Curtii Constitutionale a Romaniei

-Curtea Constitutionala isi desfasoara activitatea numai in Plen, alcatuit din 9 jud.
-Cvorumul de lucru pt Plen- doua treimi din nr jud Curtii
-Plenul- adopta acte cu votul majoritatii judecatorilor
-sedintele sunt convocate si conduse de presedintele Curtii ori jud desemnat de acesta
-sedintele sunt publice, cu exceptii
-Activitatea Curtii este confidentiala
-Solutiile Curtii se inscriu in condica sedintelor de judecata, in materie administrativa intr un
~ 112 ~

proces-verbal
Competenta si clasificarea atributiilor Curtii Constitutionale
Competenta Curtii este reglementata in functie de menirea acesteia, intr un sistem statal, cea de
garant al suprematiei Constitutiei.
Se realizeaza prin mai multe atributii, clasificate dupa mai multe criterii.
A.IN FUNCTIE DE CRITERIUL ACTULUI PRONUNTAT SAU EMIS DE CURTE:
I. Atributii care se realizeaza prin pronuntarea de decizii:
1.se pronunta asupra constitutionalitatii legilor, inainte de promulgarea lor
2. se pronunta asupra constitutionalitatii tratatelor
3. se pronunta asupra constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului
4.hotaraste asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legi si ordonanate
5.solutioneaza conflicte juridice dintre autoritatile publtice
6.hotaraste asupra contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic
II. Atributii care se realizeaza prin pronuntarea de hotarari:
1.vegheaza la respectarea procedurii pt alegerea Presedintelui Ro
2.constata existenta imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de
Presedinte
3.vegheaza la respectarea procedurii pt organizarea si desfasuraraea referendumului
4.verifica indeplinirea conditiilor pt exercitarea initiativei legislative de catre cetateni
III. Atributii care se realizeaza prin emiterea de Avize consultative referitoare la propunerea de
suspendare din functie a Presedintelui
B.IN FUNCTIE DE CRITERIUL CONTINUTULUI ATRIBUTIEI:
1.referitoare la controlul constitutionalitatii legilor,regulamentelor si ordonantelor
2.referitoare la controlul constitutionalitatii tratatelor
3.referitaore la organizarea si desfasurarea alegerilor si referendumului
4.referitoarea la exercitarea mandatului Presedintelui
5. alte atributii
C. IN FUNCTIE DE CRITERIUL GRUPARII ATRIBUTIILOR POTRIVIT
IMPORTANTEI AL ACESTORA SI AL CARACTERULUI PRINCIPAL AL UNORA
DINTRE ELE:
1.referitoare la controlul de constitutionalitate
2.referitoare la constituirea, organizarea si activitatea unor autoritati statale

Procedurile in fata Curtii Constitutionale a Romaniei si actele pronuntate de

aceasta
Sectiunea 1. Procedurile de control al constitutionalitatii legilor
~ 113 ~

