PORTOFOLIU

LA
STUDII
SOCIALE
CRASSAS ANDREI
ALEXANDRU

1
1.Non-violența ca nesupunere civica și alte moduri de a învinge pe cel puternic

Legile sunt facute de oameni pentru oameni si prin urmare oamenii pot
gresi. Rostul nesupunerii civice este acela de a da libertatea unui om de a
nu considera dreapta o lege si de a-si asuma urmarile.

Nesupunerea civică se definește ca fiind o acțiune sau mișcare în masă, fără acte de
violență, manifestată împotriva deciziilor puterii de stat, care sunt considerate nelegale sau
potrivnice interesului comun.
Nesupunerea civică este modalitatea specifică a protestului atât în statele de drept cât și în
cele care nu au o democrație dezvoltată.

Mai detaliat, prin nesupunere civica intelegem:

 o incalcare de reguli: actele de nesupunere civica sunt acte ilegale. Asta inseamna
ca pentru a fi considerate ca atare trebuie sa incalce norme in vigoare, decizii sau
politici ale guvernului care sunt obligatorii; adica trebuie sa fie contrare dreptului
pozitiv. Legile la care ne referim nu au doar caracter statal, ele putând fi emise și de
organe subsidiare ale statului, ca de ex. universitațile. Actele de nesupunere civica pot
sa fie active sau pasive. Vor fi active cand violeaza o interdicție legala; adica atunci
cand legea interzice sa se faca ceva anume si se face tocmai ceea ce e interzis. Vor fi
pasive cand legea ordona sa se faca ceva si se omite sa se faca ceea ce e impus.
 o incalcare care trebuie sa fie publica: actele de nesupunere civica au ca scop sa
atinga sfera opiniei publice. Cu intentia de a pune in discutie o decizie a guvernului
(sau a unei institutii a statului), e necesar ca opinia publica sa aiba o cunoaștere a
argumentelor susținute de dizidenți.
 o incalcare care trebuie sa fie non-violenta: aceasta cerința e aspectul cel mai
polemic datorita pluralitații de concepte de violența explicate in diferite teorii. In
cazurile in care se exercita violența, pentru a face o evaluare trebuie sa se ia in
considerare subiecții, contextul general și intențiiile. Conceptele de forța și violența pot
fi extinse astfel incât orice act de constrângere ar fi o violența sau pot fi limitate pâna
la a considera violența doar forța fizica. In orice caz limita violenței trebuie sa fie ne-
lezarea integritații fizice și psihice a manifestanților și a observatorilor.
 o incalcare simbolica, voluntara și conștienta. Simbolica pentru ca actele se
intemeiaza pe constituție și principiile constituționale. Voluntare pentru ca cel ce
acționeaza a voit sa savârșeasca respectiva acțiune. Conștienta pentru ca pune in
discuție constituționalitatea legii in temeiul convingerilor sale politico-morale.
Nesupusul civic trebuie sa fie convins ca acțiunea sa e justa și corecta. E important ca
el sa fie conștient de ilegalitatea actului pe care il savârșește și de posibilitatea de a fi
tras la raspundere pentru el.
 al carei scop este invalidarea unei legi, a unui program sau a unei politici a
guvernului. Specifica pentru actele de nesupunere civica fața de alte forme de
nesupunere la drept este intența de a apara in fata opiniei publice Constituția și
principiile ei fundamentale. De aceea nesupusul incearca sa argumenteze public in
legatura cu nelegitimitatea, nedreptatea sau neconstitutionalitatea deciziei care face
obiectul protestului.

2
2.Dați exempe de nesupuere civică pe care le cunoașteți de la istorie.

Formele cele mai frecvente de nesupunere civică:

 Refuzul de a plăti impozitele și taxele
 Greva prin ședere
 Blocarea căilor de acces (în apropierea unor obiective importante militare, economice,
etc)
 Ocuparea unor spații sau instituții publice (aeroporturi, etc.)
 Perturbarea evenimentelor organizate de instituțiile administrative
 Neexecutarea legilor, ordinelor administrative
 Nesocotirea instituțiilor și a administrației publice și înființarea altelor noi în locul
acestora

Câteva exemple celebre de nesupunere civică sunt:

 mișcarea de eliberare națională indiană (condusă de Mahatma Gandhi),
 protestele împotriva războiului din Vietnam ce au zguduit Statele Unite ale Americii,
 protestele anticoruptie din Romania 2017- 2018.
Alte exemple:
 aruncatul cu vopsea pe hainele de blană și piele (atribuit în general PETA),
 lanțurile umane cu care se blochează accesul în instituții,
 flash mob-urile (adunări spontane simbolice),
 eliberarea prin efracție a animalelor din laboratoare etc.
Tot nesupunere civică reprezintă orice refuz de a îndeplini o obligație legală pe care cetățenii
o consideră dăunătoare.

