ACADEMIA DE STIINTE SOCIALE SI POLITICE

DOCUMENTAR
CUPRINZIND MATERIALE PRIVIND UNELE PROBLEME
DE IMPORTANTA MAJORA ALE ISTORIEI PATRIEI NOASTRE
PREZENTATE TENDENTIOS DE ISTORIOGRAFIA STRAINA

partea li

uz intern

1980
 CUPRINS

Cap. m. Epoca modernă şi contemporană

1. Politica balcanică a Rusiei ţariste••••••••.•••• p. .227

2. Anul revoluţionar 1848 în Principatele Române•• p. 235
3. Războiul pentru cucerirea independenţei
(1877-1878) ••..•.•...•..•••••••.•••.••..•..••• p. 244
4. România şi războaiele balcanice•••..•....•.•.•.• p. 247
5. Participarea României la primul război mon-
diaI. ............................................. p. 249
6. Problema Transilvaniei şi iredentismul maghiar ••p. 269
7. Problema Basarabiei .......................... p. 293
l a. Teorii în legătură cu existenţa aşa numitei
naţiunii moldoveneşti. •••••••.•••..••.•..... .p. 293
b. 1.>uncte de vedere privind apartenenţa Basa-
rabiei şi disputa dintre părţile interesate
pentr-J stăpînirea ei. ........................ p. 344
8. Diplomaţia română în epoca contemporană.. ••••• p. 431
9. Dictatura antonesciană ••••••••••••.••••.•••••• p. 436
10.Actul de la 23 August 1944•••••••.•••••.•••••••• p. 453
11. Rezolvarea problemei naţionale în R. S. România
în anii construcţiei socialiste••.•••••.•••••••••••p. 454
 Cap. IIL Epoca modernă şi contemporană

1. Politica balcanică a Rusiei ţariste

- L lovva "Războiul ruso-turc şi pacea de la A-

drianopol din 1829"
Războiul ruso-turc din 1828-1829 ocupa · un loc
important în istoria Rusiei din prima treime a secolului
al XIX-lea. El a întărit poziţiile şi influenţa Imperiului
rus în Balcani, Transcaucazia şi pe litoralul Mării Negre
şi, în mod obiectiv, indiferent de ţelurile subiectiv-hră -
păreţe şi motivele guvernului ţarist, a jucat un rol pro-
gresist îri eliberarea popoarelor din Balcani şi Caucaz de
sub jugul Porţii otomane, creîndu-le condiţii pentru forma-
rea de state independente.
Războiul ruso-turc a fost generat de ,.. ascuţirea

problemei orientale în anii ·20 ai secolului al XIX-lea, a

cărei esenţă o forma descompunerea şi degradarea Impe-
riului turc, lupta pulerilor europene pentru împărţirea do-
meniilor lui teritoriale şi mişcarea de eliberare naţională

a popoarelor balcanice şi din alte regiuni cotropite de

turci. K. Marx şi F. Engels subliniau că problema orienta-
lă este "aceeaşi problemă irezolvabilă, acelaşi inepuiza -
bil izvor de dificultăţi. •• ".
Cauza directă a ascuţirii problemei orientale
a fost răscoala ridicată de greci în principatele dunărene

227
Moldova şi Valahia împotriva stă.piniril turceşti şi inlls -
prirea contradicţiilor dintre marile puteri. Pentru Rusia,
conţinutul esenţial al problemei orientale îl forma proble-
ma balcanică, problema strîmtorilor Mării Negre şi sim-
patiile Rusiei faţă de supuşii pravoslavnici ai sultanului.,
Istoriografia burgheză, contrar adevărului isto-
ric, denaturînd realitatea, prezintă. ca agresivă politica
ţarismului rus în Orientul Apropiat, diminuează rolul Ru-
siei în eliberarea popoarelor balcanice şi a altor naţii de
sub jugul otoman. Fondatorii acestei concepţii sînt isto -
ricii englezi A. Stapleton, H. Temperly şi alţii. Este ca -
racteristică în această ordine de idei lucrarea publicată

în SUA "Anexarea Basarabiei de către Rusia, 1774-1828".

("The Russian Annexation of Bassarabia. 1774-1828". New
York, 1976), semnată de G. F. Jewsbury de la colegiul uni-
versităţii statului Oklahoma. Depăşind mult cadrul crono-
logic al studiului său, autorul dă în cartea sa o apreciere
unilaterală politicii promovate de Rusia în Balcani şi în
principatele dunărene. El caută. să impună cititorului ideea
că Rusia promova în Balcani o politică expansionistă, co-
tropitoare (alipirea Basarabiei la Rusia în 1812 este pri-
vită de ·Jewsbury drept una din manifestările acestei po-
litici), că trupele ruseşti ar fi adus popoarelor o asupri-
re mai grea decît cea turcă. Aprecierile de soiul acesta
nu au nimic comun cu realitatea obiectivă. Insăşi istoria
dovedeşte falsitatea acestora şi a altor scorniri asemlnă-

Z28
toare.
Prin consecinţele lor obiective, războaiele ruso-
turce au avut o însemnătate progresia~ Ele subminau for-
ţa Imperiului otoman şi contribuiau la eliberarea de sub
jugul lui a popoarelor asuprite„ Indreptată spre sHf.birea
Turciei, politica externă a Rusiei, tendinţa ei de a lua sub
apărare pe creştinii pravoslavnici supuşi Porţii, stimu-
lau lupta popoarelor balcanice şi din alte părţi, fiind un
factor important în procesul formării în Eutopa de sud-es:
a noi state independente.
"Popoarele balcanice, după cum F. Engels men -
ţiona cu toată dreptatea, vedeau în Rusia unicul lor spri-
jin, eliberatorul lor şi ocrotitorul lor firesc". 1n acea~-
rioadă, statul feudal turc intensificase şi mai mult nesu-
feritul şi greul jug ce apăsa pe umeril popoarelor balca-
nice şi ale locuitorilor din principatele dunărene.

De aceea, eliberarea de sub despoticul jug

turcesc cu ajutorul Rusiei, care spre acea vreme luase
calea capitalistă de dezvoltare şi de reforme · burgheze ,
era pentru popoarele aservite de Turcia o necesitate is-
toric~ Alipirea Basarabiei la Rusia, precum şi introdu-
cerea trupelor ruseşti pe teritoriul Moldovei transprutene
şi Valahiei au asigurat condiţii de dezvoltare mai rapidă

forţelor de producţie, relaţiilor sociale şi culturii progre-

siste. Toate aceste dovezi de netăgăduit răstoarnă afirma-
ţiile savantului american Jewsbury despre aceea că ruşii

229
ar fi făcut mai mult rău în Balcani şi în principatele du-
nărene decît turcii.
1n pofida acordurilor anterioare cu Rusia, Turcia
încălcase dreptul de navigaţie prin strîmtorile Mării Negre,
ceea ce se răsfrîngea asupra comerţului de grî--:e. al în-
tregii regiuni sudice şi al Basarabiei. Trupele turceşti ră­

măseseră în principatele Moldova şi Valahia şi se concen-

trau în mod făţiş la graniţa cu Rusia. Toate acestea au
dus la înăsprirea relaţiilor ruso-turce.
In decembrie 1827, sultanul s-a adresat vasali-
lilor săi musulmani cu o chemare, în care se spunea că

Rusia este vinovată de dificultăţile ce au lovit Imperiul

musulman. El a declarat că Convenţia de la Akkerman nu
mai este în vigoare, ceea ce însemna război cu Rusia. La
Petersburg, chemarea a fost interpretată ca un început al
acţiunilor de război. 1n consecinţă, la 26 aprilie 1828, Ru-
sia a declarat război Turciei.
Stirea despre declararea războiului a ajuns în
Basarabia la 1 mai 1828. La 7 mai, trupele ruseşti au
trecut Prutul lingă Sculeni, Fălciu şi Vadul lui Isac şi au
intrat în principatele dunărene. Localnicii au întimpinat cu
mare bucurie trupele ruseşti.,

Basarabia era una din cele mai apropiate zone

din spatele frontului armatei ruse. Tinutul dădea trupelor
produse alimentare, vite, furaje, braţe de muncă. Popu -
laţia lui se înrola cu mare entuziasm în rîndurile trupelor

230
 ruseşti. Incă în timpul concentrării şi înaintării armatei
prin Basarabia populaţia a acordat trupelor un important
ajutor material. ••
Armata rusă înainta repede şi într-o săptămînă

a ocupat Moldova transpruteană şi aproape toată Valahia.

La începutul lunii iunie a fost cucerită cetatea Brăila •
Trupele turceşti se concentraseră la Cetatea Sumla. Popu-
laţia principatelor i-a întimpinat şi de data aceasta, cu
"bucurie generală" pe ruşi, trimiţîndu-le în întîmpinare
delegaţii speciale ale divanurilor principatelor moldove -
nesc şi valah. Ele aduceau ostaşilor ruşi mîncare şi vin,
se străduiau să le dea cît mai mult ajutor în aprovizio -
narea cu produse alimentare şi furaje, în organizarea sp.-
talelor ambulante. După cum menţionează cercetătorul V.
Liahov, populaţia se simţea în deplină securitate şi îşi lu-
cra liniştit pămîntul, reluase comerţul şi meşteşugurile.

Dar sprijinul era nu numai material. Ca şi în

războaiele anterioare, moldovenii, valahii, bulgarii şi sîr-
bii au participat nemijlocit la acţiunile de război de par -
tea ruşilor. Ei se înrolau voluntari în armata rusă activă.

Cu toate că la începutul războiului, guvernul ţarfst a in-

terzis formarea de detaşamente din rîndurile populaţiei lo-
cale, asemenea detaşamente au fost create totuşi şi,umăr

· la umăr cu soldaţii ruşi, voluntarii au luptat cu vitejie

împotriva ienicerilor turci. Chiar la începutul războiului
Panariot Fochiano, fratele lui Sava Bimbas, care fusese

231
unul dintre conducătorii răscoalei de la 1821 din Valahia,
a organizat pe cont propriu un detaşament de vduntart.Din
primele zile ale războiului au luptat activ pandurii valahi
şi eteriştii greci, conduşi de L Solomon, M. Ciupadju, G.
Magheru, medic al Statului Major al armatei ruse era sa-
vantul moldovean Iacob Cihac.
Ajutorul material important din partea principa-
telor dunărene şi participarea unui număr însemnat din
populaţia lor la războiul acesta (ca şi la cele anterioare)
de partea trupelor ruseşti răstoarnă afirmaţia neîntemeia-
tă a istoricului american Jewsbury, precum d. numai
unii cetăţeni ai principatelor erau gata să-i sprijine pe
ruşi.

La sfirşitul anului 1828, Poarta a propus guver-

nului ţarist tratative de pace. Sultanului i s-a comunicat
că Rusia este gata să poarte tratative, dar în condiţiile ur-
mătoare: alipirea la Rusia a Anapei şi Poti, reglementarea
graniţei pe Dunăre, lichidarea forţelor turceşti de la Du -
năre, confirmarea privilegiilor principatelor Moldova şi

Valahia, precum şi ~erbiei restabilirea tuturor drepturilor

comerţului rus şi trecerea prin strîmtori a navelor Rusiei,
"pacificarea Greciei".. Poarta a refuzat să accepte aceste
propuneri. Curînd însă armata rusă a silit-o să ia o altă

atitudine. 1n urma tratativelor de la 2(14) septembrie 1829

a fost semnat Tratatul de pace de la Adrianopol, cu care
s-a terminat războiul ruso-turc din 1828-1829. Tratatul
232
a flcut bilanţul "crizei orientale" din anii „20... Condiţii­

le Tratatului de la Adrianopol au awt o mare însemnăta­

te nu numai pentru Rusia, ci şi pentru popoarele balcani-

ce. 1n primul rînd pentru principatele dunărene Moldova
şi Valahia, precum şi pentru Grecia şi Serbia.
Tratatul de la Adrianopol cuprindea 16 articole,
un act explicativ privind sistemul introducerii ~ de catre
Poartă a contribuţiei şi un act special referitor la drep-
turile principatelor Moldova şi Valahia, cărora li se con-
sacrase articolul 5. Acesta confirma toate drepturile de
mai înainte· ale principatelor dunărene Moldova şi Valahia.
Li se acorda libertate de confesiune, securitate, adminis-
traţie independentă şi dreptul de comerţ nestingherit.
Actul special prevedea pentru Moldova şi Vala -
hia următoarele condiţii,moi: sultanul lua obligaţia să nu
se amestece în treburile lor interne, domnitorii se ale -
geau din rîndurile boierilor localnici şi erau aprobaţi de
sultan pe 'termen nelimitat, administraţia internă trecea pe
deplin în competenţa domnilor, trupele turceşti trebuiau e-
vacuate total din principate, iar cetăţile de pe malul stîng
al Dunării urmau să fie lichidate; principatelor Moldova
şi Valahia li se dădea dreptul să aibă armate naţionale ,
populaţia era scutită de toate dările în natură către Poar-
tă şi nu plătea decît o cotă bănească anual~ Practic,prin-
cipatele dunărene obţinuseră autonomia aproape deplin~ 1n
partea europeană, ca graniţă între Rusia şi Turcia fusese
233
stabilit rîul Prut.
Aşadar, Tratatul de la Adrianopol nu numai că

a consfinţit, dar a şi lărgit substanţial autonomia princi -

patelo~ dunărene, a pus baza independenţei principatelor
Moldova şi Valahia. Tratatul de la Adrianopol a fost un
pas important în eliberarea naţională a poporului sîrb•••
Intr-un cuvînt, războiul ruso-turc, care potri-
vit aprecierilor istoriografiei burgheze urmărea numai ţe­

luri cotropitoare, a contribuit în mod obiectiv la elibe -

rarea popoarelor balcanice şi caucaziene de sub jugul
turcesc. Războiul şi Tratatul de pace de la Adrianopol au
jucat un rol hotărîtor in cucerirea de către Grecia a li-
bertăţii şi independenţei }X)litice, în cîştigarea autonomiei
de către principatele Moldova şi Valahia şi de către Ser -
bia, au fost jaloane importante în eliberarea naţională a al-
tor popoare balcanice. Rusia şi-a consolidat poziţiile eco-
nomice şi politice în Balcani şi Caucaz, pe Marea Neagră

şi Marea Mediterană. Crearea în Peninsula Balcanică a

statelor independente a micşorat influenţa Imperiului oto -
man în regiune. Pacea de la Adrianopol a deschis o eta-
pă nouă în istoria dezvoltării legăturilor ruso-turce, da-
torită cărora, pînă în 1853 ambele ţări au întreţinut re-
laţii paşnice.
 2. Anul revoluţionar 1848 în Tările Române
- "Revoluţia de la 1848-1849 din Transilvania
(2 martie-12 aprilie 1848)", Vol. I. de Stefan Pascu şi

Victor Cheresteşiu, Bucureşti 1977 (recenzie de Trocs:1nyi

Zsolt, publicată în "Szazdo\t", revistă a societăţii ungare
de istorie)
"ln sfîrşit, ne aflăm în posesia impozantei lu-
crări a istoricilor români, concepută în urmă cu aproape
20 de ani, •primul volum de documente despre Ardealul
anilor 1848-1849, despre primele începuturi ale revoluţiei.

Nu putem decît să-i invidiem pe colegii noştri români perr

'T

tru concentrarea de forţe realizată în interesul apariţiei

lucrării... 1n ceea ce priveşte nivelul tehnic al apariţiei,

nimic nu lasă de dorit. Avem unele observaţii critice asu-

pra cîtorva aspecte privind prezentarea rezumatelor la în-
ceputul lucrării. Acestea nu ,se referă însă la fiecare text
în parte sau la greşelile de tipărire nu prea frecvente ,dar
supărătoare. • • Am fi considerat necesar ca, în cadru te-
melor prezentate, autorii lucrării să fi publicat şi anexe
explicative. Volumul publică documentele în original, pe
cele de limbă maghiară le publică şi în traducere, pe mo-
tivul că astfel lucrarea va fi accesibilă unui cerc mai larg
de cercetători. Nu sîntem de aceeaşi părere. Este o uzan-
ţă acceptată de cercetătorii care se ocupă de istoria Ar -
~35
dealului, necesitatea cunoaşterii limbilor maghiari, româ•
nă şi germană (şi a latinei pentru epoca feudalismului).
Dacă s-a recurs la traducerea documentelor, de ce au ră­

mas netraduse două documente de limbă sîrbă? 1n compa-

ra ţie cu limba maghiară, o foarte mică parte a cercetă -
torilor istoriei Ardealului cunosc limba strb~
Acum, referitor la selectarea materialului pre-
zentat: poate fi invidiată bogăţia de documente pe care co-
lectiwl de colaboratori şi-a putut-o permite,.. Referitor la
o perioadă doar de trei săpt~îni sînt publicate aproape
300 de documente: aceasta este suficient pentru formarea
unei imagini complete, care să releve toate aspectele.Aici
însă avem deja observaţii critice mai serioase.
Cuvîntul introductiv al vol~mului evidenţiază con-
cepţia redactării primei părţi a lucrării, concepţie care
va sta, probabil, şi la baza următoarelor volume. Trăsă­

turile de bazl ale acesteia sînt: în Ardeal, majoritatea io-

băgimii este formată din români, iar nobilimea, aproape
în exclusivitate din unguri. Românii sînt complet excluşi

de la puterea politică. 1n asemenea condiţii, scopul prin -

cipal al nobilif'llii ungare în anul 1848 a fost să-şi menţină

puterea economică şi politică. Realitatea, după . părerea

noastră, se deosebeşte mult de aceasta. Este o realita-

te că în cadrul iobăgimii din Ardeal p~oporţia românilor
este ce.va mai mare decît cea a românilor raportat la nu-
mărul total al populaţiei: dar dacă vorbim nu numai des -
236
pre iobagi, ci, în general, despre ţlrani (incluzîndu-i
deci şi pe ţăranii liberi), proporţia românilor în cadrul a-
cestei categorii corespunde aproximativ proporţiei lor din
cadrul efectivului total. Mai mult de jumătate din nobili -
mea Ardealului pe la mijlocul secolului XVIII era deja ro-
mân~ 1n ceea ce priveşte puterea politică,în secdul XVIII..
puterea habsburgică, alături de romano-catolici, îi prefe-
ra şi pe unitarieni pentru îndeplinirea funcţiilor. Este o
realitate că românimea nu a beneficiat de recunoaşterea

sa ca cea de-a patra naţiune, însă unele personalităţi din

sinul ei au· putut ajunge la cele mai înalte funcţii (P. Do-
brea, Koszta, M~hesi, cancelarul Noptsa). 1n introduce -
rea lucrării sînt omise complet moşierimea maghiară li-
berală din Ardeal - forţa principală a progresului în Ar-
deal în perioada reformei - şi elementele intelectualităţii

care i s-au alăturat, indicîndu-i calea, precum şi burghe-

zia progresistă din oraşele maghiare şi secuieşti din Ar-
deal. Cu greu s-ar putea aprecia în mod just anii 1848 -
1849 fără rolul conducător al moşierimii liberale maghia-
re din Ardeal - şi totodată ne temem că actuala concep-·
ţie a ediţiei va duce la aprobarea făţişă a revoltei contra-

revoluţionare din toamna anului 1848.

Concepţia se relevă şi în selectarea textelor vo-
lumului - în primul rînd prin ceea ce se omite din volum .
Un specialist al anilor 1848-1849 va fi uluit de faptul că

proclamaţia din 15 martie de la Budapesta este reprezenta-

237
tă prin proclamaţia din 16 martie a consiliului provizoriu.
Dealtfel, martie ungar este destul de modest 0
(şi nesemni-
ficativ) prezentat în volum, cu toate că interdependerţa din-
tre acesta şi evenimentele din Ardeal nu poate fi tăgădui­

tă. Este şi mai vitreg prezentată atitudinea opoziţiei li-

berale maghiare ardelene din martie - începutul lui apri-
lie 1848. Autorii volumului au cercetat cu o grijă dem -
nă de laudă chiar şi manifestările cele mai ·. neînsemnate
din 1848-49 ale personalităţilor conducătoare romîne din
Ardeal Dar ce să spunem cînd căutăm degeaba în lucra-
re declaraţiile lui Wessellmyi (conducătorul recunoscut al
liberalilor maghiari din Ardeal), cuprinse în scrisoarea
din 23 martie 1848 adresată lui Kossuth, atît de semnifi-
cativă pentru istoria ca tot unitar a Ungariei-Ardeahiui
din 48? 1n aceasta se atrage atenţia că revoluţia nu a sfă­

rimat forţele principale ale vechii orînduiri, oligarhia, bi-

rocraţia şi ierarhia, că a rămas neatinsă armata habsbur-
gică şi a rămas nerezolvată problema ţărănească şi naţio­

nală. (Dar autorii au publicat din nou nu numai nenumă -

ratele declaraţii ale unor renumite personalităţi româneştis

dar şi cîteva scrisori ale lui Josika Samu). Wesselenyi

este totuşi reprezentat prin cîteva scrisori mai nesemni -
ficative, însă Kemlmy Dezso si Szasz 'Karoly nu sînt amin-
tiţi decît în cîteva rînduri prin consemnările altora, ne-
maivorbind despre tinerii radicali ardeleni (K6vary Laszlo
şi cei din anturajul său). Este publicată însă - într-o mă-

238
sură disproporţionată - corespondenţa dintre Josika Sam.u
şi Teleki Jozsef (dar alte declaraţii ale lui Teleki, mai pu-
ţin; şi există doar vagi referiri la nenumăratele sale pe-

tiţii către împărat în vederea urgentării convocării adu-

nării naţionale). Dar chiar dacă aceasta s-a justificat prin
faptul că este vorba de doi conducători ai Ardealului (deşi
nu se justifică într-o asemenea proporţie), ce a determi-

nat necesitatea unei asemenea decalări a proporţiilor, de-

terminată de publicarea scrisorilor generalului conserva-
tor extremist P. Horvath - dac:1 nu cumva evidenţierea fcr-
ţată a concepţiei unilaterale a 'conservatorismului nobili-
mii maghiare"? Dar nu este vorba numai de trecerea sub
tăcere a rolului unor personalităţi, ci şi de atitudinea în -
tregii puteri legale. Autorii nu au folosit colecţia de do-
cumente aflată în Arhiva Naţionalăa Ungariei sub denumi-
rea de Erdelyi Orszâgos Kormănyhatosăgi Lev~ltăr în care

pot fi găsite despre aceste săptămîni serii întregi de pro-

cese-verbale ale oficialităţilor. (Se enumeră din ele - n.n.).
Să reţinem că în lucrare este publicat pînă şi cel mai ne-
însemnat proces-verbal al adunărilor din ţinutul săsesc.

Insă şi acolo unde au fost folosite documentele

din arhivă, selecţia s-a făcut foarte arbitrar. Să luăm de

exemplu documentele prezidenţiale ale Gubernium Transyll-

vanium (G. Pr. ). Si din cadrul acestui material a fost omis
tot ceea ce pune în luminl1 activitatea taberei liberale ma-
ghiare ·din Ardeal,. Să am.intim numai cîteva dintre acestea
239
(••• ) Am putea continua enumerarea.
Să mergem însă mai departe: în lucrare nu se
fac aproape deloc referiri la mişcări revoluţionare din
oraşele maghiare şi secuieşti din Ardeal sau cel puţin la
atitudinea lor faţă de revoluţie. Cititorul neavizat ar pu-
tea avea impresia că asemenea oraşe nici nu au existat,
ori că ele s-au închistat într-o tăcere deplină. Deşi nu-
mai din documentele prezidenţiale ale Guberniumului s-ar
fi putut publica raportul procurorului general Lazăr Jănos

din Tîrgu-Mureş despre iluminaţia şi marşul cu făcliile

din 25 martie de acolo (••• ), raportul procurorului gene-

ral din localitatea Sz~k (Sic - n. n. ) din 9 aprilie în legă­

tură cu faptul că oraşul cere întrunirea adunării naţiona -

le (.,.), raportul procurorului general din Miercurea Ciuc,
din 8 aprilie, despre poziţia oraşului alături de uniune şi

despre abordarea steagului tricolor ungar. 1n mod special

trebuie să arătăm că în lucrare prezentîndu-se adunarea
românilor de la Abrud din 3 aprilie, se foloseşte cea mai
completă documentare posibilă (publicînd în legătură cu a-
cest eveniment raportul amănunţit al prefectului, din 6 a -
prilie), dar nu se publică raportul aceluiaşi prefect din
31 martie, despre demonstraţia de la Abrud în favoarea
unirii.
Nu înţelegem nici faptul că în timp ce în lucra -
re sînt luate în consideraţie (făcute corect) toate :cianifes-
tările ţăranilor români, nu se scrie nimic despre demons-
240
traţiile de la Banfihunyad (Huedin - n. n. ).
Sîntem de acord cu faptul că, în mbura posibi-
lităţilor, documentele urmăresc pas cu pas drumul cance-
lariştilor români de la Tirgu-Mureş; dar sîntem mai puţin

de acord cu faptul că nu se ocupă aproape deloc de miş '4,1.

cările elevilor şi studenţilor maghiari şi secui. Documerr
tele citate despre Nagjenyed (Aiud - n. n.) se referă şi la
studenţimea colegiului, dar nu se publicl:l. raportul din 6
aprilie al directorului şcolii în legătură cu faptul că a gă­

sit de cuviinţă să trimită elevii acas~ Degeaba căutăm în

lucrare peMţia stud~nţilor colegiului din Tîrgu-Mureş (de
exemplu, petiţia lui Deak Farkaş) către conducerea şco -
lii în favoarea unirii. Nu este complet . nici, materialul
care se referă la mişcările tineretului studios din Ciuc.
Asemenea observaţii sînt de reţinut şi despre ma-
terialele de referinţă, în parte ungare şi în parte săseşti.

1n lucrare figurează doar unul din cele două rapoarte ale

prefectului regal Bruz întocmite la 1 aprilie, anume do -
cumentul destul de discret adresat lui Salmen. Raportul a-
dresat lui Teleki lipseşte.

Nu mai continuăm enumerarea. Chiar şi un sin-

gur exemplu substanţial este suficient pentru a da citito -
rilor noştri o imagine asupra modului în care s-a făcut

selectarea documentelor. Rezultatul: o imagine a începutu-

rilor anului 1848 din Ardeal, lucrată temeinic în multe
privinţe şi o denaturare fundamentală prin omiterea unor
241
serii întregi de evenimente.
Atunci cînd Silviu Dragomir, istoric român de
orientare naţionalist burgheză din perioada de ~dinaintea
primului război mondial şi dintre cele două războaie mon-
diale, a început cercetarea documentelor anului 1848 pen-
tru monografia sa, intitulîndu-şi lucrarea 'Revoluţia româ-
nilor din Transilvania tn anii 1848-49; a indicat astfel
exact limitele concepţiei sale. In faţa autorilor şi colabo-
ratorilor lucrării 'Revoluţia de la 1848-1849 din Transil-
vania'se află posibilitatea opţiunii: doresc să urmeze dru-
mul lui Silviu Dragomir sau doresc să dea o imagine în-
tr-adevăr completă, prezentînd realitatea în · întregime
despre istoria Ardealului din anii 1848-49? Noi le pro -
punem ultima variantă; aceasta ar fi în acelaşi timp mai
trainică".

- In lucrarea "Istoria României'!, vol. I (1848 -

1917), apărută la Moscova (V. N. Vinogradov - redactor
responsabil) se afirm:!:
Despre discursul rostit de s. Bărnuţiu în 2 (14)
mai 1848: "Cererile profund juste formulate de el în nu -
mele poporului său, se împleteau în discurs cu învinuiri-
le nedrepte faţă de alte popoare" (p.. 71);
"In septembrie 1848 s-a produs o cotitură în
mişcarea naţională a românilor, în urma căreia, în mod
obiectiv şi independent de năzuinţele şi doleanţele sociale
ale maselor, ea (mişcarea, n, n.) s-a aflat în lagărul con-
242
trarevoluţiei europene" (p. 81). "•••
Despre înfăptuirea dualismului austro-ungar din
1867 se afirmă că a jost "un factor progresist în măsu­

ra în care a curăţit ca1"a capitalismului" (p. 245).

- In volumul de studii "Bălgaria .i evropeikite

strani prez XIX-XX vek" (Bulgaria şi ţările europene în
sec. XIX-XX), Edit. Acad. bulg. Sofia, 1975, Simeon Da-
mianov afirmă printre altele:
"••• Mergînd pe calea revoluţiei, revoluţiona -
rli vahhi (din 1848), îşi dădeau seama de pericolul ţari~

mului. Dar credeau cu naivitate că va fi suficientă pro -

misiunea sprijinului politic al Franţei ca să preîntîmpine
amestecul Rusiei şi să se consolideze situaţia puterii re-
voluţionare. • • In tendinţa sa de a grăbi evacuarea arma -
telor ruseşti din principatele dunărene, Franţa era gata
să-şi exprime acordul pentru ocuparea acestora de către

Austria. Iniţiatorii acestei variantt; de rezolvare a crizei

politice la Dunărea de Jos, în realitate au fost boierii de
la Bucureşti şi laşi cu o poziţie antirusească care au în-
ţeles că nu pot conta pe un ajutor eficace din partea ţă­

rilor occidentale... Intărindu-şi poziţiile în principate, Ru-

sia ţaristă şi-a creat posibilitatea de a lichida şi revolu-
ţia ungară. Armatele sale au intrat în Transilvania, în -
lesnite fiind în această direcţţe de politica antislavă a un-
gurilor. Cu toate apelurile, Franţa nu a făcut nimic con-
cret pentru a sprijini revoluţia ungară.. Ungaria a fost a-
servităca jertfă securităţii rer,ublicii franceze".
243
 3. Războiul pentru cucerirea independenţei (1877-
1878)
- -
- Contribuţia armatei române la luptele de la
sud de Dunăre

- In volumul de studii "Bălgaria i evropeikite

strani prez XJX-XX vek" (Bulgaria şi ţările europene în
sec. XJX-XX) edit. Acad. bulg. Sofia, 1975. contribuţia

armatei române la luptele de la sud de Dunăre în războ.:­

iul din anii 1877-1878, valoarea concretă şi semnificaţia

reall a aportului militar românesc la cauza . eliberării
Bulgariei nu sînt totdeauna suficient de ~plu subliniate
deşi referirile nu lipsesc. Pretextul acestei reticente se
află în faptul că istoriografia bulgară consideră tratatul
de la Berlin o puternică lovitură dată unitătll poporului
bulgar: România independentă s-a aflat, în virtutea teze -
lor obişnuite în istoriografia dar şi în literatura politică

bulgară, printre beneficiarele acestei situaţii, tnglobînd şi

teritorii considerate bulgăreşti în Dobrogea.

- In studiul "Participarea bulgarilor de partea

armatei române în războiul de eliberare·• publicat în 1s -
toriceski pregled nr. 5/1978, Antim Kostov afirmă:

"Istoricii burghezi români au trecut sub tăce -

re întimpinarea cordială a armatei române pe teritoriul
bulgar, cît şi participarea bulgarilor în rîndurile acesteia
244
în Războiul de eliberare. Acest far; a dus la uitarea a
sute de nume de eroi (bulgari) clzuţi în luptele de la
F-levna şi Vidin, decoraţi cu ordine de vitejie„ Nici is-
toricii burghezi bulgari nu au manifestat interesul de a
studia această problemă importan~ "
"In literatura istorică marxistă se vorbeşte cu
totul insuficient şi fugitiY despre participarea bulgarilor în
armata română ca soldaţi în termen sau voluntari. Doar
prof,, Hr. Mihova (Bulgaria) şi acad. Constantinescu-Iaşi ~o-
mânia) au scris despre aceasta. •• , dar cu totul episodic. "
11
In armata română bulgarii nu formau detaşa -
mente sau batalioane separate, aşa cum a fost reglemen-
tat printr-o dispoziţie specială în armata rusă".

"Numele a 130 de bulgari rlmaşi în viaţă dupl

război şi decoraţi cu înalte distincţii în timpul războiului

şi imediat dupăaceea, comparaţi procentual faţă de întrea-

ga armată română la trecerea Dunării şi în luptele de la

Griviţa şi Smîrdan, sînt foarte concludente ca să putem

presupune că sub drapelul românesc au luptat peste 3000
de bulgari".
"Astăzis la un secol după evenimentele care au
awt loc, este dificil să se descopere numele bulgarilor
care au participat la Războiul de eliberare, ai căror ur-
maşi au rămas să trăiască în România şi s-au naturalizat

şi asimilat. Aceştia sînt bulgari din jud. Craiova, din îm-

prejurimile oraşelor Craiova Tr. Măgurele, Calafat,Măce: -
245
su de Jos, BUleşti şi clin satele Jiu., Bechet, Dăneţ, Poia-
na Mare, Poiana Mică, Carolina, Lunca Mare, Măceşu de,
Sus, Selcimore, Sadova, Bostanele ş. a. Bulgarii trăiau,

de asemenea, în cartiere întregi în oraşele Bucureşti, Plo-

ieşti, Brăila, Galaţi, -Giurgiu, Rm. Vilcea, laşi, Roman,
Buzău, Bacău".

"Este cunoscut d1 greutatea de bază a Războiu -

lui de eliberare a suportat-o armata rusă. Poporul rus a
plătit libertatea noastră cu sînge şi zeci de mii de morţi

şi răniţi. Românii, după da.tele lor, luate din documente

imediat după război, au awt 4247 morţi şi 3246 răniţi.

Problema privind numărul bulgarilor căzuţi sub drapelul

românesc, ca soldaţi în terrr.en şi voluntari rămîne încă

deschisă".

246
 4. România şi războaiele balcanice
- Publicaţii din R. P. Bulgaria privind rolul Ro -
mâniei în războaiele balcanice
- In Istoria Bulgariei, manual pentru clasele X-
XI ed. Narodna Prosveta, Sofia 1979, evocîndu-se eveni-
mentele din 1913, România este acuzată de iredentism;se
folosesc- afirmaţii de genul: Dobrogea de sud "a fost fura-
tă de România". Se mai afirmă că în 1913 "Guvernul Ro-
mâniei - prin reprezentanţii săi la Londra - a cerşit, pur
şi simplu, ca din teritoriul Bulgariei să i se cedeze par-
tea Dobrogei de sud care însemna o compensare pentru
teritorile din Macedonia, unde trăiau un număr însemnat
de valahi.o.. Deşi a primit în mod nejust oraşul Silistra..,.
împinsă fiind de Germania şi Austro-Ungaria, România
şi-a înnoit cererea sa de teritorii, avînd pretenţii la în -
treaga Dobroge de sud., Se înţelege că n-aveau nici un
drept, dar burghezia română nu voia să scape nici un pri-
lej de a fura cit mai multe noi teritoriia •• ". "Prin trata-
tul de pace de la Bucureşti {28 iulie 1913) Bulgaria pier.;;.·
de Dobrogea de sud, fiindu-i furată de România... Numai
cu ajutorul Uniunii Sovietice - în anul 1940 - Bulgaria reu-
şeşte să-şi redobîndească teritoriul Dobrogei de sud".

- In volumul"Coburgul'' apărut sub redacţia lui

Ivanov Iovkov în Editura Politică clin Sofia, 1978, înfăţi -
247
şind politica dusă de Ferdinand de Saxa-Cobourg-Gotha în
Bulgaria, autorul scrie printre altele: "Impăratul s-a îm-
păcat cu pretenţiile teritoriale ale României faţă de Bul-
garia şi nu s-a opus, ba, mai mult, a căutat să-şi lăr -
gească relaţiile de prietenie cu regele Carol. •• "• "Ames-
tecul în războiul fostei coaliţii balcanice aduce schimbări
de fond. Evident, recomandarea lui Wilhelm II ca Româ-
nia să fie angajată în această coaliţie... nu a rămas fără

urmări. România care pînă atunci nu a awt curajul să-şi

spună deschis pretenţiile, refuzînd să iasă la scenă des-

chisă, a început de acum să-şi mărească aspiraţiile••• 11
•

248
 5. Participarea României la primul război mondial
- Maria Ormos "Despre convenţia militară de la
Belgrad (13 noiembrie 1918)" "Tortenelmi Szemle" - re -
vistă periodică a Institutului de Istorie al Academiei Un-
gare de Stiinţe.

1n legătură cu "interpretarea atitudinii părţii

franceze", autoarea relevă că în problema "modificării

politicii · franceze faţă de platforma din 13 noiembrie .•••

atenţia istoriografiei se concentrează în primul rînd asu-
pra relaţiilor ungaro-române. Poate că în aprecierile is-
toricilor mai există deosebiri mici sau mai mari, dar ul-
timele cercetări au ajuns la unison în aceea că renunţa -
rea treptată · din partea franceză la convenţie a fost cau-
zată de evoluţia ulterioară şi treptată a politicii de alian-
ţă cu România, iar în cadrul acesteia se consideră ca ho-
tărîtoare interesele franceze legate de ·intervenţia antiso-
vietică. Această poziţie subliniază de fapt unul din factorii.
decisivi ai evenimentelor şi în aceasta constă meritul
său. ••
Trebuie să ne referim puţin mai pe larg la pr·o-
blema presupusului front românesc. 1n 1916, ?,Iterile An-
tantei, ducînd îndelungate dispute diplomatice în vederea a-
tragerii de partea lor în război a României, s-au angajat
cest
J
foarte mult faţă d stat. Potrivit Tratatului secret de la

249
Bucureşti din 17 ~ugust 1916, România urma să primeas-
că Bucovina, Banatul, părţile estice ale Ungariei, care, în
afară de Ardeal, cuprindeau şi teritoriul cunoscut sub ~u-
rnele Partium şi o parte destul de însemnată a ţinutului

Alf6ld. Graniţa trasată aici era în general cu 50 km mai

spre vest decît cea trasată ulterior la 'Irianon. ·Tratatul
secret era condiţionat de faptul că România nu avea drep-
tul să încheie pace separată cu Puterile centrale. Dar si-
tuaţia militară a evoluat în aşa fel incit guvernul roman a
I

fost silit să încheie un armistiţiu în 191 7, iar în mai 1918

a încheiat un tratat de pace cu German:la şi AustrerUngarta.
Prin aceasta, din punct de vedere juridic prevederile tra-
tatului secret şi-au pierdut valabilitatea.
Ar fi însă prematur ca din zdruncinarea poziţiei

juridice a României să tragem concluzia că aprecierea ei

politică a evoluat potrivit cu aceasta. Nici guvernul fran -
cez, nici guvernele celorlalte puteri aliate nu au tras ase-
menea concluzii. •• "
Vorbind apoi de corectarea făcută în proiectul de
armistiţiu din 15 octombrie 1918 faţă de prevederile Trata-
tului secret de la Bucureşti cu ceea ce priveşte "partea de
răsărit a Ungariei" autoarea arată:

"Statul major (francez - n. n.) a desenat ca

puncte de armistiţiu Oradea, Timişoara şi Baia Mare.Deci
aceste localităţi urmau să fie evacuate pentru a in -
tra armata romană. • • De aici se poate trage concluzia că

250
statul major francez a modificat linia din 1916. 1n două

sensuri chiar. Nu-i mai acorda

•
României întregul Banat ,
ci dorea să-l împartă între România şi Serbia, în aşa fel
încit linia despărţitoare să treacă la vest de Timişoara, de
la Dunăre la Mureş. De aici spre nord, pînă la Oradea, în
mare, linia de demarcaţie s-a suprapus cu graniţa hotărî­
tă la conferinţă, dar dincolo de Oradea diferă faţă de a-

ceasta în avantajul Ungariei.

Prin ce considerente se poate explica modifica -
rea arătată faţă de linia din 1916? Credem că aici pune -
tul de vedere juridic a jucat rolul unei baze ce putea fi
invocat~ Este posibil însă că promisiunile făcute în ca-
drul tratatului secret să fi fost considerate de unele per-
sonalităţi franceze - ca ,dealtfel şi de mulţi politicieni din
cadrul Antantei - exagerate şi, profitînd de baza juridică

apărută, au dorit să se folosească de posibilitatea de a

face modificări. Pare un argument mai important, ceea ce
s-a accentuat şi în cadrul Ministerului de Externe, anume
că între timp România a ocupat Basarabia, despre care nu
a fost şi nici nu putea fi vorba în Tratatul de la Bucureşti,
astfel că pretenţiile sale spre vest trebuiau moderate în-
tr-o oarecare măsură".
Prezentînd momentul semnării convenţiei milita-
re de la Belgrad autoarea subliniază că Karolyi Mihaly ,
preşedintele de atunci al Ungariei "dorea s-o ia înainte ro-
mânilor" şi "se poate presupune că tratativele începute de
251
el cu comandantul suprem francez au impulsionat autorită­

ţile româneşti să ia măsuri rapide, reuşind ca în momen-

tul semnării convenţiei România să fie considerată ţară be-
ligerantă. Deci, acum au venit cu obiecţii serioase, deoa-
rece convenţia nu asigura României întregul teritoriu pre-
tins de ea potrivit tratatului secret din 1916. Deoarece a-
cest lucru nu mai era în intenţia nici a guvernului brita-
nic şi nici a celui francez, de fapt încă de atunci a înce-
put lupta politicienilor români în vederea obţinerii prin
presiuni a acestei linii. •• "
Referitor la faptul că o grijă a lui Clemenceau
era că această convenţie de la Belgrad nu a asigurat "nti
încadrarea Slovaciei în statul cehoslovac, nici predarea
Ardealului României. •• ", autoarea arată:

"In problema românească primul ministru fran -

cez şi-a făcut poate mai multe probleme şi pentru că pe.
vremea aceea i-a ajuns în mînă scrisoarea lui Karolyi
Mihaly referitoare la problema Ardealului, datată încă din
12 noiembrie, adresată ministerului de externe Lansing„
Esenţa lungii argumentări a scrisorii este că nu există un
guvern ungar care s-ar putea împăca cu pierderea Ardea-
lului".

- 1n lucrarea "Istoria primului război mondial

1914-1918", în 2 volume, apărută sub egida Academiei de
Stiinţe Sociale a URSS, Moscova, 1975, sub redacţia lui
L L Rostunov, se afirmă:
252
 11
Pentru Rusia, ţările balcanice constituiau dru -
mul cel mai scurt pe uscat spre strimtorile dinMareaNea-
gră. Prin urmare, pătrunderea imperialismului german în
Orientul Apropiat şi în Balcani greva puternic interesele
economice politice ale Rusiei" (p. 44).
"Popoarele ţărilor balcanice, care de-a lungul
veacurilor luptaseră pentru libertate şi independenţii. na-
ţională, au găsit întotdeauna în Rusia ajutor şi sprijin în
tendinţa· lor de a se elibera de sub jugul străin" (p. 45).
"... Principalul adversar al instaurării hege -.
moniei austriece în Balcani era Rusia, care persevera în
politica sa tradiţională de sprijinire a mişcării de elibe-
rare natională a popoarelor balcanice ruse (sic n. n.) în
Balcani, ceea ce nu corespundea scopurilor imperialiste
ale Angliei şi Franţei în această zonă" (p. 85).
11
Antanta şi-a dat seama cu întîrziere de perico-
lul care plana asupra Serbiei, iar măsurile pentru reme -
dierea situaţiei au fost luate cu întîrziere... Rusia nu pu-
tea ajuta Serbia din cauza refuzului României de a permi-
te trupelor sale de a trece prin teritoriul ei" (vol.11 p.8~.
"ln cursul campaniei a devenit evidentă adevă -
rata esenţă a politicii de neutralitate burgheze... Vîrfu -
rile conducătoare ale unui şir de state mici urmăreau cu
aviditate lupta dusă de marile puteri rămînînd în expec -
tativă, pentru ca mai tîrziu s'ă participe la război de par-
tea celui mai tare şi să-şi asigure o bună bucată la împăr-
253
ţirea prăzii după victorie.... Cîrmuitorii României şi Gre-
ciei înclinau spre Antantă, dar, deocamdată, nu se puteau
decide, întrucît lupta de pe fronturi nu relevase un avan -
taj categoric al vreunuia dintre adversarii" (val. I, p. 438).
"Burghezia română avea pretenţii asupra Tran-
silvaniei, Banatului răsăritean şi a Bucovinei de sud. A-
ceste provincii austro-ungare, în care majoritatea popu-
laţiei o constituiau românii, depăşeau cu mult ca suprafa-

ţă şi număr de locuitori, cît şi din punct de vedere eco-

nomic, Basarabia, pe care Austro-Ungaria o promisese

României".
"ln comparaţie cu speranţele care au fost puse
în acest front (comandat de A. Brasilov) în primăvara anu-
lui 1916, ofensiva declanşată a depăşit toate aşteptările.Ea
şi-a îndeplinit misiunea de a salva Italia de dezastru şi de

scoaterea ei din luptă; afară de asta, ea a îmbunătăţit si-

tuaţia francezilor şienglezilor pe frontul lor, a obligat Ro-
mânia să treacă de partea noastră şi a spulberat toate pla-

nurile şi aşteptările austriecilor şi germanilor pentru a -

cest an" (val.II p.204) •••

La 4/17 august 1916, între statele Antantei şi Ro-
mânia au fost semnate convenţia politică şi cea militară •
La 14/27 august, România a declarat război Austro-Unga-
riei. •• ".
"Acţiunile victorioase ale Armatei 9 ruse, iar cu
ajutorul ei şi ale Armatei 2 române, i-au împiedicat pe
254
austro-germani ,să dea lovitura principală în zona Braşo -
vului şi prin aceasta să realizeze o învăluire pe o adînci-
me mai mare a Armatei 1 române... Si pentru Rusia re-
zultatul operaţiei din România n-a fost avantajos. Statul
major general a fost nevoit să trimeatl pe frontul român
35 de divizii de infanterie şi 11 de cavalerie şi sl pre-
lungească frontul de luptă al armatelor sale cu 500 km. •• 11 •
"Succesul armatelor germane se explică prin în-
apoierea militară a României şi prin capacitatea de luptă

extraordinar de scăzută a armatei române".