1.Procedura in cazul controlului prealabil

- este necesara o sesizare formulata de Presedinte, unul dintre presedintii Camerelor
Parlamentului, Guvern, ICCJ, Avocatul Poprului sau cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de
senatori
- legea nepromulgata se comunica cu 5 zile inainte de a fi trimisa spre promulgare, dupa se
depune la secretarii generali ai Camerelor Parlamentului
-daca legea a fost adoptata cu proc de urgenta termenul este de 2 zile.
- termenele curg incepand cu data depunerii la secretarii generali a legii si se implinesc la ora
24:00 a ultimei zile.
-Daca a fost formulata sesizare de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala va face
comunicarile necesare.
-Pana la termenul de dezabtere, presedintii celor 2 Camere,Guvernul,sub semnatura primministrului si Avocatul Pop pot trimite Curtii puncte de vedere.
-Dezbaterile- pe baza sesizarii si a punctelor de vedere primite si a altor documente din dosarul
cauzei.
-Se pronunta o decizie luata cu votul majoritatii judecatorilor.
-Daca se constata neconstitutionalitatea legii- se comunica si presedintelui Primei camere
sesizate pt reexaminare.
-In practica parlamentara- se comunica toate deciziile pronuntate
-Reexaminarea- pe baza de raport(cuprinde propuneri de eliminare sau modificare a
prevederilor declarate neconstit.) al Comisiei juridice a Camerei.
2.Procedura in cazul exceptiei de neconstitutionalitate a legii
-este necesara invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor
juddecatoresti
-Instanta in cauza dispune de sesizarea Curtii printr o incheiere(cuprinde punctele de vedere
ale partilor si opinia instantei).
-Exceptiile de neconstitutionalitate sunt inadmisibile in 3 situatii:
-cand e ridicata in fata altor autoritati publice decat cele prevazute de lege
-a fost ridicata de alti subiecti decat cei prevazuti de lege
-prevederile care fac obiectul exceptiei au fost constatate ca neconstitutionale printr o
decizie anterioara a curtii
-Incheierea instantei se comunica de Curtea Constitutionala presedintilor Camerelor.
-Avocatul poporului poate ridica exceptie de neconstitutionalitate direct in fata Curtii
-Daca se constata neconstitutionalitatea dispozitilor, Camerele Parlamentului le vor reexamina in
45 de zile pt a le pune de acord cu prevederile Constitutiei.
-Pe durata termenului, efectele acestor dispozitii sunt suspendate de drept, iar daca se constata
neconstitutionalitatea, acestea isi inceteaza efectele juridice.
3.Procedura controlului constitutionalitatii initiativelor de revizuire a Constitutiei
Legea prevede doua categorii de proceduri:
a) referitoare la initiativa insasi- se desfasoara inainte de sesizarea Parlamentului cu o initiativa
de revizuire a Constitutiei, care se depune la Curtea Constitutionala- se pronunta in 10 zile
b)referitoare la legea de revizuire a Constitutiei, deja adoptata- Curtea Constitutionala se
pronunta din oficiu prin decizie in termen de 5 zile de la adoptarea legii de revizuire
~ 114 ~

4.Procedura controlului constitutionalitatii tratatelor sau acordurilor internationale

-s-a ridicat o problema de procedura, o contradictie- primul text constitutional ar privi controlul
anterior de constitutionalitate, al doilea, un control posterior, iar ultimul imposibilitatea
realizarii unui control posterior.
-In concluzie, controlul poate fi atat anterior, cat si posterior
-Pentru alte tratate internationale, controlul de validitate poate imbraca doua forme- controlul
constitutionalitatii tratatului la Curtea Constitutionala si controlul legalitatii actului intern
prin care statul devine parte la tratat
-Trebuie respectata competenta constitutionala a fiecarui tip de jurisdictie.
-In ceea ce priveste subiectii care pot sesiza Curtea Constitutionala, acestia nu sunt obligati sa se
limiteze la motive politice.
Statele lumii-2 categorii- in ceea ce priveste procedura de ratificare a instrumentelor
internationale.
-sistem monist( SUA, Franta si Olanda).
Legile interne si instrumentele internationale sunt ratificate de autoritatile statale.
In SUA se aplica principiul prioritatii lex posteriori
-sistem dualist (Marea Britanie si Germania)
Legile interne si instrumentele internationale apartin de doua domenii diferite
5. Procedura controlului constitutionalitatii regulamentelor Parlamentului
-presupune formularea unei proceduri de unul dintre presedintii celor doua Camere, un grup
parlamentar, sau cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori.
-daca sesizarea e formulata de parlamentari, aceasta se trimite Curtii Constitutionale care in
termen de 24 de ore o comunica presedintilor celor doua Camere, mentionandu se di data la
care vor avea loc dezbaterile.
-Dezbaterile au loc pe baza sesizarii, se pronunta o decizie cu majoritatea judecatorilor.
-Daca se constata neconstitutionalitatea unor dispozitii, Camera este obligata sa le
reexamineze.
6.Procedura pentru solutionarea conflictellor juridice de natura constitutionala dintre
autoritatile publice
-la cererea Presedintelui Ro, a unuia dintre presedintii celor doua Camere ale Parlamentului, a
prim-ministrului sau a presedintelui CSM.
-Cererea de solutionare trebuie sa cuprinda autoritatile publice aflate in conflict, textele legale,
pozitia partilor si sustinerile autorului cererii.
-Primind cererea, presedintele Curtii o va comunica partilor aflate in conflict, solicitand sa si
expuna in scris punctele de vedere asupra conflictului in sine, dar si a cailor de solutionare.
-Decizia se comunica partilor inainte de publicarea in MO.
7.Procedura pentru alegerea Presedintelui Romaniei
-Curtea Constitutionala solutioneaza doua tipuri de contestatii.

cu privire la inregistrarea sau neinregistrarea candidaturilor la demnitatea de Presedinte al

