Felix Sima este personajul protagonist al romanului Enigma Otiliei de George Calinescu, dinamic i complex, participnd la aciune n calitate

de "martor si actor", precum spune autorul. Aceaste ipostaze narative constituie tehnici de caracterizare argumentative pentru care Felix este un personaj realist modern. Deschide romanul prin descrierea casei lui Costache Giurgiuveanu, privita in detaliu si il incheie cu aceeasi imagine a cladirii vazute din perspectiva eroziunii timpului. Romanul pune in central narativ al actiunii formarea personalitatii lui Felix, de aceea poate fi considerat un bildungsroman. Acesta reprezinta tipul intelectualului ambitios si in egala masura "tanarul indragostit, naiv, care ezita sa ia o decizie ferma si, astfel, isi pierde iubita." ( Gheorghe Glodeanu ) Felix este fiul doctorului Iosif Sima, de la Iasi, care murise si il lasase pe baiat in grija tutorelui Costache Giurgiuveanu, care ii administra mostenirea pana la varsta majoratului. Astfel, dupa terminarea liceului, timp in care locuise la internat, vine la Bucuresti spre a urma facultatea de medicina ca si tatal sau. Ca si mijloace de realizare ale personajului, acesta este caracterizat atat in mod direct cat si indirect. Multe din trasaturile acestuia sunt dezvaluite prin intermediul relatiei acestuia cu celelalte personaje ale romanului. Relatia dintre Felix si Otilia scoate la iveala "simtiri pana atunci latente" din interiorul tanarului, care se indragosteste de cea cu care impartaseste conditia de orfan. Dragostea lui Felix pentru Otilia este neschimbata, statornica, indiferent de gesturile fetei, iar asta arata faptul ca atunci cand vine vorba de iubire, este sensibil, timid, impulsiv, imatur si naiv. Scena din camera Otiliei il infatiseaza descoperind parca o lume noua, un taram al visului si a misterului feminitatii. Scena de la mosie este scena in care acesta incepe sa o cunoasca mai bine pe Otilia, si din care reiese ca ar face orice pentru aceasta, urmand -o oriunde s-ar duce. Totodata, este prima data cand constientizeaza sentimente de gelozie barbateasca, privindu-l pe Pascalopol ca pe un rival si este atat de innebunit de gesturile sale afectuoase incat atunci cand Otilia se joaca cu arme, "nu nota atat primejdia, cat imbratisarea lui Pascalopol". Scena ultimei nopti cu aceasta, respectiv disparitia ei il lasa la fel de derutat ca si comportamentul ei de pana atunci, si nu isi poate explica schimbarile bruste ale acesteia. Ultima scena, cea a intalnirii cu Pascalopol in tren, il tulbura pe Felix intrucat in momentul in care vede fotografia cu Otilia, realizeaza ca nu a cunoscut-o niciodata pe Otilia cu adevarat. Din relatia lui Felix cu Costache Giurgiuveanu reiese faptul ca protagonistul are o fire miloasa, intrucat acesta da dovada de grija si ingrijorare sincera fata de batran, chiar si in conditiile in care acesta refuza sa ii dea banii care i se cuvin. Relatia dintre Felix si Pascalopol consta in sentimente contradictorii, constand atat in gelozie cat si in simpatie. Stie ca Pascalopol concureaza pentr u inima Otiliei si ca ii poate oferi mai multe decat el, motiv pentru care il uraste, insa pentru faptul ca o sprijina in orice situatie si vrea sa o vada fericita, indiferent daca asta inseamna sa o lase impreuna cu el, il indeamna pe Felix sa il respect e pe mosier. In ceea ce priveste relatia dintre Felix si familia Tulea, acesta ii suporta numai din timididate si datorita educatiei, de cele mai multe ori indurand atacurile verbale asupra sa sau asupra celor apropiati lui. Chiar si asa insa, Felix nu le doreste gand rau, ci incearca numai sa-i evite spre a nu-i jigni refuzandu-i in vreun fel,