"Din acţiunile tactice ale germanilor abia .dadt-·
se pot desprinde învăţămint6, avînd în vedere că aproape
în toate luptele ei au avut de-a face cu unităţi române sla:>
pregătite pentru luptă. Intervenţia unităţilor ruse a schim-
bat mereu mersul acţiunilor astfel încît inamicul, la rîn-
dul său, a ajuns să se afle în situaţii dificile"... (voL II,
p. 205-21 O).
"••• · Militariştii germani au antrenat România
în coaliţia antisovietică. La ,g mai (1918), la Bucureşti,a

fost semnat un tratat de pace între puterile centrale şi

România care, practic, o transforma într-o colonie austro-

germană... Pe lîngă aceasta, guvernul Marghiloman se o-
bliga să acorde tot sprijinul trupelor germane şi austro-un-
gare care se îndreptau, prin teritoriul României, spre
Ucraina. Germania şi aliaţii săi au aprobat alipirea Basa-
rabiei la România, fapt care constituia o violare flagrantă

255
a înţelegerii, semnate la 9 martie 1918 între RSFSR şi

România, privitoare la retragerea trupelor române din a-

ceastă regiune în termen de două luni şi însemna, de fapt,
o intervenţie total nejustificată împotriva Republicii Sovie-
tice (vol. II, p. 438),.,

- 1n legătură cu caracterul participării Române

la primul război mondial "Istoria României" vol. L (1848-
1917) apărută la Moscova (V. N„ Vinogradov) scrie: "Uni -
rea cu Transilvania răspundea năzuinţelor naţionale ale
românilor de pe ambele versante ale Carpaţilor şi cercu-
rile dominante erau dispuse să se folosească de ace·ste
sentimente legitime". Apoi se adaugă: "Dar unirea pămµr
'
turilor româneşti era concepută de ele în chip imperialist.
Printre teritoriile care le reţineau privirea se aflau pă -
mînturi locuite nu numai de români, dar şi de ucraineni ,
sîrbi, unguri" (p. 358).
Unirea Basarabiei cu România este apreciată ca
un act de cotropire: "La 27 martie (9 aprilie) 1918,Sfatul
tării burghezo-naţionalist, sprijinindu-se pe trupele de o -
cupaţie a sanct ionat unirea Basarabiei cu România în con-
diţiile acordării autonomiei teritoriale. Guvernul sovietic
a protestat în mod oficial împotriva acestui act ilegal" (p.
23-24).
In legătură cu unirea Bucovinei cu România se
arată: "ln noiembrie 1918 a fost inclusă şi Bucovina în

256
com1xmenţa României. Adunarea naţională a românilor care
predominau în Bucovina de sud, s-a pronunţat pentru Uni- -
rea cu România. 1n schimb, populaţia din Bucovina de ntrd,
compisă în principal din ucraineni prin hotărîrea .Vecei
populare, întrunităla Cernăuţi la 3/26 noiembrie 1918, s-a
pronunţat pentru Unirea cu Ucraina Sovietică. 1n pofida a-
cestei hotărîri, armatele române au ocupat şi B11covina
de nord, sancţionînd cu forţa, dominaţia moşierilor şi

burgheziei române asupra acestui teritoriu" (p. 35).

"lnvăţămintele
. - Peter Janos.
tative de pace, din perspectiva a şase
a trei rînduri de tra-
decenii". ln:"Valo-
sâg - revistă lunară a Societăţii de răspîndire a cunoştin­

ţelor ştiinţifice din R. P. Ungară.

1n introducere se arată: "Evocăm aici referirile
la Ungaria - în parte necunoscute, în parte uitate - ale
tratativelor de pace de la Brest-Litovsk, de la Răcăciuni,
din România, şi de la Trianon. Aceste tratative de pace au
fost iniţiate în vederea rezolvării noilor probleme izvortte
din noua situaţie creată după încheierea primului război

mondial şi izbucnirea Marii Revoluţii Socialiste din Octom-

brie. Invăţămintele acestor tratative ar putea ajuta la gă -
sirea iniţiativelor necesare . pentru noile probleme ale noii
situaţii în condiţiile actuale".
1n prima parte a studiului "Pacea de la Brest-li-
tovsk şi Ungaria, 1917~1918", se scrie:
"Rolul păcii de la BrestrLitovsk în istoria mon~
257
dială este diametral opus pleu din împrejurimile Parisu-
lui (Versailles, Saint Germain, Trianon, S~vres.) Acestea
din urmă au contribuit la pregătirea celui de-al doilea răz­

boi mondial; în scMmb, pacea de la Brest-Litovsk - pr-in

consecinţele sale - a condus la victoria forţelor antifas -
ciste în cel de-al doilea război mondial.
Toate acestea se reflectă şi în istoria Ungari-
ei: evenimentele legate de Pacea de la Brest-Litovsk au
awt un rol în proclamarea Republicii Ungare a Sfaturil<r;
în schimb, pacea de la Trianon a avut drept rezultat o-
rientarea progermană a politicii ungare~~
1n partea a doua: "Tratativele de la Răcăciuni -
pacea de la Bucureşti", se arată:
11
Inainte de a încerca să schiţez influenţa istori-
că sub aspect sovietic, ungar şi internaţional a păcii de la
Brest-Litovsk este necesar - în special din punctul de ve-
dere al istoriei Ungariei - s~ aruncăm o privire asupra
păcii separate încheiate de puterile centrale cu România
şi condiţiile acestei păci.

La Brest reprezeritanml principal al puterilor cen-

trale era Imperiul german; în cazul României acest rol i-a
avut delegaţia Monarhiei austro-ungare. Czernin nu mai era
de faţă la Brest la discuţiile finale şi la semnarea tratatu-
lui de pace, căci a preluat conducerea tratativelor cu Ro-
mânia. Czernin era omul de încredere al lui Franz Ferdi-
nand, şi în cazul venirii acestuia pe tron îl avea în vede-
258
re ca ministru de externe. De la începutul anului 1913 era
ambasadorul la Bucureşti al Austro-Ungariei, de unde se
întoarce la Viena, în 1916, cu puţin înaintea morţii lui
Franz Josef, după intrarea României în război, devenind
ministru de externe al Monarhiei. Relaţiile lui Czernin cu
conducătorii români, îndeosebi cu familia regală română,

aveau un caracter foarte direct şi intim. Toţi conducă.to -

rii români ştiau că Czernin, în interesul alianţei dintre
Monarhia Austro-Ungară şi Regatul Român, ar dori alipi-
rea Ardealului la România... Czernin ştia că Europa se
află în pragul unui mare război. Era clar pentru el că

dacă Monarhia ca aliat al Germaniei, care lupta cu fran-

cezii şi englezii, ajunge în situaţia să ducă un război cu
Rusia, România şi Serbia; acest lucru ar însemna sfîrşi -
tul Monarhiei Austro-Ungare. Cercurile conducătoare ale
Regatului Român cunoşteau toate acestea despre Czernin
chiar înaintea asasinării lui Franz Ferdinand.
Czernin a sosit la tratativele din România la sfîr-
şitul lunii februarie 1918. Atunci aproape întregul teritoriu
al României era <;>cupat de puterile centrale. Guvernul s-a
instalat în colţul de nord-est al României, la Iaşi. 1n a -
ceastă situaţie, care ameninţa România cu desfiinţarea, pu-
terile centrale au ridicat noi pretenţii teritoriale. Preten-
ţiile austro-ungare se refereau la regiunea Dunării de jos
şi la Oltenia; se pretindeau teritoriile româneşti şi sîrbeşH

dintre Porţile de Fler şi Olt, invocîndu-se motive de secu-

259
ritate. Pentru Bulgaria cereau întreaga Dobroge, pe lito-
ralul Mlrli Negre, pînl la Delta Dunlrii. Reprezeutanfi
guvernului român au refuzat să accepte aceste pretenţii;

atunci Czernin a încercat sl se întîlnească cu regele ro-

mân, Ferdinand de Hohenzollern. Această înttlnir~ a awt
loc în zona germană de ocupaţie, la Răclciuni, pe malul
Siretului... •
1n memoriile sale: Czernin a înfăţişat · aceste
tratative, trecind întreaga rlspundere pentru aceste pre-
tenţii grave pe seama ungurilor. Cînd Ferdinand s-a p.îns
de gravitatea acestor pretenţii, Czernin s-a referit la cu-
vintările din parlamentul ungar••• , rugîndu-1 pe rege să

înţeleagă situaţia delicată. 11 asigura în schimb pe rege că

dacă România acceptă condiţiile de pace atunci îşi va nor-

maliza raporturile cu putenle centrale, iar cînd se va
sfîrşi războiul (nellsind nici un dubiu că nu se gîndeşte

la victoria puterilor centrale) atunci România va putea să-şi

expună pretenţiile sale definitive. Dar dacă acum România
nu acceptă condiţiile de pace, atunci e clar că puterile cen-
trale vor ocupa şi restul teritoriului românesc, şi România
va deveni o ţară inexistentă. Rege I ui, care refuza,Czernin
- vechea lui cunoştinţă - i-a ma! spus: acum ungurii îşi

expun pretenţiile, iar Ferdinand le consideră grele, dar să

se gîndească ce pretenţii ar avea românii faţă de unguri

dacă nu Bucureştiul ar fi sub ocupaţia puterilor centrale,ci
Budapesta ar fi sub ocupaţie româneasc~ Pînă hla urml
260
regelui n rlmlsese doar un singur contra-argument: nu
existl un prim-ministru român care sl fie gata sl sem-
neze asemenea condiţii grele de pace. Czernin, cunoscînd
cercurile conducltoare româneşti, a rlspuns şi la acest 31'-
gument. A propus numirea lui Marghiloman ca prim~minis-
tru. A doua zi, candidatul propus de Czernin , .a devenit
prim-ministru, iar la 5 martie 1918 - doul zile duplBres:
- la Buftea s-a semnat pacea prealabilă cu România. Apoi,
la 7. mai s-a semnat la Bucureşti, tratatul ~definitiv'".
1n partea intitulată: "Republica Ungară a Sfaturi-
lor şi pacea de la Trianon - 1919", autorul scrie:
"Unul din argumentele esenţiale ale importanţei
Republicii Sfaturilor constă tocmai în faptul că a căutat cyo
adevărată responsabilitate internaţională, rezolvarea sar-
cinilor naţionale. De aceea, după destrămarea Monarhiei
Austro-Ungare, pînă la sfirşitul celui de-al doilea război
mondial, Republica Sfaturilor a fost singurul reprezentant
al politicii care ţinea seamă de problemele popoarelor din·.
Europa centrală şi a făcut încercări în vederea rezolvării

lor, ţint,d cont de posibilităţile reale. 1n colaborarea in -

ternaţională Kun Bela c~uta nu numai unirea forţelor re-
voluţionare 1 ale naţiunilor şi naţionalităţilor vecine. El a
făcut şi propuneri concrete guvernelor din statele vecine
nou formate, din statele. succesoare, în vederea colabod.-
rii pe baza principiului coexistenţei paşnice a ţărilor cu
orînduiri diferite.
261
 AceasUl. principală învăţătură politică a istoriei
Republicii Ungare a Sfaturilor poate fi văzută cel mai clar
dacă subliniem aici doar un singur aspect: firul călăuzi­

tor al luptei diplomatice şi militare pentru menţinerea

existenţei Republicii Sfaturilor. Acest lucru este uşurat şi

simplificat de harta alăturată, care a fost elaborată pe

baza datelor Consiliului Suprem de la Paris al puterilor
Antantei - avtnd menirea să pregătească pacea de la Tria-
non - şi care a apărut la Londra aproape concomitent cu
luptele din Ungaria. Harta o publicăm în forma sa origi-
nală, cu toate erorile sale de atunci. (Vezi pag. 268 ). 1n
februarie 1919, Franchet d'Esperey, comandantul din Bal-
cani al puterilor Antantei, a propus Consiliului Suprem ca
trupele româno-franceze să împingă înainte linia frontului,
în aşa fel încît să rămtnă sub ocupaţie românească oraşe-

le Arad, Oradea, Satu Mare şi împrejurimile. Consiliul

Suprem al Antantei a acceptat propunerea, şi trupele ro-
mâne au înaintat pînă la linia de front indicat~ Această

hotărîre nu a ţinut cont de Inţelegerea militară semnată la

13 noiembrie 1918 la Belgrad. • ., care a trasat linia de
demarcaţie sudică şi estică la Baja-Szeged, de-a lungul
Mureşului, pînă la rîul Bistriţa. Despre hotărîrea Consi-
liului de la Paris al Antantei, luată pe baza propunerii lui
Franchet d'Esperey, guvernul nu a fost anunţa~

262
 AceasUl. decizie din februarie este unul din mo-
mentele ce trebuie scoase în evidenţă în cadrul evenimen-
telor săptămînilor imediat premergătoare datei de 21 mar-
tie. Celălalt moment este consecinţa notei Vix. Colonelul
Vix, conducătorul reprezentanţei militare a Antantei la
Budapesta..,.. , a înmînat la 19 martie guvernului Ka.rolyi
o notă care pretindea ca trupele maghiare să se retragă

pînă la linia pe care puterile Antantei au promis-o Româ-

niei .în 1916, în cadrul unei înţelegeri secrete, în cazul
în care România ar intra în rl'l.zboi împotriva Austro-Un-
gariei şi Germaniei. Aceastli linie urma să fie trasată în-
tre Debrecen ·şi Szeged. Teritoriul ce se găsea între li-
nia nouă şi cea desemnată în februarie urma să fie ocu-
pat de trupele Antantei. 1n comunicatele oficiale ale Con -
siliului Suprem al Antantei apare că Vix a explicat că nu
este vorba de o nouă linie de demarcaţie şi nici de o nouă

frontieră, ci de aranjamente provizorii, pînă la încheie. ':'"

rea tratativelor de pace. Potrivit documentelor Antantei,
Kârolyi a interpretat greşit textul, înţelegî.nd cli prin no-
tă i se comunica o nouă linie de frontieră. Pentru ceea
ce s-a întîmplat după aceasta merită să cităm textul căr­

ţii intitulate ~Istoria Conferinţei de Pace de la Paris~ re-

dactată de institutul care se ocupă de problemele inter-
naţionale ale Angliei şi apărută în 1920: ~contele Kârolyi
a crezut că procedează cum se cuvine deformînd nota Vix
şi expri.mîndu-se în declaraţia destinată opiniei publice
263
ungare: este incapabil să accepte graniţele care lezează a-
tît de grav interesele Ungariei, şi prin aceasta a predat
piterea proletariatului ungar. Aceasta este sursa revolu-
ţiei comuniste ungare 11 •
După 21 martie, după proclamarea R~publicii
Sfaturilor, s-a schimbat atitudinea Consiliului Suprem al
Antantei. A începit să dispară atitudinea de dispreţ şi

desconsiderare faţă de duşmanul neputincios, învins•••

Răspunsul guvernului Sfaturilor a fost dublu:
1. Este gata să se retragă dincolo de liniile de armis -
tiţiu clacă şi trupele româno-franceze se retrag dincolo
de linia hotărîtă în armistiţiul din 13 noiembrie 1918 şi

dacă puterile Antantei vor ocupa zona dintre frontul ro-

mânesc şi unguresc, pînă la încheierea tratativelor de
pace; 2. Propune ca reprezentanţii ţărilor formate după

desfiinţarea Monarhiei Austro-Ungare să se întrunească la

o consfătuire la Viena sau Praga, în vederea , rezolvă -
rU problemelor lor comune.
Propunerea ungară a fost respinsă. •• , ba s-a
venit. cu ameninţări pentru cazul în care Republica Sfa-
turilor din Ungaria ·ar fi dorit să-şi extindă orînduirea
politică şi asupra teritoriilor vecine;.. lngrijorarea, tea -
ma Consiliului Suprem de la Paris nu păreau nefondate. ••
Deoarece - îndeosebi în perioada eşecurilor din
Rusia - Antantei îi venea greu să-şi trimită trupele în Un-
garia, atacurile împotriva Republicii Ungare a Sfaturilor
264
au fost organizate în Cehoslovacia, România şi Regatul
strbo-croato-sloven, sub lozinca: Republica Sfaturilor lup-
tă pentru reînnoirea ~ graniţelor milenare; pentru „ restitu-
tio, in integrum; Succesele Armatei roşii au fost interpre-
tate ca o încercare de reînviere a dominaţiei ungare de
odinioarl. ••
Cele mai importante au fost atacurile armatei
cehoslovace şi române. La începutul lunii mai, cehoslova-
cii au ocupat linia dintre oraşele Miskolc şi Salg6tarjân,
iar românii au ajuns la linia Tisei pe întreaga linie ptnă

la Mureş. •Formaţiile militare cehoslovace şi române şi-au

unit liniile în zona localităţii Csap, intenţiontnd să taie

posibilitatea unui sprijin militar sovietic acordat eventual
Armatei roşii ungare•••
După organizarea Armatei roşii a început contra-
ofensiva ungarl. •• 1n acelaşi timp, la Paris, Consiliul Su-
prem a elaborat planuri militare coordonate sub comanda
mareşalului Foch. Istoriografii Conferinţei de pace de la
Paris caracterizează astfel planul respectiv: Ungaria a fos:
complet încercuită de armatele franceză, italiană, ceho -
slovacă, română şi iugoslavă.

In această situaţie, Consiliul Suprem, prin te-

legrama lui Clemenceau, a cerut guvernului lui Kun B~la
ca trupele maghiare sit. se retragă pe linia hotărttă · · prin
înţelegerea militară de la Belgrad. Kun B~la a acceptat
aceasta, cu condiţia ca şi românii să accepte obligaţiile

265
ce le revin. Românii au răspuns: acceptl, dacl armata
ungarl va fi redusl la cele opt divizii stabilite prin ar-
mistiţiul de la Belgrad. Deoarece atunci românii se aflau
la Tisa, aceastl condiţie era inacceptabilă, mai ales că

nici guvernul român nu a respectat dispoziţiile convenţiei

amintite•• ,.
Republica Sfaturilor avea o singură posibilitate:
să respingă dincolo de liniile stabilite prin înţelegerile

internaţionale forţele româneşti care se găseau sub con-

ducerea Antantei. Aşa a început la 20 iulie ; • traversarea
Tisei. lnaintarea a ţinut pînă la 24 iulie, cu succese în -
semnate. Atunci a început să funcţioneze cu toate forţele

maşinăria politică şi militară aprobată de Consiliul Su-

prem de la Paris, unul din elementele căruia era contra-
ofensiva românească, iar un alt element - atacul politic
pornit din Viena şi din oraşul Szeged, ocupat de francezi.
La 1 august forţele româneşti de sub comanda
Antantei au ajuns pînă la periferia Budapestei. Ocuparea
Budapestei nu era în planul aprobat de mareşalul Foch„Cu
toate acestea, armata regală română a ocupat la 4 august
Budapesta, ţar apoi şi unele teritorii din regiunea D~l
Dunântul (sudul teritoriului de dincolo de Dunăre, spre
Austria - n. n. ). Comandamentul francez al Antantei, din
această cauză, se afla într-o situaţie dificilă şi faţă de
proprii săi aliaţi. ,. •
1n legltură cu soarta Republicii Ungare a Sfa ;_
266
turilor merită să fie scoase în evidenţă trei concluzii.
Prima: Consiliul Suprem a discutat de multe ori
cu guvernul Republicii Sfaturilor - îndeosebi în perioada
succeselor militare, cam pe la mijlocul lui iunie - despre
conferinţa de pace; ar fi dorit să-l facă să aprobe şi să

semneze proiectul Tratatului de pace de la Trianon. Insă

guvernul sfaturilor dorea să creeze mai întti relaţii prie-

teneşti, de colaborare, - corespunzătoare noilor condiţii -
între popoarele Europei centrale, şi doar după aceea să

fie formulat tratatul de pace. Astfel~ s-ar fi putut crea

asemenea condiţii în Europa centrală, în cadrul cărora ar
fi fost imposibilă - sau mai grea - realizarea situaţiilor

politice care au condus la cel de-al doilea război mondial.

Această strădanie a guvernului Sfaturilor rezulta şi din
denumirea sa: Republica Sfaturilor Socialiste Unionale din
Ungaria. ••
A doua: din fapte reiese clar că Republica Sfa-
turilor a fost răsturnată în primul rînd de complotul in-
ternaţional, al cărui conducător a fost Consiliul Suprem de
la Paris al puterilor Antantei. ••
A treia relaţie constă în legătura dintre Buda -
pesta şi Moscova... Kun B~la şi colaboratorii săi cei mai
apropiaţi şi-au dat seama încă de la prăbuşirea Monarhiei
Austro- Ungare de necesitatea istorică - ttnînd cont de ex-
perienţa sovietică rusă - ca în Europa centrală, în Bazi-
nul Dunării, în Bazinul Carpatic să se încerce constitui. -
267
rea unei orinduiri şi prietenii noi a popoarelor, pe baza
principiilor marxiste sau - putem spune chiar - marxist -
leniniste".

Linia de armistiţiu aprobată la 13 noiembrie

o-o• o--o• o--"•
T 1" t t "" t- -;- 't' -t ·t
1918 la Belgrad.
ltn1a de ocupaţie românească dinaintea notei
Vix, februarie 1919.
Proiectul liniei de frontieră promisă de către
Antanta României,printr-o înţelegere secretă la
17 august 1918 (nota Vix pretindea la 19 rnartJe
1919 retragerea frontului ungar pe acsastă linie}.
Frontiera ungaro-cehoslo1acă potrivit hotărîrii
Antantei din 13 iunie 1919.
Linia celei m~1 adînci înaintâri·a rom~nilor,
august-noiembrie 1919.

268
 6. PROBLEMA TRAP.BILVilIEI SI IBEDUTISMUL
MAGHIAR

- Referiri la momente din istoria tirii

noastre in luorlri apăxute in Ungaria

In diverse edituri din B.P.Ungarl au api-

rut luorări oare abordeazl intr-o viziune proprie,
denaturată, momente din istoria moderni şi oontelh
porană. Autorii maghiari prezintă atitudinea RomA-
niei în legătură cu evenimente oa constituirea Re-
publioii Sovietioe Ungare, alăturarea RomADiei
Antantei şi"invadarea pe neaşteptate a Ardealu-
lui, lăsat fără apărare", Paoea de la Trianon,Dio-
tatul de la Viena, intrarea ungurilor .în A~deal
unde "au intîlnit pretatindeni inflăoărare, slr-··
bătoare", momente din oel de-al doilea rlzboi
mondial eto.
In multe din aceste luorări sin:t reproduse
diverse sorieri din perioadGle respective, o.a oa-
raoter iredentist, în care _nu o dată·se vorbeşte
despre "lăoomia avidă" sau despre "ambiţiile de
acaparare teritorială" ale vecinilor, - se aer "li~
bertăţi pentru fraţii de sînge rupţi de ţ;ară"eto.
Pentru oititorii maghiari s-au retiplrit ·
studii şi eseuri literare din perioada 1940-1944,
unele din ele oonţinînd multvehioulata idee a
269
"maghiarimii uu.ioe", a unirii spirituale a 11.ngu-
rilor dispersaţi 1n lume, altele subli.D.iind neae-
sitatea .înrădăoinării literatarii aaghiare iD
Transilv8llia. llai. ■ulte studii se ooupl de pozi-
ţia uJ10r mari poeţi maghiari 1n problema naţio­
nali, reproduoi.Ddu-se şi cu aoeastl ooazie ver-
suri sau atirraaţii ou caracter iredentist.
- In luararea "Bel7«Dk a Til~gban" (Lo-
0111 nostru in lame), a-puută la B11dapesta in 1977,
X6llai G1ula apreciază ol Republioa Sovietioă a
Sfaturilor" a reaolvat intr-an mod exemplar pro-
blemele istorioe oapi~ale ale seooleior ante-
rioare, relaţiile reaiprooe dintre unguri şi ne-
unguri-slovaoi,. s1rbi,_rom!ni,
' . oroaţi. A reIU1n-
ţat la aşa zisa integ2'itate teritorială)• reou-
nosouţ dreptul popoarelor din Bazinul oarpatio
la formarea unor state de si.Ae stătătoare, fări
el renunţe la dreptul la autodeterminare al na-
ţiunii aaghiare. Clasa aunoitoare maghiari a in-
villa 1n aoeastl perioadl venilml paţion.alisau­
lui.
P• o poziţie silllil~rl se situau._şi .ele-
tou•
mentele oele' aai bune ·-ale olaaei IIUln.oi
oeba, alovaoe, romAne, airbe şi oroate •••• Din
ploate, iDfluenţa lor politţoă .,a.prş naţiu~-
lor lor nu era inoă de~tul de p~terniol oa sl
intringl dominaţia burgheziei proprii, a naţio­
nalismului. Aşa a fost posibil oa burghezia oe~l
270
şi 1n speoial oea rombl sl preia rolul torţei
de şoa a imperialismului, 1n intervenţia !ndreo-
tetl blpotriva Republiail Sovietioe U11gare". Bl
oonsiderl Paoea de la Trianon oa av!D.d un oarao-
ter nedrept, oare "a oiopî.rţit teritoriul ţlrii,
nu a oontrolat pretenţiile teritoriale.ale veoi-
nilor, oi le-a aooeptat pur şi simplu". Bl men-
ţioneazl ol aoest oa?aater a fost reaW10souţ şi
de politicieni şi istorici maraanţi sovietioi,.
americani, englezi şi frenoezi iar "poporul un-
gar a fost unanim 1n. condamnarea Ploii de la
Trianon". ,Trianonul este folosit de autoral aoes-
·tei luoră.ri şi pentru explicarea allturlrii Un-
gariei la axa Berlin-Romac· 11 ce1 de-al treilea
Reioh a pornit pe drumul dominaţiei mondiale
sub prete~tul ruperii oătuşelor de la Trianon.
Unp;aria, fiind şi ea un stat al Triano-
nului, oa şi Germania, s-a aliat cu Germania hit-
leristă pentru oa, ou ajutorul aoesteia să.rupl
cătuşele Tratatului de pace de la Trianon"-...
·=rn ''A lord 6s a Korona•rn(Lordul şi coroa-
na), :Sudapesta, 197?, Vâsărhel:yi Miklos afirmă
căs "in baze unor aprecieri inguste, unilatera-
le ale marilor puteri învingătoare s-a lăsat mi-
nă liberă lăoomiei claselor dominant~ ale ţări­
lor veoine şi dorinţelor lor de jaf",.
Jn "K6peş tort6nelem fort61:yos f6lelem
igazgat" (Imaginea istorioă oondusă de frioa
271
Tialeanl) Budapesta 1977, Fekete Gyula aiteazi 2
oiteva aifrea "Dintr~n terizoriu de 283.ooo km,
Ungaria a rimas ou 93.ooo km, iar populaţia ţlrii
s-a redus de la 18 milioane la mai puţin de 8 mi-
lioane. Pe o parte a teritoriilor p1erdute 1 in ma-
joritate populaţia era de limbi maghiari, dar pu-
terile invingltoare nu au reounosout dreptul la
autodetermi.Dare". Trianonul este considerat de
el "izvorul tuturor greutăţilor noastre eoono-
mioe", "izvorul nedreptăţilor nationale". Luora-
rea reproduoe textul despre "rugioiunea naţiona­
lă11 iredentistl, oare 1n 1920 a devenit obligato-
rie in şooli şi oare exprima inorederea in "drep-
tatea istorică dumnezeiasoă" şi in "învierea Un-
gariei", text oare mai fusese publioat şi in
19?3 ou ooazia oentenarului infiinţării oapitalei
Ungariei, in luorarea, editată de Arhivele din
Budapesta, intitulat! "Forrâsok Budapest multjâ-_
bol" (Izvoare din trecutul Budapestei). Pacea
de la Trianon este oonsiderată oa "baza revizio-
nismului ungar, oare a dus ulterior la politioa
agresivă germană şi apoi la tragedia celui de al
2-lea rlzboi mondial" , prin ea se explioă senti-
mentul iredentist al noii generaţii, oare."a ores-
out in aşteptarea revizuirii teritoriale".

- In Ungaria a fost editată anul aoeste

luorerea "Panorama eseurilor 1940-1944", o aoleo-

272
ţie 1n. t~ei volame de eseuri, studii şi portrete
lţterare artistioe şi istorioe publioate 1n. Un-
garia 1n. perioada respeotivl. Un studiu al lui
Bartok Bela pretinde ol teritoriul lingvistio
ungar se întinde mult dinoolo de graniţele stabi-
lite de Tratatul de la Trianon. ''Din el fao par-
te la nord de graniţa ou Oehoslovaoia Nyitra,
Kassa, Ungvar şi MuDkaos, iar spre rlsărit,din­
oolo de graniţa
,
ou RomAnia oraşele Nagyvaxad (Oia-
dea - n.n.). Arad şi Szatmar (Satu Ilare - n.n. h
In Transilvania seouii trăieso in masl oompaotă,
numlrul lQr treoind de un milion şi jumltate. Ei
sînt legaţi de trunohiul lingvistio ungar prin
numeroase insule lingvistioe pe oare trlieso
200 OOO de unguri ••• " Intr-un alt studiu, Kunoz
Aladar sublinia neoesitatea oa literatura oontem-
poranl ungară "ob.emată să. justifice în viaţa spi-
rituală haotiol a Europei oocidentale dreptul nos-
tru inoontestabil la existenţă, sl se inrldăoine­
ze in Transilvania. Aceste doul literaturi trebuie
să se sprijine reoiproo. Prin opunerea lor vom
jigni spiritul marilor noştri soriitori"~
Un eseu al lui Tamasi Aron oonsaorat "uni-
rii spirituale intr-un imperiu sufletesc al ungu-
rilor dispersaţi in lume" lua poziţie faţl de mini-
malizarea şi oond.amnarea literaturii din Transilva-
nia, literatură oare, subliDia el, "militeazl şi

273
aaţioneazl pen~Q exprimarea liberi a g!nd.Lalul
şi oritioii şi 1n aoest oadru pentru drepturile
fizioe şi spirituale ale maghiarimii, ale tutu-
ror oamenilor oinstiţi. Aoeasta este ideea oare
intrlţeşte pe toţi soriitorii maghiari transilvl-
neni, oonstiţuind un singur oult, o singuri oo-
leotivitate"'e
In studiul oonsaorat lui Ady Bndre, ou-
prins in luorarea "Az ujnak tenni hitet"("A de-
clara oredintă noului") despre dezvoltarea lite-
raturii sooialiete ungare şi universale, Kiraly
Istvan oonstată ol, după oum atestă articolele
sorise 1n tinereţe de poetul maghiar, "el privea
ou prejudeoetă pe •valahii săJbatioi'•••• 'vi~
olani şi beţivi• şi •ou o supunere de animal'.
Ii repugna 'lumea barbară, străină şi sălbatică,
încremenită într-o stara groaznică, primitivă a
regiunilor locuite de valahi', unde 'figurile ou
şerpar oare urlă în limba valahă.nu au învăţat
nioi un ouvînt in limba noastră". Este sublinia-
tl "indignarea lui Ady faţă de pretenţiile naţio­
nalităţilor", oitîndu-se versurile, "Vrem Tranail-
vania, o vrem şi o vom păstra•••• fără Transilva-
nia nu există Ungaria. O, Transilvanie, tu eşti
Ungaria şi daoă lumea va mei avea nevoie de Unga-
ria, tu vei rămîne la noi•••"

274
 - Bepublioa Ungarl a Sfaturilor tace obieo-
tul unui articol din "The New Bupga:rian Quaterl:v':
period.ia literar, artistio, politia şi aooial de
limbi engleză din Ungaria, 1n oare se pomeneşte de
"fărldelegile invadatorilor" romlni'.
"Ungurilor nu le venea el oreadă nioi în
oea mai mare disperare oă Antanta le va dezmembra
ţara. Integritatea pmnintu~ilor oare aa aparţi­
nut Coroanei Sf.Stefan a fost o superstiţie aao:ro-
sanotă.- Deşi elovaoii, românii, sirbii se astep-
tau la concesii, ungurii nu se aşteptau la înstră­
inarea in,final a terito~iilor locuite de aoeştia
şi oare includeau oele mai bogate grînare şi mine
de cărbuni ale Ungariei••• Antanta nu s-a lăsat
indupleoată de Kăroly ••• Lunile reoi au trecut în
nelinişte şi disperare. RomAnii au ocupat Transil-
vania şi locuitorii unguri şi germani a-au.refu-
giat din oalea fărădelegilor invadatorilor.
Budapesta a fost supraaglomerată ou mii şi mii
de refugiaţi oare trebuiau să fie găzduiţi şi hră­
niţi".
Despre arestări, execuţii, violuri atribuite
romanilor intraţi intr-un oraş din Ungaria intim-
pul Republicii sfaturilor relatează ou lux de amă­
nunte in "Hevesi Szemle" (revistă sooial-oulturall
din judeţul Beves din Ungaria) un fost membru al
Armatei roşii ungare. In articol se spunea "In ora-

275
şal HatvaD au intrat romlnii. Di.napre Gy6ns:,B se
apropie UD grup de soldati unguri, .rlniţi. Ei au
int.rebat la telefon daol la Hatvan nu sint rom&ni.
Intruoît romlnii ooupaserl intre timp olldirea
poştei, UD soldat romln care ştia ungureşte le-a
răspuns oă nu sint, pot veni liniştiţi, Dll este
Diai 11D periool. Cind soldaţii unguri au ajuns la
mardllea satului, romlnii i-au arestat, hotărî.nd
al-i execute pe loc. La intervenţia populaţiei au
amînat însl execuţia şi dupl oe le-au luat şi
le-au distrus documentele i-au inchiG intr-un
grajd. Intre ei erau şi doul surori medicale.Pe
acestea le-au necinstit şi apoi le-au dat drumul.
Afară d~ ele au mai soăpat oiţiva soldaţi oare
aveau bani. Unul dintre aceştia, venind noaptea
in 0868 mea, a povestit cum i-a dat drumul unul
dintre romAni pentru :; OOO de coroane. In dimi-
neaţa următoare, p~izonierii au fost duşi la mar-

ginea satului intr-un răchitiş, unde s-a tras în

ei ou armele. Intruoit unii ră.năseseră in viaţă
şi după oe s-au tras rafalele, românii f:i_U trecut
pe la fiecare impuşoindu-1 pe oei oare mai dădeau
semne de viaţă.
Am urmă.rit totul imp-reună ou un prieten,
fiind ascunşi .într-un lan de porumb. După pleca-
rea romAnilor ne-am dus acolo. Unul dintre ei mai
trăia. Era însă leşinat, intruoit o rafală ii tă­
iase amîndouă picioarele. L-am bandajat. Intre
276
timp a venit de 1, snital o olruţl sanitari oa
un poliţist ungur. L-am. rugat sinu transport•
r!nitul la spital, ol romlnii 11 vor împuşoa.Ba
ne-a asoultat. Nenorooitul fiind 4ua la spital,a
fost exeoutat de romlni-
Cadevrele au zăout trei ~ils 1n riohiţiş,
dupl eoeea au fost inmormîntate-. Dupl eliberare
am ridioat un moDWllent 1n amintirea lor".
l

- O temi tretatl de publioaţiile ungare

este cea a tratatului de pace încheiat de Romi-
Dia ou Ungaria. Hajdu Tibor consideră în monogra-
fia sa "KEÎrol:yi Mihal:y" oă tratatul a fost "real-
mente un act criminal", recunoaşte o,l :lozinca re-
vizuirii acestui tratat a fost "într-adevu foar-
te populară in Ungaria", dar formulează ideea oă
"tot un act criminal ar fi dacă s-ar inoepe un
nou măcel, iar lupta impotriva acestui tratat de
pace s-ar transforma într-un nou război'~•,,
In monografia sa apărută 1n editura buda-
pestană "Kossuth", oonsao.rată fostului preşedin-_
t~ al Republioii sfaturilor, Hajdu mai scrie a
"Prestigiului lui Kârolyi i-a dăunat ati-
tudinea negativă e învingătorilor, atitudinea
du.şmănoasă făţişă impotri va ungurilor. Nota semna-
tă la Paris a pus punct disputei ungaro-române,or-
donind cedarea judeţelor ardel.ene de la nord de
Mureş, Secuimea şi Clujul. Dom+,navia milenari asu-

277
pra Ardealului a luat sfirşit ••• trupele de ani-
rare a hotarelor ungare au fost retrase pină la
Pasul Craiu.lui".
In studiul "Tratatul de paoe înoheiat
lingă PariS.1919-1920", apărut Î:11 "Historia",
Nagy Zsuzsa afirmă 1
"Politioienii oare au oolldus lucrările şi
oare au dispus asupra propunerilor specialişti­
lor, în multe cazuri nu ştiau nioi măoar ijnde
să caute pe hartă teritoriile în cauză•••
Noua oonfiguraţie a Bazinului DunăTii
a fost stabilită de partea austriaoă şi ungaru.
Pe baza acesteia s-a format Austria, Ungaria,
Cehoslovaoia, Iugoslavia, Roman.ia şi parţial
Polonia. Ar fi greşit însă să se oreadă oă Con-
ferinţa de paoe ar fi oreat din nimio noile sta-
te. A fost un proces indelungat, oare destrăma
de decenii monarhie austro-ungară.
Tratatul de paoe ungar a primit încă de
la oontemporani denumirea de Tratatul de pace de
la Trianon pentru a se deosebi de oel german,
deoarece ambele au fost semnate la Versailles.
Inoă din primele zile din februarie 1919, repre-

zentanţii marilor puteri au ascultat pretenţiile

verbale a:J_e delegaţilor oehoslovaoi, romani'." şi

iugoslavi.
Dispute au inoeput întii ou Brătianu.Ro-

278
minia se orampona de Tratatul din 1916, o~ toate
oă a inolloat prevederile aoestuia şi a inoheiat
o paoe separată in 1q1a şi doar ou doul zile înain-
te de depunerea armelor de oătre Germania a deola-
rat din nou război puterilor oentrale. Guvernul
romb s-a opus oel mai vehement şi timp indelun-
gat oa in tratatele de paoe să se introduol para-
grafele oare să asigure drepturile minorităţilor
naţionalei a oonsiderat asta drept amesteo 1n tre-
burile ·interne ale României. Armata romană în
timpul Republioii sfaturilor a ooupat teritor1ui
de dincolo de Tisa, Budapesta şi alte teritorii·.
In vara anului 1920 s-a retras, oondiţionind oă
pentru asta săi se atribuie Basarabia, în dauna
Rusiei Sovietice.
Lloyd George a impus plebisoit in Ardeal,
specialiştii americani fiind pentru oa să se dea
României Satu Mare, Oradea, nu şi Aradul. Si ast-
fel, într-o învălmăşeală de compromisuri oompli-
oate - care priveau doar parţial problema ungară-,
s-a maroat în mare hotarul ungaro-roman, oonform
preteuţiilor romaneşti. s-a dat Romaniei Bucovina,
Ardealul, părţi din teritoriul din nord, o parte
din.Banat, luindu-se de la Bulgaria Dobrogea de
sud.
In urma transformărilor din Bazinul Dunării,
doar Ungari~ şi Austria aveau un minimum de minori-
tăţi naţionale. In soh~mb, situaţia minoritlţilor

279
naţionale din r9stul statelor a devenit o proble-
ml generali, deoareoe prevederile tratatelor de
paoe privind drepturile aoestora in mare parte aa
rămas doar pe hî.rtie.
Cert este ol politioa Antantei şi metodele
sale au diunatatmosferei politioe din Bazinul Du-
nlrii şi din Baloani, ,u oreat relaţii duşmănoase
intre numeroase state",.
+
- Un ~rooedeu uzitat de publioistioa un-.
' '
garl este oel al reproduoerii unor oitate din lu-
arări sau din declaraţiile unor persoane din dife-
rite pe~ioede anterioare oelei aotuale. Aoe_astl.
metodă se foloseşte şi in luoraree ''Ez Volt A
~

Sarlo" ("Aoeasta a fost seoera"), Budapesta, 1~?8,

oonsaorată mişolrii tineretului progresist un-
gar din Cehoslovaoia, denumită "Sarlo".
Relati.ndu-se ol poliţia ungară a interzis
tinerilor din mişcarea Sarlo să depună o ooroană
de flori ou panglioi în oulorile naţionale ungare,
rom4ne, oehoslovace şi iugoslave 13 statuia lui
Pet8fi, în luorare se oitează din dezbaterile depu-
taţilor în Parlamentul ungar pe marginea aoestui
oaz. Un deputat de dreapta a deolarat!"In statele
reprezentate de aoeste oulori trlieso ungurii
rupţi de noi. Culorile statelor suooesoare nu au

280
oe oluta la statuia lui P6t6t1. Ar însemna profana-
rea amintirii lui P6t6t1, a patriei noastre oiunti-
te. Inspeotoratul poliţiei nu a permis depunerea
ooroanei de flori, avind oulorile statelor bandite".
+
- In "Le:xioonul etnografia maghiar"(vol.2,
F.K.), apărut anul aoesta in editura budapestană
"Akademiai", în prezentarea unor noţiuni se fao
fraovente referiri la oraşe din Transilvania,oa
şi oum aoestea ar faoe parte din Ungaria. In legă­
tură ou unele localităţi sau regiuni se menţionea­

ză datele la oare, in oonoepţia autorilor lexioo-

nului, s-au stabilit ungurii, iar in alte cazuri
- romanii. Cităm explioaţiile la oîteva noţiuni.
- Farborugi•âs - petice de proteoţie la
pantalonii minerilor, au apărut prima oară in mi-
nele din Ardeal. Primele au fost la Baia Mare
in 1547.
- Fazâk (oală) - Cele mai importante cen-
tre de olărit ale Ungariei sint Dejţ Corund,
Mădăraş, Breaza, Tîrgu-Lăpuş, Satu-Nou, Turda,
Beiuş, Lipova şi Zalău.

