UNIVRSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC

Dreptul la Informare

AUTORUL:
Zaporojan Daniel ,grupa 2109 ,
Coordonator stiintific,
Nichita Rodica

Chisinau, 2023
Cuprins
Introducere............................................................................................................................................3
Subiect I „ Evoluția Dreptului informational în Republica Moldova ”............................................3-4
Subiectul II „ Dreptul informțional în Republica Moldova ”............................................................4-5
Subiectul III„ Principiile Dreptului informational ”.............................................................................5
Subiectul IV „ Combaterea Corupției ”................................................................................................6
Concluzia ..........................................................................................................................................6-7

2
 Introducerea
Accesul la informații reprezintă dreptul legal al cetățenilor de a solicita și de a primi informații de la
autoritățile publice . Acesta este adesea pus în aplicare prin legislația privind accesul la informație . Accesul
la informație sprijină răspunderea , împreună cu participarea informată a publicului , la luarea de decizii, și
este, prin urmare, fundamental pentru funcționarea eficientă a statelor democratice . Acest drept există
pentru ca aparatul de stat să funcționeze în folosul comunității , pentru a lua decizii în folosul populației și
desigur ca cetățenii să ducă evidență la toate activitățile statului . Autoritățile de stat sunt impuse de a face
transparență asupra unde se investește bugetul și desigur de a face declarația de avere și interese personale
, pentru a nu face abuz de putere .

Importanța dreptului informațional rezidă în rolul său de a asigura drepturile și libertățile individului în ceea
ce privește accesul la informații, protejarea vieții private și gestionarea corectă a datelor personale. Cu
multe aspecte ale vieții noastre desfășurate online, de la tranzacții bancare și comunicare la păstrarea
datelor medicale și exprimarea opiniilor, este esențial să existe reguli și norme care să asigure că aceste
informații sunt utilizate în mod responsabil și etic.

Actualitatea subiectului dreptului informațional este indiscutabilă. Provocările legate de securitatea datelor
personale, de propaganda știrilor false și manipularea informațiilor au devenit din ce în ce mai frecvente. Ne
confruntăm cu riscul ca informațiile noastre să fie exploatate abuziv , iar drepturile noastre fundamentale să
fie încălcate în mediul online . În același timp, noile tehnologii și inovațiile digitale evoluează rapid, ridicând
întrebări legate de responsabilitatea legală și etică a utilizării acestora.

Problema actuală cu care ne confruntăm în domeniul dreptului informațional este găsirea unui echilibru
între dreptul la informația publică și drepturile individuale. Cum putem proteja confidențialitatea și
intimitatea noastră într-o lume în care informațiile personale pot fi colectate, stocate și utilizate în mod
neautorizat ? Cum putem combate dezinformarea și manipularea informațiilor fără a limita libertatea de
exprimare și accesul la informație? Acestea sunt întrebări cruciale cu care societatea noastră se confruntă în
prezent și care necesită dezbateri și soluții juridice adecvate.

Evoluția Dreptului Informațional în Republica Moldova

Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cunoscută și
sub denumirea de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este un catalog al drepturilor
fundamentale elaborat de Consiliul Europei, semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrat în
vigoare pe 3 septembrie 1953. Documentul da teste considerat cel mai presus tratat pe care fiecare
stat democratic trebuie să-l respecte . De aceea toate statele sunt obligate de a se subordona acestui
document , inclusiv Republica Moldova . Ca stat tânăr, Republica Moldova în procesul de
dezvoltare, a tins de a deveni un stat cu spirit democratic.
În acest conext, ţara noastră a aderat, chiar în primii ani de independenţă la un şir de tratate
şi pacte internaţionale , inclusiv la Convenșia Europenă a Drepturilor Omului
Prin prisma art. 4 al Constituţiei RM prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului
au devenit obligatorii pentru autorităţile naţionale. Astfel, statul şi-a asumat responsabilitatea de a nu
atenta la drepturile şi libertăţile omului , de a apăra persoana şi de a-i asigura drepturile garantate.

