Aglae Tulea este "baba absoluta, fara cusur in rau", asa cum o caracterizeaza Weissmann, este

sora lui Costache Giurgiuveanu, mama a trei copii, Olimpia, Aurica, Titi si sotia lui Simion
Tuiea.
Portretul fizic este detaliat si are semnificatii indirecte pentru portretul moral, fiind conturat in
mod direct, tot prin ochii lui Felix, in ipostaza de personaj-martor: "cu parul negru pieptanat
bine intr-o coafura japoneza", cu fata "galbicioasa", cu "buzele subtiri", cu nasul incovoiat,
obrajii brazdati de cute adanci sugereaza, indirect, ura si venin, invidie si artag. Ochii bulbucati
ca ai lui mos Costache, ilustreaza faptul ca George Calinescu utilizeaza ca procedeu artistic de
caracterizare si elemental genetic.
Gesturile, mimica, limbajul si intreg comportamentul, evidentiaza, indirect, o femeie proasta,
acra si vulgara, limitata in gandire si, ca toti membrii familiei Tulea, lipsita total de fantezie si de
capacitate creativa.
Lacoma si obsedata de averea lui Costache, are un singur scop, pe care nu si-l implineste:
realizarea copiilor ei. Marginita, odioasa, meschina, inveninata impotriva Otiliei, Aglae se opune
cu tarie incercarii fratelui ei de a infia fata, amenintand licentios: "Cat traiesc eu, niciodata. Doar
mai sunt legi in tara asta, mai sunt tribunale. Il dau pe mana parchetului pe Costache, asta-i fac.
L-a ametit stricata asta. Cine stie ce-o fi intre ei".
Relatiile cu celelalte personaje difera in functie de interesele Aglaei, pe care insa nu este in
stare sa si le duca la indeplinire, dar scot in relief, in mod indirect, trasaturile definitorii ale
eroinei.

Dragostea pentru copiii ei n-o umanizeaza, deoarece este incapabila sa perceapa corect
problemele lor, amplificandu-le defectele si neputintele. Este autoritara cu Titi si Aurica,
indiferenta fata de Olimpia, iar pe Simion il ignora cu desavarsire, el reprezentand
numai pensia si banii pe care ii foloseste cu sentimentul ca i se cuvin, ca sunt ai ei.
Dispretuieste orice preocupare intelectuala, considerand ca prea multa carte strica mintile
oamenilor, de aceea il intelege pe Titi, caruia-i curge sange din nas de prea multa invatatura, desi
acesta implinise 22 de ani si ramasese repetent mereu, nereusind sa termine liceul. Proasta si
rautacioasa, greseste profund in metodele de educatie, pe Titi il trimite sa se legene ca sa se
linisteasca, amplificandu-i astfel boala psihica, iar pe Aurica o indeamna sa-si gaseasca un barbat
si sa se marite, iubirea neintrand in calculele sale. Pe sotul ei, desi bolnav, il dispretuieste, il
ignora si il abandoneaza intr-un ospiciu, fiind total lipsita de sentimente umane. Autoritara si
plina de venin fata de toata lumea, anihileaza personalitatea copiilor ei, pe care nu-i intelege.si
care esueaza lamentabil: Olimpia e parasita de Stanica, Titi cade tot mai mult in mania
"leganatului", iar Aurica ramane fata batrana.
Invidioasa si rea, o uraste profund pe Otilia, pe care o dispretuieste pentru ca e "orfana", o
jigneste fara jena, spunandu-i "strieata" si "dezmatata", dand-o drept exemplu negativ Auricai.
Fratele ei, Costache Giurgiuveanu, inseamna pentru Aglae numai averea pe care spera s-o
mosteneasca, fara s-o intereseze deloc persoana lui. Atunci cand face atacul cerebral, Aglae se
opune sa cheme un medic, deoarece tot moare, ce sa mai cheltuiasca bani.
Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirectd a Aglaei, care
evidentiaza trasaturi tipice ale personajului realist. Zgarcita si rapace, avida de bani si de avere,
ea sfarseste prin a mosteni o casa veche si darapanata, fiind inselata de Stanica si de Costache,
desi instalase in casa fratelui ei un adevarat cartier general, organizase un asediu militar, astfel ca
nimeni sa nu poata scoate nimic din casa, suspectand pe oricine, devenind ridicola si cazand ea
insasi in tesatura propriilor intrigi: "Olimpia, si tu Aurica, sa fiti cu ochii in patru, sa nu ia cineva
vreo hartie, vreun lucru, niciun cap de ata, aici eu raspund, ca unica ruda mai de aproape".