- Fazekassăg (olăritul) - printre oele

mai veohi bresle ale olăritului sînt oea de la
Cluj- infiinţată in 1512, şi oea de la Dej,în-
fiinţată in 1570.
- Fedeles kap~ (poarta ou aooperiş) -
Cele de la Călăţele sint făcute ou o artă deose-

281
bitl, s1.nt oioplite şi vopsite ••• Aoest obioei
de a mai faoe poarta ou acoperiş a dispărut.
Ea s-a păstrat totuşi pină in zilele noas-
tre oa un obioei freovent in Odorheiu Seouieso.
Cele mai frumoase obiceiuri au existat pînă 1n
anii 19?0 in jurul 9raşului Odorheiu Seouieso şi
in judeţul Harghita.
- Fakete-K6r6s volave (Valea Crişului
Negru) - regiunea oe se întinde de la Munţii Bi-
horului pînă in Cimpia Ungară cuprinzînd şi Po-
dişul Beiuşului ••• Ungurimea acestei văi s-a
aşezat aioi în perioada arpadiană. Ungurii şi-au
oonstruit satele în apropierea rîului.
- FUr6szmalom (joagăr) - Joagărele oele
mai frumoase şi oele mai perfecte de pe terito-
riul lingvistic maghiar au fost făcute de oătre
ungurii din Ardeal şi Seouime.
- Gyergyo (Gheorghieni) - este printre ul-
timele teritorii ale Ardealului populat de unguri
(in sec.XII-XIII ••• ). Populaţia este alcătuită
din secui. Popuţaţie românească de aici a fost
colonizată de către moşieri în secolul XVIII.
- Hâromszâk (Trei Scaune) - este o regiune
autonomă ••• Secuii de aici au ocupat acest teri-
toriu in prima parte a secolului XIII. Inaintea
lor, aceste meleaguri au fost loouite de o popu-
laţie bulgaro-slavă ••• Populaţia româneasoă a
fost colonizată aici în epooa modernă •••
282
 - Haiaselve (Muntenia) - este teritoriul
dintre Carpaţii Meridionali şi DuDlre. In timpul
lligraţiei popoarelor a fost loouit de diferite
popoare. Stlpinii aoestui teritoriu s-aa sohill-
bat treovent. In seo. XI-XIII, Mlantenia a fost sti-
pinită de peoenegi şi oumani, tot atunoi au api.rut
in masl şi romAnii.
- Hegyalja (Podgoria Arad) - regiune Yiţi­
ooll strlveohe in judeţul Arad;,. azi în. RoaADia.
Continuitatea poporului maghiar de aioi de la des-
oăleoare şi pini în. seo. XVI-XVII a fost intrerup-
tă din oauza războaielor turoeşti, oind ungurii
s-au refugiat in nord. Populaţia maghiară de azi
oare trăieşte impreună ou românii şi nemţii a
fost oolonizată in seo. XVIII-XIX.
- Erd6lyi Hegyulia (Podişul Transilvaniei)
I
- A fost populat de maghiarime din ~eo. al X-lea.
In evul mediu era un teritoriu intloritor, locuit
de populaţia maghiară. Populaţia bulgaro-slavă
aşezată pe malul drept al Mureşului şi pe oare
ungurii au glsit-o aioi la desolleoare s-a maghia-
rizat repede. La sfirşitul seoolului III s-au for-
mat oiteva lo01;1lităţi ou populaţia săseasol(Aiud,
Ighiu, Crioău) ••• RomAnii au api.rut la sfîrşitul
seoolului XIII printre populaţia împuţinată dato-
ritl invaziei tătarilor.
- Bihari HegykHz (regiunea deluroasă a Bi-
horului) - se întinde la rlslrit de Oradea, ouprin-

283
z1n4 Bărcăul ,1 .Orlful llepede·.. • Unguriaea a-a· at,-
bili t aici 1A perioada desolleoirii, iar din seo.
IV-XVI loouieşte 1D aaeastl regiune împreuni ou
rom4Dii. Coau.i~• mai importante. sînt Canaoeu,Si-
lard şi llişoa.
- Hu~ad megyei magyarok (maghiarii din ju-
deţul Hunedoara) - sint ungurii oare loouieso 1n
judeţul istoria Hunedoara (azi in RomAnia).Aoeşti
unguri sint împlrţiţi in trei grupei prima ouprin-
de populaţie maghiară de la descălecare pi.nă in
evul mediu. In seo.X-XI ei au populat valea largi
şi fertili a Mureşului, Valea Cernei şie Streiu~
lui ••• Majoritatea populaţiei maghiare a murit,
numlrul acesteia soăzind din cauza războaielor.
turoeşti ••• La sfirşitul seool11lui XIX şi la in-.
oeputul seoolului XX au trlit impreună ou roman11.~
•• şi marea majoritate s-a asimilat".
:I
Ca şi pi.nă aoum, este fOT'filUlată ideea oă
oei de limba maghiari fac parte din &ceeasi oo-
munitate, este prezentată preocuparea pentru pls~
trarea unităţii limbii maghiare. De aoeastă datl,
respectivele idei sint citate dintr-un artiool al
soriitorului ungur Illyes Gyula şi dintr-un inter-
viu aoordat de SUto Andres.,
"Meg:yar Hirek", bilunar, editat la Budapes-
ta de oătre Uniunea Mond.ia'iă a Maghiarilor, repro-

284
du~e prescurtat, dupl ~•viata "Oahiers EaropeAu"
nr.1/197q, aplrutl la Hamburg, articolul "Limba
repre~intă naţiunea", de soriitorul unga~ Ill1es
Gyula. Citim din material 1
"Limba maghiari nioi sab aspeot oantita-
tiv nu este 'ohiar atit de orfanii in lume aproa-
pe_l6 milioane de oameni o deolarl limbi mater- _
nă. Aproape 14 milioane trăioso 1n Valea Dunlri1.
Dar in interiorul graiµţelor ţlrii trăiesc doar
10 milioane dintre oi~ Aoeştia 1ş1 asumă saroina
is~orioă de a menţine 1n oondiţii 11ngvietioe
nefavor$bi1e unitatea şi oivilizatia limbii ma-
ghiare•••
Conştiinţa oelor de limbi maternă maghia-
ră oă fao parte din aoeeasi oomunitate 1 a fost
dezvoltată toomei de senzaţia de oiopîrţire, de
dezmembrare. MaRhiarii oare t~ăiesc la mii de
kilometri depărt_ere cţe_ patria lor se strădu1$so
să ounoască îndeaproape această oivilizatie
străveobe originală şi, totodati, modern-euro-
peană a lumii, ale olrei valori pinl acum au
fost transmise mai ales doar ._prin limbajul muzi-
, ' I ••

oii9 mulţumită
. .
geniului lui
. ~
Liszt, Bartok şi
Kod.llly" •·
Suto Andres, într-un interviu aoordat
scriitoarei Foldes Anna, pe oare aceasta l-a in-
clus în volumul "Csal4di KHr '?8"(In sinul fami-
liei), ed. Kossuth, Budapesta, 19?9, omagiind
'
285
rolul familiei pe llllltiple planu.ri. afirm.la "Da
lllllte ori familia asiguri şi fund.amentul lingvis-
tio al generaţiei tinere~ Chiar şi aoolo unde şooa­
la oultivl şi dezvoltă oultura limbii materne.aste
nevoie de sprijinul familiei~ Aoolo unde această_
şooall lipseşte,f'amilia are obligaţii şi mai meri.
Aoolo familia completează, asigurl însuşirea lim-
bii"••• "Satul este preocupat de soarta fieoăruia
oare a plecat la oraş, de multe ori nu interesea-
ză atit maşina sau funoţia, oi oum stă ou limba
maternă. Daoă mama spune_ despre oineva oă nu şi-a
inv~ţat fiul limba maghiar~, spune asta şoptind,
oa şi oind. ar vorbi despre o femeie oare s ➔ des-
trăbllat •• ., La noi, orioite generaţii ar trăi sub
aoelaşi aooperiş, există o unitate fermă in pri-
vinţa existenţei. Grijile existenţei minoritare

priveso deopotrivă pe bunio şi pe neoot ••• Fami-

lia este looul und.e 1 in timpuri de restrişte;poţi
sl~bători taiJ;la - conştiinţa apartenenţei la aoe-
eaşi familie"~
Vorbind despre luorarea sa "Un leagăn pe
aer", soriitorul afirmă in acelaşi interviuc"Mama
a fost prima oare mi-a oitit cartea şi, oind a
ajuns la sfirşit. a resimţit o mare satisfacţie.
- Oare de oe?
- Pentru toate neoazurile şi suferinţele ei.
Pe timpuri ea a fost oea mai războinioă in familie,
oea mai răzbătătoaro 1n orioa împrejurare. Oind a
286
apărut oartea, ea a oonsiderat ol,in sfirşit,am
spus oe-am avut de spus. Am dat publioitlţii oe
a însemnat să fii treout pe nedl!ept pe lista chia-
burilor, oe-au însemnat umilirile••• Am spu.s-o
oa să ştie toată lumea. Iar eu am vorbit în nume-
le tuturor".
Sub titlul "Cultura populară nu desparte,
oi apropie popoarele" "Foras" (revistă lunară de
literatură, sociografie, artă), editată în jude-
ţul Bâcs-Kiskun, RP Ungară, publioă un interviu

acordat de. e.~n,ograful Kosa Laszlo lui Gor6mbei

And.râs. R~dăm din cuprins 1
Gorombei .Andl!as 1 "Am constatat de mul-
te ori oă oei oare se ocupă de oultura popular~
maghiară sînt deseori învinuiţi de naţionalism.
Dar ••o oe spune un etnograf despre problemele
legate de naţionalism, patriotism, internaţio­
nalism, deseori amesteoatel
- Kosa: Nu trebuie să uităm oă în seco-
lul trecut forţe diferite şi opuse politic din
afară au .î.noeroat să folosească în propriile lor
interese rezultatele ceroetărilor privind cultura
populară ••• Nu există popor pe oare să nu-l ca-
racterizeze, mai mult sau mai puţin, etnooentris-
mul. In general, oamenii tind să-şi atribuie în
exolusivitate şi să considere proprii,bunuri oul-
turale valoroase şi importante. Dr, ounoaşterea
oulturii populare este o armă împotriva etnooen-

287
triamului.
- G6r6mbeis Cum se expliol boglţia deosebi-
tă a oulturii populare ardeleneşti?
- Ifose s Cultura populari din Ardeal păs­
trează in seoolul al XI-lea numeroase·aspeate oe
oara.aterizau mai înainte marea parte a Bazinului
Carpatia şi oare au dispărut, ori s-au atenuat
în timp. Dupl oîte ştim, aoeste diferenţieri au
inoe~ut in a doua· jumătate a seoolului al XV:III-
lea, deoarece ·Ardealul era departe de centrele
îmburghezite ale Ungariei. Valurile transformă­
rilor capitaliste au ajuns aioi ou intirziere
sau diminuate, şi aşa-zisa oul~ură populară bur-
gheză nu s-a dezvoltat. In ultimele daoenii,eoes-
tea au. fost menţinute şi de starea de minoritate
naţională - oare in general înseamnă izolare şi
o formă de viaţă mai înohistată •. Dar daoă noi
considerăm arhaică cultura populară din Ardeal,

romanii sint de altă. părere. Cultura populară

romAnă din Ardeal este mai burgheză deoit oea din
•vechiul regat', oare a ajuns mult mai arhaică
în secolul al XX-lea. Cercetarea culturilor popu-
lare ale minorităţilor naţionale este un atelier
splendid pentru oei oare studiază confluenţele
dintre culturi şi influenţele reoiprooe. Dar nu
ne interesează numai pentru asta. Problema mino-
rităţilor naţionale este una dintre marile pro-

288
blama ale lulD.11. A ne preooupa de aoestea este o
datorie umani. Noi, ungurii, tindem al oonside-
rlm ol existl o probleml speoifio maghiari saa
oentral-europeanl"•••

- In luorarea "A mag:yar n6ptaj1 t5rt6net

tagodolâsa" (Diviziunea regionall şi istorioă. a
poporului maghiar), de Kosa L6szlo şi Filep Antal
se afirml ol "Intre revend.ioările mişol.rilor re-
formiste ungare pe primul loo era unirea Transil-
vaniei ou Unga~ia. In 1848, Unirea a fost pro-
olamatl de parlament••• Odatl ou destrămarea Mo-
narhiei Au'stro-Ungare, rom.Inii in 1918, ia:r saşii
1n 1919 au oerut ruperea TransilYAniei de Ungaria.
Tratatul de la Trianon a hotărit oa Transilvania,
oa un teritoriu locuit î.n majoritate de roaAni,
să fie alipitl de RomAnia şi a trasat noile fron-

tiere ungaro-romAne, mult dinoolo de graniţele

istoria• ale Transilvaniei.la marginea Pustei••-
ghiare. Datorită aoestui fapt, in uzul ootidian,
denumirea de Transilvania s-a extins asupra iD-
tregului teritoriu, oare a fost dat României din
Ungaria istoriol".
Despre Banat se sorie1 "••• RomAnii, oare
trăiau in zonele muntoase răslritene, din apro-
pierea Timişului, in seo.18, in urma oolonizl-
rii şi migrării lor voluntare au pus bazele unor
sate din Banat ••• Ca urmare a aoestor oolonizlri

289
multiple, Banatul a devenit regiunea oea nai pes-
triţă din punot de vedere naţional din Ungaria
istoriol ••• ln 1918, Paoea de la Trianon a daţ
RomAniei Banatul de nord şi de est, Iugoslavie!,
Banatul de vest şi de sud, rbînînd Ungariei un
mio oolţ nord-vestia".

- E.rvin Pamlen.yi "Umbrele unei nopţi"

(despre aauzele simlaiderii fostalui
prim-ministru ungar, Teleki Pal) Ina
"Magyar Nemzet" - R.P.u.
- Istoriaii noştri au arătat ol Teleki Pal,
profesor de geografie de renume Alo.ndial, era re-
prezentantal unei , linii mai moderate, mai oonser-
vatoare, mai oivilizate a 'ideologiei de la Seghe-
din'. Conoepţia sa politiol se oaraoteriza prin-
tr-o aonştiinţă naţională şi de olasl foarte fer-
mi (nu o dată s-a autodenumit ou mindrie 'naţio­
nalist•), era un aristoorat ardelean oare, oa
dealtfel atit de mulţi din generaţia sa, nioioda-
tl nu s-a putut 1mploa ou regleme_ntlrile Trata-
tului de paoe de la Trianon~ oare a provooat
mari prejudicii naţionale.
Toomei din aoest motiv el a devenit in anii
postbelioi 'plrintele ideii de revizuire•, oon-
duoînd de la nivelul oel mai inalt propaganda şti­
inţifiol şi politiol a lllişoării iredenţista. Revi-
zuirea teritoriall era iluzia urmărită de el, a

290
ouei ~ealizare parţiali - pe nemea oind era a
doua aarl prim-ministru - a deTenit o oo■ponentl
a orizei sale sufleteşti oe sa adinoea tot 11.ai
11.alt.
In perioada interbelici, revizuirea un-
gari se împletea strins cu politica Germaniei
fasciste, care respingea şi tindea să rlstoarne
sistemul de p:ace de la Versailles, şi ou poli-
tioa Italiei fasciste, oare aspira la rolul oon-
ducător in bazinul Dunlrii. Teleki nu simpatiza
ou hitlerismul. Dar atras de posibilitlţile de
.
revizuire teritoriali, nu a putut şi nioi nu a
Trut el soape din alianţa ou Germania. El era
convins ol pinl la urmi nemţii vor pierde rlzbo-
iul.De aoeea - in perspeotiTa viitorului - a-a
străduit oa printr-o'politiol de neutralitate•
el obţină măoar aprobarea taoitl a puterilor oooi-
dentale în privinţa Diotatului de la Viena.Aoeas-
ta era 'poli tioa dinţilor inoleştaţi, a oompro.mi-
aului, a violeniei ardeleneşti'. Soopul in perspec-
tivă era oa Ungaria, măritl teritorial, al iasă
flrl pierderi din rlzboi.
Referitor la evenimentele din martie 1941,
oind UDgaria a fost somată de Germania el partiai-
pe,la atacul împotriva Iugoslaviei, ţari ou oare
inoheiase doar in urml ou oiteva luni un "tratat
de prietenie veşniol", şi oare a reprezentat "dile-

291
•• oea mai gzaTi oare a dna la ai.mloide~•• 1~1
Teleki" se aratla "Ceea oe 1-• reuşit pinl atanai
lui Telelei, un ■are ounosoltor al tradiţiilor po-
litioe ardelene, aau ■ DD mai pi.rea posibil"~

292
 7. PROBLEMA BASARABIEI

a. Teorii în legătură cu existenta

aşa-numitei naţiuni moldoveneşti

Formarea burgheze moldo-

naţiunii

veneşti (Lucrare intocmită de un

colectiv de autori, redactor res-
ponsabil A.M.La.zarev, editura
"Stiinţa", Chişinău, 1978).

Autorii afirmă că pină la ora actuală pro-

cesul formării burgheziei moldoveneşti aproape că
nu a fost studiat şi că, din această cauză, în le-
gătură cu respectiva problemă sint exprimate punc-
te de vedere contradictorii.
Astfel, susţin e 1, "Istoria R. S. s.Moldove-
neşti" (apărută în URSS în 1965) nu dezvăluie esen-
ţa problemei formării naţiunii. In respectiva lu-

crare s-a menţionat că formarea burgheziei orăşe­

neşti şi a proletariatului industrial în clase
de-sine-stătătoare ale societăţii capitaliste s-a
desăvîrşit în anii '70-'80 ai secoiuiui al XIX-lea,
oar s-a subliniat că atît în economie, cit şi în
politică a continuat să predomina boierimea moldo-

venească, concluzie de natură să nege formarea

naţiunii burgheze in Moldova în secolul al XIX-lea.

293
 Cît despre istoriografia contemporană bur-
gheză, afirmă autorii, "ea s-a situat pe o poziţie
tendenţioasă faţă de cultura şi istoria poporului

moldovenesc, negind formele istorice ale etnosului

şi naţiunii independente moldoveneşti. Aceste con-
cepţii false, care au denaturat esenţa dezvoltării

poporului moldovenesc, au fost criticate într-o

serie de lucrări sovietice" • .1::-'rintre acestea sînt
cit'lte "Fapte şi născociri", apărută la Chişinău
în 1'::J72, "Impotriva falsificatorilor b:irghezi ai
istoriei şi culturii poporului moldovenesc", apă­
rută tot la Chişinău în acelaşi an.
Autorii pretind că în lucrarea lor au ana-
lizat istoria formării naţiunii burgheze moldave~
naşti "pe baza unui material concret, în legătură
organică cu aspectele teoretice generale ale pro-

blemei". Ei Ynsă prezintă prin prisma specifică is-

toriografiei moldoveneşti etnogeneza poporului mol-
dovenesc, aspectele etno-demografice şi teritoriale
ale formării naţiunii moidoveneşti, analizează ceea
ce ei denumesc cultura moldovenească, asimilind
acesteia toate valorile culturale româneşti.
Se consideră că, spre deosebi~e de alte na-
ţiuni europen9 şi chiar est-europene, procesul for-
mării naţiunii capitaliste moldoveneşti a avut par-
ticularităţi caracteristice, unele din ele leeate
de "specificul poporului moldovenesc", altele apă­
rînd tn procesw. constituirii acestei naţii.mi "care
s-a desf!şurat cel mai activ în ultimul pătrar al
294
secollll.ai al XVIII-lea".
In analiza originii poporului moldovenesc,
făcută în primul capitol al lucrării, autorii subli-
niază cîteva: idei care apoi vor fi reluate şi dez-

voltate şi în alte capitole:

- tn secolele VI-IX, pe teritoriul fostei
Dacii şi al regiunilor învecinate se formează o
populaţie de limbă romanică, pe care literatura so-
vietică o denumeşte volohi. Spre deosebire de popu-
laţia romanizată înaintea lor, asupra volohilor,
în special asupra limbii lor, au exercitat o in-
fluenţă considerabilă alte popoare, şi în primul
·'
rînd slavii;
- in secolul al XIV-lea formarea celor
două state independente Valahia şi Moldova "a con-
tribuit la desăvîrşirea consolidării etnice şi to-
todată la formarea politică a două popoare est-ro-
manice - valah (muntean) şi moldovean";
- între cele două popoare înrudite au exis-
tat deosebiri atît în dialectele vorbite, cît şi
tn sferele culturală şi economică, deosebiri lega-
te în special de faptal că dezvoltarea etnică a va-
lahilor a fost influenţată mai ales de către slavii
de sud, iar a moldovenilor de către slavii de est.
"Aceste deosebiri etnice in apartenenţa politică
(de stat), în legăturile economice, culturale şi
de altă natură, tinzind spre centre deosebite,
şi-au găsit expresia în conştiinţa care se forma

295
 la valahi şi moldoveni. Vasalitatea faţă de Turcia
(secolul XVI) şi tendinţele crescînde de eliberare
naţională au intensificat consolidarea poporului
moldoveneac, au întărit conştiinţa etnică a moldo-
venilor";
- o altă etapă importantă în procesul isto-
ric de constituire deja a naţiunii capitaliste mol-
doveneşti propriu-zise a început în ultimul pătrar
al secolului al XVIII-lea, odată cu statornicirea
în Principatul Moldovei a relaţiilor capitaliste,
cu for~ar-~a burgheziei co~erciale moldoveneşti,cu
formarea pieţei şi dezvoltarea literaturii moldo-
veneşti etc. "Acest proces s-a complicat ca ur:nare

a acaparării de către Austria (1775) a părţii de

nord a Principatului Moldovei - Bucovina, a alipi-
rii Moldovei de pe malul sting (1791) şi a Basara-
biei (1812) la Rusia. După aceste acte politice,
moldovenii, deveniţi incă in secolul XIV un popor
şi aflaţi încă in stadiul transform.:.;rii în naţiune,
au fost scindaţi in mai multe părţi prin frontiere
de stat";
- influenţa acestei "divizări" s-a făcut
simţită in principal in sferele politică şi econo-
mică. "Aceasta se explică prin faptul că Basarabia

a căpătat un 8tatut vamal special care o separa

atît de Moldova d& peste Prut, cit şi de Rusia. In
ea a început să se formeze o piaţă basarabeană
aparte, dar după 1828, cînd Basarabia a devenit o
regiune cu drepturi de gubernie, iar statutul ei
296
vamal a fost lichidat, acest proces s-a pprit şi
chiar a inceput să regreseze. In ceea ce priveşte
legăturile culturale dintre Basarabia şi Moldova

de peste Prut, îndeosebi în domeniul literaturii

şi artei, ele s-au menţinut în mare măsură. Prin-
cipal ul centru cultural al moldovenilor a mai ră­
mas citva timp oraşul Iaşi. De aceea, diviziunea
etno-politică şi economică a poporului s-a compen•
sat parţial prin consolidarea sa etno-culturală în
continuare";
- pe la jumătatea secolului al XIX-lea,
după ce în 1859 Moldova de peste Prut a-a anit
'
cu Valahia, şi ca urmare a acestei uniri "s-a for-
mat statul român, a început procesul de contopire
a moldovenilor din vest cu valahii, înrudiţi cu ei,_
in naţiunea română. legăturile etno-culturale din-
tre moldovenii din vest şi cei din est au slăbit";
- "moldovenii din est, aflaţi în cadrul
Imperiului rus, în vecinătatea tmor popoare care se
deosebeau considerabil de ei din punct de vedere
etnic (în special ruşi şi ucraineni) şi-au menţinut
independenţa etnică, iar in cursul dezvoltării so-

cial-economice şi culturale ulterioare au devenit

singurii continuatori ai procesului de transformare
a poporului moldovenesc în naţiune burgheză moldo-
venească" (pag.15-21);
- în Moldova de peste Prut procesul formă­
rii naţiunii burgheze moldoveneşti s-a oprit. In

297
Basarabia, precum şi in regiunea de pe malul ating
al Nistrului, locuită de moldoveni, care făceau
parte din Rusia, acest proces a continuat. "Dez-
voltarea etnică a moldovenilor in cadrul României
şi Rusiei s-a desfăşurat pe căi diferite. In felul

acesta, una din trăsăturile specifice ale naţiunii

burgheze moldoveneşti este că două părţi ale po-
porului moldave an uni tar au devenit părţi a două
naţiuni diferite" (pag.194).
Printre particularităţile formării naţiu­
nii burgheze moldoveneşti, autorii citează printre
altele: capitalismul a început să se dezvolte in
special în ·, sfera agriculturii şi comerţului şi mai
slab în industrie; populaţia orăşeneascl din Mol-
dova şi implicit.proletariatul industrial au avut
o pondere redusă; populaţia Basarabiei a avut o
structură complexă, multinaţionali; naţiunea bur-
gheză moldovenească a început să se formeze ca na-

ţiune ţirănească; intelectualitatea moldovenească

a jucat un rol considerabil în formarea naţiunii

moldoveneşti.

Referitor la această intelectualitate mol-

dovenească, autorii scriu că "deşi relativ puţin

numeroasă, cea mai mare parte a ei a urmat studii

în limba rusă şi, însuşindu-şi cultura rusească,

a contribuit intr-o măsură sau alta la dezvoltarea
cul.turii moldoveneşti, pe atunci rămasă în urmă.
Educată in spiritul tradiţiilor cLllturi1 ruse, in-
telectualitatea moldovenească vedea viitorul Moldo-
298
vei în contactlll strins cu Rusia democratică. ID
cursul luptei de clasă, în rîndurile ei a avut loc
o divizare socială. O mică parte a exprimat intere-
sele moşierilor şi capitaliştilor moldoveni, iar
intelectualitatea progresistă şi-a legat destinlll
de revoluţie. Masa prillcipală, reflectînd ideolo-
gia mic-burgheză a ţărănimii, a ajuns la o alianţă
cu proletar:iAtul numai în cursul evenimentelor re-
voluţionare" (pag. 24) •
. Se subliniază totodată.importanţa deosebi-
tă pe care au avut-o pentru formarea aspectului
spiritual al naţiunii moldoveneşti tradiţiile de
•
eliberare naţională şi lupta revoluţionari. A-
cestea "au început să se formeze în trecutul înde-
părtat, în cursul luptei poporului moldovenesc im-
potriva cotropitorilor turci şi a altor cotropitori.
Lupta- revoluţionară a debutat in special la sfîrşi­
tul secolului XIX-începutul secolului IX, cind oa-
menii muncii moldoveni au început să fie antrenaţi
în mişcarea revoluţionară rusă şi, sub conducerea
partidului boişevicilor, au luptat împotriva ţaris­
mu.lui, moşierilor şi capitaliştiior~· In această
mişcare s-a întărit prietenia oamenilor muncii mol-
doveni cu oamenii muncii de alte naţionalităţi, în
primul rînd cu clasa muncitoare rusă şi cu repre-
zentanţii intelectualităţii progresiste, s-au for-
mat sentimentele internaţionalismului proletar".
"Inoercările naţionaliştilor burghezi mol-
doveni de a folosi avîntui revoluţionar al maselor
'299
 poplllare pentru realizarea unei autonomii moldove-
ne, 1n cadrlll că.reia să se menţină vechile rindu-
ieli sociale, nu s-au bucurat de spri~in. Poporw.
moldovenesc a tnţeles că rezolvarea reală a pro-
blemei naţionale nu este posibil! firi transformări
social ◄ conomice radicale şi a participat activ la

înfăptuirea Revoluţiei din Octombrie" (pag.25).

Un amplu articol al lucrării analizează
premise!e etnice ale formării naţiunii şi poporului
mo!dovenesc. Din acest expozeu desprindem cîteva
idei caracteristice modu!ui în care etnogeneza po-
porului moldovenesc este prezentată de istoriogra-
fia sovietică.
Constituirea poporului moldovenesc a repre-
zentat un proces indelungat, care a cunoscut două
etape: 1. constituirea comanităţii etnice a volohi-
lor; 2. formarea poporului moldovenesc. Prima etapă
care s-a terminat cu formarea comunităţii etnice a
volohilor, _s-a desfăşurat pe an teritoriu vast~ in-
cluzind Balcanii şi regiunile carpato-dunărene, din
secolul VI pină in secolul XII. Procesele separării
moldovenilor din volohi şi desăvîrşirii formării po-
porului moldovenesc s-au desfăşurat intr-un spaţiu
mai puţin larg (intre Nistru şi Carpaţi) şi a durat
două-trei secole.
Se afirmă că procesul apariţiei popoarelor
romanice de răsărit a fost puţin studiat şi,in mare
parte,el continuă să rămină obiectul unor păreri
contradictorii. Rezolvarea acestei probleme este
300
împiedicată de "lipsa aproape de mărturii
totală
istorice veridice despre aceste popoare pină în se-
colele X-XI", precum şi de "ideile preconcepute
ale unor istorici care nu au vrut să ţină seama de
fapte ce veneau in contradicţie cu concepţiile lor".
Autorii fac o prezentare şi o caracterizare
a diverselor concepţii despre etnogeneza poporului
moldovenesc: teoria "latină", care considera po-
poarele romanice de răsărit ca urmaşe ale coloniş­
tilor romani colonizaţi de împăratul Traian în Da-
cia; cele două teorii extremiste - "autohtonă" şi
.
"migraţionistă", "asupra cărora şi-a pus în mare mă-
sură amprenta orientarea politică a autorilor lor",
teoriile "admigraţiei" şi "transplantării", care
considerau etnogeneza ca un proces ce s-a desfăşu­
rat concomitent în două zone - la nord şi la sud de
Dunăre; ipoteza "oamenilor de ştiinţă moldoveni''
Haşdeu şi Pîrvan despre provenienţa populaţiei ro-
manice de răsărit din geto-daci supuşi romanizării,
"care a constituit un pas înainte în studiul pro-
blemelor etnogenezei".
Potrivit autorilor, în etnogeneza popoare-
lor romanice de răsărit,etapa iniţială a consti-
tuit-o procesul de romanizare a populaţiei locale,
care a început în Balcani în secolul III î.e.n.
şi a durat pînă in secolul I e.n., timp în care
romanii au încheiat cucerirea Peninsulei Balca-
nice, unde au fost create provinciile romane Moesia
Superioară şi Inferioară, Dalmaţia, Macedonia etc.

301
 La incepatul secolului II e.n., romanii, î.n-
fringind impotrivirea dacilor, au cucerit pămintu­
rile de la nord de Dunăre,inclasiv Carpaţii, UDde
in anul 107 au constituit provincia Dacia. Grani-
ţele noii provincii romane au inclus teritoriul

regiunilor Oltenia, Banat, Transilvania şi partea

vestică a Munteniei.

Ca urmare a romanizării, pe teritoriul pro-

vinciilor romane din Peninsula Balcanică şi pe o .
parte a teritoriilor carpato-dunărene s-a format o
populaţie romanizată care vorbea latina vulgară.

Autorii se declară în dezacord cu istoricii

barghezi contemporani care "idealizează" procesul
de romanizare, punind accentul numai pe laturile
lui pozitive. "Pentru Roma., romanizarea a fost un
mijloc de exploatare a populaţiei locale,inclusiv
prin expulzarea localnicilor şi aducerea de colo-
nişti. Populaţia geto-dacică din Dacia s-a împotri-
vit stăpînirii romane şi s-a răsculat in repetate
rinduri ".
In lucrare se afirmă că "teritoriul viito-
rului principat al Moldovei, unde au trăit triburi
tracice (geţii, carpii), nu a făcut parte din pro-
vinciile romane. Din această cauză, populaţia de
pe teritoriul respectiv nu a fost supusă romaniză­
rii. Dar apropierea imediată de provinciile romane
a făcut să crească influenţa culturii antice asupra
populaţiei de pe teritoriile dintre Nistru şi Car-

paţi. Ulterior, influenţa culturii romane asupra

302
populaţiei din Moldova a fost atenuată de cultura
popoarelor care au mjgrat pe aceste teritorii, dar
ea nu a dispărut fără urmă, ci a constituit unul din
factorii cei :nai importanţi care au contribuit la
răspîndirea rapidă a populaţiei romanizate şi la
asimilarea de către ea a altor grupuri de populaţie.
La sfîrşitul secolului III, cînd începe mi-
graţia triburilor germanice, triburile goţilor şi-au

intensificat presiunile la frontiera Imperiului rer

man. Romanii au fost nevoiţi să se retragă din pro-
vinciile nord-dunărene în Balcani. Odată cu pleca-
rea romanţlor din Dacia, influenţa Romei la nord de
Dunăre a slăbit treptat, în timp ce în provinciile
din sudul Dunării a continuat încă cîteva secole".
Pre zentînd migraţia popoarelor, autorii lu-
crării afirmă că intre secolele V şi VI, în timpuL
unuia din ultimele valuri ale marii migraţii apo-
poarelor, teritoriul dintre Nistru şi Carpaţi este
populat intens cu triburile slavilor timpurii -
anţii şi slavinii.

In istoria "îndelungatelor şi variatelor

legături cu slavii" autorii desprind mai multe

etape:
Contactele romano-slave din secolele VII-
VIII, "etapă comună pentru întreaga populaţie ro-
manizată".
In a "procesului de sim-
următoarea etapă

bioză romano-slavă" (secolele IX-XII), cele două

etnosuri venite in contact aa căpătat aspecte noi,
303
 s-au transi'ormat. Pe la începutul secollllui IX, po-
pulaţia romanizată s-a transformat în volohi, iar
vechii slavi din regiunea carpato-balcanică au fost
inlocuiţi de slavii de sud şi de răsărit. Etapa con-
tactelor dintre volohi şi slavii de sud şi dintre vo-
lohi şi slavii de răsărit a influenţat asopra carac-
terului diferenţierii etnice a volobilor şi a contri-
buit la desprinderea din masa lor a popoarelor roma-
nice de est".
Cea de-a treia etapă a legăturilor etnice
culturale cu slavii (secolele XII-XIV) •·s-a desfăşu­
rat intre popoarele moldovenesc şi rus irechi, iar
mai tîrziu, in secolele XV-XVI - intre popoarele
moldovenesc, rus şi ucrainean".
"In procesul contac<;elor îndelunc;ate, popu-
laţia romanizată locală s-a apropiat sub aspect et-
nic de slavi, formînd tiplll antropologic al unei
noi comunităţi etnice". Pentru a întări această a-
firmaţie, autorii citează expresia istoricului

bulgar .r'.Mutaf'ciev, că "populaţia romanizată s-a

putut transforma. intr-o nou:i comunitate etnică nu-
mai după ce ea a căpă~at o cantita~e importantă de
sînge slav".
In s~colele X-XI!l, in rîndurile volohilor
care trăiau in diferite ambianţe etnice au avut loc
intense procese de diferenţiere etnică. Rezultate-
le lor finale au fost deosebite in nordul şi insu-
dul Dunării. In nordul Dunării a învins elementul
roman, asimilîndu-1 pe cel slav. 1n Balcani consti-
304
tuirea mariior state slave - Bulgaria şi Serbia -
a dus la întărirea etnosolui slav şi la slăbirea
celui roman.
Autorii susţin că "numărul mai redus de va-
lahi din Carpaţi (comparativ cu grupul balcanic) şi
mărturiile istorice sărace despre ei ptnă în se-
colul XIII au făcut ca în istoriografie să fie for-
mulată ideea inexistenţei tota.le a populaţiei ro-
mane în Garpaţi şi migrării ei ulterioare in aceas-
tă regiune" (pag .33).
In secolele XI-XII, se afirmă în lucrare,
Moldova avea o structură etnică complexă, care in-
'
cludea volohi, slavi,.grupuri de popoare turcice.
Volohii şi slavii populau regiunile nordice şi cen-
trale ale Moldovei. O parte importanta a teritoriu-
lui dintre Nistru şi .Prut a fost ocupată de slavii
de răsărit, în sudul regiunii precumpănea populaţia
turcică.
Vorbind despre curentele migraţioniste,
care au făcut să crească densitatea populaţiei din
Moldova, autorii se opresc la cel alcătuit din vo-
lohi, care s-au deplasat din Transiivania 1..n Mol-
dova de nord-vest şi nord-est.
Ei consideră că una din cauzele deplasării
acestei populaţii voiohe din Transilvania in Mol-
dova a fost inmulţirea ei ca urmare a proceselor
social-economice interne, precum şi în urma mi-
grării populaţiei volohe de peste Dunăre. "Inaw.ta-
rea populaţiei de păstori din Peninsula Balcanică
305
 spre nord deDunăre,care în literatura ştiinţifică a
căpătat denumirea de colonizare volohă, se află 1n
ultimul timp in atenţia nu numai a istoricilor şi
etnografilor, dar şi a lingviştilor, care au stabilit
că elementele balcanice au exercitat o influenţă im-
portantă asupra limbilor popoarelor din zona carpa-
tică. Incultura moldovenească au pătruns multe e-
lemen:e comune cu cultura bulgarilor, sîrbilor şi
altor popoare balcanice".
Un alt element prin care autorii explică
plecarea unei părţi a populaţiei volohe din Transil-
vania şi stabilirea ei pe pămînturile libere ale
Moldovei este intensificarea exploatării feudale
de către latifundiarii maghiari, precum şi asu-.
prirea la care a fost supusă populaţia volohă orto-
doxă di.o partea Bisericii catolice maghiare.

"La inceputul secol·.1lui al XIII-lea, în

cursul unor campanii militare, ungurii au acaparat
aproape întreaga Transilvania de nord, iar prin a-
nul 1231 in componenţa domeniului ungar a fost in-
•
clus Mar8.!Ilureşul. Ca urmare, mişcarea de colonizare
a volohilor pe pămînturile puţin locuita ale Moldo-
vei s-a intensificat. Incepînd de la jumătatea se-
colului al XIII-lea procesul dezvoltării etnice a
populaţiei moldoveneşti a fost ţinut în loc aproape

un secol de invazi.a tătarilor, care a silit din nou

populaţia moldo-slavă să se retra~ă în regiunile mun-
toase, greu accesibile.
Pe la mijlocul secolului al IlV-lea domina-

306
ţia politică a tătarilor pe teritoriul Moldovei a
slăbit. In perioada domniei lui Ludovic I, trupele
ungare au pricinuit tătarilor cîteva înfrîngeri.Ca
urmare a campaniilor militare ale conducătoru.lui de
oşti maghiar Andrei Latzko, Moldova a fost elibe-
rată de tătari, care mai întîi s-au retras peste
Prut, iar apoi şi peste Nistru. Dar înaintarea în
continuare a statului ungar în regiunile de nord-est
ale Carpaţilor s-a lovit de împotrivirea populaţiei
moldo-slave locale. Populaţia moldovenească liberă
care trăia în afara graniţelor statului ungar unin-
du-se cu rusinii galiţieni, a acţionat în repet3te
rîndu.ri cu' arma în mină împotriva ungurilor" (pag.
38).
In legătură cu luptele duse de regele Carol
al Ungariei împotriva populaţiei moldo-slave, in
lucrara se afirmă că regele "a creat în 1336, în re-
giunea dintre rîurile Bistriţa şi Siret regiunea mi-
litară Moldova ("Terra Moldayiae"), în frantea căre­
ia l-a pus pe voievodul Dragoş. Noul voievodat, ca_
re se afla în valea rîului Tazlău, avea capitala la
Bacău şi era alcătuit din 50 de sate. Alegerea lui
Dragoş nu a fost întîmplătoare, deoarece el i-a
sprijinit activ pe unguri atît în lupta împotriva
tătarilor, cît şi ulterior,în lupta împotriva-popu-
laţie i moldoveneşti libere ••• ".
"Populaţia moldovenească, nemulţumită de in-

tensificarea exploatării şi de asupririle religioase,

a căutat să se elibereze de dependenţa ungară. In
307
 1342 in Moldova a izbucnit o răscoală impotriva do-
. J.1Dg1lur1 1 or,
minayie~condusă de Bogdan, unul din voievozii ma-
ramureşeni care se afla în opoziţie faţă de regele
ungar ••• Proclamind Moldova stat independent, Bog-
dan a luptat cîţiva ani împotriva forţelor regale
ale Ungariei. In 1359 regele ungar a fost nevoit
să recunoască independenţa statului moldovenesc.

Capitala noului stat a devenit oraşul Baia, de pe

rîul Moldova. Ulterior graniţele Moldovei s-au de-
plasat rapid spre est şi sud, incluzind cursul su-
perior şi mediu al Siretului" (pag.38-39).
In legătură cu apariţia denumirii de moldo-
veni, autorii scriu: "Formarea statului a contribuit
la procesul desăvirşirii formării poporului molde>:
venesc şi consolidării lui continue. O demonstrea-
ză existenţa unui indiciu esenţial ca apariţia con-

ştiinţei etnice ••• Una din manifestările conştiin­

ţei etnice este prezenţa etnonimiei - numele popo-

rului. Despre formele iniţiale ale conştiinţei et-

nice a poporului moldovenesc se ştiu foarte puţine
lucruri. Etnonimul'moldoveni' se întîlneşte pentru
prima dată în documente în anul 1360 ••• Timp de cî-
teva secole, paralel cu noul etnonim moldoveni, au
continuat să se menţină şi cele vechi - volohi,
vlahi. Uneori noul etnonim este amintit-împreună
cu cel vechi.
Termenul voloh a fost folosit pe două pla-
nuri - ca denumire a unui popor şi ca denumire a
moldovenilor de către alte popoare. Odată cu forma-
308
rea celor două state - Valah.ia şi Moldova - în fo-
losirea termenilor valah şi voloh intervine o deo-
sebire. In sursele ruseşti in care, de pe timpul
cronicarului Nestor, noţiunea de voloh a existat
pentru toate popoarele romane, inclusiv şi pentru
cele romane de răsărit, din secolele XIV-XV terme-
nul valah a fost folosit pentru denumirea locuito-
rilor Valahiei (Munteniei), iar cuvîntul voloh -
pentru populaţia Moldovei. Odată cu alipirea Basa-
rabiei.la Rusia, populaţia Basarabiei a început tot·
mai des să fie numită numai moldoveni. In litera-
tura rusă din secolele XVIII-llX, paraiel cu de-
numirea de' moldovean, se poate întîlni şi cea
de voloh.
Treptat etnonimul 1 moldoveni1 a devenit cel
principal şi l-a înlăturat pe cel vechi. Documents-
le şi cronici.le moldoveneşti scrtu despre moldoveni,
poporul moldovenesc, limba moldovenească, "patria
noastră Moldova", statul moldovenesc etc.

Sursele scrise, fn care se aminteşte pentru

prima oară de populaţia moldovenească in regiunea
dintre Nistru şi Prut, apar la începutul secolului
xv ••• Analiza documentelor demonstrează însă că popu-
larea ţinutului a avut loc înainte. Apari;ia moldo-
venilor pe teritoriul dintre Nistru şi .Prut datează
de la sfîrşitul secolului XIII-începutul secolului
XIV. 1n cursul colonizării în masă a teritoriului
dintre cele două riuri, moldovenii care se deplasau
din regiunile muntoase ale Bucovinei de sud au asi-
309
 milat populaţia care trăise acolo inainte şi fuse-
se alcătuită din diferite grupuri etnice - slavi,
cumani, mongolo-tătari.
Sursele scrise din secolul XIII-începutul
secolului XIV denumesc uneori teritoriul dintre
Nistru şi Prut,Ruso-Valahia sau Moldo-Slavia. In
aceste denumiri s-a reflectat amestecul populaţiei
din Moldova acelei epoci. O pondere deosebit de
mare in această populaţie o aveau slavii". (pag.
39).
Autorii localizează cele mai timpurii aşe­
zări moldoveneşti în partea centrală a regiunii
dintre Nistru şi Prut, in văile rturilor Ciugur,
Lăpuşna, Răut, Bic, Ichel, Botna, precum şi in
nord, in Bucovina, în văile rîurilor Prut şi Cere-
muş, pe teritoriul actualei regitmi Cernăuţi. Peri-

oada apariţiei moldovenilor în acest~ locuri datea-

ză cel puţin din secolul XIII. Această ultimă cale

de pătrundere a moldovenilor este denumită de au-

tori "calea de nord, deoarece din punct de vedere
istoric este legată nu numai de Bucovina, ci şi de
regiunile Maramureşului. Intre teritoriile moldo-
veneşti din Bucovina şi din centrul regiunii dintre

Prut şi Nistru s-a aflat o zonă cuprinzînd o parte

din Bucovina de nord şi Basarabia de nord populată
în cea mai mare măsură de slavi din răsărit".
(pag.41).
Autorii stabilesc pentru secolele XV-XIX ur-

310
mătoarele coordonate geografice ale Principatului
Moldovei: "La mijlocul secolului XV graniţa Prin-
cipatului .Moldovei trecea pe Nistru pînă la vărsa­
rea in Marea Neagră, apoi pe malal Mării Negre pî-
nă la vărsarea Dunării în ma.re, pe Dunăre, Siret
şi Milcov pînă în Mllilţii Carpaţi. La nord,graniţa
mergea pe culmile Carpaţilor răsăriteni, apoi in
nord-est pe rîul Ceremuş pînă la vărsarea lui în
Prut, apoi în nord pînă la Nistru, ceva mai lară­
sărit de Sneatina.

In secolele XVI-XIX teritoriul Principatu-

lui Moldo~ei a suferit schimbări considerabile,
în special datorită faptului că în diverse perioa-
de Imperiul otoman a răpit principatul Ji părţi
din teritoriul lui, incluzindu-le în raialele tur-
ceşti dintre Nistru şi Prut. Populaţia Principatu--
lui Moldova a sperat întotdeaUila să se elibereze
de sub jugul otoman cu ajutorul Rusia i" (pag.43).
Frontierele teritoriale ale Principatului
Moldovei s-au schimbat şi. în 1775 în urma acapa.i•ă­
rii nordului Moldovei de către Austria (pag.43-45).
Analizind dezvoltarea economică şi cultura-
lă a moldovenilor, autorii pretind că pe la mijlo-

cul secolului XIX aceştia au cunoscut două evolu-

ţii fllildamentale:

- dezvoltarea economico-culturală de pe te-

ritoriul dintre Nistru şi Prut în Moldova de pe ma-
lul stîng "a fost influenţată puternic de urmările
social-economice ale llilirii acestor teritorii cu
311
 Rusia. In a doua jumătate a secolalui XIX are loc
o dezvoltare simţitoare a induetriei. Faptul că
moldovenii· trăiau pe acelaşi teritoriu cu ucraine-
nii, ruşii, bulgarii, găgluţii şi cu reprezentan-
ţii altor popoare, contactele strtnse şi îndelunga-
te cu acestea au in:fluanţat prodesele de producţie,
viaţa şi cultura poporului moldovenesc. De aceea,

forţele culturale tradiţionale s-au schimbat, apă­

rînd şi trăsături noi, specifice zonei;
- concomitent, pe teritoriul dintre Prut
şi Munţii Carpaţi începe să se extindă influenţa
clllturii materiale şi spirituale valahe (muntene).
Ea cunoaşte o deosebită dezvoltare după unirea în
1859 a Moldovei de peste Prut cu Vala.hia şi crea-
rea statului român.
După includerea regiunii de pe malul ating
al Nistrului (sfîrşitul secolului XVIII) şi a Basa-
rabiei (1812) în componenţa Rusiei, acest terito-
riu, care a primit de atunci denwn.irea de Moldova,
a devenit zona formării naţiunii moldoveneşti,
transformîndu-se în felul acesta în teritoriul na-
ţional al poporului moldovenesc.

