Scribd Logo
Încărcați

Bine ați venit la Scribd!

  • Filosofia Dreptului

    Încărcat de

    Vitalie Danu
    308 vizualizări114 pagini
    CUPRINS TEMA 1. FILOSOFIA DREPTULUI ŞI PROBLEMATICA EI 7 1.1. Apariţia şi constituirea filosofiei dreptului 7 1.2. Obiectul de studiu al filosofiei dreptului şi funcţiile ei 11 1.3. Filosofia dreptului in sistemul ştiinţelor umaniste 18 TEMA 2. PRINCIPALELE MODURI DE INTERPRETARE A DREPTULUI 24 2.1. Tipologia modurilor de interpretare a dreptului 24 2.2. Concepţia legistă a dreptului 25 2.3. Concepţia jusnaturalistă a dreptului 30 2.4. Concepţia libertaro-juridică a dreptului 36 TEMA 3. ESENŢA DREPTULUI 38 3.1. Dreptul ca egalitate formală 38 3.2. Dreptul ca libertate 40 3.3. Dreptul ca echitate 43 TEMA 4. DREPTUL ŞI STATUL–CONCEPTE PRINCIPALE ALE FILOSOFIEI DREPTULUI 46 4.1. Conceptul de „drept” şi caracteristicile lui 46 4.2. Conceptul de „stat” şi caracteristicile lui 48 TEMA 5. ONTOLOGIA JURIDICĂ 50 5.1. Ontologia legistă 51 5.2. Ontologia jusnaturalistă 53 5.3. Ontologia libertaro-juridică 54 5.4. Formele de existenţă ale dreptului 55 TEMA 6. GNOSEOLOGIA JURIDICĂ 59 6.1. Gnoseologia legistă 59 6.2. Gnoseologia jusnaturalistă 61 6.3. Gnoseologia libertaro-juridică 62 TEMA 7. AXIOLOGIA JURIDICĂ 64 7.1. Axiologia legistă 64 7.2. Axiologia jusnaturalistă 65 7.3. Axiologia libertaro-juridică 67 4 TEMA 8. BINELE COMUN CA CONCEPT FILOSOFICOJURIDIC 69 8.1. Concepţia jusnaturalistă a binelui comun 70 8.2. Concepţia libertaro-juridică a binelui comun 73 TEMA 9. DREPTUL ŞI EGALITARISMUL 75 9.1. Egalitarismul – formă de manifestare a egalităţii non-juridice 75 9.2. Permisiunile şi interdicţiile egalitarismului 77 9.3. Permisiuni şi interdicţii in drept 78 TEMA 10. CONCEPTUL FILOSOFICO-JURIDIC DE STAT DE DREPT 81 10.1. Apariţia şi dezvoltarea ideilor cu privire la statul de drept 81 10.2. Tipologia formelor istorice de drept şi stat 84 10.3. Drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului 87 TEMA 11. SOCIALISMUL ŞI DREPTUL 89 11.1. Măsura „egalităţii” prin muncă 89 11.2. Totalitarismul socialist: „toţi impreună, nimeni in parte” 90 11.3. Legismul sovietic şi urmările lui 91 TEMA 12. PROBLEME FILOSOFICO-JURIDICE ALE DREPTULUI POSTSOCIALIST 93 12.1. Alternativele postsocialismului 93 12.2. Dreptul civilitar şi proprietatea civilă 95 12.3. Orientări noi ale progresului dreptului şi libertăţii 99 TEMA 13. FILOSOFIA DREPTULUI IN SECOLUL AL XX - LEA 100 13.1. Caracteristica generală 100 13.2. Concepţii neokantiene ale filosofiei dreptului 106 13.3. Concepţii neohegeliene ale filosofiei dreptului 110 13.4. Invăţătura „pură” despre drept a lui H.Kelzen 113 13.5. Concepţiile dreptului natural „renăscut” 117 13.6. Filosofia existenţialistă a dreptului 120 13.7. Concepţia ontologică a dreptului a lui R.Marcic 123 13.8. Concepţia neopozitivistă a dreptului a lui H.Hart 125 13.9. Teoria cognitivă criticistă a dreptului 128 5 TEMA 14. FILOSOFIA DREPTULUI IN ROMANIA 130 14.1. Consideraţiuni generale 130 14.2. Idei filosofico-juridice in opera lui Simion Bărnuţiu 130 14.3. Filosofia dreptului la Mircea Djuvara 133 14.4. Filosofia dreptului la Eugeniu Speranţia 139 LISTA TERMENILOR 148 BIBLIOGRAFIE 153

    Titlu original

    FILOSOFIA DREPTULUI

    Drepturi de autor

    © Attribution Non-Commercial (BY-NC)

    Formate disponibile

    DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

    Vi se pare util acest document?

    Este necorespunzător acest conținut?

    Raportați acest document
    CUPRINS TEMA 1. FILOSOFIA DREPTULUI ŞI PROBLEMATICA EI 7 1.1. Apariţia şi constituirea filosofiei dreptului 7 1.2. Obiectul de studiu al filosofiei dreptului şi funcţiile ei 11 1.3. Filosofia dreptului in sistemul ştiinţelor umaniste 18 TEMA 2. PRINCIPALELE MODURI DE INTERPRETARE A DREPTULUI 24 2.1. Tipologia modurilor de interpretare a dreptului 24 2.2. Concepţia legistă a dreptului 25 2.3. Concepţia jusnaturalistă a dreptului 30 2.4. Concepţia libertaro-juridică a dreptului 36 TEMA 3. ESENŢA DREPTULUI 38 3.1. Dreptul ca egalitate formală 38 3.2. Dreptul ca libertate 40 3.3. Dreptul ca echitate 43 TEMA 4. DREPTUL ŞI STATUL–CONCEPTE PRINCIPALE ALE FILOSOFIEI DREPTULUI 46 4.1. Conceptul de „drept” şi caracteristicile lui 46 4.2. Conceptul de „stat” şi caracteristicile lui 48 TEMA 5. ONTOLOGIA JURIDICĂ 50 5.1. Ontologia legistă 51 5.2. Ontologia jusnaturalistă 53 5.3. Ontologia libertaro-juridică 54 5.4. Formele de existenţă ale dreptului 55 TEMA 6. GNOSEOLOGIA JURIDICĂ 59 6.1. Gnoseologia legistă 59 6.2. Gnoseologia jusnaturalistă 61 6.3. Gnoseologia libertaro-juridică 62 TEMA 7. AXIOLOGIA JURIDICĂ 64 7.1. Axiologia legistă 64 7.2. Axiologia jusnaturalistă 65 7.3. Axiologia libertaro-juridică 67 4 TEMA 8. BINELE COMUN CA CONCEPT FILOSOFICOJURIDIC 69 8.1. Concepţia jusnaturalistă a binelui comun 70 8.2. Concepţia libertaro-juridică a binelui comun 73 TEMA 9. DREPTUL ŞI EGALITARISMUL 75 9.1. Egalitarismul – formă de manifestare a egalităţii non-juridice 75 9.2. Permisiunile şi interdicţiile egalitarismului 77 9.3. Permisiuni şi interdicţii in drept 78 TEMA 10. CONCEPTUL FILOSOFICO-JURIDIC DE STAT DE DREPT 81 10.1. Apariţia şi dezvoltarea ideilor cu privire la statul de drept 81 10.2. Tipologia formelor istorice de drept şi stat 84 10.3. Drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului 87 TEMA 11. SOCIALISMUL ŞI DREPTUL 89 11.1. Măsura „egalităţii” prin muncă 89 11.2. Totalitarismul socialist: „toţi impreună, nimeni in parte” 90 11.3. Legismul sovietic şi urmările lui 91 TEMA 12. PROBLEME FILOSOFICO-JURIDICE ALE DREPTULUI POSTSOCIALIST 93 12.1. Alternativele postsocialismului 93 12.2. Dreptul civilitar şi proprietatea civilă 95 12.3. Orientări noi ale progresului dreptului şi libertăţii 99 TEMA 13. FILOSOFIA DREPTULUI IN SECOLUL AL XX - LEA 100 13.1. Caracteristica generală 100 13.2. Concepţii neokantiene ale filosofiei dreptului 106 13.3. Concepţii neohegeliene ale filosofiei dreptului 110 13.4. Invăţătura „pură” despre drept a lui H.Kelzen 113 13.5. Concepţiile dreptului natural „renăscut” 117 13.6. Filosofia existenţialistă a dreptului 120 13.7. Concepţia ontologică a dreptului a lui R.Marcic 123 13.8. Concepţia neopozitivistă a dreptului a lui H.Hart 125 13.9. Teoria cognitivă criticistă a dreptului 128 5 TEMA 14. FILOSOFIA DREPTULUI IN ROMANIA 130 14.1. Consideraţiuni generale 130 14.2. Idei filosofico-juridice in opera lui Simion Bărnuţiu 130 14.3. Filosofia dreptului la Mircea Djuvara 133 14.4. Filosofia dreptului la Eugeniu Speranţia 139 LISTA TERMENILOR 148 BIBLIOGRAFIE 153

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    308 vizualizări114 pagini

    Filosofia Dreptului

    Încărcat de

    Vitalie Danu
    CUPRINS TEMA 1. FILOSOFIA DREPTULUI ŞI PROBLEMATICA EI 7 1.1. Apariţia şi constituirea filosofiei dreptului 7 1.2. Obiectul de studiu al filosofiei dreptului şi funcţiile ei 11 1.3. Filosofia dreptului in sistemul ştiinţelor umaniste 18 TEMA 2. PRINCIPALELE MODURI DE INTERPRETARE A DREPTULUI 24 2.1. Tipologia modurilor de interpretare a dreptului 24 2.2. Concepţia legistă a dreptului 25 2.3. Concepţia jusnaturalistă a dreptului 30 2.4. Concepţia libertaro-juridică a dreptului 36 TEMA 3. ESENŢA DREPTULUI 38 3.1. Dreptul ca egalitate formală 38 3.2. Dreptul ca libertate 40 3.3. Dreptul ca echitate 43 TEMA 4. DREPTUL ŞI STATUL–CONCEPTE PRINCIPALE ALE FILOSOFIEI DREPTULUI 46 4.1. Conceptul de „drept” şi caracteristicile lui 46 4.2. Conceptul de „stat” şi caracteristicile lui 48 TEMA 5. ONTOLOGIA JURIDICĂ 50 5.1. Ontologia legistă 51 5.2. Ontologia jusnaturalistă 53 5.3. Ontologia libertaro-juridică 54 5.4. Formele de existenţă ale dreptului 55 TEMA 6. GNOSEOLOGIA JURIDICĂ 59 6.1. Gnoseologia legistă 59 6.2. Gnoseologia jusnaturalistă 61 6.3. Gnoseologia libertaro-juridică 62 TEMA 7. AXIOLOGIA JURIDICĂ 64 7.1. Axiologia legistă 64 7.2. Axiologia jusnaturalistă 65 7.3. Axiologia libertaro-juridică 67 4 TEMA 8. BINELE COMUN CA CONCEPT FILOSOFICOJURIDIC 69 8.1. Concepţia jusnaturalistă a binelui comun 70 8.2. Concepţia libertaro-juridică a binelui comun 73 TEMA 9. DREPTUL ŞI EGALITARISMUL 75 9.1. Egalitarismul – formă de manifestare a egalităţii non-juridice 75 9.2. Permisiunile şi interdicţiile egalitarismului 77 9.3. Permisiuni şi interdicţii in drept 78 TEMA 10. CONCEPTUL FILOSOFICO-JURIDIC DE STAT DE DREPT 81 10.1. Apariţia şi dezvoltarea ideilor cu privire la statul de drept 81 10.2. Tipologia formelor istorice de drept şi stat 84 10.3. Drepturile şi libertăţile omului şi cetăţeanului 87 TEMA 11. SOCIALISMUL ŞI DREPTUL 89 11.1. Măsura „egalităţii” prin muncă 89 11.2. Totalitarismul socialist: „toţi impreună, nimeni in parte” 90 11.3. Legismul sovietic şi urmările lui 91 TEMA 12. PROBLEME FILOSOFICO-JURIDICE ALE DREPTULUI POSTSOCIALIST 93 12.1. Alternativele postsocialismului 93 12.2. Dreptul civilitar şi proprietatea civilă 95 12.3. Orientări noi ale progresului dreptului şi libertăţii 99 TEMA 13. FILOSOFIA DREPTULUI IN SECOLUL AL XX - LEA 100 13.1. Caracteristica generală 100 13.2. Concepţii neokantiene ale filosofiei dreptului 106 13.3. Concepţii neohegeliene ale filosofiei dreptului 110 13.4. Invăţătura „pură” despre drept a lui H.Kelzen 113 13.5. Concepţiile dreptului natural „renăscut” 117 13.6. Filosofia existenţialistă a dreptului 120 13.7. Concepţia ontologică a dreptului a lui R.Marcic 123 13.8. Concepţia neopozitivistă a dreptului a lui H.Hart 125 13.9. Teoria cognitivă criticistă a dreptului 128 5 TEMA 14. FILOSOFIA DREPTULUI IN ROMANIA 130 14.1. Consideraţiuni generale 130 14.2. Idei filosofico-juridice in opera lui Simion Bărnuţiu 130 14.3. Filosofia dreptului la Mircea Djuvara 133 14.4. Filosofia dreptului la Eugeniu Speranţia 139 LISTA TERMENILOR 148 BIBLIOGRAFIE 153

    Drepturi de autor:

    Attribution Non-Commercial (BY-NC)
    Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
    Indicator pentru conținut neadecvat
    din 114

    UNIVERSITATEA TEHNIC A MOLDOVEI Facultatea Cadastru, Geodez e !

    Co"struc# Catedra Dre$t %atr &o" al FILOSOFIA DRE%TULUI Curs de prelegeri C' ! "(u U)T)M) *++, 2 C-U ./+)0*1+23),4 L ,* In acest curs de prelegeri sunt elucidate problemele generale ale filosofiei dreptului ca disciplin tiinific autonom, precum i direciile i concepiile principale din istoria mondial a filosofiei dreptului. Structura manualului i problematica abordat ofer posibilitatea de a cunoate atat principiile i conceptele fundamentale ale filosofiei dreptului, cat i problemele ce in de cunoaterea specificului i esenei dreptului. Se atrage atenia asupra aspectelor ontologic, gnoseologic i axiologic ale dreptului, a interaciunii lui cu alte norme sociale, ceea ce poate influena formarea unui mod de abordare filosofico-juridic a acestor probleme, necesar viitorilor specialiti din domeniul jurisprudenei. Cursul de prelegeri este elaborat in corespundere cu programul analitic aprobat la catedra rept patrimonial de la !niversitatea "e#nic a $oldovei i este destinat studenilor care sunt interesai de problemele filosofice ale jurisprudenei. %utor& conf. univ., dr. Constantin 'o(ovanu )ecen(ent * conf. univ., dr. %la Climov Descr erea C $ a Ca&ere Na# o"ale a C(r# Lozo5a"u,Co"sta"t " +ilosofia dreptului & Curs de prelegeri , Constantin 'o(ovanu.- C#. & !"$, 2--..-/01 p. 2ibliogr.& p. /03-/01435 tit.6.-70 ex. IS28 57.-5570-10--5/-/ C9! 31-./24-70..6 IS28 57.-5570-10--5/-/ 6 U)T)M), *++, 3 CU%RINS ":$% /. +I';S;+I% ):<"!'!I =I <);2':$%"IC% :I 7 /./. %pariia i constituirea filosofiei dreptului 7 /.2. ;biectul de studiu al filosofiei dreptului i funciile ei // /.3. +ilosofia dreptului in sistemul tiinelor umaniste /. ":$% 2. <)I8CI<%':': $; !)I : I8":)<):"%): % ):<"!'!I 21 2./. "ipologia modurilor de interpretare a dreptului 21 2.2. Concepia legist a dreptului 20 2.3. Concepia jusnaturalist a dreptului 32.1. Concepia libertaro-juridic a dreptului 3> ":$% 3. :S:8?% ):<"!'!I 3. 3./. reptul ca egalitate formal 3. 3.2. reptul ca libertate 13.3. reptul ca ec#itate 13

    ":$% 1. ):<"!' =I S"%"!'*C;8C:<": <)I8CI<%': %': +I';S;+I:I ):<"!'!I 1> 1./. Conceptul de @dreptA i caracteristicile lui 1> 1.2. Conceptul de @statA i caracteristicile lui 1. ":$% 0. ;8";';BI% C!)I ICD 00./. ;ntologia legist 0/ 0.2. ;ntologia jusnaturalist 03 0.3. ;ntologia libertaro-juridic 01 0.1. +ormele de existen ale dreptului 00 ":$% >. B8;S:;';BI% C!)I ICD 05 >./. Bnoseologia legist 05 >.2. Bnoseologia jusnaturalist >/ >.3. Bnoseologia libertaro-juridic >2 ":$% 7. %EI;';BI% C!)I ICD >1 7./. %xiologia legist >1 7.2. %xiologia jusnaturalist >0 7.3. %xiologia libertaro-juridic >7 1 ":$% .. 2I8:': C;$!8 C% C;8C:<" +I';S;+IC;C!)I IC >5 ../. Concepia jusnaturalist a binelui comun 7..2. Concepia libertaro-juridic a binelui comun 73 ":$% 5. ):<"!' =I :B%'I"%)IS$!' 70 5./. :galitarismul * form de manifestare a egalitii non-juridice 70 5.2. <ermisiunile i interdiciile egalitarismului 77 5.3. <ermisiuni i interdicii in drept 7. ":$% /-. C;8C:<"!' +I';S;+IC;-C!)I IC : S"%" : ):<" ./ /-./. %pariia i de(voltarea ideilor cu privire la statul de drept ./ /-.2. "ipologia formelor istorice de drept i stat .1 /-.3. repturile i libertile omului i ceteanului .7 ":$% //. S;CI%'IS$!' =I ):<"!' .5 //./. $sura @egalitiiA prin munc .5 //.2. "otalitarismul socialist& @toi impreun, nimeni in parteA 5//.3. 'egismul sovietic i urmrile lui 5/ ":$% /2. <);2':$: +I';S;+IC;-C!)I IC: %': ):<"!'!I <;S"S;CI%'IS" 53 /2./. %lternativele postsocialismului 53 /2.2. reptul civilitar i proprietatea civil 50 /2.3. ;rientri noi ale progresului dreptului i libertii 55 ":$% /3. +I';S;+I% ):<"!'!I I8 S:C;'!' %' EE - ':% /-/3./. Caracteristica general /-/3.2. Concepii neoFantiene ale filosofiei dreptului /-> /3.3. Concepii neo#egeliene ale filosofiei dreptului ///3.1. Invtura @purA despre drept a lui G.Hel(en //3 /3.0. Concepiile dreptului natural @renscutA //7 /3.>. +ilosofia existenialist a dreptului /2/3.7. Concepia ontologic a dreptului a lui ).$arcic /23

    /3... Concepia neopo(itivist a dreptului a lui G.Gart /20 /3.5. "eoria cognitiv criticist a dreptului /2. 0 ":$% /1. +I';S;+I% ):<"!'!I I8 );$%8I% /3/1./. Consideraiuni generale /3/1.2. Idei filosofico-juridice in opera lui Simion 2rnuiu /3/1.3. +ilosofia dreptului la $ircea juvara /33 /1.1. +ilosofia dreptului la :ugeniu Sperania /35 'IS"% ":)$:8I';) /1. 2I2'I;B)%+I: /03 > CUVANT INAINTE Ca disciplin de invmant, filosofia dreptului a fost mult timp vitregit in invmantul superior din )epublica $oldova, fiind introdus in planul de pregtire a studenilor relativ recent i conceput ca teorie, dar i ca metod de cunoatere a realitii juridice. In rile vest-europene, incepand din a doua jumtate a secolului al EIE-lea, filosofia dreptului este considerat una dintre cele mai importante discipline in pregtirea specialitilor din domeniul jurisprudenei. e altfel, in acest spaiu, filosofia dreptului este elaborat mai ales de ctre juriti i este v(ut mai degrab ca o disciplin juridic decat filosofic, cu toate c de(voltarea ei a fost i rmane strans legat de gandirea filosofic. In aceast ordine de idei, interesul crescut care se manifest in pre(ent fa de aceast disciplin i apariia lucrrilor noi in domeniul dat, 4ce-i drept, inc puine la numr in )epublica $oldova6, nu pot avea decat efecte benefice, care s rspund cerinei de informare i documentare a viitorilor juriti, de stabilire a relaiilor interdisciplinare intre jurispruden i filosofie. +ilosofia dreptului, in corelaie cu alte tiine juridice speciale, este forma spiritual superioar de cunoatere i inelegere a esenei, valorii i importanei dreptului pentru viaa social a oamenilor. e aceea, filosofia dreptului are o importan #otratoare pentru formarea vi(iunii profesionale a juritilor in devenire. Studierea acestei disciplini contribuie in mod esenial la modelarea contiinei juridice, ceea ce ofer viitorilor specialiti instrumentele necesare de(voltrii unor aptitudini intelectuale i filosofico-juridice, cum ar fi& - s gandeasc in concepte filosofico-juridice clare i intr-o manier corect logicI - s ineleag problemele filosofico-juridice de mare importan i s fac cunotin cu soluiile propuse, precum i cu diferite modaliti de argumentare a acestora. <re(entul curs este elaborat in conformitate cu concepia promovat de juristul rus J.S.8ersesean, axat pe metoda libertaro-juridic de cunoatere i interpretare a dreptului. In acest context, manualul de fa nu repre(int decat un indrumar teoretic al posibilitilor actuale de cunoatere i explicare filosofic a multiplelor determinri i consecine sociale ale dreptului i legislaiei, dar i o modalitate de reflecie i stimulare a unor studii i cercetri de viitor in problematica filosofiei dreptului. 7 TEMA 0) FILOSOFIA DRE%TULUI 7I %RO8LEMATICA EI

    1.1. Apariia i constituirea filosofiei dreptului 1.2. Obiectul de studiu al filosofiei dreptului i funciile ei 1.3. Filosofia dreptului in sistemul tiinelor umaniste 0)0) A$ar # a ! co"st tu rea 9 loso9 e dre$tulu +ilosofia dreptului are o vec#e i bogat istorie. Sub aspectul apariiei i evoluiei istorice, inceputurile teoreti(rii dreptului s-au reali(at inc din antic#itate in cadrul filosofiei, in special - al eticii. %stfel, in accepiunea filosofic termenul @dreptA a fost utili(at inc de <laton, %ristotel i ali filosofi antici pentru a exprima ideea de ec#itate, dreptate in ineles preponderent etic. In antic#itatea roman i in epoca medieval problematica filosofico-juridic era elaborat ca parte component sau aspect al unei tematici mai generale. %bia in secolul al EIE-lea s-a ajuns ca in cadrul filosofiei s se conture(e o ramur relativ distinct a acesteia * @filosofia dreptuluiA * avand ca obiect i scop studiul filosofic al dreptului. Cu toate acestea, termenul @filosofia dreptuluiA apare la inceput in tiina juridic. %stfel, inc cunoscutul jurist german Gusta5 Hu:o 4/7>1-/.116, precursorul colii istorice a dreptu- lui/, s-a folosit de acest termen pentru o desemnare mai succint a filosofiei dreptului poziti 2, pe care el tindea s o elabore(e ca @parte filosofic! a in !!turii despre dreptA. <rincipalele surse ale dreptului, in vi(iunea sa, sunt moravurile i contiina juridic a juritilor. Statul i dreptul, dup prerea lui B. Gugo, nu sunt produse ale raionali(rii, ci re(ultate ale existenei popoarelor concrete, caracteri(at de un ir de factori 4climateric, etnic, politic etc.6. @"ormele #uridice ale unui popor dat... au ap!rut intampl!tor$ - scrie B.Gugo, - dup! cum au ap!rut limba i mora urile acestui popor$ sau$ mai mult ca sigur$ fiind parte i a uneia i alteia$ au ap!rut in rezultatul / coala istoric a dreptului a aprut in Bermania la sfaritul sec. EJIII * inceputul sec. EIE. %lturi de B.Gugo, aceast coal a avut ca repre(entani in Bermania i pe Fr edr c' ;arl 5o" Sa5 :"< 4/775-/.>/6, Geor: Fr edr ' %uc'ta 4/75.-/.1>6, Otto 5o" G er=e 4/.11-/52/6, iar in %nglia, pe juritii S r He"r< Ma "e 4/.22-/...6 i Fr edr c' > l'el& Ma tla"d 4/.0--/5->6. "eoria acestei coli afirm c exist o corelaie intim, esenial, intre orice manifestare juridic i geniul naional al poporului respectiv. <otrivit =colii istorice a dreptului, dreptul eman, in mod spontan, din sufletul poporului i se sc#imb lent, dar continuuI fiecare popor i fiecare epoc au dreptul lorI el este generat de @spiritul remiiA. 2 Dreptul pozitiv repre(int in sine sistemul de drept in vigoare existent intr-un anumit stat i intr-o perioad concret de timp. . deprinderilorA3. @ %tarea #uridic! real! & continu el, - este de natur! empiric!$ dependent! de timp i loc$ este intampl!toare$ faptele c!reia trebuie studiate in baza e'perienei proprii i celei str!ine$ in conte't istoric (in ade !ratul sens al acestui cu ant)A1. %stfel, dreptul apare i se de(volt in conformitate cu spiritul naional al poporului respectiv. Iar i(vorul original i fundamental al dreptului este cutuma, care, fiind recunoscut de ctre popor, se cristali(ea( sub forma de deprinderi in conduita uman. in punctul de vedere al lui Gugo, in faa a jurisprudenei stau trei intrebri principale& ce este dreptul*, cum acesta a de enit drept* i este oare corect c! acesta a de enit drept* %cestor intrebri le corespund trei pri componente ale jurisprudenei& dogmatica #uridic!, istoria dreptului i filosofia dreptului poziti . <entru dogmatica #uridic!, care se

    ocup de dreptul in vigoare 4dreptul po(itiv6 i repre(int in sine @o meserie #uridic!A, ii este de ajuns cunotina empiric. Iar istoria dreptului i filosofia dreptului formea( @temelia raional! a cunoaterii tiinifice a dreptuluiA i constituie @#urisprudena liberal!$ sa ant! (#urisprudena elegant!6A. Incercrile de a da rspuns la intrebrile menionate se gsesc in lucrarea juristului german, intitulat @+anual la cursul de ci ilistic!A 4/.236. intre cele mai cunoscute lucrri ale lui B. Gugo fac parte, deasemenea i @+anual de istorie a dreptului romanA 4/75-6, @+anual i crestomaie a dreptului pandectin clasicA 4/75-6, @+anual de drept natural ca filosofie a dreptului poziti A 4/75.6. Cu toate c B. Gugo s-a aflat sub influena ideilor lui C#. $ontesguieu i a filosofiei lui I.Hant, totui filosofia dreptului po(itiv in interpretarea sa avea un caracter antiraionalist, po(itivist i era indreptat impotriva ideilor jusnaturaliste a dreptului raional. ; rspandire mai larg a termenului @filosofia dreptuluiA se intalnete la ganditorul german G)>)F)He:el 4/77--/.3/6. In opera sa, invtura despre drept * parte component a sistemului su filosofic * este expus in lucrarea @,rincipiile filosofiei dreptuluiA4/./26. 8oiunea de @dreptA la Gegel are cateva semnificaii& /6 dreptul ca idee 4ideea de drept6I 26 dreptul ca treapt i form a libertii 4drept natural6I 36 dreptul ca lege 4drept po(itiv6. 3 -./010234 5360708 96:70708 5;<13. K 0-LM LNOPQ. RNO. 3 * SNTUVP& WSXTYZ[, /555 T.271. 1 Ibidem. 5 +ilosofia dreptului, dup Gegel, este o disciplin filosofic, i nu juridic, ca la Gugo. @tiina dreptului - afirma ganditorul, - este o parte a filosofiei. =eaceea ea trebuie s! dez olte din concept ideea$ care reprezint! raiunea obiectului$ sau$ ceea ce este acelai lucru$ s! cerceteze propria dez oltare imanent! a obiectului ins!iA0. In privina raportului dintre dreptul poziti i dreptul natural, po(iia lui Gegel este ambigu. <e de o parte, el afirm dependena primului de cel de-al doilea& @,rin faptul c! dreptul natural sau dreptul filosofic este diferit de dreptul poziti $ a face de aici afirmaia c! ele sunt opuse i c! se contrazic ar fi o mare greeal!A>. <e de alt parte, el este impotriva colii dreptului natural> care pretinde c numai dreptul natural este raional. <entru Gegel, i dreptul po(itiv este cu necesitate raional? @"atura este raional! in sine ... cunoaterea trebuie s! cerceteze i s! prind! in concept aceast! raiune real! prezent! in ea$ in formele i contingenele ce se arat! la suprafa!$ in armonia ei etern!$ ca fiind legea ei imanent! i esena eiA.. Sarcina filosofiei dreptului, dup Gegel, const in aceea de a ptrunde inelesul ideilor, care constituie temelia dreptului. ar acest lucru este posibil doar cu ajutorul gandirii corecte, adic a cunoaterii filosofice a dreptului. In aceast ordine de idei, obiectul de studiu al filosofiei dreptului, Gegel il formulea( astfel& @tiina filosofic! despre drept are ca obiect de studiu ideea dreptului & conceptul de drept i realizarea luiA5. %ceste dou moduri de abordare a problemei privind determinarea caracterului disciplinar al filosofiei dreptului in calitate de tiin juridic sau filosofic, ascendente corespun(tor din invtura lui Gugo i Gegel, au cptat o de(voltare ulterioar in cercetrile filosofico-juridice

    din secolele EIE i EE. )eferitor la aceast perioad putem vorbi 0 \]^]YZ \.K._. @310<0A34 96:7:. S., /55- T. >-. > Gegel B.`.+., ,rincipiile filosofiei dreptului, 2ucureti, :d. I)I., /55> p.21. 7 coala dreptului natural ii are rdcinile in antic#itatea greac. %stfel, %ristotel in lucrarea sa @'ogicaA concepe lumea ca un tot unitar cuprin(and ansamblul naturii. In vi(iunea sa, omul face parte din natur intr-un dublu sens& pe de o parte, el este o form a materiei participand la existena acesteia, iar, pe de alt parte, este dotat cu o raiune activ care il deosebete de celelalte pri ale naturii, fiind capabil s-i dirije(e voina in acord cu raiunea. =i dreptul are un caracter dublu& dreptul natural i dreptul poziti . reptul natural este dreptul de la natur i constituie un fundament esenial al dreptului po(itiv, ultimul urmand s corespund principiilor dreptului predestinat. . Ibidem, p./-. 5 \]^]YZ \.K._. ;p. cit., p.05. /despre concepiile filosofico-juridice Fantiene i neoFantiene, #egeliene, diferite curente ale gandirii filosofice cretine 4neotomism, neoprotestantism6, fenomenologiei, antropologiei filosofice, intuitivismului, existenialismului etc. Ins, in general, din a doua jumtate a secolului al EIE-lea i in secolul al EE-lea filosofia dreptului este elaborat in mod deosebit ca disciplin juridic i se pred in fond la facultile juridice, cu toate c de(voltarea ei intotdeauna a fost i rmane strans legat de gandirea filosofic. Intrebarea cu privire la profilul tiinific i apartenena disciplinar a filosofiei dreptului are cateva aspecte. ac este vorba despre filosofia dreptului in general, atunci evident, avem de-a face cu o tiin interdisciplinar, care unete unele sau altele inceputuri a cel puin dou discipline * tiinei #uridice i filosofiei. Cand ins apare intrebarea despre apartenena disciplinar la filosofie a unor sau altor variante concrete ale filosofiei dreptului, atunci in fond este vorba despre deosebirea conceptual a modurilor juridic i filosofic de inelegere i abordare a dreptului. In filosofia dreptului ca disciplin! filosofic! distinct! interesul cognitiv se concentrea( in general asupra aspectului filosofic, asupra argumentaiei posibilitilor cognitive i potenialului euristic a unei concepii filosofice deosebite intr-o anumit sfer a dreptului. ; importan deosebit, in aceast ordine de idei, i se atribuie concreti(rii concepiei corespun(toare referitor la particularitile dreptului, a inelegerii lui, lmuririi i insuirii limbajului conceptual al concepiei date, metodologiei, gnoseologiei i axiologiei ei. Ins, in concepiile filosofiei dreptului elaborate de pe po(iiile #urisprudenei, cu toate deosebirile lor, de regul, domin moti ele #uridice, direciile i orientrile de cercetare juridic. %ici profilul filosofic al dreptului nu este dat de filosofie, dar este condiionat de necesitile sferei juridice in inelegerea filosofic a dreptului. e aici i interesul preponderent fa de aa probleme ca sensul, locul i importana dreptului i gandirii juridice in contextul concepiei filosofice despre lume. %adar, filosofia dreptului, ancorat iniial in filosofie i etic, iar ulterior elaborat in cadrul "eoriei generale a dreptului, ca parte component a acesteia, treptat s-a inc#egat in calitate de disciplin desinestttoare cu statut i importan interdisciplinar.

    // =i in aceast calitate, filosofia dreptului indeplinete un ir de funcii cu caracter metodologic, gnoseologic i axiologic in cadrul relaiilor interdisciplinare dintre jurispruden i filosofie. 0)*) O? ectul de stud u al 9 loso9 e dre$tulu ! 9u"c# le e +ilosofia dreptului ii ia inceputul odat cu apariia ideilor despre natura obiecti ! a dreptului. %ceste idei au constituit temelia spiritual a tuturor repre(entrilor i concepiilor ulterioare despre conexiunea intern i unitatea dreptului, despre libertate i ec#itate, despre drepturile i libertile omului, despre supremaia dreptului, despre legea de drept i statul de drept. =i faptul c ast(i aceste idei au devenit valori acceptate de comunitatea mondial contemporan i formea( partea fundamental a constituiilor contemporane, - constituie meritul neindoielnic al filosofiei dreptului. +ilosofia dreptului, dup cum re(ult i din numele su, este disciplina preocupat de studierea dreptului. reptul, ins, este studiat i de tiinele juridice speciale, fiecare dintre acestea examinand dreptul din punctul de vedere al inelegerii lor specifice i a procedeelor de studiere a obiectului dat, de pe po(iiile deosebite ale obiectului lor de studiu. In aceast ordine de idei, se impune clarificarea noiunii de @obiect de studiuA. <rin cuvantul obiect se are in vedere ceea ce inc urmea( a fi studiat i ineles, iar prin conceptul de obiect de studiu al tiinei * deja o inelegere oarecare teoretic 4tiinific6 a obiectului, forma sa cognitivsemantic de exprimare 4legea sau principiul6, o anumit concepie a inelegerii i repre(entrii lui. Ca tiin teoretic general, filosofia dreptului studia( dreptul in esena sa uni ersal!, spre deosebire de tiinele juridice speciale care studia( dreptul in natura i caracterele lui particulare. 8ici o tiin juridic special nu poate explica ce este dreptul in general, ce are el universal, preci(ind doar ce este dreptul la un anumit popor 4de exemplu, drept anglo-saxon, drept france(, drept german s.a.m.d.6, intrun anumit moment dat 4de pild, drept roman, drept napoleonian, etc.6. $ai mult c#iar, o tiin juridic special nu cuprinde propriu (is nici mcar un sistem intreg de drept po(itiv, ci procedea(, prin distincii i specificaii succesive, la luarea in considerare doar a unui singur element din acel sistem 4dreptul public sau dreptul privatI apoi in mod special ca ramuri ale dreptului public& dreptul constituional, dreptul administrativ, dreptul penal, dreptul financiar, dreptul internaional, iar ca ramuri ale /2 dreptului privat& dreptul civil, dreptul comercial6./- In aceeai ordine de idei, juristul roman %lexandru Jllimrescu considera c filosofia dreptului se ocup de drept, f!r! atribut, adic de drept in general, in esena lui, in timp ce @toate celelalte ramuri ale dreptului se ocup! cu dreptul la care se adaog! un atribut$ dreptul ci il$ dreptul comercial$ dreptul roman$ dreptul internaional$ am putea deci spune c! au ca obiect dreptul calificat$ cu epitet$ c!ci se ocup! cu instituiile$ regulile unei materii determinate a dreptuluiA//. eci, cercetarea dreptului in general depete competena oricrei tiine juridice speciale, ea fiind apanajul filosofiei dreptului. <trunderea spiritului filosofic in studiul dreptului se lmurete printr-o tendin de a examina dreptul in esena lui, prin de(vluirea in mod raional i sistematic a principiilor funda-mentale ale dreptului.

    @Filosofia dreptului a fi deci cercetarea originii dreptului$ a fundamentului s!u i a principiilor generale dup! care se stabilesc i e olueaz! normele de drept. Bntr-un sens mai restrans ins!$ filosofia dreptului se concepe in sensul de metafizic! #uridic!$ i in aceast! m!sur! ea a fi cercetarea absolutului$ a realit!ii$ a ideii ce se ascunde in dosul fenomenelorC metafizica #uridic! a cerceta ideea dreptului in absolut$ pe cand tiina (tiinele #uridice speciale - n.n.) a studia-o in timp i spaiu$ deci in relati A/2. Cu alte cuvinte, filosofia dreptului @este concepia global! asupra dreptului$ meta#uridic!$ dez !luind raiunea de a fi a dreptului in ordinea uni ersalului$ temeiurile categoriilor i principiilor #uridiceA./3 In celebra sa lucrare @Decii de filosofie #uridic!A, juristul italian Biorgio del Jecc#io evidenia trei aspecte fundamentale ale obiectului de studiu al filosofiei dreptului, i anume& /. efinirea dreptului din punct de vedere logic in uni ersalitatea sa, oferind rspuns la intrebarea ce este dreptul dincolo de formele concrete istorice sau regionale in care s-a mai manifestat. :ste o abordare metateoretic!, dincolo de cea reali(at de tiinele juridice speciale. /- Biorgio del Jecc#io, Decii de filosofie #uridic!, 2ucureti& :d. :uropa 8ova, f.a. p.27-2.. // %lexandru Jllimrescu, Eratat de enciclopedia dreptului, 2ucureti& :d.'!$I8%":E", /555, p.27. /2 %lexandru Jllimrescu, ;p. cit., p.2>. /3 B#eorg#e C. $i#ai, )adu I. $otic, Fundamentele dreptului. Eeoria i filosofia dreptului, 2ucureti& :d.%'',/557, p.0>. /3 2. %bordarea fenomenologic! i istoric! a dreptului ce vi(ea( originea$ geneza i e oluia sa in ansamblu, a normelor i valorilor juridice in dependen de contexte social-culturale. :ste o abordare metaistoric! pentru c se refer la ce unete, ce este comun, in spaiul dreptului, momentelor istorice diferite. 3. Cercetarea dreptului din perspectiva deontologic!, adic din punct de vedere al idealului de dreptate i al reglementrii raporturilor individuale. Cci tiinele juridice speciale, prin natura lor, se mrginesc s explice un sistem juridic e'istent 4ceea ce este6, ce ine strict de el, fr a-i pune in discuie temeiurile. :ste sarcina filosofiei dreptului s cercete(e tocmai @ceea ce trebuieA sau @ceea ce ar trebui s! fieA in drept in opo(iie cu @ceea ce esteA, opunand astfel un ideal de drept unei realiti juridice date. +ilosofia dreptului nu se mrginete s expun ce constat, cum procedea( tiinele dreptului, pe ba(a jurisprudenei, ci prin opera de sinte( pe care o face, ea joac un rol extrem de important in formularea idealului de justiie in conformitate cu principiile superioare care trebuie s domine orice organism social/1. %stfel, ganditorul ajunge la conclu(ia c filosofia dreptului este @disciplina care definete dreptul in uni ersalitatea sa logic!$ cerceteaz! originile generale ale dez olt!rii sale istorice i il preuiete dup! idealul de #ustiie afirmat de raiunea pur!A/0. Cele menionate, conduc la ideea c in filosofia dreptului se cercetea( dreptul in general, dreptul ca integritate uni ersal!, intreaga lume a dreptului, care cuprinde i esena dreptului, i formele exterioare de manifestare a acestei esene, adic fenomenele juridice. ; asemenea inelegere a dreptului ca integritate anumit, alctuit din esena juridic

    i fenomenele juridice, presupune i include in sine o anumit concepie a deosebirii i totodat a imbin!rii esenei i fenomenului in drept, a dreptului ca esen! interioar! i a dreptului ca fenomen e'terior. e aceea, intr-un mod mai general se poate afirma c obiectul de studiu al filosofiei dreptului ca disciplin! tiinific! desinest!t!toare este dreptul ca esen!/> i dreptul ca fenomen/7 in deosebirea$ corelaia (coinciden! sau necoinciden!) i unitatea lor. /1 Biorgio del Jecc#io, ;p. Cit., p.2.. /0 Ibidem, p.3-. /> Conceptul @esen!A este o categorie filosofic care desemnea( ceea ce este important, principal i determinant in obiect, adic insuirile, legturile, contradiciile i tendinele interioare 4care pot fi numai gandite6 ale de(voltrii obiectului. /1 ;riginalitatea esenial a unei asemenea deosebiri i corelaii a esenei i fenomenului in sfera dreptului este determinat de circumstana principial c esena cognitiv a dreptului 4dreptul ca esen6 poart un caracter obiecti , adic nu depinde de voina legiuitorului, iar dreptul ca fenomen 4legea6 poart un caracter oficial autoritar 4i in acest sens - subiecti 6, adic depinde de voina, aprecierea i samovolnicia subiecilor puterii oficiale. e aceea, legile in igoare 4dreptul po(itiv6, adic ceea ce este stabilit pe cale oficial-autoritar i are un caracter obligatoriu i de constrangere, poate sau s! corespund! cu esena dreptului 4adic, s fie fenomen juridic, lege de drept, manifestare a esenei juridice6, sau s fie in contradicie cu aceast esen 4adic, s fie fenomen non-juridic, antijuridic, lege antijuridic6. 'uand in consideraie circumstana menionat, definiia obiectului de studiu al filosofiei dreptului poate fi formulat astfel& obiectul de studiu al filosofiei dreptului & este dreptul i legea in deosebirea$ corelaia i unitatea lor. "otodat, prin conceptul de @dreptF se are in vedere dreptul ca esen!, adic esena juridic, obiectiv prin natura ei i independent de voina i samovolnicia legiuitorului 4puterii oficiale6, iar prin conceptul de @legeA se are in vedere dreptul ca fenomen, adic fenomenul juridic ca drept po(itiv repre(entat de dispo(iiile obligatorii i de constrangere 4regulile, normele de comportare6, care depind de voina i samovolnicia legiuitorului 4puterii oficiale6 i astfel, pot atat s corespund, cat i s nu corespund esenei juridice 4dreptului ca esen6. Concreti(area ulterioar a definiiei obiectului de studiu al filosofiei dreptului se va efectua in ba(a concepiei libertaro-#uridice promovat de filosoful i juristul rus V.S.Nersesean./. Conform acestei concepii, care de altfel a stat la ba(a elaborrii pre(entului curs, esena dreptului este egalitatea formal!, interpretat ca msur universal i egal a libertii i ec#itii in viaa social a oamenilor. ; asemenea inelegere a esenei dreptului servete ca temei de concreti(are a definiiilor, deja menionate, cu privire la obiectul de studiu al filosofiei dreptului in felul urmtor& obiectul de studiu al /7 Conceptul @fenomenA este o categorie filosofic care desemnea( modul de exteriori(are a esenei, adic formele concrete de manifestare a esenei obiectului. /. Concepia libertaro-#uridic! repre(int in sine o metod conceptual-juridic de cunoatere filosofico-juridic a dreptului, a realitii cognitive in calitate de realitate juridic, de elaborare i organi(are a cunotinei despre drept ca princi piu al egalitii formale i formele exterioare de manifestare a lui.

    /0 filosofiei dreptului este egalitatea formal! i formele ei de manifestare. Intrucat, orice egalitate in sfera social 4inclusiv cea juridic6 este anume egalitate formal!, repre(entat ca msur universal i egal a libert!ii i ecGit!ii oamenilor, definiia menionat poate fi formulat astfel& obiectul de studiu al filosofiei dreptului & il constituie principiile fundamentale ale dreptului - principiul egalit!ii formale, principiul libert!ii i principiul ecGit!ii prin intermediul c!rora se studiaz! esena uni ersal! a dreptului i corelaia lui cu legea. +ormele de manifestare exterioar i reali(are practic a principiului egalitii formale sunt toate fenomene juridice reale cu caracter normativ-regulator, instituional-autoritar i comportamental care repre(int in sine doar diferite forme de manifestare exterioar i concreti(are a esenei juridice unice a unuia i aceluiai inceput juridic deosebit, i anume, a principiului general juridic al egalitii formale. %adar, fenomene #uridice sunt toate acele fenomene 4legea instituit oficial, statul existent de fapt, faptele comportamentale ale diferitor subieci ai vieii sociale, etc.6 care corespund principiului egalitii formale, deci, repre(int in sine forme de manifestare exterioar i reali(are a cerinelor acestui principiu. "oate aceste fenomene intr in obiectul de studiu al filosofiei dreptului nu ca obiecte empirice, ci doar ca fenomene juridice, ca forme concrete de manifestare a egalitii formale, adic numai in ba(a msurii i trsturilor lor juridice, in forme juridice 4dup esena i caracte-rul lor6 de lege, stat, comportament, relaii etc. In obiectul de studiu al filosofiei dreptului, de rand cu alte fenomene juridice intra i statul ca fenomen juridic deosebit, i anume, in calitate de form instituional-autoritar de manifestare, desemnare i aciune a esenei juridice unice i universale 4a principiului egalitii formale, a trsturilor i cerinelor acestuia6. ac menirea filosofiei dreptului este s pun in lumin, s explicite(e i s evalue(e principiile pe care se constituie dreptul, atunci re(ult c travaliul pe care-l reali(ea( ea are un caracter critic. +ilosofia dreptului este, deci, nu numai inelegerea i argumentarea filosofic a dreptului, dar totodat i demascarea, critica i negarea filosofic a nondreptului 4samovolniciei6 in toate manifestrile lui teoretice i practice * in form de lege non-juridic, putere oficial non-juridic, forme de relaii non-juridice etc. =i cu cat mai profund, clar, precis i adecvat este relevat i determinat obiectul de studiu al filosofiei dreptului, cu atat mai mare este importana ei teoretic i practic * atat in aspectul afirmrii i /> supremaiei dreptului, cat i in aspectul critic al demascrii, negrii i depirii tuturor formelor i manifestrilor non-dreptului. %adar, filosofia dreptului este forma superioar spiritual de cunoatere a dreptului, de contienti(are i afirmare a sensului, valorii i importanei lui in viaa oamenilor. In literatura filosofico-juridic se argumentea( ideea c esena dreptului este egalitatea formal, interpretat ca msur egal universal a libertii i ec#itii in viaa social. In aceast ordine de idei, filosofia dreptului este o tiin! interdisciplinar! care studiaz! principiile fundamentale ale e'istenei #uridice$ prin intermediul c!rora se dez !luie corelaia dintre drept i lege.