3
 Înafară de dreptul la viață , proprietatea privată , la fericire și etc. În convenția data intră și
desigur Dreptul la Informare . Conform art. 34 din Constituția Republicii Moldova „ (1) Dreptul
persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit. (2) Autorităţile
publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă asupra
treburilor publice și asupra problemelor de interes personal. (3) Dreptul la informaţie nu trebuie să
prejudicieze măsurile de protecţie a cetăţenilor sau siguranţa naţională. (4) Mijloacele de informare
publică, de stat sau private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice. (5)
Mijloacele de informare publică nu sunt supuse cenzurii.”1
Este cunoscut faptul că regimurile autoritare (mai ales cele totalitare) limitează libertatea
cuvântului și a exprimării, libertatea conștiinţei, libertatea presei și a celorlalte mijloace de
informare în masă, dreptul de acces la informaţia vizând modul, mijloacele și condiţiile în care se
realizează administrarea treburilor de stat și dreptul de a difuza astfel de informaţii . Acest drept este
la fel de important ca dreptul la viață și la libera exprimare , deoarece Pentru ca persoana să-și poată
forma o opinie asupra problemelor complexe ale lumii moderne, este necesar să i se asigure accesul
în instituţiile publice, în arhive și în biblioteci, la informaţiile publice, la documente oficiale, la orice
alte acte etc. Respectarea acestui drept presupune interdicţia îngrădirii lui, indiferent de motive și
situaţii, iar alin. (1) al art. 34 din Constituţie prevede expres anume interdicţia îngrădirii dreptului la
informaţie. Dar desigur asta nu înseamnă că avem aces la orice tip de informație și nu putem avea
aces la datele cu caracter personal , despre care voi mai menționa .

Dreptul Informațional în Republica Moldova

Principalele acte juridice aplicabile în Republica Moldova pentru domeniul abordat sunt
următoarele Legea organică nr. 982-XIV din 11.05.2000 privind accesul la informaţie și Legea nr.
133 din 2011 privind Datele cu caracter personal . Conform legii nr 982 , sunt considerate informaţii
oficiale toate informaţiile aflate în posesia și la dispoziţia furnizorilor de informaţii, care au fost
elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse
la dispoziţia lor în condiţiile legii de către alţi subiecţi de drept. Sunt considerate documente
purtătoare de informaţii: orice hârtie sau alt material pe care există un în scris; o hartă, un plan, un
desen, o fotografie; orice hârtie sau alt material pe care sunt marcaje, figuri, simboluri sau perforări
care au un sens pentru persoanele calificate să le interpreteze;2
Dacă în legea nr.982 se prevăd acele informații care sunt acesibile tuturor cetățenilor despre
activitatea organului de stat , atunci în lege nr.133 sunt prevăzute legie care din contra , care nu se
pot publica și de care noi nu avem drept access , deoarece ele sunt informații private , care fiecare
cetățian le poate păstra pentru sine . Legea data este pentru a proteja drepturile la viața intimă și
privată a persoanei fizice . Date cu caracter personal pot considerate  INDP-ul , fotografii , numere
de imatriculare și etc. până și un video unde apare în obiectiv o persoană , se poate considera date cu
caracter personal.3
În generl mai sunt legi și articole care au legătură direct cu art. 34 din Constituție . Precum
Legea nr. 982 din 11.95.2000 privind accesul la informație; Codul audiovizualului nr. 260 din
27.07.2006; Legea nr. 939 din 20.04.2000 cu privire la activitatea editorială; Legea nr.305 din
1
Constituția Republicii Moldova
2
Legea organică nr. 982-XIV din 11.05.2000 privind accesul la informaţie
3
Legea nr. 133 din 2011 privind Datele cu caracter personal
4
26.12.2012 cu privire la reutilizarea informatiilor din sectorul public; Legea nr. 239-XVI din
13.11.2008 privind transparenţa în procesul decizional; etc.
Codul penal al Republicii Moldova unde sunt stipulate următoarele articole ; Articolul
177. Încălcarea inviolabilităţii vieţii personale ; Articolul 225. Tăinuirea de date sau prezentarea
intenţionată de date neautentice despre poluarea mediului
Articolul 332. Falsul în acte publice și etc .
Desigur și Codul Civil are prevederi legate nemijlocit cu dreptul la informare , precum ;
articolul 21 Apărarea drepturilor personale nepatrimoniale