Caracterul multinaţional al popu~aţiei, con-

tactele intre comunităţi etnice, în special curu-
şii şi ucrainenii, şi-au lăsat amprenta asupra evo-
luţiei culturii populare moldoveneşti, care din a-
ceastă cauză a căp§tat unele particularităţi care
o deosebesc de cultura moldovenilor care trăiesc
peste Prut". (pag.56).
312
 Capitolul cel mai amplu ai lucrăr.ii se ocupă
de analiza culturii şi- -·artei poporului
--·
moldovenesc.
Urmărind geneza limbii moldoveneşti, in lu-
crare se afirmă că,in cursul dezvoltării istorice,
din masivul lingvistic roman de răsărit s-au des-
prins "două limbi nord-dunărene, care au devenit
ulterior limbile naţionale moldovenească şi româ-
nă", precum şi idiomurile sud-dunărene - megleni-
tic aromân şi istriot.
_ In legătură cu tipurile nord-dunărene este
citată ipoteza lui A.Filippide că acestea au exis-
tat de la bun inceput sub forma a două ramificaţii
dialectale' - moldovean şi muntean şi că aceste gru-
pe dialectale s-au menţinut şi mai tîrziu. Sînt re-
prouuse afirmaţiile lui A.Filippide,V.F.Sişmariov,
E.Vasiliu că în grupul moldovenesc au intrat dialec-
tele din Moluova (inclusiv din Basarabia şi Bucovi-
na), din Transilvania de nord şi de vest şi din Ba-
nst, iar in grupul muntean au intrat dialectele din
Muntenia, Oltenia şi sudul Transilvaniei.
Potrivit autorilor lucrării, apropierea
"într-o oarecare măsură" dintre limbile 11 terare mol-
dovenească şi munteană., care ba s-a accentuat, ba a
slăbit, în funcţie de relaţiile dintre cele două prin-

cipate, "nu a dus şi nu a putut duce la contopirea

lor". "In fiecare principat s~au format bazele lim-
bii literare proprii, ceea ce a adîncit deosebirile
dintre ele, în mare măsură pe seama antrenării în f<X'-
ma literară a elementelor dialectale. Acest fenomen
a fost remarcat de mulţi cercetători, care au subli-

313
 niat el pe teritorial Principatelor danărene aa e-
xistat doai limbi literare". In acest sens sint ci-
ta.ţi A.Filippide, _care a subliniat că încă inainta
de 1859 in provinciile Daciei nu a putut să existe
o limbă unică, comană. pentru intreaga populaţie,
.şi A.Rosetti, care a vorbit şi el de existenţa a
două limbi scrise.
"Faptul că în ce priveşte l.exicw. şi struc-
tura gramaticală aceste două limbi na se deosebesc
simţitor una de cealaltă nu inseamnă citaşi de pu-
ţin că ele nu pot fi considerate mijloace separa-

te de comunicare a două naţiuni independente, adi-

că limbi naţionale, respectiv ale popoarelor moldo-

venesc şi român. Aici nu este atît de important .cit

de apropiate sau îndepărtate sînt o limbă naţională
sau alta. de limbile înrudite. Mai important este un
alt lucru: cît de unitară, comună, general accepta-
tă este limba respectivă pentru respectivul colectiv
lingvistic. Si tocmai aceste trăsături au fost pro-
prii limbii moldoveneşti. Deosebirile dialectale ne-
semnificative, în special-cu caracter fonetic, nu au
împiedicat ca exponenţii l.or să poată comunica 11-
ber." ( pag. 86) •
In lucrare se menţionează că alipirea Basa-
rabiei la Rusia în 1812, "în toiul activităţii de
perfecţionare a 1.imbii literare moldoveneşti", a
avut repercusiuni asupra dezvoltării în continuare
a acestui proces, deoarece "i-a despărţit pe moldo-
venii - implicaţi în acest proces - de pe cele două

314
maluri ale .l::"rutului. Comunitatea de mll.1.t formată
a culturii moldoveneşti a continuat însă să existe
şi după 1812, deşi moldovenii care trăiau la vest
de Prut au rămas în principatul Moldovei de sub
stăpinirea Turciei. In unele sfere ale vieţii cul-
turale - literatură, ştiinţă, arti şi în altele -
comunitatea s-a observat nu numai în prima, dar şi,
într-o oarecare măsură in a doua jumătate a secolu-
lui XIX". De aceea, conchid a11tor11,folosind un ci-
tat din. "Istoria R.S.S.Moldoveneşti" (1965), "un
bun al poporului moldovenesc sînt valorile spiritu-
ale create de-a lungul secolelor nu numai pe terito-
•
riul actualei R.S.S.Moldoveneşti, ci şi în Moldova
de peste Prut".
Făcînd un istoric al legăturilor culturale
dintre Rusia şi Principatele dunărene, în lucrare se
afirmă: încă în secolul XIV ele au un caracter des-
tul de regulat, iar la începutul secolului XVI cro-
nicile moldoveneşti ajung la Moscova. Intr·-o scri-
soare din Bender (1597), de pildă, se aminteşte că
boierii moldoveni citesc cărţi ruseşti şi scriu
in limba rusă. Aproximativ de la mijlocul secolului
XVII şi în secolul XVIII creşte considerabil influ-
enţa livrescă a limbii ruse. Intensificarea relaţi­

ilor economice şi culturale dintre Principatul Mol-

dovei şi Rusia la sfîrşitul secolului XVIII-î'.ncepu-
tul secolului XIX determină pătrunderea în limbă a
unui mare număr de cuvinte străine cu o formă vădit
rusească (de pildă arendă, căpitan, comisar, comi-

315
tet, fabrică etc.)".
In lucrare se exprimă ideea că o serie de
galicisme au pătruns în limba moldovenească prin
intermediul limbii ruse. De pildă, se pretinde că
cuvintele de origine franceză "naţiune, ocazie,
comisie, ocupaţie, civilizaţie, comparaţie, confa-
zie, contradicţie, misie, digresie, operaţie, pro-
porţie etc., folosite de scriitorii moldoveni din

secolul XIX"., dacă ar fi intrat în limba moldove-

nească direct din franceză ar fi trebuit să aibă
terminaţia -iune (ocaziune, comparaţiune, civi-
lizaţiune). "Nu a putut să constituie un izvor
pentru ele nici limba italiană (nazione, comissi-
one). In plus, ·sufixul "ie" a corespuns mai mult
structurii lexico-gramaticale a limbii româneşti,
şi de aceea a fost larg folosit de scriitorii pro-

gresişti din secolul trecut.

Autorii constată "un anumit paralelism" în
limbile moldovenească şi rusă şi în ce priveşte ca-
racteristicile gramaticale ale cuvintelor preluate
din limba franceză. Astfel, de pildă, o serie în-
treagă de substantive franţuzeşti de gen feminin

care ajungînd în limba rusă au devenit substantive

masculine,şi-au schimbat genul gramatical şi în lim-
ba moldovenească devenind neutre (de pil·dă apostol,
clarinet, compot, duş). Substantivele reminine pre-
luate direct din franceză şi-au menţinut genul
(canapee.J.
In lucrare este citat lingvistul P.V.Haneş,
316
care a scris: "Influenţa rusă a accelerat şi a con-
solidat influenţa franceză asupra limbii literare
pînă în 1850; în acelaşi timp ea a contribuit la
diferenţierea vorbirii moldoveneşti de cea muntea-
nă. (P. V.Haneş, "Dezvoltarea limbii literare româ-
ne în prima jumătate a secolului XIX", Buc., 1926).
Autorii lucrării ţin să releva că "nu orice
preluare din secolul XIX s-a consolidat şi s-a men-
ţinut în lexicul moldovenesc. Multe neologisme lati-
neşti, ..în special latinisme şi galicisme, nu s-au
menţinut tD. limbă".
la sfirşitul secolului
Se aminteşte că
•
XVIII-începutul secolului XIX au loc numeroase dez-
bateri în contradictoriu în legătură cu căile dez-
voltării limbii moldoveneşti, cu izvoarele comple-

tării lexicului, problemele de grafică şi ortogra-

fie, dezbateri care au dus la "marile perturbaţii
din practica lingvistică din acel timp: au apărut
curentele reacţionare (latiniştii, italien•iştii,
puriştii), care au încercat să îndrepte limba pe
o cale falsă, înlocuind-o cu un.mijloc de comunica-
re creat artificial".
"Respingerea categorică şi opoziţia făţişă
a scriitorilor moldoveni din secolul XIX faţă de
purismul latin, se apreciază în lucrare, porneau
de la autonomismul propriu lor, care consta in fi-
delitatea lor pasionată faţă de tradiţiile proprii
şi raţă de tot ceea ce era autohton". In leg!tură
cu ace~sta, autorii consideră necesar de subliniat
317
că "autonomismlll scriitorilor moldoveni din secolul
trecut şi-a găsit expresia şi în aşa~numitul lor da-
cism, adică în manifestarea unei simpatii deosebite
faţă de vechii daci şi considerarea acestora şi nu
a romanilor drept tmul din strămoşii moldovenilor"
(pag.129) •
.Autorii desprind două perioade în dezvolta-
rea limbii literare din secollll XIX: 1) începutul
secollllui, cînd normele limbii literare nu se sta-
bilizaseră încă şi 2) mijlocul secolului cînd se
poate deja v9rbi despre o literatură autentic be-
letristică, cînd s-a intensificat procesul moder-
nizării limbii literare şi s-a îmbogăţit simţitor
fondul lexic.
"Este suficient să comparăm limba lui Co-
nachi (1778-1849) cu cea a lui Eminescu (1850-1889)
pentr~ a ne convinge că procesul formi::irii limbii
litarare moderne a ajuns la maturitate în perioada
care îi separă pe aceşti doi scriitori, cînd a apă­
rut un mare număr de cuvinte noi pentru desemnarea
unor noţiunt noi. In afară de aceasta au dispărut
construcţiile greoaie din perioada lui Conachi,
expresiile artificiale care dovedeau imperfecţiunea
stilului artiotic al limbii literare. Asachi, Ne-
gruzzi, Russo, Alecsandri, Eminescu au adus nu numai
prin operele lor literare, dar şi prin publicisti-
ca lor o mare contribuţie la 1tabilirea normelor
literare ale limbii moldoveneşti şi la determina-
rea căilor dezvoltării ei în continuare" (pag.91).
318
 In lucrare este scos în evidenţă aportul
lui Kogălniceanu şi al revistei "Dacia llararl"
in lupta pentru "alegerea căilor juste de dezvol-
tare a limbii literare moldoveneşti", al lui Ne-
gruzzi, Rasso şi Alecsandri, care ":în operele lor
au folosit limba populară vorbită, contribuind la
apropierea ei de aspectul literar al limbii.naţio­
nale moldoveneşti".
Se subliniază că deşi polemica în proble-
mele dezvoltării limbii s-a desfăşurat în special
peste Prut, intelectualitatea din Basarabia şi de
pe malul stîng al Nistrului era la curent cu tot ce
•
se petrecea în acest domeniu, "deoarece graniţa pe
Prut, stabilită în 1812, nu ridica un zid în ceea
ce priveşte limba, literatura şi cultura în gene-
ral. Literatura editată peste Prut era difuzată şi
în Basarabia, contribuind la menţinerea interesului
faţă de problemele formării şi dezvoltării limbii

literare şi fiind totodată un mijloc de populari~are

a normei literare care se manifesta în diferite sti-
luri funcţionale. Datorită acestui fapt, modifică­
rile lingvistice care aveau loc în Moldova de peste
Prut erau transmise şi consolidate în limba moldo-
venilor basarabeni".
"La dezvoltarea cu succes a acestui proces
complex a contribuit 1h mare măsură politica Rusiei
ţariste faţă de cultura naţională din Basarabia în
primele decenii după alipirea ei la Rusia, în baza
Tratatului de la Bucureşti din 1812, cînd intr-o
319
anumită măsură a f"ost stimulată eul tura naţională
şi învăţămintul în limba maternă • .Potrivit artico-
luJ.ui J.818, Basarabia a devenit o regillile în care
se menţineau obiceiurile şi limba ei. Se p1:9vedeau
unele măsuri pentru ridicarea nivelului de învăţă­
mînt al populaţiei locale. S-au deschis cîteva şcoli
în care predarea se făcea în limba maternă. S-a per-
mis ca Limba moldovenească să fie folosită la în-
todmirea declaraţiilor, cererilor şi altor docu-
mente oficiale" (pag.97).
"După unirea Moldovei de peste .t'Tut cu Va-
l.ahia şi formarea statului român (1859), scriu au-
torii, creşte deosebirea dintre limba moldovenilor
care trăiau în cadrul Rusiei şi moldovenilor care
trăiau de partea cealaltă a Prutului, din cauza o-
rientirii adoptate acolo de contopire cu limba va-
lahă". In această ordine de idei, în lucrare este
citat filologul A.Mateevici, care a arătat că pes-
te Prut s-a făcut simţită influenţa filologilor la-
tinizatori, care au început să purifice limba de
ele:nen tele slave şi să le înlocuiască cu elemente
latine. Mateevici sublinia că moldovenii basarabeni
au evitat franţuzirea limbii lor şi că ei "au men-
ţinut limba străbunilor lor, care din vechime a
fost şi limba lor bisericească. In această limbă au
fost scrise cu lit~re slavone vechile cronici, gra-
matici şi ucazuri ale domnil ... moldoveni" (A. Mate-
evioi, "Momentî ţerkovnovo vliania", Chişinău 1910
- pag. 99).
320
 Intr-un subcapitol con.sacrat culturii
populare moldoveneşti 1n perioada capitalismului,
autorii afirmă că din cauza "studierii insuficien-
te a comunităţii etnice moldoveneşti sau din con-
siderente politice tendenţioase, în literatura
ştiinţifică strlină cultura moldovenească a fost
identificată adesea cu cea română, iar uneori i
s-a negat complet originalitatea".
"Deşi această afirmaţie falsă nu a fost
sprijinită niciodată cu argumente autentic ştiin­
ţifice, se subliniază în lucrare, teza cu privire
la 'caracterul artificial' al culturii moldove-
'
neşti continuă să aibă o oarecare circulaţie în
cercurile reacţionare ale ştiinţei istorice bur-
gheze. In legătură cu aceasta, studierea ştiinţi­
fică a problemelor culturii populare moldoveneşti,

caracterului evoluţiei ei, a trăsăturilor sale spe-

cifice 1n condiţii istorice concrete capătă o impor-
tanţă actuală". Autorii afirmă că "formarea varian-

tei culturii populare moldoveneşti a fost influen-

ţată considerabil de situaţia de periferie a acestei

părţi a poporului moldovenesc şi de contactele mai

strînse cu culturile rusă şi ucraineană învecinate.

Un rol şi mai mare au jucat particul~rităţile so-
cial-economice ale condiţiilor de viaţă ale moldo-
venilor basarabeni şi de peste Nistru în perioada de
după 1812, cînd acest teritoriu a intrat în compo-
nenţa Rusiei" (pag.100-101).
Autorii analizează cultura artistică a Mol-
321
 dovei în epoca feudall 7 în special artele plastice
şi arhitectura, constatînd "comunitatea principiilor
arhitectonice ale bisericilor din Moldova, Ucraina
şi Rusia" (pag.139).
'l'răgind concluzii din această analiză, ei
subliniază că "încă in această etapă arta Moldovei
era legată prin mii de fire de arta Rusiei şi Ucra-
inei. Este vorba şi de comunitatea principiilor ar-
hitecturale, de schimburile de artişti, de limba fo-
losită în manuscrise, de fundamentul comun - cultura
creştină bizantină ••• Incă de pe atunci, multe ele-
mente deosebeau arta Moldovei de arta Munteniei ve-
cine, în pofida apropierii culturilor celor două
principate (pag.108).
Trecînd în revistă di verse forme de artă
populară, autorii se referă la cîntecul haiducesc
şi la doină. Ei scriu: "Fiind un fenomen social,
haiducia a avut un caracter internaţional. In rîndu-
rile haiducilor moldoveni au existat ruşi şi ucrai-
neni. In nordul Moldovei a acţionat vestita căpete­
nie a răscoalelor populare ucrainene Ustim Karme-
liuk, printre cei din•Moldova circulă pină în ziua
de azi legende şi cîntece în care el este numit
Corneliu.
Infăţişarea luptei împotriva 1mpilatorilcr
coincide întru totul in cîntecele ucrainene despre
Karmeliuk şi cîntecele despre haiducii moldoveni -
şi unii şi ceilalţi iau averile bogaţilor şi le îm-
part celor săraci •••
322
 ID secolele XVIII-XIX, Rusia duce război
cu Turcia şi unul din scopurile acestuia este eli-
berarea popoarelor înrobite de turci. Aceste eveni-
mente s-au reflectat în doinele ostăşeşti moldove-
neşti. De-a lungul secolelor s-a format încrede-
rea moldovenilor că tocmai poporul rus îi va izbă­
vi de nesfîrşite nenorociri ••• Intr-un cîntec, după
exclamarea plină de amărăciune 'Moldova, ţară nefe-
ricită', urmează întrebările: 'Vei mai fi mult timp
în robie?', 'Cine de va elibera?', la care se· dă
răspunsul istoric just: 'Rusal din ţara rusească•.

Acelaşi motiv revine şi în alte cîntece". (pag •

•
114).
Analizînd dezvoltarea literaturii moldove-
neşti în perioada dinainte de Revoluţia din Octom-
brie, autorii lucrării scriu:
"In decurs de cinci secole, de la începutul
secolului XIV pînă la începutul secolului XIX moldo-
venii au trăit într-un stat unitar - Principatul
Moldovei. In situaţia politică externă complexă, în
lupta continuă împotriva cotropitorilor străini, iar
de la începutul secolului XVI - în condiţiile jugu-
lui turcesc ei şi-au creat o cultură spirituală pro-
prie, care a atins un înalt nivel de perfecţiune şi
originalitate. Dezvoltată pe terenul creaţiei poetice
şi artei populare orale, vechea cultură spirituală
moldovenească a suferit influenţa culturii sudice, şi
îndeosebi a celei slave din răsărit, Este elocvent
faptul că prima scriere cunoscută moldovenilor a fost
323
slavă, iar literatura bisericească veche din seco-
lele XIV-XVI, a fost scrisă în limba slavă. Tocmai
aceasta este limba primelor documente scrise mol-
doveneşti care au ajuns pină la noi - actele dom-
neşti de la sfîrşitul secolului XIV. La începutul
secolului XV, în numeroase mănăstiri din Moldova
se transcriau deja în limba slavă cărţi biseri-
ceşti de slujbă şi se creau primele opere originale

cu caracter laic.
La dezvoltarea în continuare a literaturii
moldoveneşti în limba slavă au contribuit în egală
măsură atît legăturile strînse continue cu popoa-
rele slave vecine, cît şi consolidarea internă a
Principatului Moldovei în timpul lui Stefan al .
IIT-lea. Aceşti factori au determinat originalita-
tea vechii literaturi moldoveneşti. In Moldova evu-
lui mediu au luat fiinţă nu numai o literatură ha-
giografică, ci şi o istoriografie autohtonă în lim-
ba slavonă, care s-a bazat în dezvoltarea ei pe cro-
nicile bizantine, slave de sud şi ruse vechi •••
CroniciLe slavo-moldoveneşti din secolele
XV-XVI reprezintă o importantă valoare cultural-is-
torică. Impreună cu cărţile bisericeşti şi cupo-
vestiriLe apocrife, ele au stat la baza acelei tra-
diţii culturale moldoveneşti care îi deosebeşte pe
exponenţii ei de reprezentanţii culturii celorlalte

popoare Pomanice din răsărit. Pentru confirmarea

acestei teze ne putem referi la afirmaţiile ~unos-
cutului critic român !brăileanu, care spunea că
324
'prin intermediul culturii slave, prin intermediul
istoriografiei slave Yn Moldova e~u creat obice-
iuri culturale mai puternice, s-au acumulat valori
spirituale mai profunde pentru tradiţia viitoare•.
Datorită valorilor şi experienţei acumula-
te, ca şi influenţei favorabile îndelungata a le-
găturilor politice şi culturale tot mai puternice

dintre Principatul Moldovei, pe de o parte, şi Ru-

sia şi Ucraina - pe de altă parte, cultura scrisă
moldovenească din secolul XVII, devenită din seco-

lul XVI o cultură naţională şi din punct de vedere

al limbii, cunoaşte un nou avînt considerabil •••
•
Realizarea cea mai import9..!ltă a culturii moldove-
neşti din această perioadă este indiscutabil is-
toriografia feudală ••• (pag.120-121). Vorbind des-
pre creaţia cronicarilor moldoveni de la mijlocul
secolului XVII-începutul secolului XVIII, Grigore
Ureche, miron Costin şi Ion Neculce,. autorii scriu:
Cronicarii moldoveni îşi dau seama clar că ei scriu
istoria propriei lor ţări, că-creează "cronica pă­
m5'.ntului moldovenesc". Vorbind despre compatrioţii
lor, ei folosesc o singură definiţie etnică - "mol-
dovenii". De pildă, descriind înfrîngerea de la Răz­
boieni din 1476, Grigore Ureche arată că "moldove-
nii cădeau apărîndu-se pînă la ultima suflare •••
şi era mare durere în întreaga ţară şi se î.ntriatau
toţi voievozii şi regii din jur cînd auzeau că au
căzut moldovenii de mîna celor de altă
., limbă ••• "
Acel~şi Ureche, amintind că unii istorici acord!

325
in mod greşit Ardeallllui, Munteniei şi Principatu-
1 ui Moldovei unul şi acelaşi nume, se consideră
obligat să obiecteze z "Dar noi acest nume nu il ac-
ceptăm şi nici nu il putem da ţării noastre Moldova,
ci numai ţării muntene, deoarece ei (istoricii stră­
ini - n.a.) nu vor să facă deosebire, să arate că
aici este vorba de două ţări şi scriu despre un
singur loc şi despre o singură ţară, dar noi ştim
că Moldova a fost creată mai tirziu, iar Muntenia
mai înainte, deşi se trăgeau dintr-o singură rădă­
cină ••• ".
Ideea suveranităţii, independenţei depline
a statului a fost scumpă istoricilor medievali din
Moldova. Redind in cronica sa conţinutul tratatului
secret încheiat între Cantemir şi Pentru I în 1711,
Neculce evidenţiază teza care prevedea că Moldova
ca stat independent se va întinde pînă la graniţa
ei naturală pe Nistru, că ei ii vor fi retrocedate
toate cetăţile ocupate de turci, precum şi Buceagul,
iar conducătorul ei va purta titlul de onoare de
•cel mai luminat domn al Tării Moldovei, şi aliat
al statului Moscovei, şi nu rob supus• ••• " (pag.
122).
Trăgind concluzii d 1n cele scrise d.espre
cronicarii moldoveni, autorii subliniază: "In lu-
crările cronicarilor moldoveni este înfăţişată is-
toria. poporului moldovenesc, principalele eveni-
mente şi transformări care au avut loc în viaţa
Principatului Moldovei in diferitele etape ale dez-
326
voltării istorice ••• Meritele literare ale croni-
carilor moldoveni sînt general recunoscute. Datori-
tă lor, istoriografia moldovenească a exercitat o
inflll8nţă simţitoare asupra dezvoltării in conti-
nuare a literaturii noastre · beletristice"
(pag.129).
In lucrare este ca un specific al
menţionat

literaturii scriitorilor moldoveni faptul că în o-

pera lor "chiar şi contemporaneitatea capătă un
anumit eolorit istoric şi o tentă folclorică, se
realizează ample paralele şi analogii istorice",

faptul că in creaţia scriitorilor moldoveni "şi-au

•
găsit expresia tocmai caracterul moldovenesc, gîn-
direa moldovenească, peisajul şi folclorul moldove-
nesc". Un elem.ent principal important este consi-
derat "reflectarea în literatura moldovenească a
tematicii specific basarabene", aceasta referindu-se
in primul rind la scriitorii din Basarabia sau pro-
veniţi din această regiune. "In creaţia lui Stamati,
Hajdeu, Sirbu, Păun, Nakko, Mateevici, T.Roman, o-
biectul descrierii îl constituie tocmai moldoveanul
basarabean, realitatea basarabeană. Fără a rupe cu
tradiţiil~ general-moldoveneşti, scriitorii basara-

beni elaborează treptat propriile tradiţii cultu-

rale şi literare, care au fost determinate de noi-
le circumstanţe istorice decurgind din alipirea
Basarabiei la Rusia în 1812. In faţa ţărănimii
basarabene, a opiniei publice progresiste din ţinut
se ridicau sarcini şi probleme proprii. Ele erau
327
 rez~lvate în spiritul principiilor caracteristice
pentru Rusia în ansamblu într-o etapă istorică sau
al.ta. Contactul direct cu cultura şi literatura
rusă şi-au pus amprenta pe literatura din Basara-
bia, au accentuat orientarea ei realistă şi demo-
cratică. Ieşirea tematicii moldoveneşti pe arena
rusă în secolul XIX a fost un fenomen remarcabil
pentru cultura moldovenească din perioada examinată.
Experienţa scriitorilor ruşi şi ucraineni

în elaborarea tematicii moldoveneşti, atenţia lor

faţă de tradiţiile istorice şi folclorice ale po-

porului moldovenesc au jucat un rol important în

afirmarea temei Moldovei pe plan literar general
rusesc. Experienţa bogată a literaturii ruse, a.
scriitorilor ruşi legaţi de tematica moldovenească
a ajutat multor literaţi moldoveni să se regăsească
ca scriitori, să-şi elaboreze o manieră proprie de
creaţie •••

In creaţia scriitorilor moldoveni, în primul

rînd basarabeni, un loc important a început să ocu-
pe tematica rusească, chipul Rusiei şi al omului
rus, care din vremuri imemoriabile a trăit în ve-
cinătatea fraţilor moldoveni, Prietenia dintre po-

poarele moldovean şi rus răsună cu deosebită vigoa-

re în creaţia lui A.Haşdeu. Personajul Ivan Tur-
bincă, din cunoscuta povestire alai Ion Creangă,
reprezintă un original monu1· ,,1.t al prieteniei, dra-

gostei şi respectului scriitorului moldovean faţă

de omul rus simplu, care înlătură cu curaj toate
328
greutăţile şi iese învingător chiar şi în încleş­
tarea cu moartea" (pag.129-133).
Autorii relevă "contribuţia pe care au a-
dus-o la dezvoltarea limbii literare moldoveneşti
scriitorii şi oamenii culturii moldoveneşti din
Basarabia, unde după 1812 a-a accelerat ritmul dez-
voltării naţiunii moldoveneşti şi limbii naţionale
moldoveneşti", ceea ce 0 s-a exprimat în primul rînd
în creşterea conştiinţei oamenilor ce vorbeau lim-
ba moldovenească, in accentuarea orientării lor
cultural-istorice" (pag.134).
Se,consideră că în dezvoltarea literaturii
moldoveneşti se conturează o etapă nouă la începu-

tul acestui secol, cînd doi factori importanţi au

lăsat o amprentă profundă asupra dezvoltării li-
teraturii moldoveneşti. Primul a constat în faptul
că în această perioadă la moldov~nii basarabeni şi

de pe malul sting s-a cristalizat pe deplin conşti­

inţa naţională de sine. Cel de-al doilea factor,

nu mai puţln important, a fost influenţa tot mai pu-

ternică a mişcării revoluţionare ruseşti de la cumpă­
na secolelor XIX-XX asupra conştiinţei sociale a mol-
dovenilor din Rusia şi prin ea şi asupra literaturii
moldoveneşti".
"Para~el cu literatura progresistă rusă, o
influenţă favorabilă asupra formării gîndirii so-
cial-politice înaintate şi asupra dezvoltării tra-
diţiilor realiste naţionale în literatura moldove-
nească de la sfîrşitul secolului XIX-începutul
329
 secolului XX, cind ea a inceput să 'B8 manifeste ca
unica reprezentantă a tradiţiilor general-moldove-
neşti şi conştiinţei naţionale moldoveneşti, a exer-

citat intensificarea mişcării revoluţionare din Ru-

sia, manifestată cu deosebită vigoare in perioada
primei revoluţii ruse din 1905-190?" (idem).
Autorii evidenţiază "respectul sincer" al
moldovenilor faţă de limba rusă şi rolul acesteia
in dezvoltarea lor culturală. "Iubind şi apreciind
profund limba maternă, moldovenii - care secole
de-a rindul au fost în contact cu ruşii, iar de la
sfirşitul secolului al XVIII-lea-începutul secolu-
lui al XIX-lea au trăit in cadrul aceluiaşi stat
- au fost pătrunşi de respectul sincer faţă de
limba rusă. In secolul XIX unii literaţi moldoveni,
ca de pildă, V.L.Laşku, au scris numai în limba
rusă. In ceea ce priveşte limba română, masele largi
ale poporului moldovenesc au continuat s-o c9nside-
re •inacceptabilă pentru ele, lucru despre care a
scris Sadoveanu, Cioflec şi alţi literaţi români.
Prin urmare, încă la sfîrşitul secolului XIX-înce-
putul secolului XX in rîndul moldovenilor a căpătat
o larsă răapindire fenomenul bilingvismului, care a
contribuit la dezvoltarea culturală a poporului, la
contactul lui cu viaţa politică rusească şi care
deschidea perspective foarte bogate" (pag.170).
Ultimul capitol al lucrării este consacrat
"formării conştiinţei de sine naţionale a poporului
moldovenesc şi tradiţiilor sale de eliberare naţio-
330
nalia.
Ia m.oldoveni, afirmi autorii, oonştiinţa oo-
munitlţii etnice proprii a-a m.anifestat !.ncl la tn-
ceputt1l fetldalismul11i, •tn primul rînd în capacita-
tea de a sa deosebi de celelalte popoare din Bt1r0pa
de sud-est oa grup etnic aparte. Plrl aoeat senti-
ment n-ar fi existat statul feudal moldovenesc, lup-
ta poporului moldovenesc pentru independenţa de stat
iar ulterior, dupl pierderea ei - pentru eliberarea
de sub -jugul străin". "Nwnaroase fapte care demon-
strează existenţa la moldoveni a conştiinţei, co-
munitlţii,etnice, deosebită de cea munteană vec1Di 0
sint conţinute 1n lucrările cronicarilor moldoveni.
Neculce se adresează concetăţenilor săi cu cuvinte-
le 'fraţi moldoveni•'~ •• (pag.166).
"Paralel cu conştiinţa comunităţii etnice şi
cu ataşamentul faţă de valori naţionale, oum sint
limba, teritoriul şi cultura democratidă, un ele-
ment important al conştiinţei naţionale a poporului
moldovenesc a fost şi conştiinţa comunităţii sociale
de stat.
Condiţia principală a apariţiei ei a fost con-
stituirea statului feudal moldovenesc, iar factorul
dezvoltării ulterioare - independenţa prin9ipatului

Moldovei pină la jumătatea secolului al XVI-lea.

Conştiinţa comanităţii sociale de stat a poporului
moldovenesc s-a menţinut şi în următorii }00 de ani,
datorită faptului că în componenţa Imperiului oto-
man Moldova şi-a menţinut-statutul de principat re-
331
 lativ autonom. ID CO!lftii.Dţa moldovenilor, tn sta-
dial iniţial de rormai:e a_naţiunii, sentimentul a-
partenenţei etili.ce a fost indisolubil legat de sen-

timental apartenenţei la principat.

De crearea comllllitiţii social-statali este
strîns legat; sentimentul patriotismului. Masele popu-
lare din statul feodal moldovenesc şi reprezentan-
ţii progresişti ai claselor dominante îşi iubeau
patria şi 1n măsura posibilităţilor au apărat-o.
Sub conducerea domnitorilor patrioţi Stefan al
III-l~a, Ion Liutii şi Dimitrie Cantemir, poporul
moldovenesc a dus o luptă eroică împotriva cotro-
pit'orilor turci. Dragostea nemărginită faţă de pa-
•
trie, inaltele idealuri ala dreptăţii şi binelui.
caracterizeaz! poezia epic! populară moldoveneas-
că. In baladele "Gruia Groz'Ovan", "Vulcan", "Ba-
diul", "DoncUă" şi în altele sînt cîntate acţiu­
nile ero·ice
.
ale haiduc il_or• moldqveni
'\ .
.
,împotriva tă-
tarilor, turcilor, grecilor-fanarioţi, boierilor
moldoveni. In folclorul moldovenesc este preamări­
tă lupta comună a popoarelor moldovean, rus şi
ucrainean împotriva basurmanilor •••
Un rol important in !ntărirea alianţei poli-
tico-militare dintre principatul Moldovei, Ucraina
şi Rusia l-a avut comunitatea religioasă. Ortodo-
xismul a fost factorul politic o~re a consolidat
relaţiile interstatale - politice şi cult.urale -
dintre ele. In~rarea trupelor r~seşti pe teritorial
Moldovei a fost considerată întotdeauna de poporul
332
moldovenesc ca acţiunea unor oameni apropiaţi, de
aceeaşi credinţi •••
După unirea malului stt.ng al Bistrulai şi Ba-
sarabiei cu Rusia con,tiinţa naţionali moldoveneas-
că a cunoscut o nouă dezvoltare. In ţinut nu a in-·
cetat să se studieze limba moldoveneascl ••• Iar
dragostea faţă de limba ma.ternă s-a îmbinat cu
dragostea . faţă de literatura in limba maternă.

In pofida anumitor interdicţii impuse de politica

de rusificare, în secolul XIX-începutul secolului
XX in Moldova au continuat să se răspindească cele
mai reuşite genuri ale culturii artistice naţionale.
In paginile ziarelor "Moldoveanul", "Cuvin.tui mol-
dovenea", "Glasul Basarabiei" etc., după 1905 au
fost publicate cea mai mare parte a operelor lui Ne-
culce, Donic1, Negruzzi, Creangă, Alecsandri, T.Ro-
man şi altor renumiţi scriitori moldoveni.
S-a menţinut un interes viu faţă de teatrul
în limba maternă. In Basarabia au apărut colectivele
teatrale moldoveneşti de amatori, în special la în-
ceputul secolului XX ••• Paralel cu afirmarea lite-
raturii beletristice progresiste,hi. Moldova se răs­
phi.deşte gîndirea social-politică şi filozofică.
Asupra dezvoltă'rii acestui proces o influenţă uria-
şă exercită literatura rusă progresistă ••• (pag.
168-171).
Vorbind despre diversele componente ale pro-
cesului de creare a comunităţii sooiale de stat,
333
 autorii scr1us "Una din ele este conştiinţa necesi-
tăţii luptei comune pentru integritatea teritoria-
lai looait de reprezentanţii W1ei sau altei naţio­
nalităţi. P~planul ~ealizlrii acestei necesităţi,
moldovenii au,participat la acţiunile militare din
Balcani din 1877-1878. ca urmare a încheierii cu
succes a războiului, partea de sud-vest a Basara-
biei a fost retrocedată Rusiei, cee~ ce a aocele-
rat dezvoltaraa economici ulterioarl a ţinutului.
O altă componentă a comunităţtI sociale de
stat este lupta poporulai pentru dreptul la suve-
ranitate asupra teritoriului său, indisolubil le-
gat de existenţa lui. In Moldova această luptă a
urmărit cucerirea de către popalaţia băştinaşă
a dreptului de a dispune de propriul destin, re-
trocedarea cAtre ţărănimea moldovenească a pămîntu­
rilor moşierilor şi bisericii, lărgirea procesului
de urbanizare. Ea a reflectat, de asemenea, năzuin­
ţa moldovenilor de a înthi legăturile economice şi
culturale în cadrul regiunii lor naţionale. Această
luptă s-a desflşurat deosebit de activ la tncepatul
secollll.ui XX, iar diferite clase ale societăţii
moldoveneşti au avut atitudini diferite faţl de ea.
Moşierii şi burghezia moldovenească au vrut să dis-
pună de resursele economice ale acestui ţinut bo-
gat. Jiind strîns legate de ariaşa piaţă rusească
şi obţinînd de pe urma· acesteia mari avantaje", mult
timp aprcrape că nu s-au gîndit la separarea Moldo-
vei de Rusia. Totodată, moşierii şi burghezii mol-
334
doveni au căutat să-şi asigure llll rol conducltor
în viaţa economică şi politică,a ţinutului şi aa
militat insistent pentru învlţlmînt, presl,. slujba
bisericească tn· limba rominl. Oînd tnsA, la af1r-
ş1tul anului 1917-înoeputal analui 1918, olasele
exploatatoare din Moldova s-au simţit într-un pe~
ricol de moarte, pentru a-şi salva privi_legiile,
ele au renunţat la revendiob-ile naţionale şi aa
chemat în ajutor trupele române de ocupaţie. Pen-
tru această trădare, masele populare le-au eti-
ohetat ca trădători ai intereselor naţionale"
(pag.173)~
"Social-revoluţionarii democraţi din Moldo-

va, se afirmă în lucrare, s-aa ridicat in ap!ra-

rea dreptului poporului moldovenesc la suverani-
tatea teritoriului său, au luptat împotriva încer-
cărilor de acaparare a Ba.sarabie:i , pe de o parte
de guvemul Routâniei regale, iar pe de altă parte
de Rada centrală ucraineană •••
La sfîrşitul secolului· XIX, adevăraţii ex-
ponenţi ai patriotismului moldovenesc au de~enit
aoctal-democraţii revoluţionari, adversarii cei mai
consecvenţi ,1 intransigenţi ai regimlllui ţarist şi

orînduirii burgheze •••

Fa~tele citate dezvlluie întreaga inconsis-
tenţl a afirmaţiilor istoricilor burghezi contempo-
rani că la începutul secolului XX moldovenii ar fi
fost lipsiţi de conştiinţl naţionali. In realitate
inel in aceastl perioadă principalele atribute ale
335
ooqtU.nţei naţional• de sine şi ooqtU.nţei po-
porullli aoldo-niuao oare s-aa toru. t bici 1n epoca
teudalismului au cunoscut o noal dezvoltare, deşi
nu toa~ în aceeaşi III.am-I (pag.l?,5).
Âutorii consideri ol un 1.Ddioia oare - all-
tur1 de oomanitatea economici, limba şi teritorial
d.et1Jlesc naţiunea - este şi tradiţia istorici a
laptei de eliberare naţională, care la moldoveni
a aplrut inel in perioada luptei moldOYenilor îm-
potriva turcilor.
"Lupta eroici a moldovenilor !■potriva co-
tropitorilor turci a.stirnit entuziasmul popoa-
relor din Europa. • • iliatal permanent al poporului
aoldovenesc în lupta antitarcească a tost Rasia.
Vestea murii Ucrainei ou Rusia, apropierea grani-
ţelor statului rus de Moldova au flcut sl creasol
încrederea poporului moldovenesc că numai cu ajato-
ral lloaoovei este posibilă salvarea de sab jngul
tarceac ••• Lapta 1mpotriva incursiunilor tltari-
lor din Crimeea în secolele XVI-XVII, rlzboaiele
ruso-turce din secolele XVIII-XIX, desflşarate pe
teritoriul lloldovei, au contribuit la întărirea 1n
oontinaare a leglturilor moldovenilor cu ruşii şi
ucrainenii.
Nlzuinţa fierbinte a moldovenilor de ască­

pa de jngul turcesc cu ajutorul Basiei s-a reflec-

tat în faptul că de la mijlocul secolului XVII pî-
nl la începutlll secolalui XJ'.X la Moscova şi Peters-
burg aa venit în repetate rî.nduri din principatul
336
Moldovei ambasadori oare ruga11 gavernal rua al-1
salveze pe· moldovenii creş_tini da sub jugul baaar-
man, primi>1du-1 1n componenţa Rusiei. Ia toate lup-
tele ruso-turce 1mprel1Dl ou soldaţ1i,ruş1 au par-
ticipat mii de voluntari moldoveni. In focul luptei
s-a cllit colaborarea lor m.Uitarl.
Cererile repetate ale domnilor moldoveni ou
privire la Wlirea statului moldov~neso ca Rusia s-au
înfăptuit, in sfîrşit, deşi parţ 1al. Oa armare a rlz-
boiului ruso-tare din 1806-1812, tn baza condiţiilor
Tratatalui de pace de la Bucureşti din 16 mai 1812,
teritorial dintre Nistru şi ~ut a intrat .în compo-
nenţa Ruaie 1.
Includerea Basarabie-1 1ntr-un stat mai dez-
voltat din punct da vedere economic a avut o impor-
tanţă progresistă, a cmtribait în special la dez-
voltarea mai rapidă a economiei el şi 1â·rormarea
naţiunii burgheze-moldoveneşti.

Importanţa istorică a unirii Basarabiei cu

Rusia a fost determinată, de asemenea, de răsp.tn­
direa aici a ideilor social-politice progresiste,
de contactul moldovenilor eu mişcarea revoluţio­
nară rusă aondusă de partidul lui Lenin. Apropie-
rea poporului moldovenasd de marele popor rua,_tn
primul r1nd de clasa lui muncitoare, a avat o in-
fluenţă revoluţionarizantă asupra 1ntregii lapte
de clasă a oamenilor muncii moldoveni .împotriva
oprimării sociale şi naţionale, a cbntribuit la

337
formarea tradiţiilor sale revolaţionare" (pag.176).
"Inel !nainte de 1917 in Basarabia s-a des-
făşurat o destul de importantă mişcare revoluţio­
nară atît la oraşe, cit şi la sate, ca parte a
procesului revoluţionar general rus. Impreună cu
oame~ii muncii, din imperitll rus, populaţia din
Moldova a trecut prin şcoala celor trei revoluţii
ruse care a lăsat arme profunde, de neş tera, în
conştiinţa lui.
După victora Revoluţiei socialiste, popu-
laţia din Basarabia a fost nevoită să suporte în-
delangata ocupaţie, de 22 de ani, a României re-
galo~ A fost o perioadă de grele încercări pen-
tru naţiunea burgheză moldovenească care se con-
stituise. A~nistraţia regală română' a ordonat
tuturor moldovenilor din ţinut să se considere ro-
mâni, a pr-ocedat prin toate mijloacele la româniza-
rea populaţiei. Moldovenii din Basarabia au trăit
in imperiul rus doar un secol... Dar· in istoria et-
nică a popoarelor moldovean şi român în acest secol
au avut loo prefaceri atît de importante incît pro-
cesul contopirii lor a fost imposibil, deoarece
trebuia nu numai să se distrugă conştiinţa de sine
moldovenească oare se consolidase, dar şi să schim-
be noua concepţie a populaţiei basarabene despre
societate, despre rolul istoric al monarhiei, des-
pre conceptul de dreptate socială etc.
Acaparînd Basarabia la începutul anului 1918,

338
guvern.111 regal român, naţionaliştii români s-au lo-
vit de deosebita conştiinţă naţionali de sine a
moldovenilor din Basarabia, care s-au opus cu în-
verşunare românizlrii.
Toate cele expuse demonstreazl el inel îna-
inte de Revoluţia socialistl, in dezvoltarea sa -
etnică poporul moldovean a mers pe calea constita-
irii într-o naţia.ne moldoveneascl de-sine-atltl-
toare. P1nl la victoria revoluţiei socialiste
a-au format toate trăsăturile fa.n.damentale ale na-
ţiunii burgheze moldoveneşti, care a început să
acţioneze ca o forţă independentă. Caracteristi-
ca situaţiei istorice a constat în aceea că spe-
cificul naţional al poporului moldovenesc s-a ma-
nifestat clar în 1917 în lupta pentru victoria re-
voluţiei socialiste, în rezistenţa înverşunată faţă
de politica românizatorilor în 1918-1919.
Dap( eliberarea Basarabiei de ocupaţie ~1 re-
unirea cu patria sovietică, în cursul constituirii
societăţii socialiste, naţiunea burgheză moldove-
nească s-a transformat tn naţiune socialistă:.

