Universitatea „Dunărea de Jos” Galați

Facultatea Transfrontalieră
Specializarea ,,Relații Internaționale și Cooperare Transfrontalieră”
Anul I – master
Student: Porombac Lorena

Redefinirea sferelor de putere: comparație conflictul ruso-ucrainean, conflictul din Fâșia

Gaza și tensiunile China-Taiwan-SUA

În zilele noastre, în domeniul relațiilor internaționale, observăm o schimbare constantă

la modul în care puterea este distribuită și exercitată la nivel mondial. Diversele evenimente
istorice, politice, economice și sociale au un impact semnificativ asupra configurării globale și
influențează acest proces de redefinire a sferelor de putere.
Prin examinarea unor situații precum confruntările dintre Rusia și Ucraina, ciocnirea din
Fâșia Gaza și tensiunile dintre China-Taiwan-SUA, ne putem da seama de tendințele și factorii
esențiali care influențează schimbările în ceea ce privește echilibrul puterii în contextul global
actual. În general, se observă o tendință de redefinire a sferelor de putere în diferite contexte,
cum ar fi procesele de globalizare și interconectivitate, care au permis transferul rapid al
informațiilor, resurselor și puterii între state și actori non-statali, precum și creșterea economică
în unele părți ale lumii, cum ar fi Asia, a dus la o reorganizare a echilibrului economic, având
efecte directe asupra influenței politice. În urmă nu au rămas nici inovațiile tehnologice, cum ar
fi avansul digital, care au avut un impact major asupra modificării domeniilor de putere prin
transformarea accesului și distribuirii informațiilor.
Conflictul dintre Rusia și Ucraina, conflictul din Fâșia Gaza și tensiunile dintre China,
Taiwan și SUA reprezintă situații intricate care presupun dinamici geopolitice, istorice și
economice variate. Un element esențial în politica internațională constă în reconfigurarea
sferelor de influență în fiecare situație în parte.
1. Conflictul ruso-ucrainean

Ucraina, considerată o zonă de graniță, o regiune ce poate fi controlată uşor de o putere

exterioară, incapabila de a-și stăpâni propriul destin istoric 1, a încercat să îşi construiască o
identitate prin recuperarea şi naţionalizarea acesteia, până în prezent fiind cunoscută ca o “ţară
fără istorie”.

1
Mark von Hagen, ”Revisiting the histories of Ukraine”, 2008.
 Conform istoriei, Ucraina a fost un adevărat câmp de luptă, a fost fragmentată şi s-a
aflat sub conducerea a două imperii, cel Habsburgic şi cel Rus, ca mai târziu a devenit una din
cele 15 republici componente a Uniunii Sovietice, elemente ce au stat la baza unei constante
crize identitare uncraineane.
În tot acest timp, Ucraina a oscilat între Europa şi Rusia, fapt ce nu a ajutat-o prea mult
în procesul de construcţie a identităţii naţionale. Pentru atingerea acestui deziderat, ea a fost
nevoită să aleagă alături de cine va merge mai departe pe scena internaţională.
Anul 1991, momentul destrămării Uniunii Sovietice, reprezintă un moment important
pentru Ucraina, fiind cel în care Ucraina alege să ia o decizie în legătură cu viitorul său.
Evenimente precum genocidul sovietic sau foametea din 1932-1933 au condus la disocierea faţă
de Rusia şi apariţia pe harta Europei a unui nou stat, Ucraina, astfel, ucrainenii identificându-se
ca fiind europeni. Dar pe lângă alegerea dintre apartenenţa europeană şi cea rusească, a existat și
o a treia cale, una centrată pe Ucraina. Însă, cele două, identificarea europeană și cea centrată pe
Ucraina au funcţionat împreună, fiind interdependente.
O dată cu venirea la putere a revoluţionarilor în Ucraina, factorul naţional s-a declanşat,
acesta fiind cea mai acută problemă în oricare din ţările din spaţiul post-sovietic deoarece
favoriza apariţia izbucnirii unui conflict naţional. Populaţia din estul Ucrainei se temea,
resimţind o apropiere est-vest, apropiere nedorită pentru că acest lucru ar fi însemnat o
ucrainizare forţată2. Cu toate acestea, neînțelegerile dintre est și vest nu sunt cele care au stat la
baza evenimentelor din Piața Independenței din Kiev, evenimente ce au început în noaptea de 21
noiembrie 2013 când cetățenii ucraineni au început să protesteze în mod spontan ca răspuns la
decizia guvernului ucrainean de a suspenda procesul de pregătire pentru semnarea Acordului de
Asociere cu Uniunea Europeană și Acordului de Liber Schimb cu aceasta 3. Protestele au fost
începute de către studenți cărora, în scurt timp, li s-au alăturat partidele din opoziție și alte
grupări pro-europene4. Grupul protestatarilor a fost alcătuit cu preponderență din membri ai
grupărilor de extrema dreaptă, care se declară în același timp și pro-europene. Acesta este
motivul pentru care Europa ignoră de mai multă vreme neonazismul ucrainean și tot acesta este
și motivul pentru care tradiționaliștii ruși văd Revoluția de pe Maidan ca pe o mișcare pur anti-
rusească5.

