DOM NITORI

Şl VOIEVOZI
EMIL DIACONESCU D U M ITR U MATEI

ALEXANDRU CEL BUN

1400—1432

EDITURA MILITARĂ,
B U C i; R E Ş T I, - 1979
 C U V lN T ÎN A IN T E

In galeria m arilor voievozi ce s-au aflat in

scaunul dom nesc al M oldovei, personalitatea lui
A lexandru cel B u n o c u p ă 'u n loc, pjrin.de dis­
tincţie. Coborîtor din gloij,ogs(i fqjnilie a' M uşa-
tinilor, care de-a lungul a dxÂiă. vg a cvffţ a fost
puternic ancorată la cîrm a destinelor tînărului
stat românesc din estul carpatin, A lexa n d ru cel
B un a rămas în conştiinţa veacurilor cţf unul
dintre cei m ai străluciţi conducători de ţară.
A v în d o dom nie îndelungată şi relativ paşnică,
A lexa n d ru cel B u n a dat o tem einică organizare
internă ţării sale şi printr-o abilă politică e x ­
ternă a reuşit să asigure M oldovei prestigiul
cuvenit, precum şi preţuirea altor state euro­
pene, în special a celor vecine.
Deşi Ţara M oldovei „s-a aflat în calea răută­
ţilor“ 1 — aşa cum consem na m arele cărturar
Grigore Ureche în al său Letopiseţ — peste pă-
m înturile ei, ce se întindeau de pe coastele Car-
paţilor, spre răsărit, pînă la mare, perindîn-
du-se, în tim p u l prim u lu i m ilen iu al erei noas­
tre, m ai m u lte sem inţii nestatornice, dovezi
istorice de necontestat, între care un loc im por­

1 Grigore Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, ediţie

P. P. Panaitescu, Editura de stat pentru literatură şi
artă, Bucureşti, 1955, p. 61.

5
tant îl ocupă cele arheologice, arată că străm oşii
noştri au fost singurii, unicii şi perm anenţii
stăpîni ai acestui leagăn de viaţă şi de ţară
românească.
Prezenţa rom ânilor pe teritoriul M oldovei în
prim ele secole ale celui de-al doilea m ileniu
este dovedită în m od neîndoielnic atît prin m ai
m u lte acte şi docum ente, cît şi printr-o gamă
largă de obiecte descoperite în urm a săpăturilor
arheologice. Se ştie bunăoară că la 1164 A n -
dronic, văr al îm păratului bizantin M anuil
Com nenul, fu g in d spre nord a fost prins „la
hotarul Galiţiei de nişte vlahi“. Izvoare scrise
atestă, de asemenea, fa ptul că în anul 1166 va­
lahii erau aliaţi cu bizantinii îm potriva u n g u ­
rilor. în m od concret docum entele arată că „o
ceată num eroasă de valahi, vechi coloni din
Italia“ au ajutat bizantinii îm potriva coroanei
maghiare.
în secolul al X lII-lea , tendinţa regilor m a ­
ghiari de a acapara teritoriile de la răsărit de
Carpaţi, îm p letită cu expansiunea catolico-pa-
pală, a întîm p in a t o dîrză rezistenţă din partea
populaţiei rom âneşti din M oldova, care sub
conducerea unor căpetenii locale şi-a apărat
libertatea politică şi religioasă. De la D im itrie
C antem ir aflăm că, în acele vrem uri, în Vran-
cea se constituise u n anum it tip de organizare
politico-adm inistrativă, u n fel de „republică“
în care populaţia din acea zonă, în totalitatea
ei, îşi păstra, p rin tradiţie, o stare de autono­
mie, bucurîndu-se de anum ite privilegii, cum
era de exem p lu cel al exploatării sării. Se ştie,
de asemenea, că în partea de nord a M oldovei,

6
în regiunea localităţii C îm pulung M oldovenesc,
ca şi înspre codrii Tigheciului şi în zona Lăpuş-
nei existau anum ite form e de organizare politică
adm inistrativă. L u p tîn d p en tru a-şi apăra auto­
nomia, populaţia din M oldova a cunoscut u n
proces continuu şi ascendent de organizare po-
litico-adm inistrativă. In acte papale, ca şi în
cele ale cancelariei regatului maghiar se fac
m en ţiu n i cu privire la ţara Brodnicilor, oameni
de la vaduri, localizată în sudul M oldovei, fie
la aşezările Bolohovenilor, „Villa Valachorum
Dicta“ (satul românilor) aflate în vecinătatea
cnezatului de Halici. în cronici ruseşti se m e n ­
ţionează încă din secolul X II existenţa în re­
giunea B irladului şi peste P rut a unei populaţii
rom âneşti a „Berladnicilor“. D ealtfel, statul de
la K iev, ca şi cnezatul de Halici de m ai tîrziu
au făcut repetate încercări urm ărind a-şi e x ­
tinde dom inaţia spre Carpaţi, dar aici au în tîm -
pinat rezistenţa dîrză a populaţiei rom âneşti din
Moldova.
Deşi în cele din urm ă ostile regilor maghiari
reuşiseră să treacă la est de Carpaţi, stăpînirea
acestora a fost cu totul vrem elnică datorită in ­
vaziei tătare care s-a produs la începutul anu­
lui 1241. Stăpînirea Hoardei de A ur, însoţită
de o accentuată îm pilare a maselor ţărăneşti
îndeosebi, a însem nat, într-o bună măsură, o
piedică în calea procesului norm al de dezvoltare
social-economică şi politică a rom ânilor din
Moldova. C erturile interne din sînul Hoardei de
A ur, ca şi conflictele dintre tătarii vrem elnic
stăpînitori şi coroana maghiară au favorizat în
cele din urm ă procesul de emancipare a rom â­

7
nilor din M oldova pe calea organizării lor po-
litico-adm inistrative.
In 1329 polonii au fost ajutaţi îm potriva co­
m itelu i de Brandenburg de valahii din Moldova,
ceea ce atestă pe de o parte existenţa lor în v e ­
cinătatea statului polon, iar pe de altă parte
fap tul că încă înainte de Dragoş ei cunoşteau
u n început de organizare statală. D ealtfel, cînd
dom inaţia maghiară s-a înăsprit în Transilva­
nia, num eroşi rom âni de aici au găsit u n adă­
post bun în Moldova. în acest context, masele
populare din răsăritul Carpaţilor au sprijinit
acţiunea de „unificare“ statală exercitată de
Dragoş, fără a-şi ascunde însă team a şi grija,
ştiind că acesta şi urm aşii săi direcţi se aflau
în stare de dependenţă faţă de coroana m a ­
ghiară. în asem enea condiţii, sarcina lui Bogdan
şi a oamenilor săi din M aram ureş a fost m u lt
uşurată în lupta pe care au dus-o îm potriva lui
Sas, urm aşul lui Dragoş, şi a celorlalte căpe­
tenii feudale aflate în slujba regelui maghiar.
Găsind o largă adeziune în rîndurile populaţiei
rom âneşti de la est de Carpaţi şi a căpeteniilor
feudale locale, Bogdan s-a p u tu t declara dom n
al M oldovei ca stat de-sine-stătător, nedepinzînd
de nici o putere străină. Lărgind aria noului
stat românesc de la est de Carpaţi, dom nitorul
Bogdan şi-a recrutat, din rîndul feudalilor au­
tohtoni, sfatul boierilor care-l seconda în con­
ducerea statului. încercările lui Ludovic, regele
Ungariei, in anul 1365, de a-l înlătura pe B og­
dan şi de a trece M oldova sub suzeranitatea sa,
s-au izbit de îndîrjirea luptătorilor m oldoveni
şi m aram ureşeni, care prin victoria obţinută

8
îm potriva oastei maghiare au consolidat in d e­
pendenţa statului românesc M oldova.
Urm aşul lui Bogdan la dom nie a fo st ţiu l
său — Laţcu (1369— 1376). L u p tîn d îm potriva
tendinţelor de dom inaţie o coroanei maghiare,
Laţcu a căutat să-şi asigure sprijinul Poloniei.
Dar încercările sale n-au a vu t urm ările scon­
tate, deoarece în anul 1370 regele Ludovic I al
Ungariei devine şi rege al Poloniei.
S ţîrşitu l dom niei lui Laţcu, su rven it odată cu
moartea sa la 1376, a însem nat de fapt începu­
tul la dom nie a unei noi dinastii, aceea a M uşa-
tinilor, care a dat pe u nii din cei m ai de fru n te
voievozi din trecutul neam ului românesc ca :
P etru M uşat, A lexa n d ru cel B un, Ş tefa n cel
Mare, P etru Rareş, Ion Vodă cel V iteaz şi alţii.
De num ele p rim ului dom n din această dinas­
tie —■P etru I M uşat (1376— 1392) — este legată
bătălia de la Plonini (1377), în care ostile m ol­
dovene, lu p tîn d într-o regiune păduroasă, s-au
folosit de această îm prejurare tăind tru n ch iu ­
rile copacilor pe care le-au prăvălit peste nă­
vălitorii poloni.
După moartea lui Ludovic 1 (1382), P etru
M uşat a ajuns la o înţelegere cu noul rege al
Poloniei, Vladislav lagello, înlesnind chiar în ­
cheierea unei alianţe între regele polon şi M ir-
cea cel B ătrîn, dom nul Valahiei, cu care voie­
vodul M oldovei întreţinea cele m ai bune relaţii.
Lui P etru I M uşat i-a urm at la dom nie fra ­
tele său Rom an I (1392— 1394) care prim a oară
în istoria M oldovei s-a in titu la t „mare domn,
singur stăpînitor al ţării M oldovei, de la m unte

9
pină la m are“ . 1 Ca şi fratele său P etru 1, noul
dom n a în tre ţin u t m ai departe legături strinse
cu regele Poloniei. L ui Rom an i-a urm at la
tron Ş tefa n I (1394— 1399), din aceeaşi fam ilie
a m uşatinilor. După ce în anul 1395, cu spri­
jin u l regelui polon, obţinu o strălucită victorie
la Ghindăoani — jud. N eam ţ, îm potriva u n g u ­
rilor, Ş tefa n I a m u rit în bătălia de la W orskla
(12 august 1399), în care ostile polone şi litua­
niene ajutate şi de rom âni au su ferit o grea
înfrîngere din partea tătarilor. Dom nia lui Iuga,
urm aşul lui Ş tefa n I, a a vu t u n caracter efem er
şi ea n u a reprezentat decît pragul trecerii spre
lunga şi rodnica dom nie a lui A lexa n d ru cel
Bun.

1 Documente privind, istoria României, A. Moldova,

veac XIV—XV, voi. I, p. 2—3.
 SITUA ŢIA POLITICA DIN RĂSĂRITUL
EUROPEI IN PR EA JM A DOMNIEI
LUI ALEXANDRU CEL BUN

în ultim ii ani ai secolului al X lV -lea, în

preajm a dom niei lui A lexandru cel Bun,
M oldova se învecina spre apus cu U ngaria,
care stăpînea şi T ransilvania, spre nord cu
Polonia, spre nord-est şi est cu L ituania şi cu
tătarii, a căror stăpînire se în tin d ea din C ri-
m eea pînă la ră să rit de N istru, şi în sfîrşit la
sud cu V alahia (M untenia), celălalt sta t rom â­
nesc independent.
In aceşti ani, a tît regii U ngariei, cit şi cei ai
Poloniei şi chiar ducii L ituaniei n u încetau
să-şi m anifeste deschis sau pe ascuns ten d in ­
ţele de expansiune asupra ţărilo r rom âne, dar
rezistenţa dîrză a populaţiei, îm pletită de cele
m ai m ulte ori cu o politică dibace a dom nito­
rilor rom âni au dus la consolidarea indepen­
denţei Ţ ării R om âneşti şi a Moldovei. în aceste
îm p reju rări, suveranii poloni au tre b u it să se
m ulţum ească cu o suzeranitate form ală asupra
Moldovei, care şi-a afirm at fără ocol indepen­
denţa şi su v eran itatea de stat.
în U ngaria, m oartea lui Ludovic I de A njou
(1382), devenit din 1370 şi rege al Poloniei,
a stîrn it m ultă nelinişte, căci su veranul m a­
ghiar, neavînd nici u n băiat, lăsase m oştenirea
politică în m ina a două fiice, care nici pe

11
'departe nil aveaţi au to ritatea necesară ca să
poată stru n i p retenţiile nobilim ii din cele două
ţări faţă de coroană. U na dintre ele, M aria, s-a
căsătorit cu Sigism und de L uxem burg, care
treb u in d să înfrîngă m ai întîi adversităţile no­
bililor, p e n tru a-1 recunoaşte ca rege, n-a
p u tu t în tă ri prea m ult poziţia politică a U nga­
riei faţă de cele două ţări rom âneşti. C ealaltă
fiică, Hedviga, s-a căsătorit cu V ladislav Ia-
gello, m are cneaz al Lituaniei, devenit şi rege
al Poloniei p rin m oştenirea căpăţată de soţia
sa. Folosindu-se de frăm întările şi an arh ia care
cuprinsese U ngaria, V ladislav Iagello a reuşit
să despartă Polonia de U ngaria şi să realizeze
o uniune în tre L ituania şi statu l polonez. Cele
două state u n ite şi-au întins apoi stăpînirea
în U craina spre Kiev, realipindu-şi şi H aliciul
de unde au fost în lă tu ra ţi dregătorii unguri.
In m om entul cînd Polonia a ajuns la o graniţă
com ună cu Moldova, dom nii tîn ă ru lu i stat
rom ânesc s-au orien tat către o politică de p rie­
tenie cu aceasta, p e n tru a putea face faţă te n ­
dinţelor expansioniste şi de dom inaţie ale sta ­
tului m aghiar. R ivalitatea de după m oartea lui
Ludovic I de A njou a folosit cauzei indepen­
denţei şi su v eranităţii P rincipatelor rom âne
V alahia şi M oldova 1.
Sigism und de L uxem burg ar fi v ru t să
dom ine şi poate chiar să stăpînească Moldova,
dar nu p u tea să-i în fru n te în acelaşi tim p şi

1 M. Costăchescu, Documente moldoveneşti înainte

de Ştefan cel Mare, voi. II, Iaşi, 1932, f. 607—608.

12
pe poloni. El a cău tat cu m u ltă perseverenţă
să folosească cursul D unării p e n tru ca negus­
torii din oraşele u ngureşti şi germ ane să în tre ­
ţină un com erţ activ cu p o rturile de la M area
N eagră şi D unăre — Chilia, C etatea Albă,
Caffa din Crim eea şi P er a — , u rm ărin d să
poată com unica astfel cu B izanţul şi O rientul
A propiat. S tă ru in ţa regelui m aghiar se lovea
însă de prezenţa V eneţiei în M editerana orien­
tală. P e n tru aceste m otive Sigism und voia să
elim ine activitatea Veneţiei, cu care se în tîl-
nise şi pe coasta dalm atină, fără însă a o putea
înlătura. Ceva m ai m ult, chiar şi G erm ania se
depărtă de alianţa cu el, ceea ce slăbi şi mai
m ult influ en ţa U ngariei spre partea estică a
continentului european.
In schimb, turcii găsiră p rilejul să-şi accen­
tueze presiunea politică la D unărea de jos,
ocupînd mai tîrziu Dobrogea şi oraşe fo rtifi­
cate ca G iurgiu, Isaccea, Ienisala, vizînd apoi
Chilia (1420) şi C etatea Albă, de unde au fost
respinşi de A lexandru cel Bun. Totuşi, aflîn-
du-se în im ediata vccînătnte a Moldovei, apro­
pierea lor constituia desigur o prim ejdie p en ­
tru această ţară rom ânească.
 URCAREA LUI ALEXANDRU CEL BUN
IN SCAUNUL DOMNESC

D upă Ştefan I, Rom an I a m ai încercat, însă

zadarnic, să reocupe tro n u l M oldovei ; domn
a fost înscăunat atunci Iuga-Vodă, zis Ologul,
care apare ca fiul lui Rom an I, deşi docum en­
tele emise de cancelaria dom nească nu-1 m en­
ţionează ca atare. în cele cîteva acte emise
de el, Iuga m enţiona ca „ fraţi“ ai lui pe Ale­
x a n d ru şi pe Bogdan, inform aţie ce n u este
confirm ată de actele alexandrine şi nici de
alte docum ente contem porane 1.
Dom nia lui Iuga-V odă a fost de foarte scurtă
d u rată ; A lexandru cel B un bucurîndu-se de
a ju to ru l lui M ircea cel B ătrîn şi al unor boieri
din M oldova a reu şit să ocupe scaunul dom­
nesc în februarie 1400, ca fiu al lui Rom an I
M uşat şi al doam nei Anastasia. Iuga a fost
lu at „la sine“ de către dom nul Ţ ării Româ­
neşti, d ar odată cu aceasta luptele p en tru
dom nie în M oldova n u au în cetat pe deplin.
A lexandru cel B un a devenit dom n îm po­
triv a voinţei regelui V ladislav Iagello, a feu- *12

1 M. Costăchescu, Observări cu privire la uricile

lui lupa Vodă (1400), Iaşi, 1926, extras, p. 11 ; D. On-
ciul, Datele cronicilor moldoveneşti asupra anilor de
domnie ai lui Alexandru cel Bun, în : „An. Ac. Rom.
Mem. Secţ. Ist.,“ s. II, t. XXVII (1904—1905), p. 11—
12 şi urm.

14
dalilor poloni şi lituanieni şi a lui Vitold, m are
cneaz al Lituaniei. Aceştia ar fi v ru t să înscă­
uneze în M oldova pe Ivaşcu, fiul lui P e tru
M uşat, care se in titu la „m oştenitor14 al Ţ ării
Moldovei. A flîndu-se în acei ani la curtea
lituaniană, Ivaşcu depusese ju ră m în t de cre­
dinţă regelui Poloniei şi lui Vitold, la 25 m ar­
tie 1400, la Berest, în Polonia, ren u n ţîn d la
Ţ ara Şepeniţului, cu toate oraşele ce erau în
ea şi la sum a îm p ru m u tată lui V ladislav
Iagello de către P e tru M uşat, num ai ca să
poată lua dom nia Moldovei, cu aju to ru l lor,
fiind su sţin u t m ai ales de V itold L E ra desigur
un act de um ilin ţă din p artea u nui p reten d en t
domnesc, care şi-a creat num ai antipatii p rin ­
tre rom ânii m oldoveni. Din cauza unor m işcări
ţărăn eşti ce frăm în tau propria lor ţară, feu­
dalii polonezi n -au p u tu t să-şi susţină p ro te­
jatul, fiind nevoiţi să ajungă la înţelegere cu
noul dom n al Moldovei.
în tr-a d e v ă r, la 12 m artie 1402, A lexandru
cel B un reînnoieşte legăturile înaintaşilor săi
cu polonii, asigurîndu-şi astfel o dom nie liniş­
tită şi de d u rată 12. El a avut cîtva tim p alături
pe fratele său Bogdan, care apare m enţionat
în cîteva acte, pînă la 28 iunie 1411 3.
1 Mihai Costăchescu, op. cit., II, p. 619—620 ;
D. Onciul, Din Istoria României, Bucureşti, 1906, p. 3.
2 Ibidem, II, p. 621—622.
3 Ibidem, I, p. 57—58, 84—86. Citat Bogdan la
8 martie 1407, apoi în documentul din 28 iunie 1411,
care pare suspect editorului. Bogdan a fost înmor-
mîntat şi el la Rădăuţi, unde Ştefan cel Mare i-a
aşezat şi lui o piatră pe mormînt ; D. Onciul, op. cit.,
p. 13, nota 1.

15
 Cu A lexandru cel Bun a început o epocă de
strălu cire în tre c u tu l Moldovei, dom inată de
personalitatea lui, m ai pregnantă decît a înain­
taşilor. în vrem ea lui M oldova a av u t un rol
politic însem nat în răsă ritu l Europei. Ca domn
nu s-a a v în tat în războaie, căutînd să trăiască
în pace cu vecinii, afirm înd, ori de cîte ori a
av u t prilejul, independenţa ţării sale, făcînd
ca M oldova să devină un factor im p o rtan t în
relaţiile externe. D otat cu un deosebit spirit
organizator şi m ultă pondere diplom atică,
avînd în ju r o boierim e în stărită, care cînd era
paşnică era ataşată ţării şi dom niei, aşa cum
erau, spre exem plu, m arii boieri M ihail de la
Dorohoi, G iurgiu U ngureanul, S tanislav Ro-
tom pan, Ivan Cupcici, Ioan Oană, Stan Birlici
şi m ulţi alţii, A lexandru cel B un a dom nit
„asem enea unui rege“, precum scrie M iron
C o s tin 1 şi căruia Ion Neculce îi spune „Ale­
x a n d ru Vodă cel M are şi B un“ 2. A lexandru
cel B un a a p ărat hotarele ţării îm potriva v ră j­
m aşilor, oricare au fost ei, şi de aceea poporul,
preţuindu-1, i-a spus cu d rep tate „cel B u n “,
aşa cum a răm as în istoria ţării noastre şi în
conştiinţa neam ului rom ânesc. A stfel l-a n um it
şi G rigore U reche cronicarul, „cel B ătrîn şi
B u n “. Căci după întem eierea ţării, el a fost cel
m ai însem nat dom n pînă la Ş tefan cel M are 3.

1 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitcseu, Bucu­

reşti, 1958, p. 235.
2 Ion Neculce, Cronica, ed. Al. Procopovici, voi. T,
Craiova, 1942, p. 72.
3 Miron Costin, op. cit., p. 235 ; Gr. Ureche, op. cit.,
p. 69.

16
 In tim pul îndelungatei, dar şi auto ritarei lui
domnii, M oldova şi-a asigurat gran iţe s ta to r­
nice pe cursuri de apă sau creste m untoase,
cuprinzînd în tre ele, în cea m ai m are p arte
populaţie rom ânească. în sp re nord-vest apele
S erafineţului, C erem uşului şi Colacinului des­
p ărţeau terito riu l statu lu i M oldova de cel al
Pocuţiei ; urm a apoi la nord-est şi est cursul
N istrului pînă la v ărsarea acestuia în M area
Neagră. în continuare, h o taru l M oldovei se des­
făşura de-a lungul L im anului N istrului, a n o r­
dului M ării N egre şi a b raţu lu i dunărean
Chilia. De aici, h o taru l m oldovean se continua
trecînd P ru tu l şi Ş iretul, apoi pe cursul P utnei
şi albia M ilcovului p rin Vrancea. Culm ile Car-
paţilor, pe linia de despărţire a apelor Ţ consti­
tuiau h otarul apusean al M oldovei spre ţara
soră Transilvania.
C etatea Chilia, cunoscută în docum entele
vrem ii şi sub num ele de Licostomo, stăpînită
de genovezi pînă în anul 1403, a fost ocupată
în anul u rm ăto r de M ircea cel B ătrîn, dom nul
Ţ ării Rom âneşti, îm preună cu un terito riu în
Bugeac la nordul gurilor D unării. Acest terito ­
riu s-a num it atunci, conform părerii unor

1 Vezi : N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi

Cetăţii Albe, Bucureşti, 1899, p. 73—76 ; Ioan C. Bă-
cilă, Hotarul de apus al Moldovei, în : „Buletinul
Societăţii regale române de geografie1', tom. XLI,
p. 40—67 ; General R. Rosetti, Graniţele Moldovei pe
vremea lui Ştefan cel Mare, Academia Română,
„Mem. Secţ. Ist", Seria III, tom. XV, Mem. III, Bucu­
reşti, 1933, p. 1—8 ; M. Ccstăchescu, Documente mol­
doveneşti, voi. I şi II, în diverse acte.

17
istorici, B asarabia, după num ele dinastiei dom­
nitoare din V alahia şi din care făcea parte
însuşi M ircea cel B ătrîn.
A lţi cercetători, din ce în ce m ai m ulţi în
u ltim a vrem e, susţin că faptul s-a petrecut în
u rm a lui B asarab I (mai p u ţin cucerirea Chi­
liei).
In legătură cu h o taru l dinspre nord şi nord-
est, în secolul al X V II-lea, cu p rileju l delim i­
tării frontierei d in tre M oldova şi poloni,
aceştia au p u tu t spune că „însuşi D um nezeu a
făcut ca cursul N istrului să fie fro n tieră în tre
Moldova şi Polonia" 1. „In ter nos e t Valachiam
ipse deus flum ine T y ra dislim itavit" 2.
Mai sus era C erem uşul Alb, de la izvor pînă
la vărsarea sa în Cerem uş, de unde graniţa
m ergea pe cursul acestei ape pînă la P ru t.
In tre p îrîu l Colacin, N istru şi M unţii C arpaţi
era Pocuţia stăpînită de A lexandru cel Bun
după 1413.
După bătălia de la K alca (1223) au început
să vină genovezii, care au clădit C affa în Cri-
m eea şi s-au aşezat apoi la C etatea Albă,
denum ită de bizantini M aurokastron sau M on-
castro. Sub R om an I, C etatea A lbă este elibe­
ra tă din m ina tătarilo r, trecînd sub ascultarea
dom nului Moldovei. La începutul dom niei lui
A lexandru cel Bun, la C etatea A lbă se bătea
monedă, oraşul fiind stăp în it de el p rin pîrcă-

1 „Bulletin de la Section historique de l’Acadeinie

ltoumaine", tom. XXV—1, Bucureşti, 1944, p. 137.
2 Hurmuzaki : Documente, II, Supl. III, p. 293.

18
labi dom neşti. A devenit un oraş foarte înflo­
rito r şi, se afirm ă, că la u n m om ent d at a ju n ­
sese la o populaţie de peste zece mii de locui­
tori. E ra cel m ai însem nat centru de im port,
export şi de tra n z it al ţării p e n tru com erţul
în tre apus şi răsărit, cu o m are circulaţie m o­
netară.
Ştefan II, fiul lui A lexandru cel Bun, a avut
chiar cîtva tim p reşedinţa la C etatea Albă, pe
care a în tă rit-o contra tăta rilo r şi a tu rc i­
lor 1.
Este adevărat că la dezvoltarea vieţii econo­
mice un rol ap arte îl aveau şi genovezii.
Aceştia pretin d eau să aibă un fel de p atro n at
economic şi asupra Chiliei, dar A lexandru cel
B un îşi instalase o garnizoană în c e ta te 2.
A stfel se poate spune, pe bună dreptate, că
A lexandru cel Bun, în tr-o dom nie îndelun­
gată, ca şi aceea a lui M ircea cel B ătrîn în
V alahia, a în treg it hotarele Moldovei, în care
şi-a în tă rit pe deplin autoritatea. El a realizat
o operă civilizatoare şi n-a rîv n it la nici o
uzurpare de terito riu în afara hotarelor ţării
sale.