- N.G.Oorlăteanu, "l'onetica limbii moldove-

neşti contemporane", editura 11LW11ina", Chişinău,
1978.
In manualului intrat recent tn. uzul
prefaţa
didactic se precizează el lucrarea "se adreeeazl na
numai studenţilor în filologie, ci şi profesorilor
şi lectorilor de limbi moldoveneascl, cercetătorilor

339
ştiinţificl, precllll şl taturor acelora care se 1.Dte-
re sează de problemele structurii sonore a limbii
moldovene,ti•.
ID capitolul "Limba moldoveneaecl in aiste~
mal limbilor romanicen autorul face menţiunea el
"limba moldovenească face parte din grupa limbilor
romanice", notind ci "se consideră romanice sau
neolatine acela limbi care s-au format pe baza
limbii lat~e". In acest sens el distinge două
grupuri mari: limbile ~omanice apusene sau occi-
dentale şi respectiv cele răsăritene sau orienta-
le. Din ultima categorie a limbilor romanice răsă­
ritene distinge, de asemenea, două grupe: l) lim-
bile nord-dunăreD.e din care face parte limba mol-
doveneascl, şi 2) româna. Despre acestea se spune:
a) Limba moldovenească. Este vorbită în
R.S.S.Moldovenească, precum şi în alte republici
ale Uniunii Sovietice (B. s.s. Ucraineană, RSFSR, ·
R.S.S.Gruzinl, R.S.S.Kirghiză) da o populaţie de
2.698.000 da oameni. Primele texte sint Codicele
Voroneţean şi mai multe psaltiri din secolele
xv-xv1.
b) Româna. Este vorbită !n R.S.România de
18.128.000 de locuitori şi primele texte sin din
sedolul XV.
Referindu-se intr-un capitol aparte la
"conţinutul termenului da limbă contemporană",
aoad. Oorlăteanu menţionează ou privire la "limba
moldoveneaaol"1
340
 "Perioada limbii contemporane trebuie ai cu-
prindă răstimpul c1nd limba moldoveneaacA a olpltat
configuraţia ei de astlzi. Perioada de stabilire ,1
definitivare a limbii contemporane cupri.nde no nmnai
aedolul XX, ci şi secolul XIX. Se poate vorbi de o
etap! de pregătire care şi-a avut începutul 1n edi-
tarea revistei 'Dacia literară' a lui M.Kogălni­
ceanu. Această perioadă s-a inchaiat prin anii 1860-
1870. Limba literari s-a consolidat mai alee 1n pe-
rioada -de activitate a scriitorilor clasici V.Alec-
sandri, M.Eminescu, I.Creangă, adică prin anii
18?0-1890.
In această perioadă s-au stabilit trăsătu­
rile fundamentala ale limbii moldoveneşti literare
contemporane. A căpătat formele actuale pronunţarea
literară, conjugarea verbelor, declinarea substan-
tivelor; s~au constituit regulile de alcătuire a
propoziţiilor şi frazelor; s-au definitivat frazeo-

logia modernă şi vocabularul de bază completat bi-

neînţeles în perioadele ulterioare cu terminologia
ştiinţifică şi tehnică actuală.
Textele clasicilor sînt înţelese pe deplin
şi acu~,ln afară de anumite detalii cu totul neîn-
semnate, piesele lui V.Alecsandri s1nt jacate şi
astăzi pe scenele teatrelor moldoveneşti. Poeziile
lui M.Eminescu sînt citite şi admirate astăzi poa-
te mai mult decît cî.nd trlia poetul. Poveştile
lui I.Creangl sînt citite şi ascultate cu nesaţ de
oamenii sovietici.
341
 Perioada de consolidare a limbii literare
moldoveneşti trebuie plasată deci în limita e.nilor
18?0-1890. De la această perioadă şi pină la Ila.rea
Revoluţie Socialistă din Octombrie limba literar!
s-a menţinut de fapt în aceleaşi cadre, a:f arl doar
de o oarecare modernizare a vocabularului în legă­
tură cu noile descoperiri tehnice şi ştiinţifice.
Epoca sovietică reprezintă o nouă etapă în
dezvoltarea limbii literare moldoveneşti. Funcţia
ei principali în această perioadă este de a se pre-
zenta ca limba literari a naţiunii socialiste mol-
doveneşti. Una din trăsăturile principale ale lim~
bii literare,.actuale este răst>indirea ei din ce in
ce mai largi .în toate colţurile republicii noastre,
cuprinztnd mijloace de exprimare pentru toate do-
meniile de activitate ale societăţii contemporane.
Se depun eforturi susţinute pentru stabilirea nor-
melor literare şi pentru sporirea forţei ei de ex~
presie. Tendinţa de statornicire a limbii literare
duce la consolidarea legăturilor cu moştenirea
lingvistică şi literară, cu limba moldovenească a
veacurilor trscute, şi in special cu secolul al
XIX-lea, perioada de formare a limbii literare mo-
derne.
Inoeputurile tn dezvoltarea alfabetului
limbii moldoveneşti corespund cu istoria alfabe-
tului slav" - arată autorul manualului. In capi-
tolul "Searte infofmaţii din istoria alfabetului
limbii moldoveneşti", an.de specifici intre altele
342
că 8 labaza alfabetului moldovenesc se afl! aşa-nu­
mita 'chirilică' sau alfabetul chirilic, adică al-
fabetul limbii slave vechi". După o expunere_ aml-
nanţită a locului şi perioadei cind s-a creat res-
pectivul alfabet, a modului cum a ajuns acesta tn
Moldova, N. Corlăteanu relevă că contactele între
populaţia romanizată din sud-estul Europei şi lQ-
mea slavă, începute incă prin secolele 5-6 e.n_.
au avut loc atît pe teritoriul fostei provine:ii
romane _Dacia, în nordul Dunării, cit şi în Pe:.J.ins.u-
la Balcanică, în sudul Dunării. "Relaţiile foarte_
strînse dintre populaţia romanizată şi slavi au fă­
cut ca alfabetul limbii slave vechi, creat de Chi-
ril şi Metodiu în secolul IX, să fie împrumutat
şi de strămoşii noştri. In biserică limba slavonă
şi alfabetul ei au fost introduse în Moldova încă
de prin secolele X-XI prin intermediul bulgarilor,
iar după formarea statului feudal moldoveneso (1359)
limba slavonă a devenit limba oficială a Bisericii
şi a Cancelariei domneşti. In tot cursu; istoriei
poporului moldovenesc, începînd de la întemeierea
statului moldovenesc de sine stătător (1359) şi
pînă astăzi (cu unele întreruperi), alfabetul slav
a avut un caracter oficial, fiind folosit în toate
sferele de activitate socială. Adaptarea alfabe-
tului slav la necesităţile fonetice ale limbii mol-
doveneşti 4 fost înlesnită mai ales de nwnărul ma-
re al literelor slavone (43), îngăduind astfel gl-
sirea unor semne grafice (literare) pentru sunetele
343
apec1f'1ce. !Uabetlll aoldoYe.neso actul are ,1
4• litere".
ID majoritatea capitolelor 41.D ll&llual, exea-
pli.ficlrile s.tnt preluate din operele scriitorilor
clasici rcalni - Vasile Alecsandri, Iii.hai Eminescu,
Ion Creangl, o.Begruzzi, d1D l110rA.rile domnitoru-
1111 savant Dimitrie Cantemir. Dupl cum se menţio­
neazl şi 1n prefaţa manualului, "în procesul expu-
nerii se analizeazl interacţiunea 11.ngvistică mol-
do-slavo-rusi atit pe plan istoric, oit şi con-
temporan".

b. Puncte de vedere privind apartenenţa

Basarabiei şi disputa dintre părţile:_
interesate pentru etăpînirea ei

- V.Jukov "Memorabilul eveniment" - Moldo-

va socialist1°, R.S.S.lloldovenească.
In :istoria popor sint evenimente ce
:fiecărui
constituie puncte de cotitură i.n viaţa lui. Pentru
poporul moldovenesc un asemenea eveniment a fost
unirea Basarabiei ou Rusia, oind moldovenii s-au
unit pe veci cu marele popor rus şi alte popoare
de pe întinsurile fără de sf'irşit ale ţării noas-
tre.
Stiinţa istorică sovietică, sprijinindu-se
pe legile obiective de dezvoltare a societăţii, dez-
văluie adevlrata semnificaţie progresistă a acestui

344
act de importanţă colosali. Abordarea marxistă tn
apreciarea unirii, contrar istoriografiei burgheze
şi a deducţiilor făcuta de ideologii naţionalifti,
ara la baza ei metoda materialismulai dialectic şi
istoric• cînd fiecare fenomen este studiat de pe
poziţiile premiselor istorice, ale caracterului şi
urmărilor istorice al, dezvoltării lui.
In trecut poporul moldovenesc a avat de su-
ferit încercări din cele mai grala. Una din peri-
oadele -sumbre din istoria lui a ccmstituit-o jugul
otoman de trei secole. Pe la începutul veaculai al
XVI-lea, cu toate că statul feudal moldovenesc se
bucura de sprijinul economic şi diplomatic al sta-
tulai rus şi opunea o rezistenţă inve•şunată Por-
ţii Otomana, s-a pomenit, totuşi, subjugat. Asa-
pririle administraţiei ctomane, jafurile şi nenumă­
ratele războaie distrugătoare semănau moarte şi pus-
tiire în ţinut. Izvoarele istorice şi memoria noro-
dului au păstrat vii chinurile acelor zile.
Puterea despotică a cotropitorilor a gene-
rat decăderea eccnomică profundă a ţinutului. Po-
porul sleit de biruri, se sufoca în strînsoarea
tiraniei otomane. Căci atit cultura, cit şi religia_,
traiul şi tradiţiile turcilor otomani erau străine
poporului moldovenesc. El jinduia să fie izbăvit de
la o pieire sigură. Si cauza eliberArii a devenit o
cauzl naţională.
Rezolvarea ei a fost uşurată tn mare măsură
de succesele oştil~r r11S9şt1, obţinute în rlzboaiele
345
ruso-turce din secolul XVIII şi tncepatul secolu-
lui XIX. Voluntarii moldoveni au participat la
toate de partea fraţilor ruşi, fiind menţionaţi
pentru bărbăţie şi curaj de către slăviţii coman-
danţi - Rumianţev, Suvorov, Kutuzov, Bagration.
Af'lîn.du-ae sub călcîiul ·asupritorilor 1
Moldova de mai multe ori s-a adresat Rusiei să
fie prim.ită în supuşenie rusă. J:Tocesul adeziunii
istorice- la Rasia era condiţionat de dorinţa de
a scutura de pe umeri nesuferitul jug şi a-şi lega
soarta de un popor slav, apropiat poporului moldo-
venesc, intrucit la formarea poporului şi Statului
Moldovenesc, in dezvoltarea culturii şi scrisului,
elementului slavon îi este rezervat un loc apar-
te. Limba şi scrisul slavon pe parcursul secole-
lor îşi găseau o răspîndire largă în Moldova. Cu
ajutorul nemijlocit al Moscovei, Kievului şi Lvo-
vului in Moldova a fost creată prima tiparniţă şi
o şcoală de învăţămînt superior. "Lucoarea vine
de la Răsărit" - a definit in mod plastic letopise-
ţul moldovan influenţa culturală a Rusiei.
Soarele de mai al lui 1812 a străluminat
viitorul .Basarabiei eliberate de sub jugul Porţii
Otomane, UniN& ou Rusia deschidea tn faţa poporu-
lui moldovenesc calea spre o adevărată libertate
şi progres, imposibile în cadrul Porţii, înapoia-
te cu mult faţă da Rusia. Unirea cu eoeasta din
urmă le asigura moldovenilor dezvoltarea econo-
mică, formarea claselor proprii societăţii oapita-

346
liste progresiste pe atunci, creştere• istorici
şi antrenarea lor în mişcarea revol11ţionarl a în-
tregii Rusii.
Multe laturi ale sitaaţiei social-economice
a Basarabiei în col'llpone.nta Rusiei şi-au găsit oglin-
scrie"ri. ale .
dire într-o serie de/lui V.I.Leni.D, 1nclas1v şi 1n
opera sa fWldamentali "Dezvolta.rea capitalismnlui
in Rusia" (Opere complete vol.III). Cauza principa-
lă a succeselor vizibile din economia Bas.arabiei
din secolul trecut, creşterea num!rulul popala.ţ iei
dezToltarea oraşelor, V.I.Lenin o vedea în primul
rînd în strînsele legături cu alte gubernii ale
ţării. Acesta era factorul dominant ca.re determina
întreaga stare a ţinr1t ului.
E darnică natura Basarabiei, e dulce clima,
fapt ce a contribuit la refacerea grabnică a ţinu­
tului devastat într-o regiune dens populată, cu o
agricultură destul de dezvoltată ce se specializa
în producţia unor culturi cerealiere de preţ, a
poamei, a fructelor şi la creşterea animalelor de
rasă.
Forţele viguroase ale poporului, chiar şi
în condiţiile grele ale ţarismului, au reuşit să
transforme Basarabia într-o regiane capitalistă
dezvoltată a Rusiei. Moldovenii-munceau pe pămîn­
tul natal alături de ruşi şi ucrainieni, precum şi
de bulgari, găgăuzi, sîrbi, greci, refugiaţi de
samavolnicia otomani.
Leglturile vii, in special ou marele popor
347
ras, erau alimentate din ce în ce mai mlll.t de lupta
comună ce se amplifica împotriva jugului social şi
naţional. In aceste legături, ce se consolidau zi
de zi, era chezăşia na numai a succeselor economice,
dar şi a forţei spirituale a poporului •••
Unul din indicii esenţiali, mărturie a trans-
rormărilor de după 1812, îl constituia creşterea
numerică a populaţiei. Locurile dintre Prut şi Nis-
tru, în trecut foarte puţin populate, au devenit
într-un termen relativ scurt unele din cele mai ani-
mate ale Rusiei. In timpul dominaţiei Porţii, de
la sfîrşitul secolului XVI pînă la începutul soco-
lului XIX, toată populaţia principatului Moldova 1
a crescut de la 300 mii la 700 mii de oameni, iar
din 1812 şi pînă in 1900 numai în Basarabia populaţi­
a s-a mărit aproximativ de zece ori, sau de la 25<XX)O
la mai bine de 2 milioane.
In ce priveşte populaţia orăşene&scă, Basa~
rabia se afla la nivelul indicilor medii ale guber-
niilor din partea europeană a Rusiei. Potrivit da-
telor recensăJ.1întului din 1897, V.I.Lonin califica
Chişinăul ca unul din oraşele mari ale ţării. El nu-
măra pe atunci 108.000 de locuitori faţă da 5-7 mii
cîţi erau în 1812.
Una din principalele urmări sociale ale uni-
rii a fost formarea clasei muncitoare, a naţiei bur-
gheze moldoveneşti, care spre sfîrşitul secolului
XIX a atins stadiul formării sale definitive. Poporul
moldovenesc începea să facă primii paşi pe calea is-
348
torioă de mare importanţă.
Progresul social-economio al acelor timpuri
era însoţit de o exploatare necruţătoare a ţăranilor
şi muncitorilor. Lupta lor de clasă împotriva moşie­
rilor şi capitaliştilor a rămas înveşnicită 1n do-
cumentele istoriei, în faptele de eroism ale răzbu­
nătorilor norod.nici - haiducii, 1n izbucnirile re-
voluţionare.
In lupta cu ţarismul sporea solida-
cruntă
ritatea maselor truditoare, lua proporţii mişcarea
revoluţionară. In Basarabia ea se dezvolta ca parte
integrantă a întregii mişcări din Rusia, avînd a-
ceeaşi periodizare: perioada decembriştilor, raz-

nocinţilor şi a proletarilor. Pămîntul moldovenesc

e bogat în amintiri despre decembrişti, activita-
tea multora dintre oi s-a desfăşurat aici - a lui
Pastel, Orlov, Raevski, Iuşnevski. Prietenul decem-
briştilor, marele Puşkin, aflîndu-se în surghiun
în aceste locuri, întreţinea cu ei legături strînse.
Istoria Basarabiei şi a norodului ei nesupus i-a
servit drept subiect operelor sale geniale.
Ideile decembriştilor au aprins flacăra lup-
toi raznocinţilor în frunte cu Cernîşevski şi Dobro-
liubov, narodnicii anilor '70, printre care îi recu-
noaştem şi pe moldovenii Deniş, Codreanu, Ursu,
Frunze şi alţii.
Visul etern la libertate şi adevăratl fe-
ricire a început să prindă contururi reale cînd pe
arena luptei ravoluţionare a ieşit proletariatul cu
349
partidul alu condus de marele Lenin. 11 luni a ac-
tivat la Chişinău prima tipografie ilegală din Ru-
sia a "Isk:rei• leni.Diate.
Eforturile eroice ale maselor revoluţionare
incl11siv ale celor din lloldova, trecind fooul puri-
ficator al celor trei revoluţii, au dus la biruinţa
Marelui Octombrie. Revoluţia socialistă i-a adas no-
rodului moldovenesc, ca şi celorlalte popoare ale
Rusiei, fericire şi libertate.
lliDllllate sînt culmile pe care le-a atins no-
rodul nostru sub conducerea partidului comllllist tn
familia sovietică frăţească. Privind de pe aceste
culmi ale transformărilor, culmi ale social1smu-
lai dezvoltat, norodul moldovenesc reconstituie
cu recunoştinţă momorabilul eveniment din îndepăr­
tatul an 1812 - Ziua wurii Basarabiei cu ausia.

- In "N0k larjija" (Revista femeilor) a Con-

siliului naţional al femeilor din R.P.Ungară, Ranner
Gizella scrie, printre alteles
"In 1917, după revoluţia din februarie tn
Moldova se organizează, rind pe rind, soviete de
delegaţi ai muncitorilor dar în toamnă ia fiinţă şi
un guvern contrarevoluţionar. Totuşi, în întreaga
Moldovă a existat o putere sovietic! din octombrie
1917 pină în februarie 1918. In urma intervenţiei
contrarevoluţionare ţara a fost ruptă în două, pe
partea de răsărit a Nistrului formindu~ae R.s.s.Au-

350
tonomă Moldovenească în cadrul R.S,S.Ucrainene cu
capitala la Tiraspol. Teritoriul ce se întinde de
aici spre Vest este cunoscut şi sub denumirea de
Basarabia. Aici patrioţii moldoveni, ca parte com-
ponentă a mişcării muncitoreşti internaţionale, aa
luptat împotriva asupritorilor lor şi mulţi au mu-
rit ca martiri. Oel mai cunoscut dintre ei este
comunistul Pavel Tkacenko. In anul 194-0 s-a uni-
ficat Moldova ruptă în două şi atunci a luat fi-
inţă R.-S.S.Moldovenească. Au urmat grelele încer-
cări ale războiului, ocupaţia împotriva cărora
populaţia moldovenească s-a apiirat prin ample miş­
cări de partizani. Odată cu eliberarea a început

o nouă activitate de edificare, nemaitulburată de

nimeni".

- In "Studii privind istoria formării po-

porului moldovenesc" apărută. in editura "Cartea
moldovenească", Chişinău, 19?8, autorul N,A.Mohov
afirmă:
"In 1812 partea răsăriteană
a Moldovei (vi-
itoarea Basarabie) a fost izbăvită de jugul turcesc
prin alăturarea la Rusia ••• Tocmai pentru acest scop
au luptat în armata rusă mii de voluntari moldoveni
în toate războaiele dintre Rusia şi Turcia. Dezvol-
tarea economică, socială, politică, precum şicul­
turală a celor două părţi ale poporului ptnă atunci
unitar, a început să umeze căi diferite ••• Partea
351
aposeanl a mai rămas citeva decenii sub stăpinirea
Turciei. In 1859 ea s-a unit cu Valahia alcătuind
statul român, 1n cadrul clr11ia s-a format naţiunea
română" (p.115).
"Principala importanţă pozitivă s. unirii
Basarabiei cu Rusia, în afară de programul econo-
mic, a constat 1n armările politice şi sociale. In
componenţa Busiei, poporul moldovenesc a fost sa-
pus oprimării. politice şi naţionale din partea ţ&­
rismului, dar, totodată, el s-a legat tot mai
strîns de cea mai progresistă mişcare revoluţio­
nari din lume, cea a clasei m1mcit6ars ruse"
(p.116).
n1n 1859 a avut loc anirea statelor Vala-
hiei fi Moldovei ••• Prin şcolile, legile, presa şi
administraţia unică, noul stat a dus o politică de
contopire a populaţiei din cele două principate
intr-LID singur popor unio ••• însă existenţa lor,
de .500 de ani, in state diferite a creat multe tră­
sături etnice specifice. Despre deosebirile dintre
moldoveni şi valahi in aeo. XVII a sc~is Pavel din
Alep în notele sale de călltorie, tn sec. XVIII
Bec~lce, 1n sec. XIX - A.Russo, care, subliniind
antagonismle moldo-valahe, seria câ conducătorii
de la Bucureşti 11 den1.1meau pe moldoveni "slavi şi
rusofili~ etc. In componenţa statului român, în
rîndurile moldovenilor conştiinţa particularităţii
lor etnice a început treptat să se stingă. O altă
situaţie s-a creat în ce priveşte conştiinţa la

352
moldoveni în cadrul Rusiei ţariste. Aici, aflln.-
dlt-se in incercuire strătnă, poporul şi-a menţinut
limba şi obiceiurile şi, deşi ţarismul a frinat
dezvoltarea naţională, aceasta a continuat; a con-
tinuat şi dezvoltarea conştiinţei etnice 1n rtn-
durile poporului.
Scriitori moldoveni scriau încă 1n prima
jumătate a sec. XIX despre deosebirile care aa .

apărut între moldovenii care trăiau în Rusia şi cei

care trăiau la vest de Prut. Scriitorul O.Stamate,
studiind latinizarea artificială a limbii 1n Ho-
mAnia, scria: Noi basarabenii nu cunoaştem şi nu
prea înţelegem acest dialect reformat, care în-
floreşte în principatele învecinate cu Basara~ia •••
Cărţile scrise în noul stil şi cu noua ortogra-
fie noi nici măcar nu le putem citi, cu excepţia
cîtorva (p.11?).
"Poporul moldovenesc a trăit peste 100 de
ani în imperiul rus, ceea oe a exercitat o uriaşă
influenţă asupra sa. legăturile economice stri.nse
cu piaţa rusească, lupta politică comună împotriva
jugului ţarismului rus, a moşierilor ~1 capitaliş­
tilor, contactul cu cultura rusă progresistă au apro-
piat poporul moldovenesc de popoarele rus şi ucrai-
nean. El a căpătat noi trăsături specifice, ceea ce
s-a manifestat deosebit de clar în rîndurile 1.nte~
lectualităţil moldoveneşti care a devenit o parte
a intelectualităţii ruseşti ••• Rămîn.tnd moldoveneas-
cl ca origine, ea a fost eduoatl în spiritul ideilor
culturii ruseşti şi aceasta a devenit trlsltura el
distinctivi ••• " (p.117-li~).
;53
- V.Lungu. 11Politica de teroare şi jaf. 1918-
19201,' editura "Cartea Moldovenească", Chişi­
niju, 1979
Lucrarea cuprinde următoarele capitole :
- România burghezo-moşierească - fo-
car al complotului imperialismului internaţio­
nal împotriva Tării sovietelor. Cotropirea
Basarabiei de către armatele regale;
Lichidarea puterii sovietice şi res~
taurarea orînduirii burghezo-moşiereşti in Ba-
sarabia;
- Represiunile şi jafurile cotropito-
rilor în anii 1919-1920. Consolidarea regimului
de ocupa ţie;
- Jefuirea ţărănimii muncitoare din
Ha sar abia ca urmare a "reformei" agrare.
Printre principalele teze şi concepţii
f3lse, neştiinţifice, cupriuse în lucrare pot
fi relevate:
1. Autorul incearc~ să demonstreze,în
spiritul cunoscut al istoriograîiei sovietice,
ci "Lfatul ţării ar fi fost o creaţie anti-
populară a naţionaliştilor bu.re;he zi" lipsit de
orice caracter democratic şi de sprijinul ma-
selor largi populare. Totodată, el afirmă (pg.
25-26) că conducerea Sfatului ţării a cerut
ajutor militar cercurilor conducătoare ale
354
Ho.mâniei regale şi imperialiştilor străini.
2. Unirea Basarabiei cu România este
prezentată de autor ca un rezultat al unui act
de voinţă a populaţiei acestui ţinut, ci ca ur-
mare a ··"cotropirii ei de către România" (pg.
5, 3o, 32, 33) •
3. Acţiunile Homâniei din această pe-
rioadă sînt prezentate ca parte componentă a

complotului puterilor imperialiste împotriva

Uniunii Sovietice. "România burghezo-moşiereas­
că - spune autorul-, avînd sprijinul cercuriT
lor imperialiste dia ~uropa occidentala şi BUA
••• , s-a transformat in unul din principalii
participanţi la atacul internaţional impotriva

tinerei republici sovietice. In ianuarie-fe9ru-

arie 1918 ea a inceput prima intervenţie milita-
ră antisovietică deschisă, pătrunzind în Basa-
rabia" (pg.3o).
4. Una din ideile centrale ale cărţii
este aceea că, prin unirea cu Remania, "Basara-
bia a ajuns în situaţia de colonie a oligarhiei
române" (pg.~), apreciindu-se că "ea a devenit
pentru România nu numai o sursă permanentă de
materii prime ieftine şi de mină de lucru, dar
în primu+ rfua uu obiect de jaf" (pg.6). "Din
primele şi pînă în ultimele zile ale ocupaţiei
de 22 ani - se spune în lucrare - cotropitorii
au dus în Basarabia o politică de jaf,silnicie

355
şi teroare. Ei au furat sistematic resursele eco-
nomice ale regiunii, au inăbuşit cu cruzime împdt1'1-
virea oa:menllor muncii din Basarabia•••" (pg.7).
·In alt loc au autorul scrie: "In ciuda
afirmaţiilor mincinoase ale cotropitorilor că ei
ar fi venit, chipurile, în ţinut la chemarea "Fra-
ţilor de singe" pentru a aduce 'pace şi ordine•,

invazia lor în Basarabia a avut drept scop co-

tropirea şi anexarea ei, jefuirea economiei şi
bogăţiilor ei naturale" (pg.94).
Pentru a susţine aceste afirmaţii,au­
torul se ocupă pe larg de regimul impozitelor
aplicat în Basarabia, de sistemul de rechiziţio­
n:iri, corupţia existentă în rîndul ofiţerilor şi
militarilor români.
Autorul menţionează că numai valo~rea
bunurilor căilor ferate "luate de România regală
din Basarabia a fost apreciată la 15o,4 milioane
ruble" (pg.140).
5. Autorul se ocupă, de assmenea, pe
larg de "politica de românizare forţată a Basara-
biei" (pg.144). El afirmă ds:iviniştii români de
mare putere au negat îns~şi existenţa naţiunii
moldoveneşti, ăeclarîndu-i pe "moldoveni drept
rom.5.ni" şi limba lor moldovenească drept 'limbă
romană"' (pg.144). In mod neconvingător se menţi­
onează în acest sens "introducerea forţată a lim-

bii române" în instituţii şi şcoli, înlocuirea

356
ziarelor in limba rusă cu cele in limba roma.na,
scoaterea din biblioteci a cărţilor in limba rusă,
impunerea mod ului de viaţă române se" e te. (pg .144-
149 ş.a.).
6. Autorul caută să demonstreze pe par-
cursul a numeroase pagini ale lucririi, pe de o
parte, regimul de nteroare sălbatică" şi de "ră­
fuială barbară" introdus pe plan politic de arma-
ta şi siguranţa românească, iar pe de altă parte
acţiunile de împotrivire întreprinse de bolşevici

şi de oamenii muncii din regiune în anii 1918-1920.

~ste semnificativ că apr~ape în totalitate docu-
mentele reproduse in facsimil, in lucrare, care
se referă la "sălbăticiile oligarhiei r1mâ.ne",
"teroarea jandarmeriei", "Hot inul în focul răs­
coalei" sînt in limba rusă. De asemenea, lista
participanţilor la "procesul celor loB" condam-

naţi la maarte - reprodusă in facsimil în lucrare-

cuprinde numai nume ruseşti, ucrainiene şi evre-
ie şt 1.
7. Autorul foloseşte în întreaga lucra-
re un ton dur, violent, căutînd să prezinte in
culorile cele mai negre acţiunile României din
anii 1918-1920. Cartea este plină de expresii şi
aprecieri ca : 'cotropitori•, 'politică de jaf',
•şovinism român de mare putere', 'sistem de te-
r~are şi represiuni', 'regim militar abuziv' etv.
la adresa politicii României şi situaţiei din Ba-
357
sarabia.
B. Motivînd editarea unei astfel de
lucr_ări, autorul invocă necesitatea de a răspun­
de "savanţilor lachei ai imperialismului", scrie-
rilor "emigraţiei române reacţionare" şi ale "na-
ţionaliştilor burghezi moldoveni" (C.Ciu.rea, G.
Ionescu, I.Pelivan, A.Boldur etc., pg.11-12).
Polemizînd cu istoricii burghezi r~
mâni şi cu cei din Occident, autorul încearcă
evident în întreaga lucrare să combată de fapt
tezele istoriografiei româneşti actuale, deşi nu
se fac referiri nominale la istorici de azi din
ţara noastră. Reţine atenţia în acest sens cita-
rea aprecierii lui I.I.Bodiul, prim-secretar al
CC al P.C.din Moldova, potrivit cireia 11 poporul
moldovenesc este indignat de faptul că dincolo
de graniţele ţării ~oastre se mai găsesc aşa­
numiţi oameni de ştiinţă şi politicieni care afir-
mă în mod clevetitor c~ 'Sfatul ţării' ar fi ·fost
ales de popor, chiar a îndeplinit voinţa lui,
atunci cînd a c-erut ocuparea Basarabiei.Aceasta
este o minciună. murdară ••• "(p5.12).
Atunci cînd autorului îi convine, pen-
tru susţinerea unor teze ale istoriografiei se-
vie tice, sînt evocaţi "istorici din R.S.Homania"
ca: M.Roller, ~etre Constantinescu-Iaşi,E.Bantea,
V.Liveanu. ln ~cviaşi sens sînt invocate unele
luări de poziţie în anumite perioade ale "grupu-

358
lui de comunişti din Bucureşti" sau ale Partidu-
lui Comunist Român. Menţionăm că este citatâ de
douâ ori cartea lui L.Pătrăşcanu "Sub trei dic-
taturi".

- A.B'sauleako "Etapa importantă din isto-

ria Republicii", "Moldova socialistă"­
R.S.S.Moldovenească

In istoria luptei pentru restabilirea

puterii sovietice în Basarabia un rol deosebit
revine evenimentelor care au avut loc în primă­
vara anului 1919. In acel aprilie de neuitat,spre
sfîrşitul lunii, puterea sovietică este restabi-
lită în toate raioanele Moldovei de pe l!lalul
stîng. Această veste, întimpinată de către oame-
nii muncii cu nespusă bucurie, s-o răspîndit cu
iuţeala fulgerului şi în Basarabia ocupată. Fiar-
bintea năzuinţă de izbă:P'ire, credinţa că nu e de-
parte ziua cînd şi această parte a pămîntului
moldovenesc va fi eliberată de sub jugul burghe-
zo-moşieresc al exploatatorilor români deveneau

tot mai puternice.

La chemarea comuniştilor şi sub condu-
cerea lor, muncitorii şi ţăranii din ţinut au
început să se pregătească şi mai activ pentru
acţiuni armate comune cu ostaşii .roşiielibera-

359
 teri. Spre aceasta ii orienta şi hotăr1rea ce-
lei de-a II-a Conferinţe de partid din Bender,
care a adoptat cursul ~pre răscoala armată tm-.
potriva ocupanţilor.

Călăuzindu-se după experienţa construc-

ţiei sovietice de stat din R.S.F.S.R. a sa pro-

prie şi cea a altor republici sovietice, s-a

convenit si se formeze din mei:!l.brii sovietelor
de odinioară, lichidate de ocupanţi, Guvernul
provizoriu muncitoresc-ţărăn~sc al Basarabiei,
cu sediul le Tiraspol. In fruntea lui se afla
muncitorul I.L.Krivorukov, membru al partidului
bolşevic, originar din Chişinău. Crearea guver-
nului provizoriu muncitoresc-ţârănesc al Basara-
biei a fost înalt apreciatq şi sprijinită de ob-
ştimea s::ivi~tică. Astfel, organul Comitetului din
Odesa al .P.C. (b) din Ucraina, gazeta "Odesskii
Kommunist", scria în edit'.Jrialul său c:l odată cu
form~rea guvernului sovietic al Basarabiei acţiu­
nile militare de pG Frontul român s-au activizat
şi mai mult, cs insernnătatea acestor evenimente

nu se reduce numai la sarcina eliberirii Basara-

biei, ci şi la acordarea de ajutor Ungariei sovi-
etice. Acest eveniment a fost întîmpinat de noro-
dul m::ildovenesc cu o mare bucurie şi un entuziasm
nemaipomenit. ln hotărîrea Comitetului revoluţio­
nar ilegal al căii ferate Bender, in numele tu-

360
turor lucrătorilor căilor ferate din Basarabia,
era declarată solemn hotărîrea de a munci fără
preget spre prosperitatea ţinutului condus de
guvernul sovietic al Basarabiei.
Entuziasmul şi sprijinul general erau
de la sine înţelese. La 8 mai 1919, Guvernul pro-
vizoriu muncitoresc-ţărănesc al Basarabiei publi-
că manifestulo Prin respectivul document,Basara-
bia se declară Republică Sovietică 8ociel1stă,
care_ io,tră 1.n componenţa Republicii Sovietice Fe-
derative Socialiste Ruse. Totodată, se anunţa
răsturnarea puterii guvernului burghezo-moşie­
resc al exploatatorilor români. Toate legile,or-
dinele, dispoziţiile şi alte acta ale guvernului
României regale au rost declarate nelegitime, în
schimb au fost proclamate C,;i proprie ta te a R.S.S.
Basarabene fabricile şi uzinele, băncile şi ma-
rile întreprinderi comerciale. Toate pamînturile
moşierilor urmau să fie predate organt:#.l.or pu-
terii sovietice pentru a fi date în stipînire ţ~­
ranilor truditori fără nici o despăgubire. Au fost
anulate toate datoriile şi contractele muncitori-
lor şi ţăranilor faţă de capitalişti şi moşieri.
Minorităţilor naţionale ale Basarabiei 11 s-a
acordat egalitate deplină în drepturi.
Pretutindeni în Basarabia şi în raioanele
Moldovei de pe malul stîng manifestul a fost în-
timpinat cu un mare avînt revoluţionar. Oamenii
361
muncii din oraşe şi sate se înrolau ia divizia
basarabeană, în brigada specială basarabeană,
create în aceste zile cu mare entuziasm general.
Pe întregul teritoriu eliberat al republicii o
activitate susţinută au desfăşurat-o comisarii
poporului ai R.S.S.Basarabene. Pe baza actelor
legislative ale R.S.F.S.R. a început elaborarea
decretelor R.S.S.Basarabene pentru fiecare comi-
sariat al poporului. A fost organizată editarea
gaze te lor "Be ssarabskaia Pravda", "Bessarabskii
Kommunist". Dar o parte a pă.mîntului Moldovei ră­
mîne iacă ocupată. Ignorînd nota guvernelor
R.S.F.S.R. şi R.S.S.Ucrainene din 1 mai l919adre-
sată guvernului său regal de a-şi retrai;a trupele
de ocupaţie de pe teritoriul întregii Baaarabii,
Romania refuză rezolvarea paşnică a problemei.
Toate se făceau în pofida acordului de pace scvi-
eto-român, conform căruia încă în ~artie 1918
Remania regală s-a angajat ca în decurs de două
luni să-şi retragă armatele din Basarabia.Atunci,
la 11 mai 1919, Armata Roşie eliberatoare a tre-
cut la o!ensivl, Forţinct Nist.rul la sud de Tiras-
pol. ea a eliberat un şir de sate.
Vestea despre începutul ofensivei armate-
lor sovietice în Basarabia a fost întimpinată cu
un mare entuziasm de către oamenii muncii şi os-
taşii din alte sectoare ale frontului. ~·a sporea

şi mai mult avîntul de ofensivă al armatei intre-

362
gului fro~t, care în mare majoritate era formată
din soldaţi basarabeni. Insă înaintarea Armatei
Roşii în Basarabia a fost curmată, iar construi-
rea socialismului temporar zădărnicită. Asupra
tinerei Republici a Sovietelor a fost-îndreptat
un nou atac al contrarevoluţiei. Toate forţele
au fost concentrate la lupta împotriva lui Deni-
kin care, ocupînd Donbasul şi ţ_1.ntind in inima
ţării - Mosoova, constituia, după cum manţiona
v.I.Le~in unul din cele mai mari pericole ale
revoluţiei socialiste. Sub conducerea partidului

lui Lenin, aupă ce s-a statornicit independenţa

şi libertatea primului stat în lume, al muncito-
rilor şi ţâranilor, Republica Sovietelor a pro-
movat neabătut cursul spre rezolvarea paşnică a
problemei basarabene. Adevărul istoric a triumfat
In acel iunie de neuitat al anului 1940 puterea
sovietică a fost restabilită şi în Basarabia.Ti-
nutul s-a reunit cu ~atria Sovietică, ca să pro-
păşească în veci.

- Presa din Chişinău despre împlinirea

a 60 de ani ae la răscoala de la Beader

- "Sovetskaia Moldavia" a inserat sub

titlul "Focul eroismului veşnic" o serie de ar-
ticole precedate de o introducere, în care se
spunea:

363
 ncu bo de ani in urmă, la 27 mai 1919,
oamenii muncii din .Bender, sub conducerea co-
muniştilor, s-au ridicat cu arma în mina împo-
triva trupelor ocupante ale României ooiereştf,
pentru restabilirea puterii sovietice şi reuni-
rea Basarabiei cu patria sovietică".
Istoricul I.vovgopolii afirma în unul
din articole: "Participînd la complotul imperi-
alismului mondial împotriva tînărului stat so-
vietic, la începutul anului 1918, Româ.nia boie-
rească a început prima intervenţia împotriva sta-
tului socialist invsdind 1n mod perrid JjSSara-
bia sovietică •••
Ia pofida repetatelor proteste şi cereri
ale guvernului sovietic privind retragerea tru-
pe lor străine, România burghezo-moşierească, .cu
sprijinul imperialiştilor din ţările apusene, a
anexat Basarabia. Ocupanţii eu lichidat în ţinut
sovietele muncitorilor şi soldaţilor şi cu aju-
torul armelor au început să restabilească pute-
rea moşierilor şi capitaliştilor.
La 1 mai 1919 guvernele RSFSR şi Ucrai~
nei au trimis guvernului României regale o notă
în care cereau retragerea imediată a trupelor
din Basarabia. Acestei somaţii nu i s-a dat curs.
La 11 mai, trupele sovietice au trecut Nistrul şi
înaintau în direcţia Căuşani şi Orhei ••• Situaţia
grea creată pe fronturile din sud a obligat uni-

364
tăţile Armatei Roşii să întrerupă intra.rea în
Basarabia.
Evenimentele din 1919 din preajma Nistru-
lui au întărit speranţele oamenilor mwicii din
ţinut în scutQrarea jugului invervenţioniştilor
odioşi.

de la Bender reprezintă o pagi-

Răscoala
nă luminoasă a istoriei mişcării revoluţionare
de eliberare a oamenilor muncii din Basarabia.Ea
a f:st.o continuare a ştafetei eroismului,prelu-
ată de Bender de la mişcările din Hotin şi Tatar-
bunar.
Visul oamenilor muncii din ţinutul înro-
bit s-a realizat în istoricele zile din iunie
1940, cînd Basarabia - datorită politicii externe
leniniste a CC al P.C. (b) şi a guvernului sovie-
tic - a fost eliberată pe cale paşnică şi reunită
cu patria sovietică.

- I .Kopanski, doctor în ştiinţe istorice.,

care semnează în "Moldova Socialistă" un articol
intitulat "Apropiind al libertăţii ceas", afirmă,
între altele, referindu-se la anul 1919, înscris
"cu litere de foc 1.n isto•ria Republicii Sovie-
telor" : ~• ••• O arenă a luptei împotriva ocupanţi­
lor a devenit întregul teritoriu al Basarabiei,
inclusiv Benderul, oraş al glorioaselor tradiţii
revoluţionare, ai cărui muncitori, în primul rînd
 feroviarii, au format w111l din cele mai impună­
toare detaşamente ale proletariatului din Mol-
dova •••
Din momentul cotropirii Basarabiei de·
către trupele României regale, oraşul Bender

s-a transformat intr-unw. din principalele cen-

tre ale rezistenţei împotriva intervenţionişti­
lor şi de luptă pentru restabilirea puterii so-
vietice 1n ţinut şi reunirea lui cu patria sovi-
etică. Si ceea ce este mai semnificativ este că,
1.ncă din primele luni ale ocupaţiei, oamenii re-
fuzau să primească cetăţenia română; au 1nceput
grevele la căile ferate, actele diversioniste,
manifestările spontane ale ţăranilor.Ilegaliş­
tii desfăş:llra u o activă propagandă 1n rindul
soldaţilor trupelor intervenţioniste.

"Cu cît entuziasm au tntîmpinat oamenii

muncii din Bender şi din întregul ţinut sosirea
Armatei Roşii pe Nistru şi eliberarea, la 17 apri-
lie 1919, a oraşului Tiraspol I Regimul de ocu-
paţie părea că-şi trăieşte ultimele zile. Oş­
tirile roşii sînt in drum spre Basarabia - a de-
clarat la 16 aprilie V.I.Lenin, 1uînd cuvîntul la
Conferinţa feroviarilor din Mosvova. Dar compli-

carea situaţiei pe frontul de sud a condiţionat

retragerea unităţilor Armatei Roşii de pe malul
stîng al Nistrului.
Kvenimentele din lunile din primăvara
366
iui 1919 au intensificat tendinţa maselor de
muncitori şi ţărani de a arunca jugul ocupanţi­
lor. u stare de spirit de luptă domnaa şl in
rîndurile unităţilor militare sovietice, aislo-
cate pe malul stîng al Nistrului. Ostaşii roşii,
mai ales basarabenii, aşteptau cu nerabdare cli-
pa cînd vor începe luptele ca să-i izgonească pe
oaspeţii nepoftiţi. Această năzuinţă a călăuzit
şi detaşamentul lo de ostaşi roşii, care din

propri~ iniţiativă, în noaptea de 27 mai 191~,au

forţat Nistru! şi au atacat pe neaşteptate tru-

pele intervenţioniste de la Bender.

~unind din nou mina pe oraş, ocupanţii
s-au râfuit în mod crunt cu populaţia truditoare
••• Cu toate că răscoala din Bender a rost în-
frîntă, ea s-a tnscris ca un jalon istoric in
mişcarea de eliber·are a Basarabiei. ~xplozia re-

voluţionară ain 27 mai 1~19 de la Bencter a demon-

strat încă o dată ura oamenilor muncii din Basara-
bia faţă de cotropitorii străini, tendinţa spre
eliberarea ţinutului natal cu arma în mină. Munci-
torii din Bender au votat pentru R.S.S.Basarabean&
Evenl.mentele revoluţionare de la Bender au demon-
strat că ••• , fără acţiuni coordonate ale comuniş­
tilor din Basarabia şi din raioanele din partea
stîngă a Nistrului, succesul nu poate fi obţinut.

In timpul răscoalei armate din Bender au

căpătat o nouă dezvoltare tradiţiile internaţi­
onaliste ale mişcării revoluţionae din Moldova.
Răscoala din Bender a arătat că Basara-
bia cuprinsă de flăcările luptei revoluţionare
nu poate fi folosită drept cap de pod pentru noi
aventuri antisovietice militare.
Oamenii muncii din Moldova sovieticâ
păstrează cu sfinţenie memoria eroicului eveni-
ment din 27 mai 1919. Continuitatea revolu-
ţionară a generaţiilor, devotamentul faţă de
tradiţiile de luptă şi de muncă şi-au găsit între-
chiparea în coeziunea internaţionalistă a oameni-
lor sovietici conduşi de partidul lui Lenin,ceea ce
este chezăşia noilor succese in realiz3rea celor
mai luminoase idealuri ale omenirii. In numele
acestor idealuri, acum 60 de ani s-au ridicat
cu arma in mină eroii Rp.scoalei din Bender".

Presa din R.S.S.Moldovenească despre

cea de-a 60-a aniversare a răscoalei
fu lcs Hotin

- "Sovetskaia Moldavia" in articolul

"Flacăra miniei populare" semnat de I.Bobeiko
candidat în ştiinţe istorice, scrie:
"Cu 60 de ani în urmă, în nordul Basara-
biei - smuls~ cu forţa de către Româniaregală
de la tînăra Tară a Sovietelor - a avut loc unul
dintre cele mai mari evenimente revoluţionare din
368
 istoria lu:.,tei de 22 de ani a oamenilor mwicii
conduşi de comuniştii din ilegalitate împotriva
ocupanţilor burghezi români, pentru eliberarea
ţinutului şi reunirea cu patria sovietică. Răs­

coala armată de la Hotin. Activistul de frunte al

mişcării comuniste şi muncitoreşti intornaţiona­
le, unul din întemeietorii P.C.din Cehoslovacia,
membru al Prezidiului Comitetului li'xecutiv al
Cominternului, Bohumi.r Smeral, a numit-o "o pa-
gină strălucită a luptei pline de abnegaţie ••• ,
faptele de eroism ale participanţilor îi zguduie
pe toţi cei care o cunosc".
Răscoala de la Hotin a izbucnit în con-
diţiile cînd ţările Antantei, învingîno Germania
şi pe aliaţii ei, s-au năpustit cu toate forţele

asupra primului stat ain lume al muncitorilor şi

ţărnnilor. Folosindu-se de un moment favorabil,
România boierească nu numai că nu a evacuat păr­
ţile centrală şi de sud ale Basarabiei, cotropite
de ea încă la începutul anului 1918, ci - mergînd
pe urmele armatelor germane şi austro-ungare care
se re~răgeau, cu acordul imperialiştilor Antantei
şi în pofida voinţei oamenilor muncii- a ocupat
şi nordul ţinutului (judeţul llotin şi o parte a
judeţului Sorcca), precum şi Bucovina da nord.
Instau.rînd şi aici un regim de teroare sîngeroa-
să şi de jaf colonial, conducătorii României rega-
le au început totodată să ee pregătească pentru
369
reluare~ intervenţiei antisovietice.
Oamenii muncii din nordul Basarabiei,ca şi
toţi muncitorii şi ţăranii ţinutului nu se puteau
impăca cu rîr.d.uielile cumplite ale ocupanţilor bur-
ghezi români.Insufleţiţi de veştile îmbucurătoare
privind ofensiva amplă organizată de către unităţi
ale Armatei Roşii în Ucraina,ei au început să cre•
eze pretutinQeni comitete revoluţionare il~gale,de-
taşamente de partizani şi grupuri de luptăain frun-
tea cărora se aflau bolşevici şi adepţi ai lor".
"Din iniţiativa lJ~mitetului revoluţio­
nar militar din Hotin ••• , la sfîrşitul lui no-
iembrie 1~18 in satul Dărăbani a avut loc o con-
sr•âtuire ilegal§., care a luat llotărîrea cu pri-
vire le preg~tiree răscoalei armate. Curînd a
!'ost elao:irat un plan c:::incret, iar pentru condu-
cerea practică a viitoarei răscoale a fost creat
un organ special în favoarea aşa-numi tul ui Dire e-
terat basarabean (de la Hotin)".
După o descriere amănunţită a desfăşură­
rii răscoalei, se subliniază:
"RJscoala armată din Hotin a căpătat din
prima z~ un caracter de eliberare şi a cuprins
cele mai largi pături ale populaţiei din nordul
Basarabiei - ţărani, muncitori, meseriaşi, in-
telectualitatea muncitoare. Impotriva duşmanu­
lui odios comun, umăr la umăr au luptat cu arm~
ucraineni, moldoveni, ruşi, reprezentanţii altor

370
naţionalităţi. Un ajutor frăţesc au acordat mun-
citorii şi ţăranii Podoliei vecine: trecînd Nis-
trul, ei intrau cu sutele în rindul răsculaţilor.
In sprijinul răscoalei a. venit şi un grup de
soldaţi artilerişti români cu orientare revolu-
ţionară care îi ajutau pe răsculaţi să tragă în

intervenţionişti cu armamentul capturat".

"Pe teritoriul eliberat se reinstaura

ordinea revoluţionară, iar în unele puncte po-
pulate.şi-au reluat activitatea sovietele loca-

le ...
Pentru înăbuşirea răscoalei au fost
trimise de urgenţă forţe mari de trupe româ-
neşti şi chiar franceze, ca şi bandele petliu-

riste, care acţi::inau în mod trădător din spate

de pe malul stîng al Nistrului •••
Io decurs de o săptămînă răsculaţii au
apărat eroic libertatea cucerita.. Dar forţele

erau inegale. In noaptea spre 1 februarei 1919

detaşamentele răsculaţe au părăsit Hotinul şi,
luptînd, au trecut pe malul stîng al Nistrului" •••
"Inecînd riscoala în sînge, ocupanţii
burghezi rom..:i..ni au organizat o răfuială sălbatică
fm~otriva populaţiei nordului Basarabiei ••• Coman-
damentul român însuşi, cu un cinism de călău,
sublinia într-o relatare: "Mişcarea bolşevică
din Hotin a fost infrîntă ••• Sapte sate sînt
şterse de pe faţa pămîntului. Răfuiala armate-

371
lor noastre continuă". In total, dupl datele ofi-
ciale publicate in presa burgheză românească, tn
timpul tnlbuşirii răscoalei au fost omorîţi
11.ooo de oameni ••• "
"Mold'Jva Socialistă", in articolul "O
pagină glorioasă de luptă", semnat de i.Bubuioc,
colaborator ştiinţtfic principal la Muzeul de
istorie a ~.c. al Moldovei, scrie:
"Despărţiţi forţat de fraţii lor de sîo-
ge · din partea stingă a Nistrului, care constru-
iaL' o viaţă nouă, fericită, oamenii muncii din
ţinutul ocupat erau Lipsiţi de orice drepturi

omeneşti ••• Unul dintre liderii Partidului Nsţio­

nal-Ţarănesc, Vobrescu, scria pe vremea aceea că

'în Basarabia trebuie să fii mulţumit dacă eşti
insultat şi nu bătut, trebuie să fii mulţumit
dac~ te bat şi nu te schingiuesc, trebuie să fii
fericit dacă te scningiuesc şi nu te omoară'.
Situaţia economică în ţinut a început să

se inrăutăţeaecă cniar din primele zile ale ocu-

paţiei. H.Barbusse a redat-o expresiv,'Cotrcpind

Basarabia, r~mânii au inceput să se poarte aici

ca într-o ţară cucerită din care trebuiau scoase
fără întîrziere cit mai multe profituri, frînau

conştient dezvoltarea forţelor de producţie, ină­

bu~eao cultura popoarelor ce locuiau aici, 1n-

.t'ăptuiau asimilarea lor forţată".