2
http://romanian.ruvr.ru/2014_05_10/Situatia-din-Ucraina-avertisment-pentru-alte-tari-8915/, accesat 09.01.14 ora
15:30.
3
http://www.aljazeera.com/news/europe/2013/11/ukraine-drops-eu-plans-looks-russia-
20131121145417227621.html, accesat 09.01.14 ora 15:40.
4
http://www.euronews.com/2013/11/26/students-in-ukraine-threaten-indefinite-national-strike/ , accesat 09.01.14
ora 15:57.
5
http://activenews.ro/neonazism-si-europenism-miturile-si-paradoxurile-revolutiei-ucrainene_1822955.html, accesat
09.01.14 ora 16:15.
 Conflictele din estul Ucrainei au culminat cu anexarea Peninsulei Crimeea de către
Federația Rusă în luna martie a anului 2014. Astfel, a intrat sub controlul Rusiei și a fost
integrată ca doi subiecți federali - Republica Crimeea și orașul federal Sevastopol. Acest lucru a
adus beneficii strategice Federației Ruse la Marea Neagră, deoarece a obținut o poziție
importantă în proximitatea REMN.
În prezent, criza din Ucraina face referire la prezența trupelor rusești în partea de est a
statului urainian, ocupat de insurgenții pro-ruși. Intervenția armatei ruse în Ucraina a început ca
urmare a Revoluției ucrainene pro-europene soldate cu o lovitură de stat, când trupe speciale
rusești fără însemne au preluat controlul asupra celei mai mari părți a peninsulei Crimeea din
Ucraina situată pe coasta de nord a Mării Negre, inclusiv clădiri civile, aeroporturi și baze
militare6.
Oficialii ruși susțin că prezența forțelor militare ruse în Crimeea nu încalcă niciun acord
existent între Rusia și Ucraina. Răspunsul ucrainean a fost moderat până acum, fără nicio acțiune
militară din partea guvernului Ucrainei, care a fost instalat la Kiev.
Actualmente, pe 24 februarie 2022, Rusia a invadat Ucraina, intensificând războiul
Rusia-Ucraina început în 2014 cu scopul de a-și extinde teritoriul după cucerirea Kievului.
Invazia a fost cel mai mare atac asupra unei țări europene de la al Doilea Război Mondial, care
este în plină desfășurare până la momentul actual.
2. Conflictul din fâșia Gaza

Actualul conflict armat din Fâșia Gaza reprezintă o nouă fază de escaladare a
conflictului israelo-palestinian, care a început cu mai bine de 60 de ani în urmă și a văzut că
datele inițiale despre raportul de putere din Fâșie se schimbă în timp, iar problemele de conflict
implică actori locali și internaționali. Într-un sens general și simplist, acest conflict are loc între
două grupuri entice: israelienii, care sunt organizați în statul Israel din 1948, și palestinienii, care
au și au aceleași aspirații naționaliste legate teritorial ca evreii. Conflictul israeliano-palestinian
a început ca o dispută teritorială și a evoluat într-un conflict de identitate.
Conflictul a început în anii 1940 odată cu crearea Israelului și exodul în masă al
palestinienilor. De-a lungul anilor, au existat mai multe războaie și escalade ale violenței între
cele două părți implicate. Fâșia Gaza a fost ocupată de Israel în timpul războiului de șase zile din
1967 și a revenit Autorității Palestiniene în 2005. Cu toate acestea, în 2007, Hamas a preluat
controlul asupra Fâșiei Gaza, iar conflictul s-a intensificat.
Conflictul dintre Israel și Palestina a început în timpul perioadei otomane și persistă și
în prezent, fiind considerat unul dintre cele mai complexe și dificile conflicte din lume. După

