Mihai Eminescu, Noaptea…

1.a se face foc si para; a-si lua un foc de pe inima

2. Rolul cratimei in structura „Pe-ai mei ochi inchisi ca somnul si pe fruntea-mi in mijloc” este
acela de a marca pronuntia legata a celor doua parti de vorbire diferite (prepozitia si articolul
posesiv, respectiv substantivul si adjectivul posesiv), pentru a conserva masura versurilor.
3. Ideea fratelui tau a facut lumina in gandurile colegilor.
Mihnea a fost mereu fruntea clasei, dar niciodata nu-i erau recunoscute meritele.
4. teme/ motive : iubirea, noaptea;
5. „ Noaptea potolit si vanat arde focul in camin;”
„ Lumanarea-i stinsa-n casa somnu-i cald, molatic, lin.”
6. Tabloul iubirii este constituit in jurul atmosferei de liniste, de visare, metafora „mintea
imi adoarme” sugerand linistea profunda si siguranta pe care le ofera acest cadru indragostitilor.
De asemenea, somnul este cel care creeaza o lume aparte, in care exteriorul nu mai are nicio
importanta, comparatia „ochii mei inchisi ca somnul” demonstrand delimitarea acestui spatiu de
cel real, de cotidian.
7. Viziunea romantica a acestei poezii se realizeaza atat prin temele si motivele sale
(visul,somnul, iubirea si meditatia nocturna), exploatandu-se zona subconstientului si visului,
considerat a fi mai consistent decat realul, cat si prin prezenta numeroaselor figuri de stil cu rol
de a accentua ideea iubirii absolute desfasurata intr-un cadru propice („potolit…arde focul”,
„somnu-i cald, molatic,lin”).
8. Motivul central al poeziei este evidentiat inca din titlu, simbolizand spatiul romantic de
implinire, de desfasurare a iubirii absolute, aceasta nascandu-se din starea de contemplatie si de
visare, in cadrul nocturn. Sentimentul dominant este cel de liniste si chiar o usoara moleseala
(„somnu-i cald, molatic, lin”), iubirea fiind incununata de puritatea iubitei („alba ca zapada
iernii”) intr-un momentul propice visarii, al caderii intr-o stare meditativa: noaptea.
9. Spatiul interior descris in prima strofa a poeziei este unul intim, fiind surprinse detalii sugestive
prin intermediul imaginilor vizuale („arde focul in camin”, „Dintr-un colt pe-o sofa rosa”,
„Lumanarea-i stinsa in casa”). Epitetul dublu „potolit si vanat arde focul”, pe langa sugestia
cromatica subliniaza si atmosfera calda, reconfortanta a odaii. Urmarind cu privirea jocul linistitor
al focului din camin, se realizeaza in mod natural trecerea spre o stare placuta de somnolenta,
calificata de trei epitete („somnu-i cald, molatic, lin”). In aceasta atmosfera, pe care nimic nu
pare s-o poata leza, ratiunea lasa locul starii de reverie („mintea imi adoarme” - metafora).

Tema iubirii este cea mai des intalnita tema in literatura lumii, cu atat mai mult in poezia lirica
Eminescu selecteaza din natura anumite elemente pe care le foloseste in poezia iubirii: elemente
cosmice (cum sunt stelele, luceferii si luna); noaptea, care creaza o atmosfera misterioasa.
Figura femeii iubite…..
Mihai Eminescu, Departe sunt de tine

1. clipa = moment, vreme; etern = vesnic, nemuritor.