372
 Referindu-se la Răscoala de la Hotin,
autorul scrie: ''La 2o( 7) februarie l'::119, Con-
gresul al V-lea al Deputaţilor ţăranilor din ju-
deţul Hctin a trimis o scrisoare de salut către

Corai te tul Executiv Central din Rusia cu următorul

conţinut:

'Congresul al V-lea al Deputaţilor ţără­

nimii din judeţul Hotin, gubernia Basarabia, ho-
tă.rînd să pre ia împ.re una. cu Sovietul de Deputaţi
aiMuncitorilor şi.tioldaţi1or puterea deplini, îi
transmite salutul său fier binte ...
Congresul îşi exprimă speranţa şi crede
că, pe masura eliberării Basarabiei de sub ocu-
panţii romani, tot poporul din Basarabia se va

uni in jurul puterii sovietice şi, punînd capat

aventurii separatiste şi celei române a claselor
dominante din Basarabia, va păşi umăr la umăr cu
toate popoarele din Rusia pe calea construcţiei
socialismului.
In noaptea spre 19 ianuarie 1~19, un de-
taşament înarmat de basarabeni, condus de G.I.

Barbuţă, a trecut Nistrul în raionul Mogbilev-

~odolski şi a atacat prin surprindere postu.rile
şi unităţile româneşti dizloVtttie în orăşelul
Otaci şi în împrejurimi şi împreună ou populaţia
locală au eliberat Otaci, satele Unguri, Călără­
şeanca, Ariane şti, Pocmvc.a, Rudi, Naslavcea,

Codreni etc. Si-au început acţiunea şi ăe taşamen-

373
 tele conduse de N.L.Adagii, A.D.Păpuşa, N.F.
Skutelnik, D.S.Ceban etc. Din jurnalul lui A.
Marghiloman, politician reacţionar, aflăm des-
pre Răscoala de la Hotin: " ••• Toate sa tele ru- ·
teno din nordul Basarabiei s-au revoltat.Auto-
rităţile româneşti surprinse eu fost masacrate.
Generalul Poetaşu a fost ucis în aceste împreju-
rări .A mare dezordine în toată- provine ia. Trupe-
le franceze din Ucraina s-au infectat complet
de bolşevism. De altă parte avem confirmarea răs­
coalei ţărăneşti".
La 23 ianuarie în Hotinul eliberat a fost
creat Directoratul - organul de conducere a lup-
tei împotriva ocupanţilor - car6 îndătă a emis
apelul c~tre cetăţeni şi ordinul de mobilizare.
In apel se spunea că "Basarabia şi-a exprimat
voinţa sa în 1917 hot3.I'înd să fie o unitate au-
tonomă a statului federativ ce se forma pe rui-
ne le fostei Rusii ţariste. Aşa gîndaau de spre
aceasta cei mai buni feciori ai Basarabiei şi
gîndurile lor coincideau cu dorinţa întregii
populaţii. Dar nu s-a întîmplat aşa •••
Regale şi guvernul burghez al Românie 1,
demult tră~eau cu c~ada ocniului la Basarabia
înfloritoare şi, cînd armata rusă s-a destrămat,
România şi-a introdus .t"ără întîrziere armatele
s3le în Basarabia sub pretextul menţinerii ordi-
nii. Prin ameninţări, scorniri, constrîngeri şi
374
mitui.rea unor persoane, România a înfăptuit un
act nedemn şi sîngeros - şi-a anexat Basarabia
şi a stabilit în ea un regim care, după cum se
ştie, e mult mai rău decît fostul regim ţarist".
Apelul se încheie cu cuvintele: "Tră­
iască Basarabia liberă şi democratică! Pentru
11 berta te şi pămînt - puneţi mina pe armeÎ
Răscoala a cuprins întregul judeţ Ho-

tin şi partea de nord a judeţului Soroca -cir-

ca o sută de localităţi, cu peste 30.000 de
oameni. Pe teritoriul eliberat au fost procla-
mate restabili.rea libertăţilor democratice, in-
staura.rea ordinii .revoluţiona.re, trece.rea pămîn­
tu.rilo.r în stăpîni.rea ţăranilor, crearea arma-
tei pop ul are •••
Răscoala a fost înăbuşită în sînge •••
In numarul 33 din 13 februarie 1919,
"Buletinul Biroului" de Presă Basarabean" .relata
urmâ.toarele: "A doua zi după intrarea trupelor
române în Hotin, comandamentul român ••• a adu-
nat cu ajutorul jandarmilor pe locuitorii oraşu­
lui în piaţă ••• , circa 500 de oameni. Soldaţii,
români i-au înconjurat şi au început să tragă
cu mitraliere le".
Autorităţile române au făcut tot posibi-
lul pentru a nu face publice aceste crime sălba­
tice, pentru a deforma şi a ascunde în faţa api-

375
niei publice mondiale adevăratele ţelW'i ale răe­
culaţiloţ de la Hotin •••

Un ofiţer englez, martor ocular al eve-

nimentelor, arestat de răsculaţi, a spus:"Acum ·
eu văd şi pot să confirm cum a foşt alipită la
România populaţia şi ce a îndurat ea cîna a hotă­
rit să se răscoale".

- I.!toşcovan "Pentru reunirea cu patria

sovietică" (Kommunist Moldavii", sept.
1979)

In CC al !-'CUS 'Ou privire la

hotăr1rea
imbunatăţirea în continuare a muncii ideologice
şi politicoTeducative• se menţioneaza că propa-
ganda imperialist( duce neîntrerupt o ofensivă
înverşunată asupra minţii oamdnilor sovietici,
caută s~ otrăvească conştiinţa lor cu clevetiri

la adresa realităţii sovietice.

Etapa actuala a luptei ideologice se ca-
racterizeazâ printr-o falsificare mai rafinată
ca oricînd a istoriei partidului şi statului nos-
tru. Unor atacuri deşănţate este supusă din par-
tea falsificatorilor istoria RSS Moldoveneşti
şi a P.C. al Moldovei, răscoala de la Tatarbunar
- pagină luminoasa de neuitat.
Folosindu-se de situaţia extrem de com-
plicată care se crease la începutul anului 1918
pentru tînăra Republică sovietică, Homânia regala

·3?6
a ocupat Basarabia. ~entru a stîrpi din conştiin­
ţa maselor orice amintire privitoare la marele

Octombrie, a fost instaurat un regim de cea mai

sălbatică şi deşănţată teroare. Jandarmii şi ex-
pediţiile de pedepsire confiscau pămîntul şi in-

ventarul agricol, trecut în folosinţa ţăranilor

în zilele revoluţiei, Moşierii la sate şi specu-
lanţii în oraşe prăznuiau biruinţa. Dar oamenii
muncii din Basarabia nu se puteau împăca cu res-
tabili~ea rînduielilor vechi. Lupta eroică a
muncitorilor şi ţăranilor din Basarabia din pe-
rioada ocup3ţiei boiereşti (1918-1940), lupta
dusă pentru eliberarea lor socială şi naţională,
pentru reunirea cu patria sovietică constituie
o pagină vie în istoria mişcărilor revoluţionare
ale popoarelor URSS.
La 16 septembrie 1924 s-a înălţat la
Tatarbunar drapelul roşu al revoluţiei. Cauzele
princip3le care au dus la răscoală erau: jugul
greu econ~mic şi politic din Basarabia, regimul
de teroare sîngeroasi. Aceste cauze s-au agravat
şi mai mult prin zădărnicirea de către România
regală a Conferinţei sovieto-româ.ne de la Viena
în legătură cu pr8blema Basarabiei. Conferinţa
de la Viena şi-a început lucrările la sfirşitul
lunii martie 1924. Delegaţia sovietică a prezen-
tat un plan larg de reglementare a conflictului
dintre cele două ţări, plan la baza căruia era

377
 propunerea de a se organiza în Basarabia un
plebiscit. Propunerea aceasta era moderată şi
raţională. Dar guvernul r~gal al României nu se
îndoia că plebiscitul nu va fi în folosul lu~ şi
de aceea, susţinut de SUA, Anglia şi Franţa, a
refuzat să discute la conferinţă proolema Basa-
rabiei şi a respins propunerea referitoare la
plebiscit. In acest mod, la 2 aprilie, uonre-
rinţa de la Viena a fost zădărnicită.
iădărnicirea Ccaferinţei de la viena

de către guvernul regal a stîrnit un nou val

de indignare populară în Basaraoia. Muncitorii
şi ţăranii cereau din partea conducătorilor
organizaţiilor revoluţionare ca plebiscitul să
se facă în mod spontan, pentru a demonstra o~i-
niei publice internaţionale voinţa norodului.
In primivara anului 1924 s-a creat în Basarabia
ocupată o situaţie extrem de incoraată care im-

~lica o explozie. Prin ordinul nr.2 generalul

Huae3ou, comendaQtUl corpului 3 de armată al
trupelor r~gale, a in~sprit regimul stării de
asediu (starea de asediu fusese introdusă pe
tot teritoriul Basarabiei ocupate încă la în-
ceputul anului 1918) in ornşele Chişinău,Acker­
m3n şi Bender, precum şi în multe localit~ţi
din judeţele Orhei, Bender, Ackerman,Chişinău
şi Izmail. •• "

3?8
 După ce enumeră acţiuni ciocniri în-
şi
tre răsculaţi şi armată, autorul articolului
scrie în continuare: 11 • • • Intre timp şituaţia de
pe fronturi s-a schimbat în favoarea duşmanului.
De la Bolgrad şi Ackerman au fost trimise trupe
spre Tatarbunar în ajutorul diviziei a 12-a a
armatei regale - infanterie, artilerie, companii
de mitraliori. Trupele terestre au fost, de ase-
mene~, sprijinite de către flota română din Ma-
rea lfoagr1 şi flotila dunăreană. La 2o septem-
brie, forţele unite ale trupelor de jandarmi
şi mJrinari au frînt împotrivirea ultimelor gru-
pe de răsculaţi ••• In acest mod a fost înăbuşită
răscoala de la Tatarbunar, care a arătat cai-
deile mrelui Octombrie şi ale puterii sovieti-
ce continuă să trăiască în inimile popoarelor
din Basarabia şi că regimul boieresc constituie
în regiune un fenomen trecător. La răscoală au
participat reprezentanţii tuturor naţionalită­
ţilor care locuiau în sudul Basarabiei - moldo-
veni, ruşi, ucraineni, bulgari ş.a. Internaţio­
nalismul tatarbunărenilor constituie o pildă
vie a frăţiei oamenilor muncii de diferite naţi­
onalităţi.
După înăbuşirea răscoalei, oligarhia
română a încercat să dovedească că răsculaţii de
la Tatarbunar erau nişte agenţi sovietici şi că
România regală ar fi căzut victimă unei agre-

379
 siuoi din partea Uniunii Sovietice. Guvernlll. lui
Brătianu conta pe anticomunism, pe ura cercurilor

guvernante ale ţărilor capitaliste faţă de URSS.

Oamenii muncii din Basarabia i~au ajutat
pe participanţii la răscoala de la Tatarbunar
să se ascundă de urmărirea autor:i:";.ăţilor regale.
Datorită acestui lucru, Siguranţa n-a reuşit să-i
aresteze pe lucrătorii activi ai ilegalităţii re-
voluţionara basarabene, Nicolai Sisman, Emilian

Dislevoi ş.a.
~rocesul răsculaţilor de la Tatarbunar
urma,in ideea organizatorilor lui,să slabească
impresia pe care a produs-o pe arena internaţi­
onală formarea RASS Moldoveneşti. Guvernul regal
a hotărît să trimită pe lîngă fiecare din ambasa-
dele sale numeroşi funcţionari speciali, care
aveau misiunea de a face propagandă in folosul
României in legătură cu problema Hasarabiei (ci-
tată ca sursă "Izvestia" din 3o noiembrie 1924).
Dar organizatorii procesului au dat greş
în planurile lor. Procesul de la Chişinău a căpa­
tat o largă rezonanţă internaţionala. Dar nu în
d1recţia pe care dorea să i-o imprime guvernul

lui Brătianu. Pr~cesul a căpătat un caracter

internaţional datorită mişcării de solidaritate
proletară şi democratică cu manifestările ţăra­
nilor din Basarabia. Ceea ce oligarhia caută să

360
treacă sub tăcere a devenit un adevăr cunoscut
de cercurile largi ale opiniei publice din în-
treaga lume. Solidaritatea proletară şi lupta
social-politică de pe arenă internaţională în
legătura cu procesul au dus la zădărnicirea pla-
nurilor olig3rhiei. Acest lucru a constituit un
nou eşec al aventurii antisovietice puse la cale
de imperialismul interna vi:rnal. .• "
'~naliza evenimentelor legate de proce-
sul intentat răsculaţilor de la Tatarbunar duce
la concluzia că,în fond,în rolul de acuzaţi s-au
pomenit organizatorii înşişi ai procesului şi
inspiratorii lui. La proces a fost dezvăluită
esenţa colonialistă a politicii statului boie-
resc român în Basarabia. Procesul a arătat oa-
menilor muncii din întreaga lume că unitatea şi
solidaritatea lor pot zădărnici orice uneltiri
ale reacţiu~ii, sînt o chezăşie a luptei încunu-
na te de succes împotriva claselor exploatatoare".
"La lupta dusă de obştimea sovietică
pentru salvarea vieţii răsculaţilor de la Tatar-
buc.ar au luat parte activă cunoscuţi oameni de
stat sovietici" - scrie în aritocol I.Roşcovan,
citind un interviu acordat de M.I.Kalinin unui
coresponăent al TASS pe tema schimbului de deţi­
nuţi politici aflaţi în închisorile unor ţări
capitaliste în locul "contrarevoluţionarilor
care se aflau în detenţiune în URSS" (septembrie

381
 1925), declaraţii ale lui P.N.Lepesinski, "to-
varăş de luptă al lui V.I .Lenin", şi menţion.înd
totodată că "un mare interes pentru evenimente-
le din. Basarabia au manifestat M.S.Kirov, M.V.
Frunze precum şi diplomaţii sovietici A.S.Lozov-
ski şi M.M.Litvinov".
In partea finală, articolul arată:
"Prin urmare, 1.n persoana oamenilor
muncii din Tara sovietelor, a conducătorilor ei
politici, mişcarea revoluţionară basarabeană
avea prieteni credincioşi. In primele rînduri
ale armatei proletare, care şi-a exprimat soli-
daritatea faţă de răsculaţii de la Tatarbunar,
se aflau muncitorii şi ţăranii sovietici.
Mişcarea în apărarea răsculaţilor de la
Tatarbunar era condusă în Ham.inia de c~tre Par-
tidul Comunist Român - singurul partid politic.
care, în condiţiile terorii albe sălbatice, a
sprijinit cu toată hotă.rîrea cererea dreaptă a
Uniunii Sovietice de a se organiza un plebiscit
în Basarabia. In zilele răscoalei de la Tatarbu-
nar, acest partid şi-a ridicat elasul în apăra­
rea ţăranilor răsculaţi din sudul Basaraoiei.In
momentul celei :nai crunte reacţiuni şi al terorii,
ţăranii basarabeni s-au răsculat, pornind cu coa-

sa, toporul şi arma în mîini împotriva puterii

de stat a oligarhiei române - se sublinia în Ma-
nifestul Partidului Comunist Român. Hăsculaţii
382
au proclamat la 'l'a tarl)unar, Nikolaevka, .ti&li-
leşti, Herusai, Păpuşci - Hepublica Socialistă
Sovietic3 ••. S1 atunci burghezia română a trimis
î~potriva celor patru mii de răsculaţi intreaga
maşina de stat subordonată ei' (nota revistei:
din "Documente din istoria Partidului Comunist
din România", 1923-1928, vol.2, pg.199).
Impreună cu p3rtidul, şi-au ridicat cu

1ndrăznea1a· glasul de protest împotriva terorii

albe din Basarabia cercurile largi ale opiniei
publice progresiste din Homania, in special. re-
prezentanţii intelectualităţii - m3rele savant

şi activist al vieţii publice C.Parhoa, clasi-

cul literaturii române Mihail Sadoveanu, publi-

cistul c.~.Costa-Foru cunoscut jurist roman şi
activist al vieţii publice, secretar general al
"Ligii drepturilor omului" în Homânia, cunoscu-
tul scriitor N.D.Cocea, Scarlat Ualimachi şi
mul ţi al ţii.
S-au organizat comitete in apărarea răs­
culaţilor de la Tatarbunar în ~raoţa, Belgia,
Cehoslovacia, Anglia, Austria, Germania, SUA şi
în alte ţari".
"Solidaritatea pr::lle tară a oamenilor
muncii din URBS şi a maselor muncitoreşti-ţără­
neşti ain ţările capitaliste cu mişcarea revolu-
ţionară ain Basarabia a constituit un factor re-
voluţionarizator în lupta pentru eliberarea soci-

383
ală şi naţionala a oamenilor muncii din Basara-
bia ae sub jugul boieresc. Acest mare sprijin
a înt3rit increderea maeelor populare din Basa-
rabia în areptatea cauzei lor, în apropiata lor
re unire cu URSS.
55 de ani au trecut de la ziua în care
participanţii la răscoala de la Tatarbunar au
pornit la lupta împotriva regimului de ocupaţie
instaurat de România regală, la lupta pentru re-
unirea cu Patria s~vietici. In aceşti ani ţinu­
tul nostru a devenit de nerecunoscut. Moldova
sovietică este azi o republică înfloritoare in
cadrul familiei frăţeşti a Uniunii Sovietice.
!lici. călăii, nici justiţia boierească,
nici închisorile, nici ocrotitorii imperialişti
de peste hotare ai ocupanţilor n-au putut lipsi
răsculaţii de la Tatarbunar de idealul pentru
care au luptat ei în 1924.
Norodul.ii ţine bine minte pe glorioşii
participanţi la răscoala de la Tatarbunar care

şi-au jertfit viaţa pentru cauza populară. Pe

baza eroicei lor pilde, noi genernţii de oameni
sovietici sint educaţi in spiritul patriotismu-
lui sovietic şi al internaţionalismului proletar".
Istoricii din Chişinău S.Afteniuc şi M.
Sitnik afirmă, intre altele, intr-un prim capi-
tol al articolului "Activitatea Partkului Cornu-

384
nist al Moldovei pentru înfăptuirea planului
cooperatist al lui V.I.Lenin", publicat în
ultimul num2..r (9/1979) al revistelor "Comunistul
Moldovei şi "Kom.:nunist Moldavii":
"Biruinţa marelui Octombrie a deschis

calea spre făurirea unei vieţi noi şi ţăranilor

muncitori din ~oldova. Mergînd pe această cale,
ei au infăptuit, sub conducerea bolşevicilor
decretul leninist asupra pămîntului şi alte
măsuri. avîod drept scop pregătirea şi biruinţa
socialismului la sate.
Acest proces înss. a fost întrerupt în
raioanele de pe mal~l drept al Nistrului dec~-
tre România regală în primele luni ale anului
19lij. Cu ajutorul statelor imperialiste apupene,
al Radei Centrale Ucrainene c~ntrarevoluţionare,
al cGmandamentului alb-gardist de pe frontul ro-
:n.in şi al contrarevoluţiei locale grupate în
jurul "Sfatului ţă.rii"-trădător, au rupt cu for-
ţa, în pofida voinţei norodului, Basarebia so-

vietici de tînăra republică a sovietelor şi au

trnnsfcrmat-o într-o colonie a moşierilor şi ca-
pitaliştilor români. Contrar împotrivirii in
masă din partea oamenilor muncii, cotropitor ii

au lichidat sovietele de deputaţi ai muneitori-

lor, soldaţilor şi ţăranilor şi celelalte organi-
zaţii ale oamenilor muncii din ţinut, au instau-
rat un r~gim de teroare. sîngeroasă, de violenţa

385
şi de fâ.rădelegi. Impreună cu moşierii şi ca-
pitaliştii din Basarabia, ei au confiscat pă~
mîntul căpătat de ţărani pe baza âecretului
leninist, au lichidat celelalte cuceriri revo-
luţionare, au jefuit şi ruinat ţinutul, masele

lui populare".
" ••• La 28 iunie 1~4o la cerer~a guver-
nului sovi~ tic, România regala şi- a evacuat
trupele şi administraţia de ocupaţie din Basa-
r3bia11.
" ••• Intre aga munci paşnic3. a poporului
sovietic a fost întreruptă îns~ de atacul til-
h~e sc al <.ie rlil3nie i hitleriste asupra ţării
noastre şi de către ocupaţia germano-românâ-
fascistă a Moldovei. Ocupanţii au jefuit şi bU

lichidat colbozu.rile şi sovhozurile, au supus

unor pr~dăciuni nemaiauzite şi ruinării întrea-
ga economie naţională a hloldovei ca şi a altor
republici şi regiuni sovi~tice cotr~pite de ei.
Lichidarea ur!ll3.rilor oe upa ţie i s-a
început îndată după elibe~area Moldvovei, în
1944."

386
 - I.Bobeilm 1 "Indepl1n1nd por1JJ1cUe leni-
nismului". "Moldova socialistă" - ~.s.s.Yoldove-
neascl.
A.cum 55 de ani, la 27 martie 1924, 111 arma
efortarilor mari ale diplomaţiei sovietice, la Ti-
ana au început lucrlrlle Conferinţei sovieto-roa&ne,
al cărei scop principal era discutarea multilate-
rală şi rezolvarea unor chestiuni de litigiu, de
mare importanţă, tndreptate spre stabilirea rela-
ţiilor de bună vecinătate între Uniunea Sovietică
şi România regală. Conferinţa a constituit 1m. ja-

lon important 1n istoria luptei îndelungate duse

de statul sovietic pentru rezolvarea dreaptă şi
paşnică a problemei basarabene.
Se ştie că Uniwiea Sovietici, acţion.înd 1n
conformitate cu principiile leniniste ale politicii
externe, n-a rect.m.oscut niciodată cotropirea mişe­
lească şi anexarea în 1918 a Basarabiei sovietice
de către România burghezo-moşierească. Chiar din
primele zile ale intervenţiei militare, la 31 de-
cembrie 191?, guvernul sovietic a înaintat guverna-
lui român o notă de protest, semnată de V.I.Lenin,
N.V.Krilenko şi N.I.Podvoiski. Curind, pentru a
lichida conflictul militar in cauză, pe lingă So.:.
vietul comisarilor poporului al republicii, din
iniţiativa lui V.I.Ienin a fost creat un organ spe-
cial - Colegiul autonom provizoriu în chestiunile

387
 ruso-româna, cu sediul la Ode sa.
Oind toate încercările gl.lV9rnului sovietic
de a rezolva conflictul în mod paşnic n-au dat re-
zultatele dorite, iar România regală a ocupat la
1, (27) ianuarie 1918 Chişinăul, Sovietul comisa-
rilor poporului al RSFSR a adoptat hotărirea de a
rupe relaţiile diplomatice cu ea. Concomitent, la
indicaţia lui Vladimir Ilici, 1n ajutorul forţe~or
revoluţionare din Basarabia au fost trimise sapli
mentar trupe sovietice. Speriate de ofensiv·a oşti­
rilor sovietice, care au repurtat cîteva biruinţe
remarcabile, cercurile guvernante ale României re-
gale au fost ne~oite să ceară tratative. La 5 (9)
martie 1918 a Qi fost semnat· tratatul de pace, con-
form căruia partea română se obliga ca în timp de
doal luni să-şi retragă trupele din Basarabia..
Profitind de faptul că o parte din Ucraina
şi pă:minturile moldoveneşti de pe malul sting al
Nistrului au fost ocupate curind de către oştirile
germane, guvernul român a încălcat în mod grosolan
tratatul încheiat. Mai mult decît atît, el a şi tre-
cut imediat la anexarea t•ritoriului sovietic
ocupat, înscenînd cu ajutorul naţionalişti-
lor burGhezi moldoveni, aşa-zisa votare
de la 27 martie (9 aprilie) 1918 a
"Sfatului ţării" cu privire la"unirea Basara-
11

388
biei cu România burghezo-moşierească.
"Sprijinind concepţiile psendoştiinţifice
ale istoriografiei burgheze române din anii 1 20- 130,
falsificatorii burghezi contemporani din Apus în-
cearcă să prezinte această înscenare ca şi cum ba-
sarabenii, folosindu-se de dreptul la autodeter-
minare, proclamat de Marele Octombrie, aa votat
"unirea" lor cu România burghezo-moşierească ,Şo­
voiul de clevetiri la adresa poporului moldovenesc
falsifică complet istoria problemei basarabene, in-
clusiv acţiunile guvernului sovietic 1n ajunul şi
în timpul Conferinţei sovieto-române de la Viena,
Cit fac aceste insinaări murdare ne-o arată destul
da clar însuşi mecanismul "votării" al "Sfatului
ţării" dezvăluit de aoum pe deplin .în nota guver-
nului sovietic din 18 aprilie 1918 către guvernu.l
român: "Incerca.raa de a prezenta votul moşierilor
basarabeni - duşmani de moarte ai norodului basa-
rabean, care şi-a ţinut şedinţa sub scutul detaşa­
mentelor militare româneşti - drept o mistificare
a voinţei muncitorilor şi ţăranilor basarabeni este
lipsită de orice putere juridică internaţionali".
Incălcind .în mod grosolan normele dreptului
internaţional, cercurile gnvernamentale ale Româ-
niei regale au depus ef~rturi ca anexarea Basarabiei
să fia recunoscută de acum oficial la Conferinţa
de Pace de la ~aria. Faptul acesta a fost ironizat
cu fineţe de Ernst Hemingway1 La. conferinţi "româ-
nii eraa repezantaţi de o colecţie rară de oratori
389
infllciraţ1 ,1 tilmăcitori ai precedentelor isto-
rice, care sosiseră la Paris pentru acţitm.i hotl-
rî.te".,
La sus-amintita conferinţă, fără ştirea
statului sovietic a fos~ ÎJlcheiatl o tranzacţie
diplomatici: la 28 octombrie 1920, Anglia, Franţa,
Italia,şi Japonia~ pe de o parte, şi România, pe de
altă parte, au semnat aşa-zisul protocol de la Pa-
ris despre anexarea Basarabiei, care, potrivit a-
precierii date de V.Kolarov, membru al Comitetului
executiv al Internaţionalei Oomtmiste, a devenit
chiar de la bllD începat "anal din cele mai impor-
tante şi periculoase noduri ale imperialismului
mondial".
Partidul nostru şi guvernul sovietic au
desfăşurat o luptă consecventă şi hotărîtă pentru
rezolvarea justă a problemei basarabene pe cale
diplomatică. Faptul acesta îl mărturisesc şi demer-
surile guvernului sovietic, car~ pînă în anul 1924
a prezentat de 14 ori note şi declaraţii speciale
1D. aceste probleme, inclusiv la conferinţa de la
Geneva (aprilie-mai 1922). Guvernul rom§n. de fie-
care dată işi punea drept scop, mai ales la confe-
rinţa sovieto-română preliminară de la Varşovia
(septembrie-octombrie 1921), să-1 smulgă guvernului
sovietic recunoaşterea anexării Basarabiei. El era
sprijinit de imperialiştii din Occident, care f!-
ceaa uz de problema Basarabiei pentru a ţine Româ-
nia sub controlul lor permanent şi a-1 ca.na.liza
390
politica pe fAgaşal antisovietic.
Uniunea Sovietică !nsă se bucura de un pres-
tigia tot mai inalt pe arena intern~ţionall, fapt
care a şi forţat România regală de a accepta propu-
nerea guvernului sovietic privind organizarea m
primăvara anului 1924 a Conferinţei sovieto-româDe
la Viena. '
Vestea despre viitoarea conferinţă a fost
.întimpinată cu cea mai mare bucurie de către toate
popoare.le sovietice, de oamenii muncii din Basara-
bia ocupată, trezind un vi,1,1 ecou .în rîndurile for-
ţelor progresiste internaţionale. La numeroasele

mitinguri din ţară era susţinută fierbinte poziţia

CC al P.O. (b) din Rusia şi a guvernului sovietic
in problema Basarabiei. Bunăoară, la mitingul refu-
giaţilor basarabeni din 11 martie 1924, la Moscova
s-a adoptat un apel către poporul sovietic şi gu-
vernul săo, către opinia publică mondială. Lui
N.N.Krestinski, conducătorul delegaţiei sovietice
la viitoarea conferinţă, i-a fost inminat un mandat
special in faţa clădirii Comitetului executiv al
Sovietului orăşenesc Moscova.
Participanţii la un alt miting de la Harkov,
la rindul lor, s-au adresat oamenilor muncii din
Basarabia cu chemarea de a păstra vigilenţa, a ci-
menta rindurile şi inteţi lupta lor dreaptă împo-
triva ocupanţilor străini. Befagiaţii basarabeni
din Unianea sovietică al ciror număr atingea apro-
ximativ 300.000 de oameni, au trimis o delegaţie

39:t
 a lor la Conferinţa de la Viena, in compomnţ;a că­
reia 1.Dtrau veteranii mişcării mwioitoreşti şi so-
cial-democratice din lloldova - V.Broască şi V.T1-
ganco~
Ill spri j 1n.ul oameni lor munc 11 d 1n P..s aarab ia
ocupată s-a ridicat şi proletariatul interru..~ional.
Ill acele zile, ziarul "Rude Pravo", organ.ul CC al
P.C. din Cehoslovacia, scriai "Guvernul cehoslovac
nu trebuie să sprijiJle pretenţiile române la Basa-
rabia - nici în mod oficial, nici semioficial. Sim-
patiile maselor largi din Cehoslovacia in această
problemă sint de partea Unillllii Sovietice". Cerin-
ţele legitime ale guvernului sovietic au fost sus-

ţinute pe larg de ziarul comuniştilor francezi,

"L'Humanit4S", de o~ga.nul CC al P.C.din Austria,

"Rot.e Phane", de triblllla comlllliştilor englezi,
"Daily Worker", etc.
O poziţie internaţionalistă fermă a demon-
strat-o şi Partidul Comunist din România. Ziarul
"Socialismul", organul CC al POR, a publicat o se-
rie de articole consacrate special problemei basa-
rabene, ce urm.a să fie discutată la Conferinţa de
la Viena. Anume faptul acesta a şi servit drept
pretext ca oligarhia română să declare P.C. din
RomAn.1.a în afara legii, şi, de atunci - în aprilie
1924 - să pornească contra lui un dezmăţ sălbatic.
In timp ce opinia pablică progresistă sus-
ţinea intru-totul ideea convocării Conferinţei de
la Viena, imperi~iştii din Occident făceau tot po-
392
slbilul s-o zădlrnlceascl • .Astfel, sab presiunea
lui Poinca.ra, primul ministra francez, Ouera De-
putaţilor a adoptat la 11 martie 1924 hotlrirea de
a ratifica protocolul de la Paris. Guvernul romAn,
la rindul săa, indeplinind instrucţiunile Parisu-
lui, a dat însărcinări delegaţiei sale sl obţină
cu orice preţ reowioaşterea aneurii Basarabiei
inel pînl la deschiderea conferinţei. Toate momen-
tele acestea, bineînţeles, s-au răsfrînt negativ
asupra-lucrărilor conferinţei, începînd chiar cu
primele zile.
Delegaţia sovietici a propus următoarea
ordine de zi: chestiuni teritoriale, economico-fi-
nanciara şi politico-juridice. In declaraţia so-
vietică, prezentată de N.N.Krestinski, la prima şe­
dinţă de la 28 martie sa spunea că guvernul sovie-

tic consideră ocuparea Basarabiei în 1918 da către

trupele româneşti drept cotropire forţată a terito-
riului sovietic dintre Nistru şi Prut şi, reieşind
din situaţia concretă, propune de a organiza in ţi­
nut un plebiscit. "Guvernul Uniunii Sovietice - ee
spunea în declaraţie - considera oă populaţia Basa-
rabiei trebuie să hotărască ea însă.şi: doreşte să
rămtnă în componenţa Uniunii Sovietice sau nu, do-
reşte să iasă din componenţa Uniunii Sovietice şi
si se unească cu România sau preferi, în sfîrşit,
să existe in calitate de stat·suveran". Pină la orga-
nizarea pl1biscitului - sa spWlea mai departe în de-
claraţia guvernuJ.,ui sovietic - va considera Basara-

393
bia ca parte inalienabili a teritoriului Uniunii
Republicilor Socialiste Sovietice.
Dindu-şi perfect de bine seama oă în
timpul plebiscitului oamenii muncit din Basa-
rabia se vor pronunţa numaidecît pentru reu-
nirea ca partea sovietică, căpeteniile cer-
curilor guvernamentale române, în spatele că-·
rora acţionau imperialiştii din Occident, au
respins această propunere sovietică. Decla-
raţia delegaţiei române, prezentată la şedin~
ţa din 31 martie, pe lingă fapt~l că conţinea
teze false, cam că România burghezo-moşie­
rească n-ar fi participat la intervenţia an-
tisovietică, susţinea, de asemenea, cum că la
intrarea trupelor române in Basarabia toate
organizaţiile de aici s-au declarat din proprie
iniţiativă pentru unirea acestui teritoriu cu

România. Afară de aceasta, delegaţia română

susţinea că va c~ntinua tratativele doar în
cazlll cind Uniunea Sovietică va recunoaşte
dreptul României la Basarabia.
La şedinţa din 2 aprilie, delegaţia so-
vietică, aducînd argumente documentare, citînd
fapte istorice incontestabile, a dovedit in-
consistenţa afirmaţiilor delegaţiei române.

394
Oăutînd să preîntîmpine eşuarea conferinţei,
ea a declarat: "Noi propunem delegaţiei romi-
ne să se abţină de a înainta orice cerinţe pre-
liminare şi să înceapă discuţia în comun a con-
diţiilor în care se va putea organiza plebis-
citul in Basarabia". Sub pretexte felurite,
delegaţia rom~, după cwa era şi de aşteptat,
a ză~nicit conferinţa.
Deşi tratativele la conferinţl n-au dat
rezultate concrete, ea a jucat un. rol pozitiv,
dînd Uniunii Sovietice posibilitatea să-şi de-
monstreze poziţia fermă şi consecventă în pro-
blema basarabeană, să le amintească o dată 1n
plus tuturor că nici un fel de şiretlicuri ale
imperialiştilor apuseni şi ale guvernanţilor
României regale nu vor ajuta la rezolvarea a~
cestei probleme acute, dacă la ea, adică la re-
zolvarea acestei probleme acute, nu va partici-
pa şi Uniunea Sovietică. Poziţia Uniunii Sovie-
tice le-a dovedit oamenilor muncii din Basara-
bia incă şi încă o dată el soarta lor nu este
dată uitării.
Zădărni~irEBConferinţei sovieto-române
de la Viena de către delegaţia română a fost
întimpinată de către oamenii muncii din Basa-
rabia printr-un. nou val de acţiuni revoluţio-

395
nare indreptate 1mpotriva ocupanţilor. Drept
expresie a voinţei poporului au fost mitingu-
rile de masă, precwn şi greva generală de la
l mai 1924, ce s-a desfăşurat sub conducerea
comuniştilor la Chişinău, la Bălţi şi Bender.
Eas-adesfăşarat sub lozincile revoluţionare
"Jos cu ocupanţii români", "Cerem plebiscit"
şi"Trăiască Basarabia roşie, reunită cu Uniu-
nea Sovietică".
Evenimentele de la 1 mai 1924 şi-au
găsit o desfăşurare şi mai deplină în eroica
răscoală armată de la Tatarbunsr, precum şi
in alte bătălii revoluţionare ale oamenilor
muncii din ţinut.
Rezolvarea paşnică a problemei basara-
bene a triumfat în neuitatele zile din iunie
1940. Datorită înţeleptei politici externe le-
niniste a partidului bolşevic şi a guvernului
sovietic, Basarabia s-a reunit pentru totdea-
una cu patria sovietică. Azi oamenii muncii
din repablica noastră, ca şi din Bucovina sovie-
ticl, uniţi 1n pr1etencrasa familie a popoarelor
sovietice, conduşi de partidul marelui Lenin,
realizează cu succes istoricele hotăriri ale
Congresului al XXV-lea al P.c.u.s., îndreptate
spre construcţia societăţii comuniste.

396
 - I.Kopanski "Apărînd dreptatea isto-
rică", "Sovetskaia llold.avia"

Invazia perfidl a ţrapelor RomAniei

regale pe teritoriul Basarabiei sovietice, la
efirşitul anului 1917 - înoeootul anului 1918,
a fost una din etapele iniţiale ale exnortului
armat de contrarevoluţie in ţara noastră, ou ajQ-
torul căruia duşmanii externi şi interni ai Re-
publicii sovietelor au inoeroat să înăbuşe tînă­
rul stat proletar.
Chiar după primele aote ale interven-
ţiei, guvernul sovietic, condus de V.I.Lenin, a
procedat la aplicarea de măsuri pentru a-l ocroti
pe oamenii muncii din Basarabia şi masele soldă_
ţeşti ale trupelor frontului romAn de contrare-
voluţia samavolnic~.

Oind inoeroările de rezolvare paşnică

a conflictului nu au fost încununate de succes,
Sovietul comisarilor poporului al R.s.1.s.R. a
luat hotărirea privind ruperea relaţiilor diplo-
matice ou Rom&nie. In ajutorul detaşamentelor
de revoluţionari din Basarabia au fost trimise
trupe sovietice, oare participaseră pină atunci
la zdrobirea radei ucrainiene şi la eliberarea
Kievului. Nevoit să recurgă la tratative, g~ver-
nul regal a semnat aoordul sovieto-romln din
5-9 martie 1918, potrivit căruia se obliga oa
397
in deours de doul luni si-şi retragi trupele diJ1
Basarabia. Dar oligarhia romană, sprijinită de
imperialismul internaţional, a folosit invazia
trupelor austro-germane în Uoraina şi alte greu-
tiţi prin oare treoea Ţara sovietioă şi, ~~înde-
plinindu-şi obligaţiile, a anexat ţinutul. Cu
ajutorul aşa-zisului hotoool de la Paris (ootom-
brie 1920), sem.nat de o serie de puteri oapita-
liete, s-a inoeroat să se oonfere acestei ane-
xiuni putere juridioă internaţionali.
Statul sovietic nu s-a impăoat ou inva-
darea Basarabiei, a dus o luptă hotărită pentru
eliberarea ei. După terminarea războiului oivil,
această luptă a fost transferată în arena diplo-
matică, fiind legatl de numele lui G.V. Cioerin,

M.M.Litvinov, L.B. Krasin, N.N.Krestinski, v.s.

Dovgalevski şi alţi diplomaţi eminenţi ai şcolii
leniniste.
Această luptă s-a desfăşurat în oond.i-
ţii complexe. Imperialismul internaţional, încăl­
zind apetitul invadator al oligarhiei romAne şi
urmărind oe poli~ioa externă a acesteia să nu

iasă din făgaşul antisovietic, năzuia să păstre­

ze problema basarabeană oa pe un focar de încor-
dare intre U.R.S.S. şi lumea capitalistă. Intre-
prinzind eforturi dibace pentru a neutraliza
aceste uneltiri ale reacţiunii mondiale, Ţara
sovietelor a olutat al normalizeze relaţiile ou
RomAni.a, pe baza principială a soluţionlrii jaste
a problemei besarebenee CoJ.lform dispoziţiei lui
V.I.Lenin, la inceputul anului 1921, in legături
ou apariţia hărţii de format mare, "partea euro-
peană a R.S.F.S.R." - teritoriul Basarabiei a
fost haşurat pe hărţile aovietioe ou ouloare ro-
şie, oeea oe sublinia in mod evident apartenenţa
lui la Ţara sovietelor •
. Problema Basarabiei a ocupat un loo cen-
tral la Conferinţa preliminară sovieto-romlnl
de la Varşovia (septembrie - ootombrie 1921).
Din '----·-
imputernioirea lui V.I.Lenin, problema pri-
vind ocuparea ilegală a Basarabiei a fost ridi-
cată adeseori de G.V. Cioerin la Conferinţa de

la Genova (aprilie - mai 1922).

Linie eovietioă in această problemă a
fost expusă extrem de em~nţit in nota sovietică
din 11 noiembrie 1922 1 in legătură o~ pregătirea
Conferinţei de la Moscova privind inoetarea inar-
mlrilor.
"Guvernul roman - se spune in aoest docu-
ment - nu poate desigur să oonteze oă guvernul
rus se va inolina in faţa actelor de violenţă
ilustrate de oouparea Basarabiei de o armată
străină, sau să fie pus in faţa unei false proola-
mări imaginare a unirii Basarabiei ou Reminia de
către rămăşiţele organizaţiilor naţionaliste, sub

ameninţarea baionetelor romaneşti, sau ol guver-

:599
ml RuBiei ar putea da o aai lliol insemnltate
semnăturii uno~ guverne străine oare pretind sl
dispună de aeea oe JlU le aparţin, sau oă ar pu-
tea rămîne surd la gemetele populaţiei Basarabiei
aplsate de jugul strlin romlneso".
O etapl illlportantl a luptei guverl!.Ului
sovietio pentru soluţionarea justă a problemei
Basarabiei a oonstituit-o Conferinţa soviete -
romAnă de la Viena (2? martie - 2 aprilie 1924),
avind oa tel normalizarea relaţiilor dintre oele
doul ţlri.
In disouţiile desfăşurate in ajunul con-
ferinţei internaţionale, a fost demonstrată oon-
vingător inoonsistenţa "argumentelor" oligarb.iei
romaneşti şi ale propagandei burgheze oaoidentale-
oare-i ţinea isonul - oum oă populatia Basarabiei
aproape de bunăvoie ar năzui să se arunoe în bra-
ţele ooupanţilor sîngeroşi. O analiză multilate-

rală a problemei hasarabene a fost efeotuată în

paginile presei sovietioe.
Printre materialele publioate in "Pravda"
s-a aflat şi o fotooopie a documentului ou oompo-
nenţa grupului de membri ai •~sţ'atului ţării", in
oare sv dezvlluia situaţia - şantajul politia ne-
maivlzut, inadmisibil, violenţa şi falsul - .în
care a fost adoptată"hotărîrea pri'vinâ"unirea Basa-
rabiei cu România" .La această"hotiirîi,e"se refereau,
de obicei,anexioniştii."Intreaga lume - scria Pravda
4-00
la 2o .martie 1924 -, iar RomAnia boiereasai, iD
primul rî.Dd, ştie oă Basarabia a fost forţată, im.-
potriva voinţei sale, să intre 1n aoea inohisoare
ferooe, iD oare a împins-o Rom8nia ••• Basarabia
naţionali şi socială nu va putea niciodată să se
impao_e _ou oătuşele romAneşti ••• iar uniunea
------ - ---· ,
noastră nu se va impăoa Dioiodatl ou această in-
vazie insolentă ••• " Ziarul a exprimat oonvingerea
ol, mai devreme sau mai tirziu, boierimea romAnă
nu va putea împedioa ou forţa transformarea Basa-
rabiei-------în -Republioa
-
Moldoveneasoă şi unirea ei
cu Uniunea noastră".
Atenţia opiniei publioe mondiale a fost
reţinută de seria de artioole a redaotorului zia-

rului "Izvestia", I.14.Stek_lg_v

_,..... --.----
•.. Intr-unul din
aoeste artioole, el scr:ia a "România trebuie să
renunţe la pretenţiile sale asupra Basarabiei,

daoă vrea într-adevăr pacea ou puternioa Uniune

Sovietioă - paoe de a cărei necesitate Romania

poate oă nu o resimte astăzi, dar care, poate,în-

tr-un anumit moment o va resimţi foarte aout".Nă­
zuin_ţele maselor largi populare din ţinutul ocu-

pat au fost exprimate de participanţii la mi~in-

guri şi adunări ale basarabenilor, oare in zilele
desfăşurării oonvorbirilor de la Viena s-au ţinut

la Moscova, Harkov, Odesa, Tiraspol. Basarabenii

cereau retragerea trupelor de ocupaţie, elibera-
rea deţinuţilor politici, compensarea uriaşelor

401
 pierderi materiale a~ase ţinutului şi relmirea
Basarabiei ou patria sovietiol. Impotriva insi-
nuărilor propag&lldei burgheze in problema basa-
rabeană se pronunţau prietenii u.R.s.s. de peste
hotare. Poziţia lor a fost oel mai olar exprima-
tă de ziarul ''Rude Pr.avo", oare soria in aoele
zile: "Drepturile sovietioilor asupra Basarabiei
sint intr-atit de evidente inoît pentru a~~area
lor nu trebuie să alergi prea mult după oine
ştie oe argumente exoepţionale. Pentru U.R.s.s.
vorbeso atît faptele naţionale, economioe şi is-
torice ••• , oit şi dorinţa populaţiei basarabene,
care îi repudiază pe ocupanţii români".
La deschiderea Conferinţei de la Viena,
delegaţia sovietică a propus, fireso, examinarea

problemei privind Basarabia sub unul din aspectele

ei oele mai importante - problema normalizării re-
laţiilor dintre oele două ţări. Dezvoltînd poziţia

sa, partea sovietici &l'ita & "Dupi Z'&Voluţia din

Ootombrie, prino1p11le de bazl pe oare ae inteme-
iază ocDvieţuirea popoarelor de pe teritoriul fos-
tului imperiu al Rua1e1 11 constituie dreptul na-
ţ11.uulo.r la_ aut0det1rrainare ••• "
PorziiAd de la 1oe1ata, delegaţia u.R.s.s.
a flo~t propunerea privind desfăşurarea în rindu-
~ilt pop~laţiei Basarabiei a unui plebisoit, in
oondiţiil• reapeotlriie garantării deplinei liber-

1+02
ţăţi de manifestare a voi.nţei.~oeastl propunere
a fost millitl de M.Jl. LitTino"Y "oo■prollisul oe-
rinţelor ainiae", iar B.N. Krestinski deolara
reprezentanţilor presei& "Deşi ooDgresiil Sovie-

telor consti~ie un mi~loo mult mai demooratio de

exprimare a voinţei populaţiei deoit plebisoitul,
U.R.s.s., avansin.d oererea de plebisoit 1n pro-
blema basarabeanl, doreote să arate oă el vine
1n int_impinarea B.omAniei".
Cu toate acestea, virfurile oonduaătoare
ale RomAniei burghezo-moşiereşti au respins pro-
punerea sovietioă, anunţînd oă ea "consideră ne-
oesară aminarea tratativelor şi întoarcerea la
Bucureşti~ - delegaţia romană a torpilat în acest
fel luară.rile oonferinţei. "Guvernul sovietio -
se sublinia in declaraţia delegaţiei U.R.s.s. -
ar~ temeiuri serioase să considere oă majorita-
tea populatiei Basarabiei s-ar simţi de fapt in-
străinată prin apartenenţa la RomAnia ••• 11
Dacă guvernul român ar fi convins de con-
trariul, daoă ar gindi ca majoritatea covîrşitoa­
re a populaţiei, s-ar considera sincer pe sine
romAn şi ar dori intrarea Basarabiei in. oomponen-
ţa Romaniei, atunci guvernul roman nu ar trebui

să se teamă de rezultatele plebiscitului şi sl se

eschiveze de la acesta. "Propunerile U.R.s.s. au

~ăsit un sprijin larg 1n proletariatul internaţio­
nal şi in. opinia publici demooratică din Franţa

403
 şi Germania, Italia şi !~stria, Belgia, Tările
I

soandinave. şi alte ţi.%1. S-au E!'OD!ţ~ţ_,a:t_ .in mod

-------·
ferm în sprijinul propunerilor sovietioe şi 00-
.
muniştii Bomllli.ei.
Inoăpăţinarea - arată ziarul "Sooialis-
mul" au oare oligarhia română nu reounoaşte drep-
tul populatiei Basarabiei de a-şi spune singură
ouvîntul pe oalea plebiscitului, poate fi înţe­
leasă doar de pe poziţiile ei, oăoi ea cunoaşte

toate orimele şi fărldelegile săvirşite de ea

de oealaltă parte a Prutului".
Oligarhia se oomportă ou Basarabia oa şi
oum aceasta ar fi o "oolonie africană". ~ongre-

I
I
!
(
sul al III-lea al P.C. din România, oare a avut
loo de ourilld, a aprobat poziţia c.c. faţă de
Conferinţa de le Viena.