    ,rincipiile fundamentale$ prin prisma crora filosofia dreptului studia( existena juridic, sunt& principiul egalit!ii formale$ principiul libert!ii i principiul ecGit!ii. In calitatea sa de tiin interdisciplinar, filosofia dreptului cuprinde urmtoarele domenii& a6 ontologia #uridic! sau teoria general! a e'istenei dreptului, in care se abordea( probleme cu privire la originea i esena dreptuluiI b6 gnoseologia #uridic! sau teoria general! a cunoaterii dreptului, in care se abordea( probleme cu privire la cunoaterea autentic a dreptuluiI c6 a'iologia #uridic! sau teoria general! a alorii dreptului, in care se abordea( problemele inelegerii i interpretrii dreptului ca valoare. <entru a de(vlui esena dreptului ca fenomen social deosebit, filosofia dreptului se folosete de un ir de noiuni generale de un inalt grad de abstracie, numite categorii filosofico-#uridice. intre acestea, cele mai principale sunt& e'istena #uridic!$ e'istena non-#uridic!$ realitatea #uridic!$ drept obiecti $ drept subiecti $ esen! #uridic!$ fenomen #uridic$ bine comun$ lege de drept$ stat de drept$ egalitate formal!$ libertate #uridic!$ ecGitate #uridic! e.t.c. Ca metod filosofico-juridic general de cunoatere a dreptului in filosofia dreptului este folosit metoda libertaro-#uridic!. %ceast metod repre(int in sine un procedeu general de modelare juridic a realitii cognitive in conformitate cu principiul egalitii formale, este un procedeu de inelegere juridic, de repre(entare, apreciere, calificare i evaluare a realitii cognitive. %cestei metode ii este caracteristic punctul de vedere filosofico-juridic asupra lumii, vi(iunea filosoficojuridic a realitii. ; asemenea realitate cunoscut in mod filosoficojuridic se infiea( ca realitate #uridic!$ adic! ca sistem de insuiri i /7 relaii #uridice ale realit!ii cogniti e. %ceast realitate juridic intruc#ipea( i repre(int adevrul cutat i esena de(vluit a lumii in procesul cunoaterii filosofico-juridice. =i dac pitagorienii, de pe po(iiile matematicii afirmau c esena lumii este num!rul, atunci de pe po(iiile metodei libertaro-juridice se poate spune c esena lumii juridice * este egalitatea formal!. eci, formula lumii #uridice este principiul egalit!ii formale. <osibilitile cognitive ale metodei libertaro-juridice sunt date de potenialul creativ 4euristic6 a insi conceptului libertarist de drept i limitate de cadrul semantic, de graniele semnificaiilor teoretice ale acestuia, de sfera obiectului de studiu al teoriei filosofico-juridice date. %nu-me conceptul de drept dat i determin conturul juridico-cognitiv, direcia i graniele cunoaterii filosofico-juridice corespun(toare. <e lang metoda menionat in filosofia dreptului sunt utili(ate i aa metode generale ale gandirii filosofice i tiinifice ca inducia i deducia. %mintim, c ca mod particular de existen al acestora, in filosofia dreptului inducia o gsim sub forma metodei genetice 4ce ne ajut la studiul originii dreptului6 i a metodei comparati e 4ce ne d posibilitatea confruntrii diferitor sisteme juridice6, iar deducia, - ca mod de anali( a condiiilor ce determin posibilitatea dreptului i cunoaterea acestuia, precum i a criteriului specificitii dreptului i a intemeierii raionale a idealului de justiie. In ceea ce privete funciile filosofiei dreptului, ele sunt cele

    caracteristice tuturor tiinelor, i anume& informativ, cognitiv, educativ etc. In afar de acestea, filosofia dreptului are ca principale urmtoarele funcii& funcia conceptual! i funcia metodologic!. Funcia conceptual! a filosofiei dreptului const in aceea c ea inarmea( oamenii cu cunotine generale despre drept, despre principiile realitii juridice. )epre(entand atitudinea omului fa de existena juridic, vi(iunile lui asupra scopului i sensului vieii, asupra legturii dintre interesele i necesitile lui i sistemul de drept general social, filosofia dreptului st la ba(a orientrii sociale, a activitii oamenilor, a atitudinii lor fa de fenomenele juridice ale vieii sociale. %stfel, datorit faptului c filosofia dreptului are un obiect de studiu raportat la intreaga realitate juridic, ea ofer o concepie de ansamblu asupra lumii juridice in care ii gsete reali(area dialogul permanent dintre om i lume. /. Funcia metodologic! a filosofiei dreptului const in aceea c datorit obiectului ei de studiu, ea contribuie la elaborarea unor noi procedee i metode de lmurire, studiere i transformare a realitii juridice. $etodele generale de activitate, scopurile i idealurile elaborate i promovate de filosofia dreptului in msur egal se refer i la activitatea tiinific. eaceea, filosofia dreptului se manifest ca metodologie general pentru tiinele juridice speciale, pe care le ajut s-i organi(e(e i sistemati(e(e propriile sisteme de cunotine. In conclu(ie, trebuie s menionm c nectand la faptul c filosofia dreptului este o disciplin teoretic i abstract, ea are i o important funcie practic * propune i pregtete recunoaterea po(itiv a idealului juridic. In toate timpurile ea a indeplinit o atare funcie, de aceea momentele importante ale filosofiei dreptului sunt legate de toate marile evenimente politice ale omenirii. e exemplu, )evoluia engle( de la />.., cea american de la /771-/77> i cea france( de la /7.5 au fost precedate i insoite de scrieri filosofico-juridice. 0).) F loso9 a dre$tulu " s ste&ul !t "#elor u&a" ste Studiind dreptul in esena sa universal, filosofia dreptului incepe de unde se sfarete tiina dreptului, creia de altfel, ii d temeiurile i noiunile fundamentale. +iind meditaie asupra ideii de drept, ea sinteti(ea(, unete in mod logic datele tiinelor umaniste speciale. )egsim, astfel, i aici raportul filosofia dreptului & tiinele #uridice speciale in sensul intregirii lor reciproce. =tiinele juridice speciale au nevoie de filosofia dreptului pentru a-i extrage din ea metodele i principiile, i s forme(e din ele un sistem - sistemul tiinelor dreptului. 'a randul su, filosofia dreptului trebuie s ia in consideraie tiinele juridice speciale care ii dau posibilitatea s-i elabore(e, verifice i aplice principiile. Cci tiinele juridice speciale au in vedere anali(a formelor #uridice pe care le imbrac relaiile i raporturile sociale i interindividuale, in timp ce filosofia dreptului incearc s identifice principiile fundamentale ale dreptului. Ca orice tiin care incepe in relativ, tiinele juridice speciale sunt construite pe fundamente care nu sunt explicitate de ctre ele, ci acceptate ca postulate. $enirea filosofiei dreptului este tocmai s explicite(e i s clarifice aceste principii i s rspund la intrebarea * de ce sunt acceptate acele principii i nu altele. %stfel, filosofia dreptului cercetea( condiiile de valabilita-te a conceptelor filosofico-juridice,

    /5 condiiile de justificare a realitii juridice, msura in care i sub care dreptul adeverete omul, in genul i singularitatea sa. Inc din momentul dobandirii autonomiei sale, filosofia dreptului deseori a fost confundat la inceput cu teoria dreptului natural,/5 iar ceva mai tar(iu cu Eeoria general! a dreptului.2- in aceast identificare a unei tiine interdisciplinare cu o teorie special au re(ultat unele neinelegeri i discuii. %stfel, datorit faptului c prin filosofia dreptului se inelege, in mod eronat, teoria susinut de coala dreptului natural, a i(vorat i ostilitatea pe care unii autori au artat-o i o arat inc fa de filosofia dreptului. In realitate, filosofia dreptului nu poate fi identificat cu teoria acestei coli, care este adevrat, iniial, constituia teoria dominant in filosofia dreptului, dar care ast(i a fost inlocuit cu altele.2/ Confu(ia dintre filosofia dreptului i "eoria dreptului natural a fost risipit mai intai de coala istoric! a dreptului i apoi de coala poziti ist! a dreptului22 care a redus tiina dreptului la o tiin po(itiv ce este preocupat numai de cercetarea faptelor juridice. ;dat risipit confu(ia intre filosofia dreptului i teoria dreptului natural, la etapa /5 Eeoria dreptului natural a aprut i s-a de(voltat in legtur cu problematica explicrii naturii dreptului, denumit drept natural. Conform acestei concepii, dreptul s-ar manifesta in societate sub dou aspecte i anume& existena unui drept poziti , creaie a oamenilor, care se concreti(ea( in legi i alte acte normative i a unui drept natural, @nescrisA i @superiorA celui dintai, care nu este o creaie voluntar i are un caracter etern, imuabil i se impune dreptului po(itiv. 2- Eeoria Heneral! a =reptului ca tiin juridic despre fenomenul dreptului cercetea( structurile, funciile, mecanismele sistemelor de drept, in care se intalnesc aplicaiile conceptelor filosofico-juridice. 2/ ; confirmare a acestui fapt este i concepia filosofico-juridic in ba(a creia a fost elaborat pre(entul curs de prelegeri. 22 coala poziti ist! a dreptului a fost intemeiat de ganditorul france( din prima jumtate a secolului EIE-lea Au:uste Co&te 4/75.-/.076. In invtura sa el pornete de la principiul c tiina nu are dreptul s afirme decat ceea ce se constat in mod @poziti F, adic de necontestat. reptul este un fenomen istoric, sub form de instituii pe care tiina il studia(. Cu alte cuvinte, dreptul este emanaie a voinei, in primul rand, a voinei statului. In aceste condiii nu poate fi vorba de drepturi, deoarece exist numai puterea societii de a ne constrange s facem anumite lucruri. rept subiectiv nu exist decat unul& acela de a ne face datoria. eaceea, teoria juridic trebuie s pun accentul pe obligaii, nu pe drepturi. <entru c invtura lui %.Comte a fost insuficient de unitar, doctrina =colii po(itiviste a dreptului a imbrcat forme variate. %stfel, in +rana, a luat forma @colii e'egezei te'telorA, in %nglia, a luat forma @imperati ismului #uridicA, iar in S!%, in cadrul teoretic al pragmatismului, a luat forma @realismului #uridic americanA. 2contemporan asistm la o renatere a filosofiei dreptului, ganditorii limitandu-se s studie(e originea ideii de drept i fundamentul dreptului prin metode raionale. %st(i s-a ajuns la inelegerea, c pentru elaborarea unei concepii generale despre drept sunt indispensabile luri de po(iii filosofice. In ceea ce privete raportul dintre filosofia dreptului i "eoria general a dreptului au fost stabilite unele delimit!ri dintre aceste discipline, i anume&

    /. In cadrul +ilosofiei dreptului teoreti(area se reali(ea( din optic sau perspectiv pre-ponderent filosofic! i de ctre filosofi, in timp ce in "eoria general a dreptului teoreti(area se reali(ea( din optic sau perspectiv preponderent #uridic! i de ctre teoreticieni ai dreptului. 2. iferenieri i(vorate din nivelul sau gradul de generali(are i abstracti(are a obiectului de studiu al celor dou discipline& din perspectiva filosofic reflectarea, abstracti(area i generali(area se reali(ea( la nivelul maxim al acestora formandu-se principiile i conceptele de maxim generalitate, cu valoare de uni ersalitateI din perspectiva "eoriei generale a dreptului, reflectarea, abstracti(area i generali(area se inscrie in sfera de existen a domeniului #uridic, iar noiunile sau categoriile au o valoare cognitiv mai sc(ut, adic la nivelul acestei e'istene determinate a dreptului. 3. ; alt distincie poate fi observat i desprins din natura i distincia conclu(iilor pe care le ofer cele dou discipline. %stfel, filosofia dreptului ofer in mod direct, nemijlocit conclu(ii, concepte, definiii pentru a fi utili(ate in jurispruden, acestea avand pentru drept o valoare preponderent metodologic!I "eoria general a dreptului ii ofer conclu(iile in mod nemijlocit dreptului, ele avand nu atat valoare euristic 4metodologic6, cat mai ales cogniti ! asupra fenomenului #uridic, oferind dreptului aparatul noional de ba(.23 %adar, intre +ilosofia dreptului i "eoria general a dreptului exist atat elemente de identitate, cat i de difereniere$ ceea ce face ca intre ele s existe incontestabile legturi i interferene ce nu trebuie nici neglijate, dar nici exagerate. %celai lucru poate fi menionat i despre corelaia dintre +ilosofia dreptului i aa discipline socio-umaniste ca Itica, Istetica, Jeligia. reptul, impreun cu alte tipuri de norme sociale 4etice, estetice, 23 %ndrei Siga, Bntroducere in Eeoria general! a dreptului, :ditura %ugusta, "imioara, /55., p.2>-2.. 2/ religioase etc.6 repre(int in sine acele forme i mijloace necesare, cu ajutorul crora are loc reglementarea comportamentului i a relaiilor sociale dintre oameni. In procesul inrauririi i interaciunii diferitor norme sociale 4etice, estetice, religioase etc.6 fiecare dintre ele, pstrandu-i trsturile specifice, se manifest in calitate de regulator deosebit. eopotriv cu tr!s!turile comune aceti regulatori sociali menionai, posed i insuiri specifice, care reflect deosebirea principial a unora fa de ceilali. %stfel, trstura distinctiv a normelor etice const in aceea c Itica 4morala6 exprim punctul de vedere autonom al indivi(ilor, deci(ia lor liber i autocontient despre aceea ce este bine i r!u, datorie i demnitate in aciunile umane. ,rincipiul etic * este principiul autoregl!rii autonome de ctre individ a atitudinii lui fa de sine i cei care il inconjoar, a comportamentului su 4interior i exterior6. In fenomenele etice sunt pre(ente dou momente& /6 momentul personal 4subiecti moral6, adic autonomia individului i motivarea autocontient de ctre el a regulilor de comportare etic i aprecierile lor moraleI 26 momentul obiecti $ extrapersonal 4etic6, adic, convingerile, valorile, moravurile etice constituite in cultur, grupul social, comunitatea dat, formele i normele relaiilor umane. In sfera relaiilor etice$ morala se manifest ca autoregulator al

    comportamentului individului, al modului su contient, autonom motivat, de participare la viaa social. 8ormele etice se manifest ca regulatori e'teriori ai comportamentului. %colo unde individul a recepionat, insuit i transformat repre(entrile, valorile i normele etice colecti e in obiecti e morale interioare personale, acolo are loc imbinarea i aciunea coordonat a ambilor regulatori * moral i etic. eosebirea specific a normelor estetice const in aceea c ele exprim regulile 4criteriile, evalurile6 frumosului i frumuseii 4in compararea lor cu uratul6. +ormele, tipurile i imaginile frumuseii i uraeniei stabilite in cultura dat, cptand importan normati !, influenea( simurile, gusturile i repre(entrile oamenilor, modul lor individual i public de via. Simurile, valorile, idealurile, formele i exemplele aprobate estetic 4in toate sferele vieii sociale, inclusiv i in cea juridic6 formea( acel @camp al frumuseiiA, care, ca model atractiv influenea(, deasemenea, formele de existen i modul de reali(are i funcionare a altor norme sociale. "rstura distinctiv a oricrei religii este credina in di initate ca fiin supranatural. %ceast trstur a religiei ca form a contiinei 22 sociale determin specificul normelor religioase i originalitatea lor in calitate de regulator social. e aici i aa caracteristici ale prescripiilor i interdiciilor religioase ca originea lor divin 4ca fiind date de divinitate sau profei, preoi, etc.6, mijloacele religioase de ocrotire a lor 4prin intermediul recompenselor i pedepselor supranaturale, a pedepselor bisericeti etc.6. Specificul dreptului, natura sa obiectiv i totodat deosebirea de alte tipuri de norme sociale, este repre(entat de principiul egalitii formale. %nume caracterul obiecti al dreptului ca form universal i necesar a egalitii, libertii i ec#itii determin originalitatea sanciunii legii 4obligativitatea ei, constrangerea statal autoritar etc.6, i nu invers. "oi aceti regulatori sociali 4dreptul, etica, estetica, religia etc.6 au un caracter normati , i toate normele sociale ii au sanciunile lor specifice. "otodat, specificul acestor sanciuni este condiionat de natura obiecti ! i particularitile acestor tipuri de norme sociale diferite dup esena lor. %adar, nu particularit!ile sanciunilor in mod iniial determin! deosebirea normelor sociale 4juridice, etice, estetice, religioase6, ci in ers$ deosebirile eseniale$ obiecti e dup! natura lor$ ale diferitor tipuri de norme sociale$ tr!s!turile lor specifice determin! i particularit!ile sanciunilor pentru inc!lcarea lor. iferite tipuri de norme sociale 4juridice, etice, estetice, religioase etc.6 ii au principiul specific propriu numai lor, care exprim natura, esena i conceptul lor. eaceea, coraportul diferitor tipuri de norme sociale, a diferitor regulatori sociali, - este coraportul diferitor principii. :tica, estetica, religia etc., in interaciunea lor cu dreptul, cu principiul egalitii formale, in fond au de-a face cu un principiu i inceput juridic. "otodat, pot fi evideniate dou! aspecte intercone'e ale unei asemenea interaciuni& /6 atitudinea etic, estetic, religioas corespun(toare fa de principiul juridic dat, i 26 recunoaterea i exprimarea in drept a atitudinii date. Bn primul aspect avem de a face cu formele etice$ estetice$ religioase$ etc$ de contientizare a dreptului i revendicrile corespun(toare cu

    privire la recunoaterea lor juridic. %ici se gsesc inceputurile diferitor repre(entri i concepii din trecut i contemporane a aa numitului drept etic, drept estetic, drept religios etc. Bn aspectul al doilea este vorba despre forma #uridic! de contientizare i e'primare a acestor tipuri de re endic!ri. 23 $odul de abordare filosofico-juridic al problemei corelaiei i interaciunii dreptului cu alte tipuri de norme sociale asigur o anumit unitate i conciliere reciproc a diferitor regulatori sociali in ba(a criteriului juridic din punctul de vedere al principiului aciunii libere a tuturor acestor regulatori dup o temelie unic, universal i de importan general. 8eajunsurile evideniate ale diferitor interpretri etice, estetice, teologice ale dreptului constau in confundarea diferitor tipuri de norme sociale, in ignorarea specificului dreptului, in eticizarea$ estetizarea i teologizarea in !!turii despre drept i stat$ in inlocuirea dreptului cu fenomene etice$ estetice i religioase. Cele mai mult rspandite sunt repre(entrile eronate conform crora dreptul ar trebui s fie moral, etic, etc.4in asemenea cerine etice fa de drept, de obicei, morala i etica se identific6. Ins aceast cerin, dac depete limitele modului de abordare filosofico-juridic, inseamn in fond, c dreptul trebuie s fie nu drept, dar moral, c coninutul legii 4dreptului po(itiv6 trebuie s fie nu juridic, ci moral. ; astfel de inelegere moralizant! a dreptului deformea( esena nu numai a dreptului, ci i a moralei, deoarece moralizarea dreptului inevitabil duce la #uridicizarea moralei. =i intr-un ca( i in altul, dreptului i moralei li se atribuie un coninut i insemntate arbitrar. In diferite invturi morale 4etice6 despre drept i stat deosebirea dintre drept i lege 4dreptul po(itiv6 este inlocuit cu deosebirea dintre moral! i lege. =i in acest sens, modul moral i etic de interpretare a dreptului in cel mai bun ca( duce la argumentarea moral i etic i la indreptirea dreptului @corectA moral, adic la legea moral! 4dreptul po(itiv moral6 i statul moral. Cu toate acestea, este clar c adevrul cutat i scopul modului filosofico-juridic de(voltat teoretic este tocmai legea de drept i statul de drept, atingerea cruia cere clarificarea i luarea in considerare a specificului dreptului in sistemul normelor sociale. %adar, teoria libertaro-juridic, intemeiat pe modul filosofico-juridic de abordare a problemei corelaiei filosofiei dreptului cu alte tiine umaniste, este indreptat impotriva confund!rii dreptului cu morala, etica, credina religioas i alte tipuri de norme sociale nejuridice. 21 TEMA *) %RINCI%ALELE MODURI DE INTER%RETARE A DRE%TULUI 2.1. Eipologia modurilor de interpretare a dreptului 2. 2. Concepia legist! a dreptului 2.3. Concepia #usnaturalist! a dreptului 2.K. Concepia libertaro-#uridic! a dreptului *)0) T $olo: a &odur lor de "ter$retare a dre$tulu Importana tipologiei este determinat de faptul, c un anumit mod de interpretare a dreptului determin paradigma, principiul i tipul 4modelul semantic6 cunoaterii filosofice corespun(toare a dreptului i statului. In

    fond, modul de interpretare a dreptului de(vluie coninutul teoreticojuridic, obiectul de studiu i metoda concepiei corespun(toare a filosofiei dreptului. "ipologia modurilor de interpretare a dreptului, adic clasificarea diferitor moduri de interpretare a dreptului i imp!rirea lor in grupuri omogene 4similare6, poate fi efectuat in ba(a diferitor criterii. in punctul de vedere al definiiei obiectului de studiu al filosofiei dreptului, expus in pre(entul curs de prelegeri, o importan semnificativ are evidenierea urmtoarelor trei moduri de interpretare a dreptului& legist, #usnaturalist i libertaro-#uridic. in punctul de vedere al legismului, filosofia dreptului este o invtur abstract 4metafi(ic6 despre obiecte ideale, ireale 4nepo(itive6. $aximum, ce admit unii repre(entani ai legismului 4po(itivismului i neopo(itivismului6, - existena filosofiei dreptului poziti , un fel de argumentare filosofic a sistemului de drept in vigoare i tiinei juridice po(itiviste. ; po(iie contrar legismului ocup repre(entanii concepiei #usnaturaliste, care determin obiectul de studiu al filosofiei dreptului prin deosebirea i corelarea dreptului natural cu dreptul po(itiv 4insui termenul @#us positi iumA * @drept po(itivA a aprut in jurisprudena21 roman i s-a intrit in cea medieval6. Conform jusnaturalismului 4de la #us naturale * drept natural6, dreptul natural este unicul drept autentic, drept in adevratul sens al acestui cuvant, iar dreptul poziti - este un drept artificial, nenatural. eaceea, filosofia dreptului in interpretarea jusnaturalitilor - este, in fond, filosofia dreptului natural. 21 In limba engle(, @#urisprudenceA semnific in primul rand @tiin sau filosofie a dreptuluiA 4Cf. "#e <enguin :nglis# ictionara, B.8. Barmonsbaa, /5.>, p.3576. 20 =i legismul i jusnaturalismul repre(int po(iii extreme, care se exclud reciproc, cu privire la obiectul de studiu al filosofiei dreptului. %titudinea unilateral a acestor dou concepii, prin care se neglijea( legtura necesar dintre esen i fenomen in drept, este depit de concepia libertaro-#uridic!. Conform acestei concepii, legtura reciproc dintre esena #uridic! i fenomenul #uridic, in contextul deosebirii i corelaiei dreptului i legii, poart un caracter necesar i cuprinde toate variantele juridico-logice posibile ale coraportului dreptului i legii. In aceast ordine de idei, modul de interpretare libertaro-juridic are o importan deosebit nu numai ca concepie filosofico-juridic, dar i ca principiu fundamental in stabilirea obiectului de studiu al filosofiei dreptului in general. *)*) Co"ce$# a le: st( a dre$tulu Degismul 4de la legis * lege6 este o concepie filosofico-juridic care neag existena dreptului ca atare i afirm existena legii. In aceast ordine de idei, pentru modul legist de interpretare a dreptului este caracteristic ideea identific!rii dreptului 4ca esen obiectiv determinat, independent de voina i caracterul arbitrar al puterii oficiale6 i legii 4ca deci(ie de constrangere obligatorie a puterii oficiale6. reptul, conform legismului, - nu este altceva decat produsul arbitrar a voinei legiuitorului, al statului, este dispo(iia, ordinul lui 4deci(ie de constrangere, regul, act, norm6. In epoca $odern modul legist de interpretare a dreptului a fost

    intemeiat de ganditorul engle( T'o&as Ho??es 4/0..-/>756, parti(an al guvernrii absolute. @,uterea #uridic! a legii, - considera el, - const! numai in aceea c! ea este ordin al monarGuluiF. "otodat, prin lege se are in vedere dreptul in igoare 4dreptul po(itiv6. 8umai in stat criteriul binelui i rului capt valoare& bun este ceea ce folosete vieii in comun, ru - ceea ce stric aceast via. In stare natural nu exist pentru om noiunea de drept i nedrept, in aceast stare fora este identic cu dreptul& ai drept, dac ai for. Cci in starea natural instinctul dominant este instinctul egoist al conservrii de sine, care-l face pe om s vad in fiecare semen al su un duman i s-l trate(e ca atare. Starea natural se caracteri(ea(, dup Gobbes, printr-o lupt feroce pentru existen, prin bellum omnium contra omnes. Cum ins in starea natural nimeni nu este aa de tare, incat s-i impun fora lui celorlali i cum nici nu se simte asigurat i linitit, 2> fiecare om dorete de fric i din nevoia de pace s ias din aceast stare natural i s-i gseasc ocrotirea in stat. Jiaa politic in comun este @produsul artificial al fricii i inelepciunii.A +rica i inelepciunea ii indeamn pe oameni s inc#eie un contract social, prin care ei renun definitiv la starea lor natural i se oblig la o supunere total fa de eful statului in sc#imbul ocrotirii, pe care le-o d statul. Conducerea statului aparine sau unui monar# sau adunrii cu puteri absolute, care dispun asupra bunurilor i vieii supuilor lor. $onar#ul este mai presus de legi, fiindc el este acela care le @edicteaz!$ le interpreteaz!$ le scGimb! i le suprim!A. $onar#ul nu este i nu se simte rspun(tor decat numai fa de umne(eu20. !lterior acest mod de interpretare a dreptului a fost preluat de ctre repre(entanii diferitor curente a aa numitului @poziti ism #uridicA 4i neopoziti ism6, care in fond este nu po(itivism juridic, ins anume po(itivism 4i neopo(itivism6 legist. <rintre te(ele i ideile principale ale po(itivismului juridic pot fi evideniate urmtoarele& a6 interpretarea dreptului ca creaiune a puterii oficiale, b6 constrangerea autoritar oficial ca trstur distinctiv unic a dreptului, c6 metodele formal-logic i juridico-dogmatic ca metode de anali( a dreptului, d6@curireaA invturii despre drept de diferite concepii metafi(ice cu privire la esena, natura, cau(ele i valorile dreptului etc. In secolul al EIE-lea asemenea concepii po(itiviste au promovat Aust " @), A&os S'. i alii - in %nglia, > "ds'a d 8), Her?er ;), 8er:?ou& ;), La?a"d %), C' &el&a" A. i alii - in Bermania, @);a?a"t< i alii - in +rana, G)V) Sc'ersc'e"e5 c i alii - in )usia. In secolul al EE-lea legismul este repre(entat de aa curente ale @neopo(itivismului juridicA ca& @#urisprudena reformat!A a lui V)D);atco5, @in !!tura pur! despre dreptA a lui H) ;else", @concepia dreptuluiA a lui H) Hart etc. <entru legism i po(itivismul 4neopo(itivismul6 juridic in general sunt caracteristice sfidarea drepturilor omului i ceteanului, apologia puterii oficiale i #ipertrofia posibilitilor ei creative. In aceast ordine de idei, legismul repre(int in sine manifestarea normati ! a autoritarismului. <atosul i aspiraiile legismului * sunt supunerea de ctre toi regulilor i 20 2agdasar 8., 2ogdan J., 8arla C. Antologie filosofic!. Filosofi str!ini. 2ucureti, :ditura !8IJ:)S%' %'IS, /550, p.2/..

    27 dispo(iiilor puterii oficiale. In aceste invturi peste tot domin prerea despre om ca despre un obiect supus puterii, i nu ca fiin liber. !nul dintre repre(entanii de va( ai jurisprudenei analitice engle(e @o'" Aust " 4/75--/.056, in lucrarea sa despre @filosofia dreptului po(itivA, caracteri(ea( dreptul ca @creaie a %u eranului sau a statului$ fiind instituit direct de c!tre monarG sau de corpul suprem in e'ercitarea funciilor sale legislati e sau #uridiceC sau a fost instituit indirect$ de c!tre un supus$ indi id sau corp$ e'ercitand drepturi sau puteri pe care monarGul sau corpul su eran le-a conferit e'pres sau tacitA2>. @Orice lege * sublinia el, - sau regul! (luat! cu cea mai larg! semnificaie care se poate da pe bun! dreptate termenului) este o porunc!. %au$ mai curand$ legile sau regulile$ numite astfel pe drept cu ant$ sunt specii ale porunciiA27. e asemenea, i S')A&os afirma c, @dreptul este ordin al statului ca autoritate politic! superioar! in scopul controlului aciunilor persoanelor din comunitatea dat!A2.. =i juristul rus G)V)Sc'ersc'e"e5 c promova idei asemntoare. @Orice norm! de drept,- scria el - este ordinA25. reptul in vi(iunea sa, este @opera statuluiA, iar puterea de stat este caracteri(at ca @fapt iniial$ din care decurg$ ag!andu-se una de alta$ normele de dreptA3-. ,rin ordinul s!u puterea de stat genereaz! dreptul * acesta este crezul modului legist de interpretare a dreptului3/. in acest punct de vedere, tot ce poruncete puterea oficial!$ este drept. 2> 2dicescu $i#ai, Concepte fundamentale in teoria i filosofia dreptului$ 3. coli i curente in gandirea #uridic!, 2ucureti, :dit. '!$I8% ':E, 2--2, p./57. 27 Ibidem, p./5>. 2. %mos S#. A sLstematic MieN of tGe %cience of Ourisprudence. '., /.72. <.73. 25 c]de]f]VMg \._. PQR:4 /S0634 96:7:. S., /5/-, VXh./. T.2./ 3- Ibidem, p.3/1. 3/ %cest cre( are punctul de plecare in victoria marii revoluii france(e, infptuit sub stindardul dreptului natural. Sub impactul ideilor de libertate i egalitate, revoluia france( a demolat dreptul feudal, fcand necesar i posibil crearea unui nou sistem de drept, care s exprime oina general!. $unca de elaborare a noii legislaii, care a alc-tuit Codul 8apoleon, a inceput prin a recunoate diferena dintre drept i lege, dar s-a inc#eiat prin a contesta i a pune in aplicare o alt concepie. %cea alt concepie devenit dominant consta in identificarea dreptului cu legile, in confundarea lor. Instituirea ei s-a produs in modul urmtor& devotamentul cu care cei insrcinai s cree(e o legislaie nou i-au asumat sarcinile, impletit cu credina perfecionist c mintea lor este capabil s reali(e(e pe deplin treaba incredinat, a generat increderea fr fisuri c ei pot transpune corect i complet coninutul dreptului natural in enunuri autoritare cu caracter de legeI aprea astfel ca cert resorbia total a dreptului 2. %stfel, in invtura legist deosebirea dreptului de samo olnicie, in principiu, este lipsit de sensul ei obiecti i de coninut, i are pentru repre(entanii acestei concepii doar caracter subiecti i formal& samovolnicia evident, sancionat de un subiect anumit 4organ de stat6 intr-o form anumit 4in form de oarecare act * lege, decret, edict, #otrare, circular etc.6 - este recunoscut ca drept. In interpretarea legist-po(itivist a dreptului, dispoziiei puterii oficiale i se atribuie puteri magice. Se primete, c printr-un asemenea ordin sunt soluionate sarcini nu numai cu caracter subiecti 4formularea

    normelor legislative6, dar i obiecti 4formarea, elaborarea dreptului insi6, i de profil tiinific ca atare 4de(vluirea specificului dreptului, deosebirea lui de alte norme sociale6. =i neopoziti ismul juridic, deasemenea, interpretea( dreptul ca dispo(iie a puterii oficiale i ca ordine social cu caracter forat. =i aceasta, nectand la declaraiile neopo(itivitilor de @cur!ireA a jurisprudenei de repre(entrile din trecut despre drept ca produs al statului i incercrile de a argumenta in mod formal-logic, precum c dreptul cu caracter constrangtor i ordonat, susinut de ei, ii are originea nu in stat, ci intr-o norm! general! ipotetic! 4G.Helsen6 sau intr-o oarecare @ultim! regul!A efectiv * @regul! superioar! a recunoateriiA 4G.Gart6. In ba(a unei astfel de orientri po(itivist-pragmatice, jurisprudena legist se preocup de clarificarea i examinarea a dou fapte empirice principale& /6 constatarea, clarificarea i siste-matizarea a insui tipurilor 4formelor6 de dispo(iii 4legi cu caracter necesar i de constrangere6 ale puterii oficiale, adic a aa numitor i(voare formale ale dreptului in vigoare 4dreptului po(itiv, legii6, i 26 clarificarea p!rerii 4po(iiei6 legiuitorului, adic a coninutului normativ-regulator al natural in legi. %ceast certitudi-ne a fcut ca la sfaritul operaiei s se cread c nu mai exist alt drept decat cel cuprins in Cod, care apare ca intreg dreptul i se numete drept poziti . Se considera de acum c admiterea unui drept 4natural6 care s stea in spatele legilor ar fi pur speculaie metafi(ic. Ca singurul drept existent, care a inglobat in el dreptul natural, Codul * adic dreptul poziti at in legi * este privit cu mult respect. In consecin, dreptul este definit ca ansamblul legilor in igoare care, intr-o ar dat, la un moment dat, sunt recunoscute ca reguli de conduit social. e aici, ideea de ba( a legismului c! dreptul nu este un ideal de inf!ptuit$ o aloare de realizat$ ci este un fapt real$ realizat sub forma legislaiei in igoare, care, existind in spaiu i timp, este necontroversabil. In aceast optic, pentru a cunoate dreptul este necesar i suficient s se cerceteze #otrarile, decretele, codurile care g#idea( practica judectoreasc i administrativ. 25 dispo(iiilor corespun(toare a puterii oficiale ca i(voare 4forme6 ale dreptului in vigoare. %stfel, legismul, in toate variantele lui, * de la vec#iul legism i pan la concepiile analitice i normativiste contemporane ale po(itivismului juridic, - identificand dreptul i legea 4dreptul po(itiv6, detaeaz! legea ca fenomen juridic de esena juridic 4drept6, neag! insuirile obiective juridice, calitatea, caracteristicile legii, interpretind-o ca produs al voinei 4i samovolniciei6 puterii oficiale. e aceea, specificul dreptului, prin care po(itivitii au in vedere legea 4dreptul po(itiv6, inevitabil se reduce la caracterul constrang!tor al dreptului. "otodat, acest caracter constrangtor al dreptului este interpretat nu ca re(ultat al unor insuiri i cerine obiective ale dreptului, dar ca factor iniial determinant. %stfel, puterea statului 4puterea oficial6 produce dreptul ordonat$ impus prin for!. Cu toate acestea, legismul i cultul legii$ instaurat de el, posed ins i o latur! poziti !, care const in capacitatea lor de a spori sentimentul de securitate al cetenilor care vor prefera ca societatea s fie guvernat de legi stabile, generale, bine gandite, decat de oameni sc#imbtori i expui pasiunilor, care ar putea decide in mod personal. Sub forma legismului, po(itivismul juridic desc#ide calea aplicrii formulei lui

    ,indar ca societatea s fie guvernat de legi, nu de oameniI32 se reali(ea( astfel i marele de(iderat ca oamenii s aib fric de magistratur, nu de magistrai. +aptul c legile in vigoare 4dreptul po(itiv6 sunt instituite de stat i asigurate de autoritatea statal, este adevrat, ins acest lucru este neindestul!tor pentru o inelegere adecvat a conceptului de drept, pentru interpretarea unor asemenea prevederi oficiale-autoritare 4norme6 anume ca fenomene juridice 4fenomene ale esenei juridice6, ca drept in general. %ceasta, deoarece, intr-o astfel de interpretare legist nu e'ist! nici un criteriu pentru a deosebi dreptul de lege, norma juridic - de dispo(iia arbitrar a puterii oficiale, legea de drept * de legea nonjuridic. %adar, legismul a uitat ceea ce tia inc unul din fondatorii lui, @ea" %ortal s, i anume, c reglementarea prin legi a tuturor problemelor este 32 :logiul forei legii este repre(entat in urmtoarea poe(ie, atribuit poetului antic <indar& Degea - a lumii regin!, , C!reia nemuritori i muritori i se incGin! T Bndrept!ete puterea T Care le-aduce pe toate cu su erana ei man! T +artor imi e Ueracle T Care cu muncile sale T F!r! re-o plat! i f!r! s! fi primit in dar T B-a luat lui Herion acile T Ca lucru drept dup! natur! T 3de(irabil, fr ca ea s fie posibil, @c!ci dac! pre ederea legiuitorilor este limitat!$ natura ei este infinit!A33. *).) Co"ce$# a Aus"atural st( a dre$tulu <rincipiile pe care se intemeia( concepia #usnaturalist! sunt identice cu principiile generale ale teoriei dreptului natural in intreaga sa evoluie, plecand din antic#itate i pan ast(i.31 ;riginea concepiei jusnaturaliste o gsim in operele filosofilor antici * mai intai la greci 4Geraclit, emocrit, sofitii, Socrate, <laton, %ristotel, stoicii6, apoi la romani 4Cicero, !lpian6. In invturile acestor ganditori i coli filosofice pot fi evideniate urmtoarele idei centrale& a6 ideea naturii ca ordine a lucrurilor, pretutindeni aceeaiI b6 ideea c oamenii se nasc egali, - de aici neacceptarea privilegiilor i sclavajului, precum i a egalitii in ceea ce privete posesia bunurilorI c6 ideea c arbitrariului guvernrii oamenilor, opresiunii i nedreptii tiraniei, le poate fi opus natura i legile ei. Banditorii greci au fost primii care au pus ba(ele teoriei jusnaturaliste, iar Heracl t 4011-1.. i.G.6 primul dintre precursori. "otul in lume, - spunea el, - ascult de o lege care ingrijete ca in mijlocul scGimb!rilor substratul lucrurilor s rman acelai, cum cere dreptatea i armonia. %ceast lege este Dogosul 4)aiunea6. reptatea const in a urma 'ogosul universal divin, fr de care oamenii, nu ar avea nici mcar inc#ipuire despre dreptate.30 De&ocr t 4ap.17--3>> i.G.6, de pe po(iii jusnaturaliste, critica ordinea i legile polisului, deoarece ele exprim doar @p!rerea general!A i sunt, deci, in de(acord cu natura. @=ispoziiile legilor$ - scria el$ - sunt artificiale. Bn natur!$ ins!$ e'ist! atomi i idA3>. +ilosofii anteriori propuseser legi venice ale naturii, considerand c dincolo de micarea perpetu a fenomenelor naturii rmane o substan etern, principiul. Sofitii * %rotaB:oras 41.--1/- i.G.6, Gor: as 41.3-370 i.G.6 .a., pentru a judeca instituiile i legile in vigoare, aveau nevoie de un caracter obiectiv, de un etalon cu ajutorul cruia s msoare valorile i legile timpului lor. %cest criteriu obiectiv era dreptul natural, dreptul aa cum ar trebui s fie, in concordan cu natura lucrurilor i a

    oamenilor. :i opuneau acest drept natural, dreptului artificial, creat de 33 =tefan Beorgescu, ;p. cit., p./2.. 31 $ai amnunit ve(i& $i#ai 2descu, ;p. cit., p.5-///. 30 Filosofie. Analize i interpret!ri. ;radea& :d. %8":", /55>, p./2. 3> ijdZ] k. l. VS50W63/. i., /57-, T.373. 3/ fiecare dat de interesul i arbitrariul oamenilor. Convingerea sofitilor era c in spatele conveniilor noastre arbitrare exist anumite legi naturale invariabile. 8umai c in determinarea coninutului dreptului natural existau diferenieri c#iar i in cadrul curentului sofitilor, susinanduse po(iii total divergente. !nii dintre sofiti vroiau s rstoarne legile cetii, ca s instaure(e egalitatea natural intre oameni, alii, dimpotriv, susineau inegalitatea, considerand egalitatea ca opus legii naturale. Ins, nectand la aceste divergene, sofitii au fost primii care au formulat i anali(at metodic distincia dintre dreptul natural i dreptul artificial (poziti ), care de atunci i pan ast(i a rmas problema cea mai insemnat! a filosofiei dreptului. 'a Socrate 41>5-355 i.G.6 gsim o manifestare a unui respect deosebit, fundamental fa de lege. 'egile i cetatea, in concepia lui, sunt deasupra oricror voine omeneti. 'egile sunt @inelepciunea suprem! i realizarea aciunii di ineA. :l considera, c inteligena i puterea de ptrundere a omului constituie natura Xinelui i c ele dovedesc perfecionarea legilor. iscipolul lui Socrate, %lato" 4127-317 i.G.6 constata dualitatea dreptului in drept scris i drept nescris, ultimul repre(entand @e'istena unor norme eterne i imuabileA. <laton deduce dreptul din ideea pe care o considera cea mai desvarit, i anume, ideea Xinelui. Cel care a conturat teoria dreptului natural a fost Ar stotel 431.-322 i.G.6. In invtura sa el evidenia( deosebirea dintre dreptul natural i dreptul artificial 4po(itiv6. reptul natural, ca lege nescris, exprima ec#itatea i st deasupra legilor scrise 4artificiale6. Statul apare ca scop al naturii, iar activitatea sa are ca finalitate garantarea propriei uniti i aprarea intereselor cetenilor si. In concepia lui %ristotel, dreptul deri ! din obser area raional! a naturii. !n moment foarte important pe care il gsim la %ristotel este i distincia pe care o face intre om, ca parte a naturii$ la fel ca orice alte fiine, pe de o parte, iar pe de alt parte, omul ca parte a naturii$ deosebit! de celelalte fiine, dotat cu raiune, cu contiin. e aici a aprut o dualitate a dreptului natural, pe care o regsim ulterior la stoici. reptul natural a preocupat i coala stoic!, fondat in jurul anului 3-- i.G. de ctre -e"o" 4331-2>2 i.G.6, activitatea creia a continuat i in epoca roman. Stoicii, merg ins mai departe, i c#iar dreptul natural raional il disting intr-un drept natural ideal absolut, care a repre(entat dreptul natural din epoca de aur a omenirii, potrivit cruia nu exist nici proprietate, nici sclavaj i nici guvernare, iar apoi, dup ce omenirea a 32 dec(ut i s-a deteriorat moral, s-a trecut la dominaia dreptului natural ideal relati . %cest drept natural necesit din partea legiuitorului, legi g#idate de raiune, dar asemenea legi care s tind s se apropie de idealul absolut. Ca i %ristotel, pentru stoici dreptul natural are dou semnificaii& modalitatea de a tr!i ca toate fiinele, urmand legile firii, i ansamblul

    de principii de conduit! accesibile numai omului, fiina superioar unic, dotat cu raiune i capabil s fac deosebirea intre bine i ru. 'a stoici, legea naturii este identificat cu datoria moral!. %adar, pentru stoici, dreptul natural este o intruc#ipare a raiunii superioare, un g#id spre o conduit moral, ei depind astfel interpretarea biologic!, i imprind dreptul natural intr-un drept raional i drept ideal, ultimul considerat absolut * la apogeu, i relativ * dup o perioad de decaden. In epoca roman, cel mai de va( ganditor care s-a ocupat de dreptul natural, a fost Marcus Tull us C cero 4/->-13 i.G.6. :xprimand concepia roman cu privire la drept, el nu il consider un produs al voinei umane, al opiniei arbitrare, ci un dat natural, o lege etern, o expunere a raiunii universale. In acest fel, dreptul natural apare ca o lege natural! in!scut!, im-plantat in individ. Scopul filosofiei dreptului este de a pune in lumin natura dreptului, iar ea trebuie cutat in natura omului. @Ade !rata lege este$ desigur$ inelepciunea conform! cu natura$ prezent! in toi oamenii$ consec ent!$ etern!$ care ne cGeam! la datorie i ne d! porunci interzicandu-ne s! comitem fraude i indep!rtandu-ne astfel de eleA37. Conclu(ia lui Cicero este, deci, c a viola dreptul inseamn a aciona contra naturii, a nega legea universal. !n alt mare jurisconsul al epocii romane, Ul$ a" 4c./7--2236 definea dreptul natural ca fiind @ceea ce natura a in !at tot ce este iu? deoarece acest drept este propriu nu numai speciei umane$ dar i tuturor animalelor$ care se nasc pe p!mant i in mare$ i p!s!rilor.A3. !lpian este cel care incearc s enune principiile dreptului& a tri cinstitI a nu face ru nimnuiI a da fiecruia ce i se cuvine 4Goneste i ere$ alterum non laedere$ suum YuiYue tribuere6. %adar, in antic#itate, dreptul natural a cunoscut mai multe orientri, dintre care unele cu caracter religios, promovand ideea c dreptul 37 $i#ai 2descu, ;p. cit., p.2-. 3. m]dT]Tnfo K.k. @310<0A34 96:7:. S., pqr-VN mstSu, 2---, T./>/. 33 natural este de fapt un drept de natur divin, altele cu caracter laic, mergand pan la marerialism, afirmand c dreptul ar fi un element al naturii, al materiei. In ceea ce privete coninutul dreptului, teoriile dreptului natural din antic#itate afirmau c statul i dreptul trebuie s ocroteas dreptatea, s reali(e(e dreptatea i ec#itatea. Concepiile despre dreptul natural elaborate in :vul mediu aveau o fundamentare i o finalitate diferite, in comparaie cu epoca anterioar. reptul natural nu mai este identificat cu raiunea. In operele celor mai de va( repre(entani ai filosofiei medievale * Aurel u Au:ust "us 4301-13-6 i T'o&as dCADu "o 4/220-/2716 * predomin ideea naturii di ine a dreptului natural, iar biserica ii revendica rolul de interpret autentic al dreptului naturii. Custiia cretin, in vi(iunea lui %ugustinus, este constituit in ba(a legii naturii, a legii mo(aice i a legii lui Gristos. Includerea legii naturale in acest sistem normativ induce ideea pro enienei di ine a dreptului natural, care la randul sau este considerat sursa legilor in vigoare 4dreptului po(itiv6. "#omas dv%wuino definete dreptul natural ca acea parte a dreptului divin care se dez !luie raiunii naturale, iar omul, ca fiin raional,

    aplic aceast parte a dreptului divin, treburilor lumeti. reptul fcut de oameni provine din principiile dreptului etern, altfel cum se reflect in dreptul natural. e aceea, orice drept care provine de la o autoritate omeneasc trebuie s se conforme(e legii divine. 8umai legea divin este etern. 'egile fcute de oameni pot varia in timp i spaiu. up :vul mediu asistm la o inflorire a teoriei jusnaturaliste, intemeiat pe revigorarea raionalismului, ca reacie impotriva concepiilor teologice medievale. +igura cea mai repre(entativ a secolului al EJII-lea a fost Hu:o Grot us 4/0.3-/>106, considerat a fi adevratul intemeietor al colii dreptului natural. <entru Brotius, dreptul natural este conceput total independent fa de religie i intemeiat exclusiv pe raiune. ou idei stau la ba(a concepiei sale care s-a bucurat de mare autoritate, mai bine de un secol, i anume, ideea st!rii naturale a oamenilor i ideea contractului social. Brotius arat c principiile dreptului natural decurg din natura intelectului uman care dorete o societate panicI c omul are o natur sociabil care il impinge spre inelegere cu ceilali, spre dorina de a constitui o comunitate panic, intemeiat pe raiune i fr de care nu se poate tri. :ste vorba despre un instinct profund, comun tuturor oamenilor. <e ba(a lui se poate 31 constitui un drept invariabil pentru toate timpurile i toate locurile, care exist datorit raiunii, independent de comandamentul divin. reptul natural se impune ca fiind etern, imuabil i universal valabil pentru orice minte omeneasc. :l se deosebete de dreptul po(itiv, numit de Brotius, drept voluntar, drept care fiind i(vorat din arbitrariul oamenilor, n-are nici o valabilitate pentru toi i nici caracter permanent. Incepand cu Brotius, concepia dreptului natural dobandete o orientare indi idualist!, urmand a se vorbi nu de @drept naturalA ci de @drepturi indi iduale naturale.A Se consider, c dreptul natural este inscris in inima tuturor oamenilor. <entru explicarea i justificarea dreptului natural se recurge la raiunea uman, unde-i gsete aceasta i(vorul. Concepia dreptului natural este impletit cu ideile concepiei contractuale a apariiei statului. esigur c aceast concepie a fost justificat in mod diferit de diferii autori 4dx%wuino, Brotius, Co#n 'ocFe 4/>23-/7-16 in %nglia, apoi C.C.)ousseau 4/7/2-/77.6 in +rana6. Eeoria contractului social, iniial, a fost de(voltat i folosit in epoca $odern i, ulterior, in epoca contemporan sub forma aa-numitului, @drept natural ren!scutA, de data aceasta incercand s se explice necesitatea aprrii i fundamentrii unor drepturi eseniale ale omului in societate. %adar, cu excepia perioadei de cri( pe care a cunoscut-o in sec. al EIE-lea, legat de confruntrile dintre dreptul natural i opiniile contrare, teoria dreptului natural 4teoria #usnaturalist! a dreptului6 traversea( toat istoria filosofiei dreptului. %prut in doctrinele grecilor, explicitat i de(voltat de juritii romani, preluat de invtura cretin, care prin patristici i scolastici o concilia( cu teologia, renovat radical i seculari(at in epoca $odern i totodat extins la relaiile internaionale, teoria dreptului natural a exercitat in continuare o influen extrem de puternic. ; importan #otratoare pentru diferitele variante ale teoriei jusnaturaliste a dreptului o are deosebirea dintre dreptul natural i dreptul po(itiv. %ceast deosebire, promovat in diferite concepii din

    trecut i pre(ent, este exprimat in formulri i termeni diferii. e exemplu, dreptul natural deseori este desemnat ca drept imuabil, ca drept autentic, ca drept raional, ca drept filosofic, ca idee de drept, ca drept in sens propriu, ca drept corect etc. In mod corespun(tor, dreptul po(itiv este desemnat, de asemenea, diferit& ca drept artificial 4non-natural6, ca drept omenesc, ca drept oliti 4voluntar6, ca drept scGimb!tor, ca drept condiionat, ca drept neautentic etc. 30 <entru repre(entanii concepiei jusnaturaliste, dreptul natural ca drept unic real, raional, moral i just este dat de la natur i ii are originea in natura obiectiv - in natura divinitii sau a omului, in natura fi(ic, spiritual sau social, in @natura lucrurilorA etc. %utorii diferitor variante ale concepiei jusnaturaliste promovea( preri diferite despre coninutul concret al dreptului natural. Ca drept natural sunt interpretate aa fenomene diferite ca& egalitatea i libertatea natural a tuturor oamenilor, dreptul natural la inegalitate i privelegii, dreptul natural al oamenilor la demnitate, unele sau altele drepturi i liberti inalienabile ale omului etc. reptul po(itiv, din contra, este apreciat de ctre jusnaturaliti ca abatere 4ignorare, sc#imonosire, negare etc.6 de la dreptul natural, ca dispo(iie artificial, greit sau arbitrar a oamenilor 4a puterii oficiale6. Concepiei jusnaturaliste a dreptului ii sunt caracteristice atat unele merite * ideile cu privire la esena obiectiv a dreptului, ideile despre libertatea i egalitatea natural a tuturor oamenilor, despre drepturile i libertile inalienabile ale omului, despre statul de drept etc., cat i unele nea#unsuri - confundarea dreptului cu fenomene nejuridice 4morala, estetica, religia etc.6, lipsa unui criteriu formali(ator clar de deosebire a dreptului de tot ce este non-juridic, desconsiderarea dreptului po(itiv i lipsa legturii reciproce necesare dintre dreptul natural i dreptul po(itiv etc. "ea#unsul semnificati al concepiei jusnaturaliste const in interpretarea eronat a problemei principale a filosofiei dreptului deosebirea i corelaia esenei i fenomenului in drept. eosebirea i corelaia dintre dreptul natural i dreptul po(itiv, propus de aceast concepie, - nu este corelaia 4cutarea cilor i condiiilor coincidenei i critica ca(urilor necorespunderii lor6 dintre esena juridic 4in form de drept natural6 i fenomenul juridic 4in form de drept po(itiv6, ci confruntarea 4deseori - antagonismul6 dintre dreptul natural 4ca drept unic autentic - i esen juridic autentic, i totodat, fenomen juridic autentic6 i dreptul po(itiv 4ca drept neautentic - neautentic i ca esen i ca fenomen6. Cercetrile legturilor reciproce, necesare dintre esen i fenomen in drept sunt substituite aici cu construcia speculati ! a dreptului natural 4dreptului autentic ca esen i totodat ca fenomen juridic real in vigoare6 i ignorarea, in aceast ordine de idei, a dreptului po(itiv 4dreptul general obligatoriu oficial in vigoare6. Ceea ce jusnaturalitii vorbesc despre esena obiectiv a dreptului, - aceast esen nu este a dreptului po(itiv instituit de stat, ci 3> doar ersiunile lor despre dreptul natural, cruia ii atribuie in mod arbitrar insuirile fenomenului juridic factual. %stfel, conform concepiei jusnaturaliste a dreptului, dreptul natural, - este nu numai unicul drept dat de la natur, dar i dreptul in vigoare real. e aici i dualismul #uridic

    caracteristic acestei concepii * repre(entarea despre existena concomitent a dou tipuri de drept - dreptul natural i dreptul oficial in vigoare. %adar, in invturile jusnaturaliste, in fond, este ignorat sensul i particularitile corelaiei esenei i fenomenului in drept, caracterul deosebit 4public - autoritar6 al procesului poziti !rii 4recunoaterii oficiale, instituirii i exprimrii6 esenei dreptului in form de fenomen juridic oficial in vigoare 4drept po(itiv, lege in vigoare6 intr-un loc anumit i timp anumit. In concepia jusnaturalist lipsete conceptul de lege de drept, adic, de drept po(itiv, ca intruc#ipare a esenei dreptului. %ceasta, deoarece esena jusnaturalist de#a este intruc#ipat in fenomenul jusnaturalist, aa c esena i fenomenul constituie o unitate jusnaturalist indisolubil. ; asemenea elaborare a legii de drept, in care dreptul natural s-ar imbina armonios cu dreptul po(itiv, nu a primit in invturile jusnaturaliste - datorit caracterului lor unilateral, desconsiderrii dreptului po(itiv, lipsei unei concepii a legii de drept etc. - o inelegere i argumentare teoretic corespun(toare. *)/) Co"ce$# a l ?ertaroBAur d c( a dre$tulu 'egismul i jusnaturalismul exprim po(iiile extreme, contrare in interpretarea filosofico-juridic a dreptului, dar i cu privire la obiectul de studiu al filosofiei dreptului. Caracterul unilateral al acestor concepii opuse, care fiecare in felul su rupe legturile necesare dintre esen i fenomen in drept, este depit in concepia libertaro-#uridic! a dreptului. In cadrul acesteia, leg!tura reciproc! dintre esena juridic i fenomenul juridic, in contextul deosebirii i corelaiei dreptului i legii, poart un caracter necesar i cuprinde toate variantele juridico-logice ale corelaiei dreptului i legii. Concepia libertaro-juridic este o invtur filosofico-juridic contemporan elaborat i promovat de ganditorul i juristul rus V)S)Nesersea"#.35 'a ba(a acestei concepii st principiul egalit!ii formale ca principiu fundamental al dreptului. Concepia libertarojuridic include in sine nu numai inelegerea filosofico-juridic dreptului 35 Je(i mai amnunit in& m]T]dTnfo K.k. @310<0A34 96:7:. SNTUVP& pqrPL]YZTLVN mstSu, 2---. 37 4ca esen juridic, dar i ca fenomen juridic in form de lege de drept6, dar i inelegerea filosofico-juridic a statului ca form instituionalautoritar de exprimare i aciune a principiului egalitii formale, adic form juridic de organi(are a puterii publice. :galitatea formal ca esen i principiu fundamental al dreptului include in sine trei componente interconexe, trei insuiri eseniale ale dreptului, care se completea( i se presupun reciproc 4se subineleg reciproc6, i anume& /6 m!sura uni ersal! egal! 4norm6, 26 libertatea formal! a tuturor adresailor acestei norme egale regulative, i 36 ecGitatea uni ersal! a acestei forme de reglementare egal pentru toi. In concepia libertaro-juridic de interpretare a dreptului i in filosofia dreptului, ba(at pe aceast teorie, sunt depite extremele antagoniste caracteristice legismului i jusnaturalismului i neajunsurile in interpretarea problemelor cu privire la deosebirea i corelaia dintre esena juridic i fenomenul juridic, dintre drept i lege. In cadrul concepiei libertaro-juridice cone'iunea esenei i fenomenului in drept poart! un caracter necesar i legitim? esena

    #uridic! obiectiv 4egalitatea formal6 * este esena unui fenomen juridic real anumit 4a legii general-obligatorii instituite de stat, care exprim insuirile i cerinele principiului egalitii formale6, iar fenomenul #uridic 4legea general-obligatorie, ce exprim insuirile i cerinele principiului egalitii formale6 * este fenomenul 4manifestarea6 anume i numai a esenei juridice date 4a egalitii formale6. :sena juridic 4egalitatea formal6 ii g!sete manifestare in legea general-obligatorie 4fenomen juridic al realitii juridice6, iar fenomenul juridic 4legea general-obligatorie6 e'teriorizeaz! in realitate esena juridic 4egalitatea formal6. 8umai in ba(a i cu luarea in considerare a unei asemenea leg!turi necesare dintre esena juridic i fenomenul juridic este posibil reali(area unitii lor in form de lege #uridic!, adic de drept po(itiv oficial, general-obligatoriu i instituit de stat, care exprim in form normativ-concreti(at insuirile i cerinele principiului egalitii formale. e pe po(iiile legismului i jusnaturalismului o asemenea unitate a esenei juridice i fenomenului juridic in form de lege de drept este ireali(abil. %ceast circumstan principial dovedete c concepia libertarojuridic repre(int in sine o concepie filosofico-juridic despre drept i obiectul de studiu al filosofiei dreptului mai avansat decat concepia legist sau jusnaturalist. 3. %ceast concepie este numit #uridico-libertar! 4sau libertar!6, deoarece, conform unei asemenea interpretri, dreptul & este forma uni ersal! i necesar! a libert!ii oamenilor, iar libertatea 4existena i reali(area ei6 in viaa social este posibil i real doar ca drept, numai in form de drept. reptul, conform concepiei libertaro-juridice, - este doar minimul #uridic necesar, ceea, fr de care dreptul nu exist i nu poate exista in general, inclusiv i legea de drept. TEMA .) ESENEA DRE%TULUI 3.1. =reptul ca egalitate formal! 3.2. =reptul ca libertate 3.3. =reptul ca ecGitate .)0) Dre$tul ca e:al tate 9or&al( !na dintre insuirile eseniale ale dreptului i, totodat, component principal al principiului egalitii formale, este m!sura egal! uni ersal!. "otodat, prin msur egal se are in vedere nu numai dimensiunea universal i norma unic egal pentru toi a reglementrii juridice, dar, deasemenea, i respectarea ecGi alentului proporionalitii i uniformitii in relaiile dintre subiecii de drept insui. 8oiunea de @egalitateA desemnea( o anumit abstracie, adic este re(ultatul abstracti(rii contiente 4gandite6 de la deosebirile concrete, caracteristice obiectelor egali(ate. :gali(area presupune deosebirea obiectelor egali(ate i totodat caracterul neesenial al acestor distincii 4adic posibilitatea i necesitatea abstracti(rii de la asemenea distincii6 din punctul de vedere al temeliei 4criteriului6 corespun(toare a egali(rii. %stfel, egali(area diferitor obiecte dup criteriul numeric 4pentru stabilirea contului, greutii etc.6 presupune abstracti(area de la toate deosebirile lor dup coninut 4individuale, tipice, genetice6.