3.Analizați exemplele din perspectiva sacrificiului personal pe care îl implică.

Oamenii sunt indignați de situația în care a ajuns România. După ore de dezbateri, am ajuns
la o întrebare căreia nu i-am dat niciunul de capăt. Până unde ne sacrificăm? De ce, deși
gândim la fel, deși ne deranjează până la detestare această clasă politică care ne conduce
acum, nu suntem capabili de sacrificii totale ca să luptăm cu ea? De ce părerile noastre
coincid, dar doar până ajungem la punctul acela sensibil, care se numește sacrificiu
personal?

Sacrificăm ceva atunci când știm că ceea ce obținem ne va aduce mai mult decât ceea ce
lăsăm în urmă. A sacrifica ceva înseamnă a renaște din propria cenușă mai puternic și mai
pregătit pentru ceea ce urmează.

4.Morala povestirii ”Țara orbilor” de Wells.

Wells a scris despre pierderea vederii in "Tara orbilor", care considera vazul nu un simplu
simt, ci un dar al divinitatii, iar eroul sau clarvazator ajuns in tara cu pricina refuza sa renunte
chiar si la o parte a darului sau, desi cunoaste bine proverbul la care face aluzie titlul.

3
5.Puțini își dau seama cât de dificil este ă devii un lider autentic. Numai banii sau
autoritatea nu fac dintr-un om un lider.
”Nu vă promit decât lacrimi, muncă, sânge, sudoare”

Într-adevăr, banii te pot ajuta să devii un lider, dar pentru a fi unul authentic, trebuie sa ai
multe calități și anume:
 putere de concentrare,
 încredere,
 integritate,
 inspirație,
 pasiune,
 fermitate,
 putere de analiză,
 perseverență,
 intuitie,
 comunicarea,
 empatia,
 puterea de a ierta, etc.
A fi un lider autentic presupune ca pe lângă preocuparea constantă a sinelui, să incluzi în
prioritățile tale și nevoile celorlalți. Un lider autentic are în vedere binele tuturor persoanelor
pe care le coordonează. El nu va fi motivat de bunăstarea propriei persoane, ci de beneficiile
aduse pe termen lung oamenilor din jurul sau.

6.Identificați o problemă controversată din societatea noastră.

Exprimați-vă punctul de vedere personal și propuneți soluția pentru rezolvarea ei.

Una dintre problemele controversate ale societății noaste o reprezintă modificările aduse la
Codul Penal. Prin aceste modificări se favorizează faptele comise de demnitari și functionar
publici și sunt de natură să încurajeze absolut toate infracțiunile din Codul Penal.

Codul Penal este emis de către Parlamentul țării. Personal cred, că pentru rezolvarea
problemelor apărute ca urmare a modificărilor aduse de Codul penal, ar trebui ca în
Parlamentul României să fie lideri autentici cu calitățile de mai sus și nu demnitari corupți,
care fac abuzuri, traffic de influență, etc. Cred că în România sunt oameni demni și capabili
sa conducă aceasta țară minuntă, însă, din păcate, nu ajung acolo sus.

7.Compuneți 3 slogane cu impact emoțional cu putere de convingere cu rol de mesaje

emoționale pentru societatea noastră.

”Numai împreună putem dezvolta o societate mai bună!”

”Crede în tine, numai așa poți schimba viitorul!”

”Învață, fii educat, asta va schimba lumea!”

4
8.Comentați ideea și exemplificați ideea de mai jos:

”Democrația e evolutivă, nu stat. Ea cere cooperare, compromis, toleranță din par

tea tuturor cetățenilor. Funcționarea unei democrații nu este ușor de realizat, ci greu.”

Într-o democraţie, poporul este suveran – el reprezintă forma cea mai înaltă de autoritate
politică. Într-o democraţie, rolul cheie al cetăţenilor este să participe la viaţa publică.
Evoluția democrației permite tuturor să dezvolte o cetățenie creativă, stimulând apariția unor
noi forme sociale care să reflecte aspirațiile individuale și colective la un moment dat.
rin urmare, democrația evoluționistă pune dreptul la experimente în centrul său.

Pentru a realiza reforme, nu așteaptă o majoritate să apară la nivel național, iar

reprezentanții poporului să adopte o lege. Un astfel de proces ucide inițiativa cetățeanului, se
dovedește a fi prea greu și prea lent.

Într-o democrație, reforma și inovația trebuie să se poată modela în cazul în care apar ca un
proiect.

O astfel de abordare implică revizuirea noțiunilor de guvernare unitară și un serviciu public

uniform.