In oeea oe priveşte masele populare din

Basarabia, ele au fost revoltate de respingerea
de oătre guvernul regal a desfăşurării plebisci-
tului, participînd la mari manifestaţii revolu-
ţionare. Chiar şi inspectorul general al Siguran-

ţei, Gusăresau, a fost nevoit să recunoască fap-

tul c! owvînthile de la mitingurile de l Mai
din 1924 de la Chişinău "s-au axat pe oerinţa aa-
tode,;erminării Basarabiei pe oal'ea p.lebisoi tu-
lui şi a unirii ei ou llusia sovietică".
In Basarabia fuseseră oreate grupuri de
iniţiativl pentru mobilizarea maselor muncitoare

404
in sprijim1l cerinţelor guvernului sovietia.
"Nimeni in lume nu se indoieşte oi populaţia munoi-
toare basarabeană doreate
, din toate fibrele fiin-.
ţei sale eliberarea de sub jugul romAneso ••• " - se
spunea intr-una din chemările grupului de oomuniş~
din Basarabia de nord. O mărtur1.e - eiooventă in.
-sens
aoest/a foat Răscoala de la Tatarbunar, deolanşa-
.
tă în mare măsură sub influenţa rezultatelor oon-
ferinţei de la Viena. In aoest mod, oonferi.nţa de

la Viena şi evenimentele revoluţionare din Basa-

rabia au demonstrat in faţa intregii lumi adevlra-
ta esenţă a problemei basarabene ••• Torpilarea oon-
ferinţei, oa şi politica urmată de oerourile guYer-
nente ale României burghezo-moşiereşti şi de pa-
tronii lor imperialişti DL1 au putut eterniza inva-
darea Basarabiei.
Conferinţa de la Viena a intrat in oonş­
tiinţa oamenilor munoii din Basarabia oa una din

oele mai luminoase mărturii ale grijii partidului

comunist şi guvernului sovietic faţă de soarta
lor, a sprijinului hotărît al popoarelor sovie-
tice frăţeşti, al proletariatului international
şi opiniei publice demooratioe din lume faţă de
năzuinţele soumpe oare i-au însufleţit, intărind
voinţa de a continua lupta pentru restabilirea
puterii sovietice şi reunirea ou patria sooialis-
tă. Această luptă a fost multiplioatl de noile
eforturi diplomatioe ale Ţării sovietioe, oare

405
au oondus la viotoria istorici din iunie 1940.
Lupta pentru rezolvarea justă a proble-
mei basarabene reprezintă o pagină lumilloasl in
istoria renasterii, restabilirii şi înfăptuirii
ou suooes a politicii externe a primului ctat so-
cialist din lume, 1n aotivitatea diplomatiei so-
rtetioe de apărare a suveranităţii ţării noastre
şi a principiului integrităţii sale teritoriale.

- S.F. Kustriabova "Situaţia oamenilor

muncii şi procesele demografice in_
oraşele Basarabiei" (1918-1940)",
Editura "Stiinţa", Chişinău, 19??,
245 p.
Monografia urmăreşte să dezvăluie "in-
fluenţa nefastă a politioii coloniale a guvernu-

lui RomAniei burghezo-moşiereşti asupra situaţiei

social-eoonomioe a oamenilor muncii şi procesele
demografice din oraşele Basarabiei, esenţa reao-
ţionară şi aspectele principale ale politicii de

românizare, oare au dus la scăderea populatiei,

la schimbarea structurii ei naţionale şi socia-
le, la pauperizare, la creşterea mortalităţii".
Autorul işi propune oa obiectiv să elu-
cideze "influenţa politicii ocupanţilor" asupra
dinamicii populaţiei orăşeneşti, să prezinte as-
pectele economice şi demografice ale "politicii
coloniale e ooupanţilor", să arate la oe nivel
406
se afla morbiditatea 1n rindurile oamenilor un-
oii din oraşele Basarabiei, să analizeze măsurile
ou oeraoter sanitar luate de autorităţile roma-
neşti din oraşele din Basarabia.

Pentru intoomirea monografiei sale auto-

rul a folosit lucrări ale unor istorici, urbanişti
şi demografi sovietici, documente din Arhiva oen-

trală de stat a B.s.s. Moldoveneşti, materiale din

presa sovietică, din ziarele şi revistele revolu-

ţionare din Basarabia. El a mai folosit publioatii

ale unor autori români "oare in anii ocupaţiei au

scris mult despre Basarabia înceroînd să justi-
fice politica guvernului lor", precum şi o serie
de legi, decrete, disooziţii, instrucţiuni ale
organelor puterii centrale romaneşti, publicate
in Monitorul Oficial, date din statistica burghe-
ză oficială. In legătură ou aceste ultime mate-
riale, Kustriabova atrage atenţia în repetate rîn-
duri oă ele trebuie "analizate oritio", oă în ele
abundă afirmaţii demagogice, conţin uoombinaţii
ingenioase de materiale statistice", oă este vor-
ba de o statistică guvernamentală burgheză,oare,
potrivit afirmaţiilor lui Lenin, conţine nu nu-
mai lacune, dar şi denaturixi.
Lucrarea este in.soţită de foarte multe
tabele de cifre ilustrind dinamioa populatiei in
diferite oraşe basarabene şi in diferite perioade,
structura populaţiei pe virată, se~, oaupatia,
407
naţionalitatea oostul Tieţii; indexa ale salari-
ilor in oentrele industriale ale Basarabiei; mor-
biditatea, freovenţa unor boli 1 dotarea sanitară,
numărul spitalelor şi al paturilor de spital, mor-

talitatea in general şi pe diferite grupu~i de

virată şi populaţie eto., eta.
Monografia debutează ou un tablou al ani-
.
lor 1918-1940 - "o perioadă sumbră in viaţa eoo-
nom.ioă, socială, culturală şi politică" a oraşe­
lor din Basarabia. Sint prezentate aoţiunile gu-
vernului regal de reducere a activităţii indus-
triale printr-un sistem special de impozite,prin
tarife feroviare speciale, prin politioa de ore-
dit şi reduoerea operaţiunilor bancare. Se susţi­
ne oă o serie de intreprinderi au fost demontate
şi transportate in vechiul regat, iar majoritatea

oelorlelte fabrici şi uzine rămase pe teritoriul

Basarabiei au fost inohise seu nu luorau ou toată
capacitatea lor. "Basarabia s-a transformat in-
tr-o anexă de materii prime şi forţă de muncă
ieftine". Distrugînd industria basarabeană şi al-
te ramuri ale economiei naţionale, se afirmă in
lucrare, oligarhia română a urmărit şi ţeluri po-
litice - reducerea efectivului clasei muncitoare
din Basarabia, oeea oe era de natură să-1 submi-
neze forţele revoluţionare.
Este contestată pă:rerea economiştilor
şi statisticienilor burghezi români oă în anii

408
'20- 1 30 ai aoestui seool in Basarabia s-a produs
o oreştere a populaţiei oră.ş.eneşti. Se afirmă oă
pentru a se ajunge la o asemenea oonoluzie datele
reoensămintului rom&neso din 1930 au fost oompa-
rete ou datele reoensăm.intului populaţiei din Rusia
anului 1897 şi ou datele felsifioate de ei, ale
etatistioii din 1910. "In felul aoesta apologeţii
olaselor dominante romaneşti au oăutat al asoundl
opiniei publioe mondiale oreşterea populaţiei oră­
şeneşti din ţinut pină la anexarea de oătre România
regală (adică in 1897 - 1917) şi soăderea ei după
1918".
Autorul susţine oă o analiză obieotivă
a aceloraşi date statistice demonstrează oă creş­
terea populaţiei orăşeneşti pînă in 1930 compara-
tiv ou 1897 se referă la perioada in oare Basarabia
s-a aflat î.n componenţa Rusiei8 După opinia sa
"anii de ocupaţie" s-au caracterizat prin red.uoerea
permanentă a populatiei de la oraşe, datorată in
primul rînd emigrăxilor şi în al doilea rînd soă­
derii sporului natural al populaţiei.
Vorbind despre modificările care au avut
loo in anii ooupatiei în ponderea naţionalităţilor
din Basarabia, autorul scrie & ''Date verifioe des-
pre structura naţională a populaţiei din Basarabia
din primele două deoenii ale seoolului ll lipsesc.
In această perioadă nu s-au efectuat recensăminte
oficiale, iar sursele de altă natură sint tend.en-

409
ţioase. In aoeastă perioadă, numărul populaţiei
din Basarabia şi structura ei naţională erau folo~
site oa argument politia. Demografii şi statisti-
cienii romani care s-au ocupat la inoeputul secolu-
lui XX de structura naţională a populaţiei din
Basarabia au majorat artificial datele despre nu-
mărul moldovenilor pe care ei îi denumeau romani
şi au denaturat informaţiile despre numărul ruşi­

lor şi ucrainenilor. Astfel, potrivit publica-

ţiei oficiale româneşti - Indreptarul statistio al
Basarabiei - în 1919 numărul moldovenilor a fost
de l 683 OOO sau de 65%. Potrivit datelor oitate
de Filipesou şi Giurgea, în 1919 moldovenii re-
prezentau 63,2%, iar ruşii şi ucrainenii la un
loo - 15,3% din populaţia ţinutului. Acelaşi fe-
nomen îl intîlnim în lucrarea lui G.llureoci("La
population do la Bessarabie". Paris, 1926, p.11-4-45),
oare a stabilit oă în 1920 în Basarabia existau
?4,5% moldoveni, ier ruşii şi ucrainenii repre-
zentau la un loo doar 127,,. Aceste date nu cores-
pund realit~ţii. Chiar şi potrivit rcoensăcîntu­
lui oficial din 1930 numărul moldovenilor din
Basarabia a fost de l 610 ?5? sau de 56,2;~. Se
manifestă o atitudine te11dcnţioasă şi faţă de
definirea struoturii naţionale a populaţiei din
oraşele Basarabieio Potrivit datelor statistice
deja amintite, în această perioadă in oraşe tră­
iau 98 OOO de moldoveni sau 26,6% şi?? OOO de

410
ruşi şi uorailleni sau 20,9J.
Din primii ani ai oouplrii ţinut11lui,
autorii luorăl'Uoroitate şi ai altor luoriri •••
au inceroat sl demonstreze ol Basarabia este lo-
ouită de români, renunţind implioit la moţiunile
de moldovean şi de oulturl moldoveneasol, neţi­
nind seama de existenţa de ve~ouri a aoestui popor
şi de cultura sa originali •• .Pe baza politioii
ooloDiale in problema naţionali a guvern11lui,sta-
tistioa ofioială romAneasoă ii oonfunda pe aoldo-
veni ou românii. Aoest fapt oreazl mari difiaul-
tlţi in studierea structurii naţionale a popu-
laţiei din oraşele ţinutului pînă in &Dlll 19}0,

deoareoe IlLl se pot stabili 011 exaotitate transfor-

mările oare au awt loo nemijlooit in rîndurile
populaţiei moldoveneşti".(pag.48).
Autorul evooă atitudinea Partidului Comu-
nist Roman faţă de "politioa de ooupaţie şi de
românizare", soriind 1
"P.C.R. a subliniat in repetate rinduri
oaraoterul de-sine-stltltor al moldovenilor din
punot de vedere etnia şi a ooDdaamat vehement po-
litica de românizare duel de clasele dominante
din RomAnia in Basarabia, oerind oa poporului sl i
se acorde dreptul la autodeterminare şi la separa-
re de stat. Diferiţi reprezentanţi ai Rom4niei,in-
olusiv dintre oei oare înflptuiau regimul de oou-
patie in Basarabia aa fost, de asemenea, nevoiţi
ai reounoasol existenţa unei dezvoltate oonştiill-
411
ţe naţionale la poporul moldovenesa". (pag.5,).
Bl aiteazl Congresul al IV-lea şi doau-
mentele Congresului al V-lea în oare şi-a :găsit
refleotarea "mişoarea de elibeT'are naţionall din
Basarabia i.mpotrive politioii de asuprire naţio­
nali şi de românizare" ••• Congresul a înfierat
politioa de asuprire a maselor muncitoare ale mi-
norităţilor naţionale dusă de burghezia şovinis­

tă romanească in alianţă cu exploatatorii looâli

şi a demascat politioa de românizare silită in
Basarabia".
Un loo important in monografie este·re-
zervat aoţiunii de "românizare a ţinutului", oon-
siderată drept principalul scop al "politicii şo­

viniste de mare putere a imperialiştilor români".

Din oele expuse in lucrare reiese oă in aoest
soop s-ar fi procedat la oreşterea necontenită a
populaţiei romaneşti prin imi~rarea de funcţio­
nari, poliţişti şi militari roman.i. la "violenţă,
teroare deşănţată in condiţiile unei stări con-
tinue de asediu", la promulgarea unei serii în-
tregi de aote legislative vizind românizarea în-
tregii vieţi sooiale, politice şi culturale în
Basarabia.
Dupl oum reiese din monografie, politi-
ca de romAnizare a fost realizatl prin a
- arearea unui aparat administrativ de
ooupaţie, eloltuit din funoţionari români din

412
veohiul Regat, proveniţi din rîndurile ofiţeri­
lor atît in. retragere, oit şi aotivii
- trecerea silitl a loouitorilor din orase-
le Basarabiei în supuşenie romAnl, "deşi ei se oon-
siderau cetăţeni sovietici". In legături on aoeesta,
se subliniază oă la inoenut majoritatea populaţiei
a refuzat să devină supuşi români, dar oă ulterior,
din oenza neplăcerilor pe oare trebuiau el le ind.11-
re oei oe nu erau supuşi romAni, o parţe a popu-
laţiei Basarabiei ar fi fost dispusă să adopte oeT
tăţenia romană, dar atunci ocupanţii şi-au schim-
bat tactica. Ei au început să refuze să acorde su-
puşenia romană., sporind astfel oprimarea economi-

oă şi socială a populaţiei. Cei oe nu erau supuşi

români puteau fi daţi afară din servicii sau chiar
expulzaţi din Basarabia şi România; (pag.69)1
- ridiaarea limbii române la nivel de lim-
bă de stat, prin folosirea in instituţiile adminis-
trative numai a limbii române, prin românizarea în-
tregii prese şi a activităţii editoriale. In anii
ocupatiei, in loourile publice din Basarabia au
fost fixate tăbliţe pe oare soria "Vorbiţi numai
romaneşte!" Funoţionarii din instituţiile de stat
şi administraţia orăşenească oare vorbeau ruseş­
te nu numai oă erau aonoediaţi, dar erau inohişi
pe termen de la o lună pină la doi ani oa suspen.
darea ulterioară a dreptului de a ooupa funoţii
de stat timp de şase ani, sau erau supuşi la dife-
rite amenzi, preoum şi la alte pedepse •••
413
 - ro■hdzarea şoolii, prin ţreoerea la pre-
darea in limba roman.A. Se a:tirlllă ol in Basarabia
a sosit un număr mare de profesori romAn1, iar
cei basarabeni oare nu vorbeau rom4neşte erau oon-
oediaţi, oă profesorii romAn1, oa şi funcţionarii,

aveau o situaţie privilegiată in comparaţie ou

profesorii şi funcţionarii basarabeni oare erau
supuşi la fel de fel de disorţminări în oe priveş­
te salarizarea şi alte drepturi. Această polit1oă
a determinat reduoerea nivelului eduoaţional şi
profesional al tinerei generaţii, a fost un mijloc
de influenţare ideologioă a populatiei de la oraşe
şi a tinerilor în special; (pag.79)1
- promulgarea legilor ou privire la stimu-
larea muncii naţionale, la proporţionalitatea et-
niol eto., oare stabileau o normă procentuală pen-
tru toate intreprinderile oomeroiale şi industria-
le - 80',i romAn1 şi 2°" "străini". "Prin aceste
legi ooupanţii olutau să semene najbl în rindu-
rile oamenilor muncii de diferite naţionalităţi
pentru a crea condiţii mai bune de dominaţie şi
a-şi consolida regimul de ocupaţie".
Sint oitate documente şi mărturii pentru
a se demonstra oă eforturile de romAnizare au
fost sterile, oă moldovenii din Basarabia au res-
pins "politioa şi demagogia şoviniştilor şi, deşi
au trecut prin inoeroări grele, au rămas oredin-
oioşi patriei lo„ sovietice". In aoest sens este

414-
oitat în speoial O.Ghibu, "unul din rom4nizatorii
oei mai inverşunaţi, oare a trebuit totuşi el re-
ounoasoă in 1936 oă, "prin spiritul său, Basarabi,
este aoum incomparabil mai ruseasoă deoit in 1918.
Faptul oă aproane toţi de aoolo ounoso limba româ-
nă nu are nioi o importanţă, deoareoe şi astlzi
limba rusă rămîne o limbă de prim rang, iar spiri-
tul rusesc domină pretutindeni". (pag.86).
Se afirmă că "ocuparea Basarabiei a awt
o influenţă negativă asupra structurii eoono~ioe
şi sociale de alesă a populaţiei basarabene"•

Populaţia ocupată în industrie, construcţii,trans­

porturi s-a redus, populaţia urbană ocupată in pro-
ducţia agricolă a crescut, ponderea personalului

oalifioat s-a redus, de asemenea, a soăzut nive-

lul pregătirii profesionale. A crescut procenta-
jul proletariatului şi a sporit ponderea aemipro-
letariatului, micilor producători de mărfuri oare
nu foloseau munoa străină.
Autorul lucrării contestă sau consideră in-
complete datele despre şomaj oitate de statistioa
oficială rom0nească,afirm1nd oă, pe de o parte,a
existat şi un şomaj ascuns - în afară de şomerii
totali, luaţi în evidenţă, în oraşele basarabene
existau şi mii de şomeri parţiali - iar pe de al-
tă parte, unele întreprinderi luorau doar oiteva
zile pe săptămînă, altele numai periodio şi o a
treia categorie numai sezonier.

415
 S.1.Kustriabova prezintă exhaustiv, folo-
sind oifre şi tabele, şomajul din Basarabia în
anii ooupatiei, oauzele şi urmlrile lui. Din ma-
terialele şi datele oitate se trag următoarele
oonoluzii 1
"In anii ooupatiei, şomajul din Basarabia
a ~ost un fenomen de masă şi a avut un careoter
oronic, a ~evenit o aoută problemă sooială.
Cauzele şomajului au fost determinate de
politia& eoonomică dusă de oolonialiştii romani
în Basarabia aoaperată. Inainte de ooupaţie,pro­
duoţia meşteşugăreasoă şi industrialJ din ora -
şele ţinutului satisfâoea în linii mari necesită­
ţile producţiei agricole şi nevoile personale ale

populaţiei săteşti. Agricultura fiind inclusă în

piaţa rusească era destul de dezvoltată şi, la

rindul ei, era o mare oonsumatoare de mărfuri in-

dustriale, oonstituind baza dezvoltării industriei
şi oomertului din oraşele Basarabiei. Odată ou aca-

pararea ţinutului de oătre Remania regală, vechi-

le legături eoonomioe s-au rupt. Politica finan-
oiară şi de impozite promovată de oligarhia româ-
neasoă în Basarabia a provocat degradarea agricul-

turii şi implicit decăderea industriei, comerţului

şi celorlalte ramuri ale economiei urbane. Ca ur-

mare a aoestui fapt, atît in oraşe, oît şi la sa-

te s-a oreat un şomaj oronio ou toate manifestă­
rile şi ou toate conseoinţele decurgînd din aceas-
ta.
4-16
 Armata munoii de rezervi a areeout in ora-
şele Basarabiei nu numai pe seama şomerilor din
rindurile munoitorilor, ţăranilor, lllioii burghezii
oiăşeneşti, dar şi pe seama funoţionarilor şi in-
t~leotualilor, oara şi-au pierdut slujbele oa ur-
mare a politicii şovinista de romAnizare.Aoeasta
a dus la psihoză, sinuoideri, in special in r1D.-
durile tineretului ••• In oraşele din ţinut ee
crease. aparenţa unui şomaj redus. De fapt şoma­
jul era insă o problemă sooiall aoută. Predomi-
na o formă ascunsă din care făceau parte luoră­
torii agricoli de la oraşe, muncitorii sezonieri,
micii meşteşugari, mioa burghezie, funcţionarii
şi intelectualii privaţi de slujbele lor.

In tendinţa sa de a arunca întreaga pova-

ră a crizei economice pe umerii oamenilor muncii,

burghezia folosea şomajul pentru a exploata şi

jefui şi mai mult muncitorii, instigindu-i pe
şomeri impotriva oelor oare luorau, folosindu-i
oa spărgători de greve. Burghezia oăuta să scin-
deze frontul unit al oameniior muncii pentru a
reduce şi mai mult salariile, pentru a prelungi
ziua de muncă şi a inrăutăţi condiţiile de mun-
că. Scăderea nivelului material de trai şi in-

tensificarea jugului colonial, determinate de

şomajul oronio, au dus le ascuţirea luptei de
clasă şi a luptei impotriva ocupanţilor romAni".

417
 "Buui reuDifiaarea Basuabiei oa UDianea
Sovietiol, restabilirea puterii sortetioe in ţi­
nut, reoonstruoţia Teohilor intreprinderi şi o_on.s-
truaţia unora noi au arest oondiţii pentru liohi-

darea grabnioă a şomajului, de oare a suferit timp

de 22 de ani populaţia din Basarabia aflată sub
jugul ooupanţilor" (pag.1~7-1;8).
4atorul luorării vorbeşte pe larg de oolld.1-
ţiile de munoă "ingrozitoare" din diferite ramuri
ale industriei basarabene, de inexistenţa norme-
lor sanitare şi a tehnicii seourităţii munoii,de
lipsa unor norme elementare de proteoţie a munoii
în întreprinderile din oraşele Basarabiei, "oeea
oe duaea la oreşterea_numărului acaidentelor de
munoă adesea mortale". In luorare se reounoaste
oă a existat o dispoziţie a llinisterului Munoii,
Oarotirii Sln.ătăţii şi Seouritlţii Soaiele din
RomAnia în oare se atrăgea atenţia oă unele in-
treprinderi industriale şi meşteşuglreşti din
Basarabia luorează in condiţii precare, pericu-
loase pentru sănătate şi se aerea al sa ia de ur-
genţă măsuri aoolo unde se oonstati abateri de la
normele sanitare. Dar imediat se oalifioă aoaastl
dispoziţie oa ttun aot de demagogie politiol, oe
soonta sl inşele masele" şi se arată "adevărate­
le motive" oare au determinat autoritlţile roma-
neşti sl se ocupe de asemenea probleme I condiţii­
le inauportabile de muncă din Basarabia dQoeaa la
418
iabolDăvii:e in masă, la traumatisme, "ceea oe sub-
ai.Da autoritatea guvernului"; instituţiile de asi-
prlri sociale urmăreau să ia oit mai multe coti-
zaţii de la muncitori şi in sohimb să le ofere
oit mai puţine servinii şi fonduri; prin această
mlsurl, guTernul BoaAniei a contribuit la închi-
derea unor intreprinderi din Basarabia, "elibe-
rind astfel piaţa basarabeană. de mărfurile de p.ro-
duoţie looala şi oreind posibilitatea oa monopo-

lurile romaneşti şi străine să inunde aoeastă

piaţă ou produsele lor". (pag.146). In lucrare
se recunoaşte, de asemenea, ol in Basarabia a
fost introdus un sistem de asigurlri sooial• şi oi
in oraşele basarabene au fost desohise d.iapeDSare
aedioale şi oase de asigurări, dar se pretinde aă
ele au juoat "un rol e:ztrem de netnseaaat• 1n. re-
zolvarea problemelor ■orbiditlţii. {pag.214).
•nalizî.nd oondiţiile de~•~ar• 1n intre-
prinderi, autorul reounoaşte oă 1n 1938 Parlnen-
tul romAn a aodifioat legile existent• 4•~• ou
privire la oontraotele de ■unol, obţinfnd oa oan-
traotele ooleotive să poatl fi denunţate de ol-
tre ambele părti, adiai. atit de pat.roDi, oit şi
de muncitori. Dar, se grăbeşte autorul a6 expli-
ce, "şi această lege, oa şi aelelalte legi româ-
neşti promulgate, ahipurile, pentr,, apărarea in-
tereselor oamenilor aunaii, sprijineau de fapt
interea•l.a ij&tronilor".
419
 IA luarare •• vorbe,te despre nivelul re-
dii& al salariilor bi Basarabia oaupatl, despre
oreşţerea dllratei silei 4e llll!lol, despre solda-
rea oonsuului, despre aoDdiţiile "1Dauportab1le"
de loouit din oauza lipsei aoute de 100111.Dţe,
despre ponra impozitelor direote şi in41r~ote.
Din analiza situaţiei eoonom.ioe şi sooiale a
oamenilor aunoii din Basarabia s1nt trase ural-
toarele oonaluzii 1
"Clasele exploatatoare din _oraşele basa-
rabene olutau al arunoe pe umerii oamenilor
munaii oonseoinţele grele ale anexării ţinutu­
lui şi poli~iaii ooloniale a monopoliştilor
rom&ni. Bi eoonomiseau unde puteau - la salarii,
oondiţii de munol - oăutind sl obţinl profituri
maxime ou cheltuieli minime. Numai in oiteva in-
treprinderi existau utilaje mai bune, oondiţii
de igienl, oe respecta teh.uioa seouritlţii mun-
cii. In sohimb, 99,~ din ele, potrivit unor date
nioi pe departe complete, erau lipsite de ilumi-
nare normali, erau amenajate in ohioşouri sau in
subsoluri, in llioi olmiiruţe murdare şi pline de
igrasie, adesea servind şi oa atelier, şi oalo-
ouinţl. Condiţiile s8Jlitare din aoeste intre-
prinderi erau dăunltoare slnl.tlţii muncitorilor,
ii imbolni:veaia de reumatism, tabero11lozl, boli_
de oohi, boli infeoţ;ioase şi alte boli soaiele.
Problema oarotirii sbltlţii nu-i interesa pe

420
oaupanţi aare se 0013pa11 de •• nu■cai pentru oa al
tragi. anulli:~e aTantaje eoonolliae".
Ca o oonseoinţă a "politioii aolon1ale a
ooupanţilor rodn1", autoriil vorbeşte despre inal-
tul n1vel al mortal1tlţ11 populaţiei, in speoial
in rindurile oopiilor pină la un an. "La aoest
indioe oraşele Basa?abiei lăsau llllllt în urmi nu
numai oraşele RomAniei inapoiate, dar şi unele
oraşA din ţările ooloniale din Orient". "Inalta
ratl a mortalitiţii, oonohide autorul, a dus la
eoăderea simţitoare a sporului natural al popu-
laţiei oare, paralel ou prooeeele de emigrare

a orlşenilor, a determinat soăd~rea populaţiei,

degradarea oraşelor". (pag.214)0
Luorarea are un capitol de oonoluzii in
oare, in oea mai mare parte, sint repetate afir-
maţii din ouprineul ei. Prinoipalele idei sint:
"Anii 1918-1940 sint o perioadă întuneoa-
tă 1n viaţa eoonomioă, sooiall, oulturală şi po-
litiol a oraşelor din Basarabia".
"Oouparea Basarabiei de oătre România re-
gală şi politioa oolonială dusă in ţinut de oli-
garhia romlnl au subainat forţele ei de produo-
ţie. Guvernul regal a dus în Basarabia o politi-
ol de reduoere a produoţiei industriale printr-un
sistem apeaial de impozite, tarife feroviare şi
de oredite eta. O serie de intreprinderi au fost
demontate şi transportate 1n veoJ:t,iul Begat. Majo-

421
 ritatea fabrioilor şi uzinelor oare au rămas pe
loo, sau nu au mai funoţionat sau aa funoţionat
doar ou o parte din oapaoitatea lor. Tinutul s-a
transformat intr-o sursă de materii prime şi for-
ţi de munoă ieftinl, intr-o piaţi pent~u deefaoere
a mărfurilor produse în veohiul Regat".
"Distrugi.nd indus1;~i• basarabeană şi alte
ramuri ale eoonom.iei naţionale ••• , oligarhiaro-
maneasoă a intenţionat totodată sl rezolve şi
obieotive politice - el reducă efectivul clasei
munoitoare din Basarabia, oeea oe, dupl aaloulele
ei, era de naturi să-i submineze forţele revolu-
ţionare. Sub■ 1oiod baza eaonomial a dezvoltării
oraşelor, ooupanţii au ţinut in loa şi dezvol-
tarea aulturii Basarabiei.
"Sub iDtluenţa politiaii aoloniale a oli-
garhiei româneşti, în struotura naţionali a popu-
laţiei au avut loo sahimbl:ri neseamifioative;strua-
tura naţionali neomogenă a populaţiei orlşeneşti
s-a menţinut. Prinoipalele naţionalităţi din punct
de vedere numeric din oraşele Basarabiei au rămas
moldovenii, ruşii, uorainienii şi evreii.~ apărut
populaţia romlneascl. Soviniştii rom4n1 au oălaat
in pioioare nu numai demnitatea şi interesele na-
ţionale ale ruşilor, uarainienilor, evreilor, bul-
garilor, găgăuţilor, ei in general nu reounoşteau
existenţa poporului moldovenesa. Populaţia ■oldo­
veneasoi din Basarabia era ţinută din toate puno-

422
tele de vedere intr-o situaţie d• 1.Dferioritawe
faţl de rom4ni1 veniţi din Regat. Moldovenii aR
înoeput al fie denam.iţi rodni şi soootiţi oa fi-
oind parte din naţiunea rom4n.l, au fost liohida-
te inel.şi noţiunile de oalturl moldoveneasol, na-
ţiune moldoveneasol, flrl a se avea în vedere
existenţa de veaouri a aoeetui popor şi a oultu-

rii lui originale".

"Romlnizarea ţinutului a fost prinoipalul
obieotiv al politioii şoviniste de mare putere
a imperialiştilor romlni. Reaensăain.tul din 19W
a oonstatat oreşterea populaţiei romlneşti in. ora-
şele Basarabiei, dar aoeastl oreştera nu. s-a rea-

lizat pe seama sporului natural al populaţiei

orăşeneşti sau al venirii in. oraşe a populaţiei
săteşti moldoveneşti. Populaţia rom4neasol din
oraşele basarabene a aresout neoontenit oa urmare
a imigrării funoţionarilor, poliţiei,- militarilor
romAni.
Ooupanţii au folosit oa prinoipal 111.ijloo
de romlniza~e violenţa şi teroarea, dezllnţuitl
in oondiţiile situaţiei aproape permanent de ase-
diu din ţinat. Au fost promul~ate o serie intrea-
gl de aote legislative romaneşti îndreptate impo-
triva popoarelor de pA teritoriile ooupate, în
primul rind impotriva maselor de oameni ai munoii".
"Politioa ooloniall a guvernului Bomlniei
ba~ghezp-moşiereşti în domeniul eoonoaiei pe teri-

423
toriul Basarabiei oonpate a exercitat o mare in-
fluenţă asupra structurii sociale şi da olasl a
populaţiei de la oraşe, a fost oauza reducerii
numărului şi î.Drăutăţirii calităţii pregltirii
profesionale, in primul rind a olasei muncitoare
orăşeneşti".
"Oamenii munoii din oraşe, sub oond11cerea
organizatiei comuniste ilegale din Basarabia ane-
xată, au dus in toţi oei 22 de ani o luptă necon-
tenită împotriva ocupanţilor, ale căror eforturi
s-au dovedit a fi lipsite de rezultat.
Lupta justă a oamenilor muncii din Basara-
bia s-a bucurat de sprijinul Partidului Comunist
Roman, in ale cărui dooumentA s-a dat o apreciere
de clasă a politicii claselor dominante din Româ-
nia. P.C.R. a ohemat proletariatul roman să spri-
jine lupta popoarelor pentru autodeterminare na-
ţională pină la despărţirea aoestor teritorii
de RomAnia".
"Politica de jaf a guvernului regal roman
in Basarabia a subminat posibilitatea dezvoltării
oraşelor ei şi in mod firesc răsturnarea aoestui
re~im a desohi.s posibilităţi pentru dezvoltarea
economiei ţinutului, a inlăturat piedicile oare
stăteau in oalea dezvoltii:rii ei. La 28 iunie 1940
a luat sfirşit noaptea intunecată a ooupării Basa-
rabiei de oltre Romlnia regală. Lupta indelungată
a guvernului sovietic pentru rezolvarea justă şi

424
paşniol a problemei basarabene şi lupta oontiml
a oamenilor munoii din Basarabia pentru eliberarea
lor şi reunifioaraa ou patria sovietiol a fost in-
oununată de suooes. Basarabia ruptl de UBSS, în
pofida 'Yoinţei populaţiei ei, s-a reunit ou Uni11-
nea Sorletiol". (pag.215-225).
Luorarea ouprind.e în inoheiere o prezenta-
re a su,oeselor obţinute de RSS Moldoveneasol cw-
pl 1940.

- ''Este oare amenintatl Moldova de 'rusi-

fioare' "t(interviu aoordat de aoadem.1-
oianul Nioolae Corlăteang ooresponden-
tului.aganţiei sovietioe A.P.N. din
R.s.s. Moldoveneasol, Ivan Josul,apă­
r1.1t in "Sovetskaia Panorama")

atotouprin~ltoare a rolului lim-

Creşterea
bii ruse in URSS nu inseamnă lezarea drepturilor
şi posibilităţilor oelorlalte limbi, intre oare
şi oea moldoveneasol, a afirmat in interviul dat
oorespondentului A.P.B., Bioolai Corlăteam,mea­
bru titul,r al Aoadelliei de Stiinţe a R.s.s.Mol-
doveneşt~.
Bimeni în Oooident D.11 ■ai giseşte de ou-
viinţl astlzi al tlgldlliasoă direat realizbile
eoonomioe, soaiele şi oulturale ale tuturor u-
ţiunilor şi naţional1tlţ1lor, tlră uoepţie clin

425
 Uniunea Sovietiol. In prezent, 1n Moldova, de
exemplu, unde pini la puterea sovietiol 85" din
populaţie era analfabetl, la fieaare l OOO de
loouitori de la 10 ani in sus, 501 au studii su-
perioare sau medii (inoheiate sau imoomplete).
Astăzi aioi sint pregăţiţi speoialişti in mai
bine de 110 profesiuni. Ei se preglteso in Uni-
versitatea din Chişinău, in institutele agronom.ia,
polite.l:mio şi medioal, in trei institute pedagogi-
oe şi unul de artă.
Totuşi in presa occidentală se intilneso
adesea afirmaţii despre o ameninţare, chipurile,
ou "rusificarea" naţiunilor şi naţionalităţilor
neruse din URSS, adică despre impunerea acestora
in mod artificial a limbii şi culturii ruse, des-
pre sugrumarea a tot oeea oe este naţional.
Unul din principiile teoretice ale politi-
cii sovietice în problema naţională il reprezin-
tă delimitarea precisă a noţiunii de ttnaţionaltt
şi "naţionalist". V.I.Lenin a subliniat necesi-
tatea aborduii ou oea mai mare atenţie şi preoau-
ţie a formelor naţionale oonorete, a sentimentelor,
obiceiurilor şi limbii tuturor popoarelor şi naţio­
nalitAţilor. Totodată, el considera importantl in-
ViDgerea trăsăturilor şi rlmăşiţelor generate de
sooietatea oapitalistă, in oare se manifesta in-
tr-un grad ridicat atitudinea de dispreţ feţi de
celelalte naţiuni şi faţă de tradiţiile şi aaltara
lor nsţio:aall.
426
 Politica partidului ooDlllnist, izvoritl din
aoeste idei de oăpetenie, are in vedere ol naţio­
nalul - refleotind interesele poporului - oonsti.
tuie o oontribuţie pozitivi a naţiunii sau naţio­
nalitlţii la ansamblul culturii sovietiae şi de
aaeea trebijie sprijinit şi dezvoltat prin toate
mijloaoele.
In R.s.s. Moldoveneasol trăiesa reprezen-
tanţi ai mai multor naţionalităţi c moldoveni,
ruşi, uoraineni, effei, bulgari, găgăuţi şi alţii.
In cîteva sate, populaţia este de oînd se ştie for-
mată din moldoveni, uoraineni şi ruşi. De regulă,
loouitorii ounoso bine trei limbi şi disoută intre
ei folosindu-le pe toate.
In prooesele lingvistiae oe se produc in
rîndul looale se manifestă ou putere
populaţiei

tradiţia invăţării oelei de-a doua limbi - rusa,

oare devine ou tot mai multă autoritate o limbă
de contaot intre naţionalităţi.
Potrivit datelor oeroetărilor etnoso.oiolo-
gioe efeotuate de Institutul de Etnografie al
Academiei de Stiinţe a URSS, în Moldova oea de-a
doua limbă - rusa, oa limbă de oontaot intre na-
ţionalităţi, este folosită de 94,4% din totalul

moldovenilor oare trăieso la oraşe şi de 84% din

locuitorii de la sate (faţă de 62,5% şi, respeo-
tiv, 27,8% in anul 1959).
Cunoaşterea limbii ruse dă posibilitate
moldovenilor, oa dealtfel orioirui alt loouitor
427
 al ţării, el partioipe aotiv la muno& oreatoare
in. toate sferele produoţiei şi oulturii nu numai
in. republica lor, oi şi pe uriaşul spaţiu alin.-
tregii Uniuni Sovietice •.
In oondiţiile Moldovei, limba rusi 00J1S-
tituie un mijloc de inţelegere reoiprool nu nu-
mai ou ruşii, oi şi ou reprezentanţii oelorlal-
te popoare ale trass, un mijloc de contact in.t~e
popoare. Doar 1 limba rusă a fost reounosoută de
O.N.U. oa una dintre oele şase limbi universale.
Cu toate acestea, oreştezea atotcuprinză­
toare a rolului limbii ruse în URSS nu inseamnă
o lezare a drepturilor şi posibilităţilor celor-
lalte limbi, inclusiv a limbii moldoveneşti.Limba
rusă nu numai oă nu înloouieşte vreuna din acestea,
oi, dimpotrivă, contribuie la imbogăţirea lor. Sub
influenţa limbii ruse, limba moldovenească şi-a

completat intr-o măsură însemnată terminologie le-

xioofrazeologioă şi tehnico-ştiinţifică. In ace-
laşi timp, s-au lărgit funcţiile sociale ale lim-
bii moldoveneşti. Ea este folosită în desfăşurarea
diferitelor acţiuni publice - mitinguri, adunări,
sesiuni ele Sovietului Suprem şi Sovietelor locale,
ale Republicii eto.
In Moldova au sporit tirajele oărţilor de
artă, social-politice, tebnico-ştiin.ţifioe şi al-
tele editate in limba maternă. Dacă în anul 1913,
pe actualul teritoriu al republicii s-au editat
în total 65 de titluri de cărţi, ou un tiraj gene-
428
ral de 38 OOO de exemplare (şi Diai una 1n limba
moldovenească), 1n prezent D.Um.ai î.n limba moldo-
venească se tipăreso anual aproape 2 OOO de tit-

luri de oărţi, iar tirajul lor atinge 12 milioane

de exemplare, a remarcat Nioolae Corllteanu. In
limba moldoveneasoă se traduo operele literare ola-
sice şi contemporane sovietice şi universale, se
editează ziare, reviste, se difuzează emisiuni de
radio şi de televiziune, au loc spectaoole, se
fao·filme.
In aoest mod, naţiunile pe deplin egale în
drepturi se leagă 1ntre ele şi este î~piedioet
orioe privilegiu pentru una din limbi. O asemenea
abordare a problemei privitoare la limbă, potri-
vit gindirii lui V. I .Lenin, ooresp•Jnde interese-
lor de olasă ale proletariatului, asigură progre-
sul sooial al societăţii multinaţionale. Nu întim-
plător, ounosoutul filozof american H.Chan recu-
noaşte că problemele naţionale, inclusiv oele

lingvistice, "de genul aoelora oare s-au aflat

oîndva în faţa monarhiei habsburgioe înainte de
primul război mondial şi oare constituie şi 1n
prezent o chestiune generală pentru statele mul-
tinaţionale oooidentale, au fost oomparativ bine

soluţionate în Rusia".

Totuşi, este oare pur şi simplu un "feno-

men istoric singular", după oum, spre exemplu,
inoerca să-l prezinte sociologul vest-german
H.Von Raucj 1n cartea "Istoria Uniunii Sovie-
tioe"? 429
 Nu. Aotualul prooes neintrerupt de inflo-
rire şi apropiere a naţiunilor sovietioe sooialis-
te işi are in mod legio rădăoillile in unitatea in-
ternaţionalistă a oamenilor munoii, oare au ic.făp­
tuit Revoluţia din Ootombrie. Aoesta este rezul-
tatul fireso al victoriilor orinduirii sociale
sooialiste. Este pe deplin fireso faptul oă pro-
blemele de limbi se rezolvă ou suooes şi in oel~-
lalte ţări ale comunităţii sooialiste,ţări unde se
promovează coDSeovent şi ou precizie principiile.

internaţionaliste leniniste in politica naţională.

430
 8. Diplomaţia română în ~poca contemporană

- Dimităr Sirkov "Contribuţie la studiul istoriei

liplomaţiei pactului balcanic" - "Etudes balkaniques" -Bll-
~ria.
"Etudes balkaniques'', revistă trimestrială edita-
ă de Institutul de studii balcanice de pe lingă Academia
3ulgară · de Stiinţe, a publicat la rubrica "Recenzii", arti-
:olul cu titlul de mai sus.
Prezentind studiile diferiţilor autori în legătură

:u problemele din Balcani, în articol se citează din stu -

liul lui P. Arsov: "Contradicţiile dintre ţările balcanice
luc la obţinerea unor rezultate mediocre: în locul unui
>act general balcanic, ţările interesate (în acest caz Ro -
nânia, Iugoslavia, Grecia şi Turcia) semnează .un pact
:vadripartit stipulînd într-un fel divizarea Balcanilor".
Din studiul Antoninei Kuzmanova se citează: •~u-
orul se ocupă îndeosebi de activitatea diplomaţiei române
n perioada din a doua jumătate a anului 1933 pînă la în-
:eputul anului 1934 în vederea pregătirii Pactului Balcanic.
}uvernul român caută îndeosebi menţinerea statu quo-ului
:eritorial de după primul război mondial, după care Ro -
nânia şi-a mărit mai mult de două ori teritoriul.ln cursti
lllilor "20, Mica Antantă, care reunea România,lugoslavia
Ji Cehoslovacia, era o garanţie suficientl pentru România.
431
Mica Antantl era chematl sl împiedice revizionismul un-
gar. 1n acelaşi timp, ea era îndreptată împotriva Bulga -
riei. La începutul anilor 30 aplreau semnele revizionis-
1

mului, pe care guvernul român încerca sl-1 traducl în

practică clutînd noi garanţii pentru statu quo-ul t.e:-itorial
existent. Autorul arată deschis tactica diplomaţiei române.
Guvernul de la Bucureşti aspira la stabilirea unui pact
care să garanteze statu quo-ul teritorial şi s>t atragă spri-
jinul unor ţări balcanice. El avea în vedere în acelaşi

timp să se impună în fata partenerilor din Mica Antantă.