1 N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii

Albe, Bucureşti, 1899, p. 58 şi urm. : Gh. Brătianu,
Recherches sur Vicina et Cetatea Albă, Bucureşti,
1935 ; p. 102 ; P. Nicorescu, Cetatea Albă, Craiova,
f.a. p. 11—12.
2 N. Iorga, Noi descoperiri privitoare la Istoria
Românilor, în „A.A.R. Mem. Secţ. Ist.“, Seria III,
Tom XIX, Mem. 13, Bucureşti, 1937.
 ORGANIZAREA STATULUI
SI A IN STITU TELO R SALE
IN TIM PUL DOMNIEI LUI ALEXANDRU
CEL BUN

DOMNUL ŞI DREGATORIILE

O rganizarea ţărilo r rom âne a av u t un carac­

te r u n ita r şi centralizat, încă de la începutu­
rile lor. A ceastă situ ap e a fost im pusă în p ri­
m ul rîn d de nevoia apărării ţării. P u te re a dom ­
nească era dom inată de ideea de stat, rep re-
zentînd interesele superioare ale acestuia. S ta­
b ilitatea politică în tim pul lungii dom nii a lui
A lexandru cel Bun. ca şi prosperitatea econo­
mică a ţării au făcut ca el să poată aplica
m ăsuri eficace p e n tru consolidarea statului
feudal şi m ărirea prestigiului si autorităţii
dom nului. O rganizarea politică, adm inistrativă,
m ilitară şi financiară a Moldovei s-a făcut în
concordanţă cu orînduirea feudală din acea
vrem e, factorii locali nefiind deloc neglijabili.
In fru n tea statu lu i era dom nul, a cărui auto­
rita te era lim itată irnţial de puterea feudali­
lor, stăpînitori de sate şi moşii întinse. D ar
A lexandru cel B un şi-a consolidat puterea
căutînd să dom ine pe m arii boieri. In activi­
tate a sa de conducere politică-adm inistrativă,
A lexandru cel B un a fost sp rijin it de către
biserică, sâEej£-â*a~*aGoi^iat-în schim b diferite
dşLnii*şi âm upitâţi.- R alu l .preponderent al bise­
ricii la începutul _ dom niei lui A lexandru cel
Bun eşteţ: ât'feştat gii'de un' act din 7 ian u a rie
1437, în care m itropolitul los'iî era c ita t în a ­
in tea D om nului şi num ai după el venea „Fiul
vlădiciei m ele Ioan A lexandru Voevod, dom n
al M oldovei441. Cu tim pul dom nul şi-a în tă rit
considerabil autoritatea, inclusiv asupra bise­
ricii. A stfel că la 1428, în tr-o danie către
m ănăstirea B istriţa, el dispunea ca „nici un
m itropolit şi nici slugile lui să nu se am estece
în orînduirea acestei danii44. Pe bu n ă dreptate
se poate spune că titlu l de „dom n44 reflectă
faptul că A lexandru cel B un avea putere
deplină asupra supuşilor de pe în treg u l te ri­
toriu al ţării, exprim înd în acelaşi tim p ideea
de deplină suv eran itate pe planul relaţiilor
externe.
D om nul era şeful adm inistraţiei ţării, num ea
pe dregătorii m ari şi pe cîrm uitorii ţin u turilor,
el era com andantul suprem al arm atei — voie­
vod — , încheia tra tate , declara război şi
încheia pace şi era judecător suprem îm preună
cu sfatul domnesc. El putea confisca averile
boierilor în caz de „hiclenie44 şi-i m oştenea în
cazul cînd nu aveau urm aşi ; de asemenea,
putea confisca averi p e n tru n eplata dărilor.
V eniturile dom niei şi ale visteriei se reali­
zau în bani şi în produse în n atu ră, provenite
din m unca locuitorilor satelor, precum şi din
dările, dijm ele şi m uncile la care era obligată
populaţia tîrg u rilo r şi satelor libere. V enituri
însem nate m al WMHS fi w m to ţmwi,

1 M. Costăchascu, Daaimer^m moidM’VizşU înainte

de Ştefan cel Mare, voi. i, laţi' fis s»

21
precum şi am enzile — gloabele aplicate şi
încasate de la locuitori. Din ven itu rile reali­
zate dom nul construia şi în tre ţin ea cetăţile şi
podurile de peste rîuri, procura arm am entul
pe care n u şi-l puteau confecţiona singuri
ţăranii, construia biserici şi m ănăstiri şi făcea
danii boierilor şi vitejilor. Din aceleaşi veni­
tu ri dom nul în tre ţin ea şi C urtea dom nească,
locul unde se concentra de fap t în treag a viaţă
politică şi m ilitară a ţării.
T erm enul de boier definea o anum ită cate­
gorie din ierarh ia socială a ţării pe bază de
avere şi de atrib u ţii în viaţa politică şi m ili­
tară. B oieria era dregătoria ocupată de un
boier. Boierii au a p ă ru t ca o clasă socială afir­
m ată în M oldova înainte de întem eiere, iar ca
dregători sînt m enţionaţi în docum entele din
vrem ea lui P e tru şi Rom an M uşat, dar în
num ăr restrîn s : ca cel de vornic, stolnic, pîrcă-
lab, staroste şi paharnic ; cei m ai m ulţi apar
în docum ente fără titlu ri, pînă în vrem ea lui
A lexandru cel Bun. Ei aveau atrib u ţii adm i­
nistrative, judecătoreşti şi m ilitare.
In vrem ea lui A lexandru cel Bun, ca urm are
a dezvoltării şi consolidării sta tu lu i şi a in sti­
tu ţiilo r sale, n u m ăru l dregătorilor s-a înm ulţit.
Ei erau aproape la fel ca denum ire şi atribuţii
în cele două ţă ri rom âneşti. D regătorii m ari
erau num iţi boieri, dar erau şi unii boieri m ai
mici în slujbele dom neşti.
Cel m ai însem nat d intre ei era m arele logo­
făt, care ţinea pecetea ţării şi conducea can­
celaria dom nească, veghind la întocm irea u ri-

22
celor, pe care uneori le scria chiar el, atîrnînd
apoi şi pecetea ţării.
El avea ca a ju to r grăm ătici, dieci şi pisari,
care red actau hrisoavele dom neşti după in d i­
caţiile sale. în actele latineşti, M arele logofăt
era denum it cancellarius. El conducea S fatul
dom nesc şi „întrece pe to ţi ceilalţi în cinste
şi d em nitate“, cum sublinia D im itrie Cantem ir.
De asem enea, îi supraveghea şi pe ispravnici
şi pe curteni. M arele logofăt avea p rim ul loc
în S fatul domnesc, căci a trib u ţiile lui erau cele
m ai m ari şi de încredere, deşi în docum ente,
potrivit unei proceduri ce se va perpetua,
boierii n u erau in seraţi în ordinea ierarhică a
funcţiilor ce le deţineau. El avea în aju to r un
al doilea şi un al treilea logofăt. Deşi apare
citat în hrisoave abia la începutul dom niei lui
A lexandru cel Bun, e probabil ca M arele logo­
făt să fi fost p rin tre prim ii dregători după
organizarea M oldovei ca stat.
Postelnicul cel m are, cubicularius, e ra u n fel
de m areşal sau şam belan a l C urţii dom neşti,
tălm aci de lim bi străine pe lingă dom n şi om
de încredere a l acestuia. El p u tea in tra oricînd
în cam era dom nului şi obişnuit introducea pe
solii străini la domn. El judeca pe curteni, pe
aprozii dom neşti şi pe turci, de aceea treb u ia
să ştie turceşte. Postelnicul ocupa u n loc proe­
m inent în iera rh ia dregătorilor m oldoveni. Do­
cum entele atestă ca foşti postelnici în vrem ea
lui A lexandru cel B un pe Stan la 1407, oare la
1409— 1411 e ra şi vistiernic, Hodco, Costici,
Costea în 1428— 1429— 1431, oeea ce înseam nă

23
că unii au ocupat aceleaşi dregătorii chiar în
cursul aceluiaşi an.
M arele vistiernic — th esau rariu s — exista
încă în secolul al X lV -lea, deşi e m enţionat
docum entar abia la 1400, februarie 11. El era
un dregător de frunte, căci ţin ea socotelile ve­
n itu rilo r şi cheltuielilor ţării şi ale cu rţii dom­
neşti. El se îngrijea şi de b unurile de preţ ale
dom nului. O bişnuit, 'această funcţie era ocu­
pată de u nul dintre cei mai capabili boieri ai
ţării. El prim ea orice sum e de bani şi făcea
provizii de postavuri, stofe şi purpură, m ătă­
suri şi b lănuri preţioase p e n tru dom ni şi
doamne. V istiernici au fost G oreaţă la 1400 si
1401. G iurgiu citat ca ..vistiernicul voevodului",
la 1407, Stan. care a fost si postelnic, apare
ca vistiernic în tre 1412— 1431.
S p ătaru l •—■ n u m it în docum entele latineşti
si spatarius —- era după cum spune D im itrie
C antem ir — ..suprem ul p u rtăto r de sabie al
Dom nului". Deşi apare mai tîrziu c:ta t în do­
cum ente, aceasta nu înseam nă că nu era în
ierarhia curţii dom neşti. In zilele m ari, de săr­
bătoare, apărea „îm brăcat în haină scumpă
dom nească", după cum arată Gr. Ureche.
P aharnicul sau ceaşnicul m are avea în grijă
podgoriile de la C otnari şi H îrlău, procurînd
cele m ai bune vinuri p e n tru c u rtea dom nului.
El îşi avea reşed in ţa în vestita podgorie Cot­
nari, dînd acolo sem nalul culesului viilor. D re-
gătoria este m enţionată anterior dom niei lui
A lexandru cel Bun. P aharnici s în t citaţi Ilie

24
la 1410, Isaia în 1424 şi 1427, N egrilă în anii
1428— 1431. Ceaşnici au fost si S tan Birlici la
1407, Iliaş în tre 1408 şi 1419, Dan 1420— 1424,
Isaia 1425— 1428, N egrilă şi Bilan la 1428.
Comisul se îngrijea de g rajd u rile şi caii dom ­
nului, de h ran a lor şi supraveghea pe m eşte­
şugari, fierari, potcovari şi cei ce lu crau care
de tran sp o rt. Avea o origină bizantină.
M arele şătrar avea în g rija lu i co rtu rile dom ­
neşti şi se ocupa şi de „ tu n u ri“, cînd acestea
au început să fie folosite.
Pîrcălabii treb u iau să asigure paza hotarelor,
a cetăţilor şi a tîrgurilor, precum şi siguranţa
dru m u rilo r ţin u tu lu i în care-şi aveau sediul
şi aveau a trib u ţii m ilitare, adm inistrative şi
judecătoreşti.
încă sub P e tru M uşat sîn t citaţi pîrcălabi,
iar sub A lexandru cel B un ei sîn t m enţionaţi
la Hotin, C etatea N eam ţului, C etatea Albă, S u ­
ceava, H îrlău, Şiret, Ţeţina.
P îreălabul de Hotin — oastellanus — era
paznic la h o taru l spre Polonia şi judeca p ri­
cinile din ţin u tu l respectiv. P îrcălabi de Ho­
tin erau Şandru la 1411 şi M anuil Stanciul, iar
Iurghici, P e tru si Stanciul a u fost la C etatea
Albă.
Stolnicul se ocupa de bucatele ce se serveau
la m asa dom nului şi a m usafirilor lui, precum
şi de bălţile cu peşte dinspre P ru t şi N istru şi
prim ea dijm a peştelui. în docum entele la ti­
neşti i se spune dapifer. Se îm brăca luxos, cu
u n caftan cu flori de au r şi se încingea cu un
b rîu de m ătase roşie (M. Costin). Stolnici au

25
fost Tăm aş la 1400, şi Domocuş, care au func­
ţionat m ulţi ani, de la 1409 până la 1431.
Cheile căm ărilor şi beciurilor dom neşti le
ţinea clucerul. C luceri au fost P avăl Debrici
la 1400 şi Ştefan în 1425.
S erdarul e ra com andant d e oşti cu reşedinţa
la gran iţa M oldovei de la N istru, spre tătari,
unde avea în g rija lui paza te rito riu lu i răsă ­
rite an al ţării.
D ar m ai e ra u şi alţi dregători cu servicii
m ai mici, care deţineau şi dregătorii în stat.
P o rtaru l, n u m it şi uşier, avea in g rija lui
găzduirea solilor străini, fiind şi tălm aci pe
lingă ei. A lexandru cel B un s-a serv it şi de
figuri vechi de boieri, unii din vrem ea prim i­
lor M uşatini, însă avea în serviciul său şi boieri
tineri. Foştii boieri îşi p u rta u rangul, c u ad au ­
sul de biv —- adică fost. Şi boierii mai mici
s-au în m u lţit la curtea domnească. Astfel, m e-
delnicerul m are avea în g rija lui m asa dom ­
nească în zilele de sărbătoare. M arele jitnioer
era ispravnic p en tru pîinea ce se servea la
curtea dom nească şi aduna din ţară grînele
care se cuveneau dom nului. Sulgerul m are se
în grijea de cuhnea dom nului, iar m arele vam eş
se ocupa de culdeţurile şi cofeturile necesare
m eselor dom neşti şi e ra şi ispravnic peste ne­
gustori.
Astfel, A lexandru cel Bun, ea priceput or­
ganizator al ţării, pe lingă puţinele dregătorii
m oştenite „tocm it-au şi boieriile m ari în Sfat,
de chiverniseala ţării ş-a p ăm întului Moldo­

26
vei“, cum scrie cronicarul Gr. U re c h e 1. Cu
alte cuvinte, voievodul ia determ in at m ai p re ­
cis a trib u ţiile dregătorilor în condiţiile pro­
gresului social şi economic realizat în interesul
ţării şi al lărgirii rap o rtu rilo r cu ţările vecine şi
m ai îndepărtate. El a dat dregătoriilor şi a tri­
buţii, unele 'asem ănătoare cu ale vecinilor, dar
m ai ales cu cele d in Ţ ara Rom ânească, adap­
tate însă ro stu rilo r Moldovei.
D regătorii ţării n u prim eau o rem u n eraţie
fixă, ci doar, în afară de unele d aru ri de sate,
îşi reţin ea u o parte din am enzi sau din gloabe.
In conducerea ţării dom nul e ra a ju ta t de
S fatul dom nesc, alcătuit din m arii boieri şi de
m itropolitul ţării. S fatul dom nesc e ra organul
suprem executiv, legislativ şi judecătoresc. In
îm p reju rări deosebite, dom nul convoca u n Sfat
m ai m are, oare cuprindea pînă la 50 de p er­
soane, precum şi alte m ari adunări obşteşti şi
chiar A dunarea ţării.
în S fatul dom nesc n um ărul dregătorilor era
variabil. Astfel, la 11 februarie 1400 sîn t m en­
ţionaţi 12 boieri, la 8 m artie 1407 apar 19, la
15 ianuarie 1418 num ai 9. în schimb, în h ri­
sovul din decem brie 1421, p rin care a consti­
tu it apanajul fostei sale soţii Ringala, a u luat
p a rte în divan 51 de boieri. O rdinea în care

1 Grigore Ureche, op. cit., p. 71 ; vezi şi Const. C.

Giurescu, Contribuţiuni la studiul marilor dregători
în secolul al XIV-XV, P.C.I. a României, voi. V,
Bucureşti, 1927, p. 1—176 ; şi acelaşi autor, Noi con­
tribuţiuni la studiul marilor dregători în secolul
XIV—XV, Bucureşti, 1925.

27
sîn t citaţi boierii din S fatul domnesc pe tim pul
lui A lexandru cel Bun pare să fi ţin u t mai
m u lt de averea şi de rap o rtu rile directe sta­
tornicite în tre dom nitor şi boierul respectiv.
Astfel, pînă la 1414 este m enţionat pe prim ul
loc boierul Stanislav Rotom pan, iar după aceea
ap a re p erm anent m arele feudal M ihail de la
Dorohoi.
O rganizînd S fatu l domnesc, A lexandru cel
B un a lu at m ăsuri p en tru gospodărirea adm i­
n istrativ ă a ţării cu dregători de ţin u tu ri şi
ocoale, toţi ţin u ţi sub controlul p uterii cen­
trale. Această bună organizare s-a transm is
apoi din veac în veac cu unele neînsem nate
m odificări.
A dunarea obştească era chem ată să se ocupe,
uneori, de succesiunea la tron, de unele ches­
tiuni fiscale şi sociale, precum şi de relaţiile
e x te rn e ale ţării. In ea in tra u rep rezen tan ţi ai
boierilor m ari şi mici, ai clerului, oştirii, tîr-
goveţilor şi chiar ai ţăranilor liberi.
 ORGANIZAREA TERITORIAL-
ADM INISTRATIVA A ŢARII

Pe terito riu l de la e st de Car pa ţi aii existat

anum ite form e de organizare terito rial-ad m i-
n istrativ e încă în a in te de co n stituirea Moldovei
în cadrul unui s ta t centralizat de-sine-stătător.
D e-a lungul u nor văi, ca şi în .alte regiuni
ospitaliere au lu a t naştere o serie de „ţinuturi",
care şi-au p ă stra t fiinţa şi pe tim pul domniei
lui A lexandru cel R un şi m ultă vrem e după
aceea 1. Este foarte probabil ca la originea aces­
tor ţin u tu ri să fi fost uniunile de obştii sta ­
tornicite d e -a lungul unor cursuri de apă sau
în alte locuri favorabile unor activităţi eoono-
m ico-productive, în oare se putea practica cu
deosebire agricultura. La început aceste ţin u ­
tu ri trebuie să fi fost miai num eroase, dar cu
tim pul, d atorită evoluţiei stărilo r social politice
şi economice num ărul lor poate să fi m ai scăzut
în avantajul creşterii acestora ca întindere şi
ca putere economică. Din docum entele contem ­
porane lui A lexandru cel B un lipsesc in fo r­
m aţiile în legătură cu îm părţirea terito rial-ad -
m inistrativă. Izvoare posterioare vrednicului
dom n a l Moldovei ne inform ează despre exis­

1 Istoria României, voi. II, Editura Academiei,

Bucureşti, 1962, p. 329.
ten ţa unui num ăr de 24 de ţin u tu ri, după cum
urm ează : Ţeţina, cu centrul în cetatea ou ace­
laşi num e, apoi C ernăuţi, Hotin, Dorohoi, S u­
ceava, C îrligătura, Iaşi, Roman, Neam ţ, Bacău,
Trotuş, A djud, B îrlad, Tutova, Lăpuşna, Vaslui,
P utna, Harinoea, Covurlui, Qrhei, Tighina, Ce­
ta te a Albă, Chilia, Tigheciul. Deşi terito riu l
M oldovei e ra stră b ă tu t de o re ţe a destul de
bogată de ape din care unele erau re la tiv m ari,
acestea n -au con stitu it hotare despărţitoare
d in tre ţin u tu ri. E dificator în acest sens este
fap tu l că ţin u tu l Iaşi se în tin d ea aproape în
p ărţi egale de o p a rte şi de alta a P ru tu lu i :
tot aşa ţin u tu l C ovurluiului îşi întindea o
parte din te rito riu l său m u lt peste nivelul sting
al aceluiaşi rîu. La rîn d u l său, terito riu l ţin u ­
tului Lăpuşna, a cărui reşedinţă se afla la est
de P ru t, se găsea 1a d rea p ta acestui rîu pînă
acolo unde se învecina cu ţin u tu l Vaslui. Ţ inu­
tu rile din M oldova aveau o organizare ase­
m ănătoare de cea a judeţelor din V alahia
sau a districtelor transilvănene. In fru n tea ţi­
n u tu rilo r în care se aflau cetăţi sau care erau
la m argine de ţa ră se găseau pîrcălabi sau
starosti, în timp^ ce celelalte ţin u tu ri erau con­
duse de judeţi. Şi unii şi alţii e ra u num iţi de
dom nitor, avînd calitatea de reprezentanţi ai
p uterii centrale. La fel ca şi cnejii sau juzii
din districtele sau scaunele transilvănene, dre­
gătorii ţin u tu rilo r m oldovene îndeplineau ace­
leaşi atribuţii de adm inistraţie, judecată şi
strîngerea dărilor. P e n tru îndeplinirea acestor
atribuţii, conducătorii de ţin u tu ri aveau la

30
dispoziţia lor un a p a ra t rep resiv local, alcătuit
din curten ii acestor ţin u tu ri, pe oare în unele
docum ente îi aflăm în rîn d u l dregătorilor. In
afa ra atrib u ţiilo r lor cu ren te exercitate în tim p
de pace, pîrcălabii — în calitate şi de com an­
danţi ai cetăţilor dom neşti — aveau şi a trib u ţii
m ilita r e ; ei treb u iau să asigure paza cetăţii
respective şi în tim p de război să aducă la
lu p tă contingentul de tru p e de care dispunea
acel ţinut. E x isten ţa unei m ari asem ănări în tre
organizarea terito ria l-a d m in istrativ ă a M oldo­
vei şi cea din Ţ ara Rom ânească şi T ransilva­
n ia trebuie pusă pe seam a com unităţii etnice
a populaţiei din cele tre i provincii rom âneşti,
oare a g en erat şi form e organizatorice asem ă­
nătoare, iar de m ulte ori identice.
 DEZVOLTAREA VIEŢII ORĂŞENEŞTI
ŞI RURALE

Pe terito riu l est-carp atin procesul de sepa­

ra re a oraşului de s a t a cunoscut o m anifestare
evidentă încă din vrem uri destul de tim purii,
dar m ai ales după ce aici s-a constituit statu l
feudal d e-sine-stătător Moldova. Form area ora­
şelor în M oldova a u rm at procesul legic al
dezvoltării social-economice interne. S fîrşitul
invaziilor popoarelor m igratoare, în cursul se­
colului al X lII-lea, a fost însoţit de o propăşire
viguroasă a vieţii orăşeneşti în centre de pro­
ducţie şi de schimb. Forţele de producţie s-au
dezvoltat prin extinderea agriculturii, iar prin
m eşteşuguri şi com erţ s-a înviorat sim ţitor
viaţa orăşenească în m ulte cen tre urbane.
Chiar înainte de form area sta tu lu i feudal Mol­
dova, pe terito riu l acestei ţări s-a afirm at tot
m ai intens procesul de divizare a m uncii, prin
aceea că negoţul şi m eseriile s-au separat to t
m ai evident de agricultură.
Această diferen ţiere a m uncii a dus la înce­
p u tu rile vieţii orăşeneşti încă înainte de orga­
nizarea ţării ca stat independent. In acest con­
te x t sîn t tîrg u ri, care-şi revendică o individua­
litate proprie încă prin secolele X III—XIV,
căci aici se aflau văm i care confirm ă începu­
tu rile existenţei lor odată cu în tă rirea form a-

32
ţiunilor politice an terio are sta tu lu i feudal de-
sin e-stătăto r Moldova.
O raşele m edievale au 'apărut în Moldova, în
mod firesc, din unele aşezări săteşti, în regiuni
m ai bogate din .punct de vedere economic şi
îndeosebi pe d ru m u rile de circulaţie, la în cru ­
cişarea acestora, precum şi la confluenţa ap e­
lor. C ursurile Ş iretu lu i şi N istrului, oa şi cele
ale apelor in terio are erau p resă rate cu centre
orăşeneşti. Incepînd dinspre nord, se ştie de
existenţa oraşelor şi târgurilor C ernăuţi, Cos-
min, Ţeţina şi Hotin. O raşul Ş iret, c a re exista
încă dinainte de n ăvălirea tătarilo r, a fost
p rim a reşed in ţă dom nească, după oprirea v re­
m elnică a lui Dragoş la Baia. Mai jos era S u­
ceava, im p o rtan t c e n tru de negoţ, c a re lega
orien tu l e u apusul, fiind în acelaşi tim p o ce­
tate pu tern ic în tă rită cu ziduri de p iatră, da-
tînd d in secolul a l X lV -lea. Cunoscut apoi ca
reşedinţă dom nească, oraşul Suceava a aju n s
la o situ a ţie înfloritoare, cu o populaţie relativ
num eroasă. D em nă de sem n alat este şi Baia,
oraş foarte vechi, datînd de la începutul se­
colului a l X lV -lea, în cuprinsul căruia s-au
stato rn icit şi locuitori saşi. P e o linie in te r­
m ediară era oraşul Iaşi, aşezat în tre dealuri şi
păduri, nu dep arte de cu rsu l Jijiei. C ronicarul
polon Ja h n Dlugosz m enţionează oraşul Iaşi —
Zaskitorg — existent încă în secolul al X lV -lea.
In el se desfăceau produse agricole şi -meşte­
şugăreşti d in satele învecinate. U lterior s-a
urb an izat şi p rin existenţa unei case dom neşti
construite din piatră. N u departe de apa Mol­