inca o dovada ca acesta are un caracter nobil, ce nu doreste scandal si care este orientat spre binele celorlalti. In opinia mea, George Calinescu a creat un personaj care se completeaza cu adevarat pe parcursul romanului, a carui evolutie are loc atat in ceea ce priveste dragostea, cat si din punct de vedere social, reusind sa se situeze deasupra superficialitatii lumii burgheze, care desi incearca la fiecare pas sa -l atraga in ghearele sale si sa-l transforme, acesta reuseste pana la urma sa se salveze, devenind un doctor renumi Comportamentul, gesturile, atitudinile, faptele contureaza indirect, inca de la primele pagini ale romanului, o fire rationala,lucida, cu o mare nevoie de certitudini, o fire analitica si un spirit de observatie foarte dezvoltat. De la inceput, Felix simte pentru Otilia o simpatie spontana, care se transforma in iubire, fiind chinuit de lupta ce se da in sufletul sau intre a crede barfele clan ului Tulea si a pastra o dragoste pura pentru fata. Il descumpaneste comportamentul derutant al Otiliei, nu-si poate explica schimbarile bruste de atitudine ale fetei, trecerea ei de la o stare la alta. Plecarea Otiliei la Paris cu Pascalopol il deznadajduieste, insa nu renunta la cariera, ba dimpotriva, esecul in dragoste il maturizeaza, Felix pastrand in amintire o iubire romantica, inaltatoare, care -i da putere, fiind un corolar al muncii sale. Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a unui personaj realist, Felix inscriindu-se in tipologia societatii burgheze de la inceputul secolului al XX-lea. Lucid si rational, el intelege ca intr-o societate degradata in esentcle ei morale, dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, casatoria devenind o afacere pentru supravietuire si nu o implinire a iubirii. Devine un medic vestit si bogat, patrunzand in lumea buna a Bucurestiului, deoarece s -a casatorit intr -un chip care se cheama stralucit si intra, prin sotie, intr -un cere de per soane influente. In relatiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior, situandu se deasupra superficialitatii si meschinariei lumii burgheze, conducandu -se dupa un cod superior de norme etice: sa -mi fac o educatie de om. Voi fi ambitios, nu orgolios. Ambitios si inteligent, Felix invata si face eforturi deosebite de a se remarca pe plan profesional. Ferm si tenace, munceste cu seriozitate pentru a deveni un nume cunoscut in medicina, publica un studiu de specialitate intr -o revista franceza si, cu indarjire si prcocupare pentru cariera sa, devine profesor universitar, o autoritate medicala, casatorindu-se, potrivit ambitiei sale, cu fata unei personalitati politice a vremii, care-i asigura si un statut social superior. Felix Sima evolueaza de la adolescenta la maturitate, traind experienta iubirii entuziaste si ambitia realizarii in plan profesional. Uneori, tanarul se imagina un medic mare, savant, autor celebru, om politic, iar alteori, dimpotriva, era cuprins de un total dezinteres profesional, dcvcnca romantic si incarcat de generozitate sentimentala, si-o imagina pe Otilia amenintata de banditi, de care o salva, iar ea tremurand, il strangea cu bratele ei subtiri de gat. Dezamagirea si suferintele iubirii nu-l deprima, ci il otelesc, luciditatea il directioneaza catre intelegerea faptului ca societatea este degradata din cauza puterii pe care o are banul si ca nu exista alta sansa de supravietuire decat adaptarea totala la regulile ei. Din acest punct de vedere, opera Enigma Otiliei poate fi considerata un bildungsroman. Ipostaza de personaj-martor este definita printr-o serie de observatii pe care Felix le face prin descrierea detaliata a exterioarelor (strazi, cladiri), a interioarelor

(case, incaperi) ori a infatisarii personajelor. Imaginile reflectate in constiinta lui Felix sunt comunicate cititorului, care ia astfel cunostinta de trasaturile fizice, imbracamintea sau coafura personajelor, precum si de gesturile si atitudinile lor, prin tehnica detaliului. Tot Felix descrie in amanunt strada Antim sau interiorul casei lui Costache Giurgiuveanu ori a familiei Tulea, aspecte care sugereaza, indirect, trasaturi caracteriale comune locuitorilor strazii ori locatarilor respectivelor imobile.