    Igalitatea #uridic! nu este atat de abstract, ca egalitatea numeric in matematic. "emelia 4criteriul6 egali(rii juridice a diferitor oameni este libertatea indi idului in relaiile sociale, recunoscut i afirmat in form de capacitate #uridic!, adic de capacitate de folosin! i capacitate de e'erciiu a persoanei. :galitatea juridic * este egalitatea subiecilor dreptului, liberi i independeni unul de altul, dup o dimensiune general!, norm unic, msur egal pentru toi. :galitatea juridic este egalitatea oamenilor 35 liberi i egalitatea in libertate, adic dimensiune general i msur egal a libertii indivi(ilor. %colo, ins, unde oamenii se divi(ea( in liberi i neliberi, ultimii nu sunt subieci, ci obiecte ale dreptului, i asupra lor nu se extinde principiul egalitii formale. reptul vorbete i acionea( in limbajul i msurile egalitii i datorit acestui fapt, se manifest ca form de existen social universal i general, de exprimare i reali(are a libertii in viaa in comun a oamenilor. In acest sens, se poate afirma c dreptul & este matematica libert!ii.1- In sfera social egalitatea este intotdeauna egalitate juridic, msur juridic formal a egalitii. oar egalitatea juridic, ca oricare egalitate, se abstracti(ea( 4dup propria temelie i criteriu6 de la deosebirile reale ale obiectelor egali(ate i de aceea, cu necesitate i dup definiie, poart un caracter formal. In legtur cu egalitatea exist o mulime de confu(ii, rtciri, repre(entri greite i false. 'a ba(a lor in ultim instan st neinelegerea faptului c egalitatea are un sens raional, c in viaa social ea este posibil logic i practic anume i numai ca o msur similar pentru toi a egalitii juridice formale. %stfel, deseori 4in trecut i pre(ent6 egalitatea juridic se confund cu diferite cerine egalitariste, cu egalitarismul insi, sau, dimpotriv, este comparat cu aa numita @egalitate de faptA. ; asemenea confu(ie intotdeauna, intr-un fel sau altul, poart un caracter non-juridic i antijuridic. @Igalitatea de faptA * repre(int in sine o confundare a noiunilor de @realA i @irealA 4formal6 i o contradicie in insui noiunea de @egalitateA. oar @egalitateaA, @msura egalA au sens 4ca concept, ca mijloc de reglementare etc.6 doar ca ceva @formalA, separat 4abstracti(at6 de @realA, * dup cum cu intele sunt desprite de lucrurile desemnate, cifrele de obiectele numrate, cantarele * de masa cantrit etc. %nume datorit caracterului su formal 4abstracti(area de la @realA6 egalitatea poate fi, i in realitate devine, form universal i msur egal de reglementare a @realuluiA, ea este un @limbajA specific formal i formali(at, unitate de msur a intregii realiti @extraformaleA 4adic @realeA6. %stfel se intampl i cu msura egal juridico-formal. Istoria dreptului * este istoria evoluiei progresive a dimensiunii i msurii egalitii formale 4juridice6 cu pstrarea, totodat, a insui acestui principiu ca fundament al oricrui sistem de drept, a dreptului in 1- $ai amnunit ve(i& m]T]dTnfo K.k. Z6:70 & 5:/S5:/3W: <70Q0[;. S., /55>. 1general. In de(voltarea istoric a dreptului i libertii in relaiile dintre oameni, anumitor etape istorice le sunt caracteristice o dimensiune i msur proprie a libertii, un cerc propriu de subieci i relaii de libertate i drept, intr-un cuvant * un coninut propriu al principiului

    egalitii formale 4juridice6. eaceea, principiul egalit!ii formale reprezint! in sine un principiu$ intotdeauna caracteristic dreptului$ cu o sfer! i m!sur! de reglementare istoricete scGimb!toare. eosebirile iniiale reale dintre oameni, anali(ate 4i reglementate6 din punctul de vedere al msurii egale abstracte-universale, se pre(int in form de inegalitate in drepturile de#a dobandite 4neegale dup structura, coninutul i volumul drepturilor diferitor indivi(i - subieci ai dreptului6. Igalitatea #uridic! i inegalitatea #uridic! 4egalitatea i inegalitatea in drept6 * sunt determin!ri juridice de acelai nivel 4presupunandu-se i completandu-se reciproc6, caracteristici i noiuni, in msur egal opuse deosebirilor reale i distincte de acestea. +!sura egal! de reglementare a relaiilor dintre diferii subieci presupune, c drepturile subiecti e reale acumulate de acetea vor fi neegale. =atorit! dreptului Gaosul deosebirilor se transform! in ordine #uridic! a egalit!ilor i inegalit!ilor$ coordonate dup! o dimensiune unic! i m!sur! egal!. .)*) Dre$tul ca l ?ertate In strans legtur cu principiul egalitii formale se afl i inelegerea dreptului ca form! uni ersal! i necesar! a libert!ii oamenilor. Ca modalitate de exprimare a egalitii formale, dreptul repre(int in sine forma universal a relaiilor sociale dintre subiecii independeni unul de altul, subordonai in comportamentul, aciunile i relaiile lor reciproce, unei norme generale. ; asemenea independen a subiecilor in cadrul formei juridice a relaiilor reciproce i, totodat, subordonarea lor identic, egal unei norme generale, determin sensul i esena formei de e'isten! i e'primare #uridic! a libert!ii. +orma juridic a libertii, demonstrand caracterul formal al egalitii, presupune i exprim unitatea intern substanial i semantic a formalit!ii #uridice, a universalitii, egalitii i libertii. Dibertatea indi izilor i libertatea oinei lor * sunt noiuni identice. Joina in drept * este oina liber!, ce corespunde tuturor caracteristicilor eseniale ale dreptului i, astfel, este diferit de oina arbitrar! i, deci, se afl in opo(iie fa de samo olnicie. Caracterul volitiv al dreptului este determinat anume de faptul, c dreptul & este 1/ forma libert!ii oamenilor$ adic! libertatea oinei lor. %cest moment volitiv 4intr-o interpretare sau alta, corect sau incorect6 este pre(ent in diferite definiii i caracteristici ale dreptului in calitate de principii instituite oliti 4%ristotel, Brotius i a.6, ca exprimare a oinei generale1/ 4)ousseau6, a oinei de clas! 4$arx i marxitii6 etc. ; oarecare alt form de existen i de exprimare a libertii in viaa social a oamenilor, in afar de cea juridic, omenirea pan in pre(ent nu a descoperit. ar acest lucru este imposibil, atat din punct de vedere logic, cat i teoretic. Oamenii sunt liberi in m!sura egalit!ii lor i egali in m!sura libert!ii lor. 'ibertatea non-juridic, libertatea fr dimensiune universal i msur unic, intr-un cuvant, aa numita \libertateF f!r! egalitate * repre(int in sine ideologia privilegiilor elitare, iar aa numita \egalitateF f!r! libertate * este ideologia robilor i a maselor asuprite 4cu cerinele @egalitii de faptA ilu(orii, substituirea egalitii cu egalitarismul etc.6. Sau libertate 4in form juridic6, sau samovolnicie 4in diferite manifestri non-juridice6, - o a treia variant aici nu este posibil& non-dreptul (i non-libertatea) & intotdeauna

    inseamn! samo olnicie. Istoria omenirii repre(int in sine de(voltarea progresiv spre o cat mai mare libertate a unui numr cat mai mare de oameni. in punct de vedere juridic, acest proces inseamn, c un numr tot mai mare de oameni 4repre(entanii noilor pturi sau clase sociale6 sunt recunoscui ca subieci formal egali ai dreptului. %adar, de(voltarea istoric a dreptului i libertii in relaiile dintre oameni repre(int in sine progresul egalit!ii oamenilor ca persoane formal (#uridic) libere. <rin intermediul mecanismului dreptului * a egalitii formale 4juridice6 * masa iniial a oamenilor neliberi, in procesul de(voltrii istorice, treptat se transform in comuniti de indivi(i liberi. :galitatea juridic face posibil i real libertatea ca form! normati -#uridic! uni ersal!, ca ordine juridic anumit. 1/ Banditorul france( @)@)Rousseau 4/7/2-/77.6 promova ideea c egalitatea oamenilor const in faptul c ei sunt asem!n!tori in demnitate, pentru c, legea fiind a tuturor in general, nu este a nim!nui in particular. Igalitatea implic! libertatea$ considera el, deoarece ascultarea de o lege pe care singur i-ai stabilit-o, inseamn libertate. %tat de puternic era convingerea lui )ousseau c legea este menit s dote(e societatea cu ordine, incat ajunge la afirmaia paradoxal c @oricine ar refuza s! se supun! oinei generale a fi constrans de corpul intreg$ ceea ce nu inseamn! altce a decat c! a fi forat s! fie liberA. 12 In acelai timp, pretutindeni ii gsesc o rspandire destul de larg ideile despre contradicia dintre drept i libertate, drept i egalitate. In mare msur, ele se datoresc faptului c prin drept se are in vedere orice dispo(iie a puterii oficiale, legislaia in general, care deseori poart un caracter de constrangere arbitrar, non-juridic i antijuridic. %desea libertii i se opune egalitatea. %stfel, in antic#itate sofitii respingeau egalitatea juridic de pe po(iiile repre(entrilor aristocratice i despotice despre libertate ca drept al @celor mai buniA la privilegii i samovolnicie, ca drept al celor puternici de ai guverna pe cei slabi etc. In sec. EIE idei asemntoare a promovat i ganditorul german Fr)N etzsc'e 4/.11-/5--6, care considera c @nu trebuie niciodat! egalizate inegalit!ileA.12 Spre deosebire de critica aristocratic a egalitii juridice @de susA 4in favoarea versiunilor elitare a libertii6, negarea marxist a egalitii juridice in general vine @de josA 4in scopul saltului universal in @impria libertiiA comuniste, a confirmrii @egalitii de faptA etc.6. In cadrul unor asemenea, dar i a altor contrapuneri asemntoare a libertii i egalitii, acestor fenomene i concepte, li se d 4in ba(a erorii, intereselor sociale etc.6, in fond, o importan arbitrar. 'ibertatea i egalitatea sunt indi izibile i se presupun reciproc. ,e de o parte, figura iniial i determinant a libertii in dimensiunea ei omeneasc este indi idul liber * temelia necesar a capacitii de folosin i capaciti de exerciiu in generalI pe de alt! parte, aceast libertate a indivi(ilor poate fi exprimat doar in ba(a unui principiu universal, a unei norme i forme unice de egalizare a acestor indivi(i intr-un domeniu anumit de relaii reciproce. %adar, dreptul & este nu pur i simplu dimensiune uni ersal! i m!sur! egal!$ ci dimensiune uni ersal! i m!sur! egal! anume i inainte de toate$ a libert!ii indi izilor. Indivi(ii liberi - sunt @materiaA, purttorii, fondul i sensul dreptului. %colo unde se neag

    individualitatea liber, personalitatea, importana juridic a persoanei fi(ice libere, acolo nu exist i nu poate s existe drept. <rogresul istoric al dreptului i libertii demonstrea( c, formarea i de(voltarea personalitii juridice, libere i independente, in mod necesar este strans legat de recunoaterea omului ca subiect al relaiilor de proprietate, ca proprietar al mijloacelor de producie. ,roprietatea este nu pur i simplu una dintre formele i direciile de exprimare a 12 =tefan Beorgescu, ;p.cit. p.75. 13 drepturilor i libertii omului, ci ea constituie in sine temelia ci ilizatoare pentru drept i libertate. %colo unde totalmente se neag dreptul de proprietate individual asupra mijloacelor de producie, acolo nu numai c nu exist, dar in principiu nu sunt posibile dreptul i libertatea. In logica unor asemenea legturi reciproce dintre drept, libertate i proprietate, ii gsesc originea cau(ele incompatibilitii socialismului 4inter(icerea proprietii private, naionali(area ei etc.6 cu dreptul i libertatea. e aceeai logic este determinat i importana fundamental a desociali(rii proprietii in decursul intregului proces de trecere de la socialismul totalitar la inceputurile egalitii i libertii juridice. .).) Dre$tul ca ec' tate Inelegerea dreptului ca egalitate formal include in sine, deopotriv cu libertatea juridic, deasemenea, i ecGitatea. up sens i etimologie, ecGitatea 4iustitia6 ii are originea in drept 4ius6. In aceast ordine de idei, ea desemnea( existena inceputului juridic in viaa social i exprim corectitudinea, necesitatea i caracterul imperati al dreptului. In contextul deosebirii dreptului i legii aceasta inseamn, c ecGitatea intr! in noiunea de \dreptF, c dreptul dup definiie este ecGitabil, iar ecGitatea * ca insuire interioar i calitate a dreptului, este concept i caracteristic! #uridic!$ i nu e'tra#uridic! 4moral, estetic, religioas etc.6 eaceea, intrebarea intotdeauna oportun despre ecGitatea sau inecGitatea legii * este in esen intrebarea despre caracterul juridic sau non-juridic al legii, despre corespunderea sau necorespunderea ei cu dreptul. Ins o astfel de intrebare nu este oportun! referitor la drept, deoarece, el 4deja conform conceptului6 intotdeauna este ec#itabil i purttor al ec#itii in viaa social. $ai mult ca atat, numai dreptul i este ecGitabil. oar ec#itatea, deaceea de fapt i este just, fiindc intruc#ipea( in sine i exprim corectitudinea ca atare, iar aceasta in forma sa raional inseamn #ustee uni ersal!, adic esena i inceputul dreptului, sensul principiului juridic al egalitii i libertii universale. <entru toi acei, relaiile crora capt o form juridic, - cat de ingust nu ar fi acest cerc juridic * dreptul se manifest ca form universal, ca dimensiune i msur de reglementare deopotriv ecGitabil! pentru toi subiecii dreptului 4diferii dup starea lor fi(ic, intelectual, material etc.6. In general, uni ersalitatea dreptului ca dimensiune i msur 4i 11 anume - msur a egalitii, libertii i ec#itii6 unic i egal 4pentu un cerc sau altul de relaii6 inseamn negarea samovolniciei i privilegiilor 4in cadrul acestui cerc juridic6. %adar, este ecGitabil ceea ce e'prim! dreptul$ ce corespunde

    dreptului$ i ce se succede dreptului. % aciona conform ecGit!ii * inseamn a aciona legitim, in conformitate cu cerinele universale i egale ale dreptului. !n oarecare alt principiu i alt form de exprimare a ec#itii, in afar de cea juridic, nu exist. "egarea, ins, a caracterului juridic i a sensului ec#itii, inevitabil duce la aceea, c in calitate de ec#itate incepe a se inainta un oarecare inceput non-juridic * cerine egalitariste sau privilegii, unele sau altele repre(entri, interese, cerine morale, estetice, religioase, politice, sociale, naionale etc. In acest mod, importana juridic a ec#itii 4adic universal i egal pentru toi6 se substituie cu un oarecare interes separat, particular 4individual, de grup, de partid, de clas etc6 i cu un coninut arbitrar, cu pretenii particulare. 8egarea naturii juridice a ec#itii inseamn, in fond, afirmarea in locul ei a unei oarecare versiuni non-juridice 4antijuridice sau extrajuridice6 de ec#itate. up o asemenea logic, se primete c dreptul ca atare 4dreptul in general, i nu numai legea antijuridic6 este inec#itabil, iar ec#itatea iniial este repre(entat prin prisma unui inceput non-juridic, reguli, cerine extrajuridice. <rin urmare, ecGitatea dreptului, - dac in general aa ceva se admite, - poart aici un caracter arbitrar, secundar, convenional i este pus in dependen de subordonarea dreptului unui inceput extrajuridic corespun(tor. =i deoarece asemenea inceputuri extrajuridice sunt lipsite de certitudinea principiului egalitii formale i, deci, a dreptului in general 4de universalitatea obiectiv a normei i formei juridice, dimensiunea unic a dreptului, msura egal a libertii juridice etc.6, ele inevitabil se afl in stpanirea subiectivismului, relativismului, a aprecierii arbitrare i a alegerii particulare 4individuale, de grup, colectiv, de partid, de clas etc.6, e aici, multitudinea repre(entrilor non-juridice, extrajuridice, care se afl in de(acord una cu alta, despre ec#itate i drept, a preteniilor unilaterale ale unui sau altui inceput particular i parial la universalitate, caracteristic numai dreptului i ec#itii. reptul 4i legea de drept6 nu ignor, desigur, diferitele interese i pretenii deosebite, i ele trebuie s-i gseasc in el recunoaterea, satisfacerea i protecia corespun(toare 4adic anume ec#itabil6. Iar 10 acest lucru este posibil numai datorit faptului c ecGitatea 4i in general dreptul, abordarea juridic i principiul reglementrii juridice6 nu se contopete cu insi aceste pretenii i nu este e'primare normati ! i generalizare a unuia din astfel de interese particulare. impotriv, ecGitatea, repre(entand inceputul uni ersal #uridic, se ridic deasupra acestui particularism, il @cantreteA 4pe un cntar unic de reglementare juridic i justiie, prin intermediul dimensiunii universale a dreptului6 i il aprecia( cu o msur juridic formal-egal, i deaceea, la fel de ec#itabil pentru toi. e exemplu, unele sau altele cerine ale aa numitei @ecGit!i socialeA din punct de vedere juridic au sens raional i pot fi recunoscute i satisfcute intr-atat incat sunt in concordan! cu uni ersalitatea i egalitatea #uridic! i ele, prin urmare, pot fi exprimate ca cerine ale ec#itii juridice insi in sferele corespun(toare ale vieii sociale. =i ceea ce se numete @ec#itate socialA poate atat s corespund dreptului, cat i s nu corespund. %cest fapt i determin po(iia i logica tratrii

    juridice a @ec#itii socialeA corespun(toare. In principiu, aa stau lucrurile in acele ca(uri cand ec#itii juridice i se contrapun cerinele @ec#itiiA morale, estetice, religioase, politice. %adar, in spaiul universalitii i importanei generale a principiului egalitii formale i a dreptului ca regulator i form necesar a relaiilor sociale dintre subiecii liberi, anume ecGitatea #uridic! se manifest! ca criteriu al legalit!ii sau ilegalit!ii tuturor celorlalte pretenii la rolul i locul ecGit!ii in acest spaiu. and fiecruia ce este al lui, ec#itatea juridic face acest lucru intr-un mod juridic unic posibil, uni ersal i egal pentru toi, respingand privilegiile i aproband libertatea. 1> TEMA /) DRE%TUL 7I STATUL F NOEIUNI %RINCI%ALE ALE FILOSOFIEI DRE%TULUI K.1. Caracteristica general! a conceptului de \dreptF K.2. Conceptul de \statF i caracteristicile lui /)0) Caracter st ca :e"eral( a co"ce$tulu de Gdre$tH Componentele anali(ate ale principiului egalitii formale 4msura universal egal, libertatea juridic, ec#itatea juridic6 repre(int in sine determinri 4caracteristici6 interconexe, care se presupun reciproc, ale esenei dreptului in deosebirea sa de lege. e aici i valoarea ecGi alent! semantic! interioar! a unor aa definiii diferite la e'terior ale dreptului, ca& /6 dreptul & este egalitate formal!C 26 dreptul & este m!sur! uni ersal! egal!C 36 dreptul * este libertate uni ersal!C 16 dreptul * este ecGitate uni ersal!, etc. %ceste definiii ale dreptului fixea( inelegerea dreptului ca esen desinest!t!oare, diferit de alte esene. %tat aceste insuiri obiective ale dreptului, cat i esena dreptului, caracteri(at de ele, se refer la definiiile dreptului in deosebirea sa de lege, adic nu depind de voina legiuitorului. 'a aceste definiii iniiale ale esenei dreptului, in procesul aa numitei \ poziti !riF a dreptului, a exprimrii lui in form de lege, se adaog o definiie nou& 06 dreptul * este obligati itatea general! statal!-autoritar! a ceea ce este recunoscut oficial i instituit ca lege (drept poziti ) intr-un anumit timp i intr-un spaiu social anumit. "otodat, avem de-a face aici cu instituirea legii 4dreptului po(itiv6 ca fenomen juridic dup esena sa, adic a legii de drept. Degea de drept * este exprimarea adecvat i integr a dreptului 4dreptului ca unitate dintre esen i fenomen6 in recunoaterea sa oficial, obligativitatea general, claritatea i caracterul su concret, necesare dreptului po(itiv in vigoare. In contextul semantic al deosebirii i coincidenei dreptului i legii este clar, c obligati itatea general! a legii este determinat de natura ei #uridic! i repre(int in sine efectul importanei generale a insuirilor obiecti e ale dreptului$ este indicele cerinei oficiale i necesitii recunoaterii autoritare, a respectrii, concreti(rii i aprrii principiului i cerinelor dreptului in actele oficiale i dispo(iiile corespun(toare. =i aceasta anume deaceea, c, dup logica lucrurilor, nu dreptul & este efectul obligati it!ii generale oficiale-autoritare$ ci in ers$ aceast! obligati itate & este efectul dreptului 4forma de exprimare statalautoritar a sensului social de importan general a dreptului6. ; astfel 17 de obligati itate general! se pre(int ca inc o trstur necesar a dreptului 4i anume, a dreptului in form de lege6 * in plus la trsturile

    eseniale ca insuiri obiective ale dreptului. Sensul acestei trsturi const nu numai in aceea c legea de drept este obligatorie, dar i in aceea c general-obligatoare este numai legea de drept. Conform concepiei libertaro-juridice a deosebirii i corelaiei dreptului i legii reiese c c#iar i cea mai succint definiie a noiunii generale de astfel de drept po(itiv 4lege de drept6 trebuie s includ in sine minimum dou! definiii 4dou caracteristici6& prima s conin una dintre caracteristicile dreptului ca esen! 4adic dreptul in deosebirea sa de lege6, iar a doua * caracteristica dreptului ca fenomen 4adic a dreptului ca fenomen juridic, legitim i statal-obligatoriu6. 'uandu-se in consideraie cele menionate, pot fi formulate un ir de definiii corespun(toare ale conceptului de lege de drept. %adar, legea de drept 4dreptul po(itiv, corespun(tor cerinelor obiective ale dreptului6 poate fi definit astfel& /6 ca egalitate formal! generalobligatorieI 26 ca m!sur! egal! (dimensiune$ form!$ norm!) a libert!ii$ care posed! putere legitim!C 36 ca ecGitate$ care are putere de legeC 16 ca form! general*obligatorie a egalit!ii$ libert!ii i ecGit!iiI 06 ca sistem general-obligatoriu de norme ale egalit!ii$ libert!ii i ecGit!ii. Intr-o form mai desfurat, definiia general! a conceptului de drept poate fi formulat astfel& dreptul & este sistemul de norme corespunz!toare cerinelor principiului egalit!ii formale$ instituite i sancionate de stat i asigurate de posibilitatea constrangerii statale. efiniiile menionate ale dreptului poart un caracter general i cuprind toate tipurile i sistemele de drept po(itiv 4din trecut i contemporane, naionale i internaionale6, cei drept, doar in acel sens i intr-atat, incat ultimele corespund naturii obiective i cerinelor dreptului i inr-adevr po(itivea( dreptul, dar nu samovolnicia. eaceea, definiiile date se manifest, de asemenea, i ca criterii pentru erificarea i e aluarea calit!ii #uridice a diferitor sisteme i tipuri de drept po(itiv 4legi in vigoare6, pentru a determina, dac in acestea intradevr este vorba despre po(itivarea dreptului sau, din contra, legile in vigoare sunt folosite in scopuri antijuridice, pentru camuflarea samovolniciei i dispo(iiilor cu caracter de consrangere a despotismului. ,rocesul real al \poziti !riiF dreptului$ al transform!rii lui in lege$ deopotriv cu necesitatea lurii in consideraie a insuirilor eseniale ale dreptului, depinde de o mulime de ali factori 4sociali, economici, politici, culturali etc.6. eaceea, discordana dintre drept i legea in 1. vigoare poate fi efectul caracterului non-juridic a regimului politic, a po(iiei antijuridice a legiuitorului sau a diferitor greeli i eecuri, a culturii juridice i legislative joase etc. /)*) Co"ce$tul de GstatH ! caracter st c le lu Conform interpretrii libertaro-juridice a corelaiei esenei i fenomenului in drept, exprimarea esenei #uridice in form de lege de drept, 4ca fenomen #uridic6 * repre(int in sine concretizarea normativjuridic a cerinelor principiului egalitii formale in desfurarea activitii legislative practice a statului, adic in procesul po(itivrii statale-autoritare a dreptului in form de lege general-obligatorie 4diferite i(voare i norme ale dreptului po(itiv6. ; astfel de cone'iune necesar! a esenei juridice universale 4egalitii formale6 i fenomenului juridic general-obligatoriu 4legii in vigoare6 demonstrea( unitatea conceptual!-#uridic! a dreptului i statului,

    de(vluie natura #uridic! i exprim necesitatea #uridic! a statului ca form universal a autoritii publice de instaurare i aciune a dreptului in calitate de lege general-obligatorie. In procesul exprimrii esenei juridice in form de fenomen juridic legalizarea (de la le' - lege) oficial-autoritar a dreptului se imbin cu #uridizarea (de la ius & drept) i legitimizarea a insui acestei puteri instituitoare de drept 4legislative6 in calitate de putere de stat 4public6. =i din punct de vedere istoric, dar i juridico-logic, anume in procesul instituirii oficial-autoritare a dreptului - exprimarea esenei juridice universale i general-semnificative in form de fenomen juridic 4lege in vigoare6 general-obligatoriu, - puterea instituitoare de drept corespun(toare 4deci, - i aplicatoare, ocrotitoare6 se manifest, constituie i funcionea( ca stat$ adic ca putere juridic general 4public6, acionand in ba(a i cadrul legilor juridice general-obligatorii. %adar, statul, se manifest i se afirm ca form! #uridic! a puterii generale 4publice6, care instituie i ap!r! o anumit ordine juridic intrit legitim, in cadrul creia iolena direct! 4din partea tuturor subiecilor, inclusiv i a puterii oficiale6 este interzis!, iar aplicarea forei, permis de lege, in viaa social este transformat in constrangere #uridic! 4statal-juridic4 in forma i in limitele sanciunii dreptului legalizat 4legii de drept6. Ca form juridic a puterii generale 4publice6 orice stat B este 4in msura de(voltrii dreptului in epoca social-istoric corespun(toare6 stat de drept, i el se deosebete principial de toate tipurile de despotism 15 4tiranie, dictatur, totalitarism etc.6$ care repre(int in sine o form prejuridic, non-juridic i antijuridic 4care neag egalitatea, libertatea i ec#itatea6 de exprimare, organi(are i activitate a puterii oficiale. ; asemenea contrapunere a statului 4ca form juridic a puterii oamenilor liberi6 i despotismului 4ca putere ba(at pe for i supremaia unora asupra altora6 are tradiii vec#i in istoria gandirii filosofico-juridice 4%ristotel, Cicero, %ugustinus, "#. dv%guino, 'ocFe, Hant, Gegel i a.6 i este intrit nu numai de practica istoric a trecutului indeprtat, dar i de realitile totalitarismului in sec.EE ca form despotic nou de guvernare prin violen i negare radical a inceputurilor dreptului i statalitii. Interpretarea, menionat mai sus, a oricrui stat 4in contradicia sa principial fa de despotism6 ca stat de drept nu trebuie, desigur, confundat cu inelegerea contemporan! a statului de drept.13 %tatul de drept contemporan * este cea mai de(voltat form de existen a statului, care i la etapele istorice anterioare ale existenei sale repre(enta in sine statul de drept, ins in forme mai puin de(voltate. e aceea, la toate etapele existenei sale istorice orice stat 4spre deosebire de tipul despotic al puterii oficiale6 ca form! #uridic! a puteri publice * este o form! anumit! organizaional!-autoritar! de e'primare$ concretizare i realizare a principiului egalit!ii formale$ a sensului i cerinelor lui. %nume deaceea, dreptul i statul reprezint! in sine forme uni ersale necesare de e'primare normati ! i instituional-autoritar! a egalit!ii$ libert!ii i ecGit!ii in iaa social! a oamenilor. %ceast libertate a indivi(ilor se datorete, inainte de toate, faptului c ei se manifest ca persoane egale formal * ca subieci ai dreptului i ceteni ai statului. In ba(a celor menionate mai sus, poate fi formulat urmtoarea

    definiie a conceptului de stat& statul - este organizarea #uridic! (adic! bazat! pe principiul egalit!ii formale) a puterii publice a indi izilor liberi. :sena juridic a statului i inceputul juridic repre(entat in el 4principiul egalitii formale a oamenilor liberi, recunoaterea drepturilor lor subiective6, intr-o form sau alta, se manifest in toate tipurile istorice i formele de stat, in toate aspectele i direciile organi(rii i funcinrii puterii de stat. 8ivelul de de(voltare al statului 4a formelor sale organi(atorice, manifestrilor funcionale etc.6 este determinat in 13 $ai amnunit despre statul de drept ve(i la capitolul /-. 0ultim instan de m!sura dez olt!rii principiului egalit!ii formale a oamenilor, intruc#ipat i reali(at in el. %adar, etapele social-istorice ale de(voltrii dreptului i statului * sunt trepte progresive de reali(are a inceputurilor egalitii formale, a libertii i ec#itii in relaiile dintre oameni. TEMA 3) ONTOLOGIA @URIDIC ].1. Ontologia legist! ].2. Ontologia #usnaturalist! ].3. Ontologia libertaro-#uridic! ].K. Formele de e'isten! ale dreptului In orice sistem de gandire filosofic, ontologia ca teorie general a existenei are o importan de prim ordin, deoarece ea este aceea care ofer tuturor celorlalte domenii de reflecie filosofic 4gnoseologie, axiologie, praxiologie etc6 premisele teoretico-metodologice. In accepia sa iniial care se originea( in lucrarea lui %ristotel @+etafizicaA, ontologia se c#ema @filosofie prim!A i avea ca scop cercetarea primelor principii, a fundamentelor existenei. e altfel, in raport cu coninutul i cu problematica ontologiei, unul dintre urmaii lui %ristotel, A"dro" cos 4sec./. i.G.6 i-a dat denumirea de metafizic! 4meta y dup, pGLsis y natur, fi(ic6.11 eci metafi(ica studia principiile perene ce trec dincolo de fi(ic, adic @fiina ca fiin!A, @e'istena ca e'isten!.A =i ast(i metafi(ica cercetea( principiile i cau(ele eseniale a tot ceea ce exist, cau(e care se afl dincolo de ceea ce percepem nemijlocit prin simuri i care nu pot fi surprinse decat prin fora gandirii abstracte. Ontologia #uridic! este acel compartiment al filosofiei dreptului care se ocup cu studiul fundamentelor dreptului, a originii, esenei i formelor de e'isten! a dreptului. eci, ontologia juridic cercetea( fundamentele dreptului, adic ideile clu(itoare cu privire la originea, esena i formele lui de existen. @,roblema elabor!rii metafizice a dreptului, - consider juristul roman %lexandru Jlimrescu, - este poate cea mai discutat! dintre problemele de ordin general pe care le ridic! 11 "ermenul @metafizic!A a aprut in legtur cu faptul, fr mare insemntate in sine, c in ae(area operelor aristotelice %ndronicos a oranduit lucrrile de @prim! filosofieA @dup! cele fiziceA, adic in grecete meta ta pGLsi^a. =i aa a rmas numele de metafi(ic, care a ajuns s insemne, dincolo de lumea fi(ic, pe cand la %ndronicos insemna @dup lucrrile despre naturA. 0/ dreptulA10. Spre a evita arbitrariul legiuitorului, pe de o parte, sau pentru a inltura explicaia ce intemeia( dreptul pe contingena faptelor, pe de alta, abordarea ontologic a dreptului admite existena unui drept a

    priori, degajat de raiunea omeneasc care s se impun tuturor. %adar, @intotdeauna s-a discutat dac! e'ist! o idee$ o noiune de drept de ordin metafizic$ cu alte cu inte dac! dreptul se bazeaz! pe o idee absolut! pe care o descoper! raiunea omeneasc!$ sau dac! este pur i simplu produsul fenomenelor socialeA1>. %ceast problem a preocupat pe toi marii ganditori ai omenirii i putem spune c nici un mare filosof nu a ignorat-o. In legtur cu ontologia juridic amintim doar cateva dintre formele fundamentale pe care le-a cunoscut de-a lungul vremii& #usnaturalismul 4teoria dreptului natural6 antic - %ristotel, i modern * G.BroiusI #usraionalismul 4coala dreptului raional6 * B.'eibni(, I.Hant, G.HelsenI istoricismul #uridic 4coala istoric a dreptului6 * B.Gugo, +.Savigna, B.<uc#taI poziti ismul #uridic * %.Comte, '. uguitI sociologismul #uridic * H.$arx, :. urF#eim, $.`eber, B."ard, B.Burvitc#I psiGologismul #uridic * `.`undt, :.)it(ler, ;.'ippmanI utilitarismul #uridic * C.St.$ill, C.2ent#am. ; istorie a filosofiei dreptului pune in eviden trsturile i specificul modului in care fiecare dintre aceste coli i curente a conceput i explicat fundamentele ontologice ale dreptului. 3)0) O"tolo: a le: st( up cum s-a menionat deja, legismul neag! esena obiectiv independent de voina subiectiv i samovolnicia legiuitorului, - a dreptului i reduce dreptul la lege 4drept po(itiv6. In plan ontologic, aceasta inseamn c e'istena dreptului pentru legiti 4po(itiviti i neopo(itiviti6 nu este altceva decat e'istena de fapt a fenomenului empiric-real, adic a unui fenomen anumit cu caracter oficial-autoritar 4i in acest sens po(itiv6. )ealitatea 4i po(itivitatea6 fenomenului dat este repre(entat in form de te't al documentului oficial corespunz!tor, care este tratat 4ineles i interpretat6 ca act normativ-juridic i i(vor al dreptului. 10 %lexandru Jlimrescu, Eratat de enciclopedie a dreptului, :ditura 'umina 'ex, 2ucureti, /555, p.2.>. 1> %lexandru Jlimrescu, op.cit., p.2.>. 02 e acest fapt este determinat i interesul legitilor 4po(itivitilor i neopo(itivitilor, in deosebi, a repre(entanilor jurisprudenei analitice6, fa de analiza juridico-dogmatic a textului actului, de tratarea lui de pe po(iiile lingvisticii i #ermeneuticii legiste 4teoriei interpretrii textelor6. "otodat, tot ce depete cadrul unei asemenea anali(e a textului actului, este pentru legiti ceva metafi(ic, ireal i nepo(itiv. %semenea noiuni, idei, principii nepo(itiviste ca& esena dreptului, ideea de drept, dreptul natural, drepturile inalienabile ale omului etc., sunt, conform legismului, doar cuvinte false, ilu(ii lingvistice i sofisme. %stfel, in ontologia legist! problemele conceptual-semantice cu caracter ontologic sunt substituite cu reprezent!ri legiste despre utilizarea corect! a cu intelor. !n asemenea mod de abordare ontologico-legist a dreptului a promovat fondatorul utilitarismului #uridic engle(17 @ere&< 8e"t'a& 4/71.-/.326, care a influenat semnificativ apariia i elaborarea concepiilor repre(entanilor jurisprudenei analitice 4Co#n %ustin1. i a.6. reptul natural este, in opinia sa, ficiune verbal, metafor, iar drepturile inalienabile ale omului * #imer a imaginaiei. @Degea sau

    dreptul$ luate imprecis * scrie 2ent#am * reprezint! in sine un termen abstract i colecti care$ cand inseamn! ce a$ poate insemna nici mai mult nici mai puin decat suma total! a mulimii de legi indi iduale luate impreun!A15. @CurireaA limbajului jurisprudenei de asemenea cuvinte @ineltoareA, inceput de 2ent#am, a fost promovat ulterior i de ali repre(entani ai po(itivismului juridic, mai ales destul de consecvent * de teoria (pur!) despre drept a lui H);else" 4/../-/5736. In lucrrile sale, Hel(en promova ideea c teoria dreptului trebuie in mod exclusiv s poarte un caracter pur formal. In vi(iunea sa, legile sunt elaborate i anulate prin aciunile omului, deaceea dreptul este un fenomen po(itiv. Cel mai departe in aceast direcie a mers juristul rus V)D);atco5. %firmand, c @dreptul este legea in sensul general al cu antuluiF, el 17 Conform concepiei utilitarismului #uridic misiunea legiuitorului const in a cantri suma binefacerilor i a relelor, a avantajelor i incovenienelor pentru a legifera, ceea ce aduce maximum de utilitate. 1. @o'" Aust " 4/75--/.056, jurist engle(, este considerat continuator al utilitarismului juridic i fondator al gandirii analitice in filosofia dreptului. %partenena sa la po(itivismul juridic const in distanarea fa de speculaie i circumscrierea obiectului de studiu al filosofiei dreptului la dreptul po(itiv. 15 C.2ent#am$ _or^s, p./1. * cit.de =t.Beorgescu, ;p. cit. <.//2. 03 tindea s inlture definitiv noiunea de @dreptA ca @produs al scolasticii i scla iei in gandireA i s substituie @dreptulA cu @legeaA autoritar. Incercand o reform a jurisprudenei cu ajutorul @ling isticii generaleA, Hatcov c#iar a propus de a se renuna la cuvantul @dreptA i de a folosi in locul acestuia cuvantul @legeA, deoarece, @nu e'ist! un fenomen deosebit \dreptulF$ in acel sens in care e'ist! aa fenomene deosebite ca \legeF$ \statF$ \regul!F sau \norm! de conduit!A0-. %adar, ontologia legist a dreptului poart un caracter fenomenologic. In plus, dreptul ca fenomen este lipsit de esen juridic. %ici e'istena dreptului nu depinde de oarecare fundamente obiecti e, ci in intregime este determinat de autoritatea puterii oficiale, de propria ei dispo(iie i #otrare subiecti !. 3)*) O"tolo: a Aus"atural st( Conform ontologiei #usnaturaliste, existena dreptului ii gsete manifestare sub dou! forme contrare& in form de e'isten! autentic! a dreptului 4existena dreptului natural6, i in form de e'isten! neautentic! 4existena dreptului po(itiv6. In aceast ordine de idei, prin autenticitatea atat a dreptului natural insui, cat i existenei lui, se are in vedere insuirea obiectiv pre-dat! 4de divinitate, natur, raiune etc.6 a dreptului ca esen determinat, care exprim adevratul sens a aceea ce este drept. %ceast esen obiectiv i este existena adevrat, autentic a dreptului. Autenticitatea esenei include in sine, aadar, i insuirea de e'isten! nemi#locit!. :xistena dreptului natural ca existen autentic a dreptului este indestultoare in sine insui, deoarece asemenea existen * este concomitent i e'istena esenei, dar i e'istena nemi#locit! 4i aciunea6 a esenei date in calitate de fenomen. :sena jusnaturalist exist in forma i cadrul e'istenei autentice i pentru infptuirea i aciunea ei nu are nevoie de non-e'isten! 4alt form de manifestare, existen i aciune, decat existena autentic6.