33
dovei, aproape de C etatea N eam ţului, era
T îrgul Neam ţ. D ar m ai erau şi a lte tîrg u ri
vechi ea Dorohoi, H îrlău, T îrgul B ahluiului,
C otnari şi C îm pulung m oldovenesc, Lăpuşna şi
Tighina, to t în ain te de d e s c ă le c a t; erau apoi
Bârlad şi Bacău, am bele fiind c e n tre vam ale.
R om anul, m ai vechi decât dom nia voievodului
Rom an I şi care doar, la 1392, i-a acordat p ri­
vilegiul de tîrg, s-a dezvoltat fiind aşezat pe
cursul m arelui drum m oldovenesc. Mai erau
M oldoviţa, Târgul T ratuş, Adj ud, aşezări ce cu
tim pul a u devenit m ai puţin însem nate. Toate
acestea sânt cunoscute în vrem ea lui A lexandru
cel Bun, îm preună cu p o rtu rile Chilia şi Ce­
ta te a Albă.
Locuitorii centrelor u rb an e s-au re c ru ta t din
rândurile ţărănim ii odată cu sep ararea satelor
de tîrguri. M ajoritatea populaţiei oraşelor şi
târgurilor o form au rom ânii ; în unele localităţi
ca Şiret, Suceava, Baia, H îrlău şi C otnari a
venit, încă de prin secolul al X lII-lea, popu­
laţie etnică germ ană din T ransilvania şi din
Polonia, m ai ales m eşteşugari. Au venit şi a r ­
m eni, care, ca buni negustori şi cioplitori de
pietre, s-au o p rit la Suceava, Şiret, Roman,
Bacău şi în alte localităţi.
Locuitorii M oldovei a u început să se concen­
treze în tîrg u ri oare erau m ai bine apărate,
în tr-o vrem e cînd şi p u terea cen trală începuse
a fi m ai bine organizată. Târgoveţii se ocupau
cu negoţul şi m eşteşugurile, iar cei de la p eri­
ferie făceau şi a g ric u ltu ră pe tere n u l din
p reajm a târgului. M eşteşugarii confecţionau a r­

34
ticole de îm brăcăm inte şi încălţăm inte, precum
şi a lte lu cru ri de folosinţă casnică de care
aveau nevoie şi sătenii.
O raşele aveau în ju ru l lor cîte u n ocol, care
îngloba m ai m ulte sate. Ele e ra u conduse de
u n şoltuz, a ju ta t de 12 pîrgari, aleşi de oră­
şeni, iavînd a trib u ţii adm inistrative, judecăto­
reşti şi fiscale. în plus ei supravegheau des­
facerea m ărfu rilo r pe p iaţa oraşului şi văm ile,
acolo un d e erau.
O raşele au căpătat anum ite privilegii de la
dom ni şi de la feudali ; locuitorii lor aveau
d reptul de străm u tare, ţin eau tîrg săptăm înal
şi se puteau judeca cu boierii, cu m ănăstirile
şi cu diferite persoane libere. S itu a ţia de oa­
m eni liberi a orăşenilor se dato ra rela ţiilo r de
schim b din in te rio ru l ţării, ca şi de peste ho­
tare, leg ătu ri p e care num ai oam enii liberi le
p u teau realiza.
în privilegiul com ercial al lui A lexandru cel
B un din 8 octom brie 1408, d a t din Suceava,
sîn t m enţionate num eroase văm i şi m ulte cen­
tre 'orăşeneşti din M o ld o v a ; sig u ran ţa şi li­
niştea in te rn ă a ţării din tim p u l dom niei lui,
ca şi din vrem ea lui P e tru M uşat, au consoli­
dat şi m ai m u lt poziţia şi dezvoltarea 'oraşelor
m oldoveneşti.
Domnii .cum părau uneori sate şi le alipeau
oraşelor, ei dispunînd de hotarele lor în tru c ît
fuseseră stă pinii terenurilor pe care se form a­
seră tîr gurile.
O raşele îşi aveau m arca sau sigiliul lor, care
exprim au în general starea lor politico-eco-

35
nomică. Astfel, B îrladul avea ca m arcă un scut
cu o roată de m oară pe el şi trei peşti, iar dea­
su p ra o coroană m urală cu. cinci tu rn u ri. S u­
ceava avea un scut de a u r pe oare e ra gravată
o cetate, cu cinci tu rn u ri, în faţa căreia Sfîntul
Gheorghe, călare, străpunge cu lancea un ba­
laur. D easupra -celor cinci turnură se află un
b our n eg ru cu o stem ă de aur- în tre coarne,
siimibolizînd începuturile legendare -ale Moldo­
vei. Sigiliul oraşului Iaşi avea form a unui scut,
de culoare roşie, pe oare e ra g rav ată o oeta/te
cu două tu rn u le ţe ro tu n d e în la te ra l şi -cu un
tu rn p ă tra t m ai înalt, la mijloc, eu -poarta şi
ferestrele închise. în faţa cetăţii e ra rep rezen ­
tat, ,cu o coroană voievodală d easupra lui, un
oal n egru alergînd. D easupra scutului se afla
o coroană cu şapte tu rn u ri şi capul de bour al
Moldovei. însem nul heraldic s-a co n stitu it în-
tr-o sim bolizare a începuturilor acestei ţări şi
a devenirii oraşului I-aşi cetate de scaun a Mol­
dovei. Sigiliul V asluiului -avea, pe un scut roşu,
u n zid cu o poartă m are închisă şi u n tu rn
ro tu n d cu stem a Moldovei ; deasupra o coroană
cu -cinci turnuleţe, iar tu rn u l cel m ai m are din
mijl-oc eu cîte o -albină, la d reap ta şi la stingă
sa. Dorohoiu-1 avea ca sim bol un scut roşu cu
figura S fîn tu lu i Nicol-ae, iar deasupra o coroană
cu cinci tu rn u leţe, ca toate m arile oraşe, de­
altfel 1.
Satele -au existat ou m u lt înainte d-e descă­
lecat, adăpostite pe văile -apelor, în m arginea

1 P. P. Panaitescu, Oraşe din Moldova, în „Ma­

gazin Istoric", III/9, 1969, p. 9—17.

36
pădurilor şi peste to t unde oam enii găseau
locuri m ai sigure şi m ai uşor de 'apărat. C titorii
de sate erau unii boieri sa u fam ilii m ai vechi,
oare se însoţeau sp re a alcătu i o aşezare. N u­
m ele li se da după cel al unui sătean m ai
b ătrîn , recunoscut de obşte d rep t conducător
al satului sa u d u p ă al unui boier oare c o n tri­
buise la în fiin ţa re a lui ; uneori num ele satului
exprim a stările geografice a le locului unde lua
naştere. A şezări săteşti a u a p ă ru t şi s-au dez­
voltat cu precădere p e văile rîu rilo r M oldova
şi M iletinul, în regiunea B aşeului sp re Dorohoi,
pe valea B ahluiului şi a N îrnovei la P ru t, în
părţile Sorocei şi ale O rheiului, spre nord de
Vaslui în nord-vestul Moldovei, în N eam ţ şi
în Vrancea, precum şi în alte regiuni ale Mol­
dovei. La form area num elui u n u i sat, de cele
mai m ulte ori sna procedat p rin adăugarea p a r­
ticulei „eşti“ la num ele ctito ru lu i acelei aşe­
zări, ca de exem plu : C îndea-C îndeşti ; G rozea-
G rozeşti ; B erea-B ereşti ; D urnea-D urneşti ;
Baciu-B ăceşti ; B raia-B răieşti ; G lăvan-G lăvă-
neşti ; B a-D ădeşti ; T iban-T ibăneşti ; P urcel-
P urceleşti şi m ulte altele. A lte sate şi-a u form at
denum irea astfel : Podoleni-sat de sub deal,
Vădeni — unde era vad, la Sălăgeni, erau lo­
cuitori veniţi din Sălaj, S ecătura — sa t consti­
tu it pe un loc ce fusese m laştină e tc .1 Slavi­
zarea num elui unor sate cu M ihăilăuţi, în loc
de M ihăileşti, Negoiuţi, în loc de Negoieşti,
V aculinţi — V ăculeşti şi altele n -a fost decît

1 M. Costăchescu, op. cit., I, în diverse hrisoave.

37
opera u n o r dieci, care a u transcris în unele
docum ente, datorită faptului că lim ba slavă a
fost m/ultă vrem e lim bă de cancelarie, anum ite
denum iri altfel decît .aşa cum le e ra obârşia J.
U n sat Filosofii era pe p îrîu l Rebrieea, în
ţinultul Vaslui, cu dealul Filosofului, d u p ă de­
num irea învăţatu lu i boier Moise Filosoful, cu­
noscut c ă rtu ra r d in vrem ea lu i A lexandru cel
B u n 12, care probabil pregătea şi pe diecii din
cancelaria dom nească. D răguşeni, pe a p a Mol­
dovei, n u d ep arte de Baia, e m ai vechi, din
secolul al X lV -lea, din vrem ea lui Dragoş.
Horodişte, c u num e de în tă ritu ră , n u era de­
p a rte de C hişinău. In Bucovina şi îndeosebi în
regiunile m ai păduroase satele erau m u lt mai
vechi şi m ai dese, ceea >ce face dovada că vechea
ţa ră a M oldovei era bine populată încă înainte
de întem eiere.
Satele erau dom neşti, boiereşti şi m ănăsti­
reşti, fiecare ou conducerea şi în d atoririle lor.
A lexandru oel B un a a trib u it te re n u ri în ­
tinse, oare n u e ra u îndeajuns de populate, mai
ales unde erau drum uri şi fîntîni, celor care
voiau să întem eieze sate. Un sat avea între
10 şi 30 de fam ilii, deci aproxim ativ de la 50
la 250 de suflete 3.

1 M. Costăchescu, op. cit., I, p. 258—261, 261—266,

317—325 şi alte acte.
2 Ibidem, I, p. 158, ş.a. B. C. Istorice, X, 1931, p. 85.
3 M. Costăchescu, op. cit., I, p. 85, 87, 89, 94,
230 şi urm.
 A P ARAREA ŢÂRII. STRUCTURA
ORGANIZATORICA A OŞTIRII

Deşi isto ria a transm is din generaţie în ge­

n e raţie o im agine fidelă a su p ra personalităţii
lui A lexandru cel Run, aşezîndu-1 în rîn d u l
celor m ai de seam ă dom nitori oare şi-au d ăruit
toată priceperea şi p u tere a de m uncă în slujba
dezvoltării şi consolidării ţă rilo r rom âne, opera
m arelui cîrm uiitor al Moldovei din prim ele trei
decenii ale secolului al X V -lea n u poate fi pe
deplin apreciată fără a constata g rija şi pri­
ceperea pe care acesta le-n m an ifestat în le­
gătu ră cu apărarea ho tarelo r ţării, p e n tru or­
ganizarea unei oştiri destul de num eroase şi
de puternice, precum şi p e n tru în treţin erea
unor construcţii m ilitare destinate să slujească
nevoilor de a p ă ra r e ..
A lexandru cel B un a fost u n om cu un larg
orizont politic şi, ca atare, în lu n g a sa dom nie,
u rm ărind îndeaproape cu rsu l evenim entelor ce
se d e ru la u în e stu l şi su d -estu l Europei, n -a
încetat nici un m om ent să se preocupe d e în ­
tărire a p uterii m ilitare a ţării sale, ştiind că.
în u ltim ă instanţă, păstrarea suveranităţii Mol­
dovei depindea de forţele pe oare le putea
opune duşm anilor. Aceasta, ou a tît m ai m ult
cu cit legarea Moldovei la sistem ul de alianţe
polono-lituanian încă din anii anteriori dom­

39
niei lui, dar pe care voievodul a acceptat-o în
continuare la u rcarea p e tron, nu putea lăsa
tîn ă ru l sta t rom ânesc de la est de C arpaţi în
a fa ra conflictelor în care se angajase Polonia
fie eu cavalerii teutoni, fie cu re g a tu l m aghiar.
Sem nificativ în acest sens este şi faptul că încă
în 'anii anteriori dom niei lui A lexandru cel
Bun, pe vrem ea lui Ştefan I, m ai precis în
anul 1395, un detaşam ent de arcaşi m oldoveni,
a l cărui n u m ăr nu-1 cunoaştem , a fost trim is
în a ju to ru l polonezilor în tim pul un u ia din
războaiele pe care aceştia îl duceau îm,potriva
cavalerilor te u to n ii .
Despre organizarea oştirii M oldovei pînă la
A lexandru cel B un ştirile lipsesc aproape cu
desăvârşire. D ar aceasta n u ne în dreptăţeşte să
credem că noul sta t feudal rom ânesc n u a av u t
o organizare m ilitară proprie. Altfel, cum ne-am
putea explica rezistenţa şi chiar victoriile ob­
ţin u te de predecesorii lui A lexandru cel B un
îm potriva unor agresori puternici oare perse­
verau în a am en in ţa su v eran itatea Moldovei.
Este greu de presupus că îm potriva unei oştiri
puternice şi num eroase ca cea a reg a tu lu i m a­
ghiar, M oldova s -a r fi p u tu t opune c u succes
diacă la rîn d u -i n -a r fi dispus de o arm ată
destul de m are şi de bine înzestrată, avînd în
fru n te conducători destoinici şi viteji, buni cu­
noscători ai artei .conducerii războiului p entru
vrem urile de atunci. Ar fi, de asem enea, tot

1 P. P. Panaitescu, Lupta comună a Moldovei şi

Poloniei împotriva cavalerilor teutoni, în „Romano-
slavica", IV, 1960, p. 226—227.

40
a tît de greu de crezu t că Polonia ar fi acceptat
să subscrie la o serie de tra ta te şi alian ţe cu
M oldova p rin care cele două s ta te se obligau
reciproc să se a ju te cu fo rţa lor m ilitară în
oaz de prim ejdie, dacă tîn ă ru l prin cip at ro ­
m ânesc n -a r fi dispus de o oştire capabilă să
trezească in teresu l regelui polon.
în legătură ou sistem ul de apărare a sta ­
tului feudal d e-sine-stătător M oldova pe tim pul
lui A lexandru cel B un se im p u n e atenţiei cer­
cetării istorice cel puţin urm ătoarele latu ri
fundam entale : sta re a n a tu ra lă a teritoriului
şi construcţiile destinate lu ptelor arm ate ; or­
ganizarea form aţiunilor m ilitare şi com punerea
lor socială ; arm am entul şi alte m ijloace de
lu p tă aflate în dotarea oştirii ; sistem ul de
aprovizionare ; unele principii tactic-strategice
privind d u cerea războiului. G îndirea m ilitară
pe vrem ea lui A lexandru cel B un ; principalele
Campanii la care au p a rticip a t oştiri m oldo­
veneşti p e tim p u l lui A lex an d ru cel Bun.
Din punctul de vedere al configuraţiei topo­
grafice a teritoriului, precum şi al construc­
ţiilor civico-m ilitare pe care A lexandru cel
B un le -a m oştenit de la predecesorii săi, rolul
M oldovei se p re ta la ducerea cu succes a unor
bătălii de apărare. C ursurile de apă, din oare
unele destul de adinei şi d e repezi, lan ţu l m u n ­
tos al G arpaţilor orientali cu trecători destul
de puţine şi greu accesibile unor arm ate n u ­
m eroase, pădurile seculare şi dese de fagi şi
stejari constituiau serioase obstacole în calea
celor ce se încum etau să cotropească păm în-

41
tu rile tîn ă ru lu i sta t rom ânesc d intre C arpaţi şi
M are. M oldovenii, cu firea lor ingenioasă şi
întreprinzătoare, la fel ca şi a fraţilo r lor ro­
m âni din V alahia şi Transilvania, au ştiu t din-
totdeauna să se folosească de avan tajele ofe­
rite de relieful propriei lor ţări p e n tru a se
îm potrivi cu succes u n o r duşm ani ai căror a r ­
m ate erau, de regulă, m ai num eroase şi m ai
bine înzestrate. Folosind adesea căi ascunse,
precum şi acoperirile n atu rale a tît d e abun­
dente în M oldova din acele vrem uri, oastea
rom ânească suplinea, în principiu, in ferio rita­
tea num erică în care se a fla prin realizarea
surprinderii sau prin executarea ou dibăcie a
u nor m anevre în flancurile sau spatele oşti­
rilo r cotropitoare. Sim pla enum erare a unor
bătălii din secolul al X V -lea ea cele de la
Plonini (1377), Oraş na (1450), Vaslui (1475),
Codrii Cosm inului (1497) etc. n e poate oferi
m ărturiile cele m ai convingătoare în legătură
cu m area capacitate a rom ânilor m oldoveni de
a se fi folosit cu m ăiestrie de avantajele pe
care le oferea propriul terito riu în tim pul şiru ­
lui lung de războaie ce au fost nevoiţi să le
poarte p e n tru ap ărarea statu lu i de-sine-stătă-
tor.
Moldova, pe vrem ea lui A lexandru cel Bun,
pe lingă faptul că dispunea de nişte graniţe
n atu rale bine determ inate, m ai ales la est şi
la vest de cursul N istrului şi de crestele Car-
paţilor orientali, m oştenise din m unca în ain ­
taşilor m arelui voievod şi u n sistem de con­
strucţii civioo-m ilitare, de cetăţi, dispuse la
hotare sau în interior, m enite să acopere şi să

42
respingă atacu rile inam ice de pe direcţiile cele
m ai probabile de p ă tru n d e re a acestuia. In
p artea de nord a M oldovei se aflau cetăţile
Hm ielov şi Ţ eţina, lingă C ernăuţi, care au
aju n s sub stăpânirea sta tu lu i m oldovenesc încă
pe tim p u l dom niei lui Petru. I M u ş a t1. Pe
tim pul aceluiaşi dom nitor a u fost construite în
in terio ru l ţării ceta te a N eam ţului şi cea a S u ­
cevei 2. în cetatea Suceava, P e tru I M uşat
şi-a s tră m u ta t însăşi reşe d in ţa domnească. Pe
cursul N istrului stră ju ia u cetăţile Hotin, Ti-
ghina şi C etatea Albă. A ceasta din urm ă fusese
construită de genovezi, d a r pe tim p u l lui A le­
x a n d ru cel B un a fost ren o v ată şi în tă rită cu
aju to ru l u n o r m eşteri trim işi d in Podolia 3. La
D unăre se a fla cetatea C hilia, nu m ită şi Li-
costromo, care fusese stăpânită până în anul
1403 de genovezi, după care a tre c u t în h o taru l
Ţării R om âneşti. D upă m o artea lui M ircea cel
B ătrîn, la 1418, cetatea Chiliei a in tra t în po­
sesiunea iu i A lexandru cel Bun, devenind „una
din cele m ai im portante cetăţi ale M oldovei" 4.
„Pe P ru t — rem arca Niooilae Iorga — n -a fost
niciodată vreo în tă ritu ră serioasă, care nici nu
era nevoie, odată ce am av u t linia N istrului
în to ată epoca noastră eroică de neatârnare" 5.

1 Istoria României, voi. II, Editura Academiei, Bucu­

reşti, 1962, p. 355.
2 Ibidem.
3 N. Iorga, Istoria armatei române, voi. I, Bucu­
reşti, 1929, p. 72.
4 Ibidem, p. 73.
5 Ibidem,

43
în in terio r se afla, în afara cetăţii Şcheia, lingă
Suceava, şi vechea cetate a R om anului, pre­
făcută şi în tă rită m ai tîrz iu de Ş tefan cel
M are. Cea m ai m are p arte a acestei cetăţi
avea ziduri groase de piatră, în form ă de pa­
tru la te r, cu tu rn u ri paralelipipedice în cele
p a tru colţuri (Suceava, Neam ţ, Şcheia) sau ci­
lindrice (Cetatea Albă). T oate aceste cetăţi, în
tim p d e război, deveneau puternice bastioane
de ap ărare oare până la a p ariţia arm elor de
foc, a tu nurilor, e ra u aproape inexpugnabile,
în tim p de pace, în cetăţi şi în ju ru l acestora
se dezvolta o viaţă economică şi social-politică
deosebit de activă. C etăţile disp u n eau de un
n u m ăr variabil de sate care constituiau ocoa­
lele lo r şi ai căro r locuitori aveau obligaţia să
contribuie la în treţinerea, aprovizionarea şi
paza acestor fortificaţii.
O astea M oldovei pe tim pul dom niei lui Ale­
x a n d ru cel B un avea, în linii generale, tră să ­
tu rile unei arm ate de tip feudal. A ceasta nu
ne în drep tăţeşte însă să considerăm că form ele
organizatorice şi com punerea socială a oastei
m oldovene e ra u în tru to tu l asem ănătoare cu cele
ale arm atelor feudale din apusul Europei, de­
oarece nici condiţiile în oare a u a p ă ru t şi s-au
dezvoltat statele feudale rom âneşti n u pot fi
asem uite în tru to tu l celor din vestul continen­
tului nostru. D ealtfel, o deplină u n itate de
vederi cu privire la organizarea oştilor rom âne
în p rim a ju m ătate a secolului al X V -lea nu a
existat nici în rîn d u rile istoricilor rom âni. Exa-
gerîndu-se uneori starea de autonom ie a m a­

44
rilor boieri faţă de domnie, s-a acreditat cîndva
i-deea că „deşi oastea ţă rii se găsea sub co­
m anda su p rem ă a dom nului, iautoritatea sa era
uşor an ulată în practică d e existenţa acestor
cete particu lare ale m a rilo r feudali, care pu­
tea u refu za să le pună la dispoziţia dom nului.
De aceea so arta războaielor depindea în m are
p a rte de m ăsu ra în oare boierii cu cetele lor
răm îneau credincioşi dom nului ţării n u num ai
în tim pul bătăliilor, dar şi d u p ă term in area
acestora14b In sp irată dintr-o teză ce se refe re a
stric t la .arm atele feudale din perioada fărâmi­
ţării sta tu lu i germ an, p o triv it căreia fără voia
nobilim ii „nu se p u tea duce nici u n război, nu
se p u tea da nici o b ătălie442, această concepţie
a unor istorici din Rom ânia, de după cel de-al
doilea război m ondial, n u a p u tu t rezista în
prim ul rîn d p e n tru că locul şi funcţia nobilului
feudal din societatea apuseană era altul decît al
boierului feudal din societatea ţărilo r rom âne,
iar în a l doilea rîn d p en tru că m obilul răz­
boaielor duse de rom âni vizau în prim ă instanţă
a p ărarea m oşiei şi a su v eranităţii statale. Orice
încercare de a asem ui in stitu ţia m ilitară feu­
dală rom ânească de l-a începutul secolului al
X V -lea c u cea din -apusul Europei înseam nă a
contesta procesul legi-c, obiectiv care a guver­
n a t evoluţia statală a poporului româ'n în v re­
m ea la oare ne referim . E xistă u n ad ev ăr axio-

1 Istoria României, voi. II, Editura Academiei,

Bucureşti, 1962, p. 335.
2 F. Engels, Războiul ţărănesc german, Bucureşti,
1958, p. 190.

45
m atic a l m aterialism ului istoric p o triv it căruia
orice teorie se dovedeşte a fi viabilă în m ăsura
în care viaţa socială, faptele reale o confirm ă.
Or, în istoria M oldovei din tim pul dom niei lui
Alexandru, cel B un nu putem constata nici o
îm p reju rare cînd ţa ra fiind am eninţată din
afară, în rîn d u rile oştirii să fi a p ă ru t tendinţe
centrifuge sau acte de nesupunere făţişe faţă
de domnie, deşi n u poate fi contestată exis­
te n ţa u n o r contradicţii m ai ales în sfe ra poli­
ticii externe.
Pe tim p u l lui A lexandru cel B un în Mol­
dova, ca şi pe vrem ea dom niei lui M ircea cel
B ătrîn în Valahia, oastea ţării n u însem na sum a
m ai m ultor cete boiereşti, ei adunarea steagu­
rilo r tu tu ro r ţin u tu rilo r form ate din curteni s'
conduse de dregătorii acestora. La începutul
secolului al XV -lea, oastea M oldovei a în re ­
g istrat u n sistem organizatoric corespunzător
stru ctu rii terito rial-ad m in istrativ e a ţării, de­
term in at în acelaşi tim p de statornicirea ho­
tare lo r fireşti ale statu lu i şi de în tă rirea u n i­
tăţii social-politice în interior. îm p ărţirea te ­
rito riu lu i ţării în ţin u tu ri ca u n ită ţi de bază
ale sistem ului de raionare ad m in istrativ ă a
ţării a avut im plicaţii directe şi asu p ra siste­
m ului de rec ru ta re şi organizare a arm atei.
C hiar dacă docum entele din vrem ea la care ne
referim n u sîn t a tît de num eroase, conţinutul
celor pe care le avem la îndem înă este pe
deplin edificator, p e n tru a ne face o im agine
veridică a su p ra sistem ului organizatoric al in­

46
stitu ţiei m ilitare pe tim pul dom niei lui A le­
x an d ru cel Bun.
La num ai eîteva zile după m oartea tatălu i
său, Ilieş I, fiul lui A lexandru cel Bun, dădea
unui boier în tă rire dom nească p e n tru stăpî-
nirea unui sa t aflat pe valea râului Tutova,
cu condiţia „să ţină de steagul .de Tutova,
cine îl va ţine şi a lt ju d ecăto r să nu aibă" 1.
In acelaşi an, 1432, A lexandru Aldea, dom nul
Ţ ării R om âneşti com unica braşovenilor că p ri­
m ise a ju to r contra tu rc ilo r p a tru steaguri de
m old o v en i2. Deşi cele două docum ente sînt
datate în d ată după m oartea lui A lex an d ru cel
Bun, este lesne de înţeles că ele atestă o stru c­
tu ră organizatorică m ilitară a cărei existenţă
pe tim p u l m arelui voievod al M oldovei nu
poate fi în nici un fel pusă sub sem nul îndo­
ielii. Cele două docum ente m ai sus-citate ne
oferă posibilitatea de a face şi alte constatări
deosebit de im portante. Mai întâi .că „steagul"
reprezintă cea mai veche form ă organizatorică
a oştirii Moldovei, după constituirea acesteia
ca stat feudal de-sine-stătător. In al doilea
rîn d că organizarea m ilitară adoptată pe tim ­
pul lui A lexandru cel B un era stirîns legată de
organizarea ad m in istrativ -terito rială a ţării, că
de fap t fieoare .„ţinut" avea propriul său
steag ; ea u rm are, re c ru ta re a oasitei pe tim pul

1 Documente privind istoria României, A, Moldova,

veacurile XIV—XV, p. 96.
2 I. Bogdan, Documente privitoare la relaţiile Ţării
Româneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească în
secolele XV şi XVI, Bucureşti, 1905, p. 42.