6
http://www.timpul.md/articol/(bilan-onu)-conflictul-din-ucraina-a-facut-3-245-de-morti-63910.html, accesat la
09.01.2024
încheierea Primului Război Mondial, Imperiul Otoman a fost învins și controlul asupra
teritoriului cunoscut ca Palestina a fost preluat de către Marea Britanie. Teritoriul era locuit în
principal de o minoritate evreiască și o majoritate arabă.
Mișcarea sionistă a propus crearea un stat independent în Palestina unde poporul evreu
să poată găsi adăpost și să beneficieze de dreptul la autoguvernare. Sioniștii erau din ce în ce mai
convinși că statul lor ar trebui să fie în Țara Israelului, considerată patria lor istorică. Organizația
Sionistă Mondială și Fondul Național Evreiesc au încurajat migrarea și au cumpărat terenuri, atât
sub controlul otoman, cât și sub controlul britanic, în regiunea Palestinei. În aceeași vreme,
naționalismul arab și naționalismul sirian erau ideologii preponderente, iar oamenii din zonă erau
loiali statului otoman.
În prezent, escaladarea conflictului a început ca rezultat al unor acțiuni controversate
din partea Israelului în Ierusalim, printre care se numără chiar și încercarea de evacuare a
familiilor. Coloniștii evrei de dreapta din Ierusalimul de Est au provocat tensionări, iar poliția
israeliană a intervenit în forță împotriva închinătorilor palestinieni la Moscheea al-Aqsa. În
același timp, un marș al israelienilor de extremă dreapta, planificat pentru a provoca, a
determinat Hamas să lanseze rachete asupra Ierusalimului și a altor orașe importante din Israel.
Israelul a reacționat prin efectuarea de bombardamente aeriene puternice în Fâșia Gaza care este
sub controlul organizației Hamas.
Atacurile continue între cele două părți au avut loc pe parcursul mai multor zile,
rezultând într-un număr mare de decese și distrugeri extinse în proprietăți, cu precădere în rândul
palestinienilor, dar fără a se exclude și alte părți implicate. De asemenea, trebuie menționată
invaziea la scară largă în interiorul Fâșiei Gaza cu intenția de a lovi puterea militară
a Hamasului, de a pune capăt dominației Fâsiei Gaza de către această organizație, și de a localiza
și salva ostaticii israelieni și străini răpiți.
În prezent, nivelul de violență comunitară între israelienii arabi și evrei a crescut
semnificativ pe străzile orașelor din Israel, marcând o fractură profundă în societatea israeliană.
Această situație alarmantă reprezintă un semn evident al disfuncționalității din cadrul societății
israeliene. În același timp, se desfășoară confruntări violente între Israel și Palestina, care
amenință să devină una dintre cele mai grave și sângeroase acte de violență din ultima perioadă.
Ploaia de rachete a continuat să cauzeze teroare în Israel, făcându-se simțită și ura în întreaga
lume. Liderii Hamas au solicitat o încetare a focului, dar autoritățile din Ierusalim au respins
această propunere. Guvernul se confruntă cu violențe interetnice de amploare. Numeroși
palestinieni, inclusiv copii, au căzut victime pe străzile din Gaza, într-un act de violență nemilos
și crud. În Gaza, s-au lansat numeroase rachete de către Hamas și Jihadul Islamic, care, fără să-i
pese, au ratat țintele civile din Israel. Deși e normal ca populația civilă să fie protejată în timpul
conflictelor, în acest caz, armata israeliană a reacționat prin bombardarea Fâșiei Gaza în
încercarea de a identifica și neutraliza liderii grupărilor Hamas și Jihadul Islamic. Extremiștii
islamiști palestinieni au lansat o serie de rachete spre sudul și centrul Israelului, cu scopul de a
depăși și a dezactiva sistemul antirachetă al acestei țări, determinând astfel ca civilii israelieni să
își petreacă noaptea în adăposturi.
Aceste acțiuni au fost justificate în numele suveranității și victoriei pe care sionismul le
reprezintă. Războiul dintre cele două națiuni este într-un stadiu activ și intens, având un impact
major asupra populației, în special în zonele urbane devastate de bombardamentele aeriene. Atât
populația palestiniană, cât și cea israeliană își doresc să se încheie agonizantul conflict militar.
Conflictul din Fâșia Gaza este unul dintre cele mai complexe și de lungă durată
conflicte din Orientul Mijlociu. Acest lucru este legat de disputele teritoriale și tensiunile
politice și religioase dintre Israel și grupurile palestiniene, în special Hamas, care controlează
Fâșia Gaza.
3. Tensiunile China-Taiwan-SUA