    Ins o alt existen a dreptului 4adic existena dreptului dincolo de existena autentic, in form de fenomen exterior, non-identic esenei adevrate i deosebit de ea6, conform unei asemenea ontologii, ii gsete repre(entare in e'istena neautentic! a dreptului neautentic 4artificial, arbitrar6 * in existena i aciunea dreptului po(itiv. 0- zPLUNV K.{. `SA0653607:..:4 0QR35 4a;W07S[S.3S5 1023W: 3 b63<96c[S.d34. sr]TTP, /5/3, T.35/, 1-7, 01 e un astfel de mod de tratare sunt legate i repre(entrile despre existena i aciunea concomitent!, paralel, a dou! tipuri de drept, independente unul de altul 4dou forme de existen a dreptului6 * dreptul autentic 4natural6 i dreptul neautentic 4po(itiv6. ;ntologia jusnaturalist, ba(andu-se pe discordana dintre dou forme de existen a dreptului 4autentic i neautentic6, in critica sa in principiu corect a nejunsurilor modului legist de tratare a dreptului 4negarea esenei obiective a dreptului i a.6, cade in alt extremitate * neag necesitatea unei alte forme de existen a dreptului, adic e'primarea 4reali(area, existena, aciunea6 esenei dreptului in form de fenomen juridic general-obligatoriu instituit de stat * de lege de drept 4drept po(itiv, corespun(tor esenei dreptului6. Cu toate acestea, autenticitatea dreptului * este nu numai eridicitatea lui ca esen!$ dar i realitatea lui ca fenomen #uridic general obligatoriu. 3).) O"tolo: a l ?ertaroBAur d c( :xistena dreptului, conform ontologiei libertaro-#uridice, - este existena real, disponibil a legii de drept, adic a fenomenului po(itivjuridic, care exprim esena obiectiv a dreptului 4insuirile i cerinele principiului egalitii formale6. :xistena dreptului, fiinarea i aciunea lui, presupune leg!tura necesar! dintre esena juridic i fenomenul juridic, unitatea intercone'! a crora i este dreptul ca form deosebit i regulator specific al relaiilor sociale. ;ntologia libertaro-juridic este indreptat impotriva repre(entrilor unilaterale, precum c dreptul * este sau o oarecare esen! ideal!, care exist de la sine, fr manifestarea sa exterioar in form de fenomen general-obligatoriu, cum afirm jusnaturalitii, sau un oarecare fenomen general-obligatoriu, privat de esena juridic obiectiv, cum consider legitii. In legea de drept ca form de existen a dreptului, esena #uridic! 4egalitatea formal6 se manifest 4i exist6 in form de fenomen generalobligatoriu adecvat 4adic, in form de esen a dreptului po(itiv, a legii in vigoare6, iar fenomenul general-obligatoriu 4legea in vigoare6 repre(int in sine forma de manifestare a esenei juridice date i numai de aceea se manifest, exist i acionea( ca fenomen juridic 4ca lege de drept6. In aceast ordine de idei, legea de drept * este forma corespunz!toare 4adecvat, complet, final i in acest sens * autentic6 de e'isten! a 00 dreptului, deoarece doar in forma dat esena i fenomenul repre(int in sine esena juridic i fenomenul juridic in interconexiunea i unitatea lor necesar. ; asemenea form corespun(toare de existen a dreptului lipsete in repre(entrile ontologice atat ale #usnaturalismului, unde noiunii

    abstracte de esen! #usnaturalist!, privat de forma adecvat a fenomenului general-obligatoriu, i se atribuie o e'isten! desinest!t!toare in afara dreptului poziti , cat i ale legismului, unde fenomenului general-obligatoriu, cruia ii lipsete esena juridic corespun(toare, i se atribuie insemn!tate de fenomen #uridic. Imposibilitatea legii de drept ca form de existen a dreptului de pe po(iiile jusnaturalismului i legismului demonstrea( c repre(entanii acestor curente nu au o concepie corespunz!toare a dreptului 4i existenei lui6, fa de care teoretic s-ar putea vorbi despre deosebirea dintre esena #uridic! i fenomenul #uridic, despre caracterul necesar al intercone'iunii i unit!ii lor. e aceea, la drept vorbind, esena la jusnaturaliti i fenomenul la legiti nu repre(int in sine anume esena juridic i anume fenomenul juridic, fiindc esena jusnaturalist * nu este esena fenomenului general-obligatoriu, iar fenomenul legist * nu este fenomenul esenei juridice obiective. Conform ontologiei libertaro-juridice, egalitatea formal! 4adic esena juridic6 * este esena fenomenului poziti -#uridic generalobligatoriu 4a legii in vigoare6, iar fenomenul poziti -#uridic generalobligatoriu 4legea in vigoare6 * este forma statal! de manifestare$ e'primare i concretizare a acestei esene #uridice obiecti e 4a egalitii formale6. 3)/) For&ele de eI ste"#( ale dre$tulu I'istena dreptului include in sine intreaga totalitate de insuiri i caracteristici interco-nexe ale dreptului ca unitate necesar a esenei juridice i fenomenului juridic, ca form general-obligatorie a egalitii, libertii i ec#itii in viaa social a oamenilor. reptul are un caracter istoric i, deaceea, existena lui este mijlocit de practica social-istoric. =i in acest sens, dreptul are un caracter aposterioric i nu aprioric. e aceea, natura dreptului 4sensul socialistoric i coninutul existenei dreptului, a esenei i existenei lui6 nu trebuie confundat nici cu dreptul naturii 4drept dat de la natur6, nici cu natura raiunii 4drept apriori de la raiunea pur6, cu toate c i natura i raiunea joac un rol esenial in procesul istoric al gene(ei, de(voltrii i aciunii dreptului. 0> <rin analogie cu aseriunea aristotelic despre aceea c @omul$ dup! natura sa$ - este fiin! politic!A 4%ristotel. <olitica. I, /,5, /203a, />6, se poate spune c omul$ dup! natura sa, B este fiin! #uridic!. Ins asemenea raionamente nicidecum nu inseamn aprioritatea, datul natural, caracterul innscut al esenei politice i juridice caracteristice omului, a formelor de existen social a oamenilor. ac omul, cum considera )ousseau, s-a nscut deja liber0/ 4deja de la natur oamenii ar fi fost liberi i egali6, atunci el nicieri nu s-ar fi aflat in ctue, i cu libertatea, egalitatea, dreptul, ec#itatea omenirea nu ar fi avut nici-o problem. In aceasta i const faptul, c vectorul de(voltrii sociale este direct opus& omul i omenirea se de(volt c!tre libertate, drept, egalitate, ec#itate din starea iniial de lips! a acestora. =i se poate vorbi doar despre aceea c, omul 4i popoare intregi6 dup natura sa 4intelectual i volitiv6, spre deosebire de alte fiine vii, poate, potenial este in stare, s ajung in calea sa de de(voltare i perfecionare spiritual, cultural i social la forme politice i juridice de organi(are a vieii sociale.

    in punctul de vedere al ontologiei libertaro-juridice o importan principial are afirmarea real-practic a treptei reali(ate istoricete i a msurii egalitii$ libertii i ec#itii in form de lege statal! generalobligatorie 4adic lege de drept6$ fr de care este imposibil i existena dreptului i existena fenomenelor juridice ca atare. Inlocuirea legii de drept cu legea non-#uridic! inseamn, c locul formelor i fenomenelor juridice il ocup falsificrile corespun(toare ale legii arbitrare. ; asemenea inlocuire sc#imonosete atat logica coraportului dintre esena dreptului i formele lui de manifestare 4infptuire6, cat i caracterul legturilor reciproce dintre aceste forme juridice insi 4fenomene juridice6. +enomenele juridice in sine sunt identice, posed una i aceeai calitate obiectiv juridic 4proprietate esenial6, repre(entat in existena dreptului i in principiul su. e aceea, diferite fenomene #uridice 4norma de drept, raportul juridic, contiina juridic etc.6 * sunt diferite forme de manifestare a unui i aceluiai principiu al dreptului, adic modusuri ec#ivalente 4moduri de infptuire i de existen6 a unei i aceleiai esene a dreptului. 0/ %ceast renumit te( din tratatul lui )ousseau @Contractul socialA sun astfel @Omul se nate liber$ ins! pretutindeni se afl! in c!tueA. tjTTN |.|. e6:W/:/;. S., /5>5. T./02. 07 Ins coraportul fenomenelor corespun(toare non-juridice este lipsit de o asemenea temelie obiectiv i este dependent de deci(ii autoritare. oar legea non-juridic nu are o e'isten! #uridic! obiecti !, o esen i un principiu obiectivI esena sa, existena i principiul ei se dovedete a fi o dispoziie autoritar! in form de norm general-obligatorie. In literatura de specialitate sunt expuse preri despre aceea c, dreptul exist nu numai in form de norm! de drept, dar i in aa forme ca raport #uridic i contiina #uridic!. "otodat, unii autori consider ca axiom a dreptului te(a conform creia dreptul exist numai in aceste trei forme 4adic, ca norm! #uridic!$ ca raport #uridic i ca contiin! #uridic!6, i o a patra form nu poate exista. in asemenea raionamente nu este clar, despre trei forme de existen a crui fel de @dreptA este vorba& /6 despre dreptul in deosebirea sa cu legea, 26 despre dreptul in coincidena sa cu legea sau 36 despre @dreptul poziti F in contradicia sa cu dreptul 4adic despre dreptul care nu respect normele juridice6. +r clarificarea acestei intrebri fundamentale cu privire la conceptul de drept, esena i existena lui, formele menionate de existen a dreptului rman tocmai fr acea esen juridic, la semnificarea creia ele pretind. :ste evident, de exemplu, c formele de existen ale legii anti#uridice nu pot fi recunoscute ca forme de existen a dreptului. In aceast situaie de dominaie 4supremaie6 a legii antijuridice 4de ex. in condiiile totalitarismului6, dreptul ca necesitate 4ca principiu al egalitii formale cu cerine corespun(toare6 exist intr-un dublu sens * i ca negaie a legii antijuridice, dar i ca ceea ce se neag! de o astfel de lege. %ntijuridicitatea legii nu poate anula libertatea juridic, care are natur obiectiv i nu depinde de voina legiuitorului. <rincipiul juridic al egalitii, libertii i ec#itii oamenilor in oricare situaie ii pstrea( insemntatea obiectiv general i se

    manifest ca unica temelie corespun(toare i ca msur pentru critica violenei i samovolniciei, i ca punct real unic de orientare pentru perspectiva juridic cutat. ac, ins, este vorba de formele de e'isten! a dreptului in aprecierea i poziti area lui oficial!$ adic in form de lege de drept i drept legalizat, atunci aici toate fenomenele juridice 4nu numai norma de drept, raportul #uridic i contiina #uridic!, dar i, s spunem, capacitatea #uridic!$ statutul #uridic i regimul #uridic, con enia #uridic!, reclamaia i in inuirea, Got!rarea #uridic! i administrati ! 0. c#iar i in condiiile lipsei precedentului de drept 4juridic6, procedurile #uridice i formele procesuale etc.6 sunt forme de manifestare, reali(are i existen a unei esene calitative concrete pentru timpul i spaiul social dat, a principiului egalitii formale. "oate aceste forme de existen a dreptului * sunt formaliti calitati ecGi alente in planul concreti(rii sensului i insemntii principiului egalitii formale, i nicidecum nu sunt nite realiti de sinestttoare ale vieii sociale. =i la esena dreptului ele nu adaug o oarecare calitate nou, care n-ar fi existat in principiul juridic al ec#itii formale. eci, deosebirea acestor forme de existen a dreptului poart un caracter funcional, i nu de esen!. Sensul principiului unic al egalitii formale se manifest 4i exist6 in urmtoarele forme de e'isten! a dreptului& /6 in norma de drept (#uridic!) * in form de reguli de conduit a subiecilor de dreptI 26 in raportul #uridic * in form de relaii reciproce ale subiecilor de drept, formal egali, liberi i independeniI 36 in contiina #uridic! * in form de contienti(are a sensului i cerinelor principiului de drept 4in deosebirea i coraportul su cu legea6 de ctre membrii asociaiei juridice dateI 16 in capacitatea #uridic! * in form de recunoatere a indivi(ilor 4a asociailor, uniunilor lor6 ca formal egali, liberi i independeni unul de altul, ca subieci ai relaiilor de tip juridicI 06 in proceduri #uridice * in form de ordine egal i corect de dobandire i reali(are a drepturilor i obligaiilor de ctre toi subiecii, de re(olvare a conflictelor despre drept etc. eaceea, dreptul ii manifest existena in toate aceste forme juridice, dar nu numai in una singur! 4norm de drept6, sau in trei forme 4norma juridic, raportul juridic, contiina juridic6. Ins fiecare dintre aceste forme de existen a dreptului indeplinete o anumit funcie a sa i ocup un loc al su anumit in contextul general al e'istenei dreptului. =i in general, dreptul exist peste tot, i in toate acele ca(uri i fenomene, unde se respect i se aplic principiul egalitii formale. 05 TEMA J) GNOSEOLOGIA @URIDIC f.1. Hnoseologia legist! >.2. Hnoseologia #usnaturalist! f.3. Hnoseologia libertaro-#uridic! Cea de a doua component fundamental a filosofiei dreptului * atat in ordinea apariiei, cat i a tratrii ei sistematice de-a lungul vremii * dup ontologia juridic, este gnoseologia #uridic!. =i dac ontologia juridic este teoria general a existenei juridice, care explic ce este i cum fiinea( dreptul, atunci gnoseologia 4gnosis y cunoatereI logos y teorie6 #uridic! este teoria general! a cunoaterii dreptului$ care cercetea( cum are loc cunoaterea dreptului i care este adevrul despre

    drept. Intrucat activitatea juridic constituie un proces cogniti , prin excelen, - pentru c ii propune in mod expres i explicit aflarea adevrului, - elementele teoriei cunoaterii in general, cele ale teoriei adevrului in special, sunt aplicabile i aici, constituind un cadru indiscutabil pentru inelegerea aprofundat a menirii 4misiunii6 justiiei. omeniul gnoseologiei juridice este repre(entat de problemele cunoaterii dreptului ca obiect social specific. Sarcina principal a gnoseologiei juridice const in studierea premiselor i condiiilor cunoaterii autentice a dreptului, in dobandirea cunotinei veridice despre drept i fenomenele juridice. J)0) G"oseolo: a le: st( 'a ba(a gnoseologiei legiste 4juridico-po(itiviste6 st principiul recunoaterii 4i cunotinei6 in calitate de drept doar a ceea ce este ordin$ dispo(iie constrangtoare-obligatorie a puterii oficiale. atorit unei asemenea orientri po(itivist-pragmatice, gnoseologia legist este preocupat mai cu seam de& /6 dez !luirea$ clasificarea i sistematizarea a insui acestor tipuri 4forme6 de ordine 4dispo(iii constrangtoare-obligatorii6 ale puterii oficiale, adic a aa numitor i(voare formale ale legilor in vigoare 4dreptului po(itiv6 i 26 l!murirea p!rerii 4po(iiei6 legiuitorului, adic a coninutului normativ* reglementator a dispo(iiilor corespun(toare ale puterii oficiale, exprimate in textul actului oficial. Ade !rul despre drept, conform gnoseologiei legiste, este dat in lege, care exprim oina, po(iia, p!rerea legiuitorului 4suveranului, statului6. e aceea, cunotina veridic cutat despre drept poart aici caracter de p!rere, dei prere oficial-autoritar. up logica unei asemenea tratri, >numai puterea oficial singur, creand dreptul, tie in realitate, ce este dreptul i prin ce el se deosebete de non-drept. =tiina, ins, in cel mai bun ca( poate s ineleag! i s e'prime in mod adecvat aceast prere ordonat-autoritar intruc#ipat in lege 4dreptul in vigoare6. %stfel, gnoseologia legist 4po(itivist6, in fond, respinge teoria dreptului i recunoate doar in !!tura despre drept, obiectul de studiu al creia este dreptul po(itiv, iar obiectivul i scopul - dogma dreptului, adic totalitatea te(elor principale imuabile 4prerilor autoritare nesc#imbate, po(iiilor, atitudinilor6 despre legile in vigoare 4dreptul po(itiv6, despre modurile, regulile i procedeele de studiere, interpretare, clarificare, sistemati(are, comentare a acestora. esigur, studierea, comentarea, clasificarea i ierar#i(area i(voarelor dreptului po(itiv, de(vluirea coninutului lor normativ, sistemati(area acestor norme, elaborarea intrebrilor ce in de te#nica juridic, procedeelor i metodelor de anali( juridic etc., cercetarea a tot ce tradiional se numete dogmatic! #uridic! 4dogma dreptului6 i se refer la o sfer deosebit, de competen profesional, miestrie, @meserieA a juristului, - repre(int in sine o parte component important a cunoaterii dreptului i cunotinei despre dreptul in igoare. Ins, limitarea legist a teoriei dreptului numai la elaborarea dogmei dreptului, in fond, inseamn inlocuirea ca atare a cercet!rii tiinifice a dreptului cu descrierea lui profesional-te#nic, adic reducerea tiinei #uridice la tiina despre legi. Bnoseologia po(itivist a legii 4dreptului po(itiv6 este orientat nu

    spre cunoaterea esenei legii, nu spre acumularea unei oarecare cunotine noi 4care lipsete in insui legea de fapt dat6 despre legile in vigoare, dar spre descrierea lor adecvat 4in sens juridico-dogmatic6. "oat cunotina despre drept, conform unei asemenea tratri, de#a oficial este dat in insi dreptul po(itiv, in textul lui. %stfel, problematica principal a teoriei cunoaterii legiste a dreptului const in clarificarea corect! i interpretarea te'tului legii i e'punerea corespunz!toare a cunotinei oficial-#uridice care se g!sete in acest te't$ a p!rerii i poziiei legiuitorului. "otodat, problematica gnoseologiei legiste a dreptului mai mult se reduce la intrebarea despre analiza ling istic! corect a textului actului oficial. >/ J)*) G"oseolo: a Aus"atural st( In plan gnoseologic modul jusnaturalist de interpretare a dreptului repre(int istoricete prima incercare de inelegere teoretic! 4filosoficojuridic, tiinific6 a naturii obiective a dreptului, de dobandire a ade !rului despre drept. %ceast cale de cunoatere postulea( deosebirea dintre dreptul natural i dreptul po(itiv ca premis! raional! i scGem! cogniti ! iniial! in domeniul teoretic al inelegerii i studierii dreptului. In istoria gandirii juridice, deosebirea dintre dreptul natural i dreptul po(itiv se manifest ca form! gnoseologic! de reflecie teoretic! despre dreptul po(itiv faptic dat i ca mod de fi'are a re(ultatelor unei asemenea reflecii. oar, oriice cunoatere teoretic! a legilor in vigoare 4dreptului po(itiv6, ne limitandu-se la datul lor oficial i la coninutul empiric, in cutarea temeliilor i calitilor lor obiective, a sensului i raiunii lor juridice, a naturii i esenei lor juridice, inevitabil se abstractizeaz! de la obiectul cunoaterii 4legilor in vigoare6 i in mod raional crea( modelul lui raional-semantic 4in form de drept natural, de idee de drept etc.6, ca urmare i re(ultat al inelegerii i studierii lui. 2a(a teoretico-cognitiv a caracteristicii tuturor repre(entrilor cu privire la dreptul natural 4spre deosebire de dreptul po(itiv sc#imbtor6 este anume principiul contrapunerii in domeniul dreptului a \naturalului artificialuluiF. %cest principiu conine in sine aprecierea contrar a acestora i recunoaterea autoritii incontestabile a @naturaluluiA asupra @artificialuluiA. %cesta i este principiul uni ersal al dreptului natural. In cadrul acestui principiu @artificialulA de#a este dat in form de drept po(itiv, deaceea @naturalulA 4dreptul natural6 este interpretat ca drept pre-dat 4de divinitate, raiune, natura lucrurilor, natura omului etc.6, pre-poziti 4supra-po(itiv6. "otodat, pre-datul @naturaluluiA 4de o instan sau alta incontestabil autoritar, supraomeneasc6 in spaiul i timpul universului are concomitent o importan! ontologic!$ gnoseologic! i a'iologic!? @naturalulA 4dreptul natural6 este primar, indiscutabil corect, veridic i moral, intr-un cuvant, bun, iar @artificialulA * este secundar, incorect$ fals i imoral, ru i repre(int o abatere de la @naturalA 4datorit erorilor caracteristice oamenilor, samovolniciei etc.6 i, deaceea, trebuie inlturat sau, in ca(ul cel mai bun, corectat i adus in corespundere cu @naturalulA. Interesul gnoseologic al diferitor concepii jusnaturaliste este orientat in direcia argumentrii eridicit!ii i autenticit!ii versiunii corespun(toare a dreptului natural 4in deosebirea i opo(iia sa cu >2

    dreptul po(itiv6. Intr-un asemenea mod de tratare, in afara ateniei rman insi ideea de lege drept i in intregime aspectele cone'iunii dintre dreptul natural i dreptul po(itiv, formele concrete i direciile de aducere a dreptului in vigoare in corespundere cu te(ele i cerinele dreptului natural etc. Ca consecin a discordanei dintre dreptul natural i dreptul po(itiv este dualismul #uridic propriu modului de tratare jusnaturalist, adic a admiterii existenei paralele i aciunii concomitente a dou tipuri contrare de drept - dreptului natural i dreptului po(itiv. %cest dualism juridic este depit parial in acele concepii filosoficojuridice care, rmanand in cadrul repre(entrilor jusnaturaliste, totodat, tratea( dreptul natural ca idee filosofic! a dreptului, ca concept de drept etc. Cei drept, i in aceste concepii filosofice ideea de drept corespun(toare nu este adus pan la conceptul de lege de drept 4pan la concepia consecvent juridico-formalist i construcia dreptului po(itiv, corespun(toare esenei obiective a dreptului6. J).) G"oseolo: a l ?ertaroBAur d c( 'a ba(a gnoseologiei libertaro-#uridice st te(a general a deosebirii i corelaiei 4coincidenei sau necoincidenei6 dreptului i legii. %ceast te( in form! teoretic! avansat exprim toate aspectele i variantele principale cognitive-importante ale dreptului ca esen i ca fenomen. %ceasta permite ca in cadrul gnoseologiei libertaro-juridice s se in cont, intr-o form refcut, de tot ce este valoros in plan teoreticocognitiv i in alte concepii filosofico-juridice. In plan teoretico-cognitiv concepia libertaro-juridic se manifest ca model gnoseologic necesar pentru inelegerea i exprimarea cunotinei i a ade !rului despre legea in vigoare 4dreptul po(itiv6 in form de concept anumit de drept, esena i principiul creia este egalitatea formal. %adar, concepia dat exprim procesul trecerii cognitive de la p!rerea simpl despre drept 4ca un oarecare dat subiectiv autoritar in form de lege faptic6 la cunotina adevrat * la cunoaterea adevrului despre drept, adic la cunoaterea teoretic! 4conceptual6 a insuirilor eseniale obiective 4care nu depind de voina i samovolnicia autoritilor6 ale dreptului i formele lui de manifestare, concreti(are i exprimare general-obligatorie. In centrul gnoseologiei libertaro-juridice stau problemele leg!turii necesare dintre drept i lege, a inelegerii i tratrii insuirilor obiective >3 ale dreptului ca insuiri eseniale ale legii i a criteriului calit!ii juridice a legii, problemele elabor!rii conceptului de lege de drept 4dreptului po(itiv, corespun(tor principiului egalitii formale6. e pe po(iiile concepiei date, ade !rul cutat despre drept i lege este cunotina tiinific! obiecti ! despre natura, insuirile i caracteristicile legii de drept, despre premisele i condiiile afirmrii ei in calitate de drept in vigoare. ; asemenea tratare juridico-gnoseologic permite de a de(vlui deosebirea i corelaia dintre esena obiectiv a dreptului i procesul subiectiv 4autoritar-volitiv6 de elaborare a legii 4actelor dreptului po(itiv6 i de a anali(a poziti area dreptului ca proces creati de concretizare normati ! obligatorie a principiului #uridic al egalit!ii formale referitor la sferele i relaiile reglementrii juridice. =i doar in

    acest sens este oportun de a vorbi despre legiferare ca creati itate #uridic!$ ca exprimare creati ! 4in re(ultatul eforturilor creative ale legiuitorului, care ia in consideraie atitudinile i conclu(iile tiinei6 a inceputurilor i cerinelor dreptului in normele concrete ale legii generalobligatorii 4dreptului po(itiv6. Inelegerea legii in vigoare 4dreptului po(itiv6 ca fenomen juridic, pe lang anali(a insuirilor ei eseniale, include in sine i interpretarea corespun(toare a problemei cu privire la caracterul general-obligatoriu al legii, a garantrii aprrii ei de ctre stat, a posibilitii folosirii msurilor de constrangere fa de infractori etc. ; astfel de specificacitate a sanciunilor legii in igoare (dreptului poziti ), conform gnoseologiei libertaro-juridice, se datorete naturii obiective a dreptului, i nu voinei 4sau samovolniciei6 legiuitorului. Iar aceasta inseamn, c asemenea sanciuni 4garantarea aprrii de ctre stat etc.6 sunt legitime i juridic justificate numai in cadrul legii de drept. !na dintre direciile i prile componente importante ale gnoseologiei libertaro-juridice, dup cum reiese i din cele menionate anterior, este inelegerea juridic a statului ca form instituionalautoritar de exprimare i aciune a principiului egalitii formale. %ceast te( teoretico-cognitiv despre unitatea conceptual! a dreptului i statului are o insemntate fundamental pentru determinarea tiinific atat a obiectului de studiu al filosofiei dreptului, cat i a obiectului de studiu al jurisprudenei in general ca tiin integr despre drept i stat. >1 TEMA 2) AKIOLOGIA @URIDIC >.1. A'iologia legist! >.2. A'iologia #usnaturalist! >.3. A'iologia libertaro-#uridic! Cu studiul alorilor se ocup axiologia 4a'ios y valoareI logos y teorie6, adic teoria general! a alorilor. In calitate de compartiment al filosofiei, axiologia este preocupat de studiul valorilor dintr-o perspectiv general i multilateral, anali(and ceea ce ele au in comun natura, originea, gene(a i funciile lor, - dincolo de specificul fiecreia i domeniul cruia ii aparine. <entru c, trebuie spus, exist i o diversitate de tiine sociale ce studia( doar anumite tipuri de valori& economia politic * valorile economice, estetica * valorile artistice, etica * valorile morale, tiina dreptului * valorile juridice etc. %stfel, iau natere o serie de axiologii de ramur, cum ar fi axiologia moral, axiologia juridic etc. +ilosofia dreptului nu ar fi inc#eiat dac aria preocuprilor ei s-ar reduce doar la domeniile ontologic i gnoseologicI cu aceeai necesitate ea trebuie s investig#e(e i acea lume creat de om * lumea alorilor #uridice. Cu alte cuvinte, in continuarea i completarea sa ca teorie general a existenei dreptului 4ca ontologie juridic6 i ca teorie general a cunoaterii dreptului 4ca gnoseologie juridic6, filosofia dreptului trebuie s se reali(e(e i ca teorie general a valorilor juridice 4ca axiologie juridic6. omeniul i tematica principal a axiologiei juridice sunt problemele inelegerii i tratrii dreptului ca aloare 4ca scop, obligativitate, cerin imperativ etc.6 i raionamentele valorice 4i evalurile6 respective despre importana juridic 4adic sensul valoric * din punctul de vedere al dreptului6 a legilor in vigoare 4dreptului po(itiv6 i a statului.

    2)0) AI olo: a le: st( In cadrul legismului, care identific dreptul cu legea i neag, astfel, esena obiectiv a dreptului i, totodat, criteriul deosebirii dreptului de samovolnicie, este imposibil un principiu in ba(a cruia s-ar discuta despre e aluarea #uridic! insi i aloarea #uridic! a legii. In temeiul negrii insuirilor i caracteristicilor obiective ale dreptului, independente de voina legiuitorului, in aspect a'iologic legismul neag!, in fond, alorile #uridice insi i recunoate doar aloarea legii in igoare 4dreptului po(itiv6. "otodat @valoareaA legii in vigoare 4dreptului po(itiv6, recunoscut de legiti 4po(itiviti i >0 neopo(itiviti6, in realitate este pri at! de sensul valoric juridic ca atare. %stfel, @valoareaA legist! a legii in vigoare 4dreptului po(itiv6 * este obligati itatea general! oficial!$ imperati itatea autoritar!, i nu importana ei general dup un oarecare temei juridic obiectiv. Semnificativ in acest sens este concepia radical a neopo(itivistului G.Hel(en, conform creia dreptul are valoare doar in calitate de ordin, de norm!. In acest sens 4ca ordin, ca norm6 dreptul este caracteri(at ca form de obligativitate. @"u se poate spune$ cum adesea se intampl!, afirm Hel(en, - c! dreptul nu numai c! reprezint! in sine o norm! (sau ordin)$ dar i c! el deasemenea constituie sau e'prim! o oarecare aloare (o asemenea afirmaie are sens doar dac! se admite aloarea di in! absolut!). =oar$ dreptul constituie o aloare anume de aceea$ c! el este o norm!...F02 :ste important de subliniat faptul, c @normaA la Hel(en * este obligati itatea-ordin pur!, dar nu norma egalitii, norma libertii, norma ec#itii. :a nu conine nimic din caracteristicile formal-juridice ale dreptului. 8orma lui Hel(en 4i totodat i forma dreptului6 * este forma @purA i goal a obligativitii, potrivit pentru atribuirea statutului i caracterului imperativ oricrui coninut po(itiv-juridic arbitrar. %adar, conform axiologiei legiste valoarea dreptului, adic a legii in vigoare, const in aceea c legea este o norm i o form pur a obligativitii. 2)*) AI olo: a Aus"atural st( Conform a'iologiei #usnaturaliste, dreptul natural intruc#ipea( in sine insuirile obiecti-ve i valorile @adevratuluiA drept i de aceea se manifest ca model cuvenit, scop i criteriu pentru aprecierea valoric a dreptului po(itiv i a puterii legislative respective 4legiuitorului, statului in general6. "otodat, dreptul natural este ineles ca fenomen moral deja datorit naturii sale i iniial i se atribuie o aloare absolut! corespun(toare. In conceptul de drept natural, aadar, de rand cu unele sau altele insuiri obiective ale dreptului 4principiul egalitii oamenilor, libertii lor etc.6, sunt incluse i diferite caracteristici morale 4religioase, etice, estetice6. In re(ultatul unei asemenea confund!ri a dreptului cu morala 4religia etc.6, dreptul natural apare ca o simbio( a diferitor norme 02 g3</0S chS.3S 0 96:7S i:.<: jS1aS.:. KXh. /. T. 53. >> sociale, ca un oarecare comple' moral #uridic 4sau etico-juridic, religiosjuridic6, de pe po(iiile cruia este extras un oarecare raionament valoros despre dreptul po(itiv i legiuitorul po(itiv 4puterea de stat6.

    <rintr-un asemenea mod de tratare, dreptul po(itiv i statul sunt evaluate 4in plan valoric6 nu atat din punctul de vedere al criteriului #uridic insi 4a insuirilor juridice obiective, care se gsesc in concepia respectiv a dreptului natural6, cat in principiu de pe poziii morale$ din punctul de vedere al repre(entrilor autorului concepiei date despre natura moral 4etic, religioas etc.6 i coninutul moral al dreptului adevrat. In aceast ordine de idei, totalitatea unor asemenea insuiri etico-juridice i caracteristici de coninut ale dreptului natural in form generali(at sunt interpretate ca manifestare a ec#itii universale i absolute a dreptului natural, cruia trebuie s-i corespund dreptul po(itiv i activitatea statului in intregime. "otodat, ec#itatea este interpretat nu in sens formal-#uridic, ci ca fenomen etic sau etico-#uridic i ca noiune cu coninut specific pentru fiecare concepie jusnaturalist i, deci, in mod limitat i etic concret. eaceea diferite concepii jusnaturaliste ale ec#itii * in pofida preteniilor lor la universalitatea etic 4sau etico-juridic6 i valoarea absolut * in realitate au o valoare relati ! i exprim repre(entri relativiste despre moralitate in general i valorile etice ale dreptului, in particular. "ea#unsurile menionate sunt caracteristice nu numai concepiilor jusnaturalismului tradiional, dar i diferitor invturi filosofico-juridice contemporane, care in tratarea dreptului se ba(ea( pe idei i construcii ale dreptului natural. In aceast ordine de idei, pot fi menionate invturile lui I.Hant i B.Gegel i a discipolilor lor, J.S.Soloviov, ).$arcic i a altor repre(entani ai in !!turii etico-morale despre drept, a interpretrii dreptului ca @minimum moralA, ca parte a ordinii morale sau a unui tot intreg moral, ca manifestare a ec#itii etice 4morale, religioase6 etc. <e de alt parte, la meritele incontestabile ale repre(entanilor concepiei jusnaturaliste urmea( a fi raportate punerea i elaborarea problemelor cu privire la valoarea dreptului, promovarea ideilor libertii i egalitii tuturor oamenilor, a ec#itii jusnaturaliste, a drepturilor innscute i inalienabile ale omului, abordarea problemelor cu privire la limitarea juridic a puterii oficiale, la statul de drept etc. >7 %adar, conform axiologiei jusnaturaliste, valoarea dreptului este repre(entat de dreptul natural ca manifestare valoric autentic, moral i etic. 2).) AI olo: a l ?ertaroBAur d c( Jaloarea dreptului, conform a'iologiei libertaro-#uridice, const in aceea c dreptul este o form universal, necesar i general-obligatorie de exprimare a unor aa alori generale umane ca egalitatea, libertatea i ecGitatea. In aceast ordine de idei, dreptul ca form! #uridic! de reglementare a relaiilor concrete 4dar totodat i componentele formale ale acestei forme juridice * egalitatea, libertatea, ec#itatea6 nu trebuie confundat cu insi relaiile concrete, cu coninutul factual al relaiilor sociale, mijlocite i reglementate de forma juridic. %stfel c, egalitatea$ libertatea i ecGitatea, conform acestei interpretri, - sunt formalit!i #uridice$ i nu faptice, sunt componente formale semantice 4i nu materiale, empirice6, insuiri i caracteristici ale dreptului. In plan axiologic, o asemenea concepie #uridico-formalizat! a dreptului permite de a afirma in mod intemeiat, c este vorba anume

    4i numai6 despre alori #uridice, i nu morale, etice, religioase sau alte valori nejuridice. In plus, alorile #uridice * datorit universalitii abstracte a dreptului * poart! dup! definiie un caracter uni ersal i de importan general 4i in acest sens absolut, dar nu relativ6. %stfel, in evaluarea lui axiologic, dreptul se manifest nu pur i simplu ca purttor non-formali(at 4formal-faptic6 al valorilor morale 4sau etico-juridice6, ceea ce este caracteristic modului jusnaturalist, dar ca form! strict! anumit! a alorilor #uridice, ca form specific a obligativitii juridice, deosebit! de toate celelalte forme 4morale, etice, religioase6 de obligativitate i forme valorice. ; asemenea inelegere a sensului valoric al formei juridice de obligativitate se deosebete principial nu numai de tratarea jusnaturalist, dar i de cea legist 4po(itivist6, a acestei probleme. In opo(iie cu de alorizarea legist! a dreptului ca ordin al puterii oficiale cu oarecare coninut arbitrar, in concepia libertaro-juridic a dreptului, forma #uridic! ca form a egalitii, libertii i ec#itii este calitati determinat i plin de coninut, ins plin de coninut i determinat in sens strict formal-#uridic$ i nu in sensul unui sau altui coninut factual, cum este caracteristic modului #usnaturalist de interpretare a dreptului. e aceea, asemenea form calitativ determinat in plan formal-juridic a dreptului repre(int in sine o form de obligativitate nu numai in sensul >. general-obligatoriu, al imperativitii autoritare etc., dar i in sensul importanei generale alorice obiecti e, in sensul obligativitii axiologico-juridice. Concepia dat a interpretrii juridice 4formal-juridice6 a principalelor valori ale existenei umane 4egalitatea, libertatea, ec#itatea6 in calitate de momente ale formei de obligativitate juridic conturea( clar, sc#iea( i fixea( statutul aloric al dreptului 4sfera, componena, potenialul dreptului ca valoare, specificul dreptului ca valoare obligatorie in sistemul general al valorilor i formelor de obligativitate etc.6. e pe aceste po(iii juridice poate i trebuie determinat importana valoric a tuturor fenomenelor din sfera, corespun(toare i relevant dreptului, a existenei. Aceast! sfer! a e'istenei$ determinat! aloric de pe poziiile obligati it!ii #uridice, este alctuit * in cadrul axiologiei libertarojuridice 4cu luarea in consideraie a specificului obiectului ei, profilului i sarcinilor6 * din legea in igoare 4dreptul po(itiv6 i stat, in toate manifestrile i evalurile lor empirice, in intreaga lor existen real, i, deasemenea, din comportamentul #uridico- aloric al tuturor subiecilor de drept. In axiologia libertaro-juridic este vorba, aadar, despre e aluarea 4raionali(area valoric i aprecierea6 de pe po(iiile dreptului a sensului i importanei juridice a legii in vigoare 4dreptului po(itiv6, a statului, a comportamentului subiecilor de drept, despre calitatea lor juridic, despre concordana 4sau non-concordana6 lor scopurilor, cerinelor, imperativelor dreptului ca obligativitate valoric. In aceast ordine de idei, dreptul se manifest ca scop pentru legea in vigoare 4dreptul po(itiv6, stat, comportamentul oamenilor. %ceasta inseamn, c legea in vigoare 4dreptul po(itiv6, statul, comportamentul juridico-valoric al oamenilor trebuie s fie orientate spre intruc#iparea i reali(area cerinelor dreptului, deoarece anume in aceasta i const scopul, sensul i

    importana lor. 'egea in vigoare 4dreptul po(itiv6, statul i comportamentul subiecilor de drept au valoare doar in calitate de fenomene juridice. Scopul dreptului ca obligativitate in raport cu legea in vigoare 4dreptul po(itiv6, statul i comportamentul subiecilor de drept poate fi formulat ca imperativ juridico-valoric& legea in igoare (dreptul poziti )$ statul i comportamentul subiecilor de drept trebuie s! aib! un caracter #uridic. >5 In acest aspect axiologic corelaia dintre obligati itate i realitate exprim ideea necesit-ii desvaririi permanente a formelor dreptului po(itiv, statului i comportamentului oamenilor, constituite empriric i care, ca fenomene ale realitii, ce se de(volt istoricete, imprtesc reali(rile i neajunsurile ei i sunt intotdeauna departe de starea ideal. $ai mult c#iar, in procesul de(voltrii istorice se innoiete, imbogete i se concreti(ea( ini sensul obligativitii juridice, intregul complex de scopuri juridice * valori * cerine, crora trebuie s le corespund legile existente, statul, comportamentul oamenilor. TEMA ,) 8INELE COMUN CA CONCE%T FILOSOFICO@URIDIC k.1. Concepia #usnaturalist! a binelui comun k.2. Concepia libertaro-#uridic! a binelui comun 8oiunea de @bine comunA este una dintre ideile fundamentale i principiile intregii culturi sociale, politice i juridice europene. Insi termenul @bonum communeA 4binele comun6, consolidat in :vul mediu, se intalnete pentru prima dat la stoicul roman Se"eca 41->0 d. G.6, ins aceast noiune, in fond, a fost elaborat inc de ganditorii greci 4 emocrit, <laton, %ristotel etc.6, apoi de Cicero i juritii ro-mani. ; mare atenie au acordat ideei binelui comun ganditorii medievali i din epoca $odern 4"#.dv%wuino, G.Brotius .a.6 In antic#itate ideea de @bineA era interpretat in mod diferit& ca pl!cere 4coala ^Lrenaic!, epicurismul6 sau ca reinere de la pasiuni 4cinicii6, ca irtute in sensul supremaiei naturii superioare, raionale in raport cu cea inferioar 4%ristotel, stoicismul6 etc. 'a <laton i platonismul antic binele se identific cu treapta superioar in ierar#ia existenei 4lnitatea * neoplatonism6. %ristotel deosebete trei tipuri de @bineA& corporal 4sntatea, puterea etc.6, e'terior 4bogia, cinstea, datoria etc.6 i spiritual 4agerimea gandirii, virtutea moral etc.6. In scolastica medieval, care a acomodat ideile filosofiei antice la principiile teismului cretin, in calitate de bine superior 4lat. summun bonum6 este evideniat umne(eu, ca i(vor al tuturor @binelorA i scop final al aspiraiilor omeneti. In filosofia european $odern se sublinia( rolul subiectului in determinarea a ceea ce este bine 4Gobbes, Spino(a& binele este ceea, ctre care tinde omul, ceea de ce el are nevoie.6. ; trstur caracteristic a filosofiei $oderne este i interpretarea utilitarist! a binelui, reducerea lui la ceea ce este de folos, util. 7!lterior noiunea de @bineA treptat ii perde insemntatea i la mijlocul sec. EIE este inlocuit cu noiunea de @ aloareA. ,)0) Co"ce$# a Aus"atural st( a ? "elu co&u" !n ir de raionamente care au contribuit in mod esenial la formarea concepiei #usnaturaliste a @binelui comunA, au fost elaborate de

    ganditorii antici greci, in deosebi, de %ristotel. %stfel, in invtura sa despre politic, %ristotel remarc c politica este tiina despre binele superior al omului i statului-polis 4:tica, I, /6. "otodat prin @binele supremA in tratarea teologic a lui %ristotel, in fond, se are in vedere, in mare msur, tot ceea ce ulterior se va numi @bine comunA. Statul 4polisul6, dup %ristotel, - este forma superioar de comunicare. =i in aceast form politic de comunicare i organi(are a vieii oamenilor toate celelalte forme de comunicare 4familia, localitatea6 ii ating desvarirea. In stat 4forma politic de comunicare6 se inc#eie gene(a naturii politice a omului, i omul, conform lui %ristotel, ii atinge scopul su superior 4viaa fericit6. Statul 4polisul6 i binele suprem i ecGitatea, repre(entate in el, sunt manifestri ale naturii politice a omului i, deaceea, poart un caracter jusnaturalist. G2inele comunH la autorii romani 4la Cicero, Seneca, jusnaturalitii romani, stoici6, ca i Gbinele supremH la %ristotel, ii au originea in dreptul natural i sunt manifestri ale ec#itii #usnaturaliste. Bz orul real al @binelui comunA 4sau @binelui supremA6 i a caracterului su #usnaturalist * este natura obiecti ! a omului, deoarece omul dup natura sa * este fiin! politic! 4%ristotel6, social! 4autorii romani6. %ceste caracteristici ale naturii omului ca fiin politic sau social in contextul dat au sens identic, deoarece in ambele ca(uri este vorba despre modul ecGitabil 4de pe po(iiile dreptului natural6 de exprimare i aprare a binelui tuturor membrilor sociumului 4comunitii6 in condiiile formei de organi(are politic 4statale6. Xinele comun al membrilor comunitii social-politice date * este binele tuturor membrilor in ba(a recunoaterii jusnaturaliste 4i, deci, general-ec#itabile6 a binelui fiec!ruia. up esena sa jusnaturalist binele comun al tuturor i binele fiec!ruia * este unul i acelai lucru. <entru recunoaterea, reali(area i aprarea acestei concepii a binelui comun in mod obiectiv sunt necesare 4in ba(a naturii obiective socialpolitice a omului6 puterea comun! 4statul6 i legile general-obligatorii, care s corespund cerinelor universale ale dreptului natural i ecGit!ii #usnaturaliste. "otodat, statul, exprimand i aprand binele comun, 7/ repre(int in sine @interesul poporuluiA i in acelai timp @ordinea general!A 4Cicero6. In mod analogic stau lucrurile i in concepia jusnaturalist a statului 4polisului6 a lui %ristotel. e pe po(iiile interpretrii jusnaturaliste, binele comun, statul i legile * sunt forme necesare de manifestare a naturii obiective a omului ca fiin social 4politic6 i raional. %ici caracterul social, politic i raional al omului, in fond, coincid. Caracterul social 4politic6 al omului, ineles in mod raional, * este binele comun, statul i legile, care corespund cerinelor dreptului natural. %ocialitatea 4policitatea6 i raionalitatea general a oamenilor, care st la ba(a concepiei jusnaturaliste a binelui comun, presupune libertatea i egalitatea oamenilor ca membri ai intregului social 4i politic6 dat, ca subieci ai acestei @ordini juridice generaleA. "otodat, concepia antic a binelui comun reiese din di izarea oamenilor in liberi i neliberi. Cei neliberi se gseau in afara cadrului binelui comun, membrilor comunitii social-politice date, cetenilor statului, subiecilor @ordinii juridice generaleA i subiecilor de drept in general. Cretinismul ca religie a libertii a jucat un rol istoric mondial in

    depirea acestui neajuns al teoriei i practicii antice i in instituirea libert!ii i egalit!ii uni ersale. %ceast circumstan principial i-a gsit reflectare i in doctrinele cretine corespun(toare ale dreptului natural, binelui comun, ec#itii, statului. %stfel, conceptul de bine comun a avut o importan central in invtura lui "#oma dv%wuino. :l a elaborat i utili(at acest concept in contextul convingerii, preluat de la %ristotel, c omul este o fiin social.03 "eologul recunoate c, graie societii, individul poate atinge scopurile sale materiale i morale. "#oma nu exclude binele indi idual, ci arat c acesta gsete deplina sa inflorire in noiunea de bine comun, care este @mai bun i mai di in decat binele indi idualA. <rin binele comun "#oma inelege un trai bun, necesar exerciiului virtuii, precum i ordinea necesar pentru ca @mulimea s! tr!iasc! in unitate i paceA. In general, binele comun este viaa bun @aa cum con ine fericirii celesteA. 2inele comun este una din c#eile filosofiei dreptului a lui "#oma dv%wuino, pentru c este folosit atat ca criteriu al doctrinei despre obligati itatea legilor, cat i ca fundament al teoriei rezistenei la 03 <rintre toate lucrurile care pot fi la indemana omului, principalele constau tocmai in ceilali oameni, dat fiind c individul este prin natur un animal social, - scria "#oma dv%wuino. 72 opresiune. In legtur cu prima dintre aceste utili(ri, binele comun este criteriul clasificrii legilor in legi #uste, i in consecin obligatorii, i legi in#uste care nu sunt obligatorii.01 'egea nu obine raiunea de lege decat dac e subordonat binelui comun. In msura in care nu are acest scop, legea pierde virtutea obligativitii. Cand legile sunt #uste, oamenii le respect nu din coerciie sau team, ci din raiune. 'egea care este acceptat sau receptat de contiina individual ca necesitate raional! dobandete i un fundament subiecti , pe lang cel obiecti constnd in slujirea binelui comun. %ceast acceptare, liber consimit, confer legilor aliditate subiecti !. Injuste, legile pot fi in dou feluri& mai intai cand sunt contrare binelui uman, precum i, in alt mod, cand sunt contrare binelui di in. Contrare binelui uman sunt legile care nu vi(ea( utilitatea public!, ci interesul deintorilor puterii, legile care depesc puterea incredinat legiuitorului i care reparti(ea( inec#itabil sarcinile sociale. :ste remarcabil c "#oma dv%wuino re(olv problema atitudinii fa de legile injuste tot prin raportare la binele comun, artand c se poate suferi uneori i tran(itoriu injustiia pentru a nu compromite unitatea corpului social i pentru a nu provoca anar#ieI dar, a accepta injustiia din laitate, este contrar ordinii naturale. Cum s-a artat, legile pot fi injuste i atunci cnd sunt contrare binelui divinI aa sunt @legile tiranilor care incit! la idolatrie sau la orice alt lucru care e contrar legii di ineA. %stfel de legi nu e licit in nici o circumstan s fie respectate, cci @trebuie s! ne supunem lui =umnezeu mai cur!nd decat oamenilorA * considera "#oma dv%wuino. In legtur cu inlturarea tiranilor, "#omas prefer cile non violente. Cnd ins cu mijloacele legale aceasta nu poate fi obinut, este legitim rsturnarea tiraniei, in afar de ca(ul, - preci(ea( el din nou cu grij pentru binele comun, - cand rsturnarea s-ar face cu atata de(ordine c ar antrena pentru popor mai mult pagub decat tirania insi. Concepia jusnaturalist a binelui comun a lui "#omas dv%wuino i-a

    gsit continuare sub forma neot#omismului in cadrul teoriilor contemporane a dreptului natural @renscutA. 01 @'egile instituite de oameni sunt sau juste sau injuste. ac ele sunt juste, ele in de legea etern, din care deriv puterea lor de a obliga in forul contiineiA, - considera "#oma dv%wuino. 73 ,)*) Co"ce$# a l ?ertaroBAur d c( a ? "elu co&u" Xinele comun, conform libertarismului #uridic, este forma #uridic! de recunoatere i rea-li(are a binelor indi iduale dup principiul egalitii formale. In concepia binelui comun este repre(entat modelul #uridic al de(voltrii, coordonrii, recunoaterii i aprrii diferitor interese, pretenii, voine ale membrilor comunitii date, in mare msur contrare, in calitate de bine al lor, posibil i admis din punctul de vedere al msurii universale a egalitii, a normei juridice unice i egale pentru toi. oar interesele diferite ale diferitor persoane, coordonate in mod #uridic de pe po(iiile unei astfel de norme #uridice generale, pot fi calificate ca bine al indi izilor i ca bine comun. 8oiunea de @bineA 4individual i comun6 include in sine, aadar, diferite interese, pretenii, voine ale diferitor subieci 4persoane fi(ice i juridice6 doar in msura in care ele corespund normei juridice generale, sunt in concordan cu criteriul unic al permisiunilor i interdiciilor juridice, sunt posibile i admise in cadrul ordinii juridice generale. In acest sens se poate spune c, noiunea de \bineF * desemneaz! interesul (pretenia$ oina etc.) calificat in mod #uridic. Conform concepiei libertariste a binelui comun in multitudinea diferitor scopuri, interese, pretenii, voine contrare ale membrilor comunitii date, calea juridic ctre consimmantul general const in gsirea, afirmarea i aciunea situaiei reglementate de ctre norma #uridic! uni ersal! i general-obligatorie * adic concreti(area principiului egalitii formale, a msurii libertii i ec#itii egale pentru toi. Jaloarea dreptului ca form universal obiectiv necesar a libertii 4matematicii libertii oamenilor6 se manifest, in special, in aceea c modul juridic de reglementare, generalitatea juridic i unitatea juridic, - spre deosebire de multitudinea altor regulatori sociali, - inseamn p!strarea i nu negarea i inlturarea deosebirilor dintre interesele, preteniile, voinele subiecilor independeni, pstrarea inceputului creativ, al bogiei i potenialului vieii sociale libere. Bnceputul #uridic general$ reprezentat in binele comun * este unitatea formal a deosebirilor, acel general, care unete deosebirile, adic acea form i norm juridic universal, acea dimensiune universal, in care este exprimat insi posibilitatea coe'istenei acestor deosebiri dup o norm! de libertate egal, comun pentru toi. Xinele comun, aadar, este nu negarea deosebirilor dintre interese, pretenii, voine, scopuri etc. a subiecilor i(olai, ci condiia general! a posibilit!ilor lor. reptul nu 71 ii supune lui insui viaa, nu unific interese diferite, nu distruge libertatea voinei subiecilor aparte etc., ci doar repre(int i desemnea( ordinea 4normele, formele, dimensiunile, instituiile, procedura etc.6 necesar pentru manifestarea exterioar, aceeai de ec#itabil i liber pentru toi, a acestor deosebiri. %cceptarea diferitor scopuri, interese, voine, pretenii etc., in mod inevitabil contrare unele altora, - cu condiia

    recunoaterii i pstrrii atat a acestor deosebiri insi, cat i a libertii i capacitii juridice a purttorilor lor * este posibil doar in temeiul dreptului i in cadrul unei ordini juridice anumite. In aceast ordine de idei, compromisul #uridic se atinge nu in ba(a renunrii la deosebirile dintre interesele, voinele, etc. particulare, nu pe calea supunerii unor interese particulare altor interese particulare sau a tuturor intereselor i voinelor particulare unui interes oarecare deosebit sau voine deosebite a societii i statului, ci prin intermediul coparticip!rii tuturor acestor interese i oine particulare la formarea acelei norme #uridice generale 4adic intr-adevr a voinei generale i intereselor comune a tuturor purttorilor de interese i voine particulare6, care prin permisiunile i interdiciile ei exprim m!sura egal! pentru toi a libert!ii i ecGit!ii. Interesul general i voina general! a purttorilor diferitor interese i voine particulare * dac ei doresc s fie liberi * constau in formarea, afirmarea i aciunea normei #uridice uni ersale$ a dreptului generalobligatoriu pentru toi. <entru ca voinele particulare s fie libere, este necesar o norm general! egal i ec#itabil a condiiilor lor de libertate * in aceasta i const, in fond, sensul aa numitei @ oine generaleA, ineleas de pe po(iiile concepiei binelui comun. In concepia dat se manifest acea circumstan principial, c dreptul * este condiia normati ! uni ersal! minimum necesar pentru posibilitatea ma'imumului de libertate. "otodat, se are in vedere libertatea 4libertatea voinei6 pentru toi participanii la relaii, care cad sub incidena normei juridice corespun(toare, - independent de aceea, este vorba despre sfera de aciune a dreptului intern sau internaional. 2inele comun exprim condiiile uni ersale, in mod obiectiv necesare, coe'istenei comune posibile i coe'istenei coordonate a tuturor membrilor comunitii date in calitate de subieci liberi i totodat, in acelai timp, * condiiile uni ersale pentru manifestarea i ap!rarea binelui fiec!ruia. In concepia dat binele comun nu este desprit i nu este contrar binelui fiecruia. %devraii purttori ai binelui comun iniial i permanent sunt insi membrii comunitii date 70 4fiecare in parte i toi impreun6, care instituie forme juridico-statale corespun(toare ale vieii lor in ba(a inceputurilor egalitii, libertii i ec#itii. Cercul persoanelor libere i egale, cuprinse in concepia binelui comun, istoricete s-a sc#imbat 4din antic#itate pan in pre(ent6, ins in oriicare variant a sa concepia dat presupune un principiu general, comun tuturor membrilor acestui cerc al egalitii juridice, o lege de drept general-obligatorie, o ordine juridic general. %stfel, binele comun & este sensul i rezultatul c!utat al tipului #uridic de organizare a comunit!ii sociale politice de oameni ca subieci liberi i egali in drepturi. <ractica i teoria istoric demonstrea(, c numai un asemenea tip de organi(are a comunitii de oameni i de coordonare a intereselor comunitii i a membrilor ei, a intereselor particulare i publice, este compatibil cu libertile i drepturile oamenilor, cu recunoaterea demnitii i valorii personalitii umane. :ste vorba, in fond, de organi(area sociumului, a relaiilor particulare i publice dintre oameni in ba(a i in corespundere cu cerinele principiului juridic al egalitii,

    libertii i ec#itii. "oate celelalte tipuri 4nejuridice6 de organi(are a vieii oamenilor se ba(ea(, in fond, pe non-libertate i lips de drepturi, pe violen i samovolnicie. reptul 4i statul de drept corespun(tor6 * acesta i este principiul i ordinea binelui omenesc, individual i general. TEMA L) DRE%TUL 7I EGALITARISMUL m.1. Igalitarismul & form! de manifestare a egalit!ii non-#uridice m.2. ,ermisiunile i interdiciile egalitarismului m.3. ,ermisiuni i interdicii in drept L)0) E:al tar s&ul F 9or&( de &a" 9estare a e:al t(# "o"BAur d ce %a numita @egalitate de faptA, opus egalit!ii formale-#uridice, in realitate se manifest in form de egalitarism. ;po(iia dintre drept i egalitarism se manifest clar prin compararea permisiunilor i interdiciilor egalitarismului cu permisiunile i interdiciile dreptului. @Igalitatea de faptA nu are un principiu po(itiv al su i un coninut po(itiv determinat, deaceea in diferite epoci i in diferite situaii cerina @egalitii de faptA presupune versiuni diferite ale egalitarismului 4platonician, rousseauist, utopic-comunist, marxist-socialist etc.6 in dependen de aceea, care drept concret istoric i egalitate formal-juridic se neag de aceast cerin. 7> Sensul egalitarismului mar'ist-socialist este determinat de faptul c, conform marxismului, egalitatea formal! - este drept burgGez, @drept egalA burg#e( 4el, conform marxismului, la prima treapt a comunismului este depit in raport cu sociali(area mijloacelor de producie, ins se pstrea( pentru reparti(area obiectelor de folosin individual @dup muncA6, iar @egalitatea de faptA cutat * este egalitatea maselor truditoare in satisfacerea necesitilor de consum ale fiecruia @dup trebuineA. e(voltarea de la etapa inferioar a comunismului 4adic a socialismului6 la etapa superioar 4comunismul ca atare6, dup asemenea logic, inseamn micarea @mai departe de la egalitatea formal! la egalitazea de fapt$ adic! la realizarea regulei? @de la fiecare dup! aptitudine$ fiec!ruia dup! trebuineA.00 In pofida acestor pronosticuri doctrinare, in condiiile socialismului real principiul egalitii formale se neag! nu numai in raport cu mijloacele de producie sociali(ate 4i naionali(ate6, dar i cu sfera reparti(rii obiectelor de consum individual. Igalitarismul socialist tocmai i inlocuiete cu sine dreptul care lipsete, manifestandu-se ca exponent i propagator al @egalit!iiA 4neformale, non-juridice, @egalitii de faptA6 in condiiile imposibilitii egalitii juridice. In toate manifestrile sale egalitarismul socialist a fost invocat s pstre(e i s menin relaiile reglementate in cadrul trebuinelor, generate de proprietatea socialist, de principiul lipsei propriet!ii pri ate 4i in general a oricrei proprieti individuali(ate6 asupra mijloacelor de producie. ac dreptul i egalitatea juridic * inseamn negarea privilegiilor, adic este dimensiune universal abstract i msur formal-egal pentru toi, atunci egalitarismul socialist e'prima cerinele i regulile sistemului ierarGic de pri elegii de consum in Gotarele interzicerii propriet!ii pri ate. :l se rspandea doar la @truditoriA * dup principiul& @nu este truditor$ s! nu m!nanceA. "otodat, pentru fiecare nivel al acestui sistem 4pentru pturile corespun(toare, profesii etc.6 funciona o