47
dom niei lui A lexandru cel B un e ra supusă
în mod decisiv principiului teritorial.
O a ltă constatare ce n u treb u ie omisă se
referă la ro lu l şi im portanţa pe c a re a u jucat-o
steagurile în viaţa social-politică a ţării, la
fap tu l că steagurile se bucu rau în ochii dom ­
nului de o p reţu ire cu totul ap arte. A cest lucru
se poate desprinde ou c la rita te c h ia r din p ri­
m ul docum ent citat m ai înainte. D upă cum
s-a p u tu t lesne vedea, dom nul condiţiona în ­
tă rire a dom nească dată u n u i boier a su p ra unui
sat, o afacere civilă deci, de a p a rte n e n ţa ace­
lui s a t la u n anum it steag, în cazul nostru,
„să ţin tă de steagul de T utova“.
Cîte steaguri au ex istat în M oldova pe
tim pul dom niei lui A lexandru -cel B un n u ştim
încă, d a r este fo arte -probabil să fi e x ista t atî-
tea cîte ţin u tu ri erau. Dacă putem adm ite că
steagul rep rezen ta -organizaţia m ilitară a unui
ţin u t, apoi asupra n um ărului lu p tăto rilo r din
cuprinsul unei asemene-a un ităţi n u avem nici
un fel de inform aţii, de ,a ceea pesupune-m că
m ărim ea unui steag era în funcţie de starea
dem ografică şi socială a ţin u tu lu i respectiv.
Steag;urile e ra u alcătuite din curteni, pe
care Nicolae Iorga îi identifica cu „boierii de
la curte, slujbaşii, curtenii, nu în sensul cel
m ai în alt ai cuvântului, căci n -a r fi fost atîţia,
ci în s-ensul general“ 1. La rândul său, P. P. P a-
naiteacu su sţin e că în secolele XV—XVI
curtenii n u erau alţii decît „oastea din satele

1 Hurmuzaki XI, p. 220, nota 1.

48
ra re depindeau de un cen tru de adunare, de o
curte dom nească441 care, după opinia ju stifi­
cată a lui C onstantin C. G iurescu „se adunau
în caz de război pe ţin u tu ri sub com anda pîr-
oălabului respectiv44 2, acolo un d e dom nul ţării
hotăra. Echipate, în arm ate şi h răn ite de către
dom nitor, pe socoteala l u i 3, steagurile de ţi­
n u tu ri rep re z en ta u „cea m ai veche u n ita te cu
caracter p e rm a n en t444, nu în sensul că se aflau
tot tim pul în serviciul m ilitar, ci pornind de
la constatarea că dom nitorul respectiv le m o­
biliza şi le a n tre n a în lu p tă ori de cî'te ori
nevoile o cereau.
Pe vrem ea lui A lexandru cel B un existau în
Moldova şi u n num ăr de m ari boieri care stă-
pîneau moşii întinse şi dispuneau de curţi
uneori poate chiar şi întărite. Unii d in tre aceşti
boieri făceau pante din S fatu l ţării, jucînd un
rol de seam ă în viaţa soeial-politică. Cîndva,
aceşti boieri îm părţeau p u terea cu voievodul.
Ei înşişi dispuneau, fiecare pe m oşia lui, de
forţe înarm ate, p en tru a supune pe ţărani,
p e n tru a se a p ă ra sau p e n tru a ataca moşia
unui alt m are boier. Pe m ăsură însă ce pu- 1234

1 Nicolae Stoicescu, Curteni şi slujitori, Contribuţii

la istoria armatei române, Editura militară, 1968, p. 16.
2 Constantin C. Giurescu, Istoria Românilor, voi. III,
partea a Il-a, 1943, p. 507.
3 Cf. General-maior dr. Constantin Olteanu, Con­
sideraţii cu privire la geneza armatei permanente în
România, în „File din Istoria militară a poporului
român“ — studii, voi 3, Editura militară, Bucureşti,
1975, p. 13.
4 Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 218.

49
te.rea centrală a crescut şi s-a consolidat, lu­
cru consem nat cu certitudine pe vrem ea dom ­
niei lui A lexandru cel Bun, starea de autono­
m ie a m arilo r boieri a scăzu/t, fiind obligaţi să
recunoască în persoana dom nitorului pe unicul
sităpîn al ţării căruia treb u iau să i se supună
necondiţionat. în asem enea îm p reju rări, for­
ţele m ilitare de care dispuneau aceşti m ari
boieri îşi pierd din p u tere şi însem nătate,
m ergînd pînă la dispariţie.
îm potriva unui asem enea mod de abordare
a problem ei organizării p uterii m ilita re a Mol­
dovei pe tim pul lui A lexandru cel B un se
invocă de către u nii istorici u n docum ent po­
triv it c ăru ia la S nyatin, cu p rile ju l depunerii
om agiului, în anul 1415, steagurile moldo­
veneşti ;au fost plecate la picioarele regelui
după cum cereau regulile acelei c e re m o n ii1.
D ocum ente posterioare dom niei lui A lexandru
cel B un atestă că la asem enea solem nităţi
dom nul venea cu steagul său şi boierii cu ale
lor. N eajunsul in te rp re tă rii acestor docum ente
provine de la faptul că se încearcă o aliniere
forţată pe scara ierarhiei sociale şi m ilitare.
V enirea dom nului cu steagul să u şi a boierilor
cu ale lor n u însem na nicidecum o îm părţire
a au torităţii suprem e pe oare singur dom nul o
avea .asupra arm atei, căci dacă a r fi fost altfel
regele polon n -a r fi recunoscut niciodată d rep ­
tul lui A lexandru cel Bun de a-şi asum a o

1 C. Racoviţă, Începuturile suzeranităţii polone asu­

pra Moldovei, în „Revista Istorică Română11, X, 1940,
p. 15.

50
 seam ă de obligaţiuni cu caracter m ilitar pe
bază de reciprocitate. S teagurile dom nului şi
ale celorlalţi boieri rep rezen tau puterea m ili­
tară unică a s ta tu lu i feudal M oldova, care în
îm p reju rări oa cele ară tate m ai sus constituia
chezăşia stabilirii unor ra p o rtu ri de egalitate
în tre sta tu l ro m ân ,şi reg atu l Poloniei. T otali­
tate a steag u rilo r de ţin u t form au oastea dom ­
nească ou cara c te r perm anent, pe care dom nul
ţării personal sa u re p re z e n ta t p rin vornic o
com anda în tim p de război. U neori u n steag
sau m ai m ulte p u teau fi în d reptate, din po­
ru n ca dom nitorului, îm potriva u n o r nesupu­
neri sau chiar răzm eriţe ale u n o r ţărani. A d-
m iţînd în principiu că steagurile de ţin u tu ri
reprezentau principalul adm inistrator al func­
ţiei coercitive, trebuie să recunoaştem că nu
există docum ente din vrem ea lui A lexandru
cel B un cu care să putem exem plifica o ase­
m enea sta re de lucruri.
In caz de m are prim ejdie, cînd se aprecia că
steagurile de ţin u tu ri nu sîn t suficiente p en tru
a face faţă unei invazii străine, dom nul chem a
sub arm e şi „oastea cea m are “ la care p a rti­
cipau şi ţăran ii şi tîrg o v e ţii1. In asem enea
îm prejurări, m arii boieri veneau la război în
fru n tea cetelor lo r form ate din slugi boiereşti
şi ţăran i liberi din rîn d u l căro ra dom nul ri­
dică pe unii la rangul de viteji, p e n tru com­
portarea lor m eritorie în -timp de război.
Aceasta era, pe scurt, starea organizatorică a

1 Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 291.

51
oştirii m oldovene pe tim pul dom niei lui Ale­
x a n d ru cel Bun. Incontestabil că începuturile
acestei organizări s-au produs pe tim pul pre­
decesorilor săi, după cum tot aitît de adevărat
este şi fa p tu l că aceste form e organizatorice
s-au transm is urm aşilor odată cu procesul ge­
n eral şi legic .al evoluţiei statale.
R eferindu-ne la arm am entul şi la celelalte
m ijloace de lu p tă ale oastei M oldovei pe
tim pul dom niei lui A lexandru cel Bun, se pot
constata o seam ă de lucruri im portante. De re ­
gulă, lup tăto rii veneau la război, atunci cînd
dom nul ţării îi chema, cu propriile lor arm e 1,
confecţionate în cea mai m are p a rte de către ei
înşişi. în legătură cu categoriile de arm am ent
folosite de oastea lui A lexandru cel Bun, în­
sem nările ce ne-iau răm as n u sîn t p rea n u ­
m eroase. D espre folosirea arcu lu i cu săgeţi,
arm ă în tre b u in ţată a tît în ain te c ît şi după
dom nia lui A lexandru cel Bun, .aflăm din tr-o
re la ta re a cronicarului Dlugosz, care descriind
desfăşurarea bătăliei de la M arienburg (1422)
consem nează fap tu l că m oldovenii se lu p ta u
„aruncând cu săgeţile asupra duşm anului1' 2.
S igur că se foloseau de către pedestrim e şi alte
m ijloace de lu p tă cum ar fi coasele, topoa­
rele şi secerile 3*. Din arsenalul d e lu p tă a ţă-
1 I. Dlugosz — Historiae Polonicae, Lipsea, 1711—
1712, col. 417.
2 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 228.
3 Cf. Cristian M. Vlădescu şi Carol Konig, Armele
oştirilor române în prima jumătate a secolului al
XV-lea în „Studii şi materiale dc monografie şi is­
torie militară11, nr. 4—5, 1971—1972, p. 66.

52
rănilor rom âni este c ert că n -au lipsit nici
ghioaga, buzduganul, p raştia şi securea. C ălă­
reţii foloseau cu deosebire d rep t arm am en t
săbiile, suliţele sau lăncile 1. Boierii veneau la
război îm brăcaţi a p a rte, de cele m ai m ulte ori
cu cămăşi de zale şi a rm u ri 2.
O astea lui A lexandru cel B un folosea şi alte
categorii de arm am ent, oare de obicei e ra de
provenienţă străină. A flăm bunăoară că dom ­
n u l M oldovei a p rim it în dar, din p a rte a dre­
gătorilor din Liov, u n n u m ăr de p a tru puşti
(,,baliste“) 3. Este foarte probabil ca tot de la
Liov, A lexandru cel B un să-şi fi p ro cu rat şi
alte arm e, a căror confecţionare n u se putea
realiza încă în ţară. Ştim , de asem enea, că
dom nul M oldovei achiziţiona o parte din a r ­
m am entul trebuincios din oraşele transilvănene.
Chiar în privilegiul com ercial acordat de dom ­
n u l M oldovei liovenilor, la 8 octom brie 1408,
se m enţionează că din T ransilvania se aduceau
săbii u n g u reşti şi platoşe. Pe vrem ea lui Ale­
x a n d ru cel B un în tre b u in ţare a arm elor de foc
n u e ra cunoscută în Moldova, sau cel puţin
asem enea arm e n u se aflau în înzestrarea oşti­
rii m oldovene. P rim a m enţiune în legătură cu
folosirea arm elor de foc în ţările rom âne este,
după ştiin ţa noastră, cea a lui W avrin (1445),
în care se arată că la asediul G iurgiului oastea

1 Ibidem.
2 M. Costăehescu, Documente moldoveneşti înainte
de Ştefan cel Mare, II, Iaşi, 1932, p. 785.
3 N. Iorea, Istoria comerţului românesc, voi. I.
ediţia II, Epoca veche, Bucureşti, 1925, p. 81.

53
V alahiei dispunea de două bom barde m ari h
Mai tîrziu, Ş tefan cel M are şi-a creat o a rti­
lerie destul de num eroasă.
In leg ătu ră cu aprovizionarea oştirii, fie­
care lu p tăto r e ra obligat să-şi aducă de acasă,
p e n tru o perioadă lim itată, h ra n a ; în caz de
neajungere d atorită duratei m ai îndelungate a
unei cam panii, aprovizionarea se făcea pe plan
local, din regiunea unde se afla concentrată
oastea. A ceasta aducea uneori m ari n eajunsuri
locuitorilor, m ai .ales atunci cînid e ra u nevoiţi
să 'aprovizioneze unele oştiri străine. Tocmai
aceasta pare să fi d eterm in at pe A lexandru
cel B un să hotărască, în 1426, ca oastea polo­
neză ce urm a să treacă spre B răila p e n tru a
participa la atacul proiectat îm potriva tu rci­
lor, în mod obligatoriu, d u p ă bătălie, să se
întoarcă pe acelaşi d r u m 12. Şi totuşi, prada
constituia un m ijloc efectiv de aprovizionare
a .trupelor, recunoscut de toată 'lumea din v re­
m ea aoeea. E dificator în acest sens este şi
fap tu l că în vederea trecerii polonezilor prin
Moldova, cu ocazia a ră ta tă m ai înainte, A le­
x a n d ru cel B un dispunea că locuitorii ţării nu
aveau voie să se îm potrivească sau să se răz ­
bune asupra polonilor .chiar dacă m arşul lor
a r fi fost însoţit de unele nenorociri, certuri,

1 M. Costăchescu, op. cit., p. 635.

2 General Radu Rosetti, Studii asupra chipului cum
se făptuia războiul de către Ştefan cel Mare, Acade­
mia Română, Mem. Secţ. ist., s. III, t. IV, M. 9, p. 3
şi urm.

54
lup te etc. „cum se în tîm p lă adesea441. In tr-u n
fel, în epoca aceea, jaful e ra legalizat dacă el
era determ in at de cauze de o rdin .militar.
Deşi pe tim pul dom niei lui A lexandru cel
Bun, M oldova n -a fast supusă u n o r atacuri
duşm ane în arm ate care să-i pericliteze suve­
ranitatea, oastea m oldoveană a p articip at la
m ai m ulte cam panii în oare şi-a dovedit cu
prisosinţă b u n a organizare şi deplina stăpâ­
nire a procedeelor de luotă. m anifestînd chiar
o serie de 'acte de in iţiativ ă greu resim ţite de
forţele inam ice. Moldova, devenind u n u l din
aliaţii im portanţi ai Poloniei, n u s-a eschivat
de la a ju to ru l pe oare regele .polon l-a cerut
în m ai m ulte rîn d u ri lui A lexandru cel Bun.
Abia se urcase în scaunul domnesc, cînd un
nou război în tre teutoni şi poloni izbucni în
anul 1402. Deşi A lexandru cel Bun, la începu­
tu l anului 1402, dăduse un a c t la Suceava Drin
oare se recunoştea vasal al regelui polon V la-
dislav la g e llo 12, el nu a particip at îm preună
ou oastea sa la acest război. M otivele nepar-
ticipării n u se cunosc, dar este foarte posibil
ca însuşi regele polon să n u-i fi cerut acest
lunrui.
Insă mai tîrziu . cînd relaţiile d intre Polonia
şi U ngaria se în rău tăţiseră în aşa m ăsură incit
însuşi Sigism und de Luxem burg a iu ta pe te u ­
toni îm potriva polonilor, plănuimd în .acelaşi
tim p ocuparea şi anexarea M oldovei la statul

1 M. Costăchescu. op. cit., p. 644.

2 Istoria României, voi. II, Editura Academiei,
Bucureşti, 1962, p. 394.

55
m aghiar, A lexandru cel B un n -a m ai ezitat
a-şi trim ite oştile în ajutorul polonilor. Aşa
se face că încă din anul 1409, cînd polonezii
începuseră pregătirea unui război antiteuton,
lu p tătorii rom âni s-au aflat în tab ă ra lor, gata
de ră z b o i1.
M om entul culm inant al războiului polono-
teuton l-a constituit lu p ta de la Griinwald,
care a a v u t loc la 15 iulie 1410. T rim iţînd un
detaşam ent de lu p tăto ri în sp rijin u l polonilor,
A lexandru cel B un a u rm ă rit pe de o parte
să-şi respecte angaiam entul lu at faţă de regele
polon, iar pe de altă parte, să-şi pună ţa ra la
adăpost de p retenţiile regelui m aghiar, care la
rîn d u l său ajutase pe teutoni în aceeaşi îm ­
p reju rare cu condiţia oa aceştia să-i recunoască
stăpînirea asu p ra Moldovei. In bătălia de la
G riinw ald sau Tannenberg, oştile teu to n e au
suferit o zdrobitoare infrîngere. A lături de
coaliţia polono-lituano-rusă a lu p ta t şi un de­
taşam ent de m oldoveni. N um ărul oştenilor din
M oldova care au particip at la această bătălie
n u se cunoaşte. D upă unele cronici prusiene
n um ărul rom ânilor participanţi la b ătălia de
la G riinw ald ar fi însum at 20 000 sau 200 000
de luptători 2. D esigur că nici u n a din cifrele
pom enite de aceste cronici nu poate fi luată
în serios fiind exagerări evidente. U n asem e­
nea fap t constituia un sistem m ai vechi şi

1 Ştefan Ştefănescu, Participarea românilor în lupta

de la Griinwald (15 iulie 1410), în „Studii11 1/14, 1961,
p. 16.
2 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 228.

56
poate fi în tîln it nu num ai la cronicile prusiene,
ci şi în a lte docum ente, m ai ou seam ă cînd
tre b u ia să se justifice o înfrângere. Orice în -
oeroaire de a se in te rp re ta alte elem ente (loc
în dispozitiv, su p ra fa ţa de dispunere a oştirii
m oldovene, rangul căpeteniilor detaşam entului
etc.), p e n tru a se ajunge la o cifră cît m ai
aproape de re a lita te în leg ătu ră cu participa­
re a rom ânilor la această bătălie se dovedeşte,
cel puţin deocam dată, a fi infructuoasă, de-
Oiareee inform aţiile pe care le avem la înde-
m înă sîn t ex trem d e sărace.
Oricum , oricît de exagerată ar fi aprecierea
cronicelor prusiene cu p riv ire la num ărul lu p ­
tăto rilo r m oldoveni care au p articip at la b ă­
tălia de la G runw ald trebuie să adm item că
aceştia au fost destul de num eroşi şi că ei
şinau adus o contribuţie de seam ă la înfrânge­
rea agresorilor teutoni.
Deşi victoria de la G runw ald asigura un
anum it ascendent lui V ladislav Iagello asupra
lui Sigism und, care în tre tim p devenise şi
îm părat al G erm aniei, starea de încordare a
relaţiilor polono-m aghiare a continuat să se
adîncească. Spre a faice faţă unei eventuale
agresiuni din p a rtea oştilor feudale m aghiare,
A lexandru cel Bun a hotărât să trim ită în a ju ­
to ru l regelui polon un nou detaşam ent de lup­
tători, care în 1411 staţiona undeva pe Vis­
tula 1.

1 Istoria României, voi. II, Editura Academiei, Bucu­

reşti, 1962, p. 394.

57
 In v irtu te a relaţiilor ce erau statornicite cu
regele polon, dom nul Moldovei a continuat să
trim ită corpuri de oaste oare sînt am intite în
luptele cu teutonii din anii 1411, 1412 şi 1414 1.
C îţiva ani m ai tîrziu, după m oartea lui M ircea
cel Bătrân. în 1420 turcii au atacat V alahia şi
Moldova. In aceste îm prejurări, A lexandru cel
B un a cerut, la 26 m ai, a ju to r din p a rte a celor
tre i sem natari ai tra ta tu lu i de la Dublau. Dar,
în tim p ce discuţiile în tre aceştia se tergiversau
la nesfârşit, tu rcii au atacat M oldova şi aflăm
chiar d in tr-o scrisoare a lui V ladislav Iagello
către Sigism und că aceştia „au invadat ţara
voievodului (A lexandru n.n.) şi au înconjurat
cetatea lui n u m ită Balebrag * cu oaste p u te r­
nică. De aceea voievodul ne-a cerut nouă şi
fratelui n o stru W itold ca înainte ca prim ejdia
să se întindă în interio ru l stăpânirii sale să-i
dăm a ju to r 2. Insistentele lui A lexandru cel
B un n-iau găsit ecoul cuvenit în rîn d u rile celor
tre i -aliaţi $i în această îm p re ju rare oastea
m oldovenească a lu p ta t singură p en tru a res­
pinge atacul otom an.
In anul 1422 izbucneşte un nou război între
polonezi şi cavalerii teutoni. Cele m ai im por­
ta n te lupte duse de ostile aliate au avut loc
odată cu asediul cetătii M arienburg (Malborkl.
pe V istula, capitala 'ordinului teuton. La bă-

1 C. Racovită. op. cit., p. 52—53.

* Cetatea Albă.
2 I. Caro, Liber cancellariae Stanislai Ciolek. în
„Archiv fur osterreichische Geschichte“, LII, 1875,
p. 162—163.

58
talie a p a rticip at şi un d etaşam en t de 200 de
oşteni trim işi de A lexandru cel B un în a ju ­
toru l lui V ladislav Iagello. D espre acţiunile
întrep rin se de rom âni în această lu p tă avem
o inform are m u lt m ai largă şi m ai precisă
decît faţă de participările a n te rio a re ale aces­
to ra la războaiele polono-teuitone. R elatarea
d etaliată a cronicarului polonez Ja h n Dlugosz
oferă o im agine c it se poate de veridică în
leg ătu ră cu m odul în oare a acţionat detaşa­
m entul de oştire m oldovenească la M arienburg,
de curaju l şi iscusinţa de oare a u d at dovadă
rom ânii în această bătălie, de procedeele de
luptă folosite de oştenii lui A lexandru oel Bun,
ca urm are a faptului că ei erau conduşi de
căpitani ce stăpîneau pe deplin a rta ducerii
războiului, rod al unei gîndiri ou to tul elevate
p e n tru încep u tu rile secolului a l X V -le a 1. Din
cronica lui Ja h n Dlugosz reiese că oastea m ol­
dovenească lupta, de regulă, pe tim pul lui
A lexandru cel Bun, p ed estru ; aceasta n u din
lipsă de aai, ci p e n tru a p u tea folosi tere n u l
şi acoperirile n atu rale în cele m ai bune con­
diţii. Caii erau folosiţi de către lu ptătorii
din Moldova, de obicei, oa m ijloc de tran sp o rt
pînă la locul de concentrare a oştirii şi apoi
pînă la locul unde u rm a să se dea bătălia ;
alteori, cînd cete ale oştirii m oldovene erau
îm presurate de forţe inam ice copleşitor de n u ­
meroase, oştenii rom âni foloseau caii p en tru
a se p u tea replia în tim pul cel mai scurt pe

1 Reprodus după N. Iorga, op. cit., p. 106—107.

59
un nou aliniam ent sau p e n tru executarea unei
m anevre spre a cădea în flancul sau spatele
inam icului. Aceeaşi relatare a cronicarului po­
lonez precizează că oştenii m oldoveni au lu p tat
în tr-u n sector separat de cel al oştirii polo­
neze, în oare rom ânii „înaintaseră14 p e n tru „a
cerceta, a găsi h ran ă cailor şi a p ră d a 14. Este
lesne de înţeles că încrederea acordată deta­
şam entului de m oldoveni de către conducătorii
oştirii poloneze trebuie să fi fost eîşitigată cu
p reţu l unor acte de vitejie şi pricepere ară tate
de oştenii lui A lexandru cel B un în trecutele
bătălii în oare rom ânii lu ptaseră a lă tu ri de
poloni. Cronica lui Ja h n Dlugosz, vorbind des­
pre oastea cavalerilor teutoni, lasă să se în ţe­
leagă faptul că aceasta era foarte num eroasă
în com paraţie ou cea a rom ânilor, foarte bine
înarm ată şi echipată de război. Deşi rap o rtu l
de forţe era n et în favoarea cavalerilor teu ­
toni, oasitea m oldoveană a o bţinut o strălu cită
victorie. D escrierea luptei propriu-zise este
deosebit de interesantă, m ai ales prin aceea că
ea oferă un tablou veridic al capacităţii deo­
sebite de oare a u dat dovadă căpeteniile şi toţi
lup tăto rii rom âni, uzitînd de cele m ai adecvate
m ijloace p e n tru a înşela şi apoi a surp rin d e
pe inam ic. R eferindu-se la acţiunile de luptă
duse de rom âni, Ja h n Dlugosz scrie : „Desca-
lecă ou u şu rin ţă cum e firea şi datina acestui
neam , acoperiţi de frunze şi crengi şi se luptau
pe jos. Cavalerii (teutoni n.n.) se încum etară

60
a se lua după ei şi a-i nim icii". A tunci „m oldo­
venii slobod de la adăpost sigur săgeţi care
corg ca ploaia. F ru n te a duşm,anilor se goleşte,
răm în ră n iţii oare sînrt prinşi, ceilalţi fug. T ri­
um fători ou pradă şi prinşi ai lui A lexandru
vodă se întorc". Din descrierea bătăliei făcută
cu a tîta a c u ra te ţă de că tre cronicarul polonez
se deduce ou claritate fap tu l că oastea m oldo­
venească, oa şi cea din Ţ ara Rom ânească, stă-
pînea în cele m ai bune condiţii anum ite
procedee dare îi suplineau nu num ai in ferio ri­
tatea num erică, dar îi asigurau şi victoria. Ca­
m uflarea sa u ascunderea propriilor lor lu p tă ­
tori, atrag erea inam icului, de regulă, în tr-u n
loc greu de m anevrat, bine b ă tu t de săgeţile
arcaşilor m oldoveni, realizarea surprinderii etc.
sîn t poate num ai cîteva din form ele folosite de
oastea m oldovenească în şirul lung de bătălii
pe care l-a p u rta t pînă la A lexandru cel Bun,
pe vrem ea acestuia şi m ai departe peste secole.
O dată cu sfîrşitul bătăliei de la M arienburg
a în cetat şi seria războaielor polono-teutone
în oare au fost an tre n ate şi oştirile moldovene.
A lexandru cel B un cîştigă astfel răgazul nece­
sar p en tru a se pregăti în vederea unei rezis­
ten ţe îm potriva invaziei otomane. D upă o serie
de acţiuni destul de tem erare ale lui Dan al
II-lea, dom nul Valahiei, la D unăre şi la sud de
m arele fluviu, Sigism und se gîndi să iniţieze o
nouă cruciadă antiotom ană care treb u ia să
înceapă în anul 1426. A lexandru cel Bun, de­
spre care se credea în tab ăra aliaţilor polono-

61
lituano-m aghiari că ar fi aliat cu turcii în ve­
derea înlocuirii lui Dan al II-lea din scaunul
Ţ ării Rom âneşti, a fost şi el in v itat să p a rti­
cipe la această cruciadă. La 15 m ai 1426, Si-
gismunid comunica lui Vitold precum că a scris
„regelui polon, p e n tru oa zisul voievod (Ale­
x a n d ru cel B un n.n.) să vină personal cu oas­
tea lui, după prevederile tra ta tu lu i44 de la Lu-
blau. Totodată, regele m aghiar prom itea că
oastea sa u rm a să pornească la 24 iunie „pe
uscat şi pe ap ă44 spre a veni în a ju to ru l lui
D an I I 12. Regele polon, încrezîndu-se în pro­
m isiunile lui Sigism und, trim ite la rîn d u l său
un corp de oaste form at din 5 000 de luptători.
Sosind pe păm ântul românesc, tru p elo r polone
li s-au a lă tu ra t cele rom âne şi îm preună s-au
d irija t spre poziţia ce le fusese afectată la
vărsarea Ş iretului în D unăre, adică în zona
Brăilei. Cele două oştiri au a şte p ta t acolo mai
bine de două luni oştile m aghiare oare n u au
mai venit. în tre tim p, Dan al II-lea a fost, la
30 m ai 1426, învins de turci. N evrînd să ce­
deze iniţiativa în m ina otom anilor, A lexandru
cel B un ocupă din nou Chilia, pe care el o
considera „ca punct de plecare a l cruciatei
sale442. C ontinuînd să-l învinuiască de rea-cre-
dinţă, Sigism und, regele U ngariei, n u s-a sfiit
să încheie în februarie 1429 un tra ta t de pace
cu turcii, pe trei ani, n ăruind p rin aceasta tot

1 Codex Vitoldi, în „Monumente Medii Aevi His-

torica rea gestes Poloniae illustrantia", VI. Cracovia,
1882, p. 724.
2 Nicolae Iorga, Istoria Românilor, voi. IV, p. 22.