Principiile Dreptului Informațional

Vorbind despre dreptul la informație din prisma prevederilor art. 34 alin. (2) din Constituţia
Republicii Moldova „Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure
informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și problemelor de interes personal” putem
trasa următoarele principii de bază (deduse din Legea privind accesul la informație, lege adoptată în
vederea realizării/implementării efective a prevederilor constituționale sus-menționate):
- principiul universalităţii - oricine, în condiţiile legii, are dreptul de a căuta, de a primi şi
de a face cunoștiință cu informaţiile oficiale;
- principiul nediscriminării - exercitarea dreptului la informaţie nu va implica în nici un
caz discriminarea bazată pe rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă
politică, avere sau pe origine socială;
- principiul dezvăluirii maxime - orice informaţie deţinutã de organele publice poate fi
dezvãluitã, excepţiile constituind un numãr limitat;
- principiul obligativităţii publicării informaţiilor de maximă importanţă - libertatea de
informare presupune nu numai obligaţia instituţiilor publice de a da curs cererilor de informaţii, ci şi
de a publica şi de a răspîndi documentele care prezintă un interes semnificativ pentru public.
Caracterul informaţiilor depinde de nivelul instituţiei publice care le-a dat publicităţii;
- principiul promovării unei guvernări transparente - informarea publicului cu privire la
drepturile sale şi promovarea unei culturi de transparenţă guvernamentală sînt esenţiale pentru
realizarea scopurilor legislaţiei privind accesul la informaţie;
- principiul supunerii excepţiilor unor teste privind prejudiciile şi interesul public - toate
cererile de informaţii adresate instituţiilor publice vor fi satisfăcute, cu excepţia cazurilor cînd
instituţia poate demonstra că informaţiile respective sînt supuse unui regim excepţional, delimitat în
termeni foarte precişi;
- principiul operativităţii sau promtitudinii - cererile de informaţii vor fi soluţionate rapid
şi imparţial. Legea prevede atît termene stricte pentru procesarea cererilor, cît şi obligativitatea de a
însoţi orice refuz cu o motivaţie explicitã, formulatã în scris;
- principiul disponibilităţii şi accesibilităţii - costurile vor fi rezonabile şi nu vor descuraja
solicitanţii de informaţii. Beneficiile liberului acces la informaţii sînt mult mai importante decît
costurile pentru furnizarea informaţiilor;
- principiul autonomiei - fiecare autoritate sau instituţie publică îşi va elabora propriul
regulament de asigurare a liberului acces la informaţie în conformitate cu prevederile legii. 4

4
Legea organică nr. 982-XIV din 11.05.2000 privind accesul la informaţie
5
 Combaterea Corupției

Dreptul la informație înafară că prevede faptul că activitățile funcționarilor publici trebuie să