La sfîrşitul anului 1933 şi începutul lui 1934,ministrul de
externe român, N. Titulescu, declară el ţara .~ sa este
gata să plrăsească Mica Antantl dacă Pactul nu este sem-
nat imediat şi dacă el nu prevede clauzele care sl garan-
teze statu quo-ul teritorial".
- Paul Pilisi "lncercări de a se constitui struc-
turi federative în Europa de Sud-Est"., "Etudes Internatio-
nales - Canada - nr. 2, 1979
1n prima parte a articolului "Tlrile socialiste ră­

săritene şi unitatea europeană. Tradiţie în socialism şi so-

cialismul în tradiţie", apărut în această revistă - autorul,
Paul Pilisi, urmăreşte încercările statelor est-europene
de a constitui structuri federative "ca soluţie globală .a a
problemelor politice seculare" în această parte a continen-
tului.
432
 El subliniază că în perioada revoluţiilor din 1848
o serie de personalităţi europene, printre care Bălcescu,

au luptat pentru aplicarea principiului federativ ca soluţie

politică. a problemelor naţionale pe termen lung.

1n legătură cu Republica Ungară a Sfaturilor," ca-
re în politica externă a urmărit să creeze o republică fe-
derală a sfaturilor cu concursul comuniştilor unguri, slo-
vaci, români, croaţi, sloveni, germani şi ruteni", auto -
rul menţionează că "literatura marxistă din ţările răsări­

tene, cu excepţia celei româneşti", consideră , dictatura

proletariatului din 1919 ca succesoarea Confederaţiei du-
nărene şi a colaborării frăţeşti a popoarelor Europei de
est.
"ln timpul şi după cel de-al doilea război mon-
dial, se afirmă în studiu, conducătorii comunişti au con-
siderat eforturile unioniste ale popoarelor Europei răsări­

tene ca făcînd parte integrantă din tradiţiile progresiste în

spirit internaţionalist. Reacţia U. R. s. s. a fost exproprie-
rea şi punerea în practică a proiectelor în funcţie de inte-
resele sale europene. Această expropriere se manifestă

deopotrivă după Praga, cînd ideile şi obiectivele cooperărti.

dunărene pierd semnificaţia lor originală pentru a deveni

leit-motiwl politicii europene sovietice sub denumirea de
cooperare şi securitate europeană".

Citind surse ungare, folosite cu preponderenţă în

articol, autorul subliniază că în primii ani după cel de-al
433
doilea r!lzboi mondial atît presa oficial!l, cit şi activita -
tea diplomatică a ţărilor est-europene "s-au angajat din
ce în ce mai mult spre o confederaţie est-europeană".

Referitor la perioada 1944-1948 se menţionează

că constituirea Uniunii vamale, a unei confederaţii dunăre­

ne şi balcanice "au fost preconizate de conducătorii ţări -

lor est-europene fără participarea formală a Uniunii So -
vietice. 1n concepţia lor, unitatea socialistă a ţărilor' res-
pective era destinată în primul rînd apărării intereselor
colective ale acestor state mici faţă de lumea capitalistă.!'

Este citată totodată părerea că, în lumina evenimentelor

ungare din 1956 şi celor din Cehoslovacia din 1968, au
fost remarcate inconvenientele - percepute încă de Stalin-
ale unei astfel de federaţii în cazul în care aceasta se va
afirma nu numai faţă de Occident, dar şi contra Uniunii
Sovietice.
1n legătură cu evenimentele din 1956 din Ungaria,
se pretinde că "România, facilitînd trecerea armatei so -
vietice pe teritoriul său contra Ungariei revoluţionare, a
obţinut ca recompensă retragerea trupelor sovietice de pe
teritoriul său în 1958", aceasta permiţîndu-i să înceapă" o

revoluţie diplomatică unică în ţările răsăritene" şi că în

aceste condiţii "în căutare de sprijin pentru independenţa

sa, se îndreaptă către China, şi nu către Occident,cu ris -

eul de a deveni monedă de schimb între fraţii inamici".
Concluzia autorului este că federalismul est-eu-
434
ropean a trebuit să ţină permanent cont de două preocu -
pări majore: "Cum să rezolve problemele naţionale şi de
stat în cadrul structurilor federative şi cum să asigure mi-
cilor naţiuni, a căror independenţă a fost întotdeauna iluzo-
rie, o independenţă colectivă viabilă faţă de dubla presiu-
ne a Vestului şi a Estului".

435
 9. Dictatura antonesciană

- Mario Lombarde "Micul duce al României, Ion

Antonescu a legat soarta ţării sale de nazism"• " Storia
Ilustrata" - Italia.
Cu o înfăţişare hotlrîtă şi solemnă, cu chipul
sever, Ion Antonescu traversa centrul Bucureştiului în-
dreptîndu-se spre Palatul regal. Era în zorii zilei de· 4
septembrie 1940 şi generalul "care nu surîde" este aştep­
tat pentru convorbiri de regele Carol al Ii-lea al Româ-
niei, care intenţionează să-i încredinţeze guvernul ţării

aflată în pragul prăbuşirii economice şi politice.

Tradiţionalist, autoritar, duşman de clasă al co-
rupţiei şi "dezordinii" din aparatul de stat, Antonescu es:e
ultima carte pe care o poate juca casa regală pentru a
încerca, in extremis, să salveze atît tronul cit şi soarta
regatului, ameninţate de duşmani interni şi externi.
Carol nu se aştepta ca Antonescu, pentru a ac-
cepta funcţia de prim-ministru, să ceară un nou suveran
pe tronul românesc şi pe urmă să încredinţeze funcţii în
guvern "Gărzii de fier", mişcarea fascistă condusă de fa-
naticul Horia Sima.
Acuzat de nepricepere de către toate formaţiuni­

le politice, aflate din propria lui vină în imposibilitate de

a conduce, Carol al Ii-lea este nevoit să accepte dictatul
436
lui Antonescu. Caracter slab, corupt, urît de poporul ro-
mân, regele abdică în favoarea tînărului său fiu, Mihai, şi

părăseşte imediat ţara împreună cu amanta sa Magda Lu-

pescu, refugiindu-se în Spania, oaspete al regimului fran-
chist.
La Bucureşti se instaurează un nou guvern. Ge-
neralului Antonescu 1 se încredinţează funcţia de prim-mi-
nistru, Horia Sima devine vice-prim-ministru, Mihai Anto-
nescu, omonimul şi bunul prieten al generalului, primeş­

te funcţia de ministru al Justiţiei. 1n ziua de 14 septem-

brie 1940, din balconul Palatului regal Ion Antonescu pro-
clamă "statul legionar" şi primeşte titlul de "conducător",

care îi conferă în mod oficial puteri dictatoriale. Regele

Mihai rămîne pe tron cu autoritatea complet ştirbită. Gu-
vernul instaurat îi recunoaşte doar puteri formale de re-
prezentanţă. Destinul ţării este încredinţat în realitate lui
Ion Antonescu, care spune despre sine: "Sînt soldat înain-
te de toate" şi promite ca în timpul cel mai scurt să facă

ordine în haosul în care se afla România.

Micul general anunţă public programul guvernului.:
lupta împotriva corupţiei, o reformă agrară parţială, o ex-
ploatare a resurselor naturale în favoarea păturilor socia-
le largi, excluse în timpul domniei lui Car.ol al Ii-lea de
la avantaje şi drepturi care le reveneau de drept. Enunţă

şi reguli de comportare morală pentru supuşii săi: "Fiţi

devotaţi, oneşti, iubiţi-vl munca, casa, familia, patria".

437
 Nu consideră necesar să explice poporului ro-
mân motiwl pentru care, pe neaşteptate, se vorbeşte "de
apărarea rasei" şi guvernul face clin antisemitism profe-
siunea sa de credinţă, ajungîndu-se la măsuri prin care
evreii români sînt expropriaţi de bunurile personale. Sînt
măsuri menite să-i asigure pe "prietenii puternici ai Ro-
mâniei" că în ţară şi în guvern există intenţia de a adap-
ta propria politică la celelalte politici rasiale, conforni. o-
rientării tuturor guvernelor fasciste.
Sînt suficiente cîteva săptămîni pentru a se da o
justă apreciere intenţiei lui Antonescu. In noiembrie, în
urma hotărîrii conducătorului, România aderă la Tripla A-
lianţă, alături de Germania, Japonia, Italia. In · "ţările
prietene" presa guvernamentală îl elogiază pe Antonescu şi
guvernul său. Săptămînalul fascist din Roma scrie: "Im -
brăcaţi cămaşa verde a Gărzii de Fier; Ion Antonescu con-
duce astăzi statul cu mîna sigură a unui bărbat de acţiune.,

spre o nouă eră". Dar în România, generalul Antonescu se

pregăteşte pentru probleme noi şi urgente, care se adaugă

celor vechi, nerezolvate. Alături de Sima, el a ridicat bra-

ţul drept în semn de "salut roman" şi a fost întimpinat cu
ovaţii de "legionarii Gărzii de Fier", entuziasmaţi de fap-
tul că generalul a înlocuit uniforma militară cu cămaşa vei"- -
de a mişcării fasciste. Totuşi, acordul dintre Antonescu şi
Sima este destinat eşecului, deoarece "căpitanul'' Horia li-
ma, devenit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, n-a
438
uitat că este conducătorul unei mişcări obişnuite să recur-
gă la sînge şi la violenţă pentru a-şi rezolva problemele.
La sfîrşitul lui noiembrie 1940 "legionarii din
Gardă" se hotărăsc să-i elimine pe adversarii politici.
Abia ajunşi la putere ei au pus în aplicare o vastă epura-
re pentru a-i lovi pe "carlişti", adică pe cei care erau fi-
deli regelui Carol al Ii-lea şi pe "subversivi", adică pe
cei care se opuneau _· 11
Gărzii de Fier 11
• Au instituit o poli-
ţie specială a Gărzii însărcinată să-i caute şi să-i areste-
ze pe duşmanii "Statului legionar".
Pogromul se dezlănţuie în urma năvălirii a zeci
de membri ai Gărzii de Fier în închisoarea de la Jilava
şi a masacrului celor 64 de deţinuţi politici care aşteptau

să fie judecaţi. Vînătoarea de oameni continuă în cele mai

importante oraşe româneşti; este o adevărată baie de sînge.
Victima cea mai de preţ este istoricul Nicolae Iorga, asa -
sinat cu o brutalitate care nu poate lăsa nepăsător guver-
nul, chemat de indignarea poporului să pună capăt asasi-
natelor.
Antonescu anunţă cercetări, represiuni, procese.
Cei vinovaţi, a spus el, vor fi pedepsiţi atunci cînd se va
reuşi identificarea lor. Dar dincolo de aceste promisiuni
discutabile, generalul a înţeles că este vorba de un braţ

de fier între el şi Sima şi că învingătorul va rămîne stă­

pinul absolut al ţării. 11

Conducătorul" ştie că se poate bi-
zui pe armată şi nu ezită s-o pună în stare de alarmă îm-
439
potriva unor eventuale atacuri din partea "Gărzii de Fier•~
Intre 20 şi 22 ianuarie 1941, la Bucureşti şi în
provincie izbucneşte rebeliunea Gărzii de Fier. Represiu -
nea, ordonată de Antonescu, este condusă de armată.Incă

o dată străzile României sînt mînjite cu sînge şi după

zeci de morţi cei din Garda de Fier sînt înfrînţi.După e-

şecul rebeliunii, Sima fuge în străinătate şi este căutat

în zadar.
Asigurîndu-şi definitiv puterea, Antonescu for -
mează un nou guvern, compus în cea mai mare parte din
militari. El continuă politica sa de apropiere de Axă. Un
plebiscit organizat la 2 martie 1941 confirmă oficial ac-
ţiunea "conducătorului", care înscrie România pe orbita
fascistă şi nazistă.

Prieten bun al lui Mussolini, care l-a primit la

Roma la 15 noiembrie 1940 şi căruia i-a spus triumfător

că "De la Tibru la Dunărea românească fraţii latini s-au

îmbrăţişat din nou", Antonescu nu rămîne insensibil la a-
tracţia exercitată de nazismul german şi de Hitler.
El a permis soldaţilor germani să pătrundă în
România, în civil, şi cu uniformele şi armele în valize.
1n 12 octombrie 1940 a oficializat sosirea altor trupe hi-
tleriste. După semnarea aderării la Tripla Alianţl1, la 22
noiembrie 1940, la începutul lui decembrie al aceluiaşi an
a semnat cu Hitler un acord de colaborare economică pe o
perioadă de 10 anL
440
 Pe germani îi interesa petrolul românesc. Lui
Antonescu nu-i scapă faptul că, dacă ar refuza propuneri-
le lui Hitler, România ar fi curînd "invadată" şi "supusă"

de armata celui de-al treilea Reich. Mai bine să plăteas­

că preţul, oricît de mare, stabilit de "acorduri", dectt să

fie strivit de maşina de rlzboi neobosită, dezU!nţuită de

nazişti în scopul cuceririi teritoriilor din Europa rlsări -
teană.
Informat de un ofiţer de la Palat, care a aflat
vestea la radio, Mihai al României are posibilitatea la 22
iunie 1941 să-l asculte pe Antonescu care anunţa la mi-·
crofon că, împreună cu Germania, România a da~larat
război u. R. S. s. şi că astfel "Războiul sfînt a început".
Suveran-marionetă, Mihai se resemnează. Nu poate decît
să accepte orice hotărîre a lui Antonescu pentru că, aşa

cum i-a spus generalul, "Regele nu trebuie să se ameste-

ce în problemele guvernului".
Sub conducerea lui Ion Antonescu armata română

şi cea germană trec Prutul şi ocupă în iulie Basarabia şi

Bucovina, pe care cu un an şi ceva înainte, cu consimţă­

mîntul tacit al Germaniei - cu care semnase un pact de n~
agresiune - le ocupase u. R. S. S.
Marşul victorios al aliaţilor germani şl români
continuă toată vara şi toamna lui 1941. Regiunea · · dintre
Bug şi Odesa, smulsă sovieticilor, s-a transformat într~n
lagăr enorm pentru evreii deportaţi de pe teritoriul român.
441
Campania de rlzboi continuă şi în teritoriile meridionale '
ale frontului rusesc, cu asediul Sevastopolului şi mai tîr-
ziu al Stalingradului.
Euforic de pe urma succeselor militare, Ion An -
tonescu crede că şi-a asigurat puterea şi face cunoscut
prietenilor că într-un an 1 a trecut de la periferia politicii
la rolul de "despot luminat" al României.
S-a născut la 15 iunie 1882 la Piteşti, în Vaia -
hia. A ·intrat foarte tînăr în şcoala de ofiţeri, urmînd e -
xemplul tatălui, ofiţer de carier~ A absolvit-o în 1904 cu
gradul de subofiţer de cavalerie şi după trei ani a awt
posibilitatea să-şi pună în evidenţă calităţile sale de coman-

dant.
Ca ofiţer de cavalerie este trimis si înăbuşe o
răscoală a ţăranilor moldoveni, care s-au ridicat împotri-
va exploatării exercitate de boieri. Sînt cîteva sute de răs­

culaţi iar soldaţii lui Antonescu - mai puţin de zece. Tî-

nărul ofiţer se prezintă însă dezarmat în faţa răsculaţilor,

le vorbeşte îndelung, îi convinge înainte de a recurge la

arme. Prinţul moştenitor, Ferdinand, îl trece pentru a-
ceasta pe ordinea de zi a garnizoanei din Galaţ1,

Apoi, o rapi~ ascensiune la cel mai înalt nivel

în ierarhia militar~ Căpitan în 1913, este şeful biroului
"Operaţiuni 11 al campaniei în Bulgaria şi obţine cea mai
înaltă distincţie a armatei române. 1n primul război mon-
dial este numit la Statul Major al mareşalului Prezan, co-
442
mandantul suprem al armatei române. ~ toamna lui 1919,
avînd gradul de locotenent.a..colonel, organizează ocupar~a
Budapestei, du~ eşecul revoluţiei comuniste a lui Bela
Kun. Din 1920 pînă în 1922, el conduce Scoala de război

şi participă ca delegat român la tratativele de alianţă de-

fensivă cu Polonia şi la Conferinţa de pace.
Din septembrie 1922 pînă în noiembrie 1926 este
trimis în străinătate ca ataşat militar în Franţa,Anglia şi

din nou -în Franţa, Reîntors în ţară în 1933, avmd gradul

de general, primeşte comanda Diviziei a 3-a de Cavalerie,
iar în septembrie, acelaşi an, devine şeful Statului Major
al armatei române.
Nu ascunde faptul că are ambiţii politice şi in -
tră în polemică cu ministrul "apărării", pe care-l denun-
ţă ca incapabil şi corupt. Ministrul de război,Anghelescu,

îl sileşte să demisioneze din armată. După ani de zile An-

tonescu va scrie despre aceasta: "Corupţia era atît de ma-
re încît n-aş fi p.itut rămîne în postul meu fără să mă ex-
pun pericolului de a trebui să-mi asum răspunderea pen-
tru greşelile altuia. Cei care au adus armata în · situaţia

în care se afla nu erau în stare s-o scoată din ea şi•-i dis-

trugeau şi pe cel care ar fi vrut să înceapă · ·operaţiunile

de salvare". Nu trec decît cîteva luni şi o schimbare de

guvern îl permite lui Antonescu să guste victoria primind
sarcini foarte importante.
La 29 decembrie 1937 poetul Octavian Goga,glorla
443
naţională, este însărcinat de Carol al II-lea să formeze
noul guvern. Lui Antonescu i se încredinţează Ministerul
Apărării timp de şapte săptămîni cit rezistă guvernul. Lui
Goga îi urmează patriarhul Bisericii ortodoxe,Miron Cris-
tea, iar lui Antonescu îi revine, pe lingă Ministerul Apă­

rării, cel al Marinei. El continuă bătălia împotriva celor

puternici din jurul lui Carol al II-lea. şi, nereuşind,îşi dă

demisia obţinînd în schimb comanda militară a Bas~rabiei.

In timpul domniei lui Carol al II-lea, urcat pe
tron în 1930, România n-are pace internă, iar graniţele îi
sînt ameninţate. Bogăţiile naturale - petrolul, arama, ar-
gintul, fierul, cărbunele - sînt exploatate de puţinele fa-
milii înrudite cu Casa regală:.. Latifundiarii şi nobilii asu-
preau ţărănimea aflată în stare de vasalitate. Carol este
incapabil să conducă avînd un caracter slab. Instaurează o
monarhie autocratică sprijinită pe fidelii "Consiliului de
coroană!! şi pe reprezent:lllţii Bisericii ortodoxe. Se teme
de tot şi de toţi: îl exilează pe fratele său Nicolae, care ar
putea avea pretenţii la tron, numeşte o serie de preşedinţi

ai Consiliului de Miniştri într-o succesiune tot mai rapidă.

Un agitator politic, Corneliu Codreanu, a fondat

în 1927 nLegiunea Arhanghelului Mihail" care se bazează

pe principiile supunerii dogmatice şi îşi face o profesiune

de credinţl din antisemitism,neascuzîndu-şi simpatia faţă

Uniţi frăţia
11 11
de regimurile autoritare. în de cruce", le-
gionarii", adunaţi în numlr mare în jurul lui Codreanu ,
444
grupaţi în "cuiburi", îmbracă c~aşa verde ca uniformă

şi îşi organizează în "Casa Verde" din Bucureşti sediul

lor naţional.

Cunoscuţi şi sub denumirea de "Gărzile de Fier"

oamenii lui Codreanu formează "echipele morţii", gata să

se sacrifice pentru idealurile "Legiunii". Atacă politi -

cleni care-l reprezintă pe Carol al 11-lea şi pe cei care
se opun teoriilor lor totalitare. Dizolvată - prin ordinul
regelui ... "Garda de Fier" se formează din nou sub nume-
le "Totul pentru ţară" şi continuă agitaţia făcînd propa -
gandă în ziarul propriu "Calendarul". La alegerile din de-
cembrie 1937, partidul legionar obţine un mare succes şi

Carol, temîndu-se de ameninţarea acestuia, hotărăşte să

dizolve partidul arestîndu-1 şi pe Codreanu. Fondatorul

"Gărzii de Fier", învinuit de înaltă trădare de tribunalul
carlist ce l-a judecat, este condamnat, la 27 mai 1938, la
zece ani muncă silnică. Membrii "Gărzii de Fier" nu ac-
ceptă hotărîrile Curţii şi continuă lupta lor în mod ilegal,
cu metodele cunoscute: asasinatele politice, atentatele, de-
vastările. Sînt lipsiţi de conducător istoric, nu de un con-
ducător, pentru că tînărul HoriaSima l-0. înlocuit rapidpe Co-
dreanu. Guvernul carlist,condus de Călinescu, trece la măsuri

drastice pentru a elimina pericolul reprezentat de ''legionari".

La 30 noiembrie 1938, ridicaţi în toiul nopţii din
penitenciar, Codreanu şi alţi, 13 şefi "legionari" au fost spîn-
zuraţi în pădurea Jilava, unde corpurile lor au fost în-
445
îngropate. Dar secretul dispariţiei lui Codreanu nu se păs-

trează mult timp şi "legionarii" aflaţi în ilegalitate îşi

multiplică atacurile şi atentatele. Primul ministru Călines­

cu este ucis la 21 septembrie 1939.

Represiunea ordonată de Carol al Ii-lea este bru-
tală. Suveranul, care a căutat zadarnic să-i opună "Gărzii

de Fier" "Straja Tării", o organizaţie a tineretului român,

ordonă acum decimarea "legionarilor". "Garda de Fier· ,
aflată în afara legii, trebuie să dispară din România şi

singlrli partid politic care rămîne este "Frontul Renaşte -

rii Naţionale", carlist.
Antonescu, aflat în Basarabia în calitate de , co~·
mandant militar se opune hotărtrilor regale. De mult nu-şi

mai ascundea simpatia faţă de "Garda de Fier" şi ostili -

tatea faţă de "Consiliul Coroanei". Refuză să execute ordi-
nele lui Carol al Ii-lea şi acesta îl schimbă din funcţie,

iar pentru o mai mare siguranţă îi instituie domiciliul for-

ţat la Mănăstirea Bistriţa, unde Antonescu rămîne cîteva
luni izolat de restul lumii.
Intre timp, coloane nesfirşite de refugiaţi tm-
pînzesc drumurile României. Pe jos, cu clruţele, cu auto-
mobile uzate sau cu biciclete ei fug din Basarabia şi din Bu-
covina ocupate de Armata Roşie sovietică, după cîteva ore
de luptl, precum şi din regiunea Crişana şi din Transiln-
nia, cedate cu forţa Ungariei. Alţii părlsesc Dobrogea me-
ridională, care a devenit teritoriu bulgar, Refugiaţii, lip-
446
siţi de hrană şi asistenţă medicală, continuă orbeşte dru-
mul spre Bucureşti. 1n capitală, bande înarmate se lup-
tă ucigînd pentru că cei din "Garda de Fier" încearcă în-
că o da.tă o revoltă împotriva regimului carlist.
Opinia publică l-a considerat pe Carol al Il-lea
răspmzător de mutilările teritoriale ale României şi ne-
mulţumirea populară se extinde şi asupra guvernului lui
Gigurtu, care a acceptat cîţiva reprezentanţi ai "Gărzii

de Fier'l în cabinetul său.

Tocmai în acest climat de tulburări şi de deza-

gregare a Statului, Ion Antonescu ajunge la putere, deoa -
rece Carol al Il-lea n-a putut să nu accepte sfaturile "0:m-
siliului Coroanei", care la rîndul său sondase starea de
spirit a păturilor largi ale populaţiei.
Meritul Conducătorului, în 1941, constă în fap-
tul că a liniştit ţara în interior şi a recucerit o parte a
teritoriilor cedate anterior în urma presiunilor exercitate
de Germania asupra guvernelor slabe numite de Carol al
Il-lea, deja exilat. ••
Profund naţionalist, Antonescu ştie să scoată în
evidenţă prestigiul oferit ţării de ofensiva războiului ală­

turi de nemţi.

Conducătorului îi revine sarcina de a conduce

armatele aliate pe frontul meridional. După ce au învins
"Garda de Fier" pe frontul intern, soldaţii români şi "ge-
neralul care nu surîde" erau în stare să învingă şi Armata
447
Roşie sovietic~
1n România, dupl ce II
Garda de Fier" a fost ni„
micitl şi cei care se opuneau lui Antonescu izolaţi, "Con-
ducltorul II conştient de poziţj.a puternici la care a ajuns,
nu se mai aratl dispus sl tolereze criticile celor care-i
reproşeazl el este doar un fidel executor al ordinelor Fuh-
rerului.
Apropiat de politica totalitari nazistl, din con -
vingere, dispus - din cal~ule oportuniste - sl execute or-
dinele FUhrerului, Ion Antonescu a redus România la si-
tuaţia de stat vasal al Germaniei. Acceptînd mai întîi o-
cupaţia militară, chiar daci sub o formă ascunsă, a su-
bordonat apoi "puternicilor prieteni germani" orice actiu-
ne a guvernului. Intîlnirile sale cu Hitler, pe care-l nu -
meşte public "un om de onoare", sînt tot mai frecvente
iar poziţia sa de subordonat tot mai evidentă. Prelungirea
războiului, contraofensiva sovietică şi prin urmare opri'rea
înaintării româno-germane, pun din nou în discuţie, odatl
cu soarta războiului şi pe cea a lui Antonescu şi redeschid.
polemicile cu privire la profilul său politic şi moral.
La Bucureşti, unde pe zi ce trece euforia era în-
locuită cu un tot mai adînc pesimism, se spunea că Anto-
nescu niciodată n-a dat dovadă că ar avea o viziune clară

asupra adevăratului rol al României în cadrul situaţiei bal-

canice confuze. I se reproşează că a fost capabil numai să
se înjuge la carul celor mai puternici, în acest sens re-
448
cunoscîndu-i-se meritul de a fi avut o capacitate de apropie-
re politic~ 1n pofida discursurilor moraliste şi atitudinii
severe a unui om dintr-o bucatl:l., el a fost permanent în
stare sl:l. accepte situaţii ambigui. A rl:l.mas neclintit în ur-
ma schimbl:l.rilor ce s-au produs de-a lungul a cîţiva ani
şi au adus la cîrma ţl:l.rii peste zece guverne. A renunţat

şi apoi a îmbrl:l.cat din nou uniforma, şi-a dat şi şi-a re-

tras demisia, reuşind întotdeauna sl:l. scape de pericol.De-
şi l~a criticat deschis pe Carol al II-lea, el n-a refuzat
niciodatl:l. funcţii în guvern, atunci cînd i-au fost oferite,
ştiind să renunţe în cazul în care la orizont se profila
vreo .. ameninţare.

Au circulat zvonuri rl:l.uvoitoare despre situaţia

sa familiar~ Antonescu era cl:l.sătorit de mult timp cu Ma-

ria, o femeie nobilă, cu sentimente elevate, care pentru
a se cl:l.sl:l.tori cu generalul a divorţat de un ataşat militar
francez.. Dar în casa generalului I un loc foarte important îl
ocupa Ana Goga, fostă cîntăreaţă lirică, un tip de femeie
cu caracter puternic pe care românii o numesc "văduva na-
ţională",fiind soţia lui Octavian Goga, literat şi fost prim-
ministru al României.
Acestui trio i se alătură Mihai Antonescu care ,în
pofida identităţii de nume, nu este rudă cu conducătorul, ci
este prietenul şi colaboratorul cel mai de încredere. Vice-
prim-ministru şi însărcinat cu afacerile externe, Mihai An-
tonescu locuieşte, practic, în casa Conducl:l.torului. Aliat
449
(mai mult chiar) al doamnei Maria, nu nutreşte simpatie
pentru Hitler şi nazism a cărui admiratoare este în
schimb Ana Goga. Certurile în casa Antonescu sînt vio -
lente şi generalul este gata să renunţe, în familie, la ati-
tudinea diplomată şi distantă care l-a caracterizat întot -
deauna în public~ Adeseori, proasta lui dispoziţie impie -
tează şi asupra deciziilo:r:- guvernamentale.
Siguri că steaua lui Ion Antonescu este pe irunc-
tul de a apune, şefii partidelor naţional-ţărănesc şi libe-
ral dau semne de viaţă, stabilind contacte secrete cu re-
gele Mihai, căruia ii cer 1 fie îndepărtarea Conducătorului,

fie retragerea României din răzb:::>iul în care înfrînge -

rea ei apare tot mai sigură. Mihai n-are nici capacita -
tea şi nici forţa de a înfrunta situaţia şi, deocamdată,deşi

continuă contactele diplomatice, ba chiar stabilind în se_ -

cret contacte cu alţi aliaţi, nu intervine.
Pe front, armata română se dezagrega. In faţa

atacurilor sovietice, alianţa militară româno-germană se

destraml In retragere, din iarna lui ~43 pînă în prime -
le luni ale lui ~ 44, jumătate de milion de soldaţi români
îşi pierd viaţa şi sute de mii se predau ruşilor. Aceasta
este o lovitură de graţie şi pentru Antonescu.
La 23 August, la Moscova ,România semnează

un armistiţiu secret. 1n aceeaşi zi, convocat la palatul

regal, "Conducătorul" vede că i se iau toate însărcinările,

apoi este arestat de garda regală. Au trecut trei ani de

450
cînd a devenit dictator al României. Acum n-are alături

nici pe nemţi şi nici armata română, cărora le încredin-

ţa.se norocul său.

Se formează un cabinet de orientare democrati-

că naţională, condus de generalul Constantin SMătescu.

Fostul Conducător se află în închisoare, acuzat de înal-

tă trădare. La proces, în perioada de după război ,
este acuzat şi pentru crime de război, iar la 17 mai
I
1946 este condamnat la moarte împreună cu prietenul său

Mihai Antonescu.
Va fi împuşcat la 1 iunie 1946, în închisoarea
de la Jilava. La execuţie n-au fost admişi reprezentanţi ai
presei internaţionale. Un fotograf sovietic, care a putut in-
tra în curtea închisorii, va relata mai tîrziu căAntonescu

a înfruntat plutonul de execuţie impasibil, ca întotdeauna.

,,
Cel căruia îi plăcea să se numeascăţ>rimd mun-
citor al patriei" părăseşte scena politică fără să provoace
păreri de rău. Acordîndu-i Ordinul Mihai Viteazul, cea mai
înaltă distincţie română, suveranul îi spusese: "Regele,mai
bine ca oricare altul în această tară, ştie cît vă datorează·

România Mare". Era o frază dictată de împrejurări şi de

dragul retoricii. 1n realitate, România avea credite mari
dar nici o datorie faţă de Ion Antonescu.
Soldat al timpului său, cu o capacitate politică.

mediocră, a ştiut să joace rolul omului puternic pe care

451
elementele reacţionare ale ţării i-l atribuiser~ Autoritar,
tradiţionalist, surd la orice sugestie democratică, el a
mizat totul pe sentimentul naţionalist de- care erau pătrunşi

militarii, clasa burgheză, cu scopul de a-şi asigura as -

censiunea la culmea puterii.
N-a reuşit să.-şi ţină nici una din promisiunile
cuprinse fn programul anunţat cu hotărîre, în aclamaţiile

cămăşilor verzi, gardiste în septembrie 1940. In schimb,

el a legat România de destinul Germaniei naziste cu no -
duri atît de strînse încît prăbuşirea puterii militare ger-
mane a devenit determinantă pentru a conduce la ruină

ţara, care-i fusese încredinţată cu atîta imprudenţ~

452
 10. Actul de la 23 August 1944
- 1n "Ludovikttal a Soproni K6hidig''. De la Lu-
dovika la podul de piatd. de la Sopron, Kăda.r Gyula apre-
ciază ca Actul de la 23 August ca fiind o consecinţă a Dic-

tatului de la Viena: "La 23 August 1944, cînd trupele so-

vietice au trecut graniţa română la Iaşi, românii, cum era
de presupus, au procedat logic şi au trecut de partea so-
vieticilor. De multe ori s-a pus întrebarea dacă românii
au putut face asta, dece n-am putut şi noi, wigurii, să fa-
cem acest lucru. Independent de faptul că în România sis-
temul politicii interne şi internaţionale era la fel de şovin,

fascist, antisovietic, capitalist şi asupritor ca şi în Unga-

ria, populaţia şi armata română n-au fost progermane ca
la noi. România a luptat împotriva germanilor în primul
rlzboi mondial şi după înfrîngere a simţit pe propria pie-
le ocupaţiagerman~ •• "
Dictatul de la Viena a dat Ungariei Ardealul de
Nord, ,.fapt pe care naţionaliştii români nu l-au uitat şi

l-au pus pe seama nemţilor•••

Orientarea politicienilor români antirăzboinici şi

mai clar văzători la momentul oportun a awt o bază popu-

lad. mai largl, dealtfel şi în armată, avea o bază temei-
nică, nu ca la noi. Si în sfîrşit •~egele român a fost mai
deştept decit Horthy şi nici Antonescu n-a fost Sztojay".
453
 11. Rezolvarea problemei naţionale în R.S.România
în anii construcţiei socialiste
- Demnitatea specificului, convorbire cu Slito
Andras" (un interviu luat de Kiss Karoly scriitorului ma-
ghiar din România - "Magyar :Nemzet" - Ungaria)
M-am întîlnit pentru prima datll. cu scrierile sa-
le la începutul anilor 50. De atunci, ori de cite ori · a-
#

veam oca.zi.a, mă strll.duiam să-i citesc toate scrierile care

ajungeau pînă la noi.
Deci pe Slit~ Andras îl cunosc de mult timp, dar
personal am avut ocazia sl-1 întîlnesc abia acum. Nu în-
cerc să mă consolez, dar colegul şi fratele meu, _ care
este un mai bun cunoscător al problemelor ardelene, deci
şi al literaturii de acolo, s-a întîlnit şi el acum pentru
prima dată cu Slito Andras. Cu toate că el a fost primul
specialist care l-a prezentat pe Slito Andras tocmai în pa-
ginile ziarului "Magyar Nemzet".
Scrierile sale destăinuie totul nu numai despre
scriitor, ci şi despre om. Conţinutul plin de amărăciune

al volumelor "Mama îmi promite somn uşor" şi " Lăsaţi

cuvintele să vină la mine" a depăşit de mult ţinutul unde

au fost d.mislite. Lucrările sale dramatice sînt jucate
nu numai pe scenele maghiare, umanismul ce iradiază din
ele poate fi un exemplu şi pentru alte popoare.

454
 Sîntem tovarăşi de generaţie, dar şi probleme -
le noastre sînt comune, indiferent dacă este vorba de Pus-
ztakamaras (Cămăraşu - n. n.) sau de Mezohegyes, cu toa-
te că aceste locuri sînt atît de îndepărtate unul de altul,
încît poate ele nu se cunosc nici măcar din auzite.Si con-
ştiinţa istorică moştenită este comună, indiferent dacă e
vorba de amintirile din Gyulafehervar (Alba Iulia - n. n.)
sau din Visegrad - şi, oricît de dureros este, ne îndeam~
nă la meditaţii comune deopotrivă Mohacs-ul şi Aradul.
In trecutul apropiat a fost pe la noi de două ori.
A fost în trecere: se grăbea la Viena, ca să i se înmîne-
ze Premiul Herder, şi de acolo se întorcea grăbit la Maros-
vasarhely (Tîrgu-Mureş - n. n.) •
Cele de mai jos reprezintă un scurt rezumat al
discuţiilor purtate cu aceste ocazii.
Kiss Karoly: In volumul 11
Ramura de smochin
din Aiud", una din meditaţiile de călătorie, "Perşii", ne
conduce spre meleaguri îndepărtate, în vremuri de demult.
Dar cred că am putea învăţa de aici ceva nu numai noi, un-
gurii, ci şi celelalte popoare din Europa central~ Care sînt
deci învăţămintele din II
Perşii"?

Suto Andras: Faptul că popoarele au şi un spirit

genetic, care este plstrat cel mai bine prin limb~ Dar să

nu vorbim de eseul meu intitulat "Perşii", fără ca să lă­

murim cititorul de ce am adus vorba despre el. Căci alt-

fel - vrînd-nevrînd - el se poate gîndi la aiatolah.
455
 Eseul "Perşii" reprezintă o pildă din vremea lui
Alexandru cel Mare despre imperialismul cultural şi de
limbă şi al tendinţelor spre asimilare. Dupl cum ştim,

prin faimoasa nuntă de la Suza, Alexandru cel Mare a obli-

gat zece mii de fete persane să se mărite cu soldaţii săi

grecl şi macedoneni. Este un exemplu înspăimîntător, dar

în acelaşi timp consolator. Acţiunea sa de asimilare a fost
un eşec. Si nu numai fiindcă a murit cu zile, în culmea
puterii, ci şi fiindcă spiritul genetic s-a dovedit a fi mai
piternic decît dorinţa nebună de cucerire.
Da.el şi azi se poate învăţa· ceva din această pil-
dă? Desigur. Oricine şi oriunde.
Kiss Karoly: 1n epoca noastră i.mperialismul,dor-
nic de asimilare, foloseşte alte mijloace şi, fără nunţi ca
la Suza, asimilează grupuri etnice mai mici. Avem sufl -
ciente exemple în acest sens pe hărţile etnografice ale Eu-
ropei. Zilele acestea am citit că limba locuitorilor băşti­

naşi ai Insulei Man - singuratică, în apropierea malurilor

engleze -, limba manx mai este vorbită doar de un singur.
om. Cu toate că poate englezii nu au dorit să asimileze
limba manx. Si pe ceilalţi - velşil, scoţienii, bretonii, bas-
cii şi catalanii - , ca să amintesc doar cei mai cunoscuţi,

ce soartă ii aşteaptă? Cu toate că noţiunea de identitate

dintre popor şi naţiune se manifestă diferit în locuri dife-
rite, se pare că nu pot scăpa de forţa de absorbţie a so-
cietăţilor engleză, franceză, spaniolă, Există vreun antidot
456
împotriva acestui fenomen?
Slim Andras: Procesul permanent al asimillrli ,
considerat natural, va rlmîne probabil un fenomen de înţe­

les şi motivat al viitorului. Dar asimilarea artificiall,''for-

ţatl", se va glsi totdeauna în faţa conştiinţei legice a na-
ţlonalltlţilor,a conştiinţei tot mai puternice a demnitlţii
specificului. Omenirea trlieşte în multitudinea de la Baba,
ceea ce este plstrat azi - în întreaga lume - nu doar din
dorinţi ascunse, ci şi din voinţa puternicl a clarificlrii
drepturilor omului. Despre aceastl probleml se poate vor-
bi foarte mult, dar vorbesc deja faptele cunoscute.
Kiss Karoly: Ardealul are un rol îndeobşte cunos-
cut în istoria ungari. 1n perioada interbelicl generaţia de
acolo a susţinut concepţia transilvanismului. Cine a fost pă­
rintele acestei concepţii şi da.el ideile sale mai au vreo
influenţi?

Siito Andras: Sînt unii care cautl rldlcina aces-

tei concepţii încă în epoca lui Bethlen Gabor. Si aceea era
o epocăde constrîngere Istorici. Dupl primul rlzboi mon-
dial aceas tl. Idee se leagl cel mai mult de numele lui Kos
Karoly. 1n domeniul literahlrii - ca tendinţl cu _caracter
îngust - ea a fost pusl, pe drept cuvtnt, sub semnul între-
blrtt de Bablts, de exemplu. Este imposibil să rbpund pe
scurt la această întrebare. După plrerea mea,aceutl :fdee
este azi depăşit!. Acele probleme sociale, etnice, spiri-
tuale care se înghesuiau în cadrul acestei concepţii sau în
45'1
jurul ei trebuie abordate dintr-un alt unghi de vedere,dic-
tat de realităţile prezentului.
~iss Karoly: Cititorii din Budapesta, Debreţin,

Bratislava, sau chiar şi de la Paris ll consideră scriitor

maghiar pe S\it6 Andras. Unde se încadrea.zl pe sine lite-
ratura maghiară din Ardeal?
S-lito Andras: Noi îi zicem literatura maghiară

din România. Căci, de exemplu, ea are detaşamente pi -

ternice şi la Bucureşti sau la Timişoara. Si ele nu exis-
tă de azi. Unde se încadrează ea pe sine? Nu numai un
popor, ci şi o literatură are spirit genetic. Prin limba.,
tradiţiile sale, literatura maghiară dJn România este -, o
parte a literaturii ungare universale. 1n acelaşi timp este
şi un factor activ al culturii prezente a Repibllci Socialis-
te România.
Kiss Karoly: Cum trec acolo zilele scriitorului?
S\it6 Andras: Aşa cum reiese asta din scrierile
mele.
Kiss Ka.roly: Noi, cei din generaţia mijlocie, ur-
mărim cu atenţie grupu din Ardeal al generaţiei noastre,
căci chţile lor - datoritl edithilor în comun - p,t fi gl-
site mai mult sau mai piţin şi în Ungaria. Dar ce se Jn-
tîmplă cu tinerii? Eu, de exemplu, cunosc foarte piţin

lirica bună a lui Farkas Arpad. Doul wlom.e ale sale am

reuşit al le citesc la Bucureşti; uneori glsesc poeziile
sale prin reviste.
458
 Suto Andras: Intr-un anume fel ar trebui sl de-
~şim cadrul actual al editărilor tn comun. Ar trebui sl
"lărgim" cărţile noastre - ca să folosesc- o expresie a lui
Misztotfalusi - proporţional cu interesul comun. Si la noi
•
există talente surprinzătoare, înnoitoare. Farkas Arpad

este unul din cei mai buni, meritl sl fie mai bine cunos-
.
cut.
Kiss Karoly: Cum trăiesc ei, tinerii, acolo?
S"lito Andras: Stnt puţini aşa-zişii "liber profe-
sionişti". Marea lor majoritate lucrează la reviste, edi-
turi instituţii culturale. Si eu lucrez tn redacţie din 1945.
Kiss Karoly: Ajung cărţile scfiitorilor maghiari
din România peste tot, să zicem, de exemplu, la cean -
găii-unguri din Moldova? De exemplu, lucrările
lui SUto
Andras le-am căutat fărl succes la Varad (Oradea - n. n.),
Szekelyhid (Secuieni - n. n.) sau la Bucureşti.

suto Andras: Aceasta nu este doar o probleml:l. de

tiraj, ci de difuzare. Adică ce cantitate comandă fiecare
judeţ dintr-o carte. Cit este de cunoscut scriitorul de cl-
tre persoana care face comanda, care stnt cerinţele loca-
le etc. Editura bucureşteană "Kriterion" edlteazl cărţile

tntr-un tiraj destul de mare. Volumul de versuri al lui

Kanyadi Sandor a fost editat în 15 OOO exemplare. S-au e-
puizat în cîteva ore. Acelaşi lucru pot să afirm despre
toate lucrările noastre care prin conţinutul lor sînt legate
de existenţa noastrl din trecut şi de azi. Avem desigur şi
459
"privighetorile" noastre. Aşa a numit Rousseau cărţile ce
nu se vtnd. Cîntă în singurătate, nu se ştie pentru cine.
Kiss Karoly: Frumoasa idee a construirii de punţi
este apreciată cel mai mult de popor. Punţile sînt impor-
tante.· Ungurimea a învăţat asta din istorie. Dar pentru
construirea de punţi este insuficientă doar munca noastrl.
Se întrevede vreo îmbunătăţire a situaţiei?

Suto Andras: Construcţia de punţi? E un succes

chiar şi faptul că noţiunea a intrat în uz, a căpătat drept
la existenţl. Ar trebui şi interpretat, concret, potrivit ce-
rinţelor sale, apoi impus mai bine în· toate ramurile cultu-
rii.
Kiss Karoly: Ce reprezintă Premiul Herder pentru
dv. personal şi pentru literatura maghiară ardeleană, res-_
pectiv universală?
S\ito Andras: Desigur, un omagiu care ne ono -
rează şi care ne însufleţeşte la noi "realizări". Dar eu şi
de data aceasta aş sublinia mai ales •- ca o datorie ce re-
vine scriitorului - ajutorul pe care îl aşteaptă cititorul din
oricare parte a lumii, în spiritul b1.i lţ_erder, din partea
omului de litere: în rîndul omenirii, umanismul să ocupe
un loc mai martr. Herder a afirmat: "Ceea ce e divin în
rasa noastră umanl este umanismul".
Kiss Karoly: Care stnt lucrlrile în curs de pre-
glttire?
suto Andras: Lucrez la o noul piesl de teatru •
460
La drama demnit:lpi specificului. Scriu şi un roman, dar
pe cititori îi intereseazl operele care sînt gata. NumlruI
proiectelor este Infinit, viaţa omuhrl e flnitl., deci sl. no
furbi timpul nJmlbiui cu asta.

461