62
eşafodajul lu p tei antdotomane. în asem enea îm ­
p reju rări, dom nul M oldovei, fără a încerca nici
un fel de ezitare, com unica p rin solii săi lui
Vitold, aliatul lui Sigism und, că n u m ai are
nici o încredere în el. Sub presiunea p resti­
giului crescînd a lui A lex an d ru cel Bun, du­
cele litu an V itold se sim te obligat să 'recu­
noască stăpînirea Chiliei de către dom nul m ol­
dovean. încă înainte de recunoaşterea de către
Vitold a trecerii Chiliei în stă p în ire a Moldovei.
A lexandru cel B un luase o serie de m ăsuri
p e n tru a-şi apăra cetatea. P o triv it poruncilor
voievodului m oldovean, g u ra b raţu lu i C hilia a
fost închisă p rin im p lan tarea unor pari oare
făceau im posibilă orice ten ta tiv ă de a m ai urca
vreo corabie pe D u n ă re 1. Lăsînd la o parte
ingeniozitatea dom nului rom ân, care a in iţiat
o asem enea m ăsură, trebuie să constatăm că
de fap t ne întâlnim p e n tru prim a dată în
această epocă cu o lucrare tipică de geniu,
încercările lui Dan al II-lea de a recuceri C hi­
lia p rin unele atacuri în sudul Moldovei, „întîi
cu o oştire, apoi cu alta îm p ărţită în p a tru
p ă rţi“ 2, n u au dat nici un rezultat. Am bele
au fost respinse cu uşurinţă de oastea lui A le­
x a n d ru cel Bun.
M oartea m arelui duce al L ituaniei, Vitold,
în toam na anului 1430, a creat posibilitatea
restabilirii relaţiilor lui A lexandru cel B un cu
Sigism und, regele Ungariei. în noul decor al

1 Codex Vitoldi, p. 859—860.

2 Idem, p. 908—911.

63
relaţiilo r internaţionale din această zonă a con­
tin en tu lu i n o stru s-a conturat apariţia unui
nou fro n t creştin în d re p tat îm potriva Porţii
otomane. Sigism und singur pregătise înlocui­
rea lui Dan al II-lea cu Vlad D racul. D orind să
aibă legături strînse de prietenie cu statu l va­
lah, A lexandru cel B un a trim is în Ţ ara Rom â­
nească un corp de oaste care a a ju ta t pe un alt
fiu al lui M ircea cel B ătrîn, Aldea, să ocupe
tro n u l m untean. Noul dom n a fost recunoscut
în cele din urm ă şi de Sigism und.
In v ara anului 1431 o oaste turcească a a ta­
cat V alahia şi A lexandru cel B un nu a în-
tîrz ia t să trim ită pe „m arele vornic cu m ulţi
d in tre ai săi spre P u tn a “ 1. Cele două oşti, u nin-
du-şi eforturile, au obţinut o însem nată vic­
torie 2 ce n u a p u tu t fi însă exploatată deoarece
o parte considerabilă a oastei m oldovene se
afla în Polonia în sprijinul noului cneaz Sw id-
rigaillo, care se lu p ta cu fratele său Vladislav
Iagello.
M oartea m arelui voievod al Moldovei, în
p rim a zi a anului 1432, a însem nat sistarea
tem porară a unei în trep rin d eri pe cît de cu­
rajoase, pe a tît de realiste.
M oştenirea lui A lexandru cel B un în dome­
niul construcţiei m ilitare, ca şi în alte domenii,
va fi p relu ată de ilu stru l său nepot Ştefan cel
M are, care o va ridica pe tre a p ta cea mai
înaltă.

1 Hurmuzaki — Iorga, Documente, XV, 1, p. 15.

2 Nicolae Iorga, Istoria Românilor, voi. IV, p. 33.
 ORGANIZAREA JUDECĂTOREASCA

In ce priveşte organizarea judecătorească, din

vechi tim puri existau unele norm e juridice
nescrise, cunoscute sub num ele de „obiceiul
p ăm în tu lu i“ sau „legea ţă rii“, care tindeau în ­
deosebi să apere ordinea socială şi interesele
stăpînitorilor de păm înt, feudalii. In bună parte
aceste norm e juridice s-au p ă stra t şi sub dom ­
nia lui A lexandru cel Bun. Ele aveau un spe­
cific caracter de clasă, ţă ra n u l fiind lipsit de
posibilitatea de a-şi ap ăra interesele, deoarece
îl judeca însuşi stăpînu l pe care-1 avea. Cel care
judeca aplica desigur şi pedeapsa şi tot el p er­
cepea şi am enda pronunţată, care devenea un
izvor de ven itu ri p e n tru feudalul judecător. P u ­
teau judeca şi pîrcălabii şi staroştii cetăţilor,
iar în tîrg u ri şi şoltuzul cu pîrgarii.
Cel m ai sim plu for judiciar era cel sătesc,
alcătuit din cnezii sau juzii îm preună cu „oa­
m eni buni şi b ă trîn i“, care judecau pricinile
m ărunte în tre locuitorii satelor. U rm a apoi
scaunul boieresc, în care feudalul judeca pe
supuşii lui de pe moşie, ho tărîrile lui puţind
fi apelate la scaunul ţinutului. Cel m ai înalt
for judiciar e ra S fatul domnesc, condus de
domn, care nu era accesibil poporului de jos.

65
 Dom nul, care judeca în divan, era judecăto­
ru l suprem şi num ai el putea p ro n u n ţa uneori
pedepse capitale. D upă dom n cel m ai însem nat
judecător era vornicul.
H otărîrea dom nului era considerată ca o ade­
v ărată legiferare în rap o rtu rile d in tre oameni,
in trîn d însă în legea nescrisă. In relaţiile feu­
dale d in tre pro p rietari şi ţărani, obligaţiile
acestora din urm ă in traseră în obiceiul păm în-
tului, de la care nu se puteau abate. U neori di­
vanul de judecată se stră m u ta din loc în loc
spre a îm părţi dreptatea.
A m enda — gloaba — se aplica p e n tru orice
fel de crim e sau delicte. In judecăţi predom i­
n au însă interesele boierim ii şi nu dreptatea.
Procesele civile pierdute se pu teau redes­
chide, dar sub o nouă dom nie căreia i se plă­
tea o anum ită tax ă num ită zavescă 1. Se pare
că A lexandru cel B un a încercat să dea Mol­
dovei unele legiuiri scrise. în cunoscuta sa lu ­
crare Descrierea M oldovei, D im itrie C antem ir
precizează că pînă la A lexandru cel Bun, „ju­
decătorii abia m ai ştiau cum să îm p artă drep­
tatea. D ar acest domn, ca bun organizator, a
lu at m ăsuri ca să se facă ordine şi aici. El a
prim it, odată cu înscăunarea, de la îm păraţii
bizantini, legile greceşti cuprinse în Codicile
bazilicalelor, alcătuind o pravilă după care să
se judece pricinile. D ar m oldovenii aveau şi
unele obiceiuri, cum erau cele privitoare la
m oştenire, diate, îm părţeala m oşiilor şi la zi­

1 I. Bogdan, Despre cnejii români, în A.A.R. XXVI,

Seria II, 1903, p. 9 şi urm.

66
lele de corvoadă. De aceea m oldovenii aveau
o lege scrisă, în tem eiată pe legile îm păraţilor
rom ani şi ţarig răd en i şi pe h o tărîrile soboare-
lor bisericeşti şi u n a nescrisă, care ar putea' fi
num ită datina norodului, adică obiceiul păm în-
tu lu i“ i.
Se poate presupune că în vrem ea lui A le­
x a n d ru cel Bun, în M oldova exista un „Zacon
sau lege“, cum îi spune şi cronicarul M. Cos-
tin 12, întocm it după legiuirile bizantine. D ealt­
fel, în acea vrem e era cunoscută Syntagm a lui
M atei V lasteras, g u rist bizantin, care, în seco­
lul al X lV -lea, fusese tra d u să în lim ba slavă
în vrem ea lui Ş tefan D uşan (1349), despotul
sîrbilor, şi de aici luase denum irea de zaco-
nicul lui Ş tefan Duşan. S yntagm a a avut şi un
te x t latin. In aceste condiţii este foarte posibil
ca A lexandru cel B un să fi dispus întocm irea
unei pravile al cărei text, din nefericire, nu
s-a p ă stra t 3.

1 D. Cantemir, Descrierea Moldovei, Editura tine­

retului, Bucureşti, 1931, p. 136.
2 M. Costin, Letopiseţul Ţării Moldovei de la zi­
direa lumii pînă la 1601, Bucureşti, 1942, p. 201, 205.
3 Ştefan G. Longinescu, Pravila lui Alexandru cel
Bun, Bucureşti, 1928, p. 14, 19, 21, 46 şi Pandectele,
Române, 1923, Caetul I, Partea a Il-a, p. 1 ; C. C.
Giurescu, Din trecut, Bucureşti, 1942, p. 190.

67
 ORGANIZAREA FINANCIARĂ
A MOLDOVEI

In secolul al X V -lea a u to ritatea şi puterea

dom nului erau determ inate şi de veniturile vis­
tieriei dom neşti, alim entate p rin diverse obli­
gaţii în bani şi în n atură. V eniturile de la
oraşe, aşezări care fuseseră înfiin ţate pe locuri
dăruite de dom ni, erau destul de însem nate,
în ele erau m ori, iar cei care m ăcinau tre ­
buiau să dea dijm a cuvenită. Văm ile aduceau
şi ele v enituri m ari în bani şi în n atu ră. Vă­
m ile de tîrg erau plătite de sătenii ce veneau
să-şi desfacă produsele şi să facă cum părături
în oraşul respectiv. Mai însem nate erau văm ile
plătite de negustorii străini, din care unele
erau concesionate boierilor, iar altele erau ce­
date m ănăstirilor spre a se p u tea întreţine.
Im pozitul în bani era birul, de care n u era
scutit nim eni, decît doar robii m ănăstirilor.
D ocum entele nu pom enesc de scutiri. B irul se
aplica global asupra satului, a cărui condu­
cere îl rep artiza pe gospodării, avînd grijă de
strîn g erea lui. Localnicii fără p ăm înt erau scu­
tiţi de bir, iar cei care com iteau abuzuri în le­
gătu ră cu strîngerea birului erau aspru pedep­
siţi. V ătăm anii satelor erau datori să ţină în
bună ordine socotelile acestor operaţii.
U n venit foarte însem nat provenea din dă­
rile în n atu ră, cuvenite din toate produsele.

68
A stfel era dijm a din cereale ■ — desetina —
adică din zece găleţi, una. Se plătea, de ase­
m enea, dijm a la vin, la m iere şi ceară, la sare,
la peşte şi fin, din nisipul a u rifer etc. La 1 sep­
tem brie 1429, A lex an d ru cel B un dăru ia m ă­
năstirii N eam ţului un m ertic anual de „două­
sprezece poloboace de vin deseatina N eam ţu-
lu i“, ceea ce ne a ra tă cit de în tinsă era în v re­
m ea aceea c u ltu ra viţei de vie în ţin u tu l N eam ­
ţu lui 1. Produsele din dijm e se adunau în ham ­
bare, care erau ca nişte „case dom neşti11 în
oraşe, în care se găseau m ari depozite, din ele
dom nul p u tîn d face d aru ri în n atu ră, cum se
cunosc cele de butoaie cu vin dăru ite m ănăsti­
rilor ori postavuri date călugărilor p e n tru îm ­
brăcăm inte. A cestea erau adevărate tezaure
dom neşti, fiind bine păzite. B raniştele dom neşti
cu pădurile lo r erau rezervate p e n tru vînătoare.
Locuitorii ţării m ai aveau şi alte obligaţii
faţă de dom nie, ca : tra n sp o rtu ri p e n tru in te ­
resele dom nului, paza acestor tran sp o rtu ri, co­
situl finului, tăierea lem nelor în pădure etc.
C heltuielile de sta t erau destul de reduse :
boierii din S fatul domnesc n u erau plătiţi, căci
aveau suficiente ven itu ri de la întinsele lor
domenii. Slujbaşii dom neşti erau puţini, căci
erau am bulanţi şi aveau u n venit din ceea ce
adunau ei. Biserica prim ea însă im portante sub­
venţii ; i se atrib u iau sate, moşii, văm i etc.
O astea era puţină, m ai ales în tim p de pace.

1 Reprodus după Constantin C. Giurescu, Istoria

românilor, voi. II, partea a Il-a, ediţia a IlI-a, Bucu­
reşti, 1940, p. 560.

69
C heltuieli m ai însem nate se făceau p e n tru în ­
tre ţin e re a cetăţilor, a curţilor dom neşti, a so­
lilor şi p e n tru unele daru ri către curţi străine,
cum au fost cele făcute regelui V ladislav Ia-
gello la Snyatin, în 1415, sau cînd a fost prim it
Ioan VIII Paleologul la Chilia. L ucrări publice
se executau prea puţine, doar la poduri şi la
unele drum uri. Paznicii care însoţeau tran sp o r­
tu rile erau p lătiţi de cei in teresaţi şi num ai cele
care priveau dom nia erau plătite de voievod.
Cele m ai m ari cheltuieli suportate de domn
erau determ inate de în tre ţin ere a fam iliei lui,
p e n tru achiziţionarea ţin u tei vestim entare lu ­
xoase, confecţionate din stofe scum pe şi cu des­
tule bijuterii, incit părea m ai m u lt decît dom ­
nească h D atorită unei conduceri chibzuite şi
neabuzive, M oldova a ajuns pe tim pul dom niei
lui A lexandru cel B un în tr-o stare economico-
financiară destul de înfloritoare. 1

1 P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrîn, Bucureşti,

1944, p. 121 şi urm.
 PO PU LA ŢIA SI CLASELE SOCIALE
IN EPOCA LUI ALEXANDRU CEL BUN

O dată cu organizarea statu lu i, păm întul a

fost acaparat to t m ai m u lt de feudali, provo-
cînd o diferenţiere accentuată în cadrul socie­
tăţii m oldoveneşti. în m u lţire a populaţiei a a fir­
m at şi m ai m u lt ten d in ţa de diferenţiere so­
cială.
Clasa dom inantă era alcătuită din boierii
m ari, care constituiau categoria privilegiată,
stăruind să-şi m ărească m ereu p roprietatea şi
puterea, dom inînd ţăranii dependenţi. In ca­
tegoria lor erau şi m ănăstirile cu clerul înalt,
care posedau dom enii întinse. Mai erau apoi
boierii m ijlocii şi mici, cu o situaţie m ai m o­
destă. T îrgoveţii aveau o poziţie aparte, iar ţ ă ­
ranii erau îm p ărţiţi în două categorii : cei li­
beri, în n u m ăr nu prea m are, şi vecinii, stă-
pîniţi de boieri şi locuind în satele proprietăţi
ale acestora. Cea m ai um ilă categorie era aceea
a robilor, care aveau în rîn d u rile lor sălaşe de
ţigani şi cîşle de tătari, fiind răspîndiţi în toată
Moldova.
în cadrul proprietăţii feudale un loc însem ­
n a t îl avea proprietatea domnească, constînd
din moşii şi sate, unele personale ale dom nu­
lui, altele aparţinînd domniei, m ulte m oştenite
ori acaparate sub diferite form e, m ai ales prin

71
confiscări de la boieri p e n tru abuzuri, hiclenie
sau altele. V eniturile p ro prietăţii dom neşti erau
folosite p e n tru necesităţile statale, dar şi în
in teresu l personal al voievodului.
La rîn d u l lor m arii boieri (feudalii) posedau
averi însem nate, care constau din sate şi moşii
întinse, unele m oştenite, altele cotropite, cum ­
p ărate sau prim ite în dar de la dom nie pentru
diferite servicii aduse ţării sau personal dom­
nului ; ei se bucu rau de largi privilegii poli­
tice şi sociale. B oierul avea latitu d in ea să în­
străineze unele din moşiile lui, să facă danii
unor rude, slujitorilor, ori m ănăstirilor. Dar
dom nul treb u ia să întărească p rin hrisoave
orice schim bare de proprietate.
O p arte din su p rafaţa teren u lu i agricol feu­
dalul o rezerva curţii şi slugilor lui, fiind lu ­
crată de ţăran ii dependenţi ; pe altă p arte erau
satele cu ogoarele ţărăneşti, asupra cărora ex er­
cita drep tu rile care-i erau conferite. Unii bo­
ieri aveau averi foarte m ari, cum erau, spre
exem plu, logofătul M ihail de la Dorohoi, care
poseda peste 50 de sate ; vornicul Ivan Oană,
cu peste 30 de sate ; logofătul Ivan Cupcici, cu
peste 20 ; S tanislav Rotom pan, P e tre a Hudici,
Stan Birlici, Vlad de la Şiret, D um a vornicul
de la Suceava, Dragoş Viteazul, Ionaş Viteazul,
G iurgiu de la F rătău ţi, N evru vornicul, Iliaş
ceaşnicul, P e tre U reache (probabil un străm oş
al cronicarului G rigore Ureche) şi m ulţi alţii
care posedau întinse dom enii şi m ulte sate.
P e n tru a-şi p u tea valorifica la m axim um ase­
m enea întinse p roprietăţi, m arii boieri căutau

72
să-şi sporească n u m ăru l ţăran ilo r dependenţi,
ceea ce le asigura, în acelaşi tim p, şi un rol
dom inant în viaţa sta tu lu i şi în societate.
M arii boieri erau stăpîni deplini asupra do­
m eniului lor, dispuneau de m ijloace de con-
strîngere spre a-i obliga pe ţăra n i să presteze
m uncile de care aveau nevoie. Ei aveau pute­
rea să-i judece pe ţăran ii dependenţi, exerci-
tînd un ad ev ărat regim de cîrm uire pe terito ­
riu l m oşiilor lor. P e n tru a li se respecta în ­
treaga autoritate, ei se serveau de curteni în a r­
m aţi, pe care-i aveau subordonaţi şi cu a ju ­
torul cărora îşi im puneau p u terea şi-şi ex er­
citau stăpînirea. C urţile boiereşti existente
înainte de descălecat s-au în tă rit considerabil
din punct de vedere economic în prim a ju m ă­
tate a secolului al XV-lea. U nii boieri îşi aveau
chiar o cancelarie proprie şi u n fel de castel
fortificat ca reşedinţă, din care-şi puteau apăra,
cu curtenii şi cu „slugile“ lor, privilegiile do-
bîndite. Ei prim eau, fără nici o plată, o parte
din recolta ţăranilor dependenţ', din toate pro­
dusele acestora.
Pe dom eniul feudal se găseau şi diferiţi m eş­
teşugari, m orari, cojocari, piuari, torcători de
lînă ş.a., ţăranii fiind obligaţi să folosească
m orile, pivele, torcătoriile aflate pe dom eniul
feudalului. D ar chiar în tre dom enii existau
unele văm i interioare, care-i aduceau venituri
boierului.
Cu tim pul s-a îngrădit ţăran ilo r şi străm u^
tarea lor de pe o moşie pe alta, fuga de pe
moşie fiind aspru sancţionată.

73
 In ierarh ia feudală erau unii boieri care se
recunoşteau vasali faţă de cei m ai puternici
decît ei. în fru n te a ierarhiei era dom nul, faţă
de care boierii aveau obligaţia de a lua parte
la S fatul dom nesc şi la ap ărarea ţării. D orinţa
lacomă de înavuţire şi de cîştigare a unei po­
ziţii sociale tot m ai ridicate au determ inat o
serie de contradicţii şi lupte chiar în tre m arii
boieri.
L uptele d intre feudali provocau m ari nea­
ju n su ri dom niei, ca şi ţării, precum şi lum ii
satelor şi tîrgurilor. N um ai dom ni cu autori­
tate ca M ircea cel B ătrîn, A lexandru cel Bun
ori Ştefan cel M are au reu şit să în fru n te ase­
m enea situaţii şi să dom ine am biţiile boierilor.
Chiar la începutul dom niei lui A lexandru
cel B un unii m ari boieri au afişat o atitudine
anarhică, de nesupunere faţă de dom n şi de
in fluenţare a politicii externe a ţării. Astfel,
boierul Costea V alahul, aflat în Polonia, a fă­
găduit la 1402 credinţă regelui Vladislav, asi-
gurîndu-1 că el se va ridica îm potriva voievo­
dului său, dacă acesta „ar voi să facă ceva sau
să se scoale contra regelui11L P rin activitatea
sa chibzuită şi responsabilă A lexandru cel Bun
şi-a în tă rit însă auto ritatea faţă de m arii bo­
ieri, reuşind să instaureze în ţa ră o deplină
ordine şi ascultare.
Feudalii erau, în genere, scutiţi de dările şi
de m uncile datorate dom niei de către ţăranii
de pe dom eniile lor. Ei aveau însă obligaţia să
apere ţa ra în caz de război.

1 M. Costăchescu, op. cit., II, p. 623—624.

74
 M ănăstirile aveau şi ele moşii destul de în ­
tinse, realizate p rin danii dom neşti sau boie­
reşti, ca şi p rin cum părări sau cotropiri. Si­
tu aţia ţăra n ilo r de pe aceste moşii era aceeaşi
ca şi a celor de pe dom eniile m arilor boieri.
De asem enea, moşiile m ănăstireşti erau dăruite
de dom n cu robi ţigani şi tătari.
Locuitorii oraşelor, tîrg u rilo r, ca şi boierii,
aveau faţă de dom nie a tît obligaţii fiscale, cit
şi m ilitare, p e n tru care prim eau d rep t răsplată
un num ăr de rom âni şi robi.
A tît înainte cit şi după dom nia lui A lexan­
d ru cel Bun, ţăran ii se îm p ărţeau în sate, or­
ganizaţi în obştii săteşti. Cei m ai m ulţi se
aflau în ţin u tu l C îm pulung Moldovenesc, Cîm -
pul lui Dragoş, Codrii Tigheciului sau în V ran-
cea, bucurîndu-se de anum ite privilegii. Ţ ăra­
nii liberi aveau obligaţii num ai faţă de dom ­
nie, tră ia u în devălm ăşie, în obşti, care con­
stau din v a tra satului, pe un anum it teritoriu,
cu case, grădini de legum e, pomi, stupi, vii etc.
T erenul de cu ltu ră era îm p ă rţit în loturi a tri­
buite sătenilor, în mod periodic, prin tragere
la sorţi. Celelalte b u n u ri — fineţe, izlazuri, ape,
iazuri, păduri — erau p roprietatea obştească a
satului.
Conducerea satului o aveau cnezii sau juzii,
num iţi, şi vatam anii, aleşi periodic de obştea
satului, cu un m ic sfat sătesc, alcătuit din „oa­
m eni buni şi b ă trîn i“, care se în grijeau de buna
conducere a satului. Ei judecau pricini m ă­
run te, aplicau cotele de dări cuvenite stăpînirii
şi vegheau la strîn g erea acestora.

75
 Ţ ăranii care nu puteau plăti b iru l deveneau
aserviţi. D atorită faptului că în cadrul unor
obşti s-a produs o diferenţiere de avere, în ­
soţită de unele frăm în tări interne, cu tim pul
s-a ajuns chiar la dizolvarea unora d intre aceste
obşti. O seam ă de conducători ai unor obşti au
cerut, la un m om ent dat, ca populaţia să le
presteze anum ite servicii şi chiar să le predea
o cotă din produsul m uncii lor. Ei s-au tra n s­
form at astfel în stăpîni, devenind feudali, iar
m asa ţăranilor, liberă m ai înainte, a fost aser­
vită.
Ţ ăranii dependenţi locuiau în sate, pe care
m arii boieri le pu teau vinde sau dărui, fără a le
putea atinge însă unitatea. D upă ce obştea lor
a fost cotropită de feudali, ţăra n ii au răm as
totuşi posesori ai păm întului, pro p rietari ai
inventarului agricol şi avutului gospodăriei lor
cu d rep t de ered itate asupra ei. E xploataţi de
boieri şi im puşi la obligaţii grele, ei dădeau
dijm ă, obişnuit a zecea p arte din produsele
m uncii lor, p e n tru posesiunea păm întului pe
care-1 aveau în folosinţă. Aceiaşi erau siliţi
apoi să presteze zile de m uncă g ratu ită la toate
lucrările agricole pe moşiile feudalilor : arat,
sem ănat, secerat, cosit, treierat, strîngerea re ­
coltei şi a finului. Tot acestor ţăra n i le rev e­
nea sarcina să taie lem ne, să tran sp o rte cerea­
le, să repare m orile, să în tre ţin ă heleşteele,
stupii, ori să tran sp o rte m ateriale de construc­
ţie. De asem enea, ei lucrau viile, construiau
case, serveau ca slugi şi oam eni de încredere
sau erau păstori, m orari, păzitori, de orice tre ­

76
buri, fără să le fie fixate zilele de m uncă h Ba
uneori erau obligaţi şi la unele dări în bani în
funcţie de m ărim ea gospodăriilor.
E rau şi săteni lipsiţi total de păm înt, cu ani­
male puţine sau chiar deloc — săracii ; la fel,
slugile de curte erau lipsite de m ijloace de
producţie şi serveau la conacele boiereşti.
Cea m ai um ilă categorie socială era aceea a
robilor, alcătuită m ai ales din tă ta ri prinşi în
războaie şi din ţigani. Ei sîn t deseori m enţio­
naţi în docum ente de danie către m ănăstiri şi
boieri. N um ărul lor era destul de m are. U nu
lucrau ca m eşteşugari, fierari, lingurari, alţii
m unceau la saline ori serveau ca slugi la curtea
stăpînului şi la m ănăstiri. Robii erau în pro­
prietatea personală a celor care-i posedau şi
aceştia îi pu teau vinde, schim ba, ori, uneori
(dar foarte rar) îi pu teau elibera. E rau cazuri
în care, d atorită asprim ii stăpînului, robii, ţi­
ganii m ai ales, fugeau de pe un dom eniu pe
altul sau chiar peste hotare. Feudalii îi u rm ă ­
reau cum pu teau ca să-i readucă, spre a-i fo­
losi la curţile şi pe m oşiile lor. Se întîm pla
însă ca boierii, care-i prim iseră, să-i apere şi
să-i reţină pe dom eniile lor, ceea ce provoca
conflicte în tre feudali.