    msur de consum de apartenen la o stare social anumit. In interiorul unei asemenea pturi sociale, egalitarismul ni ela deosebirile in condiiile de munc a diferitor lucrtori i repre(enta in sine privilegiul celor ri in raport cu cei buni. <este tot, unde acionea( egalitarismul, sunt inevitabile diferenierile i deosebirile rolurilor sociale, a statutelor i funciilor celor care 00 i]fMf K.p. Z01.. <0Q6. <0h. R.33. T.55. 77 egaleaz! i celor care sunt egalai$ cu toate urmrile ce decurg de aici. <rintre @egaliA se manifest in mod nomenclaturist @cei mai mult egaliA i @cei mai egaliA. <rivilegiile promovate de egalitarism tocmai exprim i susin modul posibil real de reali(are a acestuia in viaa social. Cei drept, toate privilegiile egalitarismului socialist, cu toat importana lor real, in fond, purtau un caracter de consum i, in principiu 4i legal6, excludeau privilegiul la proprietatea fa de mijloacele de producie. Integral, egalitarismul socialist era c#emat, cu ajutorul normelor autoritare de reparti(are, s ni eleze deosebirile admise in socialism in sfera consumului i s menin! aceste deosebiri in cadrul cerinelor principiului negrii proprietii private. L)*) %er& s u" le ! "terd c# le e:al tar s&ulu In procesul reali(rii scopurilor sistemului socialist un rol reglementator important il aveau interdiciile i permisiunile, caracteristice egalitarismului. ,ermisiunea i interdicia * sunt dou moduri principale de reglementare a comportamentului oamenilor. In oricare sfer a vieii sociale ordinea recunoscut oficial in momentele sale principale se manifest prin intermediul unor sau altor norme-permisiuni i normeinterdicii. "otodat, insi coraportul dintre permisiuni i interdicii in oricare sistem de reglementare social ii are logica sa interioar, poart un caracter necesar, i nu intampltor i, astfel, nu poate fi sc#imbat dup dorin i in mod samovolnic. <ermisiunile i interdiciile egalitarismului, pe de o parte, i permisiunile i interdiciile in drept, pe de alt parte, in mod esenial se deosebesc unele de altele prin coninutul, sensul i importana lor reglementatoare. %copul i esena reglement!rii egalitariste & este minimumul real de permisiuni i ma'imumul de interdicii. eaceea, rolul determinant in tipul egalitarist de reglementare, nectand la abundena de interdicii, revine tocmai permisiunilor ca mod de reglementare a relaiilor sociale. %nume minimumul iniial a ceea ce este permis 4in toate sferele vieii, ins inainte de toate in sfera muncii i consumului6 necesit atat aprarea nemijlocit prin for, cat i susinerea intermediar, din partea multitudinii de norme de interdicie corespun(toare, c#emate in mod constrangtor s menin comportamentul oamenilor in #otarele inguste ale permisiunilor. e o asemenea reglementare nesemnificativ a ceea ce este permis i de reeaua deas de interdicii a fost cau(at acea 7. @reglementare e'cesi !A a vieii i muncii, care era atat de caracteristic pentru legislaia socialist, antijuridic in esena sa, i care a servit ca ba( normativ necesar a aa numitor metode administrati e de comand!. In cadrul ordinii de reglementare, ba(at pe permisiuni, tipic pentru

    egalitarism, dup logica lucrurilor poate fi permis doar ceva limitat, de#a cunoscut i concret determinat, iar restul se dovedete a fi inter(is dup principiul& este interzis tot$ ce direct nu este permis. %adar, minimumul a ceea ce este permis, dictat de egalitarism, cu necesitate produce ma'imumul a ceea ce este interzis. In plus, sub interdicie, pe lang toate celelalte, cade i se urmrete tot ce este nou, creati i progresist in munc i viaa social, tot ce depete cadrul limitat al normelor egalitarismului. Cerinele egalitarismului in totalitatea lor se manifest, in fond, ca mecanism normativ foarte eficient de franare a de(voltrii sociale, ca puternic mijloc reglementator de conser are a tuturor sferelor vieii sociale, ca obstacol invincibil impotriva acti it!ii factorului uman. :galitarismul propag pasi itate i stagnare. ,edepsirea iniiati ei * este produsul natural i de mas al egalitarismului, care cu toate mijloacele sale neag libertatea i activitatea creativ a oamenilor. irectiva socialpsi#ologic, cau(at i susinut de egalitarism, orientat spre pasivitate i trandvie deformea( factorul uman i inc#ide cile spre creterea produciei sociale i perfecionarea condiiilor de via. 8ecesitatea susinerii permanente prin for a cerinelor egalitarismului in condiiile socialismului a determinat coninutul, direciile, formele i metodele de activitate a tuturor instituiilor creatoare de norme, instituiilor aplicatoare de norme i a persoanelor oficiale i a fost insoit de Gipertrofia componentului constrang!tor-ordonat in volumul total al imputernicirilor lor. L).) %er& s u" ! "terd c# " dre$t Spre deosebire de msura limitat a permisiunilor i a interdiciilor masive, dictate de egalitarism, permisiunile i interdiciile in drept sunt c#emate s exprime i s garante(e tuturor membrilor societii o msur abstract egal, deopotriv ec#itabil pentru toi, maximum posibil la etapa actual. %legerea permisiunilor sau interdiciilor 4sau unei construcii anumite de imbinare i combinare a lor6 ca moduri i regimuri de reglementare juridic depinde de trebuinele, scopurile i sarcinile unei asemenea reglementri la o etap corespun(toare a de(voltrii sociale, de 75 specificul obiectului reglementrii, de caracterul i coninutul politicii juridice a legiuitorului i statului in general, de nivelul de de(voltare al democraiei, publicitii, legalitii i ordinii juridice in ar, a tradiiilor juridice, de nivelul culturii juridice i contiinei juridice a populaiei, opiniei publice etc. In form general * in pofida repre(entrilor rspandite * logica i mecanismul reglementrii juridice sunt de aa natur, c pentru exprimarea unei m!suri mai mari de libertate juridic este necesar de a folosi in calitate de metod determinant 4mod, ordine, regim6 a reglementrii juridice interdicia #uridic!, iar pentru exprimarea unei m!suri mai mici de libertate * permisiunea #uridic!. e aici, apropo, se observ bine, de ce in egalitarism metoda iniial! i determinant de reglementare este permisiunea, iar secundar! i condiionat 4dei i larg folosit6 * interdicia. C#estiunea const in aceea, c in general prin ordinea i metoda de reglementare ba(at pe permisiuni in mod direct i nemijlocit, rigid i concret se instituie de ctre puterea oficial un coninut i olum strict determinat de permisiuni. Scopul unei asemenea reglementri * este selectarea i admiterea a ceva deja din timp dat ca

    po(itiv intr-un domeniu, dar nu recunoaterea i garantarea spaiului necesar pentru creativitate, progres, micare ctre ceea ce este nou, inc necunoscut. Intrucat in ordinea de reglementare ba(at pe permisiuni este inter(is tot ce direct nu este permis, intr-atat ceea ce este nou in principiu se afl sub interdicie ca ceva negativ. In condiiile in care esena dreptului 4principiul egalitii formale6 ii gsete o manifestare deplin, permisiunile, de asemenea, au o mare importan reglementatoare. Ins, aici rolul iniial i determinant poate i trebuie s revin anume interdiciilor. In egalitarism interdiciile se afl in strict legtur cu permisiunea iniial i in fond sunt c#emate, prin dublarea lor reglementatoare, s asigure respectarea i reali(area minimumului permis. In drept, dimpotriv, interdiciile poart un caracter iniial, fundamental i exprim c#iar esena dreptului i a reglementrii juridice, care const in a interzice complet, clar i direct tot ce este negati 4social duntor in aciunile i relaiile dintre oameni6 i pe aceast cale de a recunoate i a lua sub protecia sa tot ce este poziti i social neduntor. %nume prin interdicia 4i sanciunile corespun(toare6 a ceea ce este social duntor dreptul joac un rol al su creati deosebit, deoarece numai o asemenea form intermediar i indirect de recunoatere i aprare a ceea ce este social po(itiv pune la dispo(iie o m!sur! ma'ima posibil! de libertate, corespun(toare .trebuinelor i intereselor membrilor societii i necesar progresului social. in caracterul determinant al interdiciei juridice decurge i urmtoarea regul juridic esenial& tot$ ce direct nu este interzis de drept (legea de drept)$ este permis. ; asemenea pre(umie a legalitii a ceea ce nu este inter(is, desigur, nu exist i nu poate exista in condiiile reglementrii egalitariste, unde deseori se inter(ice c#iar i ceea, ce este permis. Gotarul obiectiv, condiionat in mod social-istoric, pentru aloarea ma'im! a m!surii legalizate a libert!ii este criteriul limitei a ceea ce este social d!un!tor, de care dreptul in general i trebuie s ingrdeasc i s apere viaa social. %cest plafon ma'im, prin pri(ma cruia se recunoate i se legali(ea( tot ce este social ned!un!tor, se instituie i se conturea( in ba(a interdiciilor juridice. Jaloarea minim! a msurii juridice a libertii, determinat in mod obiectiv de criteriul utilit!ii sociale directe i nemijlocite 4unor sau altor aciuni, stri, relaii etc.6 este exprimat corespun(tor in permisiunile juridice. in cele menionate, desigur, nici de cum nu urmea(, ca i cum in toate ca(urile interdiciile juridice sunt preferabile in raport cu permisiunile juridice. impotriv, este evident, c pentru aprarea ma'imumului recunoscut de libertate juridic pentru unele ca(uri, in mod corespun(tor, este necesar de a institui minimumul de libertate juridic pentru alte ca(uri. %nume pe o asemenea cale i se elaborea( sistemul garaniilor juridice a drepturilor i libertilor. %stfel, datorit importanei deosebite a imputernicirilor autoritare-publice in viaa societii organi(at ca stat$ i a necesitii, ce re(ult de aici, de a introduce organi(area i activitatea puterii de stat 4i a purttorilor ei6 in cadrul juridic strict determinat, modul corespun(tor de reglementare juridic a acestui cerc de relaii 4determinarea competenei organelor de stat, a imputernicirilor persoanelor oficiale etc.6 sunt anume permisiunile juridice. %colo, ins, unde este vorba despre reglementarea aciunilor

    subiecilor, care nu posed! imputerniciri autoritare, mai adecvat, ca regul, este metoda interdiciilor juridice. 8umai prin intermediul combin!rii corespun(toare, coordonate din interior, a interdiciilor i permisiunilor, dreptul poate indeplini in msur deplin rolul su reglementator, de a garanta in mod normativ condiiile necesare pentru de(voltarea social efectiv, de a reprima posibilitile abu(urilor de putere, de a apra drepturile i libertile membrilor societii, de a legitima inceputul creativ al vieii sociale. ./ In general se poate de spus, c toat scara normativ a msurilor de reglementare, care lucrea( la stoparea sau accelerarea de(voltrii sociale, se extinde de la minimumul egalitarist pan la ma'imumul #uridic. e aici este clar, c inlocuirea complet a tipului egalitarist de reglementare cu cel de drept este o manifestare normativ a cerinelor recunoaterii i aprrii libertii oamenilor. "otodat este clar, c acest sens general al interdiciilor i permisiunilor juridice trebuie s fie concretizat sub form de norme juridice clare i determinate, corespun(toare actelor general-obligatorii. ar o asemenea concretizare * este o munc creati ! desinestttoare, care cere de la legiuitor exprimarea normativ adecvat a conexiunilor dintre anumite drepturi i obligaiuni juridice, a formelor i procedurilor de reali(are a lor, a modurilor de aprare a lor etc. =i numai in acest sens, fiecare norm juridic precis, construcie juridic reuit, procedur consecvent, form procedural corespun(toare, garanie juridic care lucrea( etc. * repre(int in sine o valoare juridico-reglementatoare i social important. TEMA 0+) CONCE%TUL FILOSOFICOB@URIDIC DE STAT DE DRE%T 1n.1. Apariia i dez oltarea ideilor cu pri ire la statul de drept 1n.2. Eipologia formelor istorice de drept i stat 1n.3. =repturile i libert!ile omului i cet!eanului 0+)0) A$ar # a ! dez5oltarea de lor cu $r 5 re la statul de dre$t Ca form juridic de organi(are a puterii publice a oamenilor liberi oriicare stat 4in msura de(voltrii dreptului i a culturii juridice la un popor sau altul la o treapt corespun(toare a de(voltrii sale socialistorice6 * in opo(iie cu despotismul * repre(int in sine un stat de drept i in acest sens juridic i formulare intr in obiectul de studiu al filosofiei dreptului i jurisprudenei din trecut i pre(ent. Inelegerea filosofico-juridic a statului ca form! de organizare a puterii publice in societate are o lung i povuitoare istorie. %ceast istorie a ideilor statului de drept 4in formele sale nede(voltate, iar ulterior tot mai de(voltate6 demonstrea(, c conceptul statului de drept contemporan, cu toat noutatea i insuirile distinctive, s-a format in decursul evoluiei istorice i in ba(a teoretic a ideilor anterioare despre statul de drept. .2 Insi termenul @stat de dreptA 4JecGtsstaat6 s-a format i consolidat destul de tar(iu * in literatura juridic german in prima jumtate a sec.EIE 4in lucrrile juritilor germani H.".`el-cFer, ).von $o#l i a.6. !lterior acest termen a cptat o larg rspandire in literatura european. In literatura engle( termenul dat nu se folosete * ec#ivalentul sau intr-o oarecare msur este @guvernarea dreptuluiA 4rule of DaN6. Ins fondul

    c#estiunii, desigur, nu const in termeni i timpul apariiei lor. Cu toat noutatea lor concepiile teoretice cu privire la statul de drept 4elaborate in operele lui C.'ocFe, C#.$onteswuieu, C.%dams, C.$adisson, "#.Cefferson, Im.Hant, B.`.+.Gegel i a.6 se ba(au pe experiena din trecut, pe reali(rile teoriei i practicii sociale, politice i juridice anterioare, pe valorile generale umane constituite i aprobate in mod istoric i pe tradiiile umaniste. In aceast ordine de idei, o influen #otratoare asupra formrii repre(entrilor teoretice, iar apoi i a practicii statalitii juridice au exercitat ideile politico-juridice i instituiile Breciei i )omei antice, experiena antic a democraiei, republicanismului i ordinii juridice. iferite aspecte ale influenei antice asupra teoriei ulterioare a statului de drept se grupea( in jurul tematicii intermedierii i perfect!rii #uridice a relaiilor politice. %ceast tematic include in sine mai intai de toate asemenea aspecte ca construcia ec#itabil a polisului 4oraului-stat antic6, a puterii i legilor lui, reparti(area raional a imputernicirilor intre diferite organe de stat, distincia formelor corecte i incorecte de guvernare, rolul determinant al legii in viaa polisului in organi(area interdependenei statului i ceteanului, interconexiunea dreptului i statului, importana legalitii ca criteriu al clasificrii i caracteri(rii diferitor forme de guvernare etc. Ideile autorilor antici 4Solon, Socrate, <laton, %ristotel, <olibiu, Cicero i a.6 cu privire la cercul de probleme menionate au exercitat o influen #otratoare asupra invturilor despre divi(area puterilor in stat i despre statul de drept in epoca $odern. In concepiile timpurii cu privire la di izarea puterilor in stat 4a lui C.'ocFe, C#.$ontes-wuieu i a.6 era vorba in primul rand despre limitarea juridic a puterii monar#ului, despre cutrile unei asemenea forme de monar#ie constituional-juridic, in care puterea ar fi fost imprit intre diferite pturi sociale ale societii 4intre monar#, aristocraie i starea a treia6 i instituiile statale-juridice autoritare care le repre(int interesele. .3 8outatea esenial a po(iiei ganditorilor din epoca $odern * adepi ai monar#iei constituionale i divi(rii puterilor in stat 4'ocFe, $onteswuieu, Hant, Gegel i a.6 - const, in special, in aceea, c spre deosebire de autorii antici, ei, - exprimandu-ne cu cuvintele lui $onteswuieu, - au pus inceputul abordrii problemei libert!ii politice in raport atat cu oranduirea de stat, cat i cu personalitatea in parte, cu ceteanul.0> <rimul aspect al acestor atitudini fa de libertatea politic!, care i-a gsit exprimarea in formularea juridic 4i constituional juridic6 a reparti(rii celor trei puteri 4legislativ, executiv i judectoreasc6, se manifest in calitate de form instituionalorgani(atoric necesar de asigurare a urmtorului aspect al libertii drepturilor i libertilor civile, - a securit!ii personalit!ii. +r imbinarea acestor dou aspecte libertatea politic rmane incomplet, ireal i neasigurat. ; important decisiv, in aceast ordine de idei, a avut invtura despre drepturile i libertile naturale 4innscute i inalienabile6 ale omului. Invturile ganditorilor din epoca $odern i cea a Iluminismului, i in primul rand, despre drepturile i libert!ile inalienabile ale omului i di izarea puterilor in stat, au exercitat o influen vdit nu numai

    asupra repre(entrilor teoretice ulterioare despre statul de drept, dar i asupra legislaiei constituionale i practicii statale-juridice. %ceast influen s-a manifestat clar, de exemplu, in documentele constituionalejuridice din %nglia, in =eclaraia de independen! a %.l.A.(/77>6, in Constituia %.l.A.(/7.76, in =eclaraia francez! a drepturilor omului i cet!eanului 4/7.56, intr-un ir de alte acte juridice. Statul de drept, ins, in inelesul su contemporan * este un concept filosofico-juridic i desemnea( o construcie a statului de(voltat in sens juridic. %pariia i afirmarea acestuia in mod social-istoric este legat de apariia i de(voltarea oranduirii burg#e(e liberal-democratice, de formarea societii civile burg#e(e i a formelor constituionale juridice de organi(are a puterii publice. %adar, prin stat de drept in aceast 0> SNfL]TUZ] c. oaQ6:..;S 9603a7S[S.34. S., /550. k. 2.., 3/>. * %ceast te( i-a gsit o de(voltare i interpretare specific in creaia cunoscutului teoretician al liberalismului i constituionalismului, adept al monar#iei constituionale 8)Co"sta"t 4/7>7-/.3-6. Comparand libertatea popoarelor antice i a celor contemporane, el meniona, c in antic#itate prin libertate aveau in vedere libertatea politic! 4adic libertatea accesului cetenilor la participarea la treburile de stat6, iar in condiiile contemporane prin libertate se are in vedere inaite de toate libertatea personal!$ libertatea ci il!$ ineleas ca independent anumit fa de stat. .1 accepiune contemporan, in fond, se are in vedere statul de drept liberaldemocratic legali(at in mod constituional. <rintre insuirile distincti e ale statului de drept, in inelesul su contemporan, pot fi evideniate urmtoarele& - recunoaterea constituional i aprarea drepturilor i libertilor omului i ceteanului 4de regul, in form de consolidare a anumitor drepturi innscute i inalienabile principale ale omului i a unui cerc larg de drepturi ale ceteanului6I - consolidarea constituional a principiului supremaiei legii de drept in sistemul dreptului in vigoareI - organi(area i funcionarea puterii de stat suverane in ba(a principiului separrii puterilor in stat& legislativ, executiv i judectoreasc. In plan structural insuirilor date le corespund urmtoarele trei componente interconexe ale statului de drept contemporan& - umanitar!-#uridic! 4drepturile i libertile principale ale omului i ceteanului6I - normati -#uridic! 4supremaia dreptului in form de sistem consolidat constituional al i(voarelor dreptului in vigoare6I - instituional!-#uridic! 4sistemul separrii i colaborrii puterilor in stat6. 0+)*) T $olo: a 9or&elor stor ce de dre$t ! stat Eipologizarea formelor istorice de drept i stat 4ca form juridic corespun(toare a puterii publice, adic ca stat de drept6 poate fi efectuat dup diferite criterii. e pe po(iiile concepiei libertaro-juridice de inelegere i interpretare a dreptului i statului ca forme necesare a libertii oamenilor, iar a individului liber - ca subiect de drept i subiect al statului 4puterii de stat6 o insemn!tate principial! are tipologia dreptului i statului dup! acele criterii (temelii)$ care determin! specificul diferitor forme istorice de recunoatere a oamenilor in calitate de

    subiecti ai dreptului i statului (puterii de stat). "otodat, in cadrul tipologiei date se presupune, c formele de stat de toate tipurile, adic oriicare stat, - este stat de drept in msura de(voltrii tipului corespun(tor de drept. %stfel c in aceast ordine de idei, este vorba despre tipologi(area diferitor forme istorice de stat de drept 4state de drept cu diferite nivele de de(voltare6. .0 In statele din lumea antic, individul 4oamenii6 este om liber i totodat subiect al statului i dreptului dup criteriul etnic. %stfel, ceteni atenieni i subieci ai dreptului atenian puteau fi doar membrii demosurilor 4etniilor6 ateniene, iar membri ai obtei ci ile 4civitas6 romane, ceteni romani i subieci ai dreptului roman 4ius civile6 * doar c iriii 4romanii btinai6. %adar, dreptul i statul in antic#itate dup tipul lor, au un caracter etnic. %cest tip iniial de drept i stat se manifest in calitate de form necesar de recunoatere i consolidare a faptului di iz!rii oamenilor in liberi i neliberi 4dup criteriul etnic6. "otui, deosebirea celor liberi de cei neliberi capt o manifestare a sa i consolidare anume in aceea c, cei liberi * sunt considerai subieci de drept, iar cei neliberi 4robii6 * respectiv, nu sunt considerai subiecti de drept. %ltfel aceast deosebire nici nu poate fi exprimat. In perioada medieval, inlturarea robiei a dus la formarea dreptului i statului de tip incGistator 4de cast6. <rogresul libertii oamenilor aici const in aceea, c criteriul etnic al libertii 4adic libertatea unora i nelibertatea altora6 cedea( locul criteriului de cast! al libertii. 'a aceast treapt a de(voltrii 4exemplu istoric * feudalismul european6 robii deja nu exist. In acest sens toi sunt liberi, ins msura acestei liberti este diferit la repre(entanii diferitor pturi sociale. 'ibertatea aici poart caracterul restriciilor i pri ilegiilor de cast!. Intr-un astfel de tip incGistator de drept i stat fiecare este subiect de drept i cetean al statului anume in calitate de membru al unei pturi sociale anumite. Igalitatea oamenilor in capacitatea lor juridic din interiorul p!turii sociale se imbin cu inegalitatea dintre p!turile sociale * inegalitatea statutelor juridico-statale ale diferitor pturi sociale i a membrilor lor. In epoca $odern, odat cu depirea feudalismului, in sc#imbul oranduirii inc#istatoare vine tipul indi idualist (indi idualist-politic$ indi idualist-ci il) de drept i stat. In cadrul acestui tip de stat i drept, omul este subiect al dreptului i al statului ca individ politic desinest!t!tor 4ca cetean aparte6, i nu ca membru al unei etnii sau pturi sociale. %cestea din urm, i-au pierdut importana lor criterial in noul conte't al naiunii$ alc!tuite din indi izi, care este mai larg i mai atomi(at. ; asemenea individuali(are a membrilor comunitii juridice i politice in calitate de subieci ai dreptului i statului are loc in procesul descompunerii feudalismului medieval, in re(ultatul despririi treptate a .> sferelor vieii private i publice-politice, a formrii societ!ii ci ile nepolitice i deosebirea ei de statul politic. "ipul contemporan de drept 4la etapa actual ultimul tip real-istoric6 i statul de drept liberal-democratic corespun(tor, constituit in mod constituional, - este un tip de drept mixt 4combinat6, compus din dou elemente componente diferite& jusnaturalist i juridico-po(itivist. %cest

    tip contemporan de drept i de stat de drept convenional poate fi numit poziti ist-naturalist (sau umanitar-politic)$ deoarece el repre(int in sine re(ultatul concordanei i coe'istenei politice in form de integritate statal-#uridic! anumit 4in form de sistem unic de drept, intrit i care acionea( intr-un stat6 a dou! inceputuri tradiional opuse * modul de tratare jusnaturalist i modul po(itivist-juridic al dreptului i statului. Componentul natural 4jusnaturalist, umanitar6, care determin noutatea esenial a tipului dat, const in aceea, c aici pentru prima dat in mod oficial-statal se intresc 4se po(itivea( in mod oficial-autoritar6 anumite drepturi i libert!i naturale ale omului, lor li se atribuie putere juridic 4statal-constrangtoare6 i se recunoate prioritatea lor in raport cu alte i(voare ale dreptului po(itiv unic in vigoare. In cadrul tipului dat, drepturile i libertile naturale ale omului, intrite in mod constituional, sunt obligatorii pentru stat. :le determin caracterul juridic al dreptului po(itiv in intregime, i al statului. In linii generale, tipul po(itivist-naturalist contemporan al dreptului i statului repre(int in sine un anumit compromis intre dreptul natural i cel po(itiv, intre jusnaturalism i legism cu meritele i neajunsurile corespun(toare cu caracter teoretic i practic. Contradicia intern a tipului dat 4de aici i deosebirea dintre drepturile omului i drepturile ceteanului6 este determinat de faptul, c dreptul natural consecvent 4nelimitat de puterea oficial i dreptul oficial6 presupune i statul natural 4de tipul statului cosmopolit unitar al stoicilor, cetenii cruia sunt toi oamenii, fiecare om6. Cusnaturalismul in esen neag atat capacitatea #uridic! deosebit! a cet!eanului, diferit de capacitatea #uridic! a fiec!rui om, cat i integral interpretarea limitat! politic a drepturilor naturale ale omului 4i a dreptului natural in general6 ca doar drept privat, ca drept al persoanei private, lipsit de dreptul de membru al comunitilor publice politice 4statului6. %stfel c contradicia principial dintre jusnaturalism i legism se pstrea( i in acele forme practic posibile ast(i de coexisten compromisorie, care sunt caracteristice pentru tipul contemporan de drept i stat. .7 "ipurile statului i dreptului menionate * etnic, incGistator, indi idualist-politic i poziti ist-naturalist - repre(in in sine forme istorice care se sc#imb una cu alta i trepte ascendente in de(voltarea libertii umane din antic#itate pan in pre(ent. Continuarea progresului libertii in viitor va genera noi forme de organi(are normativ-juridic i instituional-autoritar a libertii, noi tipuri de drept i stat. 0+).) Dre$tur le ! l ?ert(# le o&ulu ! cet(#ea"ulu In de(voltarea istoric a dreptului i statului fiecrei trepte ii este caracteristic o concepie proprie despre om ca subiect de drept i repre(entri corespun(toare despre drepturile i obligaiile lui, despre libertate i non-libertate. In acest sens istoria dreptului * este totodat i istoria formrii i evoluiei repre(entrilor despre drepturile omului * de la cele primitive, limitate i nede(voltate, pan la cele contemporane. =repturile omului * inseamn inainte de toate recunoaterea capacit!ii de folosin! i capacit!ii de e'erciiu a omului intr-o sfer a relaiilor sociale. =i dup volumul capacitii juridice i a cercului de subieci de drept in diferite epoci se poate judeca despre aceea, pe cine totui dintre oameni i in ce msur sistemul de drept dat recunoate ca

    om$ care are drepturi. %stfel, in antic#itate, conform dreptului in vigoare atenian i roman, robul din punct de vedere juridic nu era recunoscut ca om. In aceast msur poziti ist-#uridic! robul 4toi oamenii, aflai in situaie de rob6 era considerat obiect, i nu subiect de drept. In :vul mediu, in locul polari(rii dintre capacitatea #uridic! a omului liber i lipsa de drepturi a robului se formea( o structur mai ramificat i detali(at a dreptului i comunicrii juridice in corespundere cu principiul incGistator-ierarGic al construciei i funcionrii oranduirii feudale in intregime. 'a diferite etape in calea istoric ctre concepia contemporan cu privire la drepturile omului avem de a face cu o variant sau alta a omului parial, limitat, pri ilegiat. In aceast evoluie istoric, ultimul tip de asemenea om privilegiat este cet!eanul 4omul ca membru al statului6, iar ultima form a drepturilor omului privilegiat * drepturile cet!eanului 4in coraportul lor cu drepturile omului6. "ipul contemporan de drept i stat se caracteri(ea( prin pre(ena i(voarelor sistemului unic de drept po(itiv care consolidea( drepturile specifice ale cet!eanului ca subiect public * politic, membru al statului, purttor al drepturilor i .. obligaiilor publice-autoritare specifice, deosebite de drepturile omului ca subiect pri at$ particular. ; asemenea distincie a drepturilor omului i drepturilor cet!eanului inseamn, c omul ca om * este doar persoan particular& omul este subiect numai de drepturi naturale, nu i de drepturi de cet!ean. Iar cet!eanul ca persoan public-politic * este i subiect de drepturi naturale ale omului, dar i subiect de drepturi deosebite publice-politice ale persoanei publice-politice date. repturile omului-cet!ean in corelaia lor cu drepturile omuluiapatrid 4persoan fr cetenie6, repre(int aici pri ilegii statale#uridice. %semenea privilegii sunt determinate de caracterul individual al fiecrui stat i sistem de drept ca mod i form de via anumite a totalitii concrete date de oameni liberi, apartenena crora la comunitatea politico-juridic, constituit istoricete, ii determin i calific ca subieci de drepturi i obligaiuni publice deosebite. ; asemenea indi idualitate a tuturor statelor 4i sistemelor lor juridice6 st i la ba(a su eranit!ii statului in relaiile interne i externe. Istoria drepturilor omului * este istoria umaniz!rii oamenilor$ istoria extinderii progresive a recunoaterii juridice in calitate de om a unor sau altor oameni pentru un cerc sau altul de relaii. In tot acest proces de uni ersalizare treptat! 4iniial la nivel statal interior, iar ulterior i la cel internaional6 a te(elor despre egalitatea juridic a oamenilor i drepturile omului un rol #otrator l-au avut repre(entrile despre drepturile inalienabile ale omului, care, pstrandu-se i in condiiile statalitii, trebuiau s fie recunoscute i garantate de puterile publice i de legi. ; importan istoric netrectoare a avut declararea libertii juridice a tuturor oamenilor in =eclaraia francez! a drepturilor omului i cet!eanului din anul /7.5. In declaraie, in spiritul ideilor contractului social, se sublinia(, c scopul uniunii statale const in asigurarea drepturilor naturale i inalienabile ale omului. =istincia dintre drepturile omului i drepturile cet!eanului$ promovate in eclaraia de la /7.5, in fond, inseamn distincia dintre omul in general ca fiin uman particular 4membru al societii civile6 i omul politic * cetean

    al statului 4membru al statului politic6. Ideile i te(ele despre drepturile i libertile omului i ceteanului, declarate in eclaraia france( 4/7.56, au cptat o re(onan mondial i au devenit imperati e ale innoirii i umani(rii oranduirilor sociale i statale-juridice. .5 In ba(a ideilor despre drepturile i libertile omului in noile condiii ale secolului al EE-lea s-a de(voltat i consolidat colaborarea internaional pe probleme umanitare, au fost adoptate =eclaraia lni ersal! a =repturilor Omului 4/51.6, Con enia Iuropean! pentru ap!rarea drepturilor omului i a libert!ilor fundamentale 4/50-6, ,actul internaional cu pri ire la drepturile ci ile i politice 4/5>>6, ,actul internaional cu pri ire la drepturile economice$ sociale i culturale 4/5>>6, ,rotocolul facultati la ,actul internaional cu pri ire la drepturile ci ile i politice 4/5>>6, ,rotocolul nr.11 la Con enia pentru drepturile omului i a libert!ilor fundamentale 4/5516 i a.07 )ecunoaterea i aprarea drepturilor i libertilor omului au devenit in lumea contemporan un factor masiv i indrumtor clar al de(voltrii progresiste a intregii comuniti mondiale in direcia ctre o comunitate a statelor de drept, criteriu de insntoire i umani(are a politicii interne i externe a membrilor ei, indicator al implementrii in via a inceputurilor statului de drept. esigur, de la oriicare declaraii despre drepturile omului i ceteanului pan la realizarea lor in condiiile statului de drept * este o mare distan. Ins istoria arat, c fr asemenea declaraii, care desc#id calea ctre scopul urmrit, pan la realitatea juridic cutat este inc departe. In condiiile vieii sociale contemporane problema drepturilor omului a cptat o importan mondial i respectarea lor a devenit o piatr de incercare i simbol al ec#itii in relaiile interne i externe a tuturor statelor i popoarelor din lume. TEMA 00) SOCIALISMUL 7I DRE%TUL 11.1. +!sura \egalit!iiF prin munc! 11.2. Eotalitarismul socialist?F toi impreun!$ nimeni in parteF 11.3. Degismul so ietic i urm!rile lui 00)0) M(sura Ge:al t(# H $r " &u"c( "e(a marxist despre pstrarea in socialism a @dreptului egalA burg#e( pentru reparti(area obiectelor de consum @dup! munc!A 4@salariu egal pentru munc egalA6, in fond, presupune inlocuirea dreptului & cu munca, a reglementatorului juridic * cu reglementatorul prin munc, a dimensiunii universale juridice i msurii juridice egale * 07 Je(i& =repturile Omului. =ocumentar pentru predarea cunotinelor din domeniul =repturilor omului in in !! mantul preuni ersitar. 2ucureti, /550. 5cu dimensiunea universal prin munc i msur prin munc egal. =i trebuie de recunoscut, c procesul formrii i consolidrii socialismului real 4dup logica de(voltrii lui ideologice, sociale, politice i economice6 in felul su confirm o asemenea inlocuire * inl!turarea total! a dreptului ca reglementator specific dup principiul egalitii formale 4inclusiv din sfera muncii i relaiilor de distribuie6 i incercarea de a introduce @reglementarea prin munc!A autoritar-constrangtoare direct i nemijlocit in toate sferele vieii sociale. $unca nu poate inlocui dreptul i indeplini funciile acestuia. +aptul

    const in aceea, c egalitatea #uridic!, msura egal a dreptului, dreptul ca dimensiune universal de reglementare 4@msurareA6, pe de o parteI i @egalitateaF prin munc!, @msura egalA a muncii, munca ca dimensiune @de msurareA a relaiilor sociale, pe de alt parte, - sunt dou! fenomene principial diferite. reptul * este forma abstract!-uni ersal!, principiul, msura, norma, dimensiunea relaiilor empirice 4@msurabileA i apreciabile), i el 4dreptul6 ca reglementator i @msurtorA se abstractizeaz! de la insi aceste relaii reglementate i @msurateA, nu coincide cu ele. $unca, ins, de felul ei * este o oarecare realitate faptic!, proces faptic, relaie faptic, i ea nu poate s se msoare i s se reglemente(e pe sine ins!i, nu poate fi forma, principiul i norma sa proprie. In condiiile distrugerii proprietii private 4i a oricrei proprieti individuale, inclusiv i asupra forei de munc proprii6 i colectivi(rii tuturor bogiilor, mijloacelor de producie se dovedesc a fi practic colectivi(ate, sociali(ate i naionali(ate toate forele productive ale rii, inclusiv i @fora de muncA, @resursele munciiA etc., intr-un cuvant * munca i purttorii ei. %cest lucru i-a gsit manifestare in datoria general de a munci, in contribuia general in munc, in caracterul constrang!tor al muncii. 00)*) Total tar s&ul soc al stM Hto# &$reu"(, " &e" " $arteH %ocializarea total a tuturor mijloacelor de producie inseamn pri area in mas a tuturor membrilor societii de proprietatea indi idual! asupra mijloacelor de producie i trecerea lor la o oarecare integritate total! abstract-universal 4nu individuali(at, supraindividuali(at6 * la societate in intregime, la intregul popor, @tuturor impreun!$ nim!nui in parteA. +ora negativ a integritii socialiste totale 4@toi impreunA6, exponentul oficial al creia era dictatura proletariatului, era orientat cu toat puterea sa distructiv, 5/ inainte de toate, impotriva individului 4@fiecruia in parteA6, impotriva oamenilor, impotriva tuturor formelor, relaiilor i fenomenelor, desprinse de la integritate, care se deosebeau de ea. %ici se gsesc r!d!cinile adanci ale totalitarismului socialist$ i(voarele i ba(ele obiective ale totalitarismului socialist real constituit. In plan juridic cele menionate, in particular, inseamn urmtoarele& dac in general in raport cu situaia sociali(rii socialiste a mijloacelor de producie pot fi folosii 4in fond - convenional, dup analogie, mai mult metaforic6 termenii @proprietateA, @proprietarA @subiect al dreptului de proprietateA, @statA etc., atunci, aa numitul \statF in condiiile socialismului * nu este proprietarul mi#loacelor de producie socializate$ ci doar reprezentantul oficial (politico-autoritar) al proprietarului, care in raport cu proprietatea socialist este numai societatea in intregime, intregul popor. %ceste momente, in fond, determin sensul i graniele imputernicirilor @statuluiA in condiiile socialismului cu privire la aprarea i administrarea mijloacelor de producie sociali(ate. atorit faptului c @statulA socialist era lipsit de dreptul asupra proprietii socialiste, construcia socialist @statul & proprietarA repre(int in sine o ficiune antijuridic. In realitate @statulA socialist * este un subiect imaginar de drept imaginar asupra bunurilor obteti 4proprietate imaginar6. %adar, concepia @dreptului socialistA in condiiile aa numitului socialism de(voltat era o continuare fireasc a

    iluziilor despre realitatea unui oarecare drept calitativ nou 4proletar, sovietic6. 00).) Le: s&ul so5 et c ! ur&(r le lu \Dinia general!F cutat in tiina juridic sovietic a fost adoptat la B-a Conferina cu pri ire la problemele tiinei statului i dreptului so ietic (1f-1m iulie 1m3k6. 'a aceast conferin a fost aprobat urmtoarea definiie a dreptului sovietic& \=reptul so ietic este totalitatea regulilor de comportare$ instituite in mod legitim de puterea truditorilor$ ce e'prim! oina lor i aplicarea c!rora este asigurat! de toat! puterea de constrangere a statului socialist$ in scopurile ap!r!rii$ consolid!rii i dez olt!rii relaiilor i ordinii$ a anta#oase i con enabile truditorilor$ distrugerii depline i definiti e a capitalismului i r!m!ielor lui in economie$ iaa cotidian! i contiina oamenilor$ construirii societ!ii comunisteF0.. 0. P<.07.;S a:[:h3 .:cW3 <07S/<W020 <0d3:13</3hS<W020 96:7:. S., /53.. T./.3. 52 up modul de inelegere a dreptului, aceast definiie are un caracter legist$ deoarece se ba(ea( pe ideea identit!ii dintre drept i lege. $ai mult c#iar, esena acestei definiii a dreptului const in aceea c dreptul este ordinul (dispoziia obligatorie) puterii dictatoriale. ; asemenea interpretare a dreptului a devenit in anii urmtori po(iia oficial a tiinei juridice sovietice. eja la mijlocul anilor 0- ai sec. EE unii juriti sovietici au inceput s interprete(e dreptul ca unitate a normei #uridice i relaiilor #uridice sau ca unitate a normei #uridice$ relaiilor #uridice i contiinei #uridice. "otodat, relaiile #uridice i contiina #uridic! se pre(int ca reali(area i re(ultatul aciunii @normei #uridiceA, ca forme i manifestri ale dreptului derivate de la ea. %stfel, caracterul iniial i determinant al @normei juridiceA, adic @normativitateaA dreptului in sensul definiiei de la /53., i a tradiiei @oficialeA ulterioare continu inc s fie recunoscut, ins aceast @normativitateA se propunea s fie completat cu momentul realiz!rii in via. %adar, tratarea problemei @dreptului socialistA purcede de la prezumia, incorect i neadecvat realitilor non-juridice socialiste, despre realitatea \normei #uridiceF acolo$ unde ea nu e'ist! i nu poate s! e'iste. In anii >- i mai ales 7--.- ai sec. EE tot mai mult se manifest o indeprtare de la interpretarea oficial a dreptului. !nii savani tot mai des supun criticii modul oficial de interpretare a dreptului i propun noi interpretri argumentate. In aceast perioad, a iei din cercul vicios al legismului so ietic anti#uridic era posibil in ba(a interpret!rii #uridice (antilegiste) consec ente a dreptului. e aceea pentru clarificarea i critica caracterului nejuridic al aa numitului @drept socialistA i a legislaiei, determinarea cilor de de(voltare de la socialismul nejuridic la oranduirea juridic, la statul de drept i legea de drept, o important decisiv principial a avut anume distincia dintre drept i lege i anali(a de pe aceste po(iii a situaii create. In acest context i a fost inaintat concepia libertaro-#uridic! a deosebirii dintre drept i lege, care justifica inelegerea dreptului ca form i msur egal universal a libertii oamenilor.05 05 Je(i& m]dT]Tnfo K.k. `:a13hS.3S 3 <00/.0pS.3S 96:7: 3 a:W0.: W:W

    5Sq[3<d3913.:6.:4 960Q1S5:. ,, KNhdNTX }MYNTN}MM hdPVP. S.,/573I %celai 53 )ealitile non-juridice ale socialismului in combinare cu obiectivele inaintrii spre comunismul non-juridic au privat totalmente teoria i practica social de oricare perspectiv juridic de de(voltare, micare ctre o oarecare variant a dreptului postsocialist, a legii de drept i statalitii de drept. "eoria libertarist de interpretare a dreptului, dimpotriv, exprima tocmai perspectiva juridic a de(voltrii de la socialismul real 4nonjuridic6 spre oranduirea juridic viitoare. %stfel, concepia libertarojuridic a contribuit la argumentarea teoretic a necesit!ii ieirii din cadrul social-istoric al socialismului ca oranduire de tranziie care neag! dreptul$ i clarificarii logicii c!ilor postsocialiste c!tre drept. Interesul fa de teoria deosebirii dintre drept i lege, de ideea libertii juridice etc., a crescut simitor 4i nu numai in tiina juridic, dar i in presa scris6 in condiiile restructurrii i in mod deosebit in anii 5- ai sec. EE, cand au fost posibili primii pai in direcia dreptului i statalitii juridice. TEMA 0*) %RO8LEME FILOSOFICOB@URIDICE ALE DRE%TULUI %OSTSOCIALIST 12.1. Alternati ele postsocialismului 12.2. =reptul ci ilitar i proprietatea ci il! 12.3. Orient!ri noi ale progresului dreptului i libert!ii 0*)0 Alter"at 5ele $ostsoc al s&ulu ;rdinea mondial din trecut i insi direcia de(voltrii istorice mondiale au fost determinate in sec. EE de antagonismul dintre capitalism i socialism, de lupta dintre ideologiile comunist i burg#e(. Cu sc#imbrile radicale a unuia dintre aceti poli au fost inevitabile transformrile i la cellalt pol, i totodat i in intreaga lume. In aceast ordine de idei, o importan global capt problema postsocialismului. Caracterul postsocialismului in mare msur v-a determina direcia de(voltrii istorice ulterioare. :ste vorba despre cile de de(voltare a intregii civili(aii omeneti. <an cand, discuiile contemporane despre socialism sunt foarte superficiale i se deosebesc printr-o mare risipire de preri. %stfel, este foarte rspandit repre(entarea despre \eroareaF istoric! a socialismului 4i ca teorie, i ca practic6 i posibilitatea autor. Z6:70 3 a:W0.. S.,/5.3I %celai autor. Z6:70 3 a:W0.? 3r 6:a13hS.3S 3 <00/.0pS.3S.,, KNhdNTX }MYNTN}MM, /5.., nr.0. 51 corectrii acestei @eroriA pe calea ruperii cu trecutul i alegerii volitive pentru sine a unui oarecare viitor mai atrgtor i mai potrivit. =ac! socialismul & este eroare istoric!$ atunci capitalismul se do edete a fi sfaritul istoriei mondiale$ i dup! socialism trebuie s! se re in! la capitalism. ; asemenea repre(entare despre capitalism ca treapt final i ultim nivel al progresului mondial-istoric al libertii, dreptului, proprietii, statalitii etc. a de(voltat la inceputul sec. EIE ganditorul german B.`.+.Gegel, ceea ce atunci era natural, iar la sfaritul sec. EE * muli autori, dei nu aa de cunoscui. In ordinea de idei anume a acestor repre(entri * in mod contient sau din naivitate * au loc ast(i incercri de capitalizare a socialismului in fostele ri socialiste. ac ins socialismul, - nectand la tot rul legat de el, - nu este

    eroare istoric, atunci trebuie s aib un viitor al su 4altul, decat capitalismul6. %adar, este greit in acest ca( repre(entarea despre intoarcerea la capitalism. "otodat, este clar, c socialismul nu are i nu poate s aib o astfel de continuare i viitor, ca capitalismul. 8u pentru c, socialismul nu a fost adevrat, dar deoarece, comunismul s-a dovedit a fi o ilu(ie. Cat privete socialismul de tip sovietic, acesta este cel mai adevrat unic posibil socialism anticapitalist, proletar-comunist, marxist-leninist consecvent, i de aceea, stalinist. :l repre(int in sine reali(area definitiv a ideii principale a socialismului orientat spre comunism * negarea propriet!ii pri ate. e aceea i se poate afirma cu toat fermitatea& nici un alt socialism, nici comunism ca atare nu exist i nu poate s existe. In aceasta i const, inainte de toate, importana mondilistoric a fostului socialism. Spre deosebire de el, formele diferite ale \socialismuluiF burgGez 4socialismul suede( i a.6 rman in cadrul capitalismului, cei drept, reformat i moderni(at. Sensul unui asemenea @socialismA const in aceea c, capitalismul de(voltat i bogat pltete un anumit tribut ideii socialiste prin le(area drepturilor proprietarilor in favoarea neprorietarilor, pentru a consolida oranduirea proprietii private insi, pentru a nu duce starea de lucruri pan la socialismul adevrat. O importan! Got!ratoare pentru societatea cu trecut socialist i$ dup! cum s-a do edit$ f!r! iitor comunist$ are reorganizarea #uridic! corespunz!toare a propriet!ii abteti socialiste in proprietate indi idual! a tuturor membrilor acestei societ!i. =i anume in acest punct esenial este concentrat influena Got!ratoare a trecutului asupra 50 iitorului societ!ii noastre. eja bunul sim sugerea(, iar anali(a obiectiv confirm ideea simpl i, s-ar prea, accesibil pentru toi, c socialismul * 4bun sau ru * este alt intrebare6 poate fi doar un asemenea viitor, care este pregtit de el insui, este in concordan cu transformrile istorice mondiale in procesul afirmrii oranduirii socialiste, corespunde logicii obiective a apariiei socialismului, continu, depete, \suprimaF dialectic socialismul i totodat! transform! rezultatele lui pentru un iitor real posibil i necesar. %ocialismul i-a f!cut lucrul sau funest in istorie i el trebuie s! plece. %ocialismul trebuie dep!it. =i timpul pentru aceasta a venit. Ins aceast problem nu poate fi soluionat pe calea distrugerii mecanice a socialismului. Socialismul 4dar este vorba anume despre socialismul comunist6 nu poate fi depit, fr o satisfacere a trebuinelor acestei idei in form civili(at corespun(toare 4adic economico-juridic6, fr luarea in considerare a logicii socialismului anticapitalist, a locului i importanei lui istorice. :ste pur i simplu imposibil de ters sensul acestei poriuni in istoria omenirii, cea mai incordat i mai grea. %ici pulsea( nervul istoriei mondiale, aici a adus lupta istoric pentru progresul libertii i egalitii, aici se corectea( vectorul de(voltrii istorice, aici se conturea( viitorul. Sau * inainte, ctre ceva intr-adevr nou, deja pregtit de socialism, sau * inapoi, ctre capitalism. ; a treia soluie 4imbinarea capitalismului i socialismului6 tocmai c este imposibil datorit incompatibilit!ii principiale a capitalismului cu socialismul. "eoreticete, aceast incompatibilitate i-a gsit cea mai consecvent exprimare i intruc#ipare in marxism, iar practico-istoricete

    * in socialismul real. 0*)*) Dre$tul c 5 l tar ! $ro$r etatea c 5 l( Specificul comunismului ca idee i practic 4in forma socialismului real din sec. EE6 este de aa natur, incat el intr-adevr poate fi depit 4social-istoricete6 i lsat in trecut doar satisf!cand in mod economico#uridic adec at trebuinele comuniste in forma lor raionalizatoare$ racordat la valorile fundamentale, instituiile, formele i normele civili(aiei. :ste vorba, aadar, de forma #uridic! de satisfacere a trebuinelor i totodat depirea comunismului, despre modul juridic de trecere de la socialismul non-juridic la oranduirea juridic postsocialist. :sena modului juridic const aici in aceea c principiul universal al egalitii juridice trebuie s fie consecvent aplicat inainte de toate in raport cu proprietatea socialist!$ in procesul transformrii acestui bilan 5> general al socialismului in adevrata proprietate individual a fiecrui cetean asupra mijloacelor de producie. "egarea trebuie transformat in afirmare$ luandu-se in consideraie re(ultatele istoriei, la un nivel mai superior. e pe po(iiile dreptului, toi cet!enii statului socialist & sunt succesori ai propriet!ii socialiste in m!sur! egal! i cu drepturi egale. =i fiec!rui cetean trebuie s-i fie recunoscut dreptul la cota parte egal! pentru toi cet!enii din proprietatea desocializat!. <roprietatea socialist trebuie s fie reorgani(at in proprietate ci il! indi idualizat!, i fiecare cetean trebuie s devin titularul dreptului subiectiv real a minimumului de proprietate egal pentru toi. <e lang i in afar de acest drept subiectiv nou, fiecare trebuie s aib dreptul la dobandirea oricrei alte proprieti * fr un maximum limitat. Sistemul postsocialist nou cu asemenea proprietate ci il! (ci ilitar!) i drept ci ilitar corespunz!tor, spre deosebire de capitalism i socialism, poate fi numit civilism, sistem civilitar 4de la cuvntul latin ci is - cetean6.>- Se consider, c trecerea de la proprietatea socialist la proprietatea civil se poate efectua in ba(a indi idualiz!rii (ci ilitariz!rii) gratuite a intregii propriet!i socialiste, adic a tuturor formelor i obiectelor ei. %ceasta, in particular, inseamn, negarea consecvent atat a preteniilor statului 4adic a sistemului de organe de stat i unor elemente ale lui6 asupra proprietii private, cat i, prin urmare, a dreptului lui la cot din proprietatea desociali(at. up stat se recunoate doar dreptul la impo(ite, nu ins i la veniturile de la obiectele proprietii desociali(ate. ;biectele 4cldirile, te#nica etc.6, necesare pentru funcionarea normal a organelor de stat, iniial trebuie s fie puse la dispo(iie spre folosin gratuit din fondul proprietii publice a cetenilor, dar nu in proprietatea statului. !lterior 4luandu-se in considerare starea vistieriei i a.6 este posibil trecerea i la regimul cu plat pentru folosirea unor asemenea obiecte. In afar de aceasta, statul 4i organele lui6 poate, ca i oricare alt persoan juridic >- $ai amnunit ve(i& m]dT]Tnfo K.k. s:W0.05S6.0</3 </:.071S.34 3 6:a73/34 <0d3:13</3hS<W08 <0Q</7S..0</3.TT K]TLfMU u.m. kkkt. /5.5, ~5., e acelai autor. j0.dS9d34 26:q[:.<W08 <0Q</7S..0</3. ,, kNV]LTUN] ^NTjrPdTLVN M hdPVN. /5.5, ~/-., e acelai autor. Z6026S<< 6:7S.</7: 3 Qc[cR.0</t <0d3:13a5:. ,, KNhdNTX }MYNTN}MM. /55-, ~3., e acelai autor. u:p 9c/t W 96:7c. P/ <0d3:13a5: W d37313a5c. S., /552., e acelai autor. Z60[01qS.3S 3</0633? 0/ <0d3:13a5: & W d37313a5c. ,, KNhdNTX }MYNTN}MM. /553, ~1., e acelai autor.