fie transparentă pentru toți , acest drept mai este un remediu bun de combatere a corupției.
Acesul la informație este o componență fundamental a unora dintre convențiile și standartele
împotriva corupției menționate , precum art.9 alin.2 din ”Convenția Națiunilor Unite împotriva
corupției (UNCAC)„ care menționează ” Fiecare stat parte va lua, în conformitate cu principiile
fundamentale ale sistemului său juridic, măsurile adecvate pentru a promova transparenței și
responsabilitatea în gestionarea finanțelor publice. Aceste măsuri cuprind, printre altele: a)Proceduri
de adoptare a bugetului național; b)Raportarea la timp a veniturilor și cheltuielilor; c)Un sistem de
standarde de contabilitate și audit și supraveghere aferentă; d)Sisteme eficiente și eficiente de
management al riscului și control intern; și e)După caz, măsuri corective în cazul nerespectării
cerințelor stabilite în prezentul alineat.„5
Declararea veniturilor și a intereselor personale este o modalitate importantă și eficientă de
combatere a corupției în societate. Măsurile vizează promovarea transparenței și creșterea
supravegherii activităților financiare ale funcționarilor și demnitarilor publici.
De aceea, declararea averilor/veniturilor este o obligație a funcționarilor publici /demnitarilor
publici care joacă un rol foarte important la subiectul dat , deoarece funcționarii și demnitarii publici
sunt obligați de a depune informare despre toate veniturile și interesele lor , această obligație ajută
pentru a preveni suprplusurile de bunuri care nu pot fi declarate legal și peurmă pentru a combate
corupția , conform articolui 24 din legea 158/2008 și tot odată articolul 11 , legea 199/2010 , se
menționează următoarea ” Demnitarul/funcționarul public este obligat să prezinte, în condiţiile legii,
declarația de avere și interese personale„ 6. Aceste articole sunt pentru a evita infracțiunile din
capitolul XV a Codului Penal (Coruperea pasiva și activă, traficul de influență , exercitarea
atribuțiilor în sectorul public, îmbogățirea ilicită și etc.). Mai mult ca atât această declarație de
venituri și de interese , subiecții declarării averilor înafară de însăși demnitarii/funcționarii publici se
face declarație și membrii de familie a acestuia . Conform articolului 1 , alin 1 , din legea 133/2016
se menționează următoarea „obligaţia şi modul de declarare a averii şi a intereselor personale de
către subiectul declarării şi membrii familiei, concubinul/concubina acestuia„ 7, Dacă subiectul a
cărei avere este evaluată este căsătorită ori dacă are copii în întreţinere, evaluarea se va extinde şi
asupra averii soţului/soţiei şi, după caz, asupra averii copiilor . Această declarație se face către ANI
care se ghidează după următoarele principii , legalitatea, confidenţialitatea, imparţialitatea,
independenţa operaţională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare şi prezumţia dobândirii
licite a averii. Subiectul declarației este obligat odată pe an pe data de 31 Martie să completează în
mod electronic un formular unde subiectul trebuie să ducă evidență la toate schimbările a
patrimoniului său : ce a procurat , ce a vândut și de unde pot să mai apară surplusuri de venituri. 8

Concluzia
În concluzie, dreptul informațional este o temă de o importanță vitală în lumea noastră
digitală. Având în vedere avansul tehnologic și dependența noastră tot mai mare de informații și
tehnologie, este esențial să se stabilească reguli și principii clare pentru protejarea drepturilor și
libertăților individului în acest domeniu.

5
Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC)
6
Legea 199/2010”legea cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică”, și legea 158/2008 „Legea cu
privire la funcția publică și statutul funcționarului public”
7
Legea 133/2016 „Legea privind declarației averilor și a intereselor personale„
8
Articolul 6 din legea 133/2016 „Legea privind declarația averilor și a intereselor personale„.
6
 Dreptul informațional nu se limitează doar la aspecte juridice, ci implică și o abordare etică și
responsabilă. Într-o societate în care informațiile sunt la îndemâna noastră într-un mod atât de rapid
și vast, trebuie să fim conștienți de responsabilitatea noastră în utilizarea și distribuirea informațiilor.
Combaterea dezinformării, protejarea vieții private și gestionarea corectă a datelor personale sunt
aspecte esențiale care trebuie luate în considerare.
În cele din urmă, dreptul informațional trebuie să evolueze împreună cu tehnologia și să se
adapteze la noile provocări și inovații care apar în mod constant. Astfel, este important ca guvernele,
organizațiile internaționale și societatea în ansamblu să colaboreze pentru a dezvolta politici și legi
adecvate, care să asigure protecția drepturilor individuale și promovarea unui mediu informațional
sigur și responsabil.

Prin respectarea și implementarea dreptului informațional, putem construi o societate în care

accesul la informații este echitabil, confidențialitatea și securitatea datelor personale sunt protejate,
iar manipularea și dezinformarea sunt combătute eficient. Astfel, vom putea profita de beneficiile
informației digitale și ne vom asigura că tehnologia rămâne un instrument puternic și pozitiv în
dezvoltarea noastră individuală și colectivă.

7
 Bibleografie

1. Convenția Europeană a Drepturilor Omului, 4/11/1950 la Roma;

2. Constituția Republicii Moldova
3. Legea organică nr. 982-XIV din 11.05.2000 privind accesul la informaţie
4. Legea nr. 133 din 2011 privind Datele cu caracter personal
5. Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC)
6. Legea 199/2010”legea cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate publică”,
7. legea 158/2008 „Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public”
8. Legea 133/2016 „Legea privind declarației averilor și a intereselor personale„