1 C. C. Giurescu, Despre români, în ,.A.A.R.S.“, II,

tomul XXXVIII, Bucureşti, 1913, p. 37 şi urm. Ioan
C. Filitti, Proprietatea solului în Principatele Române
pînă la 1864, Cap. Cultivatori liberi, p. 160—172, Oa­
meni dependenţi, p. 123—160, Bucureşti, 1935.
 DEZVOLTAREA V IEŢII ECONOMICE
A MOLDOVEI

Bogăţia M oldovei şi ocupaţia locuitorilor ei.

Consolidarea statu lu i feudal al Moldovei, în
vrem ea lui A lexandru cel Bun, a dus la o ac­
centuată dezvoltare a forţelor de producţie prin
diversificarea m uncii. S -au făcut defrişări de
păduri p e n tru în fiinţare de sate şi p e n tru ex­
tinderea agriculturii, îndeosebi pe cursul rîu -
rilor, iar prin com erţ şi m eşteşugari s-a înviorat
sim ţitor şi viaţa orăşenească.
O cupaţiile de căpetenie ale locuitorilor Mol­
dovei au fost ag ricultura şi m ineritul. Condi­
ţiile favorabile create acestor două îndeletni­
ciri p rin anii de linişte şi pace din tim pul dom ­
niei lui A lexandru cel Bun au dus la creşterea
producţiei agricole şi, în general, la dezvolta­
rea vieţii economice.
P ăm în tu l a constituit dintotdeauna o m are
avuţie a poporului rom ân şi el a fost lucrat
perm anent cu hărnicie şi pricepere de agri­
cultori. în tin d erea teren u rilo r destinate agri­
culturii era în M oldova m ai redusă decît în
celelalte două ţări rom âneşti. In schim b aici
existau locuri întinse de păşunat, aşa că a tît
m arii proprietari, boierii şi m ănăstirile, cit şi
sătenii creşteau în num ăr m are bovine, ovine,
cabaline, caprine, porcine, păsări, toate din bel­
şug. H ergheliile de cai, „cai buni de ţa ră “ —

78
cum spun docum entele — , erau vestite şi peste
hotare. Vitele, caii, oile şi caprele păşteau pe
întinsele im aşuri ale ţării. N um ărul oilor şi
porcilor era a tît de m are, incit o p arte însem ­
nată a acestor anim ale in tra în circuitul com er­
ţu lui exterior. In acest sens docum entele m en­
ţionează despre „vam a oilor“ şi „vam a porci-
lo r“. V itele din M oldova erau căutate în toată
Europa. T oate acestea aduceau ven itu ri însem ­
nate ţării, dom nului, boierilor şi producătorilor.
Cerealele care în M oldova se cultivau pe su­
prafeţe m ai m ari e ra u griul, orzul, ovăzul, se­
cara, precum şi m eiul, o p lan tă cunoscută încă
pe vrem ea dacilor. P roducţia de cereale era
relativ mică, can titatea recoltată fiind sufi­
cientă doar p e n tru h ran a populaţiei. Sem nifi­
cativ în acest sens este privilegiul lui Ale­
x a n d ru cel B un p e n tru negustorii din Liov, dat
în 1408, în care nu se prevedea nici o dispo­
ziţie cu privire la un eventual export sau im ­
port de cereale. In afara p lantelor cerealiere se
mai cultivau lucerna şi trifoiul, apoi plante tex ­
tile cum erau inul şi cînepa, iar în preajm a ca­
sei tot felul de legum e. Cînd vrem ea era bună
şi recolta îm belşugată, surplusul era depozitat
în gropi săpate adine în păm înt, spre a n u fi
alterată din cauza umezelii. Cu tim pul, m ol­
dovenii au început să folosească unelte mai
perfecţionate, să m anifeste un interes crescînd
p e n tru cultivarea intensivă şi m ai raţională a
păm întului. S-a trecu t la desţelenirea de noi
teren u ri p en tru cultivare, iar cerealele se se­
m ănau prin rotaţie, îndeosebi alternînd griul
cu orzul. Folosind, pe lîngă unelte m ai bune,

79
ca pluguri şi grape cu dinţi de lem n, îngrăşă-
m intele naturale, agricultorii m oldoveni au ob­
ţin u t producţii tot m ai bune.
în legătură cu cultivarea cerealelor s-a dez­
voltat m ult şi m orăritul, ţăranii, m ai ales cei
dependenţi, fiind obligaţi să m acine la m oara
boierului. C entre m ai im portante ale m orări-
tu lu i din vrem ea aceea erau la B aia şi Covur-
lui. Cu toate acestea sătenii se foloseau de rîş-
niţe proprii, spre a nu m ai fi obligaţi să dea
vam ă prop rietarilo r de mori. D ezvoltarea eco­
nom iei agrare a determ inat şi dezvoltarea unor
sectoare m eşteşugăreşti, ca acelea ale tăbăcă-
riilor, pivelor şi altele.
In Moldova, în perioada la care ne referim ,
a lu a t o destul de m are extindere viticultura,
m ai în tîi la C otnari şi regiunea H îrlău, apoi
la Huşi, Odobeşti etc.
în tr-u n hrisov din 1411 a lui A lexandru cel
Bun, precum şi în rela ta rea cronicarului Gri-
gore Ureche, se m enţionează că m arele voievod
a tocm it „chiverniseala ţării şi a păm întului
M oldovei“ cu boierii ţării, d in tre care „p ah ar­
nicul m are“ îşi avea reşedinţa la Cotnari, îngri­
jind şi de viile de la H îrlău 1. A cestea erau viile
dom neşti. Viile de la C otnari produceau un vin
excelent, care rivaliza cu cel produs pe valea
R inului, în R heingau şi cu vinul şam panizat
de Bourgogne.
La C otnari era dealtfel o casă domnească,
în care a poposit A lexandru cel Bun. M itro­

1 Gr. Ureche, Letopiseţul Tării Moldovei, cd. cit..

p. 70.

80
politul Iosif M uşat a cum părat în 1407 o vie
p e n tru m ănăstirea N eam ţului. V inul de Cotnari,
cînd a început să fie produs în cantităţi mai
m ari, a devenit u n articol preţios de export,
valorificat îndeosebi de negustori saşi, arm eni,
cazaci, greci şi chiar turci. Din Moldova, aceşti
negustori îl tra n sp o rta u apoi în Polonia, A us­
tria, Egipt, T urcia şi chiar în F ra n ţa şi în ţările
germ ane. V inul era unul din articolele de danie
ale dom nului. N u rareo ri A lexandru cel Bun
dăruia, dona, m ai cu seam ă m ănăstirilor, b u ­
toaie cu vin, deşi însăşi m ănăstirile, ca şi bo­
ierii şi unii ţăran i posedau vii proprii.
Livezile cu pomi fructiferi — nuci, m eri, peri,
pruni, caişi — constituiau o altă ocupaţie şi bo­
găţie a rom ânilor în acea vrem e ; la fel api­
cultura era u n a din ocupaţiile străvechi ale
m oldovenilor. E rau unii apicultori care îng ri­
jeau sute de ştiubeie, după cum erau şi roiuri
de albine care îşi depuneau fagurii în scorbu­
rile copacilor.
M ierea şi ceara erau produse cerute pe piaţa
internă, fiind în acelaşi tim p foarte preţu ite şi
la export.
Peştele constituia, de asem enea, o bogăţie de
p reţ a Moldovei. In apele curgătoare, ca şi în
iazuri creşteau în cantităţi m ari num eroase spe­
cii de peşte, apreciate m ult de populaţie ; to t­
odată, peştele constituia şi o m arfă de export.
V înatul era practicat pe scară largă în pă­
durile Moldovei, în care se găseau num eroase
păsări şi anim ale, p reţuite p e n tru carnea lor
sau p e n tru blănurile m ult căutate pe piaţa ex­
ternă.

81
 Pe lîngă ocupaţiile de m ai sus şi care, de re ­
gulă, erau un a trib u t al m aselor ţărăneşti, pe
tim pul dom niei lui A lexandru cel Bun, în Mol­
dova, odată cu intensificarea exploatării m i­
nelor s-au dezvoltat alte m eşteşuguri care, toate
la u n loc, au concurat la creşterea avuţiei
ţării.
In societatea rom ânească din vrem ea lui
A lexandru cel B un gusturile s-au rafinat, cul­
tu l frum osului s-a accentuat. M eşteşugurile
s-au în m u lţit şi au ajuns la o anum ită specia­
lizare chiar în sate, dar m ai ales în oraşe. S p ri­
jinind dezvoltarea m eşteşugurilor, A lexandru
cel Bun, p rin privilegiul com ercial din 1408,
a asigurat şi protecţia lor, interzicînd im portul
la anum ite produse.
M eşterii proveneau în cea m ai m are parte
din rîn d u rile ţăranilor, dar după un tim p a
început să se accentueze o diferenţiere între
agricultură şi m eserii ; m eşteşugarii încep să
se dedice num ai ocupaţiei lor, părăsind agri­
cultura. Ei se vor fixa m ai m ult în tîrg u ri şi
vor căuta să se perfecţioneze şi să se orga­
nizeze continuu, spre a putea face faţă cerin­
ţelor to t mai pretenţioase ale clienţilor p en tru
îm brăcăm inte, încălţăm inte, m obilier şi dife­
rite alte obiecte casnice.
In secolul al XV -lea, în tîrg u ri se aflau fe­
lu riţi m eşteşugari : croitori, blănari, ţesători,
postăvari, cizm ari, m ăcelari, b ru tari, pielari,
tîm plari, zugravi, zidari, bărbieri (care făceau
şi m edicină rudim entară), argintari, arcari, să-
bieri (care lucrau săbii, suliţe şi arcuri foarte

82
necesare, m ai ales ca arm e de război). La Baia
erau torcătorii de lină, pive de b ă tu t sum ane
ori m ori de sfărîm at b ulgări de m inereuri şi
m ori de m ăcinat cereale. La Suceava şi Baia
au fost introduse de saşi sladniţe de fabricat
bere.
Unii d intre aceşti m eşteşugari în v ăţau m e­
seria în T ransilvania şi apoi se întorceau acasă
în Moldova. A sem enea m eseriaşi s-au fixat în
centre ca : Suceava, Baia, Şiret, Roman, B îr-
lad, Bacău, Lăpuşna, Tighina, C etatea Albă,
Neam ţ, T îrgul Ocna, H îrlău, C ernăuţi, Iaşi,
Vaslui, Dorohoi, ca şi în alte centre orăşeneşti.
Unele m eserii se practicau şi pe dom eniile
m arilor boieri, ca şi în satele libere, unde lu ­
crau cojocari, căciulari, ciubotari, lem nari, fie­
rari, m orari, dogari, ro tari ş.a.
în cu ra ja rea m eseriilor, producţia relativ m are
de diferite b u n u ri m eşteşugăreşti au determ i­
nat, la un m om ent dat, reducerea im portului
din Polonia şi Transilvania, m ai ales în ce
privea diferite obiecte de îm brăcăm inte. De
aceea, la 1408 se văm uiau la Ş iret num ai
„şepci“ (pălării), pantaloni, nădragi, brîie cu
aplicaţii de m etal, care se im portau.
U nele m ărfu ri m ai fine ca cele de podoabă
(cercei, inele, m edalioane, scufii lucrate cu fir
de aur, perle şi pietre preţioase) erau aduse din
T ransilvania sau proveneau din ateliere ita li­
ene. Stofele folosite de dom n şi de boieri pen­
tru hainele de cerem onie se aduceau tot de
peste hotare. Se pare că gustul şi rafinam entul
la C urtea dom nească şi chiar la cele ale boie­
rilor şi dregătorilor ţării reflectau nivelul atins

83
de localnici în dezvoltarea unor m eşteşuguri,
dar şi o circulaţie a obiectelor de lux, care cu­
prinsese în sfera ei şi M oldova acelor tim puri.
M arii dregători, dar m ai ales fam ilia voievo­
dului afişau o bogăţie v estim entară ce egala
în strălucire pe cea de la alte curţi dom nitoare.
Vo'evozii şi fam iliile lor p u rta u h a ;ne după
m oda îm păraţilor bizantini. După cum se poate
observa în pictura m urală din bisericile de la
R ădăuţi, Voroneţ, Suceava, Rom an sau Suce-
viţa, A lexandru cel B un p u rta haine bogat îm ­
podobite cu fire de aur şi pietre scumpe, iar
pe cap o coroană som ptuoasă. „Coroana lui,
scrie N. Iorga, avea un caracter regal, iar îm ­
brăcăm intea era m ai m ult im perială-bizan-
tin ă “.
M eşteşugarii se organizau în bresle după spe­
cialitatea lor. B reslele erau conduse de un sta­
roste, care a ju ta t de sfatul breslei se ocupa de
procurarea m ateriei prim e, de producerea şi
desfacerea m ărfu rilo r lucrate, precum şi de
situaţia calfelor, al căror n u m ăr a sporit, ca
şi a ucenicilor.
T îrgurile au devenit pieţe de desfacere şi
deci de valorificare a produselor agricole şi
anim ale. R aporturile d intre oraş şi sat s-au
intensificat prin schimb, orăşenii avînd nevoie
de produse agricole, iar boierii şi sătenii de
produse m eşteşugăreşti.
M inerii proveneau din rîn d u rile ţăran ilo r de­
pendenţi şi ai robilor şi lucrau îndeosebi la oc­
nele de sare de la T îrgul Ocna şi din V rancea.
Sarea provenită de la T îrgul Ocna e ra valorifi­
cată la export, în tim p ce cea din V rancea era

84
exploatată num ai p e n tru tre b u in ţe le localni­
cilor. P ăcura se extrăgea tot de la T îrgul Ocna
şi din regiunea Pojorîta, n u d ep arte de Cîm-
pulungul M oldovenesc, folosindu-se la ungerea
osiilor de care. La Baia se ex trăg ea arg in t au­
rifer, iar în apele de la m u n te ţiganii zlătari
reuşeau să adune aur din nisip u ri fiind obli­
gaţi să predea dom niei p a tru ocale de au r pe
an. Acest au r era folosit p e n tru unele podoabe
dom neşti, eventual şi boiereşti, ca şi la îm po­
dobirea sau ex ecutarea unor obiecte bisericeşti :
potire, cruci, cădelniţe, sfeşnice şi altele.
Vechile drum uri m oldoveneşti. D ezvoltarea
vieţii economice a M oldovei era condiţionată
de existenţa şi siguranţa drum urilor, pe care
circulau carele de tra n sp o rt cu m ărfuri. D ru ­
m urile n u erau pietruite, iar p e n tru trecerea
apelor erau puţine poduri fixe. U nele docu­
m ente posterioare lui A lexandru cel B un m en­
ţionează la 1447 un pod um blător peste P ru t,
la „Vadul Călugăresc şi la 1460 un pod asem ă­
nător la C ernăuţi411. U lterior acestea s-au mai
înm ulţit, dar trecerea cursurilor de apă se fă­
cea de regulă p rin vad. Aceste drum uri — viae
sau m agne viae — urm au, în general, m arile
cursuri de apă, care erau Ş iretul şi N istrul ;
ele străb ăteau M oldova de la nord spre sud,
legînd în tre dînsele p rin afluenţii lor centrele
vieţii economice şi păsurile C arpaţilor cu po r­
tu rile Chilia şi Brăila, cu C etatea Albă la m are,
cu Caffa-Feodosia din Crim eea şi cu P era din

1 Reprodus după Constantin C. Giurescu, op. cit.,

p. 549.

85
Baleani. D rum urile erau stră b ă tu te cu oare-
cari dificultăţi şi de aceea popasurile, num ite
m ansiones şi m enziluri, unde se făcea şi schim ­
bul vitelor de transport, erau destul de dese.
în ju ru l acestor popasuri, de-a lungul d rum u­
rilo r m ari şi ram ificaţiilor lor, dar m ai ales
la vaduri şi trecători, ori la confluenţe s-au
înjghebat unele aşezări stabile care au devenit
tîrg u rile de m ai tîrziu.
D rum ul com ercial care tra v e rsa Moldova din
Polonia spre M area N eagră înlesnea legăturile
oraşelor hanseatice şi ale celor din F lan d ra cu
O rientul. Ele erau stră b ă tu te în special de ne­
gustori italieni ce deţineau, pe atunci, u n ade­
v ă ra t monopol asupra com erţului din centrele
de la M area N eagră şi din Levant. Acest drum
s-a n um it drum ul tătăresc şi a avut o însem ­
n ătate cu adevărat europeană.
O dată cu stăpînirea Podoliei şi Lituaniei de
către V ladislav Iagello, drum ul tătăresc a scă­
zut ca im portanţă, luîndu-i locul d rum ul m ol­
dovenesc, care m ergea la C etatea Albă.
A cesta a fost un m are drum de legătură cu
G erm ania şi cu F landra, apoi cu Liovul şi C ra­
covia, centre ale vieţii com erciale din Polonia,
înlesnind schim bul în m ărfu ri aduse de a r­
m eni, germ ani şi genovezi, cu unele produse
orientale. în Moldova, Suceava şi C etatea Albă
erau oraşele cu cea m ai intensă viaţă com er­
cială ; Chilia a av u t un rol com ercial m ai m o­
dest în această perioadă p e n tru ţările rom âne,
dar cu vădită im portanţă p e n tru negoţul ger­
m an şi unguresc.

86
 D upă acte dom neşti, ca şi din descrierile unor
vechi călători, găsim unele indicaţii cu p ri­
vire la d rum urile com erciale din M oldova pe
tim pul dom niei lui A lex an d ru cel Bun. In p ri­
vilegiul com ercial al dom nului, dat la 8 oc­
tom brie 1408 negustorilor din Liov, găsim in­
dicate drum urile, oraşele, văm ile m oldoveneşti
şi produsele de schim b, d îndu-ne posibilitatea
să urm ărim traseele acestor vechi dru m u ri şi
ram ificaţiile lor.
D intotdeauna M oldova a fost stră b ă tu tă d in­
spre nord spre sud de două dru m u ri m ari :
drum ul tătăresc, care u rm înd cursul N istrului
lega Lem bergul şi centre m ai dep ărtate cu
Caffa din Crim eea, cu o ram ificaţie p rin Hotin,
Dorohoi, Ştefăneşti, Iaşi, ajungînd la C etatea
Albă ; apoi era m arele drum m oldovenesc sau
drum ul Ş iretului, care după ce făcea înspre
nord leg ătu ra cu D ansca-D anzigul — de la
M area B altică şi apoi tra v e rsa Polonia, pe la
Liov, u rm a valea largă a Ş iretului pînă la con­
fluenţa cu D unărea, de unde se în d rep ta apoi
p rin C hilia şi C etatea Albă, tot spre portul
Caffa, făcînd legătura cu B izanţul şi cu alte
centre orientale şi chiar cu unele din M area
M editerană. O ram u ră a acestui drum se des­
făcea m ai jos de Bacău, asigurînd prin A djud
leg ătu ra cu Ţ ara Românească.
In acea vrem e drum ul m oldovenesc era cel
mai însem nat spre răsă rit şi a fost n um it şi
„drum ul cel m are “, avînd leg ătu ră şi cu cen­
tre m ai dep ărtate din Silezia, Flandra, Colonia
şi chiiar din Anglia, cu care se practica un
intens schim b de produse.

87
 D rum ul m oldovenesc era cel m ai m ult fo­
losit de negustori, care puteau ajunge m ai si­
gur la porturile Chilia şi C etatea Albă, ca şi
la Caffa în C rim eea şi la Bizanţ, în vrem e ce
calea D unării înlesnea traficul com ercial de la
vest spre est. T rebuie m enţionat însă că desco­
peririle geografice au schim bat m ai tîrziu di­
recţia căilor de circulaţie L
D rum ul m oldovenesc avea legătură p rin S u­
ceava, C îm pulung şi D orna spre Transilvania,
cu Rodna şi B istriţa.
Tot de la Suceava se desfăcea un drum , care,
pe la H îrlău şi Iaşi, trecea P ru tu l pe la vadul
Ţ uţorei şi p rin Lăpuşna şi T ighina ajungea în
sud-estul M oldovei la C etatea Albă.
De la Lăpuşna şi Tighina erau două căi care
com unicau u n a cu Chilia, iar cealaltă prin Ti­
ghina şi C etatea A lbă cu Caffa în Crimeea. în ­
spre nord o cale venea de la Hotin, care era în
legătură cu centrele com erciale poloneze şi
ajungea la Cernăuţi.
O altă ram u ră a drum ului m oldovenesc se
îndrepta de la Iaşi spre sud şi p rin B îrlad avea
leg ătură cu Brăila, în Ţ ara Rom ânească.
De la Hum or, pe valea Moldovei, p rin Baia
se ajungea la Roman, urm îndu-se apoi cursul
Şiretului. Spre T ransilvania se trecea pe la
Bicaz şi Ghim eş, însă cea m ai lesnicioasă le­
gătu ră era pe la Oituz.
Dar trecerea din Moldova în T ransilvania nu
se realiza num ai pe aceste drum uri, cunoscute

1 Emil Diaconescu, Vechi drumuri moldoveneşti,

Iaşi, 1939.

88
şi deschise, căci p rin m unţi existau num eroase
poteci m ai tăinuite, străb ătîn d pădurile, pe unde
treceau ren u m itele „d rum uri ale oilor“, pe care
ciobanii ardeleni, ca să n u m ai plătească vam ă,
îşi m inau turm ele lor la p ăşu n at în M oldova
şi în Dobrogea.
Moldova, încă de la încep u tu rile ei, se in sti­
tuise ca păzitoare a acestui drum de negoţ,
deoarece şi H ansa teutonică din nordul E uro­
pei u rm ărea să aibă legături p rin centrele co­
m erciale din Polonia şi M oldova cu porturile
de la D unăre şi M area N eagră.
Mai spre răsă rit era d rum ul tătăresc, m ai
expus decît cel moldovenesc, m ai ales de cînd
tăta rii se instalaseră în Crim eea ; de aceea era
şi m ai p uţin circulat.
Acest drum venea tot dinspre Polonia şi in­
tra în M oldova pe la Hotin, de unde pe la Do-
rohoi se îndrepta, pe stînga P ru tu lu i, pînă la
V adul Ţuţorei, loc în care îl întîlnea pe cel ce
venea de la Iaşi. O altă ram u ră m ergea pe
cursul N istrului, trecea pe la Soroca şi O rhei
şi pe apa B îcului în jos se întîlnea cu drum ul
ce venea de la Iaşi, ajungînd la C etatea Albă.
De la T ighina însă avea legătură directă cu
Caffa.
E rau apoi şi drum uri secundare, care făceau
leg ătu ra cu alte tîrg u ri din Moldova, ca şi cu
satele.
Trecerea peste cursurile de apă se făcea prin
vaduri, ca cel de la Hotin şi cel de la Roman,
pe poduri um blătoare, cum erau cele de la
C ernăuţi şi Tighina, sau pe bărci ori cu plute
acoperite cu scînduri. D ar cu tim pul au înce­

89
put să se construiască şi poduri de piatră, ne­
gustorii fiind in teresaţi în p ietru irea d rum u­
rilor, p e n tru folosul lor. U nele convoaie, pen­
tru siguranţă, erau însoţite de stră ji dom neşti,
p e n tru care negustorii plăteau o anum ită taxă.
E xistenţa unei reţele rela tiv bogate de d ru ­
m uri a determ in at naşterea şi cultivarea unor
însem nate relaţii de afaceri şi com erţ în tre lo­
cuitorii celor tre i ţări rom âneşti, a înlesnit o
activă şi bogată circulaţie de valori m ateriale
şi spirituale în tre ei pe întreg cuprinsul ţării, a
în tre ţin u t strînse relaţii economice, politice şi
culturale cu o serie de state străin e şi în prim ul
rîn d cu cele vecine.
T îrgurile au înflo rit de-a lungul acestor d ru ­
m uri şi d atorită activităţii com erciale din v re­
m ea dom niei liniştite a lui A lexandru cel Bun.
N egoţul de export, im port şi tranzit în M ol­
dova. P rezenţa lui A lexandru cel B un la Liov,
în 1407, la în tîln irea cu regele V ladislav Ia-
gello, a fost un prilej foarte n im erit p e n tru ne­
gustorii lioveni să stăru ie pe lîngă voievodul
m oldovean să le acorde unele dispoziţii mai
avantajoase în com erţul cu ţa ra sa. A tunci s-au
început unele tra tativ e , care au d u rat însă o
oarecare vrem e. In tr-ad ev ăr, A lexandru cel
B un a acordat negustorilor din Liov, celor „din
toată ţa ra Rusiei şi Podoliei“, binecunoscutul
privilegiu com ercial de la 8 octom brie 1408,
prin care aceştia beneficiau de unele înlesniri
vam ale în com erţul cu M oldova1.