    Z6:70 & 5:/S5:/3W: <70Q0[;. S., /55>. 57 in condiiile economiei de pia, in condiii egale pentru toi, s arende(e, s ia in proprietate etc. oriicare obiect, care se afl in circuitul de marfbani. 'ipsirea total de putere politic! a dreptului la fosta proprietate socialist! este condiia necesar pentru emanciparea definitiv a populaiei, pentru formarea cetenilor liberi i a proprietarilor liberi, a relaiilor cu adevrat economice i juridice, a societii civile civilitare independente de puterea politic i afirmarea pe aceast ba( a statalitii juridice civilitare. Societii cu drept civilitar i proprietate civil ii este necesar i un stat corespun(tor esenei scopurilor i intereselor ei. i nu societatea trebuie s! se acomodeze statului$ ci statul & societ!ii i trebuinelor membrilor ei. Curidic vorbind, proprietatea civil * este cota-parte ideal! a fiecrui proprietar din proprietatea comun a tuturor cetenilor. Care va fi coninutul real al unei asemenea cote-pri, va arta doar piaa * pe msura antrenrii obiectelor acestei proprieti in relaiile marf-bani. "itularul de proprietate civil real va primi doar o parte din veniturile bneti de la obiectele proprietii in comun, corespun(toare cotei-pri ideale a lui. %ceste incasri bneti in conturile speciale ale fiecruia pot fi definite ca cot!-parte real! a titularului de proprietate ci il!$ pe care el poate s o gire(e dup propria sa voin. <roprietatea civil insi in form de cot-parte ideal dup natura sa nu poate fi retras din proprietatea comun i nu poate fi obiect al unei oarecare afaceri. :a poart un caracter personal anumit$ inalienabil i aparine cet!eanului de la natere pan! la moarte. Jiitorii noi ceteni 4din numrul celora care se v-or nate sau v-or primi cetenia in ba(a altor criterii6, ca i toi ceilali ceteni, v-or avea acelai drept la proprietatea civil egal. =reptul inalienabil la proprietatea ci il! * este, aadar, nu dreptul natural al fiecrui om, ci dreptul subiecti , social-politic pe parcursul intregii viei, personal al fiecrui cetean. Cele menionate nicidecum nu exclud faptul, c in condiiile civilismului consolidat dreptul de proprietate civil poate fi atribuit i acelor locuitori ai rii, care nu au drept de cetenie. :galitatea in proprietate este limitat de #otarele mijloacelor de producie anterior sociali(ate i este posibil doar ca drept la proprietatea civil egal. In concepia proprietii civile egale este vorba, aadar anume despre recunoaterea i int!rirea dreptului egal al fiec!ruia la cota-parte din proprietatea desociali(at, i nicidecum despre imprirea fi(ic vulgar egal intre ceteni a insui obiectelor proprietii socialiste, ceea ce in principiu este imposibil, deoarece, egalitatea in 5. general 4inclusiv i in relaiile de proprietate6 este posibil doar in form juridic. )ecunoaterea proprietii civile desc#ide calea pentru oricare variant oportun din punct de vedere economic de privati(are cu plat a obiectelor proprietii comune a cetenilor i atragerea lor in relaiile de marf-bani. %ceasta va fi in interesul fiecrui titular de proprietate civil, deoarece veniturile lui 4incasrile bneti pe conturile lui6 v-or depinde de intensivitatea unei asemenea rotaii de marf-bani. <e aceast temelie se va forma in mod natural acel acord social necesar de trecere la societatea de pia postsocialist. "otodat, numai recunoaterea

    proprietii civile va constitui legitimaia social! real! i garania legitimitii, stabilitii i ocrotirii sociale, de asemenea, i a tuturor celorlalte forme de proprietate. Introducerea proprietii civile va insemna umanizarea general real a relaiilor de proprietate$ dep!irea real a instr!in!rii fa de proprietate in interesul fiecrui om. ; asemenea proprietate va sc#imba comunitatea @tuturor impreunA in societatea civil de indivi(i liberi i independeni din punctul de vedere economic i juridic i va crea condiii necesare pentru supremaia dreptului in viaa social i politic. reptul la proprietatea civil * este nu pur i simplu dreptul abstract 4capacitatea juridic abstract6 al individului de a avea 4sau nu avea6 proprietate asupra mijloacelor de producie, ci dreptul subiectiv deja dobandit, real i inalienabil la proprietatea real. %adar, dreptul ci ilitar & este un sistem de drept nou$ postburgGez i postsocialist. :l pstrea( principiul oricrui drept, adic principiul egalitii formale, i totodat ii imbogete coninutul cu un moment calitativ nou dreptul egal subiecti de#a dobandit al fiec!ruia la minimumul de proprietate identic pentru toi. up cum proprietatea civil * este proprietatea real, juridic individuali(at, asupra mijloacelor de producie, ins deja proprietate privat non-burg#e(, tot aa i dreptul la proprietatea civil * este drept real, ins deja drept non-burg#e(. reptul civilitar, aadar, dup coninutul i nivelul su de de(voltare este mai superior decat tipurile precedente de drept i, astfel, in form juridic intruc#ipea( o m!sur! mai mare a libert!ii oamenilor i exprim o treapt! mai superioar! in progresul istoric al libert!ii in relaiile omeneti. Se poate de presupus, c i progresul ulterior vi(ibil al libertii se va reali(a dup modelul ci ilitar de imbogire i completare a principiului 55 fundamental al egalitii formal-juridice cu noi drepturi subiective inalienabile. 0*).) Or e"t(r "o ale $ro:resulu dre$tulu ! l ?ert(# In contextul posibilitii obiectiv-istorice de trecere de la socialism la civilism toate celelalte variante ale transformrii socialismului real constituit inevitabil se infiea( ca abateri de la vectorul progresului istoric i in acest sens ca de ieri regresi e istoricete, ca lipsire de sens a eforturilor istorice ale trecutului, inaptitudine de folosin a re(ultatelor lor. Concepia civilismului arat c, socialismul * nu este eroare istoric i nu este timp pierdut in (adar, c in condiiile socialismului pentru prima dat au fost create premise 4in form de proprietate socialist6 pentru trecerea la o treapt mai superioar, mai ec#itabil, mai uman a de(voltrii civili(aiei umane. <ractica real a socialismului i premisele - formate in mod obiectiv-istoric in re(ultatul socialismului - pentru trecerea la civilism dovedesc c, @egalitatea de faptA, cutat pe parcursul a mii de ani nu este absolut, ci relativ. :a in realitate este posibil doar ca moment al \egalit!ii economiceF * in form economico-juridic i in limitele propriet!ii ci ile egale individuali(ate ca minimum de proprietate unic pentru toi, fr un maximum restrictiv. =i civilismul, aadar, de asemenea nu este finalul progresului istoric al libert!ii i egalit!ii$ ci doar o nou! treapt! in dez oltarea acestuia. %nali(a * de pe po(iiile concepiei civilismului * a repre(entrilor

    din trecut despre progresul libertii i dreptului creea( posibilitatea de a de(vlui i deosebi ceea ce este corect i cognitiv valoros de ilu(iile condiionate istoricete, de denaturri, confu(ii. %stfel, din punctul de vedere al concepiei civilismului este evident caracterul mistic al repre(entrilor despre capitalism ca punct culminant i final al progresului libertii, dreptului, proprietii etc. Ins, totodat, in aceste repre(entri 4deosebit de profund * la Gegel6 este pre(ent ideea corect c libertatea, proprietatea etc. sunt posibile doar in form juridic, c progresul istoric * este in fond progresul #uridic i c, deci, ieirea din limitele capitalismului, negarea lui * este in acelai timp negarea dreptului, libertii, proprietii in general. Socialismul real 4anticapitalist6 al secolului EE in mod elocvent a confirmat acest lucru. S-a dovedit a fi o ilu(ie i repre(entarea comunist precum c negarea capitalismului 4proprietii private, egalitii juridice etc.6 ii eliberea( pe oameni, le d lor mai mult, @egalitatea de faptA, duce la comunismul /-deplin etc. Ins multe idei critice ale acestei atitudini 4critica neajunsurilor proprietii private, de(vluirea caracterului limitat al capacitii juridice abstracte etc.6 in esen sunt corecte, cei drept i sc#imonosite de motivarea comunist, de criteriile i orientrile acestei critici. ; confirmare real-istoric a temeiniciei acestei critici a fost lic#idarea de fapt in sec. EE a capitalismului intr-un ir de ri in spiritul anume al anticapitalismului marxist-proletar. Cu toate c anticapitalismul comunist 4in istoria real - socialismul6 nu a dus la @comunismul deplinA progno(at, aceasta nu reduce importana lui mondial-istoric in calitate de perioad! de trecere dintre capitalism i ci ilism. in punctul de vedere al progresului libertii i dreptului, sensul mondial-istoric al socialismului & const! in preg!tirea condiiilor necesare pentru trecerea la ci ilism. In contextul dialecticii progresului istoric al libertii i dreptului 4de la capitalism * prin socialism * la civilism6 se poate susine c concepia civilismului exprim, continu i de(volt dialectica progresului istoric, depind caracterul limitat al versiunii #egeliene i negativismul versiunii marxiste a dialecticii de(voltrii istorice. +r recunoaterea i afirmarea institutului juridic al proprietii civile inalienabile oriicare proprietate individual va fi dup natura sa proprietate privat cu toate antagonismele caracteristice ei, iar acolo unde este proprietatea privat, acolo este inevitabil i lupt impotriva ei. TEMA 0.) FILOSOFIA DRE%TULUI IN SECOLUL AL KKBLEA 13.1. Caracteristica general! 13.2. Concepii neo^antiene ale filosofiei dreptului 13.3. Concepii neoGegeliene ale filosofiei dreptului 13.K. Bn !!tura \pur!F despre drept a lui U. velzen 13.]. Concepiile dreptului natural \ren!scutF 13.f. Filosofia e'istenialist! a dreptului 13.>. Concepia ontologic! a dreptului a lui J. +arcic 13.k. Concepia neopoziti ist! a dreptului a lui U. Uart 13.m. Eeoria cogniti ! criticist! a dreptului 0.)0) Caracter st ca :e"eral( In secolul EE de(voltarea concepiilor filosofico-juridice a cptat o amploare larg. Continuitatea teoriilor filosofico-juridice precedente se completea( vi(ibil cu idei i interpretri noi, cu elaborarea unui ir

    intreg de concepii noi 4de orientare ontologic, existenialist, /-/ antropologic etc.6. In aceast ordine de idei, destul de semnificativ este faptul c concepiile filosofico-#uridice principale 4in mod particular, concepiile dreptului natural @renscutA, @naturii lucrurilorA, neoFantianismului, neo#egelianismului, existenialismului, filosofiei ontologice a dreptului etc.6 au fost elaborate de reprezentanii tiinei #uridice. %ceast tendin s-a intensificat simitor in a doua jumtate a secolului EE. Cei drept, autorii diferitor concepii au vi(iuni diferite in ceea ce privete inelegerea obiectului de studiu, a obiectivelor i sarcinilor filosofiei dreptului, interpretrile filosofice ale corelaiei dintre drept i lege, evalurile dreptului po(itiv etc. %stfel, conform modului de abordare promovat de cunoscutul jurist austriac A.Verdross, sarcina filosofiei dreptului ca disciplin juridic const in a da o argumentare moral-spiritual! obligati it!ii dreptului poziti , nelimitandu-se la teoria dreptului po(itiv, ceea ce nu este in stare s fac po(itivismul juridic. "otodat, el sublinia( necesitatea coordonrii anali(ei filosofico-juridice cu evoluia general a gandirii filosofice. )epre(entrile proprii despre drept el le de(volt in direcia @in !!turii ontologico-teologice despre dreptul naturalA>/. +ilosofia dreptului este interpretat ca tiin juridic fundamental i de V.Kubes. ;biectul de studiu al filosofiei dreptului este considerat de el ca idee normati ! a dreptului, in care se conine sinte(a dialectic a ideilor de libertate a omului, ec#itate, securitate i oportunitate. +ilosofia dreptului, conform ideilor lui J.Hubes, trebuie s se ocupe atat de problemele filosofice generale, cat i, de fapt, de cele juridice 4impreun cu dogmatica juridic, sociologia dreptului, psi#ologia dreptului i politica juridic 6. Sarcinile principale ale filosofiei dreptului, consider el, constau in cercetarea lumii dreptului$ in dez !luirea esenei lui, in definirea importanei cunotinelor fundamentale despre drept pentru unele discipline juridice, in crearea contiinei tiinifice juridice.>2 !n cerc deosebit de probleme generale ale dreptului st in centrul concepiei filosofico-juridice promovate de juristul german A.Kaufmann. 'a el este vorba inainte de toate despre aa probleme ca& omul in sistemul de drept, dreptul ca msur a puterii oficiale, corelaia dintre dreptul natural i dreptul po(itiv, depirea relativismului juridic, natura statului de drept, statului judectoresc, statului legii etc. +ilosofia dreptului, afirm el, este c#emat s cercete(e @natura lucrurilorA i >/ m]dT]Tnfo K.k. @310<0A34 96:7:. SNTUVP, 2---. k.2-2. >2 Ibidem, p.2-3. /-2 structura ontologic! a dreptului, sensul profund al vinoviei i pedepsei pentru vinovie, sensul dreptului ca re(isten impotriva inec#itii. In general, filosofia dreptului la etapa contemporan, dup %.Haufmann, trebuie s fie elaborat ca @filosofie #uridic! a speraneiA.>3 "rei probleme principale ale filosofiei dreptului, dup prerea juristului german .!oin", sunt& principiile ecGit!ii$ esena dreptului poziti i specificul gandirii #uridice. In cadrul filosofiei dreptului, examinarea problemelor juridice trebuie s fie, dup G.Coing, coordonat cu cercetarea problemelor generale ale filosofiei, cu inelegerea dreptului ca parte component important a culturii generalumane, cu conceperea temeliilor spirituale i a importanei etice a

    dreptului. !n alt jurist german K.#rin$mann tratea( filosofia dreptului ca tiin! despre alorile i non- alorile #uridice. In calitate de valoare suprem el evidenia( ecGitatea, numai in raport cu care i pot fi stabilite valorile i non-valorile juridice i, respectiv, * ordinea juridic i cea non-juridic. "otodat, el deosebete normele ecGit!ii de tip metafizic, cunoscute prin intermediul credinei, ascendente la umne(eu ca inceput absolut, i normele ecGit!ii de tip raional. +ilosofia dreptului, sublinia( H.2rinFmann, trebuie de(voltat ca disciplin! #uridic! desinest!t!toare, distinct de "eoria general a dreptului i Sociologia dreptului, care inclin ctre indreptirea po(itivist a dreptului in vigoare, deoarece ele nu-i pun intrebarea despre ceea ce trebuie i ce este ec#itabil in drept. +ilosofia dreptului ca domeniu al tiinei juridice i temelie a dreptului este interpretat i de . enc$el. Sarcina filosofiei dreptului, consider el, este studierea uni ersal! a dreptului, argumentarea coninutului lui, pentru ca in aceast ba( s se determine ce leag impreun toate fenomenele diferite ale dreptului. Ideea dreptului ce st la temelia concepiei lui, ii gsete de(vluire prin intermediul noiunilor de ecGitate, oportunitate i siguran! #uridic!. In calitate de valoare principal a dreptului este considerat binele comun. Inelegand dreptul ca msur a puterii oficiale, G.GencFel vede in dreptul po(itiv puterea oficial juridic. e pe aceste po(iii el anali(ea( creativitatea juridic, corelaia dintre drept, stat i structurile sociale, scopul social al dreptului. "otodat, G.GencFel sublinia( necesitatea elaborrii filosofiei dreptului >3 Idem. /-3 ca domeniu al filosofiei generale 4de rand cu filosofia naturii, filosofia istoriei, filosofia religiei6. <rofesorul france( de drept .A.Sc%&arz'(iebermann von )a%lendorf vede menirea principal a filosofiei dreptului in atitudinea valoric fa de dreptul po(itiv, deoarece, filosofia, in esena ei, i este instituirea ierar#ic a valorilor in raport cu lumea inconjurtoare. Insi dreptul este caracteri(at de `a#lendorf ca @logic! a alorilorA, iar legile 4@normele abstracte ale dreptuluiA6 ca @rezultat destul de fragil al acordului intersubiecti $ mai mult sau mai puin clar$ dintre membrii comunit!ii dateA>1. up `a#lendorf, trei insuiri cardinale ale dreptului sunt& egalitatea, ecGilibrul i consecuti itatea 4lipsa contradiciilor6. atorit acestor insuiri dreptul asigur pacea i unitatea. <acea * este securitate, ba(at pe justiie, i acolo unde va fi justiie desvarit, acolo va fi i pace desvarit. Concreti(area egalitii prin judecat in re(olvarea diferitor ca(uri * este un mod legitim de introducere in dreptul in vigoare 4normele general-obligatorii6 a inceputului #uridic metapoziti * a @msurriiA, care este superioar @dreptului po(itivA. In contextul istoriei filosofiei dreptului, tratea( problemele principale ale filosofiei dreptului i profesorul de la facultatea de drept a !niversitii din Jiena *.(uf. Ilementele noiunii de drept, dup B.'uf, sunt definiiile dreptului ca ordine normativ a vieii in comun a oamenilor, ca ordine @corect!A 4ec#itabil6, ca ordine, care posed mijloacele de constrangere statal. "otodat, el sublinia( c @dreptul nu poate s! aib! un coninut oarecare arbitrarC el se afl! in corelaie cu

    anumite principii morale superioare ale ecGit!iiA>0. reptul ca ordine a vieii in comun a oamenilor are ca scop garantarea condiiilor umane pentru viaa i supravieuirea lor. %cest scop moral al dreptului in mod necesar anticipea( toate dispo(iiile po(itive, de aceea este necesar de a situa dreptul i instituiile lui sub cerina ec#itii. <rofesorul de drept de la !niversitatea din Gamburg S.Smid in concepia sa cu privire la filosofia dreptului reiese din @ipote(a de lucruA conform creia dreptul indeplinete funcia de asigurare a egalitii in procesul soluionrii conflictelor i, anume datorit acestui fapt, el este in stare s-i indeplineasc funcia sa pacificatoare. In cadrul unei asemenea interpretri el tratea( dreptul ca putere a unui om in parte i ca ordine >1 Ibidem, p.2-1. >0 Ibidem, p.2-0. /-1 general! a libert!ii. Istoria dreptului, menionea( el, este caracteri(at de de(voltarea dreptului de la privilegii 4superioritatea, sancionat de drept, a unora fa de alii6 spre egalitatea juridic. Ideea egalitii juridice s-a format in sfera culturii iudeo-greco-cretine i st la ba(a dreptului european. istincia juridic dintre egalitate i inegalitate, dup S.Smid, @reprezint! motorul dez olt!rii ulterioare a dreptuluiF$ aa c! ins!i dez oltarea dreptului & este \dez oltarea egalit!iiA.>> +ilosoful spaniol de drept +.#elda consider, c tiina despre dreptul natural ca disciplin filosofic se ocup cu problema ordinii uni ersale a lumii i a obligaiilor pe care natura le pune pe seama omului 4spre deosebire de obligaiile sociale ale omului6. Sarcina const in aceea, c comportamentul omului in societate s fie adus in conformitate cu cerinele naturii sale.>7 reptul natural <. 2elda il tratea( ca temelie a dreptului po(itiv. ,rintre drepturile naturale concrete ale omului el numete dreptul la via i integritate personal, dreptul la demnitatea personal 4inclu(and aici i principiul egalitii tuturor in faa legii, principiul posibilitilor egale pentru toi oamenii, indiferent de deosebirile rasiale, naionale etc., principiul egalitii brbailor i femeilor6, dreptul la munc i dreptul la libertatea personal. <rofesorul de filosofie a dreptului de la !niversitatea din Sevilaa ,.-.(orca'Navarette vede sarcina invturii filosofice despre drept in cercetarea esenei dreptului i a conexiunilor dintre drept i alte fenomene sociale, in argumentarea principiilor dreptului natural, care decurg din natura omului, in anali(a corelaiei dintre dreptul po(itiv i dreptul natural. "otodat, el tratea( dreptul natural ca concept de apreciere 4cu caracter moral6 in raport cu dreptul in vigoare i ordinea social asigurat de el. reptul, lipsit de inceputul etic, care nu tinde ctre dobandirea ec#itii, - menionea( el, - se transform in mijloc de manipulare a oamenilor, in instrument pentru soluionarea sarcinilor utopice prin intermediul ficiunii. $isiunea adepilor dreptului natural 4deci, de asemenea i sarcina filosofiei dreptului6 const in a critica legislaia existent din punctul de vedere al principiilor dreptului natural, care ii au originea in natura omului. In sec. EE a suferit sc#imbri eseniale i poziti ismul #uridic, transformat in neopozitivism. %u aprut un ir de direcii noi in cadrul de(voltrii #urisprudenei analitice precedente 4normativismul lui >> Ibidem, p.2->. >7 Idem.

    /-0 G.Hel(en, concepia lui G.Gart i a.6, s-au format i au cptat o rspandire destul de larg unele interpretri juridico-filosofice noi ale dreptului 4lingvistice, juridico-logice, structuraliste i alte variante ale invturii neopo(itiviste despre drept6. Ins din punctul de vedere al inelegerii esenei dreptului, neopo(itivismului juridic din sec. EE, cat i po(itivismului din trecut, le sunt caracteristice anume modul legist de interpretare a dreptului. Bdentificarea legist a dreptului i legii 4dreptului po(itiv6 * cat de rafinat i renovat 4cu ajutorul mijloacelor i procedeelor filosofiei po(itiviste contemporane, logicii, lingvisticii, structuralismului etc.6 nu ar fi ea susinut de neopo(itiviti * in esena sa neag filosofia dreptului i, la fel ca i B.Gugo i C.%ustin, recunoate doar filosofia dreptului poziti . Conform unui asemenea mod de interpretare a dreptului orice alt filosofie a dreptului * este filosofie moral!. "otodat, se interprind incercri de apropiere a po(iiilor adepilor modurilor contrare de interpretare a dreptului. e exemplu, K..ode, fiind adept al po(itivismului juridic, tratea( filosofia dreptului ca istorie a filosofiei dreptului, care este ptruns de dialectica luptei i influenei reciproce a dou direcii in gandirea juridic * a teoriilor jusnaturaliste i po(itivismului juridic. <rofesorul german de drept ../ippelius in manualul su @Folosofia dreptuluiA tratea( dreptul ca @formaie cu multe straturiA i de pe aceste po(iii respinge @repre(entrile simplisteA unilaterale despre drept. In procesul cercetrii filosofice a dreptului, sublinia( el, trebuie luate in considerare toate aspectele dreptului 4normative, sociale, antropologice, deasemenea, @aspectul ec#itiiA i @aspectul libertiiA6, deoarece @dreptul & este reglementatorul desf!ur!rii libert!ii care menine comunitateaA>.. In modul su multilateral de tratare a dreptului, ).9ippelius se folosete de metoda \gandirii tentati e$ e'perimentatoare0. <entru de(voltarea noiunii de drept i clarificarea criteriilor ec#itii, - susine el, - trebuie folosit metoda gandirii scrut!toare. ; asemenea inaintare tentativ, experimentatoare in general este i pan acum o metod reuit a gandirii umane. %ceast metod doar in pre(ent pentru prima dat este gandit suficient, pentru a o inelege ca model principal al orientrii umane in lume, fiind aplicat nu numai in tiinele naturale, dar i in problemele eticii i ale dreptului. $etoda @gandirii tentati eA, dup 9ippelius, poate fi folosit nu numai >. Ibidem, p.2-.. /-> in soluionarea numai a unor intrebri juridice, dar i la clarificarea teoriilor atotcuprin(toare despre drept i ec#itate, istoria crora poate fi examinat ca @ir de e'periene ale gandiriiA. <rofesorul de filosofie a dreptului de la !niversitatea din <aris A.#atiffol lmurete creterea interesului juritilor france(i fa de filosofia dreptului in a doua jumtate a sec. EE prin aceea c, elaborarea profund a dreptului este imposibil fr de cercetarea filosofic @a sensului principal$ superior al dreptuluiF. Interpretarea de ctre %.2atiffol a obiectului de studiu i sarcinilor filosofiei dreptului, in general, este influenat de ideile juridico-po(itiviste a jurisprudenei analitice, in mod deosebit * a @invturii pure despre dreptA a lui G.Hel(en. e pe aceste po(iii el consider c pe parcursul studierii

    filosofice a fenomenului juridic 4adic a diferitor sisteme de drept po(itiv6 eforturile juristului sunt orientate spre cercetarea ideilor$ susceptibile de a organiza propoziii$ care e'prim! Got!rari #uridice. i in procesul #ustific!rii$ argument!rii i organiz!rii Got!rarilor #uridice este necesar de a de(vlui importana construciilor deductive in dreptul in vigoare, rolul dreptului natural i internaional, aportul experienei juridice la elaborarea noiunilor de @natur umanA, @egalitateA etc.>5 ; asemenea po(iie @de mijlocA in problemele inelegerii dreptului, %.2atiffol o argumentea( astfel& po(iiile extremiste nu sunt intemeiate, deoarece, individualismul este ireali(abil, iar totalitarismul este inacceptabilI de aceea @ se cere c!utarea unei c!i de soluionare de mi#locA. Scopurile unei asemenea @ci de mijlocA sunt securitatea$ ecGitatea i binele comun, ctre care trebuie s tind sistemul normativ in vigoare. In general, pentru autorii care sunt in cutarea @teoriei a treia a dreptuluiA 4). borFin6, este caracteristic unirea ideilor i modurilor contrare de inelegere a dreptului. 0.)*) Co"ce$# "eo=a"t e"e ale 9 loso9 e dre$tulu !n aport deosebit in formarea i de(voltarea filosofiei neo^antiene a dreptului a adus juristul german .udolf Stammler 4/.0>-/53.6. In ordinea ideilor Fantiene despre corelaia dintre ceea ce trebuie s! fie i ceea ce este esenial, dintre formal i empiric, ).Stammler a susinut ideea primordialitii logice a dreptului ca @form! regulati !A in raport cu realitatea social i sublinia c @legitatea ieii sociale a oamenilor >5 Ibidem, p.2-5 /-7 este legitatea formei #uridice a eiA7-. <rin drept 4in deosebirea i corelaia sa cu legea6 ).Stammler are in vedere dreptul natural cu coninut variabil. eoarece este vorba despre noiunea apriori a dreptului natural, deaceea i @coninutul variabilA al acesteia * repre(int in sine caracteristici formale ale dreptului 4consideraiuni apriori ale raiunii6, i nu un coninut oarecare empiric 4social6. ; influen deosebit asupra de(voltrii ulterioare a gandirii filosofico-juridice a exercitat i conceptul de @drept corectA, elaborat de ). Stammler.7/ 8esatisfcut de soluiile oferite de tiina juridic la aa probleme ca& a6 ce este dreptulI b6 cum se justific fora de constrangere, care rmane principala lui caracteristicI i c6 sub ce condiii este fundat o regul juridic, Stammler face o evaluare critic a teoriei dreptului natural, a doctrinei colii istorice i a concepiei materialist-istorice @pentru c! au tins s! combine aceste trei probleme in una singur! i s! le r!spund! printr-o formul! unic!A72. Stammler le tratea( distinct i le re(olv in ordinea importanei lor. Ca premise, el introduce intre regula juridic i viaa social distincia care exist intre form i materieI separ apoi morala i dreptul ca aparinand, prima - vieii spirituale interioare, a doua - conduitei exterioare, relaiilor cu aliiI in fine, separ in cadrul dreptului domeniul regulilor con enionale sau al acordurilor amiabile care nu oblig indivi(ii decat atat cat vor, de domeniul regulilor impuse, care exprim voina social dominant. In controvers cu concepia anar#ist, care condamn a priori orice constrangere, Stammler se preocup s explice fora coercitiv a dreptului i o face in manier finalist!, prin ideea fundamental a regularitii vieii sociale in lumina creia dreptul apare ca mijloc de neinlocuit pentru a putea uni toi oamenii in societateI cum regulile

    convenionale ii apar ca suficiente, consider c soluia este @ de a da un fundament teoretic solid constrangerii #uridiceA73. In ceea ce privete condiiile fundrii coninutului regulilor juridice, soluia st, arat )udolf Stammler, in judecarea lor in lumina unui @drept corectA. espre acest @drept corectA, Stammler afirm c @trebuie s! inspire deciziile omului politic$ b!rbat de stat$ legiuitor sau administrator$ cGemat s! fi'eze 7- cLPOOY]d t. w0a48</70 3 96:70 < /0hW3 a6S.34 5:/S63:13</3hS<W020 90.35:.34 3</0633. k.,/.55. T./>5,2./. 7/ Conceptul de @drept #ustA rmane obiectul capital al studiilor lui ).Stammler in care apar in modul cel mai reliefat originalitatea i vigoarea ideilor sale. 72 =tefan Beorgescu, ;p. cit., p./73. 73 Ibidem, p./71. /-. cadrele dreptului formal$ pentru a asigura domnia lesnicioas! a #ustiiei in iaa social! concret!A71. ar i soluiile date de judector in interpretarea i aplicarea legii trebuie s fie evaluate prin prisma dreptului corect, pentru a stabili dac @li se atribuie \tampilaF #usteii sau stigmatul non-#usteiiA.70 Cum Stammler concepe dreptul corect ca pe un fel de rectitudine obiectiv, el ii atribuie rolul de form! a dreptului, care domin i concreti(ea( coninutul regulilor po(itive, considerat a fi materia dreptului. In acest mod, ganditorul german a ajuns la cunoscuta formul& drept natural cu coninut ariabil7>. +ormula exprim in mod neec#ivoc refu(ul lui Stammler de a accepta ideea clasic a unui drept natural totdeauna identic cu sine, adic imuabil i universal. :a exprim totodat i cu aceeai claritate nevoia de a gsi regulii juridice un fundament mai solid decat arbitrariul voinelor oamenilor. 8umai logicismul excesiv al expunerii, sufocat de supraabundena unor detalii de tot felul, a impiedicat strlucita doctrin a dreptului corect, creat de Stammler, s aib consecine practice mai importante. !n repre(entant de va( al filosofiei neoFantiene a dreptului a fost i un alt jurist german G)Rad?ruc'. 'a el dreptul 4in deosebirea i corelaia sa cu legea6 este repre(entat de noiunile @ideea de dreptA, @drept supralegitimA, i nu de noiunea de @drept naturalA, ca la ali neoFantieni. Ins critica sa filosofico-juridic a po(itivismului juridic i apelurile insistente de restabilire in jurispruden a @ideii de dreptA i a concepiei @dreptului supralegitimA, in mod esenial au contribuit la @renatereaA postbelic a dreptului natural in :uropa de %pus. In acest ordine de idei, un rol deosebit l-a avut lucrarea lui B.)adbruc# @ 8ondreptul legitim i dreptul supralegitimA 4/51>6. <o(itivismul juridic, sublinia el in aceast lucrare, este rspun(tor de sc#imonosirea dreptului in timpul naional-socialismului, deoarece @prin convingerea sa @legea 71 Ibidem, p. /71. 70 Idem. 7> :xplicand concepia lui Stammler despre ceea ce e constant i ceea ce e variabil in domeniul dreptului, )aamond Saleilles scrie& @ Ceea ce nu se scGimb! este faptul c! e'ist! o #ustiie aici #os? este sentimentul c! noi dator!m tuturor respectul dreptului lor$ in m!sura #ustiiei sociale i a ordinii sociale. =ar care a fi acea #ustiie$ care a fi acea ordine social!* nimeni nu poate spune a priori. Eoate aceste probleme depind de fapte sociale cu care dreptul intr! in contactC aceste fapte se scGimb!$ e olueaz! i se transform!. =ar depinde i de concepiile care se fac despre #ustiie$ despre ordine$ despre autoritate...xF 4C.C#armont, Da renaissance du droit naturel, 2 ed., <aris,

    uc#emin, C#auna et uinsac Scc., /527, p. /7>6. /-5 este legeA a de(armat juritii germani in faa legilor cu coninut arbitrar i criminalA77. !nei asemenea interpretri B.)adbruc# ii opune o tratare neoFantian a ec#itii ca element al ideii de drept. @ eoarece ec#itatea, - scria B.)adbruc#, - ne indic anume faptul c trebuie s procedm astfel& @egalul este egal, inegalul este inegalA, ins nimic nu ne spune despre punctul de vedere dup care ea trebuie caracteri(at ca egal sau ca inegal, ea determin doar raportul, dar nu i modul de a procedaA7.. In modul de abordare al juristului german, o asemenea inelegere a ec#itii i egalitii determin deosebirea dintre drept i @non-dreptul legitimA& @ ispo(iia, creia nu-i este caracteristic voina de a proceda astfel& @egalul este egal, inegalul este inegalA, poate fi po(itiv, poate fi oportun, c#iar necesar i de aceea i recunoscut, de asemenea, in mod absolut legitim, ins ei trebuie s i se refu(e in numele dreptului, deoarece dreptul este doar ceea ce in cea mai mic msur are scopul s serveasc ec#itiiA75. reptul po(itiv, care este in de(acord cu ec#itatea 4adic cu elementul @ideii de dreptA6, nu este drept cu adevrat, de aceea lui, dup B.)adbruc#, trebuie s i se refu(e in supunere. @ ac legile, - sublinia el, - neag in mod contient voina ctre ec#itate, de exemplu, se de(ic arbitrar de garaniile drepturilor omului, atunci asemenea legi nu pot aciona, poporul nu este obligat s li se supun, i juritilor de asemenea le trebuie s gseasc curaj pentru a nega caracterul lor juridicA.-. <entru @innoirea dreptuluiA i renaterea tiinei juridice, sublinia B.)adbruc#, este necesar intoarcerea la ideea dreptului supra-legitim 4supralegislativ6. @=tiina juridic, - scria el in lucrarea @Innoirea dreptuluiA, - trebuie iari s-i aminteasc despre inelepciunea milenar a antic#itii, :vului mediu cretin i epocii Iluminismului, despre aceea c este un drept mai superior, decat legea, - dreptul natural, dreptul divin, dreptul raional, mai pe scurt, dreptul supra-legitim, conform cruia nondreptul rmane non-drept, c#iar dac el este turnat in form de legeA./. %ceast idee de @drept supra-legitimA ca negare a po(itivismului juridic pentru muli era identic cu recunoaterea dreptului natural i in mod esenial a contribuit la lrgirea cercului adepilor @renateriiA lui. Ins pentru neoFantieni le sunt caracteristice unele sau altele versiuni ale 77 m]dT]Tnfo K.k., ;p. cit., p. 2/-. 7. Idem. 75 Ibidem, p. 2//. .- Idem. ./ Idem. //formaliz!rii sensului i importanei dreptului natural tradiional i exprimarea acestui sens in form de insuiri ale construciei formaljuridice 4in spiritul ideei transcendentale i apriorice de drept6. @Filosofia autentic! a dreptului, - menionea( neoFantianul spaniol A.1llero, - se afl! intr-o enic! c!utare a principiului formal #uridicA.2. In spiritul ideilor lui I. Hant i a neoFantienilor 4Stammler i a.6 i-a de(voltat concepia sa filosofico-juridic i profesorul de la facultatea juridic a !niversitii din +ranFfurt ).Nauc$e. @Filosofia dreptului, sublinia( el, - rea s! dez olte in !!tura despre dreptul corect$ in !!tura despre ecGitate. Acesta este un lucru greu. =e reuita acestui

    lucru depinde fiecare in iaa sa cotidian!A.3. eosebind 2dreptul corect0 de dreptul poziti , 8aucFe prin @drept corectA are in vedere @dreptul raionalA, @dreptul ec#itabilA. @,roblema dreptului corect, scrie el, - este obiectul de studiu al filosofiei dreptului. Filosofia dreptului & este in !!tura despre dreptul corectA.1. Intre filosofia dreptului, pe de o parte, i teoria dreptului, sociologia dreptului i politica dreptului 4politica juridic 6, pe de alt parte, exist concuren i se duce lupta pentru sferele de influien. @Bn oriice caz, scrie `.8aucFe, - cu cat sunt mai puternice indoielile in posibilit!ile filosofiei dreptului in calitate de in !!tur! despre dreptul corect$ cu atat mai puternice de in politica dreptului$ sociologia dreptului i teoria dreptuluiA.0. 0.).) Co"ce$# "eo'e:el e"e ale 9 loso9 e dre$tulu %spectele principale ale interpretrii neoGegeliene a filosofiei politico-juridice a lui B.`.+.Gegel au fost elaborate in principiu de neo#egelienii germani. %prand in condiiile directivelor agresive ale Bermaniei bil#elmiste, neo#egelianismul german a argumentat teoretic @ideile anului 1m1KA, iar dup eecul Bermaniei Fai(eroviste a atacat principiile burg#e(o-democratice i instituiile )epublicii de la `eimar 4/5/5-/5336, susinand ideile statului autoritar. 8eo#egelienii germani au salutat reic#-ul #itlerist i se strduiau in fel i c#ip s adapte(e la scopurile politicii interne i externe a acestuia interpretarea dat de ei 4iar uneori * falsificarea6 unui ir de idei conservative a filosofiei #egeliene a dreptului. @Iste caracteristic faptul, - meniona neo#egelianul K.(arenz, .2 Je(i&]LV]dfMf K.u. y076S5S..;S W0.dS9d33 S</S</7S..020 96:7:.S.,/5...k.>0. .3 m]dT]Tnfo K.k., ;p. cit., p. 2/2. .1 Idem. .0 Idem. /// - c! neoGegelianismul ii ia inceputul cGiar de la filosofia dreptuluiF.>. @Bnapoi$ la ganditorii germani despre statxA, - invoca in /52- 1.Spann 4inainte de toate se avea in vedere Gegel6, sperand c ei vor elibera nemii )epublicii de la `eimar de @c!tuele inelegerii indi idualisteA a statului. ; figur marcant in cercul neo#egelienilor, orientai ctre filosofia dreptului, a fost ,.#inder. In lucrarea sa @Jaiunea de stat i moralitateaA 4/5256, el argumenta de pe po(iiile neo#egelianismului justificarea politic i moral a r(boiului agresiv. Jenirea lui %.Gitler la putere i instituirea regimului na(ist C.2inder le-a perceput ca pe o intemeiere a statului autoritar ateptat de el. @Erebuie s! se arate,- scria el in anul /531 in lucrarea @%tatul popular germanA, - c! acest stat$ c!ruia noi ii suntem datori ingeniozit!ii lui Adolf Uitler$ nu numai c! este realizarea statului corect ineles & a statului idee$ dar c! el$ de asemenea$ corespunde esenei poporului$ forma de ia! a c!ruia el rea s! fieF.7. Ideile neo#egeliene ale lui C.2inder le-a imprtit i de(voltat elevul su K.(arenz. Sarcina filosofiei dreptului el o vedea in @inelegerea raionalit!ii datului$ adic! a dreptului real$ empiricA. In aceast ordine de idei, el a argumentat @moralitateaA i @caracterul popularA al legislaiei na(iste, respingerea principiului egalitii tuturor in faa legii i introducerea repre(entrilor rasiste in sfera dreptului. @,entru prima dat! doar contemporaneitatea, - sublinia H.'aren(, avand in vedere perioada

    na(ist, - este in stare s! ineleag! corect i s! preuiasc! tendina autentic! i profund! a lui Uegel & comunitatea poporului cu ade !rat atotcuprinz!toare$ \totalitatea moral!F$ - pe cand acest lucru nu a fost in stare s!-l ineleag! intreg secolul zz$ care s-a indus in eroare cu imaginea fals! a lui UegelA... Curistul german 3. aerin" sublinia apropierea invturii lui Gegel de contemporaneitate, mai ales in problema cu privire la @statul totalA. "otodat, exponentul autentic al acestei totaliti este +u#rerul, care este tot aa de necesar pentru lupta impotriva anar#ismului i lic#idrii statului, dup cum organismul bolnav are nevoie de medic..5 .> Ibidem, p. 2/3. .7 Idem. .. Ibidem, p. 2/1. .5 Idem. //2 !n alt jurist german ).Sc%midt, apeland la te(ele #egeliene despre epoca naiunii germane, a argumentat @ordinea european! ca sistem de conducere sub puterea reglementatoare a reicG-uluiA5-. :forturile neoGegelianului italian *.*entile au fost indreptate spre justificarea ideologiei i practicii fascismului. Ideile #egeliene despre stat ca integritate moral el le-a folosit la interpretarea regimului fascist in calitate de manifestare superioar a moralitii i libertii.5/ intre neoGegelienii olandezi, care in anii 3- ai secolului EE s-a preocupat de problemele filosofiei dreptului, a fost #.4.3elders. Cu referire la Gegel el a atacat te(ele dreptului internaional, care limitau @puterea autoritar! a statuluiA52. "eoGegelienii francezi, in mod deosebit la inceput, erau interesai de filosofie, dar nu de invtura politico-juridic a lui Gegel, i lor in general nu le era caracteristic atitudinea fa de Gegel ca ganditor totalitar. %stfel, A.Ko5re respingea aprecierea dat lui Gegel ca ganditor reacionar i s-a solidari(at cu interpretarea invturii filosofului german ca teorie moderat, care tinde s consolide(e libertatea individului i intregului social.53 ; figur remarcabil a neo#egelianismului france( a fost ,. 5ppolite. up cum <laton a argumentat nu utopia, ci realitatea polisului antic, tot aa i Gegel, dup C.Gappolite, a descris statul contemporan si societatea civil i, prev(and inceputurile viitoarelor lor transformri, a aprat acest stat i societate, depind timpul su. Ins filosofia #egelian a dreptului nu este in stare s depeasc mersul tragic al istoriei. e aceea, concepia #egelian - menionea( C.Gappolite, - este @forma optimismului$ pe care noi nu putem s! o mai postul!mA51. up cel de-al doilea r(boi mondial neo#egelianismul 4in primul rand cel german i cel italian 6, orientat spre indreptirea regimurilor fascist i na(ist, a fost nevoit s prseasc scena politico-juridic. In perioada postbelic direciile principale ale invturii #egeliene au devenit teoriile care au incercat s curee motenirea creatoare a lui Gegel de falsificrile neo#egeliene, s depeasc extremitile in atitudinea fa de filosofia #egelian a dreptului, s efectue(e o apreciere obiectiv a locului i rolului ei in de(voltarea gandirii filosofico-juridice. 5- Idem. 5/ Idem. 52 Idem.