Aglae se contureaza direct din opiniile altor personaje, rautatea structurala si invidia
inveninata fiind principalele trasaturi reflectate in constiirita celorlalti. Otilia spune ca este o
"vipera", iar Weissmann o numeste "baba absoluta, fara cusur in rau". Stanica este uimit de
rautatea soacra-si, "scarboasa femeie" si "veninoasa", iar atunci cand cheama doctorul pentru
Simion si Aglae se tocmeste cu el, acesta constata cu dispret: "Aglae, soacra-mea, e o vrajitoare,
n-are inima nici de un gram. Ii moare barbatul si se tocmeste cu doctorul si e plina de bani".
Aglae Tulea este un personaj grotesc, prin faptul ca nu are nicio trasatura pozitiva, chiar
calitatea de mama iubitoare este daunatoare si distructiva pentru copii.
Simion Tulea este sotul Aglaei si tatal celor trei copii, Olimpia, Aurica si Titi. Fost mecanic,
acum pensionar, devine senil si apatic, evoluand treptat spre nebunie, proces care ilustreaza
naturalismul, ca formula estetica a modernismului. Starea lui se manifesta prin crize de
melancolie sau, dimpotriva, de agitatie, devine obsedat de mancare, se crede Iisus Hristos,
lucreaza la gherghef fete pentru perne decorative, picteaza tablouri, copiind carti postale
ilustrate. Toate acestea o lasa total indiferenta pe sotia lui, pe care o interesau numai banii, asa
cum noteaza naratorui omniscient: "Aglae avea destula avere, stransa din chiar banii lui Simion,
privat sistematic de orice placeri".
PortretuI fizic este conturat in mod direct prin ochii lui Felix, inca de lainceputul romanului.
Simion Tulea este "un barbat in varsta, cu papuci verzi in picioare si cu o broboada pe umeri", cu
mustati "pleostite si un mic smoc de barba". Marginalizat de toata familia sa, Simion statea retras
pe o canapea si "broda cu lana de felurite culori o bucata de etamina, intinsa pe un mic gherghef.
Intamplarile, faptele si comportamentul personajului creioneaza, indirect, o personalitate
labila si ignorata de intreaga familie. Simion se imbolnaveste, "slabea vazand cu ochii", desi
mananca incontinuu ca sa faca muschi, pe care-i arata cu mandrie la toata lumea, devenind
ridicol, deoarece era numai piele si os.
Opinia celorlalte personaje constituie un alt procedeu indirect de caracterizare a lui Simion
Tulea. Stanica aduce un prieten doctor, nu prea indemanatic, care-i prescrie un regim alimentar,
declarand ca nu e nimic grav, iar Aglae ii reproseaza ca e ipohondru si ca se preface. Felix isi da
seama ca batranul nu mai e in toate mintile, pentru ca isi scotea afara rufaria si se plangea ca
dusmanii vor sa-i omoare hainele. Simion este din ce in ce mai bolnav, "cu fata supta si cu parul
foarte albit, avea o privire fanatica, de-o fixitate suparatoare". Se credea Iisus, "purtatorul
cuvantului dumnezeiesc" si spunea ca tocmai a inviat: "Ieri am inviat". Nu are responsabilitate,
nu constientizeaza statutul de tata si nici nu-si iubeste copiii, iar pe Olimpia nu o recunoaste
drept fiica lui. Destinul sau este tragic, el innebuneste, este internat cu ajutorul lui Weissmann
intr-un ospiciu, unde este abandonat si uitat de intreaga familie.
Aurica Tulea este fiica cea mica a Aglaei, conturata in antiteza cu feminitatea si delicatetea
Otiliei, supusa de la inceput si pana la sfeirsit unui automatism psihologic si intruchipeaza tipul
fetei batrane.
La sosirea sa in casa Giurgiuveanu, Felix, in ipostaza de personaj-martor, vede "o fata cam de
treizeci de ani, cu ochii proeminenti ca si ai Aglaei, fata prelunga, sfarsind intr-o barbie ca un ac,
cu tample mari incercuite de doua siruri de-cozi impletite", aratand mult mai in varsta, deoarece
este fardata strident, are trupul slab si uscat, parul rarit. De remarcat este elementul genetic, prin
care se sugereaza, indirect, faptul ca trasaturile fizice accentueaza asemanarea Auricai cu Aglae
si din punct de vedere moral, reliefand rautatea si firea veninoasa care definesc ambele
personaje. Acest procedeu este propriu naturalismului, component al formulei estetice moderne,
prin devierea psihologica a unor personaje, proces motivat prin factorul ereditar, care se
manifesta si la Titi Tulea.
Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a Auricai, care
evidentiaza trasaturi tipice ale personajului realist. Avida dupa barbati, este obsedata de maritis
si vede in oricine un posibil pretendent, fara sa ia in considerare dragostea, sentiment
indestructibil intr-o casnicie. Insistentele ei insinuoase, comportamentul agasant de "fata
cuminte" pun pe fuga toti barbatii. Este "indragostita" din principiu, luand in calcul orice barbat
aflat in preajma: pe Felix il pandeste si-l hartuieste, de aceea tanarul " fugi pe poarta repede, in
oras, cand simti ca se iveste Aurica prin fund"; pe Pascalopol, pe care nu-l intelege in dragostea
lui pentru Otilia ("ce-o fi vazand Pascalopol la Otilia?"); pe evreul Weissmann, pe care l-ar vrea
de barbat chiar daca el este de alta religie. Cand Titi se insoara dintr-o pura intamplare, ea o
invidiaza pe Ana si exclama impresionata: "Ce fericiti trebuie sa fiti!".
Rautatea si ura ei se indreapta tot asupra Otiliei, despre care crede, ca si mama sa, ca stie sa se
agate de gatul barbatilor. Invidia ii intuneca judecata in asemenea grad, meat se lanseaza in
aprecieri defaimatoare, debiteaza invective, devenind nesuferita si artagoasa. Cand Otilia era mai
mica, Aurica se duce la ea la scoala si, intrebata fiind daca o cauta pe verisoara ei, ea raspunde
mieros: "Mda, [...] dar nu mi-e verisoara. E o fata pe care o crestem din mila. Numai de-ar
invata."
Lipsita de farmec, generozitate, noblete, delicatetc si sensibilitate, ea seamana cu Aglae, fiind
acra, rea, uracioasa si antipatica.
Cocheteaza disperata cu Weissmann, dar atunci cand face aluzii la o eventuala casatorie,
tanarul se sperie si pleaca repede. Dandu-si seama de diagnostic, Felix constata profesional:
"Trece printr-o criza sexuala. Trebuie neaparat sa profeseze amorul liber". Dupa un nou esec in
cucerirea unui barbat, Aurica "fu prada unei nebunii mute, calme. Apoi capata o fizionomie
desperata, patetica, [...] se vopsi si mai violent pe fata si-si incepu turneele pe Calea Victoriei".
Plimbarile Auricai pe Calea Victoriei, in goana dupa barbati, devin din ce in ce mai dese si
mai rapide, adevarate raiduri, ceea ce denota, indirect, disperarea nestapanita, obsesia, stari ce-i
modifica vizibil fizionomia. Felix observa ca Aurica se schimba "in chip sinistru", imbatraiiea de
timpuriu, iar toate fardurile ei nu puteau ascunde asemanarea cu maica-sa. "Parul i se facea
moale, mort, ca de peruca, grasimea ti reconstituia prematur masca senila a Aglaei". Ca
procedeu artistic de caracterizare indirecta, elementul genetic este sugestiv pentru descendenta
nociva a eroinei. Pascalopol este singurul care are indrazneala sa-i spuna adevarul despre
insuccesul ei la barbati, dar Aurica nu intelege nimic din sfatul mosterului: "In genere, omul
preocupat prea mult de problema succesului nu izbuteste. Barbatilor le plac femeile care nu
umbla dupa ei, nepasatoare. Cand o mama face prea multa valva cu intentia de a marita o fata,
rateaza chestia, fiindca pretendentii se sperie." Ea ramane nemaritata si realizeaza, instinctiv,
drama pe care o traieste din cauza unei mame posesive si autoritare, care-i ingradise libertatea de
gandire si de actiune. Cand Otilia, generoasa, ii daruieste planul, ea izbucneste intr-o efuziune
sentimentala
sincera: "Totdeauna te-am iubit pe tine, ca ai fost sincera si n-am aprobat-o pe mama. [...] Te
fericesc in fond, ca esti libera si poti sa faci ce vrei. Daca n-aveam eu familia pe cap, azi eram
fericita.
Titi Tulea - tipul retardatului, este mezinul familiei Tulea, un tanar neputincios, incapabil de a
gandi ceva creativ.