1 M. Costăchescu, op. cit., II, p. 630—637.

90
 Privilegiul, care în tă re a relaţiile m ai vechi
dintre M oldova şi acest ce n tru com ercial po­
lonez, are o im p o rtan ţă deosebită, căci din el
se pot observa dezvoltarea vieţii economice a
Moldovei, m ărfu rile de im port, export şi tra n ­
zit, drum urile com erciale de circulaţie, văm ile
şi tîrg u rile în care acestea funcţionau.
C entrul vieţii economice şi vam a principală
era Suceava, capitala ţării, unde se plăteau
taxele respective peste hotare. Aici se stabilise
un bancher genovez Dorino Cattaneo, alături
de alţi negustori italieni. La Chilia şi C etatea
Albă se aflau alţi bancheri italieni, iar la Caffa
erau şi negustori rom âni.
E rau văm i m ici în in terio ru l ţării şi văm i de
tîrg u ri de hotare. Spre tă ta ri erau văm ile de
la T ighina şi C etatea A lbă ; cine n u se ducea
la C etatea Albă, ci se în d rep ta spre Caffa, urm a
să plătească vam a la Tighina. P e la Baia şi
M oldoviţa se m ergea la B istriţa transilvană,
iar p rin Bacău şi pe la T îrgu T rotuş şi, mai
ales, pe la O ituz se ajungea la Braşov. Văm ile
de la C ernăuţi şi H otin serveau p e n tru Polo­
nia şi C am eniţa din Podolia ; de la Bacău prin
A djud se văm uiau m ărfurile p e n tru Ţ ara Ro­
m ânească ; v am a de la B îrlad, aşezată pe d ru ­
m ul B răilei, era tot p e n tru Valahia.
Se im portau, în acea vrem e, diverse articole
de care aveau nevoie în prim ul rîn d C urtea
dom nească şi boierii. M arfa tătărească adusă
din O rient prin Caffa consta din diverse pro­
duse orientale, dar care n u erau de provenienţă
tătărească.

91
 în tr-ad ev ăr, din răsă rit se im portau stofe de
p u rp u ră şi din păr de cămilă, bum bac, m ătase,
covoare de preţ, cam hă — un fel de m ătase
folosită la şaua calului — , tăm îie, piper, vin
grecesc din M alvasia, fructe, lăm îi, untdelem n,
trufandale, şofran şi scorţişoară, coşuri cu smo­
chine şi spinări de m orun etc., toate acestea
fiind căutate în Moldova, precum şi în P o­
lonia.
Din Transilvania, U ngaria şi Polonia, ca şi
din apusul în d ep ă rta t se aduceau pălării, şepci
frînceşti, felurite postavuri, nădragi, coarde de
arc. In 1419, doam na lui A lex an d ru cel Bun
prim ea în dar postav tocm ai din Anglia, foarte
p reţuit, care era o m are ra rita te în răsă ritu l
Europei. D om nului i se aduceau căciuli roşii
„de S carlatto“ 1.
Se m ai im portau catifea scum pă de la Ypres,
Louvain şi Colonia, de pe ţărm u rile Rinului,
postavuri şi ţesătu ri fine de m ătase din F lan-
dra şi Silezia. Se aduceau deci m ărfu ri de ca­
litate, la noi şi pe la noi în to t O rientul. Apoi
to t postav se aducea de la B uda şi Liov, iar
catifea m ai ieftină din Cehia. Se im portau chiar
şi pînză de in şi cînepă, nem ţească sau lituană,
diverse articole de încălţăm inte şi îm brăcă­
m inte. Cei m ai bogaţi cum părau b lăn u ri scum ­
pe, piei de peste m are, probabil de astrahan,
p e n tru căciuli fine. N egustorii saşi aduceau pen­
tru săteni cojoace, m antale, cergi (care se con­
fecţionau şi în ţară), coase, cuţite, diverse
1 N. Iorga, Istoria comerţului românesc, voi. I,
Bucureşti, 1925, p. 84 ; id.. Studii si Documente, voi.
XXIII, p. 293—294.

92
unelte folosite îndeosebi p e n tru m uncile agri­
cole, ca şi alte produse.
Se mai im portau diferite arm e : săbii, arcuri
sim ple sau cu vîrtej, adică arbalete, scuturi
şi zale.
Astfel, activitatea com ercială p rin export,
im port şi tra n z it era intensă în tim pul dom ­
niei lui A lexandru cel Bun, aducînd venituri
însem nate dom niei şi vistieriei Moldovei, ca şi
producătorilor şi negustorilor. La un m om ent
dat s-a ajuns chiar la o dispută de prioritate
între Liov şi C racovia privind com erţul pe d ru ­
m ul moldovenesc. D ar regele Poloniei hotărî
ca şi unii şi alţii să se bucure de aceleaşi drep­
turi. Liovenii însă erau m ai av antajaţi prin
situaţia lor geografică faţă de M oldova şi ei
şi-au dat toată silinţa ca să cîştige unele avan­
taje de la dom nul m oldovean 1.
N egustorii poposeau cu carele pline de m ăr­
furi în h a n u rile de la Şiret, Suceava, Bacău,
Trotuş, ori la Iaşi, Bîrlad, Lăpuşna, Tighina,
care erau şi centre vam ale.
A ctivitatea com ercială în acea vrem e fiind
fecundă, carele arm eneşti şi săseşti încărcate
cu m arfă străb ăteau drum urile M oldovei în ­
soţite de negustori şi de paznici special în a r­
m aţi. E rau însă şi străji dom neşti, care înto­
vărăşeau taberile cu care, m ai ales prin unele
locuri m ai prim ejdioase, cum erau îndeosebi
cele din regiunea N istrului. P e n tru aceste străji,

1 I. Nistor, Die auswărtigen Handelsbeziehungen in

der Moldau im XIV—XV—XVI Jajrhundert, Gotha
1911, p. 180 şi urm. ; id. Alexandru cel Bun, p. 11.

93
 negustorii plăteau o anum ită taxă, iar în p ri­
vilegiul din 1408 se prevedea că negustorii lior
veni să plătească p e n tru stra jă cîte 12 groşi
de car. în genere însă paza drum urilor era asi­
g u rată şi se p u tea circula fără grijă, iar cînd,
foarte rar, se în tîm pla cîte un jaf la drum ul
m are, hoţii erau prinşi deîndată.
D ealtfel, călătorii străin i care treceau în
acea vrem e pe d rum urile Moldovei, cum a fost
germ anul Schiltberger, particip an t la bătălia de
la Nicopole (1396) şi apoi scăpat din prinsoare,
relatează despre bu n a rîn d u ială şi paza d ru ­
m urilor Moldovei. Acelaşi lu cru îl va povesti
şi călătorul francez G uillebert de L annoy (1421),
iar din alte rela tă ri se cunoaşte că pe d ru m u ­
rile M oldovei erau călăuze care cunoşteau şi
lim bi străine, în tre altele şi latina.
în tranzacţiile com erciale din vrem ea lui
A lexandru cel B un se foloseau a tît m onede
străine, cît şi bani bătuţi în ţările noastre, în
general din argint. P rim ele m onede m oldovene
din argint a u fost bătu te pe P e tru M uşat, fiind
foarte bine executate. A lexandru cel B un a
b ă tu t şi el m onede de argint chiar în prim ii
ani de domnie, unele de dim ensiuni m ari, al­
tele m ai mici : dubli groşi, groşi şi jum ătate
de groşi, avînd aceeaşi greu tate ca dinarii po­
lonezi. Se pare că dom nul rom ân ar fi b ă tu t
o m onedă de a rg in t cu v u ltu ru l polon, ceea ce
ar fi consem nat rap o rtu rile lui cu Polonia în a­
inte de a se afirm a ca „domn a u to crat11. Mo­
nedele b ătu te de el aveau pe o faţă bourul
Moldovei. Mai circulau în M oldova groşii şi di­

94
narii polonezi şi zloţii tătăreşti, care în reali­
tate erau florini genovezi, iar veneticii erau
veneţieni, ajunşi la noi p rin Caffa, de unde
veneau şi ducaţii de aur.
G rosul era o m onedă curentă, d ar m ai m are
ca valoare era grivna, m enţionată în p rivile­
giul lui A lexandru cel B un din 1408.
D om nul M oldovei a acordat un privilegiu
comercial şi braşovenilor, reîn n o it de urm aşul
său Ştefan 1. Deşi în relaţiile com erciale erau
în general ra p o rtu ri de re c ip ro c ita te 2, totuşi
vam a era m ai m are p e n tru tă ta ri şi m ai re ­
dusă p e n tru ceilalţi negustori. La Liov şi la
Caffa se aflau şi negustori rom âni.
In unele centre com erciale din Moldova, cum
erau Suceava, Baia, Şiret, H îrlău, Cotnari, Tg.
N eam ţ şi altele, au venit din T ransilvania şi
Polonia colonişti germ ani, p rin secolele X III—
XIV, buni lucrători la mine, m eşteşugari şi ne­
gustori.
Tot în acele vrem uri au venit şi arm enii în
Moldova, activi negustori, ca şi m eşteri pie­
tra ri pricepuţi. V eniţi din Caucaz, din cauza
persecuţiilor, s-au oprit m ai în tîi în Crimeea,
la Caffa, de unde au tre c u t în Polonia, scobo-
rîndu-se apoi şi în tîrg u rile m oldoveneşti, încă
prin secolul al X lV -lea. în tim p u l lui A lexan­
d ru cel B un ar fi fost tre i m ii de fam ilii a r­
m eneşti în Moldova. Ei foloseau drum urile de

1 M. Costăchescu, op. cit., II, p. 676—677 ; D. On-

ciul, Din Istoria României, ed. II, Bucureşti, 1914,
p. 42.
2 N. Iorga, op. cit., p. 80.

95
com erţ, p rin tîrg u rile m oldoveneşti spre
O rient, ca şi spre Polonia şi Prusia. A rm enii
s-au aşezat în localităţi ca Şiret, Hotin, Sucea­
va, Roman, Iaşi, Bacău, Bîrlad, C etatea Albă
şi în alte centre, construindu-şi cu tim pul în
unele din aceste tîrg u ri biserici de piatră, de
m ari dim ensiuni, în stil apropiat de cel m ol­
dovenesc. A rm enii şi-au însuşit unele denu­
m iri rom âneşti ca Şeptilici, V ărzarul, Teodoru
ş.a., pe lîngă unele originale ca Goilov, M ă-
gîrdici, M anea, Iacobeanu, B araghian şi altele.
Unii din ei au ajuns cu tim pul la ran g u ri de
b o ie ri1.
T ot din Caucaz au venit şi ţiganii, care erau
originari din India. Ei erau buni m eşteşugari
şi m uzicanţi. Aceştia strîngeau aur din nisipul
apelor dinspre m unte, lucrau ciururi, site, al­
bii, lopeţi şi alte obiecte de necesitate. Cei mai
m ulţi erau nom azi, dar erau şi ţigani statornici
pe la curţile boiereşti şi m ănăstiri ca m eşte­
şugari, torcători ori b ru ta ri ; ei în grijeau caii
şi făceau şi alte servicii dom estice. In oraşe
şi tîrg u ri erau lăutari, bucătari, vizitii, fierari
etc.
Negoţul constituia un interes de stat, iar
produsele m oldoveneşti care ap arţin eau dom­
niei erau vîndute în Polonia, T ransilvania, U n­
garia, Ţ ara R om ânească sau spre p ărţile tă ­
tăreşti, la Caffa, apoi la P era — Bizanţ, prin
negustori dom neşti. Produsele care aparţineau
celorlalte categorii sociale se exportau în ace-

1 N. Iorga, Armenii şi Românii, o paralelă istorică,

An. Ac. R.S. II, tom. XXXVI, Bucureşti, 1913, p. 26.

96
leaşi ţări şi localităţi, ca şi în altele m ai de­
părtate. D om nul se bu cu ra de privilegiul de
a-şi opri unele produse, de care avea nevoie,
din cele im p o rtate sau care erau în tranzit,
exercitînd astfel u n fel de monopol.
Din M oldova se e x p o rtau vite cornute, cai,
afară de cei m ai buni care erau opriţi p e n tru
călărim ea ţării. P e n tru caii exportaţi, ca şi
p e n tru caii ungureşti, se p lătea vam ă la tîrg u l
unde erau cum păraţi, ia r la tra n sp o rtu l lor se
achitau tax e vam ale la Suceava, Ş iret şi Cer­
n ău ţi ; p e n tru cei duşi la Cam eniţa, vam a era
la Ş iret şi Dorohoi, ori la C ernăuţi şi Hotin.
P e n tru vite cornute, berbeci, porci, iepe, oi,
capre, piei crude de bou, m iel şi veveriţă, de
iepuri, pisici sălbatice, de vulpi sau de cerb
se plătea vam a acolo unde se făcea cum pără­
tu ra, apoi la vam a principală de la Suceava,
precum şi la Bacău, Rom an, Baia, Tg. N eam ţ
„sau în alte tîrg u ri ale n o a stre 11.
Ceara, jderii, arg in tu l e ra u articole oprite
la export. Din produsele ţării se m ai exportau
m ierea, lina, seul, peştele (m orun şi crap să­
rat), icre negre, produse m eşteşugăreşti, polo­
boace cu vin, care se trim iteau în Polonia şi
peste N istru, la cazaci. Apoi unele m inereuri,
cerute pe pieţele străine, afară de cele care
erau oprite la export. Se ducea postav în V a-
lahia şi chiar în Transilvania, la Braşov.
Schim bul era intens p rin produsele expor­
tate, ca şi prin cele im portate. Din Ţ ara Ro­
m ânească se aducea lînă, piper, ceară şi alte
articole ; din T ransilvania se im portau şepci,
paloşe, săbii ungureşti, lînă. La C ernăuţi se

97
p lătea vam ă p e n tru care nem ţeşti şi arm eneşti
încărcate. P e n tru lucruri m ai m ăru n te se plă­
tea vam ă la Suceava, iar la Şiret, ju m ătate din
sum a achitată la Suceava.
Im portul de argint ars din U ngaria şi cel de
jderi erau destinate cu p rio ritate dom nului şi
num ai ceea ce prisosea lui din aceste produse
devenea liber p e n tru comerţ.
N egustorii lioveni îşi pu teau ţine la Suceava
o casă, „fondacco“, care era în acelaşi tim p şi
un depozit de m ărfuri, dar n u p u teau să aibă
„circium ă şi nici să facă b ere sau mied, nici
să aibă m ăcelărie şi nici să vîndă pîine. Dacă
vor ţine prăvălii de acestea vor plăti şi ei taxe
ca toţi negustorii111.
Se ştie că A lexandru cel B un avea legături
cu orăşenii din Liov încă de la încep u tu l dom ­
niei, prim ind diferite m ărfuri ca postavuri,
fru cte-tru fan d ale şi diverse alte a rtic o le 12.
M oldova avea legături com erciale şi cu C ra­
covia, care folosea d rum ul m oldovenesc, ca şi
cel tătăresc. Şi în acest m are centru polonez
erau negustori rom âni.
In p riv in ţa com erţului existau însă şi o serie
de îngrădiri : aşa bunăoară erau tîrg u ri care
se bucu rau de unele privilegii dom neşti, n e­
gustorii fiind obligaţi să se oprească în ase­
m enea centre şi să-şi desfacă m ărfu rile la alţi
negustori, care, cum părîndu-le, le p u teau re ­
vinde unde voiau. A lte tîrg u ri m ai erau favo­
rizate şi p rin fap tu l că negustorii, cărora li se

1 M. Costăchescu, op. cit., p. 630—636.

2 N. Iorga, Istoria comerţului, voi. I, ed. II, p. 81.

98
prescria un anum it traseu, tre b u ia u să treacă
cu m arfa lor p rin asem enea centre.
Ca u n sem n al reciprocităţii faţă de politica
lui A lexandru cel B un în leg ătu ră cu negus­
torii polonezi, şi regii Poloniei a u acordat unele
privilegii negustorilor m oldoveni. La S niatyn
se făceau iarm aroace m ari, la care luau parte
şi num eroşi m oldoveni, de aceea se şi num eau
„conventiones V allachorum “ 1.
In M oldova se im portau şi unele produse m e­
diteraneene, cu toate că turcii invadaseră P e ­
ninsula Balcanică. D ealtfel, la C etatea Albă
şi la C hilia veneau şi negustori genovezi şi ve-
neţieni cu m ărfu ri exotice din ră să rit care, pe
drum ul moldovenesc, treceau şi în Polonia.

1 I. Nislor, Ilandelsbeziehungen in iler Moldau,

Gotha, 1911, p. 126.
 PO LITICA EXTERNA A LUI
ALEXANDRU CEL BUN

Dom nia lui A lexandru cel B un rep rezin tă în

trecu tu l M oldovei o perioadă de relativ ă li­
nişte. In tr-o epocă de m ari frăm în tări în lu ­
m ea răsă ritu lu i Europei, politica de pace a
voievodului m oldovean, ca şi reu şita acestei
politici, alătu ri de cea a lui M ircea cel B ătrîn,
au ridicat prestigiul politic, diplom atic şi m i­
lita r al principatelor rom âne la o însem nătate
europeană. S tatele vecine au p re ţu it prietenia
şi alianţa lor, stăru in d în acelaşi tim p să în­
lătu re prim ejdia eventualei lor vrăjm ăşii. Şi
num ai chibzuinţă, calm ul şi înţelepciunea dom ­
n ului m oldovean i-au dat p u tin ţa să se orien­
teze cu clarviziune în com plicaţiile politice şi
diplom atice de atunci. In prim ejdia care am e­
n in ţa lum ea creştină din p a rte a otom anilor,
ţările rom âne au constituit un adevărat zid de
apărare a creştinătăţii în sud-estul Europei, fă-
cînd ca dom inaţia efectivă a P o rţii să se
oprească la D unăre.
A lexandru cel B un a evitat pe cit a fost cu
p u tin ţă conflictele care ar fi p u tu t provoca
războaie, scrutînd însă cu toată aten ţia politica
vecinilor Moldovei, m ai cu seam ă atitudinea
echivocă a regilor U ngariei şi Poloniei. R ezul­
tatele diplom aţiei chibzuite duse de A lexandru

100
cel B un au asigurat M oldovei o epocă de li­
nişte şi p ro g re s.'
Relaţiile cu Ţara Românească. A lexandru cel
B un s-a a ră ta t recunoscător lui M ircea cel Bă-
trîn p e n tru sp rijin u l ce i l-a dat p e n tru a ocupa
tro n u l Moldovei. Cei doi dom ni au ajuns la o
înţelegere deplină cu priv ire la delim itarea ho­
tarelo r în tre cele două ţă ri rom âneşti, ceea ce
a dus la o alianţă m ai strîn să în tre ei.
D ealtfel, în tra ta tu l lui Ş tefan cel M are cu
M atei Corvin din 1475 se relatează că au exis­
ta t chiar unele acte scrise în tre cei doi dom ni
cu privire la h o taru l d in tre ţările lor. M ircea
îşi spunea „dom n autocrat a toată Ţ ara basa-
rabească“. La un m om ent dat, în lu p ta contra
turcilor, dom nul m untean a av u t în aju to r un
corp de oştiri m oldovene şi transilvănene, chiar
în prim ii ani ai secolului al XV -lea. E ra un
început de afirm are a solidarităţii în tre cele
tre i ţări rom âneşti în lu p ta contra otom anilor,
duşm anul lor comun. Cei doi dom ni rom âni,
M ircea cel B ătrîn şi A lex an d ru cel Bun, u r ­
m ăreau să m enţină u n echilibru politic în
această p a rte a Europei, m en it să consolideze
poziţia statelo r lor, m ai ales faţă de prim ejdia
otomană.
în că din 1404— 1405, după ce a in tra t în Do-
brogea, M ircea cel B ătrîn a lu a t în stăpînire şi
Chilia-Licostom o, cu „părţile tă tă re şti44. T eri­
to riu l stă p în it de către dom nul V alahiei la n o r­
dul gurilor D unării s-a n u m it Basarabia, adică
„ţară a B asarabilor44. Genovezii a u stăp în it Chi­

101
lia pînă la 1403, dar în 1404 această cetate a
in tra t în posesia lui M ircea cel B ătrîn. Chilia
avea legături cu toate dru m u rile de com erţ spre
„părţile tă tă re ş ti14, sp re Poloniia p rin Moldova,
ca şi spre U n g a ria 1.
C hilia era folosită m ai m u lt p e n tru schim ­
b ul m ărfu rilo r germ ane şi m aghiare cu O rien­
tul, iar C etatea Albă, p e n tru legăturile Mol­
dovei cu Polonia şi Lituania. La rîn d u l lor şi
veneţienii m anifestau un vădit interes p en tru
relaţii cu acest cen tru de negoţ. D in aceleaşi
interese economice, genovezii e ra u şi ei bine
im plantaţi aici, m enţinînd astfel m ai uşor le ­
g ăturile cu Crim eea, C onstantinopole şi P o­
lonia. Mai tîrziu, cînd C affa a ajuns sub stă-
pînirea turcilor, genovezii s-au refu g iat în ce­
tăţile m oldovene, precum şi la S u c e a v a 2.
M ircea cel B ătrîn cunoştea bine pericolul
otom an, de aceea la sp rijin it la tro n pe A le­
x a n d ru cel Bun, apoi s-a apropiat şi de regele
Poloniei, V ladislav Iagello, considerînd că tre ­
buie să ajungă la concentrarea u nor forţe pu­
ternice în faţa turcilor, aflaţi în ofensivă.
Ţ ările rom âne s-au sp rijin it reciproc îm po­
triv a oricăror prim ejdii, a tîta tim p cît a tră it
M ircea. In tre ele n -au existat riv alităţi nici
p e n tru problem e de hotar, care s-au stabilit
pe cursul apelor despărţitoare.

1 P. P. Panaitescu, Mircea cel Bătrîn, Bucureşti,

1944, p. 297—298.
2 G. I. Rrătianu, Notes sur Ies Genois en Moldavie
au XV-e siecle, R.I.R., III, fs. II—III, 1933, p. 152—15G.

102
 O dată cu m oartea lui M ircea cel B ătrîn a
devenit m ai evidentă şi p e n tru M oldova p rim ej­
dia otom ană, căci turcii erau destul de agresivi
în ten d in ţa lor de a-şi ex tin d e stăpînirea la
nordul D unării. în tr-a d e v ă r, după m oartea lui
M ihail (1420), fiul şi urm aşul lui M ircea, oto­
m anii s-au în d re p tat cu corăbiile lor şi asupra
C etăţii Albe, a ju ta ţi şi de D an al II-lea, u r ­
m aşul lui M ihail, dar atacul lor a fost respins
de dom nul M oldovei cu p ropriile-i puteri, căci
aju to ru l solicitat lui V ladislav Iagello n -a sosit
la vrem e. A ceasta a fost p rim a ciocnire în tre
oştenii m oldoveni şi turci.
Sub Dan al II-lea, care s-a înscăunat ca dom n
al V alahiei după m oartea lui M ihail, relaţiile
s-au în ră u tă ţit în tre cele două ţă ri rom âneşti.
Dan al II-lea a considerat o „uzurpare" ocupa­
re a Chiliei şi a „părţilor tătăreşti". Sub im pul­
sul coroanei m aghiare, el a p retins stăpînirea
acestei cetăţi, m otivîndu-şi p reten ţiile p rin dez­
voltarea com erţului şi creşterea v en iturilor ţării
sale, pe care le putea avea p rin schim bul de
m ă r f u r iJ.
De aceea el a încercat să in tre în posesia Chi­
liei m ai în tîi pe cale diplom atică, dar n u a
reuşit, fap t p e n tru care, cu sp rijin u l lui Sigis-
m und şi cu un aju to r de la turci, a atacat ce­
tatea.
în această situaţie A lexandru cel B un a sus­
ţin u t la tro n u l Ţ ării R om âneşti pe R adu P ras-
naglava, în tru c ît nu era bucuros ca tro n u l aces- 1

1 Cf : N. Iorga, Istoria Românilor, voi. XV, Bucu­

reşti, 1937, p. 30.

103
tei ţări bă fie ocupat de un om al regelui Si-
gism und, m onarhul m aghiar voind cu orice preţ
să stăpînească C hilia p e n tru a-şi deschide pe
cursul D unării o cale de legătură cu O rientul.
In tr-u n asem enea context, Veneţia, care nu
putuse fi b iru ită în M area A driatică, ar fi p ri­
m it o lovitură aici în O rient. Sigism und a ocu­
p at de la m unteni Severinul, unde a aşezat pe
cavalerii teutoni, înşiruindu-i apoi în m ai m ulte
cetăţi şi centre de pe m alurile D unării, pentru
paza acestui fluviu, dar la C hilia n -a p u tu t
ajunge. A lexandru cel B un a refu zat orice tra ­
tativ e cu regele m aghiar în această chestiune.
în ain te a ocupării tronului de către A lexandru
cel Bun, C hilia fusese stăpînită de către geno-
vezi, apoi a a p a rţin u t Valahiei.
Abia după m oartea lui M ireea cel B ătrîn
(1418) Chilia a in tra t în stăpînireu Moldovei.
A lexandru cel B un era in teresat să înlesnească
a tît com erţul ţării sale, cit şi com erţul de tra n ­
zit ; de aceea a în tă rit porturile Chilia şi C eta­
tea Albă.
D ar Dan al 11-lea, ale cărui venituri, prin
pierderea Chiliei, erau considerabil reduse, a
încercat să o recucerească. El a p răd a t în su­
dul ţării, dar la reîntoarcere a fost atacat de
A lexandru cel B un care i-a lu a t to ată prada
şi i-a nim icit o bună parte din oştirea cu care
venise (1429). In anul urm ător încearcă un al
doilea atac, însă fără a p u tea să ocupe Chilia.
Cu sp rijin u l lui A lexandru cel Bun, R adu
Prasnaglava reuşeşte, la un m om ent dat, şă în ­
lătu re din dom nie pe Dan al II-lea (1426).