    53 Idem. 51 Ibidem, p. 2/0. //3 0.)/) Teor a G$ur(H a dre$tulu a lu H);elze" Eeoria pur! a dreptului sau normati ismul a fost elaborat de unul dintre marii teoreticieni i filosofi ai dreptului, i anume ans Kelzen 4/../-/5736. Invtura sa repre(int in sine o teorie neopoziti ist! a dreptului poziti , elaborat de pe po(iiile jurisprudenei logico-analitice. Criticand tiinele tradiionale despre drept din secolele EIE-EE i atestand teoria sa pur ca tiin sever i consecvent despre drept, G.Hel(en scria& @ Fiind o teorie$ ea ii propune numai i in e'clusi itate s!-i cunoasc! obiectul$ adic! s! stabileasc! ce este dreptul i cum este el. Ia nu incearc! in nici un fel s! spun! cum ar trebui s! fie sau cum trebuie el f!cut. Bntr-un cu ant$ ea rea s! fie tiin! a dreptului i nu politic! #uridic!. =e ce s-a intitulat teorie \pur!F a dreptului* ,entru a scoate in e iden! c! am dorit efecti s! asigur!m o cunoatere a dreptului$ numai a dreptului$ e'cluzand din corpul acestei cunoateri tot ce nu ine de noiunea e'act! a acestui obiect. Bn ali termeni$ lucrarea rea s! debaraseze tiina dreptului de toate elementele care-i sunt str!ineF50. Sensul @purit!iiA acestei teorii, dup Hel(en, const in aceea c ea @cur!!A obiectul studiat 4dreptul6 de tot ce nu este drept, iar tiina dreptului * de psi#ologie, sociologie, etic, teorie politic etc. %stfel, prin @teorie pur! a dreptuluiA el inelege @o teorie a dreptului epurat! de orice ideologie ... contient! de indi idualitatea sa {capabil!| s! ridice tiina dreptului$ \#urisprudenaF$ care & intr-o manier! descGis! sau intr-un mod disimulat & se pierdea aproape complet in raionamente de politic! #uridic!$ la ni elul i demnitatea unei ade !rate tiine ... i de a apropia rezultatele acestei operaii de cunoatere de idealul oric!rei tiine$ - obiecti itatea i e'actitateaA.5> %ceast @epurareA este reali(at de G.Hel(en cu ajutorul unei metode normati iste specifice de studiere i descriere a dreptului ca sistem deosebit de norme. "otodat, conform vi(iunii lui G.Hel(en, @metoda specific! determin! specificul obiectuluiA. @"oiunea de \norm!A, lmurete Hel(en, - presupune c! ce a trebuie s! e'iste sau s! se realizeze i$ in mod deosebit$ c! omul trebuie s! acioneze (s! se comporte) intr-un mod anumitA57. Conclu(ia c singurul obiect al tiinei 50 $i#ai 2descu, ;p. cit., p. 2/>. 5> Gans Hel(en, =octrina pur! a dreptului, 2ucureti, :d. Gumanitas, 2--/, p. 0. 57 m]dT]Tnfo K.k. ;p. cit., p. 2/>. //1 dreptului este norma, a atras teoriei pure a dreptului i apelativul, destul de frecvent folosit, de @normati ismA5.. octrina pur a dreptului a lui G.Hel(en se sprijin pe urmtoarele idei fundamentale& /. Specificul tiinelor juridice st tocmai in faptul c ele sunt tiine normati e sau prescripti e, ca gramatica, logica i etica, nu e'plicati e, ca fi(ica, biologia sau sociologiaI 2. %tat dreptul cat i morala sunt ordini sociale normati e, dar de tip diferitI sunt ordini sociale normative, pentru c ambele reglementea( conduita oamenilor in msura in care ea intr in raport direct sau indirect, cu cea a altor oameniI

    $orala i dreptul aplic ambele aa-numitul @principiu de retribuieA care const in a reaciona printr-o recompens sau printr-o pedeaps, care se pot reuni in noiunea de sanciune. Hel(en arat c in morala cretin, de exemplu @ nu este orba de o ordine moral! f!r! sanciuni$ ci de o ordine moral! care statueaz! sanciuni transcendenteA55. $orala * in vi(iunea lui Hel(en * aplic i sanciuni imanente, adic aplicate in cadrul social, sub forma de(aprobrii, blamrii sau c#iar i(olrii sociale a delicvenilor morali. %cestea sunt uneori sanciuni mai eficace decat alte forme de pedeaps. up Hel(en, se numete sanciune decat doar pedeapsa, adic rul, constand in privaiunea de libertate, de proprietate, de via, etc. Ca ordine normativ coercitiv, prescriind conduite umane, dreptul @asociaz! conduitelor opuse acte de constrangere care sunt indreptate impotri a celor care le-ar adopta (sau contra apropiailor lor)A/--. %ctele de constrangere constau in rele care trebuie provocate celui care aduce atingere ordinii de drept c#iar contra voinei lui i, dac e nevoie, intrebuinand fora fi(ic. e aceea, @dreptul nu poate e'ista in absena forei$ dar el nu este identic cu fora. =reptul este o anumit! dispunere$ o anumit! organizare a foreiA/-/. 3. 8orma juridic se caracteri(ea( prin cinci elemente& imperati ul ipotetic, constrangerea, aliditatea, inl!nuirea i eficacitatea. 8orma moral este, cum a spus-o Hant, un imperativ categoric, fr condiii, fr de ce, fr pentru c& de exemplu& @%! nu miniA. impotriv, norma 5. =tefan Beorgescu, ;p. cit., p./05. 55 Gans Hel(en, ;p. cit., p. 3.. /-- Ibidem, p. 1>. /-/ Ibidem, p. 2.5. //0 juridic este un imperati ipotetic& prevederile sunt subordonate unei condiii, de exemplu& @=ac! nu-i pl!teti datoriile$ ii or fi confiscate bunurileA. 8orma juridic, spre deosebire de cea moral, comport o constrangere& @Bsus$ in predica de pe munte$ propo !duiete un ade !r moral f!r! sanciuni... =eosebirea esenial! intre drept i moral! nu se poate stabili decat dac!-l concepem pe primul sub regimul constrangerii... in timp ce morala este un fapt social care nu stabilete asemenea sanciuni$ ci ale c!rei sanciuni rezid! e'clusi in aprobarea atitudinilor conforme cu morala i dezaprobarea atitudinilor ce contra in normelorA/-2. % treia condiie de indeplinit pentru ca o norm s fie juridic, este aliditatea& ea trebuie s fi fost legiferat in virtutea unei norme preexistente, care s-i dea autorului ei puterea de a o face. reptul nu re(ult niciodat dintr-o norm! unic!, ci dintr-un ansamblu de norme care trebuie s fie coerent, constituind un sistem ordonat. eaceea, el poate face obiectul unei tiine, adic al unui ansamblu de cunotine, ordonate conform unor principii. %ceast ordonare se reali(ea( pe niveluri, care constituie piramida nivelurilor juridice& @Ordinea #uridic! nu este un sistem de norme #uridice situate toate la acelai ni el$ ci un edificiu cu mai multe eta#e suprapuse$ o piramid! sau$ altfel spus$ o ierarGie format! dintr-un anumit num!r de ni eluri sau straturi de norme #uridice. Coeziunea sa rezult! din relaia dintre elemente$ care decurg din faptul c! aliditatea unei norme legate corespunz!tor de o

    alta se fondeaz! pe aceasta din urm!$ c!$ la randul ei$ crearea acesteia din urm! a fost condiionat! de altele$ care la randul lor constituie fundamentul alidit!ii saleA/-3. Hel(en adaug c la ba(a acestei teorii se gsete o @norm! fundamental! presupus! ca implicit!AI ea nu ine de dreptul po(itiv i nu se tie ce esteI ea este @ipotetic!A. In guvernrile democratice, aceast norm, cu valoare presupus, ipotetic, st la ba(a elaborrii constituiei. ; norm juridic nu este valabil decat dac ea este efecti !/-1. In consecin, un guvern care a ajuns la putere printr-o revoluie sau prin /-2 Ibidem, p..0. /-3 Ibidem, p.255. /-1 @=ac! o norm! #uridic! r!mane un timp mai indelungat f!r! eficacitate$ ea nu mai este considerat! alabil!... O ordine de constrangere care se prezint! ca ordine #uridic! nu e considerat! ca alabil! decat cu condiia ca ea s! fie, in mare$ eficaceA. 4G.Hel(en, ;p. cit., p.>16. //> violen este legitim dac este capabil s obin timp indelungat respectarea normelor pe care le dictea(. %ceast anali( a lui Hel(en este conform cu dreptul public internaional. 1. Hel(en preia de la Hant distincia dintre lumea a ceea ce e'ist! 4%ein6, care st sub semnul cau(alitii, obiect al tiinelor naturii i lumea a ceea ce ar trebui s! e'iste 4%ollen6, obiect al tiinelor normative. %stfel, in vi(iunea lui Hel(en, normele juridice intr prin natura lor, in ori(ontul lui %ollen 4a trebui s! fie6, dei prin efecte vor recdea in acela a lui %ein 4a fi6. ei dualismul dintre @esteA i @trebuie s fieA nu a fost absoluti(at de ctre Hel(en in elucidarea naturii normei, el disocia( net @indicati ulA de @normati A. Hel(en arat c norma juridic po(itiv are ea insi o @existenAI dar existena normei po(itive e de un tip specific in sensul c nu are legtur cu %ein, ci, dimpotriv, aparine lui %ollen& a fi, pentru o norm juridic, inseamn a fi valid, iar a fi alid! inseamn a trebui s fie respectat, adic a fi obligatorie. ; norm lipsit de validitate, adic de atributul, de a trebui s fie respectat, nu este o norm juridic/-0. @I'istena unei norme #uridice * aprecia( Hel(en* este aliditatea eiA/->. Hel(en atribuie normelor juridice dou caracteristici definitorii& aliditatea i eficacitateaI prima - desemnea( condiia existenial a normelor i este un %ollen, a doua - exprim rolul lor i ine de %ein. Cu alte cuvinte, normele i faptele, - respectiv, trebuie s! fie i este$ - fac parte din lumi diferite, pentru c nu deriv una din alta/-7. Eeoria pur! a dreptului este admirat pentru elegana construciei i densitatea argumentrii, dar juritii de a(i nu gsesc in ea imaginea dreptului cu care operea( (ilnic, considerand-o mai curand o logic! sau o epistemologie juridic/-.. /-0 =tefan Beorgescu, ;p. cit., p. />2. /-> G.Hel(en, ;p. cit., p. 1.. /-7 =tefan Beorgescu, ;p. cit., p. />2. /-. Ibidem, p. />7. //7 0.)3) Co"ce$# le dre$tulu "atural Gre"(scutH :xcesele po(itivismului juridic au generat la mijlocul secolului EE tendina de revenire la principiile dreptului natural, care dup Hant, au

    avut de suportat o eclips de un secol/-5. In acest nou context modelul tradiional al confruntrii dreptului natural cu dreptul po(itiv capt un nou coninut i este pe larg folosit in calitate de temelie iniial pentru analiza critic! a ideologiei anti#uridice i practicii totalitarismului i legislaiei lui delic ente. <o(itivismul juridic era invinuit c prin legitimarea oricrei samovolnicii autoritare in calitate de drept a contribuit la negarea valorilor obiective ale dreptului i la afirmarea samovolniciei legali(ate in condiiile totalitarismului. In general, pentru dreptul natural @renscutA este caracteristic intoarcerea vi(ibil la aspectele reale i concrete ale practicii juridice. ; asemenea stare de lucruri dovedete sensibilitatea gandirii jusnaturaliste fa de problemele actuale ale realitii juridice i posibilitatea de a propune rspunsurile i soluiile sale, in care orientarea tradiional la valorile aprobate in mod flexibil se combin cu noile adieri, ateptri i tendine, cu spiritul vremii. In limitele intregului curent jusnaturalist in !!turile teologice in mod tradiional ocupau po(iiile dominante. In cadrul invturilor teologice sunt dou curente principale& a6 curentul tomist 4i neotomist6, orientat ctre invtura lui "#omas dv%wuino despre raionalitatea ordinii divine a !niversului i dreptul natural ca manifestare a acestei ordini raionale, i b6 curentul protestantist 4i neoprotestantist6, ascendent de la te(a lui %ureliu %ugustin despre oina lui umne(eu ca temelie i i(vor al dreptului natural. Spre deosebire de tomiti, care recunosc cunoaterea raiunii ordinii divine, repre(entanii invturilor protestantiste neag o asemenea cunoatere i se orientea( inainte de toate la Sfanta Scriptur ca i(vor al legilor divine. !nul dintre repre(entanii marcani ai neotomismului in sec. EE, teologul france( ,.4aritain, profesor la !niversitatea catolic din `as#ington, a de(voltat o concepie personalist! a dreptului natural. Conform acestei concepii, dreptul natural iniial este introdus in natura omului de o lege venic, care era tratat deja de "#omas dv%guino ca lege general a !niversului i ca i(vor al tuturor celorlalte legi, /-5 @ ; resurecie a unei clare doctrine a dreptului natural a inceput cam la sc#imbarea secolului 4EIE cu EE6. :a crete incet in vigoare pan la al doilea r(boi mondial, si culminea( in deceniul de dup r(boi. In anii din urm micarea pare s fi slbit intr-o anumit msurA. 4=tefan Beorgescu, ;p. cit., p. />..6 //. manifestarea nemijlocit a creia este legea natural. "ot aici, in legea natural, care provine de la legea venic, ii au originea drepturile omului, pe care C.$aritain le trata ca recunoatere jusnaturalist a demnit!ii personalit!ii omeneti. Concepia dreptului natural venic i nesc#imbtor, de care depind i de la care provin toate regulile omeneti, ordinele i dispo(iiile, inclusiv dreptul po(itiv i morala, a fost susinut i de neotomistul belgian ,.Daben. Conform vi(iunii acestui ganditor, influena dreptului natural asupra dreptului po(itiv este mijlocit de moral. 8eotomistul austriac ,.4essner s-a pronunat pentru cercetarea dreptului natural in spiritul @eticii #usnaturaliste tradiionaleA. ;mul prin natura sa posed o contiin complex etico-juridic, considera C$essner. @Constiina etico-#uridic! nemi#locit! a omului$ - scria C.$essner, - singur! il intiineaz! pe om despre regulile principale ale ordinii relaiilor sociale prin intermediul legii naturale morale$ a

    inelegerii naturale de c!tre contiin! a principiilor etico-#uridice uni ersale. Contiina natural! & este nu numai contiina datoriei i contiina alorii$ dar de asemenea i contiina #uridic! in sensul ei ade !ratA//-. <rintre principiile morale universale, cunoscute a priori, care exprim sensul @dreptului natural nesc#imbtorA i totodat desemnea( direcia lui de folosire i concreti(are, C.$essner evidenia( principiul fundamental 4principal6 4@compoart!-te ecGitabil$ e it! inecGitateaA6, din care sunt deduse ulterior @principiile elementare primareA, care cer respectarea msurii, pcii, onestitii, ordinii exterioare etc., i @principiile elementare secundareA, care resping neadev-rul, #oia etc, ca ceea ce este ru. In limitele generale ale moralitii @rspunderea moralA este apreciat de ctre C.$essner ca @noiune de leg!tur!$ care duce de la moralitate la dreptA, i este definit de el ca @minimumul de moralitate, necesar pentru e'istena societ!iiA///. Degea$ dup C.$essner, trebuie s corespund esenei morale a dreptului 4dreptului natural6. e asemenea, invtura jusnaturalist, meniona el, intotdeauna promova ideea c puterea legiuitoare este u(urpatoare in acea msur in care contravine acestor scopuriI ei ii lipsesc adevratele temelii juridice. //- m]dT]Tnfo K.k. ;p. cit., p. 22/. /// Idem. //5 Conform concepiei neotomistului A)Auer, @dreptul natural & reprezint! in sine studiul antropologiei filosofice, care cerceteaz! omul in demnitatea sa omeneasc! metafizic!A//2. 'murind corelaia dintre tradiii i contemporaneitate in jusnaturalism, el scria& @I'presia \dreptul natural contemporanF nu poate s! ating! coninutul a'iomelor principale, ins! trebuie s! se refere doar la materialul de folosire a lor. =reptul natural insui trebuie s! r!man! acelai in a'iomele sale teoretico-filosofice i doar intr-o form! nou! s! lic!reasc! in lumina materiei noiA//3. Inelegerea principiilor fundamentale ale dreptului natural poate s se adanceasc i s se concreti(e(e, ins ele insui rman nesc#imbate. @=e asemenea i in iitor & in oricare situaie economic! i politic! & toate di ergenele statale politice$ sociale i economice or fi redresate cu a#utorul dreptului natural metafizic enic in igoareA//1. <luralismul variantelor domnete i in interiorul curentului neoprotestantist de interpretare a dreptului natural. Ideile acestui curent sunt cel mai elocvent repre(entate in acele concepii, in care dreptul natural este tratat ca problem! a credinei 4H)Do&?o s, E)>ol9 i a.6 sau ca reflectare normativ-juridic i exprimare a te'telor biblice 4de exemplu, interpretarea de ctre F)Horst a Jec#iului "estament in sprijinul actului constituional6 i a poruncilor 4transformarea @iubirii aproapeluiA din 8oul "estament in @dreptul aproapeluiA in concepia lui E)>ol96. "oate concepiile religioase ale dreptului natural intr-un mod sau altul poart un caracter teonom, deoarece in ele obligativitatea jusnaturalist direct sau indirect ii are originea in autoritatea divin. !n exemplu caracteristic de concepie laic a dreptului natural autonom este modul de abordare promovat de H)Re "er. Cea mai precis exprimare a principiului universal al dreptului natural este, dup G.)einer, formula& @fiec!ruia - ce este al luiA. In legtur cu aceasta, el a

    aderat la modul de tratare a acestui principiu promovat de cunoscutul repre(entant al dreptului natural renscut H)Ro&&e", care in lucrarea sa @Bntoarcerea enic! a dreptului naturalA scria& @Da coninutul dreptului natural aparin ca principii e idente de fapt doar dou! norme? de //2 Ibidem, p. 222. //3 Idem. //1 Idem. /2inf!ptuit ecGitatea, de ocolit inecGitatea, i de asemenea$ ecGea regul! respectabil!& fiec!ruia - ce este al luiA//0. In spiritul principiului @fiecruia - ce este al luiA, G.)einer sublinia( c pentru fiecare om$ iniial \al luiF este trupul s!u$ i respectarea 4i recunoaterea6 acestui principiu din partea tuturor celorlali oameni este un drept incontestabil. @Apartenena trupului la esena omului, menionea( el, - este suficient! pentru ca de aici s! fie deduse drepturile naturale fundamentale ale omuluiA//>. In calitate de asemenea drepturi, el numete dreptul omului la propria via, la inviolabilitatea i nevtmarea propriului trup i a prilor 4membrelor6 lui, la libertatea trupeasc, i de asemenea, dreptul la proprietate 4pentru intreinerea vieii trupului6, care, dup G.)einer, intr-o mica msur se ba(ea( parial pe manuirea trupului i drepturile fundamentale ale omului ce decurg de aici. 'a drepturile naturale, care se refer la partea spiritual a existenei umane, el atribuie dreptul la onoare, buna reputaie, nume bun. 0.)J) F loso9 a eI ste"# al st( a dre$tulu $odul de abordare existenialist al dreptului sa format in secolul EE sub influena e'istenialismului ca filosofie a I'istenei. Insui intemeietorii diferitor direcii ale existenialismului filosofic 4$.Geidegger, H.Caspers, C.<.Sartre i a.6 nu s-au preocupat in mod special de problemele dreptului i legii i n-au lsat concepii corespun(toare ale teoriei existenialiste despre drept. "otui ideile i te(ele elaborate de ei au repre(entat temelia iniial pentru formarea unui ir de concepii filosofico-juridice de profil existenialist. In existenialism existena autentic a omului 4fiinarea6, @e'istenainlumeA, este opus existenei lui neautentice in lumea obiectivaiilor 4in sfera culturii constituite, societii, statului, legii etc.6. In fiinare omul se manifest ca personalitate autentic! i este el insui. In afara acestei stri existeniale el se infiea( @ca toiA, @ca altulA pentru sine i pentru alii, devine fiin lipsit de personalitate 4@manA - la $.Geidegger6 in lumea valorilor obiectivi(ate, a relaiilor i formelor de comunicare. Intr-o astfel de lume impersonal omul ptrunde in esena propriei fiinri, contienti(ea( sensul existenei lui in lume, doar in strile de oc profund 4@situaii limit!A la H.Caspers6. in punctul de vedere al unei asemenea filosofii, sarcina principal a filosofiei dreptului const in inelegerea i interpretarea dreptului ca //0 Ibidem, p. 223. //> Idem. /2/ fenomen e'istenial in deosebirea i corelaia sa cu legea oficial! 4dreptul po(itiv6. In acest context, dreptul e'istenial se manifest ca drept autentic 4ca manifestare a @fiin!rii eridiceA6, iar legea 4dreptul po(itiv6 * ca drept neautentic, strin de om i opus esenei sale existeniale, ca form impersonal, obiectivi(at de exprimare a @fiin!rii neautenticeA.

    Ideea general dat a modului existenialist de interpretare a dreptului in mod diferit se rsfrange i se reali(ea( in diferite concepii filosoficojuridice existenialiste. iferite aspecte ale modului existenialist de interpretare a dreptului sunt elaborate in lucrrile cunoscutului jurist german >)Ma 'o9er. $odul de inelegere a fiinrii umane, in care e'istena indi idual! este in strans conexiune cu e'istena social!, `,$ai#ofer il exprim cu ajutorul noiunii @Als-%einA 4@fiinare-incalitateA6. In diferite situaii ale fiinrii sale omul, conform unei asemenea interpretri, se manifest in diferite roluri sociale determinate in mod existenial 4tat sau fiu, so sau soie, cumprtor sau van(tor, creditor sau debitor etc.6. In aceste manifestri ale fiinrii umane @existena de sineA a unui individ se reali(ea( in relaiile cu @existena de sineA a altor indivi(i in contextul general al @coe'isteneiA sociale a oamenilor. In raport cu asemenea situaii concrete ale manifestrilor existeniale omeneti `.$ai#ofer vorbete despre @dreptul natural concretA, prin care in fond se are in vedere interpretarea existenialist a conceptului tradiional jusnaturalist de @natur a lucrurilorA. "otodat, sensul unui asemenea @drept natural concretA, el il de(vluie ca concretizare a \regulii de aurF 4@comport!te fa! de alii aa$ cum ai rea tu ca ei s! se comporte fa! tineA6 in form de maxim a comportrii oamenilor in situaiile concrete existenial determinate ale existenei lor in lume. Sarcina @dreptului natural ca drept de fiinareA, dup `.$ai#ofer, const in aceea de a da un model de existen al indivi(ilor i relaiilor lor, corespun(tor demnitii omului i valorilor vieii umane. "otodat, te(a jusnaturalist tradiional despre demnitatea omului el o interpretea( ca cerin a ordinii de maxim libertate posibil a tuturor oamenilor in condiiile respectrii securitii lor, satisfacerii trebuinelor i de(voltrii aptitudinilor lor. ; asemenea ordine jusnaturalist, corespun(toare demnitii omului, st i la ba(a concepiei sale cu privire la statul de drept. In general, in invtura filosofico-juridic a lui `.$ain#ofer prin drept 4in deosebirea lui de lege6 se are in vedere dreptul existenial 4dreptul fiin!rii6, interpretat ca manifestare concret!situaional! a cerinelor dreptului natural raionalist. Ins, corelaia /22 dintre un asemenea drept existenialist i lege 4drept po(itiv6 rmane, in principiu, in limitele modelului tradiional al corelaiei dintre dreptul natural i cel po(itiv. In spiritul te(elor jusnaturaliste anali(ea( dreptul existenial i un alt repre(entant al filosofiei existenialiste germane a dreptului E)Fec'"er. 2a(andu-se pe un ir de idei ale filosofiei existenialiste a lui H.Caspers, +ec#ner tratea( \intalnireaF omului cu dreptul i necesitatea, care urmea( de aici, a alegerii i adoptrii unei deci(ii din mai multe posibile, ca @situaie limit!A, care actuali(ea( fiinarea i contribuie la @e'tragerea e'istenei din ascunziul eiA. eci(ia adevrat, cutat i adoptat de individ intr-o asemenea situaie 4adic dreptul existenial in situaia dat6, :.+ec#ner o interpretea( ca drept natural \cu coninut in de enireF, care decurge din fiinarea uman. !n asemenea drept natural viu, generat de fiinare, - spre deosebire de dreptul po(itiv cu normele lui mecanice, moarte, - nu poate, dup +ec#ner, fi supus cuprinderii normativiste i exprimrii. =ecizia #uridic! e'istenialist! a indi idului$ legiuitorului$ e'ecutorului etc. * este, dup

    +ec#ner, intotdeauna o deci(ie subiectiv-volitiv, destinat generrii de ctre fiinare in condiiile @situaiei limit!A, a dreptului natural dorit, viu, cu coninut adecvat situaiei juridice date 4coli(iunii juridice date, conflictului dat etc.6. 8umai asemenea deci(ie juridic 4adic existenial dup temelia ei6 poate fi, conform prerii lui +ec#ner, adevrat. %ceasta inseamn c dreptul ade !rat - este intotdeauna i numai dreptul e'istenial. Ins +ec#ner recunoate, c o asemenea deci(ie existenialist poate fi incorect i legat de riscul adopt!rii unei decizii incorecte. ar fr un asemenea risc, in general, nu poate exista deci(ia juridic adevrat i dreptul autentic. <roblema corelaiei dintre drept i lege (dreptul poziti ) in interpretarea lui +ec#ner arat, aadar, in felul urmtor. =reptul e'istenial ca drept adevrat 4adic drept viu, drept natural cu coninut in devenire6 +ec#ner il opune dreptului poziti mecanic i mort. <entru ca legea (dreptul poziti ) i aplicarea ei s corespund cerinelor dreptului 4adic dreptului natural generat in mod existenial6, legiuitorul i executorul trebuie, dup +ec#ner, s adopte deci(ii juridice 4adic s cree(e dreptul i s-l aplice6 aa cum face individul ingrijorat in mod existenial in condiiile @situaiei limit!A//7. //7 m]dT]Tnfo K.k. ;p. cit., p. 227. /23 Inelegerea existenialist a dreptului, apeland la fiinarea individual i potrivit situaiei concrete, iniial respinge acea uni ersalitate i importan! ma#or! a inceputului #uridic 4a principiului juridic, formei juridice, normei juridice etc.6, fr de care in general dreptul nu exist, i in fond, substituie dreptul cu regulile individuale cu caracter situaional. %ceasta se observ clar i in interpretarea existenialist a dreptului la juristul elveian G)Co'". @Conform concepiei noastre, - afirm el, centrul de greutate se g!sete in situaia concret!. Bn ea rezid! sensul i dreptul. Anume ea d! legii i altor iz oare ale dreptului semnificaie i e'isten! ca atare. Ia le atrage c!tre sine i$ dimpotri !$ le las! inacti e$ cand nu are ne oie de eleA//.. Ca norm! indi idual! de comportare tratea( dreptul existenialist 4retr!irea intuiti ! de ctre individ a actului su liber in calitate de @obligativitate existenialA6 i filosoful argentinian ;);ass o. In concepiile interpretrii existenialiste a dreptului discordana dintre dreptul situaional i legea general!$ in principiu, exclude posibilitatea unei oarecare concepii consecvente cu privire la legtura i concordana lor reciproc. e aceea libertatea e'istenialist! corespun(toare, adic libertatea in afara i fr de cerinele universale ale dreptului, se infiea( in esena sa ca samo olnicie. 0.)2) Co"ce$# a o"tolo: c( a dre$tulu a lu R)Marc c $odul ontologic de tratare a dreptului este repre(entat in teoria filosofico-juridic a juristului austriac R)Marc c. 'murind sensul modului su de interpretare a dreptului, el scrie& @Iu reprezint ontologia strict! a dreptului i recunosc in drept ca ordine i norm!$ transcendentalul... i anume eu pri esc realitatea e'istenei sau lumii ca realitate a dreptului. =reptul este insuirea e'istenei (naturii)... Ordinea e'istenei i ordinea dreptului in esena lor coincid$ ele sunt in principiu una i aceeaiA//5. Conform acestei ontologii juridice, la temelia oricrei ordini istorice date, instituite in mod po(itiv 4adic ordine juridic po(itiv, drept

    po(itiv6, st ordinea pre-po(itiv a existenei, 4ordinea natural, ordinea lucrurilor6, care i este interpretat de ).$arcic ca drept pre-poziti $ ca drept al e'istenei$ ca drept natural. %ceasta face posibil existena dreptului po(itiv, aciunea lui i modificarea lui. @Omul, - scrie el, //. Idem. //5 Ibidem, p. 22.. /21 totdeauna de#a pre-g!sete dreptul$ mai precis & miezul dreptului$ care se g!sete in e'isten!A/2-. =reptul poziti se raportea( la dreptul pre-poziti (dreptul natural) ca finitul la infinit, condiionatul la necondiionat, trectorul la netrector, limitatul la nelimitat. @=reptul natural * menionea( ).$arcic, - este temelia pre-poziti ! ca absolut des! arit al dreptului poziti ? in mod logic aceasta nu poate fi argumentat!$ iar in mod ontologic poate fi dez !luit! & dez !luit! pe cale fenomenologic!A/2/. Clarificand statutul ontologic al dreptului, ).$arcic sublinia( c @dreptul este e'istena real!$ i nu e'istena raional!A, i totodat admite c aceast @e'isten! real!A a dreptului poate fi caracteri(at ca @e'isten! ideal!A, iar @dreptul e'isteneiA, in mod respectiv, poate fi interpretat ca @drept idealA. In modul de tratare a dreptului promovat de ).$arcic, un rol semnificativ il are acea imprejurare c dreptul pre-poziti 4dreptul existenei, dreptul natural6 este privit in calitate de \norm! principal!F a dreptului po(itiv. @Filosofia dreptului promo at! de noi, - sublinia el, tinde s! dez !luie dreptul e'istenei ca norm! ontologic! i logic! principal! a dreptului poziti A/22. reptul natural, dreptul existenei, norma principal, dreptul prepo(itiv, dreptul metafi(ic etc. * acestea, dup ).$arcic, nu sunt @fenomene juridiceA, toate ele se refer la lumea existenei, sensul juridic al cruia in lumea fenomenelor se exprim 4manifest6 in form de drept poziti . @,oziti area$ - scrie el, - este sensul dreptului natural. Cu toate c! omul are o reprezentare fragmentar! i neclar! despre dreptul e'istenei$ el poate foarte bine s! disting! pre-formele? dreptul poziti este necesar pentru dreptul e'istenei. Aceasta decurge din aceea c!$ cu toate c! dreptul poziti presupune dreptul e'istenei$ ins! i dreptul e'istenei$ din partea sa$ nu poate aciona in mod corespunz!tor f!r! dreptul poziti . =reptul poziti este instituia dreptului natural$ este instituionalizarea luiC \poziti F i \instituionalF & sunt in esen! sinonime. =reptul poziti reprezint!, in sensul strict al acestui cu ant$ dreptul naturalA/23. /2- Idem. /2/ Idem. /22 Ibidem, p.225. /23 Idem. /20 ; asemenea concepie despre corelaia dintre dreptul natural i dreptul po(itiv ca modusuri (pre-poziti i poziti ) a uneia i aceleasi forme de e'isten! 4adic a dreptului6 presupune unitatea lor esenial. Cu toate acestea lui ).$arcic nu i-a reuit s formule(e noiunea abstract-universal a legii de drept, adic unitatea juridic formali(at i coordonat a esenei juridice i fenomenului juridic, deoarece pentru aceasta este teoretic necesar, in mod principial, depirea intregului

    mod jusnaturalist de interpretare a dreptului in general. 0.),) Co"ce$# a "eo$oz t 5 st( a dre$tulu a lu H)Hart Banditorul engle( H)L)A) Hart 4/5-7-/5526 este filosof al dreptului. 'ucrarea sa EGe Concept of DaN (1mf1) este una dintre cele mai importante cri de filosofie juridic care aplic te#nicile anali(ei lingvistice la sistemul de legi juridice, fundamentnd o po(iie neopoziti ist! in acest domeniu. "eoria juridic a lui G.Gart este indreptat in direcia #urisprudenei analitice, care ii are originea in concepiile lui C.2ent#am i C.%ustin. <ornind de la definiia lui C.%ustin a dreptului ca @ordin al su eranuluiA, G.Gart critic teoriile jusnaturaliste i caracteri(ea( te(a jusnaturalist, conform creia @dreptul inecGitabil & este non-dreptA, ca paradox, exagerare sau @pur i simplu eroareA. ; asemenea afirmaie, remarc el, este identic cu afirmaia, de asemenea greit, c @legile & nu sunt dreptA. In aceste raionamente ale lui G.Gart tocmai foarte clar i iese la lumin esena legist! a concepiei neopo(itiviste a dreptului promovat de el. In teoria sa despre drept, Gart reiese din aceea c scopul minim al vieii sociale a oamenilor este supravieuirea. e aceasta, conform opiniei lui Gart, i este legat pre(ena fundamentelor raionale pentru postulatul, c dreptul i morala trebuie s conin anumite norme de comportare. %ceste norme raionale i necesare 4ocrotirea sntii, proprietii i promisiunilor6 ca @adevruri inelese de la sine conin nu numai sensul semantic al doctrinei jusnaturaliste, dar, in afar de aceasta, ele au de asemenea o importan #otratoare pentru inelegerea dreptului i moralei i lmuresc, de ce definiia formal a dreptului i moralei, care nu i-a in consideraie un anumit coninut sau trebuinele sociale, se dovedete a fi atat de nesatisfctoareA/21. /21 Ibidem, p. 23-. /2> Ins, deopotriv cu recunoaterea unei asemenea inrudiri genetice a dreptului i moralei i a unitii normelor fundamentale 4raionale i necesare6, Gart vorbete i despre deosebirea lor& @faptele naturaleA 4vulnerabilitatea acestor norme, inclcarea lor6 necesit trecerea de la formele juridice exclusiv morale de verificare a comportamentului oamenilor la cele organi(ate. %adar, dreptul se deosebete de moral prin aceea c este un sistem de sanciuni forate. %ceste sanciuni, lmurete Gart, sunt necesare nu de aceea c fr ele in general nu ar fi existat motive pentru o ordine legalI ele sunt necesare ca garanie a faptului, c interesele celora, care de bunvoie v-or respecta dreptul, s nu fie aduse ca jertf celora, care nu v-or respecta normele fr constrangere. +r un sistem de sanciuni de constrangere respectarea normelor ar fi legat de riscul de a fi inelat. In faa unui asemenea pericol raiunea cere, ca activitatea in comun, benevol a oamenilor s se reali(e(e in cadrul ordinii forate. reptul 4dreptul po(itiv6 dup structura sa, const din reguli 4norme6, pe care Gart le divi(ea( in primare i secundare. )egulile juridice primare * sunt regulile care oblig. :le insrcinea( cu obligaii fr a lua in consideraie voina persoanelor corespun(toare. :le sunt legate de ameninarea cu sanciuni, care ca motiv trebuie s rein de la comportamentul inter(is. )egulile juridice secundare * acord autoritate privat sau public.

    )egulile, care acord autoritate privat, creea( persoanelor private posibilitatea de a stabili singure legturi juridice cu alte persoane prin intermediul contractelor, testamentelor etc. )egulile, care acord autoritate public, determin activitatea in sfera legislaiei, justiiei, administrrii. )egulile secundare nu necesit de la destinatar s se comporte intr-un mod anumit, dar dau posibilitate unor persoane aparte, in anumite condiii, s cree(e drepturi i obligaii. ac, spune G.Gart, in spiritul experimentului presupus, sistemul juridic ar consta doar din reguli primare, el va suferi de aa neajunsuri ca& incertitudine - datorit lipsei criteriului despre aciunea sau inaciunea regulii corespun(toareI caracter static - datorit lipsei posibilitii de a adapta regulile la circumstanele sc#imbtoareI ineficacitatea constrangerii sociale - datorit lipsei instanei, care ar putea s soluione(e definitiv i autoritar, dac va fi sau nu inclcat, printr-o anumit aciune, o oarecare regul. %ceste neajunsuri pot fi depite, dup Gart, cu ajutorul regulilor juridice secundare, care acionea( ca reguli despre reguli. %stfel, un /27 mijloc impotriva incertitudinii este introducerea regulii de recunoatere, care determin, cum trebuie creat regula, ca ea s poat fi regul a sistemului de drept. ; asemenea regul a recunoaterii, in cel mai simplu ca(, poate fi lista, instituit autoritar, a regulilor primare cu indicarea condiiilor, in care acionea( alte norme. Ca mijloc de depire a caracterului static al sistemului de drept servete introducerea regulilor de modificare, care imputernicesc indivi(ii sau grupurile sociale s introduc in sistemul juridic reguli noi i s le anule(e pe cele vec#i. Ineficacitatea sistemului alctuit din reguli primare poate fi depit cu ajutorul regulilor de decidere, care confer anumitor instane imputerniciri de a stabili in mod autoritar, dac este inclcat vre-o regul primar sau nu. In sistemele juridice complexe regula de recunoatere * este nu o oarecare regul singular, care conine criteriul pentru aciunea regulilor primare, ci un ir intreg de reguli de recunoatere, ce formea( o ierar#ie complex 4din norme ale constituiei i legislaiei6. )egula de recunoatere, care d criteriul pentru aciunea tuturor celorlalte reguli ale sistemului, G.Gart o numete @regul finalA. :a d criteriul superior pentru aciunea regulilor sistemului. Spre deosebire de @norma principalA speculativ-ipotetic a lui G.Helsen, @norma finalA a lui G.Gart poart un caracter real i singur este drept 4regula juridic in vigoare6. !nirea 4uniunea6 regulilor primare i secundare duce la constituirea dreptului 4sistemului de drept6. <entru existena sistemului juridic, conc#ide G.Gart, este necesar i suficient s existe dou condiii minime& @In primul rand, regulile de comportare, realitatea crora este stabilit de criteriul final i superior al sistemului, trebuie s fie respectate de toiI iar in al doilea rand, regulile de recunoatere pentru criteriile realitii juridice, regulile de modificare i regulile de decidere trebuie s fie eficient percepute de ctre funcionari ca standard public general de comportament oficialA/20. In interpretarea structural #artian a dreptului este evident pre(ena unui ir de idei neopo(itiviste i directive ale normativismului Felsenian. %stfel, camufland rdcinile etatiste ale modului neopo(itivist de

    inelegere a dreptului, G.Helsen considera modul de abordare caracteristic vec#iului po(itivism conform cruia dreptul este un produs, o dispo(iie 4ordin6 a puterii oficiale 4a suveranului6, drept mod de /20 Ibidem, p. 232. /2. interpretare @sociologicA, de care trebuie curit tiina juridic. Conform modului de interpretare @juridicA, dreptul ca sistem de norme obligatorii, la insui Helsen capt realitatea sa nu de la stat, ci de la @norma principalA. e o logic i sc#em asemntoare se conduce in principiu i G.Gart, in concepia cruia dreptul ca sistem de reguli 4norme6, de asemenea, capt realitatea sa nu de la stat, ci de la o oarecare norm fundamental * regul final, superioar. and acestui fapt o importan #otratoare, G.Gart scrie& @...8oi ne de(icem de po(iia conform creia temelia sistemului juridic este deprinderea de supunere suveranului nelimitat juridic, i o sc#imbm cu concepia regulii supreme de recunoatere, care d sistemului de reguli criteriul realitiiA/2>. Ins, din punctul de vedere al esenei inelegerii dreptului o importan principial are anume ceea ce unete po(itivitii vec#i i cei noi& i unii i alii prin drept 4in deosebirea lui de non-drept, de exemplu, de moral6, pe care ei il descriu in mod diferit, au in vedere unul i acelai lucru * ordinul suveranului, constrngerea autoritar. 0.)L) Teor a co:" t 5Bcr t c st( a dre$tulu %ceast concepie neopo(itivist a filosofiei dreptului este repre(entat in lucrarea juritilor austrieci O)>e "?er:er, %);oller, %)Strasser i M)%r s' ": @Bntroducere in filosofia dreptuluiA 4/5756. In opinia lor, \disciplinile principale ale tiinei #uridiceF sunt urmmtoarele& "eoria general a dreptului 4filosofia dreptului6, ogmatica dreptului, Sociologia dreptului, Istoria dreptului, reptul comparat. Filosofia dreptului (sau Eeoria general! a dreptului) ca parte component a jurisprudenei neopo(itiviste este ineleas i elaborat @nu ca parte component! a sistemului conceptual$ ci ca analiz! refle'i ! a fundamentelor tiinelor #uridiceA/27. $enionand existena diferitor versiuni ale filosofiei dreptului, autorii cursului sublinia( contradicia dintre @filosofia speculati ! a dreptuluiA 4adic, in fond, a tuturor concepiilor ne-po(itiviste a filosofiei dreptului6 i @filosofia tiinifico-criticist! a dreptuluiA 4adic a diferitor variante de filosofie po(itivist a dreptului6. Caracter tiinific, conform unei asemenea interpretri, poart doar filosofia po(itivist a dreptului, pe /2> Bbidem, p. 223. /27 Bbidem, p. 231. /25 cand @filosofia speculativ a dreptuluiA se dovedete a fi netiinific, deoarece se preocup de probleme @metafi(iceA i @idei transcendenteA. 'a @filosofia tiinifico-criticist a dreptuluiA autorii cursului raportea( @filosofia analiti-c! a dreptului 4sau jurisprudena analitic6A i @aa numita teorie pur! despre drept$ ariant! a filosofiei analitice a dreptuluiA. Cursul examinat, dup aprecierea autorilor, repre(int in sine o @concepie analiticA i este caracteri(at de ei ca @teorie cogniti criticist! a dreptuluiA, adic ca inc! o ariant! a jurisprudenei analitice. 'murind sensul acestor abordri, autorii cursului scriu& @Ca filosofie

    analitic! a dreptului (sau #urispruden! analitic!) ea desemneaz! acele in !!turi teoretico-#uridice uni ersale$ care pun in centrul c!ut!rilor lor teoria structural! a dreptului$ adic! studiaz! toate problemele teoriei #uridice inainte de toate in sens formal i in acest aparat al noiunilor i scGemelor structurale !d instrumentele necesare pentru toate cercet!rile #uridice. Bns! muli reprezentani ai filosofiei analitice a dreptului nu scap! din edere diferite aspecte i fapte$ adic! aceea c! dreptul este inainte de toate un fenomen socialA/2.. %utorii cursului ii caracteri(ea( @teoria juridic cognitiv-criticistA astfel& ca @concepie analiticA aceast teorie @inainte de toate incearc! s! clarifice problemele structurale ale dreptului$ a argument!rii #uridice i a dinamicii #uridice$ pentru ca s! aib! la dispoziie aparatul categorial pentru toate raionaliz!rile teoretico-#uridiceA/25. Cu toate c aceast teorie @recunoate necesitatea determin!rii caracterului punerii problemei$ de e'emplu$ necesitatea de a deosebi interpretarea dogmatic! de cea sociologic! sau de tratarea de pe poziii politice a dreptului$ ins!$ spre deosebire de teoria pur! a dreptului ea este de p!rerea$ c! nu numai trat!rile \pureF$ dar$ de asemenea$ i cele comple'e ale dreptului$ inclusi i consideraiile de-lege-ferenda, se refer! la #urispruden!A/3-. In definirea noiunii de drept autorii cursului se in in genere de varianta destul de moderat a interpretrii po(itiviste 4in principiu * legiste6 a dreptului. <rin @drept (ordine #uridic!6A se are in vedere @dreptul in sens obiecti A, adic dreptul po(itiv 4legea6. /2. Bdem. /25 Bdem. /3- Bdem. /3TEMA 0/) FILOSOFIA DRE%TULUI IN ROMANIA 1K.1. Consideraiuni generale 1K.2. Bdei filosofico-#uridice in opera lui %imion X!rnuiu 1K.3. Filosofia dreptului la +ircea =#u ara 1K.K. Filosofia dreptului la Iugeniu %perania 0/)0) Co"s dera# u" :e"erale In cultura romaneasc, inceputurile filosofiei moderne se caracteri(ea( prin preocupri de avansare a unor idei care pun ba(ele filosofiei dreptului in gandirea romaneasc. %ceste cutri sunt cu deosebire vi(ibile la unii crturari paoptiti, care cutau in drept noi argumente in susinerea luptei de eliberare naional a poporului roman. <aoptitii au incercat s explice resorturile care determin micarea progresiv a omenirii in mersul ei spre dreptate, libertate i propire. In aceast ordine de idei, figura marcant din secolul al EIE-lea care merit s fie menionat este aceea a lui Simion 2rnuiu. %vand o serioas pregtire teologic i filosofic, fiind influienat de Scoala istoric a dreptului i imprtind concepia dreptului natural @condus de metafizica iluminismului$ domnitoare in acea reme$ i de principiile formulate in =eclaraia =repturilor OmuluiA/3/, Simion 2rnuiu nu s-a ridicat totui pan la elaborarea unei concepii filosofico-juridice originale. %bia in perioada interbelic, in filosofia dreptului, apar teorii filosofico-juridice importante, susinute de o puternic tendin sistematic, impunandu-se nu numai in )omania, ci i dup #otarele ei.

    In perioada menionat, filosofia dreptului se constituie ca disciplin desinestttoare prin operele filosofico-juridice ale lui $ircea juvara i :ugeniu Sperana. 0/)*) Ide 9 loso9 coBAur d ce " o$era lu S & o" 8(r"u# u <rofesor de filosofie i drept, Simion 2rnuiu 4/.-.-/.>16 aduce o contribuie valoroas in istoria filosofiei romaneti prin concepiile sale raionaliste i republicane. ;pera sa este alctuit din cursurile de filosofie i drept i din articolele publicate in periodicele vremii. intre acestea cele mai repre(entative sunt& =reptul public al romanilor 4/.>76I =reptul natural pri at 4/.>.6I =reptul natural public 4/.7-6. In cursurile lui S.2rnuiu se regsesc determinrile principale ale Fantianismului, cruia el ii atribuie un caracter de generalitate, /3/ <andrea <etre, Filosofia politico-#uridic! a lui %imion X!rnuiu, /530, p.02. /3/ menionand c @in Hermania s-a inceput un period nou de la vant$ atat in filosofie in general$ c!t i in tiina dreptului in specialA/32. <roblema principal de care este preocupat ganditorul roman, este cea a libert!ii. In vi(iunea sa, omul este liber de la natur& libertatea este mai vec#e decat orice privilegiu i libertatea inseamn in acelai timp i egalitate. In fundamentarea te(elor cu privire la libertate, S.2rnuiu se folosete de teoria contractului social. ac omul este liber, inseamn c formarea statului este un act efectuat de bunvoie, prin contract social, susine ganditorul. %ceast libertate iniial a oamenilor inseamn i egalitate. :a inseamn, totodat, i exprimarea voinei generale a oamenilor, care * reunindu-se in stat * au renunat la voina particular @i s-au supus la determinaiunea ce are s! ias! de la o oin! general!A/33. In acest fel se ajunge ca fiecare individ s fie membru al comunitii numai prin voina sa proprie. In asemenea condiii, puterea suprem este ba(at @ pe o supunere liber! pentru realizarea scopului comunF13K. Cu aceasta, dreptul privat trece in cel public, consider ganditorul. up 2rnuiu, problema originii statului nu este una istoric, ci filosofic. %ceasta deoarece, @nu intreb!m cum$ cu ce ocaziuni$ prin ce puteri s-a n!scut un stat sau multe$ sau cele mai multe state$ ci intreb!m$ care e acel fundament esenial al tuturor statelor ...A/30. Ca atare, ceea ce definete, dup 2rnuiu, esena statului @ e contractul social$ care l-au incGeiat cu toii pentru efectuarea unui scop comun$ adic! a ideii statuluiA/3>. %stfel, esena juridic a statulului, in vi(iunea ganditorului, este repre(entat numai de @obligaiunea cea alid! dup! dreptA. <rin aceast reuniune @s-au obligat toi c!tre toi$ adic! fiecare indi id c!tre toat! naiunea$ precum i naiunea c!tre fiecare indi idA/37. e aici re(ult c i in stat oamenii ii pstrea( drepturile lor naturale, adic dreptul de a tri fr a vtma pe aliiI de a-i manifesta viaa sensual i spiritualI de a comunica unii cu aliiI de a respinge orice fel de dominaie etc. %ceasta inseamn c @scopul statului in general este efectuarea ideei dreptului ...A, menionea( ganditorul. Ce se inelege la Simion 2rnuiu prin ideea dreptului In vi(iunea ginditorului, ideea dreptului @ se e'plic! in modul urm!tor? oi s! fiu /32 2rnuiu Simion. =reptul natural pri at, p.53. /33 Bbidem, p.2>7. /31 Bbidem, p.25/. /30 2rnuiu Simion. =reptul natural public, p. //-/2. /3> Bbidem, p./3.

    13> Bbidem, p./1. /32 liber$ adic!$ oi s! fac sau s! nu fac$ precum mi se ede mie a fi bine sau r!u$ f!r! s! aib! altul a-mi pune re-o piedic!A/3.. %ceast dorin, preci(ea( el, este o fapt a contiinei de sine. up 2rnuiu, din ideea dreptului se nate conceptul lui, dreptul fiind @regula dup! care are a se infiina o armonie raional! in libertatea e'tern! a tuturor oamenilorA/35. In aceste afirmaii ale ganditorului roman, este vorba despre unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, enunat astfel& @ =rept e tot ce nu contrazice libert!ii celei mai mari pre cit se poate$ i care e a tuturorA/1-. "ocmai in acest mod se relev, dup ganditorul roman, toat importana dreptului& de a arta cum se poate reali(a intre toi oamenii o libertate cat se poate mai mare. %ceasta inseamn, conc#ide el, c dreptul i libertatea sunt identice. in te(a reali(rii unei liberti maxime re(ult, de asemenea, i conceptul egalitii, pentru c * argumentea( S.2rnuiu, - dac libertatea s-ar impri inegal, ea nu ar mai fi libertate. @"u se poate cugeta nici o cauz!$ - menionea( ganditorul, - pentru ce s! dee raiunea la unii libertate mai mult!$ la alii mai puin!$ cand aceia$ la care are s! fac! imp!rirea$ dup! conceptul general$ sunt toi fiine absolut egale$ adic! oameni i oameni$ fiine sensiti e raionale i fiine sensiti e raionale sau persoane i persoaneA/1/. %adar * conclu(ia re(ult logic -, libertatea i egalitatea sunt, la randul lor identice, neputandu-se concepe una fr alta, sau amandou fr drept. Ideea dreptului, explicitat in modul artat, este completat la S.2rnuiu de cea a dreptii, care const in comportarea conform cu dreptul. %ceast comportare se nate fie din respectarea dreptului, fie de frica pedepsei sau de alte raiuni exterioare. In mod real trebuie numit dreptate, sublinia( ganditorul, @ numai acea oin! ce r!spunde dreptului in ade !rA/12. Ideea de libertate st i la ba(a concepiei lui S.2rnuiu despre naiune. :l consider c legea dreptului @spune in ederat cum c! fiecare om sau popor ca fiin! cu ant!toare are drept de a tr!i in lumea asta i /3. 2rnuiu Simion. =reptul natural pri at, p.1. /35 Bbidem, p.>. /1- Bbidem, p.7. /1/ Bbidem, p.5. /12 2rnuiu Simion. =reptul public al romanilor, p.2. /33 de a se inea ca o persoan! ...A/13 %stfel, considerand naiunea ca o persoan 4juridic6, 2rnuiu ii atribuie toate drepturile acesteia 4de a exista, de a fi liber i egal in drepturi cu alte persoane6 i pe aceast ba( el arat c drepturile naiunii sunt totodat i drepturile rii. up S.2rnuiu, omul este i trebuie s fie liber sub raportul drepturilor sale individuale, ceteneti i naionale. %ceasta deoarece, @puterea cea mai nobil! a omului e raiunea i facultatea de a-i determina oina cu libertate$ ceea ce e unit cu raiuneaA/11. :ste aceasta o afirmaie cu valoare sintetic conclu(iv pentru filosofia juridic a ganditorului roman. 0/).) F loso9 a dre$tulu la M rcea DAu5ara Bnditorul i juristul roman $ircea juvara 4/..>-/5106 a manifestat

    un mare interes pentru filosofie in general i pentru filosofia dreptului in special inc de la inceputul studiilor universitare. !rmand, in afar de filosofie, dreptul, el s-a concentrat in studiile sale asupra corelaiei dintre drept i filosofie. e aceea, in /5/3 i-a susinut doctoratul in drept la Sorbona cu o tem de filosofie juridic. $ircea juvara a desfurat o bogat activitate tiinific, de aceea, creaia sa, pe ling preocuprile de ordin filosofico-juridic, cuprinde i lucrri sociologice, critic literar, diverse eseuri, articole politice. $enionm, ins, aici studiile filosofice i lucrrile care cuprind concepia lui in filosofia dreptului sau au legtur cu aceast concepie& Concepia de drept la vant, /527I Eeoria general! a dreptului, 43 vol.6, /53-I Filosofia dreptului? doctrinele contemporane, /532I =reptul raional$ iz oare i drept poziti , /531I ,recis de filosofie #uridic! (Eezele fundamentale ale unei filosofii #uridice), /51/I Contribuie la teoria cunoaterii #uridice. %piritul filosofiei ^antiene i cunoaterea #uridic!, /512. Ceea ce caracteri(ea( in general atitudinea filosofic a lui $ircea juvara, este c preocupandu-se cu probleme de filosofia dreptului era convins c acestea nu pot fi soluionate fr o concepie de ansamblu, epistemologic i filosofic. In vi(iunea sa, problemele de filosofia dreptului nu stau i(olate de marile probleme filosofice, ci se afl intr-o corelaie strans cu acestea, filosofia dreptului integrandu-se organic in filosofia general. :ste indiscutabil faptul c juvara a aplicat intr-un /13 Idem, O lege de ruine i o tocmeal! nedreapt! 4/.126, in @+oaia pentru minte, inim i literaturA, EJI, nr. 3. din 23 septembrie /.53, p.2.>. /11 2rnuiu Simion. ,edagogia, p.3> /31 mod creator concepia lui Im.Hant in domeniul filosofiei juridice, fiind influenat de gandirea neoFantian, i de aici, mai ales, de gandirea juristului italian Biorgio del Jec#io. ?inand seama de caracterul criticist i revoluionar al filosofiei Fantiene, precum i de innoirile pe care i le-au adus acesteia neoFantienii, juvara s-a manifestat ca adversar ireductibil al po(itivismului. In vi(iunea sa, teoria po(itivist abordea( greit problema cunoaterii, separand complet realitatea de cunoatere i condamnand astfel gandirea filosofic la sterilitate. ;punand gandirea i realitatea, obiectul i subiectul, problema cunoaterii devine insolubil. Consecinele primejdioase ale po(itivismului se vd indeosebi atunci cand este vorba de domeniul valorilor& el distruge ideea de datorie i de drept. ar nici curentele filosofice psi#ologice i intuiioniste, care cuprind, deg#i(ate, elemente fundamentale po(itiviste, nu se pre(int intr-o lumin mai favorabil. up juvara, nu exist realitate independent de cunotina obiectiv i in afar de aceast cunotin posibil. ;rice realitate este imanent cunotinei. 8umai plecand de la cunotina obiectiv i concepand realitatea in funcie de aceast cunotin, se poate ajunge la o concepie intemeiat atat despre cunotin, cat i despre realitate. ar, semnificaia ideii de realitate nu se poate concepe decat in funcie de relaii. "oate realitile se relev progresiv, spune juvara, ca reducandu-se la relaii. )elaia ca element activ care @puneA termeni printr-o sinte( apare tot mai clar ca resortul ascuns al cunotinei. %stfel, relaia nu trebuie considerat static, ca ceva @datA, in funcie de

    termenii ei, ci din contra, ca o activitate care construiete, in mod obiectiv, ea singur legtura, pune termenii i ii determin. )elaia este un act liber ce se manifest in noi printr-o judecat, cu deosebirea ins c in vreme ce judecata succed termenilor, relaia ii precede. @Jelaia astfel conceput!$ - menionea( juvara, - nu mai e ce a \f!cutF$ nu e un \lucruF determinat$ ci acti itatea \logic!F$ deosebit! de cea psiGologic! subiecti !$ prin care se produce raional ceea ce se numesc lucruri$ adic! realit!i e'perimentaleA/10. %stfel, de acord cu Hant i cu anumite aspecte ale neo#egelianismului german i italian, libertatea, care se credea c nu se intalnete decat in cunoaterea etic, apare la /10 $ircea juvara, ,roblema fundamental! a dreptului, in Iseuri de filosofie a dreptului. :d. "rei, /557, p. >.. /30 ganditorul roman @ca fiind germenul creator al oric!rui \datF de cunoatere in toate tiineleF. In felul acesta juvara incearc s gseasc o intemeiere raional a dreptului, ca experien juridic intemeiat a priori, intemeiere fr de care nu se poate vorbi despre conceptul de drept. %peland la o astfel de metod, filosofia dreptului se constituie in epistemologie. In aceast ordine de idei, ganditorul roman menionea( urmtoarele& @Filosofia #uridic! se leag! astfel de teoria cunoaterii i este ne oit! s!-i intind! cercet!rile in domeniul epistemologieiF1Kf. Conform concepiei lui juvara, actul logic 4nu psi#ologic6 de cunoatere este actul creator atat al subiectului cat i al obiectului, el fiind anterior relaiei subiect-obiect i intemeind-o. %stfel, orice realitate este, prin relaii, produsul activitii gandirii creatoare numit dialectic. )ealitatea st, deci, intr-o judecat. ar nu o judecat i(olat, ci una care s stea in legtur cu alte judeci admise in prealabil ca ade !rate i formand impreun un sistem guvernat de principiul identitii i de acela al non-contradiciei. %adar, in vi(iunea lui juvara, intre adevr i realitate se dovedete a fi legtur necesar, indisolubil. %devrul este totdeauna un adevr despre realitate, realitatea este totdeauna obiect al adevrului. @O realitate tiinific! * afirm ganditorul - care n-ar fi ade !rat! nu este o realitate i un ade !r tiinific f!r! obiect real nu ar fi un ade !r. "u poate e'ista realitate f!r! ade !r$ nici ade !r f!r! realitateA/17. %nume de aceea, cercetarea in drept trebuie s se intemeie(e pe adevr i, ca urmare, ea trebuie s fie o epistemologie. Intemeiat astfel, @#ustiia nu mai poate fi considerat! ca un produs arbitrar al unei oine oarecare i nici nu se poate reduce la o simpl! constatare a unor realit!i in faptA/1.. 'a $ircea juvara ideea de justiie este integrat in stil Fantian, contiinei etice. In susinerea acestei idei, ganditorul roman pornete de la distincia care trebuie fcut intre ideea de justiie, sau obligaie, ca sinte( a unei activiti logice i explicaia acesteia prin cau(e psi#ologice i sociale. istincia este deosebit de important pentru c ea vine s pun in eviden independena activitii logice a raiunii fa de factorii sociali sau psi#ologici. ;bligaia juridic nu poate fi explicat cau(al, aa cum sunt explicate fenomenele naturale. @ A cerceta i a /1> Bdem$ p. >.. /17 Bdem, p. >5. /1. Bdem, p. 7-. /3>