Descrierea detaliata a infatisarii lui Titi este facuta de Felix, ca personaj-martor, cu prilejul
primei sale vizite la familia Tulea. Tanarul era "mai in varsta decat Felix cu cativa ani", avea "o
usoara mustata si barbia despicata in doua", semanand cu Simion la barbisonul abia schitat de
cateva tuleie, reiesind de aici elementul genetic ca procedeu artistic de caracterizare indirecta,
prin care se sugereaza labilitatea psihica a personajului.
Mediul ambiant, ca procedeu artistic de caracterizare indirecta, evidentiaza trasaturi tipice
ale personajului realist. Titi este dominat de automatisme, ca si tatal sau, copiaza note muzicale
si carti postale, nu este in stare sa invete si ramane repetent de mai multe ori, fiind nevoit sa
abandoneze scoala. Este incurajat de mama sa, Aglae, in manifestarile psihice, cand, aflat in
criza, se leagana ore in sir. Il mosteneste ereditar pe tatal sau, Simion Tulea, devenind treptat la
fel de apatic si dezinteresat de tot ce se petrece in jurul lui, fiind previzibila evolutia sa spre
dementa senila. Acest procedeu este propriu naturalismului, argument ce vine in sprijinul
fornmlei estetice moderne, avand ca nucleu devierea psihologica a unor personaje. Titi se tulbura
erotic, devenind irascibil in preajma femeilor si, lipsit total de personalitatc, li cere sfatul si o
asculta pe Aglae chiar in relatiile amoroase, aceasta dirijandu-i intreaga viata, ca autoritatea
suprema cu care tanarul ii ameninta pe toti cei care-l supara: "Va spun la mama!"
Olimpia Tulea (Ratiu) este fata cea mare a familiei Tulea si sotia lui Stanica Ratiu.
Portretul fizic evidentiaza elementul genetic in descendenta masculina si sugereaza, ca
procedeu artistic de caracterizare indirecta, firea placida a femeii: "Olimpia semana in chip
izbitor cu Simion si cu Titi, avand barbia despicata la fel, in doua, in chip suparator pentru o
femeie. Era maslinie la fata si cam planturoasa, si cativa peri ii conturau o usoara mustata.
Sprancenele, ca si la Titi, erau imbinate viguros deasupra nasului".
Tehnica detaliului releva caracterul eroinei, care vorbea "moale sententios si cu o mare
convictiune (convingere - n.n.)". Placida si lenesa, Olimpia nu are energia de a se lupta pentru
zestrea pe care i-o promisese Simion si de aceea Stanica nu voia sa se casatoreasca legal cu ea,
desi aveau un copil. Barbatul se enerveaza din cauza nepasarii Olimpiei si o caracterizeaza
direct ca "sta ca o dobitoaca, nu cere nimic, nu descopera nimic, o sa moara toti si n-o sa-i
ramana niciun ac".
Dupa ce se casatoresc, Olimpia si Stanica vin mereu la masa la Aglae, uitand cu desavarsire de
copilul care avea numai doua luni. Relu moare din cauza neglijentei si inconstientei Olimpiei,
care "primi lovitura cu mare calm, aproape ca o usurare". Iresponsabila si total lipsita de
sentimente materne, Olimpia este "nepasatoare, plictisita" la inmormantarea copilului si nici nu
se gandeste ca ar putea suporta ei cheltuielile.
Incapabila sa recepteze realitatea din cauza lenei structurale, nu-si da seama ce se-ntampla nici
atunci cand sotul ei o paraseste. Dupa ce Stanica fura banii lui Giugiuveanu si devine bogat,
constata ca Olimpia "il plictisea" si-i spune ca vrea sa se desparta de ea si "de jure". Ea isi
inchipuie "ca bate campii ca de obicei", asa ca, somnoroasa fiind, "casca lenesa si adormi adanc",
fara sa inteleaga ceva din discursul lui Stanica. In cele din urma, ea accepta sa divorteze si astfel
destinul ei se aliniaza aceluia al lui Titi si al Auricai.
Relatiile dintre membrii familiei Tulea sunt degradate, lipsite de sinceritate si de legaturi
afectuoase, asa cum remarca Felix: "Curioasa familie [...]. Niciunul nu are cea mai mica iubire
pentru ceialalt, toti se barfesc si se urasc".
In 1932, vorbind despre directia pe care trebuie sa o urmeze romanul romanesc, daca sa fie
balzacian, stendhalian, tolstoian sau proustian, George Calinescu argumenta ca "trebuie sa fim
cat mai originali, si ceea ce confera originalitate unui roman nu este metoda, ci realismul
fundamental, [...] literatura nu e in legatura cu psihologia, ci cu sufletul uman".