Ro
~ 115 ~

cu privire la impiedicarea unui partid politic sau a unei formatiuni politice

Solutionarea se face prin hotararea, cu votul majoritatii judecatorilor

-Contestatia-la Biroul Electoral Central.
-Procedura de urgenta pt solutionarea contestatiei- 48 ore. Solutia este definitiva si irevocabile,
se publica in MO.
-Curtea Constitutionala confirma si da publivitatii rezultatele alegerilor prezidentiale.
-Curtea Constitutionala are 2 posibilitati legale:

confirma si valideaza alegerile, daca un candidat a obtinut in primul tur de scrutin

majoritatea absoluta

confirma nr de voturi, daca nici un candidat nu a obtinut majoritatea absoluta. Se anunta

numele si prenumele celor doi candidati care vor participa la al doilea tur de scrutin.

-Curtea Constitutionala poate anula alegerile

-Cererea de anulare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

formulata numai de partidele politice sau candidatii care au participat la alegeri

termenul de formulare e de 3 zile

cererea sa fie motivata si insotita de dovezi

8.Procedura de judecare a contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid

politic
-pe baza unei contestatii de catre presedintele unei Camere sau de Guvern
-contestatia trebuie sa fie motivata si insotita de dovezi
-Judecatorul-raportor anunta partidul in cauza despre contestatie,stabilind data pana la care
poate depunde memoriul de aparare.
-Partidul politic in cauza poate fi reprezentat doar de avocati cu drept de a pleda in fata ICCJ si
Ministerului Pub, Camera care a depus de o persoana desemnata, iar Guvernul doar de
Ministerul Justitiei.
-Decizia pronuntata se comunica Tribunalului Bucuresti
9.Procedura pentru emiterea avizului pentru suspendarea din functie a Presedintelui
Romaniei
-Propunerea de suspendare trebuie facuta de cel putin o treime din nr parlamentarilor si se
depune la cele 2 birouri permanente ale Camerelor Parlamentului.
-Birourile comunica propunerea Presedintelui Romaniei, precizand data si locul sedintei comune
a Camerelor.
-In prima sedinta, presedintele de sedinta prezinta propunerea de suspendare si asculta
explicatiile Presedintelui Ro. Se ia o hotarare cu majoritatea parlamentarilor, daca sunt suficiente
date pt a fi sesizata Curtea Constitutionala.
10. Procedura de constatarea existentei imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea
~ 116 ~

functiei de Presedinte
-in functie de cauze.
-In caz de vacanta a functiei-se declanseaza la cererea presedintelui uneia dintre Camerele
Parlamentului
-in caz de suspendare a functiei- se face de presedintele Camerei care a condus lucrarile
sedintei comune
-in caz de imposibilitatea temporara- se face de catre Presedintele Ro sau de presedintele unei
dintre camere
-Cererea de constatare trebuie insotita de dovezi
11.Procedura pentru verificarea indeplinirii conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative
de catre cetateni
-se inregistreaza la Camera Parlamentului
-verificarea indeplinirii conditiilor se face de Curtea Constitutionala din oficiu sau pe baza unei
sesizari
-Curtea Constitutionala e obligata sa verifice caracterul constitutional al propunerii, se pronunta
prin hotarare sau decizie, in termen de 30 de zile(pt propuneri legislative) si 60 de zile (pt
propuneri de revizuire a Constitutiei)
-Hotararea sau decizia se comunica presedintelui Camerei care a sesizat Curtea Constitutionala si
se publica in MO
12.Procedura referitoare la exercitarea atributiilor privitoare la organizarea si desfasurarea
referendumului si la confirmarea rezultatelor acestuia
-Curtea Constitutionala prezinta un raport cu privire la respectarea procedurii pt organizarea si
desfasurarea referendumului si confirma rezultatele
-publica rezultatele in MO
Sectiunea a-2-a. Reguli specifice privind procedurile in fata Curtii
Constitutionale a Romaniei
-sesizarea Curtii Constitutionale- numai in scris si motivat
-partile au acces la lucrarile dosarului
-Autoritatile publlice, instit, regiile autonome au obligatia sa comunice Curtii, info,documente si
date pe care le detin
-cererile adresate Curtii sunt scutite de taxa de timbru
-Dezbaterile- cu participarea tuturor judecatorilor Curtii
-Sedintele prezidate de presedintele Curtii
-In timpul dezbaterii-interzisa orice fel de propaganda
-Deliberarea se face in secret-participa doar judecatorii care au participat la dezbateri
-Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta

~ 117 ~