    descoperi obligaii nu e$ ... in nici un fel totuna cu a descoperi procesul cauzal care a produs st!rile psiGice prin care noi le gandim in mod substanialA/15, - consider juvara. %devrul cu privire la obligaie re(ult din corelaia sa cu alte obligaii i nu din procesul cau(al, social sau psi#ic. In aceast ordine de idei, $ircea juvara afirm urmtoarele& @,retenia c! afirmarea etic! se reduce pur i simplu la o afirmaie despre realit!i naturale$ in special psiGologice i sociale$ nu e fundat!$ pentru c! o obligaie nu e sub nici o form! o realitate natural! i nici nu se poate lega in nici un fel printr-un ne' cauzal de o realitate natural! care ar produce-o. Ade !rul etic este distinct de cel teoretic pentru simplul moti c! ideea ins!i de obligaie nu e o realitate natural!$ nici fizic!$ nici biologic!$ nici psiGologic! i nici propriu-zis sociologic!$ ci o realitate de natur! esenial deosebit!A/0-. %adar, in vi(iunea lui juvara, singura conclu(ie @care se impune nu poate fi$ ... alta decat c! ordinea de ade !ruri etice e'ist! de sine st!t!toare$ i nu e in nici un fel reductibil! la ordinea de ade !ruri teoretice$ ele stabilindu-se pe planuri logice complet deosebiteA1]1. eci, rdcina atat a dreptului, cat i a moralei trebuie s se gseasc in orice act de raiune obiectiv. ;rice asemenea act presupune ideea de libertate, dar in acelai timp i pe aceea de necesitate a legilor logice interne care i se impun de la sine. in aceste dou aspecte, unul repre(int ideea de drept i cellalt ideea de obligaiune, pe care trebuie s le descoperim, sub o form sau alta, in orice obiect posibil de cunotin i pe care le regsim in mod mai uor de prins in realitile etice, in moral i drept. %stfel, atat cunotina moral, cat i cea juridic, avand un obiect propriu * drepturile i datoriile sau obligaiile * se deosebesc esenial de cunotina pe care o folosesc tiinele naturale. Cunoaterea in genere, prin urmare i morala i dreptul, presupune libertatea persoanei. @A suprima libertatea persoanei$ adic! iniiati a creatoare a gandirii$ posibilitatea de a oi i a pune scopuri de acti itate$ ar insemna s! se suprime posibilitatea pentru subiectul logic de a urm!ri coerena cunotinelorC ar insemna s! se aniGileze gandirea ins!i. Handirea trebuie deci$ pentru a nu se contrazice$ s! pun! in orice moment intangibilitatea etic! a libert!ii. I legea fundamental! a /15 $ircea juvara, =espre autonomia contiinei morale i #uridice, in Iseuri de filosofie a dreptului$ op.cit.$ p. 7>. /0- Bdem, p. 77. /0/ Bdem, p. 77. /37 raiunii care o cere$ c!ci raiunea nu este nimic altce a dec!t crearea de coeren!$ acti itate creatoare de sistematizare logic!A/02. <resupunand libertatea, morala i dreptul se deosebesc totui una de alta prin aceea c morala vi(ea( o realitate interioar pur individual, iar dreptul numai relaia exterioar ce se instituie cu o alt persoan. Ideea de constrangere este inerent atat moralei cat i dreptului, deoarece deriv din insi stringena raiunii. Sanciunea juridic trebuie aplicat cu condiia numai de a nu distruge sau a impieta asupra de(voltrii raionale a libertilor, a cror reali(are justiia tocmai o urmrete. e aceea, juvara spune& AOustiia este deci ordine social!A. In vi(iunea ganditorului, ea trebuie s ia in considerare toate faptele, toate nevoile i toate interesele care ating aceast ordine. ;rdinea social este ins numai unul din aspectele ordinii juridice. 'a aceasta se adaog, avand aceeai importan, securitatea

    juridic i ordinea public. In vi(iunea ganditorului roman, este o eroare dintre cele mai mari s se cread c ordinea juridic limitea( libertatea. 8u libertatea propriu-(is, ci libertatea injust, abu(ul de libertate este limitat de ordinea juridic. ; asemenea libertate in sens etic 4moral i juridic6 este cu totul altceva decat posibilitatea noastr psi#ologic sau social de a face ceva. %a cum re(ult i din filosofia Fantian, la $ircea juvara se observ intenia de a pune in centrul ateniei individul uman. %cesta din urm este cel care crea( valorile, morale sau juridice, avand inscris in el, in mod a priori principiul justiiei, dup care se structurea( realitile sociale. ;mul fiind o o fiin activ i orice aciune urmrind reali(area unui scop, o definiie a dreptului * care se raport tocmai la aciunile omeneti * trebuie s in seama de acest lucru. e aceea, juvara menionea(& @%copul ultim al dreptului trebuie s! fie dez oltarea moral! a fiec!ruia prin acti itatea liber! a spiritului creatorA/03. %bordand intr-un stil care indeamn la meditaie problema fundamentului dreptului, $ircea juvara se va intreba cum este posibil trecerea de aici la dreptul po(itiv. <unand o astfel de problem, el va critica de pe po(iiile neoFantianismului po(itivismul juridic, pe care il mai numete i voluntarist. @Bn conformitate cu aceast! din urm! concepie$ - scrie ganditorul roman * la baza dreptului ar fi oina i odat! cu ea i interesul$ unul din elementele oinei. Aceasta este ins! /02 $ircea juvara, =rept i moral!, in Iseuri de filosofie a dreptului, op.cit., p.05. /03 Bdem$ p. >7. /3. !dit greitA/01. :ste adevrat, susine el, c dreptul presupune voine i interese, dar el este altceva, pentru c el este cel care reglementea( aceste voine i le creea( intr-o ordine ierar#ic specific. Ca urmare, dreptul nu se poate confunda cu voina. In cadrul po(itivismului juridic voluntarist s-a afirmat intr-o msur considerabil, coala exegetic. Conform repre(entanilor acestei coli, nu ar exista drept in afara dreptului po(itiv i dreptul s-ar reduce la lege i anume la voina legiuitorului, iar rolul juristului s-ar mrgini la comentarea acestor texte astfel inelese. Convingerea lui $ircea juvara este aceea c @putem afirma c! e'ist! drept i in afara dreptului poziti i c! intreg dreptul nu se reduce numai la normele puse in mod e'pres de dreptul poziti A/00. %stfel, anali(a de(vluie in viaa insai a dreptului po(itiv un element de apreciere raional care este superioar dreptului po(itv care-l domin in fiecare clip i care-i constituie esena. in aceast perspectiv, se poate spune c adevrata intemeiere a dreptului po(itiv vine din afara sa i anume din raiunea colectiv, care nu se conformea(, ci impune dreptului po(itiv o anumit limit peste care acesta nu poate trece fr grave perturbri. Coerena acestor afirmaii face ca doctrina lui $ircea juvara s fie credibil, ea avand rolul de a evidenia supremaia dreptului raional fa de dreptul po(itiv. "oate scrierile sale filosofice vibrea( de o incrctur care onorea( inalta instan a raiunii, care, in drept, se manifest ca justiie. In vi(iunea ganditorului roman, esena dreptului raional @imuabil! prin ea ins!i$ dar multiform! in manifest!rile ei poziti e$ const! in necesitatea coordon!rii acti it!ii libere a oricui i a tuturor$ adic! ocrotirea dez olt!rii raionale$ prin promo area creaiilor spirituale$ care r!man$ in cele din urm!$ singura mandrie a omului$ din

    toate zbucium!rile ei istoriceF1]f . %adar, $ircea juvara s-a manifestat ca un adversar #otrat al po(itivismului juridic intr-o perioad cand acesta se afla in plin ascensiune. <rin ideile sale, prin pasiunea cu care a susinut fundamentarea raional a dreptului, el este unul dintre cei mai de seam repre(entani ai filosofiei dreptului din )omania. Ideile sale, c#iar dac nu sunt absolut noi, ele inscriindu-se in curentul neoFantian, sunt /01 $ircea juvara, =rept i drept poziti $ po. cit.$ p. .2. /00 Bdem, p. .1. /0> $ircea juvara, =rept i drept poziti $ op. cit.$ p.5.. /35 argumentate intr-un mod original, fcand din el o voce distinct in cadrul curentului neoFantian european/07. 0/)/) F loso9 a dre$tulu la Eu:e" u S$era"# a !n alt repre(entant al filosofiei dreptului din )omania este :ugeniu Sperania 4/...-/5726. <roblemele filosofice care l-au preocupat au fost din cele mai variate domenii& pedagogie, sociologie, psi#ologie, teoria cunoaterii, logic, estetic, filosofia dreptului, deaceea opera sa filosofic este destul de bogat. $enionm aici numai cele mai semnificative lucrri ce in de domeniul filosofiei dreptului, i anume& ,rincipii fundamentale de filosofie #uridic! 4/53>6, Mia!$ spirit$ drept i stat 4/53.6, Bntroducere in filosofia dreptului 4/51>6 i a. %vand o cultur bogat, ba(at pe lecturi aprofundate in domeniul tiinelor sociale i in cel al naturii, :ugeniu Sperania elaborea( o filosofie a dreptului in conexiune cu toate celelalte domenii. Concepia filosofic despre drept a ganditorului roman se integrea( in concepia lui general despre lume, care este o concepie biologic. up Sperania, viaa spiritual se pre(int cu dou aspecte& unul subiecti sau indi idual, iar altul obiecti sau social, ambele influenindu-se reciproc. %stfel, personalitatea nu poate aprea i nu se poate reali(a decat in sanul unei societi organi(ate, dup cum, de asemenea, societatea nu poate ajunge la o form deplin de organi(are decat datorit activitii fecunde i ordonate a personalitilor din cadrul ei. @"u poate fi #ustiie i ordine & menionea( ganditorul, - intr-o societate in care indi izii sunt lipsii de consec en! logic!$ dar nici disciplin! i consec en! indi idual! nu poate fi intr-o societate lipsit! de ordine i #ustiie. Ambele forme$ ambele aspecte ale spiritului cresc organic$ impreun!F1]k. ei avand o concepie despre lume vdit biologic, :ugeniu Sperania nu exclude totui factorii apriorici, transcendentali, in constituirea dreptului. Ci din contra, le scoate cu putere in eviden rolul. @=reptul$ - menionea( el, - inf!iandu-se intotdeauna ca un produs spiritual$ sintetic$ ce tinde spre un ma'imum de armonie i de consec en!$ o filosofie a dreptului trebuie s! fie precedat! de cel puin o succint! introducere in filosofia %pirituluiA/05. Spiritul ii crea( /07 <opa 8icolae i a. Filosofia dreptului. +arile curente.*2ucureti& :ditura %''2:CH, 2--2, p. 2>-. /0. Sperania :ugeniu, Mia!$ spirit$ drept i stat. * @Band romanescA, martie-aprilie, /53., p. /07. /05 Sperania :ugeniu, ,rincipii fundamentale de filosofie #uridic!, Cluj, /53>, p. />. /1anumite imperative, crora inelege s li se supun fiindc ele exprim insi viaa spiritului i o face posibil.

    <ornind de la constatarea c viaa social este o manifestare a spiritului omenesc, Sperania cere ca legile generale i imutabile ale gandirii s se aplice i aici cu toat consecvena. e fapt, dup el, nevoia de consecven este cea mai ceneral necesitate a spiritului omenesc. %ceast consecven se transpune in principiile din logica formal& principiul identitii i cel al contradiciei. %stfel, imitaia i, ca modalitate a acesteia, constrangerea, nu sunt altceva decat o consecin a necesitii de identitate& @a } a inseamn! c! ceea ce este identic trebuie ca$ intru totul i intotdeauna s! se poat! substituiC i in ers? cele ce se pot substitui sunt identice. Coerciiunea$ i ea$ e o consecin! (sau o ariant!) a oroarei de contradicie$ e negaiunea inconformit!ii$ e tendina de a suprima tot ceea ce impiedic! identificarea sau aberaiunea. lnul dintre principii afirm! e'istena normei$ cel!lalt neag! negaiunea normeiA/>-. %rgumentarea ganditorului roman este admisibil fiindc ea reuete s fundamente(e norma din punct de vedere logic, adic s demonstre(e c ea este o proprietate a spiritului omenesc, fr de care insi viaa spiritului nu ar fi de conceput. "rebuie fcut ins meniunea c viaa social e reali(area spiritului in afara subiectivitii individuale. e aceea, este important de reinut faptul c la nivel social normele sunt impuse de mase, care instinctiv, elaborea( normele coercitive. @"ormele pe care aceste sanciuni sunt destinate s! le garanteze$ nu sunt ele insele creaia legislatorilor$ ci sunt formule agreate i adaptate fanatic de c!tre spiritul colecti A/>/. Cu toate acestea :ugeniu Sperania acord prioritate activitii personale, pentru c, atunci cand vorbim de norm ca emanaie a contiinei colective, @sursa ei r!mane tot gandirea contient!A. Cu alte cuvinte, norma logic, in temeiul creia se poate vorbi de reguli i controlul activitii mentale, st la ba(a normativitii sociale. +r norme, adic fr reguli, spiritul s-ar de(agrega. e aici, conclu(ia ganditorului roman vine de la sine& @"ormati itatea este inerent! ieii spirituale. Miaa social! este o emanaiune a spiritului omenesc. =e aceea iaa social! este implicit incercuit! in norme. Jigurozitatea logic! a acestor norme se accentueaz! cu cat iaa social!$ e oluand$ se dep!rteaz! de circumstanele pur animale in care a luat natere i se p!trunde mai />- Bdem, p. 0. />/ Bdem, p. >. /1/ mult de influenele pe care le sufer! de la ne oia de normati itate inerent! spirituluiA/>2. up Sperania, viaa social nu se poate dispensa de norme, fiindc fr ele ar fi cu totul precar. e aceea, dreptul intervine i stabilete normele necesare. +irete, in afar de normele propriu-(is juridice, viaa social este normat i de obiceiuri, datini, moravuri, cutume, reguli de politee i ceremonie, ritualuri religioase etc. reptul ins nu este re(ultatul intamplrii sau al contiinei omeneti luat in plenitudinea funciilor ei, ci @este creaiune raional! i intenional!A. +iind o creaiune raional i intenional, avand fundamente raionale, formele pe care se sprijin dreptul ii au originea in insi natura spiritului. e aceea, natura dreptului nu poate fi explicat i ineleas decat inand seama de natura spiritului. %cest mod de a gandi devine riguros, pentru c el strange la un loc logicul i #uridicul in jurul unei singure noiuni, i anume, aceea a

    normei. %stfel constrangerea, caracteristic normei, se suprapune necesitii de identitate i este, in acelai timp, confirmare a principiului contradiciei. ac norma este esena spiritului omenesc, norma #uridic!, departe de a fi manifestare iraional, este re(ultatul unei de(voltri riduroase a spiritului, deci este raional!. In aceast ordine de idei, Sperania afirm urmtoarele& @%piritul fiind cel ce prezideaz! acti itatea omeneasc!$ ne oia de normalitate i de necontradicie se traduce in iaa social! prin organizarea dreptului$ a normei i a sanciuniiA/>3. ; asemenea vi(iune confer oricrei ordini juridice caracterul unei sistemati(ri raionale care are la ba( esena i consecvena logic. $ergand mai departe, sesi(and c numai intemeierea logic nu este suficient i c mai trebuie un element necesar, i anume, contiina social, singur care asigur obligativitatea normei, Sperania argumentea( ideea c norma juridic i dreptul au ca element socialitatea. %stfel, constrangerea i socialitatea sunt elementele principale ale dreptului i ambele aparin raionalit!ii. In aceast ordine de idei, ganditorul roman definete dreptul ca sistem de norme de aciune social!$ raional armonizate i impuse de societate. ; astfel de definiie ar prea s fie complet. :ugeniu Sperania ins nu se oprete aici. <entru ca elementele cuprinse in definiia dat dreptului s capete consisten, trebuie s devin adevrate instrumente />2 Bdem, p. 7. />3 Bdem, p. 7. /12 puse in slujba unui anumit scop. ;dat cu scopul, este pus in eviden oina, care orientea( raionalitatea dreptului spre finalitatea acestuia. +inalitatea dreptului este de natur ideal, ori atingerea unui ideal presupune activitatea, ceea ce inseamn c dreptul are aciunea ca pe unul din elementele sale importante. Cu alte cuvinte, pentru a defini dreptul trebuie inut cont de faptul c raiunea i voina formea( un tot unitar.ACeea ce determin! dreptul in totalitatea sa, - afirm Sperania, nu st! deci numai in trecutul s!u istoric$ in condiiile determinante ale apariiunii sale i in notele definiiei sale logice ci$ in i mai mare m!sur!$ in destinaia sa ideal!F1fK . %bordand problema legilor evoluiei dreptului, :ugeniu Sperania stabilete urmtoarele dou legi generale, i anume& /6 reptul, ca unul dintre aspectele sociale ale vieii, evoluea( in mod analog cu orice proces vitalI 26 reptul, ca fapt spiritual, evoluea( prin afirmarea progresiv a spiritualitii omeneti./>0 :ste bine cunoscut faptul c in secolul al EIE-lea filosofia fusese grav discreditat, fiind provocat de ascensiunea spiritului tiinific. In epoca in care a trit :ugeniu Sperania continua s fie simit atitudinea po(itivist, care incerca s scoat valorile din sfera cercetrii tiinifice. In drept, se intampla acelai lucru, prin tendina i(vorat din spiritul po(itivist, de a elimina filosofia din sfera preocuprilor tiinifice in numele aa numitei obiectiviti. In mod deosebit, in drept se incerca s se pun in discuie o problematic ce inea de "eoria general a dreptului, in detrimentul filosofiei dreptului. @Acestea, - afirm Sperania, - sunt desigur cGestiunile generale care pot face obiectul unui tratat de Inciclopedie #uridic! sau de ~drept generalA/>> . Ins, sunt i alte probleme care nu pot fi cuprinse intr-un astfel de studiu, cum ar fi raportul dintre drept i concepia general despre lume,

    care incearc s stabileasc locul i importana dreptului in contextul ordinii universale. <e de alt parte, o tiin a principiilor juridice, nu se va intreba oare dac exist idei morale universal valabile, sau dac exist un criteriu absolut al valorii i non-valorii etc. %ceste probleme aparin +ilosofiei dreptului ca domeniu propriu al su. e aceea, este foarte fireasc i apariia @unui interes pentru studiile referitoare la />1 Bdem, p. .. />0 Bdem, p. .7. />> Bdem, p./-. /13 fundamentele #ustificati e ale dreptului i statuluiA/>7, consider ganditorul roman. Ca susintor al filosofiei dreptului, :ugeniu Sperania ii manifest convingerea c aceast disciplin este singura care poate aduce o intemeiere corespun(toare dreptului. e aceea, el militea( impotriva excluderii problematicii filosofice din domenuiul jurisprudenei. In vi(iunea sa, necesitatea filosofiei dreptului se explic prin faptul c nu se poate @e ita refle'iunea filosofic! in domeniul dreptului unde a em de-a face cu ade !ruri i raporturi de alt ordin decat cel material$ cu atitudini ale sufletului omenesc i cu moti aiuni ale acti it!ii. ,roblema genezei i esenei =reptului nu poate fi nici atins!$ nici rezol at! f!r! o referire cat de rapid! la teleologia$ la scopurile i alorile ieii noastreA/>.. $anifestandu-se ca promotor consecvent al filosofiei dreptului, Sperania stabilete i obiectul de studiu ale acestei discipline. In spirit Fantian, el susine c filosofia dreptului @trebuie s! cerceteze ... fundamentele apriorice sau transcendentale ale dreptului in genereA. <e lang aceste fundamente apriorice, filosofia dreptului trebuie s aib in vedere i influena factorilor exteriori, extrinseci, care sunt importani in elaborarea ordinii juridice. <e lang aceti doi factori, un al treilea are un rol deosebit in funcionarea dreptului. :ste vorba despre @finalitatea dreptului ca mi#loc teGnic de spiritualizare progresi ! a omeniriiA. In opinia ganditorului roman, @aceste trei feluri de problemeF depesc simpla normativitate i, de aceea, @alc!tuie scGeletul logicA/>5 al filosofiei dreptului ca disciplin autonom. %adar, filosofia dreptului conceput de :ugeniu Sperania, are ca scop fundamentarea spiritual a dreptului care, ingloband tiina, ii ofer posibilitatea s urce spre principii, sau primele cau(e. !n aspect important al concepiei filosofico-juridice promovate de :ugeniu Sperania ine de conceptul de norm, corelat cu legea evoluiei. Cand pune in discuie normativitatea, ganditorul roman este preocupat de incadrarea normei juridice, intr-un cadru normativ universal. Cu alte cuvinte, norma este un fapt natural, social, mental i juridic. In aceast ordine de idei, domeniul juridic apare ca un fenomen aflat in proces de evoluie ce ii gsete intemeierea in cadrul unei normativiti extins in />7 Bdem, p.5. />. Bdem, p.//. />5 Bdem, p. /0. /11 mod universal. up Sperania, norma este liantul care unete intr-un singur tot, trei domenii care, la prima vedere sunt total separate, i anume& viaa, raiunea i societatea. e aici, deducia conform creia

    norma este esen a intregii existene. %nume acest lucru il demonstrea( Sperania cand afirm urmtoarele& @O norm! infailibil! ne apare deci ca dominand peste tot in lumea noastr!$ nu ca \ lege natural!F ci ca imperati ordonator al lucrurilor$ in ederea alorii lor$ i pentru aloarea Dumii intregi. "orma aceasta e norma uni ersalei norm!ri$ norma uni ersal! despre necesitatea normaiunii uni ersale$ norma normelor$ legea legilorA/7-. %ltfel spus, exist necesitatea necondiionat ca viaa s fie normat. up Sperania, normele in general i cele juridice in special, sunt variante ale normei universale. In acest context, el aduce urmtoarele argumente& @Conformitatea cu o norm! general! admis!$ consec ena logic! fa! cu ea$ fie in deducerea teoretic! a altor norme particulare$ fie in traducerea ei intr-o aciune constituie? #ustiia. O sentin! e ~#ust! cand e conform! cu o regul! de drept consacrat!. O regul! de drept e #ust! ea ins!i cand e conform! cu o alta mai general! sau cu un principiu prealabil admis. Bnconformitatea apare ca in#ustiie. Administrarea #ustiiei e in primul rand o analiz! logic!A/7/. Ca urmare, cand un interes personal, subiectiv e conform cu o norm admis, atunci vorbim de un @drept subiectivA. ac ins interesul subiectiv nu este conform cu normele admise, dar e presupus c norma favorabil lui ar putea obine consacrare, atunci se poate vorbi de un drept subiectiv conjectural. In acest cadru creat de o vi(iune universal asupra normativitii, :ugeniu Sperania evidenia( dou categorii de norme juridice& cardinale i adventive. 8ormele cardinale sunt primare, cele adventive sunt derivate, ceea ce nu inseamn ins c sunt mai puin necesare. @,rimele$ adic! normele #uridice cardinale, - menionea( ganditorul, sunt cele care sunt destinate s! garanteze e'istena ieii socialeC celelalte$ adic! normele #uridice ad enti e$ sunt cele destinate s! asigure e'istena i aplicabilitatea normelor cardinaleA/72. %stfel, interdiciile privitoare la omucidere sau furt, normele care asigur inviolabilitatea /7- :ugeniu Sperania, Bntroducere in filosofia dreptului, "ipografia Cartea romaneasc, Cluj, /51>, p. 3-.. /7/ Bdem, p. 3-5. /72 Bdem, p. 3//. /10 domiciliului sau o relativ libertate individual etc., exprimand condiii absolut eseniale pentru existena raporturilor sociale, sunt norme cardinale. ;rgani(area puterii executive a forei publice, constituirea organului legislativ i a celui judectoresc, procurarea mijloacelor materiale pentru intreinerea i buna funcionare a acestor organe etc., sunt asigurate de norme ce in de asemenea de ordinea de drept, purtand ins un caracter auxiliar, adventiv. Ceea ce reali(ea( :ugeniu Sperania in concepia sa despre norm, este un lucru deosebit de interesant i anume acela de a nu o separa de conceptul de valoare. In aceast ordine de idei, el este impotriva unui normativism juridic din care s fie exclus orice referire la valori. :ste, in fond, o atitudine opus po(itivismului excesiv, in mod deosebit, concepiei lui Hel(en, care excludea din sfera tiinei dreptului orice referire la valori, moral, metafi(ic i, deci, renuna la fundamente, la tentativele de a gsi un anumit temei juridic. Concepia lui Sperania caut in sc#imb fundamentele juridicului. e aceea normele juridice se

    intemeia(, in opinia sa, pe o norm a normelor creia normele juridice i se subordonea( i ii servesc drept mijloc. reptul este subordonat valorii, fapt ce face posibil valori(area sa. incolo de interesul juridic, este norma normelor situat dincolo de orice interes. Cu alte cuvinte, norma normelor este valoarea suprem care d valoare tuturor normelor, pentru c acestea sunt in slujba sa. In felul acesta, conform concepiei lui Sperania, dreptul capt sens i poate fi legitimat i acceptat pentru c valoarea ii devine intrinsec. !n aspect nu mai puin important al concepiei filosofico-juridice a lui :ugeniu Sperania ine de problema raportului dintre subiectiv i obiectiv. In soluionarea acestei probleme, ganditorul roman critic atat concepiile care acord prioritate dreptului obiectiv, aa cum proceda 'eon uguit sau Gans Hel(en, cat i concepiile care pun in prim plan dreptul subiectiv. In vi(iunea sa, concepia corect este aceea care consider c dreptul obiectiv i cel subiectiv sunt intr-un ec#ilibru perfect. %cest ec#ilibru re(ult din faptul c norma este o creaie a vieii spirituale, a minii sau a intelectului, situaie in care ea aparine vieii individuale, dar totodat, ea deriv i din diverse credine sau ideologii, adic din contiina colectiv. %stfel, norma social devine ordine de drept. <ornind de la acest ec#ilibru de natur spiritual, Sperania afirm urmtoarele& @=reptul obiecti are o raiune de a fi? consacrarea i ap!rarea celui subiecti . Cel subiecti are i el una? iaa social! i /1> (in ultima analiz!) iaa spiritual!. =ar i el are o ultim! surs!? =reptul Obiecti A/73. ; problem important in filosofia dreptului este i problema statului. up Sperania, statul este constituit de totalitatea instituiilor ce-i datoresc existena normelor juridice adventive. @%tatul e$ deci$ prin originea sa$ o dez oltare$ o amplificare$ o e'crescen! a ne oii de #ustiieA/71 * consider ganditorul. ei un organism anex, el tinde totui s devin @un scop in sineA. !n lucru care, in opinia lui Sperania, nu trebuie s ne mire dac inem seama c fapte analoage gsim destule in domeniul vieii in genere. %stfel, intalnim procese secundare de via care, luand natere pe un trunc#i principal, @tind intotdeauna s!-i contureze o indi idualitate proprie autonom! care apare ca un scop in sineA/70. @%copul prim i fundamental al tuturor instituiunilor statului$ este ins!$ - spune ganditorul roman, - acela de a asigura i ap!ra aplicarea consec ent! a unui anumit ansamblu de principii referitoare la iaa social!$ adic! realizarea unei #ustiii intr-un anumit mod conceput!. Bndirect$ deci$ statul este un organ sau un mi#loc teGnic al spiritualit!ii$ al unei spiritualit!i anumite de un anumit tip de nuan! impuse de condiiile fortuite locale$ antropologice i psiGologiceA/7>. In vi(iunea lui :ugeniu Sperania, fiecare naiune inclin ctre o anumit ordine juridic i social, potrivit structurii ei psi#o-fi(iologice, tradiiilor ei i intregului ei mod de a se comporta. e aceea, unele naiuni prefer o ordine juridic i social, altele alta. @=e aceea$ consider Sperania, - statul naional constituie statul cel mai unitar$ de cea mai mare omogenitate posibil! in aspiraiile i mentalitatea colecti !? statul naional prezint! cele mai multe anse de a se considera ca aezat socialmente in cadrul unui ma'imum de #ustiie realizabil!. %tatul naional e deci o construciune teGnic! de ap!rare i garanie a tipului de ordine social! care corespunde in cGipul cel mai adec at

    concepiilor generale i e'igenelor sufleteti ale unei naiuni. ,rin aceasta$ statul naional apare ca formaiune social! care ser ete in gradul cel mai inalt spiritualitatea omeneasc!A/77. 2a(andu-se pe concepia Fantian cu privire la imperativul categoric i la formele a priori ale gandirii, :ugeniu Sperania ii intemeia( /73 Bdem$ p. 3>5. /71 Mia!$ spirit$ drept i stat, @Band romanescA, /53., p. />-. /70 Bdem, p. />-. /7> Bdem$ p. 0/. /77 Bdem, p. />/. /17 convingerile juridice pe imperative care decurg din insi structura minii omeneti i i se impun categoric acesteia. Conformitatea cu principiile a priori instituie justiia in sensul su absolut. :xist o justiie relativ i anume aceea intemeiat pe ideologie i pe tradiie. Custiia absolut i universal este conformitatea cu fundamentele universale, transpuse in convingeri normative, a priorice, care decurg din structura minii omeneti. $axima @=reptul trebuie s! e'isteA este subordonat maximei @%piritul trebuie s! e'isteA, ambele subordonate imperativului @respect!rii persoanei omeneti in genereA/7.. %ceasta este adevrata intemeiere a dreptului& spiritul. Socialitatea fr spiritualitate este o socialitate pur biologic, animalic. up Sperania, efectul imediat al dreptului este asigurarea socialitii, dar acest efect trebuie subordonat misiunii sale mai profunde, aceea de a asigura spiritualitatea. Conceput in felul acesta, dreptul nu mai este socotit numai ca o structur constrangtoare, ci ca una profund umanist, al crei scop este acela de a garanta demnitatea fiinei umane, considerat, in primul rand, ca o fiin spiritual. %adar, scopul urmrit de :ugeniu Sperania este acela de a umani(a dreptul. =i, nimic nu poate s reali(e(e mai bine acest lucru, dect +ilosofia dreptului, singura capabil s integre(e dreptul intr-o concepie larg despre lume. /7. :ugeniu Sperania, Bntroducere in filosofia dreptului$ "ipografia Cartea )omaneasc, Cluj, /51>, p. 3/5-323. /1. LISTA TERMENILOR -ilosofia dreptului * se ocup cu& a6 studierea originii i esenei dreptului, a fundamentului i principiilor prime dup care se stabilesc i evoluea( normele juridiceI b6 cercetarea i constatarea adevrului despre drept, a cunotinei veridice despre dreptI c6 anali(a valorii dreptului i a sistemului de valori juridiceI d6 interpretarea filosoficojuridic a realitii juridice ca form specific a existenei sociale a oamenilor i tip anumit de reglementare social. 1biectul de studiu al filosofiei dreptului * sunt principiile fundamentale ale dreptului prin intermediul crora se studia( dreptul i legea in unitatea, corelaia i deosebirea lor reciproc. Dreptul pozitiv 4de la @i s positi umA6 * a aprut in jurisprudena roman i s-a afirmat in cea medieval. reptul po(itiv repre(int in sine totalitatea normelor juridice in vigoare intr-un stat anumit i timp anumit. ,usnaturalism 4de la @i s naturaleA6 * @drept naturalA. :ste o concepie filosofico-juridic care are ca fundament teoretic teoria dreptului natural. (e"ism 4de la @le'F) & @legeA. :ste o concepie filosofico-juridic ba(at pe teoria dreptului po(itiv.

    4etodele filosofiei dreptului * totalitatea mijloacelor i procedeelor cognitive ale cercetrii filosofico-juridice. :le repre(int calea cunoaterii care duce de la obiectul necunoscut la obiectul cunoaterii, modalitatea teoretic, raional de repre(entare prin gindire a esenei obiectului cunoscut. 4etod * este mod, form de cunoatere, inelegere i lmurire a obiectului care trebuie cunoscut. 4etoda libertaro'6uridic * este metoda conceptual de cunoatere filosofico-juridic a realitii cercetate in calitate de realitate juridic. :ste metoda de cercetare, producere i organi(are a cunotinei despre drept i formelor exterioare de manifestare ale acestuia axat pe principiul egalitii formale. .ealitate 6uridic * sistemul de insuiri i raporturi juridice ale existenei cognoscibile. 7storia filosofiei dreptului * este istoria concepiilor filosofico-juridice cu privire la originea i esena dreptului i a teoriilor filosofico-juridice noi, elaborate in ba(a acestora. /15 4odul le"ist de interpretare a dreptului * identificarea dreptului i legii, adic dreptul este interpretat ca lege, adic produs al statului, ordin 4dispo(iie forat, regul, act, norm6 a acestuia. Dualism 6uridic * repre(entare despre doua sisteme concomitente de drept in vigoare - dreptul natural i dreptul po(itiv. 4odul libertaro'6uridic de interpretate a dreptului * include in sine& a6 inelegerea dreptului nu numai ca esen juridic 4principiu al egalitii formale6, dar i ca fenomen juridic 4lege de drept6I b6 inelegerea filosofico-juridic a statului ca form instituional-autoritar de manifestare i aciune a principiului egalitii formale, ca form juridic de organi(are a puterii publice generale. 4sura e"al * este concept filosofico-juridic care desemnea( msura egal a libertii i ec#itii. 8"alitate 6uridic * este concept filosofico-juridic care desemnea( egalitatea subiecilor de drept liberi i independeni unul de altul dup o dimensiune comun pentru toi, norm unic, msur egal. 8c%itate * noiune care desemnea( trstura esenial a dreptului, adic ceea ce exprim dreptul, ce corespunde dreptului i ce se datorea( dreptului. % aciona dup ec#itate * inseamn a aciona legal, conform cerinelor generale i egale ale dreptului. Drept * este concept filosofico-juridic care desemnea( sistemul de norme juridice ce corespunde cerinelor principiului egalitii formale, norme juridice stabilite sau sancionate de stat i garantate de posibilitatea constrangerii statale. Stat * este concept filosofico-juridic care desemnea( organi(area juridic 4adic ba(at pe principiul egalitii formale6 a puterii publice a indivi(ilor liberi. 1ntolo"ia dreptului * teoria general a existenei dreptului 4ce este dreptul*6. *noseolo"ia dreptului * teoria general a cunoaterii dreptului 4cum se cunoate dreptul*6. A9iolo"ia dreptului * teoria general a valorii dreptului 4in ce const! aloarea dreptului*6. 1ntolo"ia le"ist * este punctul de vedere al legismului despre originea

    i esena dreptului. Conform ontologiei legiste, existena dreptului * este fiinarea efectiv a fenomenului juridic empiric real 4i in acest sens po(itiv6, deci, a unui fenomen juridic anumit cu caracter oficial-autoritar, /0fenomen juridic in form de text al legii oficiale corespun(toare in vigoare, care este interpretat ca act normativ juridic i i(vor al dreptului. 1ntolo"ia 6usnaturalist * este punctul de vedere al jusnaturalismului despre originea i esena dreptului. Conform ontologiei jusnaturaliste, existena dreptului este repre(entat de dou forme contrare& a6 forma de existen autentic a dreptului 4aceasta este existena dreptului natural6 i b6 forma de existen neautentic a dreptului 4aceasta este existena dreptului po(itiv6. 1ntolo"ia libertaro'6uridic * este punctul de vedere exprimat in concepia libertaro-juridic despre originea i esena dreptului. Conform acesteia, existena dreptului repre(int in sine existena real, efectiv a legii de drept, adic a fenomenului juridic-po(itiv, care exprim esena juridic obiectiv a dreptului 4insuirile i cerinele principiului egalitii formale6. *noseolo"ia le"ist * este punctul de vedere al legismului despre cunoaterea adevrat a dreptului. 'a ba(a gnoseologiei legiste st principiul recunoaterii 4i cunoaterii6 in calitate de drept doar numai a ceea ce este dispo(iie de constrangere obligatorie, autoritar, ordonat a puterii oficiale. Bnoseologia legist este preocupat de& /6 identificarea, clasificarea i sistemati(area a insi tipurilor 4formelor6 acestor dispo(iii autoritare ale puterii oficiale, adic a aa numitor i(voare formale ale dreptului in vigoare 4dreptului po(itiv, legii6 i 26 clarificarea prerii 4po(iiei6 legiuitorului, deci a coninutului normativ-regulator a dispo(iiilor autoritare corespun(toare ale puterii oficiale, exprimate in textul legii oficiale in vigoare. *noseolo"ia 6usnaturalist * este punctul de vedere al jusnaturalismului cu privire la cunoaterea adevrat a dreptului. in punct de vedere istoric, gnoseologia jusnaturalist repre(int in sine prima incercare de cunoatere i interpretare teoretic 4filosofico-juridic, tiinific6 a naturii obiective a dreptului, de sesi(are a adevrului juridic. %ceast modalitate de cunoatere a dreptului se ba(ea( pe ideea deosebirii dreptului natural de dreptul po(itiv, considerat ca premis inteligibil i sc#em cognitiv iniial in procesul cunoaterii, inelegerii i studierii teoretice a dreptului. *noseolo"ia libertaro'6uridic * este punctul de vedere exprimat in concepia libertaro-juridic. 'a ba(a gnoseologiei libertaro-juridice st ideea unitii dreptului i legii, care in form teoretic de(voltat /0/ exprim toate aspectele cognitive importante principale i variantele inelegerii dreptului ca unitate a esenei juridice i fenomenului juridic. A9iolo"ia le"ist * este modul de tratare caracteristic legismului despre valoarea dreptului i valorile juridice. %xiologia legist respinge in fond valoarea dreptului i a valorilor juridice ca atare i recunoate doar valoarea legii 4dreptului po(itiv6. @JaloareaA legist a legii 4dreptului po(itiv6 * este obligativitatea ei general oficial, imperativitatea autoritar i nu insemntatea ei general dup o oarecare temelie juridic obiectiv. A9iolo"ia 6usnaturalist * este modul de tratare caracteristic

    jusnaturalismului cu privire la valoarea dreptului i valorile juridice. Conform axiologiei jusnaturaliste, dreptul natural intruc#ipea( in sine insuirile obiective i, deci, valoarea @adevratuluiAdrept. eaceea dreptul natural repre(int in sine modelul cuvenit, scopul i criteriul necesar pentru aprecierea valoric 4in principiu * negativ6 a dreptului po(itiv. In acest sens, dreptul natural este ineles, deja dup natura sa, ca fenomen etic 4moral, religios etc.6 i iniial i se atribuie valoare absolut corespun(toare. A9iolo"ia libertaro'6uridic * este modul de tratare caracteristic concepiei libertaro-juridice despre valoarea dreptului i valorile juridice. Conform axiologiei libertaro-juridice, valoarea dreptului const in aceea c dreptul este forma universal, necesar i general-obligatorie de exprimare a aa valori generale umane ca& egalitate, libertate i ec#itate. In aceast ordine de idei, dreptul se manifest nu pur i simplu ca purttor nonformali(at al valorilor morale 4sau combinate etico-juridice6, dar ca form strict determinat anume a valorilor juridice, ca form specific a obligativitii juridice, deosebit de toate celelalte forme de obligativitate 4etice, religioase, morale etc.6 i forme valorice. #inele comun * este concept filosofico-juridic care desemnea( sensul i re(ultatul cutat al tipului juridic de organi(are a comunitii socialpolitice de oameni ca subieci liberi i egali in drepturi. Norme sociale 4tipurile lor6 * sunt normele morale, etice, religioase, estetice, corporative i altele, care la fel ca i dreptul 4normele juridice6 repre(int in sine acele forme i mijloace principale, cu ajutorul crora se infptuiete reglementarea relaiilor sociale i a comportamentului oamenilor in societate. +utere social 4juridic, moral, religioas, de stat etc.6 * este ordinea normativ anumit de organi(are a forei 4psi#ice sau fi(ice6 i aplicare a /02 constrangerii corespun(toare pentru administrarea relaiilor obteti intr-o comunitate social dat 4grup, asociaie, societate etc.6 3ipuri de drept :i stat 4adic state de drept cu diferite nivele de de(voltare6 * etnic, inc#istator 4de cast6, individualist-politic i naturalist-po(itivist. %cestea repre(int in sine forme i trepte istorice in de(voltatrea libertii umane, care istoricete se sc#imb reciproc din antic#itate i pan in pre(ent. Dreptul sovietic * este sistemul de drept care repre(int totalitatea regulilor de comportament, instaurate prin ordine juridic de puterea maselor truditoare, ce repre(int voina lor i aplicarea crora este asigurat de intreaga putere de constrangere a statului socialist in scopul& a6 aprrii, intririi i de(voltrii relaiilor i regimurilor convenabile i agreabile truditorilorI b6 lic#idrii complete i definitive a relaiilor de tip capitalist i rmielor lor in economie, in modul de via i contiina oamenilorI c6 construirii societii comuniste. !ivilism 4oranduire civilitar6 * este o oranduire nou, postsocialist cu proprietate civil 4ceteneasc, civilitar6 i drept civilitar corespun(tor spre deosebire de capitalism i socialism. +roprietate civil * este cota-parte ideal a fiecrui proprietar din proprietatea comun a tuturor cetenilor, unde cota-parte ideal dup natura sa nu poate fi retras din proprietatea comun, nu poate fi obiect al unei oarecare tran(acii. :a poart un caracter personal anumit, inalienabil i aparine ceteanului de la natere pan la moarte.

    Drept civilitar * este un nou sistem de drept, postcapitalist i postsocialist, care dup coninutul i nivelul de de(voltare este mai superior decat tipurile precedente de drept i, deci, in form juridic intruc#ipea( o msur mai mare a libertii oamenilor i exprim o treapt mai superioar in procesul istoric al libertii in relaiile dintre oameni. !oncepia civilismului * este argumentarea teoretic i exprimarea absolut a sensului caracteristic intregii epoci postsocialiste * a ideii i cerinei de micare spre o treapt mai avansat decat cea care a fost in istoria precedent a egalitii juridice, libertii i ec#itii. *uvernare politic 4dup %ristotel6 * este guvernarea legilor, dar nu a oamenilorI a legilor raionale, care exprim cerinele ec#itii politice, adic a dreptului natural. /03 8I8LIOGRAFIE /. 2agdasar 8., 2ogdan J., 8arla C. Antologie filosofic!. Filosofi str!ini. * 2ucureti& :ditura !8IJ:)S%' %''IS, /550. 2. 2dicescu $i#ai. Concepte fundamentale in teoria i filosofia dreptului. Mol. 3. coli i curente in gandirea #uridic!. * 2ucureti& :ditura '!$I8% ':E, 2--2. 3. Con enia european! pentru ap!rarea =repturilor Omului i a Dibert!ilor fundamentale. ,rotocolul adiional i ,rotocoalele nr. K$ f$ >$ 12 i 13. Amendat! prin protocoalele nr. 3$ ]$ k i 11. T Consiliul Iuropei. * C#iinu& 2iroul de Informare a Consiliului :uropei in $oldova, 2--2. 1. juvara $ircea. Iseuri de filosofie a dreptului. * 2ucureti& :ditura "rei, /557. 0. juvara $ircea. Eeoria general! a dreptului. * 2ucureti& :ditura 'ibrriei Socec Co. S.%., /53-. >. =repturile omului. =ocumentar pentru predarea cunotinelor din domeniul dreptului omului in in !!mantul preuni ersitar. * 2ucureti, /550. 7. Filosofie. Analize i interpret!ri. * ;radea& :ditura %8":", /55>. .. Gegel B.`.+. ,rincipiile filosofiei dreptului. * 2ucureti& :ditura I)I, /55>. 5. Hel(en Gans. =octrina pur! a dreptului. * 2ucureti& :ditura G!$%8I"%S, 2--/. /-. $i#ai B#eorg#e C., $otic )adu I. Fundamentele dreptului. Eeoria i filosofia dreptului. - 2ucureti& :ditura %'', /557. //. <opa 8icolae, ogaru Ion, nior B#eorg#e, nior an Claudiu. Filosofia dreptului. +arile curente. * 2ucureti& :ditura %''2:CH, 2--2. /2. Siga %ndrei. Bntroducere in teoria general! a dreptului. * "imioara& :ditura %!B!S"%, /55.. /3. Sperania :ugeniu. Bntroducere in filosofia dreptului. * Cluj& "ipografia Cartea )omaneasc, /51>. /1. Sperania :ugeniu. ,rincipii fundamentale de filosofie #uridic!. * Cluj& :ditura Institutul de %rte Brafice %rdealul, /53>. /0. Jlimrescu %lexandru. Eratat de enciclopedia dreptului. * 2ucureti& :ditura '!$I8% ':E, /555. />. Jecc#io Biorgio del. Decii de filosofie #uridic!. * 2ucureti& :ditura 8;J%, /55..

    /7. uY]UT]]V m.m. P<.07; A310<0A33 96:7:.* kPfUL-]L]djd^, /55.. /01 /.. -./010234 5360708 96:70708 5;<13. ]-/3 /05:r. * SNTUVP& SXTYZ, /555. /5. \]^]YZ \.K._. @310<0A34 96:7:. * SNTUVP, /55-. 2-. \jTT]dYZ . 023hS<W3S 3<<1S[07:.34. j:6/Sa3:.<W3S 6:a5;p1S.34. j63a3< S7609S8<W3r .:cW 3 /6:.<dS.[S./:1t.:4 A310<0A34. @310<0A34 W:W </602:4 .:cW:. * SMfTU, 2---. 2/. zPLUNV K.{. `SA0653607:..:4 0QR35 4a;W07S[S.3S5 1023W: 3 b63<96c[S.d34. - sr]TTP, /5/3. 22. i]fMf K.p. Z01.0S <0Q6:.3S <0h3.S.38. R. 33. 23. ijdZ] k.l. VS50W63/. * i]fMf^dPr, /57-. 21. SMQPYNVTUM p.K. PhS6W3 A310<0A33 96:7:. e.1 * RNOTU, /5/1. 20. SNfL]TUZ] c. oaQ6:..;S 9603a7S[S.34. * SNTUVP, /550. 2>. m]dT]Tnfo K.k. j0.dS9d34 26:q[:.<W08 <0Q</7S..0</3. - ,, kNV]LTUN] ^NTjrPdTLVN M hdPVN, ~ /-, /5.5. 27. m]dT]Tnfo K.k. Z6:70 3 a:W0.. * SNTUVP, /5.3. 2.. m]dT]Tnfo K.k. Z6:70 3 a:W0.? 3r 6:a13hS.3S 3 <00/.0pS.3S. ,,KNhdNTX }MYNTN}MM, ~ 0, /5... 25. m]dT]Tnfo K.k. Z60[01qS.3S 3</0633? 0/ <0d3:13a5: W d37313a5c. - ,, KNhdNTX }MYNTN}MM, ~ 1, /553. 3-. m]dT]Tnfo K.k. `:a13hS.3S 3 <00/.0pS.3S 96:7: 3 a:W0.: W:W 5Sq[3<d3913.:6.:4 960Q1S5:. - TT 0960<; A310<0A33 96:7:$ m$ 1m>3. 31. uS6<S<4.d .y. @310<0A34 96:7:. & 0<W7:? oa[:/S1t</70 uP`-$ 2nnn. 32. u072060[dS7 Z.o. j63a3< <076S5S..020 96:70<0a.:.34. 7S[S.3S 7 A310<0A3b 96:7:. - 0<W7:$ 1mmf. 33. P<.07.;S a:[:h3 .:cW3 <07S/<W020 <0d3:13</3hS<W020 96:7:. & 0<W7:$ 1m3k. 3K. `c<<W:4 A310<0A34 96:7:? A310<0A34 7S6; 3 .6:7</7S..0</3. & y:.W/-ZS/S6Qc62$ 1mm>. 3]. `c<<0 .-. e6:W/:/;. & 0<W7:$ 1mfm. 3f. y:7:1t<W38 .-. P<.07; A310<0A33 96:7: 7 .:ch.05 3[S:13a5S. :6Qc62<W:4 pW01: 96:7:? j02S.$ u:/069. /:551S6 3 [6. & 0<W7:$ 1mnk. 3>. gS/7S6.3. .-. y076S5S..;S W0.dS9d33 S</S</7S..020 96:7:. & 0<W7:$ 1mkk. 3k. S6pS.S73h i.@. PQR:4 /S0634 96:7:. & 0<W7:$ 1m1n. 3m. /:551S6 `. w0a48</70 3 96:70 < /0hW3 a6S.34 5:/S63:13</3hS<W020 90.35:.34 3</0633. & y:.W/-ZS/S6Qc62$ 1kmm. 1]] -7(1S1-7A D.8+3;(;7 Curs de prelegeri Autor? Constantin Dozo anu Xun de tipar nm.nm.nk. Formatul Gartiei fn'kK 1T1f. Uartie ofset. Eipar JB%O Eira#ul >] e'. Coli de tipar m$>] Comanda nr. k1 &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

    l.E.+.$ 2nnK$ CGiin!u$ bd. tefan cel +are$ 1fk. %ecia Jedactare i Iditare a l.E.+. 2nfk$CGiin!u$ str. %tudenilor$ mTm. 1]f 1]> l"BMIJ%BEAEIA EIU"BC A +OD=OMIB -7(1S1-7A D.8+3;(;7 Curs de prelegeri !%i:inu <==>

    S-ar putea să vă placă și