Tensiunile dintre China, Taiwan și Statele Unite sunt complexe și cu mai multe fațete.
Este important de menționat că situația este complex, analizând în timp real starea actuală a
lucrurilor dintre China, Taiwan și Statele Unite.
China și Taiwan au o dispută politică de lungă durată care datează de la Războiul Civil
Chinez de la mijlocul secolului al XX-lea. După război, Partidul Comunist Chinez (PCC) a
înființat Republica Populară Chineză (RPC) pe continent, în timp ce guvernul naționalist
Kuomintang (KMT) s-a retras în Taiwan și a continuat să pretindă legitimitatea ca Republica
Chineză (ROC).
Principala sursă de tensiune între China și Taiwan este disputa de lungă durată cu
privire la statutul lor politic. Guvernul chinez consideră Taiwanul ca parte integrantă a
teritoriului său și consideră orice mișcare către independența formală ca o amenințare la adresa
suveranității sale. China vede Taiwanul ca parte a teritoriului său și caută reunificarea, chiar dacă
este necesar prin forță. Taiwan, pe de altă parte, se consideră un stat suveran cu propriul guvern
ales democratic.
De-a lungul anilor, China s-a angajat în diverse acțiuni pentru izolarea diplomatică a
Taiwanului și limitarea participării sale internaționale. China și-a sporit, de asemenea, prezența
militară și a desfășurat exerciții militare în apropierea Taiwanului, intensificând tensiunile în
regiune.
În timp, China a folosit diverse mijloace diplomatice și economice pentru a izola
Taiwanul pe scena globală și a descuraja alte țări să stabilească relații oficiale cu acesta. China a
intensificat, de asemenea, activitățile militare în apropierea Taiwanului, inclusiv desfășurarea de
exerciții navale și incursiuni frecvente în zona de identificare a apărării aeriene.
Statele Unite au o relație complexă atât cu China, cât și cu Taiwan. În timp ce SUA
recunosc oficial Republica Populară Chineză (inclusiv pretenția sa asupra Taiwanului), menține
relații neoficiale cu Taiwan și se angajează să-și susțină capacitatea de autoapărare.
În ultimii ani, SUA și-au sporit sprijinul pentru Taiwan, inclusiv vânzările de arme și
angajamentele diplomatice exprimând angajamentul de a asigura securitatea acesteia. Acest lucru
a tensionat și mai mult relațiile dintre SUA și China, ducând la tensiuni sporite între cele două
mari puteri.
Statele Unite au fost un aliat cheie și un susținător al Taiwanului de zeci de ani.
Abordarea SUA față de Taiwan este ghidată de Legea relațiilor cu Taiwan, care cere SUA să
ofere Taiwanului capacități defensive.
Tensiunile dintre China, Taiwan și Statele Unite au escaladat în ultimii ani. Creșterea
asertivității Chinei în regiune, în special modernizarea militară și revendicările teritoriale în
Marea Chinei de Sud, a stârnit îngrijorări în SUA și a determinat o reevaluare a politicii sale față
de Taiwan. SUA și-au exprimat un angajament mai puternic față de securitatea Taiwanului și și-
au sporit prezența militară în regiune.
În acest context, redefinirea sferelor de putere este procesul de schimbare a distribuției
puterii și influenței într-o structură sau relație concretă. Aceasta poate include o redistribuire a
decalajului dintre părțile implicate, precum și o reevaluare și refacere a rolurilor și observației
acestora.
În general, redefinirea sferei puterii are ca scop crearea unui echilibru mai just și mai
eficient în exercitarea puterii.
Redefinirea sferelor de putere în contextul conflictului dintre Rusia și Ucraina,
conflictul din Fâșia Gaza și tensiunile dintre China, Taiwan și Statele Unite pot fi analizate
diferit în fiecare context.
În conflictul ruso-ucrainean, redefinirea sferelor de putere poate însemna o reevaluare a
influenței Rusiei în regiune și a relațiilor sale cu Ucraina și alte țări implicate. Aceasta poate
include redistribuirea puterii politice și economice în regiune pentru a obține o soluție pașnică și
de durată.
În conflictul din fâșia Gaza, redefinirea sferelor de putere poate însemna o reevaluare a
influenței și controlului Israelului asupra teritoriului și populației Gazei. Acest lucru poate
necesita redistribuirea puterii și a resurselor în regiune pentru a căuta soluții care să asigure
siguranța și bunăstarea ambelor părți implicate.
 În condițiile tensiunii crescânde între China, Taiwan și Statele Unite, redefinirea sferei
de putere poate include o reevaluare a influenței și controlului fiecărui stat asupra regiunii.
Aceasta poate însemna redistribuirea puterii politice, economice și militare pentru a obține un
echilibru stabil și a preveni escaladarea conflictului.
Este important de subliniat că redefinirea sferei de putere în aceste conflicte este un
proces complex și dificil care include interese și puncte de vedere multiple. Soluțiile durabile și
pașnice necesită dialog, negocieri și angajamentul tuturor participanților.