2. Cratima din structura ,,aducerile-aminte” aflata in versul,,Aducerile-aminte pe suflet cad in
picuri” marcheaza grafic rostirea impreuna/legata a celor doua cuvinte pronuntate fara pauza,
intrand in alcatuirea unei locutiuni substantivale. Sub raport prozodic influenteaza masura si
ritmul versului.
3. Pentru el focul inimii e mai puternic decat ratiunea.
Ochii sufletului iti arata adevarata fata a omului.
4. ,,Cu ochii mari in lacrimi, cu maini subtiri si reci”; ,,Si parc-ai vrea a-mi spune cevaapoi suspini”
5. Teme/motive: viata lipsita de noroc, visul/ reveria, moartea, amintirea
6. Comparatia ,,batran ca iarna” are rolul de a evidentia motivul imbatranirii iremediabile.
Substantivul ,,iarna” evoca ideea de singuratate, neliniste, tristete, aspectul de pustietate, lipsit
de viata, fiind asociata cu varsta celui care se simte ,,batran” din pricina departarii de iubita.
7. Ultimele patru versuri incep cu exclamatia retorica ,,O! glasul amintirii ramaie pururi mut”,
aducand in prim-plan tema iubirii care mai traieste doar prin puterea amintirii, inteleasa ca
amestec intre fericire si nefericire. Folosirea verbului la conjunctiv prezent, „ramaie” fara
conjunctia ,,sa” indica dorinta de respingere a ,,glasului amintirii”. Antitezele norocul (,,norocul ce-
o clipa l-am avut”)-nenorocul (,,viata-mi lipsita de noroc”), amintirea (,,aducerile-aminte pe suflet
cad in picuri”)-uitarea(,,sa uit pe veci”) evidentiaza trecutul ce sta sub semnul norocului de-o clipa
si prezentul visarii, pus sub semnul regretului, melancoliei, dorintei de uitare. Alternanta
prezent/trecut scoate in evidenta efectele transformatoare ale iubirii. Amintirea e
modalitatea de eternizare a iubirii, metafora ,,glasul iubirii”, sugereaza departarea fiintei de
realitate. In aceste versuri apare motivul imbatranirii iremediabile suferite odata cu
pierderea iubirii, epitetele ,,batran si singur”, reprezinta un final melancolic si dramatic.

Trairile eului liric sunt contradictorii, limita expresiva a situarii intre vis/iluzie si realitate, dorinta si
implinirea acesteia creand la nivelul textului o expresivitate deosebita.
8. Titlul ,,Departe sunt de tine” evidentiaza tema iubirii eterne, care traieste prin puterea amintirii.
Adverbul „departe” are dubla perspectiva, atat locativa cat si temporala, avand rolul de a
sublinia distantarea in timp si in spatiu a fiintei iubite. Trairile eului liric sunt contradictorii,
bazate pe relatia atractie-respingere. Intreaga poezie este o confesiune lirica realizata pe
baza relatiilor antitetice: vis/reverie-realitate, odinioara/altadata-prezentul clipei, noroc-
nenoroc, amintire-uitare. Folosirea verbelor la viitor ,,vei fi murit” proiecteaza sentimentul
iubirii in eternitate, un final melancolic si dramatic. Prezentul visarii este pus sub semnul
regretului, al melancoliei, dar si al dorintei de uitare, al refuzului asumarii unei realitati
banale. Trecutul este pus sub semnul norocului de-o clipa.
9. Trasaturi romantice ale poeziei: imaginatia este principiul fundamental de creatiei; antitezele
romantice, generatoare de melancolie: norocul-nenorocul, amintirea-uitarea; cultivarea emotiei si
a sentimentului; universul ideatic al poeziei dezvolta o gama variata de trairi si de emotii
valorificate prin imagini artistice: ,,singur langa foc”, „vantul loveste in feresti”.
Poezia Departe sunt de tine este o poezie de dragoste, deci tema poeziei este tema iubirii, de
astă-dată, însă, o iubire tulburată, atinsă de trecerea ireversibilă a timpului

Prin urmare ipostaza iubirii surprinsă în poezie este aceea de despărire de persoana iubită,
de însingurare, de retragere în sine i retrăire a trecutului prin intermediul amintirilor. Ideea
poeziei este aceea că poetul s-a înstrăinat de iubita sa, s-aîndepărtat de ea, iar poetul ne
transmite sentimentele sale de tristee, regret, dezamăgire, nostalgie, însingurare, în mod direct,
prin intermediul eului lirici cu ajutorul procedeelor de expresivitate artistică: figuri de stil,
imagini artistice, elemente de prozodie, sintaxa propoziiei i a frazei, limbaj, cu precădere figurat
(este utilizat sensul figurat al cuvintelor, îndeosebi).

Poetul utilizează puine mijloace artistice, simple, dar deosebit de expresive: epitete – ”duioaselor
poveti”, ”ochi mari, mâni subiri i reci”, ”sărmanele viei”, metafore – ”aducerile-aminte pe suflet cad
în picuri”, ”averea-mi de amor i frumusei”, ”în sărutări unim noi sărmanele viei…”, personificări:
”cu degetele-i vântul lovete în fereti”, care este i o imagine auditivă, ”duioaselor poveti”, ”glasul
amintirii”, comparaii ”că sunt bătrân ca iarna”, inversiuni – ”sărmanele viei”, ”trecutele nimicuri”,
”prin ceată parcă treci”, imagini vizuale: ”singur lângă foc”, ”dinainte-mi prin ceată parcă treci”, ”cu
ochii mari în lacrimi, cu mâni subiri i reci”, imagini auditive: ”glasul amintirii rămâne pururi mut”, ”i
parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini” etc