Concluzii
Comparând cele 3 cazuri analizate: conflictul ruso-ucrainean, conflictul din Fâșia Gaza
și tensiunile China-Taiwan-SUA pot concluziona în felul următor:
1. În toate tensiunile/conflictele menționate mai sus, scopul, cauzele și urmările sunt
aceleași întrucât la baza lor este refinirea sferelor de putere asupra unor teritorii importante și
specifice părților implicate, care își au originea din vechi timpuri lăsate fără soluționare la timpul
potrivit intensificându-se odată cu dinamica apariției noilor modificări la nivel global.
2. Conflictul dintre Rusia și Ucraina este dinamic și ține de redefinirea sferei de putere a
Rusiei, în special, proces complex și dificil care include interese și puncte de vedere multiple cu
implicarea mai multor părți drept sprjin și ajutor Ucrainei. O dovadă în acest scop esteimplicarea
UE și statelor sale member, care condamnă cu fermitate războiul de agresiune brutal al Rusiei
împotriva Ucrainei și anexarea ilegală a regiunilor Donețk, Luhansk, Zaporijia și Herson ale
Ucrainei. Acestea, la fel condamnă și implicarea Belarusului în agresiunea militară a Rusiei.
Conflictul din fâșia Gaza aruncă procesul de pace și oferă ambelor tabere ocazie să se
afirme pe scena politică, atât din Israel, cât și de pe scena politică palestiniană. Totodată,
răspunsul masiv al armatei israeliene are victime co-laterale, pentru că Hamasul folosește civilii
ca scut uman. „Hamasul folosește și organizațiile afiliate, cum este Jihadul islamic palestinian
sau alte organizații. Deci, consecințele finale sunt doar distrugerea infrastructurii și pierderea de
vieți omenești și nicidecum rezolvarea problemei și redefinirea sferelor de putere.
În lumina contextului escaladării tensiunilor în cazul Chinei-Taiwan-SUA încă este
posibilă o ,,cooperare” între părțile implicate, pentru soluționarea pe cale pașnică făra vărsări de
sânge, întrucât este în interesul tuturor părților participante bunăstarea Taiwanul, dar și Chinei și
SUA. Posibilitatea de ajungere la un conflict ar provoca o catastrofă de proporții la nivel
mondial, nesoluționarea problemei și nașterea altor neînțelegeri.
3. Atâta timp cât una din părțile participante nu va slăbi principiile și obiectivele în
detrimentul alteia conflictul va fi blocat. Pâna la urmă, scopul este de acapara putere prin metode
corecte, care aduc bunăstare și pace întregii populații.
 Bibliografie

1. Mark von Hagen, ”Revisiting the histories of Ukraine”, 2008.

2. http://romanian.ruvr.ru/2014_05_10/Situatia-din-Ucraina-avertisment-pentru-alte-tari-
8915/, accesat 09.01.14 ora 15:30.
3. http://www.aljazeera.com/news/europe/2013/11/ukraine-drops-eu-plans-looks-russia-
20131121145417227621.html, accesat 09.01.14 ora 15:40.
4. http://www.euronews.com/2013/11/26/students-in-ukraine-threaten-indefinite-national-
strike/ , accesat 09.01.14 ora 15:57.
5. http://activenews.ro/neonazism-si-europenism-miturile-si-paradoxurile-revolutiei-
ucrainene_1822955.html, accesat 09.01.14 ora 16:15.
6. http://www.timpul.md/articol/(bilan-onu)-conflictul-din-ucraina-a-facut-3-245-de-morti-
63910.html, accesat la 09.01.2024