104'
Acesta reocupă însă tro n u l cu aju to ru l lui Si-
gism und, deşi boierii erau nem u lţu m iţi de po­
litica lui excesiv de războinică. M ai tîrziu, în
1431, Sigism und găseşte n im e rit să sprijine
la tro n u l Ţ ării Rom âneşti pe V lad D racul, care
făcuse o serie de concesii regelui U ngariei. El
se in titu la „fiu al m arelui M ircea“. D ar Vlad
găsi d rum ul închis de tru p e m oldovene, aşa că
deocam dată n u a p u tu t ocupa tro n u l dorit şi
se reîntoarse de unde venise. T ronul V alahiei
a fost ocupat în cele din u rm ă de A lexandru
Aldea, care, a tra s de ţelu rile politice m oldo­
vene, m ai ales că fusese sp rijin it de A lexandru
cel Bun, se ară ta în g rijo rat de atitudinea lui
Sigism und, ca şi de perspectiva unei invazii
turceşti în ţa ra lui. D ar tocm ai în acea vrem e
a in te rv en it o înţelegere în tre regele U ngariei
şi dom nul Moldovei, acesta din urm ă venin-
du-i în a ju to r lui A lexandru A ldea cu p a tru
steaguri de m oldoveni îm potriva otom anilor.
Turcii au tre c u t totuşi în V alahia în vara
anului 1431, silindu-1 pe noul voievod să li se
închine, ceea ce el a şi făcut „pentru liniştea
ţării sale“, fiind totodată nevoit să-î aiute pe
turci în expediţia lor de atunci din T ransil­
vania.
Supunerea lui A lexandru Aldea faţă de P o a r­
ta otom ană i-a displăcut lui A lexandru cel Bun,
căci în această situaţie M oldova ajunse în ne­
m ijlocită apropiere de turci.
Ş Relaţiile cu polonii. Deşi a căutat să se .aco­
modeze şi să trăiască în pace cu vecinii, totuşi,
aflat în tre cele două p u teri antagoniste, Polo­
nia şi U ngaria, care priv eau cu lăcomie spre

105
Moldova, A lexandru cel Bun a tre b u it să des­
făşoare o politică e x tern ă deosebit de abilă.
D om nul M oldovei a înţeles încă de la înce­
p utul dom niei că nu avea altă cale de u rm a t
decît drum ul tra sa t de către înaintaşii săi, adică
înţelegerea cu polonii. Astfel, el a ajuns la ac­
tu l de la 12 m artie 1402 p rin care făgăduia
slujbă credincioasă, sfat şi aju to r regelui P o­
loniei îm potriva oricărui duşm an, dar ca su ­
veran n eatîrn at, aşa cum a v ru t să răm înă şi
a răm as. P rin acest act el a ţin u t să confirm e
situaţia de su v eran itate a Moldovei, evitînd
orice expresie care a r fi p u tu t exprim a, sub
vreo form ă oarecare, supunere sau ascultare.
Toate acestea au fost m otive tem einice pen­
tru o rien tarea politicii externe a lui A lexandru
cel Bun. El n -a îndeplinit atunci cerem onia
om agiului, ci a depus num ai un ju ră m în t pe
cruce, ca un legământ, care se întem eia pe r e ­
laţii de reciprocitate în tre cei doi suverani.
A lexandru cel B un se considera voievod „din
m ila lui D um nezeu11, ceea ce convenea am belor
ţări, m ai ales că Polonia se afla în tr-o situaţie
grea în urm a războiului cu L ituania şi a răs­
coalei dm Podolia. Dealtfel, acest tra ta t de
strînsă alianţă cu polonii a fost încheiat tocm ai
în preajm a dezlănţuirii ofensivei turceşti L j
La 23 septem brie 1403 şi M ircea cel B ătrîn,
preocupat de lu p ta cu turcii, a reîn n o it alianţa 1

1 I. Minea, Principatele Române şi politica orien­

tală a împăratului Sigismund, Bucureşti, 1919. p.
102—103 ; I. Bogdan, Documentele lui Ştefan cel Mare,
voi. I, p. 334—335.

106
cu V ladislav Iagello, p rin in te rv en ţia lui A le­
x an d ru cel Bun, p u tîn d u -şi consolida şi situaţia
de independenţă economică. Se realiza astfel
o trip lă alian ţă în tre aceste ţări.
A titudinea binevoitoare a dom nului M oldo­
vei faţă de relaţiile cu Polonia pleca de la m ai
m ulte considerente : în p rim ul rîn d exista o
tradiţie creată de predecesorii săi P etru , Ro­
m an şi Ş tefan M uşat, care încheiaseră şi ei
tra ta te cu vecinii de la n ordul Moldovei. O a ti­
tudine duşm ănoasă faţă de poloni ar fi însem ­
nat ca Moldova, în tre alte consecinţe, să piardă
Pocuţia, zălogită încă din vrem ea lui P e tru
M uşat ; în al doilea rînd, a r fi fost cu to tul
nediplom atic ca A lexandru cel Bun, care u r ­
m ărea liniştea şi propăşirea sta tu lu i său, p re­
cum şi stăv ilirea expansionism ului m aghiar, să
se găsească în tre doi duşm ani — Polonia şi
U ngaria —• pe care nu i-a r fi p u tu t în fru n ta
deodată.
Ţ ările rom âne erau deci interesate ca Polo­
nia să n u fie îngenuncheată, căci num ai astfel
pu teau fi stăvilite poftele coroanei m aghiare 1.
E xistenţa şi independenţa ţărilo r rom âne erau
foarte necesare chiar p e n tru echilibrul euro­
pean. D ealtfel, dom nii rom âni aveau un cu-
v în t de spus în răsă ritu l Europei şi fără ei nu
se putea face nici un a ran jam en t în această
p arte a continentului.
Pe de altă parte, sub ra p o rt economic, prin
M oldova treceau drum urile sigure, care duceau
din centrele com erciale poloneze — Liov, C ra- 1

1 I. Minea, op. cit., p. 127.

107
covia — , şi chiar de m ai departe, spre p o rtu ­
rile dunărene şi m artim e. C om erţul de tra n z it
aducea, aşa cum s-a m ai arătat, v en itu ri va­
m ale însem nate vistieriei M oldovei datorită n e­
gustorilor poloni şi altora ce-şi tran sp o rtau
m ărfu rile la Chilia, C etatea A lbă şi ch iar la
Caffa, în Crim eea, de unde se întorceau în ţă ­
rile lor cu m ărfu ri im portate din răsărit. T re­
buie luate în considerare, de asem enea, comu­
n ita te a religioasă cu ortodocşii din reg atu l po­
lon, precum şi în ru d irea lui A lexandru cel B un
cu fam ilia regală din Polonia.
R eînnîoirea legăturilor cu polonii în anii care
au u rm a t n u treb u ie pusă n e a p ăra t pe seam a
neîncrederii acestora în dom nul Moldovei, ci
a constituit o chestiune de protocol faţă de r e ­
gele polon.
La 1 august 1404, A lex an d ru cel B un s-a
dus la Cam eniţa, peste N istru, în faţa H otinu-
lui, îm preună cu un grup de m ari boieri, unde,
u rm înd pilda înaintaşilor săi „ P e tru Voievod şi
tatălu i nostru, R om an Voievod şi Ş tefan Voie-
vod“, făgădui din nou a ju to r şi bun sfat rege­
lui V ladislav Iagello „îm potriva duşm anilor lui,
oriunde s-a r a fla141. T rei ani m ai tîrziu, la 6
octom brie 1407, a m ers la Liov însoţit iarăşi
de 27 de boieri şi a făcut în term eni m ai sim pli
aceeaşi făgăduinţă suveranului polon, adică să-i
dea aju to r „după p u terea n o a stră 11 2. Liovenii
au in terv en it atunci să li se acorde de către 12

1 M. Costăchescu, op. cit., p. 625—627.

2 Ibidem, p. 628—630.

108
dom nul M oldovei un privilegiu comercial, care
le-a fost dat la 1408.
Toate aceste acte de om agiu, date fără nici
o înfeudare a ţării, aveau şi asentim entul bo­
ierilor din divan.
La 25 m ai 1411, la Rom an, a fost reîn n o it tr a ­
tatu l unei alianţe defensive cu dispoziţii m ai
clare decît cele anterioare privind aju to ru l re ­
ciproc pe care cei doi sem natari u rm a u să şi-l
dea îm potriva ten d in ţelo r agresive ale rega­
lităţii m aghiare. P rin el s-a în tă rit din nou fă­
găduinţa de a sta în aju to ru l regelui Poloniei
„îm potriva craiului unguresc, ca şi îm potriva
oricărui d in tre duşm anii săi“, ind iferen t de dis­
tanţă. „Şi cine i-a r fi vrăjm aş lui, acesta este
vrăjm aş şi nouă [...]“. Acest act de aju to r re ­
ciproc avea o dispoziţie categorică. Astfel, dacă
ungurii a r fi atacat Polonia, atunci A lexandru
cel B un se obliga să pornească îm potriva U n­
gariei, iar dacă M oldova a r fi fost atacată de
unguri, regele Poloniei treb u ie „să plece con­
tra Ţ ării U ngureşti [...]“ L
Sigism und al U ngariei continua să vizeze
controlul şi dom inaţia navigaţiei pe D unăre
pînă la v ărsarea ei, dar Chilia era atunci bine
stăpînită de M ircea cel B ătrîn, iar C etatea Albă
aparţinea Moldovei.
R elaţiile politice ale lui A lexandru cel B un
cu Polonia plecau şi de la necesitatea ca această
ţa ră să-şi asigure legături com erciale cu por­
tu rile de la D unăre şi M area N eagră. D ar şi
U ngaria avea aceleaşi interese, ceea ce a de- 1

1 lbidem, p. 637—639.

109
term in a t neînţelegeri în tre aceste două puteri,
precum şi cu Moldova.
La 17 m ai 1411 M ircea cel B ătrîn a încheiat
şi el un tra ta t cu polonii, p e n tru a contracara
politica regelui Sigism und. D om nul Ţ ării Ro­
m âneşti căuta totodată să se disculpe de învi­
n u irile neîntem eiate ce i le adusese regele P o­
loniei, respectiv că s-ar fi aliat cu turcii spre
a ataca U n g a ria 1.
în acelaşi an, regele Poloniei a cău tat să lă­
m urească şi problem a Pocuţiei. V ladislav Ia-
gello se obliga să achite restu l datoriei de o
m ie de ru b le de argint frîncesc, ce m ai răm ă­
sese din sum a de 3 000 ruble ce-i fusese îm ­
p ru m u ta tă de P e tru M uşat. In cazul în care
acest rest nu a r fi fost ach itat în term en de
doi ani, A lexandru cel B un „prietenul nostru
— dom nul M oldovei14 p u tea ocupa Pocuţia,
„această ţa ră de colţ44 cu S n iaty n şi Calomeia,
care fusese am anetată Moldovei. D om nul Mol­
dovei u rm a să stăpînească acest terito riu pînă
ce restu l sum ei de 1 000 de ruble va fi achi­
ta t 12. în expresia „prietenul n o stru — dom ­
nul M oldovei44 găsim afirm area n e a tîrn ă rii Mol­
dovei.
A lexandru cel B un şi-a respectat toate obli­
gaţiile ce-şi luase p rin convenţiile încheiate cu
V ladislav Iagello, în vrem e ce acesta n -a p re ­
getat să sem neze un act ostil Moldovei, con­

1 Hurmuzaki, 1—2, p. 825, 830 ; I. Nistor, Ale­

xandru cel Bun, p. 12—13.
2 M. Costăchescu, op. cit., p. 640—641.

110
venţia de la L ublau (1412), încheiată cu Sigis-
m und, regele U ngariei.
P rin noul act încheiat ia 17 m ai 1411, A le­
x a n d ru cel B un condiţiona d u ra ta bunelor r e ­
laţii cu regele polon „a tîta tim p îi va fi cre­
dincios, cit el n u ne va face n e d rep tate în
ţa ra noastră şi în ocina m ea şi în toate hota­
rele m ele“. P rin dom nia lui înţeleap tă şi v ir­
tu ţile personale, A lexandru cel B un a reu şit
să se facă respectat de vecinii de la nord.
Cu u n an m ai în ain te de încheierea noului
tra ta t d in tre Polonia şi Moldova, regele Sigis-
m und a fost ales îm p ărat al G erm aniei, ceea
ce îl făcea şi m ai incomod a tît p e n tru Polonia,
cit şi p e n tru ţările rom âne. D ar în frîngerea ca­
valerilor teutoni de către poloni şi m oldoveni,
perspectiva u nor atacuri turceşti, criza politică
in tern ă şi nem ulţum irile din rîn d u rile popu­
laţiei l-au făcut pe noul rege-îm părat să în ţe ­
leagă faptul că era m ai bine să aibă relaţii bune
cu regele Vladislav, spre a fi liber în lupta îm ­
potriva prim ejdiei turceşti, scontînd chiar pe
un a ju to r de la poloni.
Astfel, încă în 1411 s-a în tru n it o comisie
m ixtă, alcătuită din delegaţi m aghiari şi poloni,
stabilind condiţiile de îm păcare în tre ţările lor
şi o eventuală în tîln ire în tre suveranii m aghiar
şi polon, „spre a în lă tu ra toate m otivele de duş­
m ănie, ură, neînţelegere şi ceartă cu privire la
teritoriile contestate111. In tîln irea proiectată în­
tre V ladislav şi Sigism und a avut loc la 15 m a r­
tie 1412, la L ublau : aici cei doi suverani au 1

1 I. Nistor, op. cit., p. 13.

111
ajuns la o înţelegere cu privire la o eventuală
acţiune contra turcilor, la care u rm a să ia parte
şi Moldova. în cazul cînd A lexandru cel Bun
n -a r fi a ju ta t cele două puteri, M oldova urm a
să fie îm p ărţită în tre Polonia şi U ngaria.
Se ştie că în vrem e ce se sem na tra ta tu l de
la Lublau, în tr-o localitate din Polonia se aflau
nişte soli de-ai lui M ircea cel B ătrîn care l-au
v ăzu t pe regele Poloniei, dar n -a u p u tu t afla
nim ic de la el cu priv ire la situ a ţia ce se pro­
iecta Moldovei.
U lterior au fost cunoscute clauzele tra ta tu ­
lui de la Lublau, care în legătură cu Moldova
precizau urm ătoarele : „D espre Ţ ara M oldovei
s-a stip u lat în tre noi şi dom nul Vladislav, re ­
gele Poloniei, p rea scum pul n o stru frate, aşa
precum urm ează. Fiindcă m agnificul A lexan­
dru, dom nul Moldovei, s-a obligat faţă de V la­
dislav, fratele nostru, care obligaţiune, noi Si-
gism und, regele U ngariei, din curată iubire şi
sinceră fra te rn ita te p e n tru dom nul Vladislav,
nu voim a tulbura, nici a îm piedica, de aceea
s-a dispus că, de cîte ori turcii şi necredincioşii
ar năvăli cu oaste în ţările supuse coroanei
ungare, sau de cîte ori noi, Sigism und rege,
ne-am ridica în contra turcilo r şi necredincio­
şilor şi am face expediţiuni în contra lor, în
afară de hotarele regatului nostru, ale Ungariei,
atunci, regele Poloniei, prea scum pul nostru
frate, la notificarea şi cererile noastre, va fi
dator să poruncească m oldoveanului ca el în
persoană, cu toată p u terea sa, să vină în a ju ­
tor nouă şi oştilor noastre şi să aducă serviciu
credincios, afară de cazul cînd, ar fi îm piedicat

112
prin m otive şi gravă in firm itate, în care caz,
el va fi dator să trim ită oastea sa sub un co­
m andant al său propriu. Ia r dacă cum va după
porunca dom nului V ladislav rege n u n e -a r veni
personal în a ju to r în contra tu rcilo r şi necre­
dincioşilor, sau fiind bolnav el refu ză să trim ită
oastea sa, atunci noi am îndoi regii, Sigism und
şi Vladislav, vom fi datori să invadăm cu p u ­
tere Ţ ara M oldovei şi să detronăm pe dom nul
ei, iar ţa ra lui s-o supunem nouă, îm părţind-o
în tre noi după lim itele m ai jos a ră ta te în u rm ă ­
to ru l mod : pădurea cea m are nu m ită Buco­
vina, începînd de la m unţii U ngariei şi situată
în tre Ţ ara M oldovei şi Ţ ara Şepeniţului, în tin -
zîndu-se pe lîngă Ş iret pînă la pădurea mai
m ică Bucovina, pînă la rîu l P ru t, să se îm partă
în două, pe jum ătate, oraşul Iaşi, situ at în p a r­
tea stingă, să răm înă dom nului Vladislav, re ­
gele Poloniei, iar oraşul Bîrlad, situ a t în partea
dreaptă, să răm înă nouă, regelui Sigism und al
U ngariei şi coroanei acestuia. P este rîu l P ru t,
celelalte păduri, m ergînd spre câmpiile deşerte
pînă la m are, îm preună cu cîm piile deşerte, să
fie îm p ărţite în jum ătate, aşa că C etatea Albă,
cu o ju m ătate egală să răm în ă dom nului V la­
dislav, regele Poloniei, şi Chilia cu cealaltă ju ­
m ătate să ne răm înă nouă, regelui Sigism und
şi Coroanei Ungariei. Iar dacă m oldoveanul va
asculta statornic şi credincios de poruncile date
lui de dom nul V ladislav rege şi le va îndeplini
în a ju to ru l nostru, atunci Ţ ara Moldovei îi va
răm îne lui şi după m oartea un u ia din noi, n u ­
m iţi regi, pînă în cinci ani, conform stipulaţiu-
nilor de m ai sus, răm înînd întreg d rep tu l fie­
căruia din a lia ţi141.
V ladislav Iagello a p ă stra t secretul înţele­
gerii sale cu Sigism und, regele U ngariei şi îm ­
p ă ra tu l G erm aniei, încheiată la L ublau şi doar
m ai tîrziu conţinutul acestei înţelegeri a fost
cunoscut de către A lexandru cel Bun.
Acest act, p rin conţinutul său, însem na o în ­
călcare flag ran tă a independenţei şi suvera­
nităţii Moldovei. De aceea tra ta tu l de la Lu­
blau a zdruncinat alian ţa d in tre Polonia şi ţă ­
rile rom âne şi a determ in at în ăsp rirea relaţiilor
u lterioare d in tre dînsele. Cu toate acestea,
A lexandru cel B un şi-a respectat pe deplin
obligaţiile asum ate faţă de Polonia, ajutînd-o
în războaiele cu cavalerii teutoni. R espectîn-
du-şi obligaţiile, dom nul M oldovei avea în ve­
dere şi propriile sale nevoi de asistenţă m ili­
tară din p artea polonilor îm potriva ungurilor,
care plănuiau în continuare să dom ine Moldova,
precum şi îm potriva pericolului turcesc, ce de­
venea din ce în ce m ai de tem ut.
La rîn d u l său, şi M ircea cel B ătrîn sprijinea
o apropiere faţă de Polonia. Domnii rom âni
urm ăreau să m enţină un echilibru politic în
această p arte a Europei p e n tru a n u prim ejdui
soarta propriilor ţări.
A lexandru cel B un a răm as, după m oartea
lui M ircea cel B ătrîn, u n adevărat a rb itru în
răsă ritu l Europei.
In 1415, regele polon şi soţia sa Hedviga au
făcut o vizită lui A lexandru cel B un la Sni-

1 Hurmuzaki, Documente, I, p. 485—486.

atyn, poate m ustrîndu-1 conştiinţa p e n tru
p u rta rea lui lipsită de orice cavalerism , ori
spre a confirm a bunele ra p o rtu ri d in tre cele
două ţări. D om nul M oldovei a dat atunci o
m asă p e n tru suveranii poloni şi su ita lor. Şi
tot în acea vrem e, m u rin d u -i soţia, doam na
Ana, dom nul M oldovei se căsători cu R in-
gala, v ară p rim ară a lui V ladislav Iagello şi
sora lui Vitold. A ceastă căsătorie n -a adus
nici o schim bare în relaţiile d in tre M oldova şi
Polonia. Este drept, p e n tru m om ent a in te r­
venit o oarecare am eliorare în relaţiile cu Si-
gism und, dar aceasta s-a d a to ra t şi faptului
că m onarhul polon a sesizat in te n ţia turcilor
de a p ătru n d e spre cen tru l Europei, p rin U n­
garia.
D upă S niatyn, d atorită căsătoriei lui A le­
x a n d ru cel B un cu R ingala, care era catolică
fanatică, a început construirea catedralei ca­
tolice de la Baia, term in a tă în 1420. E ra una
din cele m ai m onum entale biserici catolice din
Moldova, îm podobită som ptuos, din care însă
n-a m ai răm as decît o ruină, deoarece a ars
în 1467, cînd M atei Corvin a atacat Moldova,
fără ca cineva să m ai m anifeste ulterio r in te n ­
ţia de a o reface. D upă această dată s-a des­
fiin ţat şi episcopia catolică de la Baia iar tîr-
gul a început să decadă, locuitorii lui risi-
pindu-se.
^Primejdia otomană. D upă ce au invadat P e ­
ninsula Balcanică în veacul al X lV -lea, turcii
au în ain tat spre D unăre, profitînd şi de lipsa
de u n itate a popoarelor din sud-estul Europei.
B izanţul credea că şi-ar putea reînvia stăpî-

115
n irea în Balcani, fap t p e n tru care n -a ezitat
să ceară c h ia r a ju to ru l tu rc ilo r crezînd că-i
va p u tea dom ina.
U ngurii, la rîn d u l lor, voiau să p ă tru n d ă şi
ei la sudul D unării, spre a lu a în stăpînire
regiunea V idinului (1369). U n e le ' cruciade în ­
d rep ta te îm potriva turcilo r erau în realitate
nişte acţiuni puse în serviciul propagandei
catolice.
In această situaţie, turcilor n u le-a fost greu
să înfrîngă pe rîn d popoarele balcanice şi să-şi
extindă dom inaţia pînă în sudul D unării, mai
ales după ce şi-au fix at cen tru l de acţiune la
A drianopol (1351).
B ulgaria a cap itu lat sub loviturile su lta n u ­
lui Baiazid şi a fost tran sfo rm ată în paşalîc,
situaţie în care a răm as m ai m ulte secole.
Sîrbii au lu p ta t eroic, dar în cele din urm ă
au fost şi ei supuşi de către turci. U ngurii,
care nu-şi dădeau încă seam a că vor fi şi ei
atacaţi de otom ani, au încercat să ocupe Vi-
dinul, pe tim pul lui Sigism und de Luxem burg,
lovind pe cneazul Lazăr al Serbiei şi contri­
buind astfel la b iru in ţa tu rcilo r din 1389.
Ţ ara Rom ânească apare astfel ca prim ul stat
din spaţiul sud-estic european care s-a opus
cu toată hotărîrea în ain tării turcilor, devenind
pivotul de ap ărare a popoarelor balcanice îm ­
potriva dom inaţiei otom ane. In aceste condiţii,
singura rezistenţă îm potriva în ain tării turceşti
a fost atunci oastea lui M ircea cel B ătrîn.
D om nul rom ân a reu şit să elibereze Dobrogea
de su b stăpînirea P o rţii şi să ocupe cetatea
D ristorului (Silistra) tocm ai în vrem urile ofen­

116
sivei otom anilor (1389). A şteptîndu-se la un
atac din p a rte a turcilor, M ircea a cău tat unele
alianţe. Cu dom nii din M oldova a fost în r e ­
laţii de bună vecinătate ş i prietenie, afară
de unele neînţelegeri in te rv en ite după 1395
cu Ş tefan I. D ar M oldova e ra abia în curs
de a se consolida ca stat, aşa că n u re p re ­
zenta încă o forţă com bativă pe al cărui sp rijin
să se poată bizui în m od deosebit. Totuşi, p rin
m ijlocirea lui P e n tru I M uşat a înch eiat o
alianţă cu V ladislav Iagello, regele Poloniei
(1390). îm p otriva tu rcilo r această alianţă era
însă in o p eran tă ; m ai eficace ar fi fost o ap ro ­
piere în tre M ircea şi U ngaria, dar aceasta
n u s-a p u tu t realiza atunci, deşi reg atu l u n ­
gar suferise u n atac otom an p rin p a rte a de
sud a B anatului.
Şi totuşi, în acţiunea lor ofensivă în B al­
cani, turcii s-au lovit de forţa în d îrjită a oas-
tei lui M ircea cel B ătrîn în D obrogea şi apoi
la Rovine (1394) şi deşi dom nul m u n tean a
fost nevoit, m om entan, să se retrag ă în T ra n ­
silvania, unde a încheiat un tra ta t de alianţă
cu regele Sigism und, el s-a reîntors, i-a alun­
gat pe tu rci şi pe Vlad U zurpatorul, şi-a r e ­
ocupat tro n u l şi a continuat lu p ta îm potriva
otom anilor, cu toate că la Nicopole (1396)
creştinii au su ferit o înfrîngere dezastruoasă.
P rin politica preconizată, M ircea cel B ă­
trîn a ştiu t să asigure fiin ţa Ţ ării R om âneşti
în tr-o vrem e cînd statele creştine erau am e­
nin ţate de dom inaţia otom ană^
M oartea lui M ircea cel Bătrîn la 1418 a
determ in at o situaţie nouă în rap o rtu rile P orţii

117
cu ţările rom âne, rep ercu tată în prim ul rînd
asupra M oldovei din vrem ea lui A lexandru
cel Bun, care începea să fie to t m ai m ult
am eninţată de prim ejdia otom ană. B iruitorul
dom n al V alahiei apărase şi M oldova îm potriva
pericolului otom an, dar în 1420 turcii, după
ce îl atacă pe M ihail, fiul şi urm aşul lui M ir-
cea, se în d re p tară cu m area lor flotă spre Ce­
tatea Albă. In situ a ţia creată, A lexandru cel
Bun a cerut, conform tra ta tu lu i încheiat, a ju ­
tor lui V ladislav Iagello. A cesta a dispus ca
să fie a ju ta t de V itold şi de com itatele de
gran iţă ale Poloniei. Pînă la venirea a ju to ru ­
lui, oastea M oldovei a reu şit să respingă cu
forţele proprii atacul su ltan u lu i şi să în tă ­
rească garnizoana de la C etatea Albă 1.
A şezarea geografică a M oldovei im punea
m ult tact diplom atic faţă de în ain ta re a tu rc i­
lor, m ai ales că M ahomed ajunsese la m alul
M ării Negre, în Dobrogea. T urcii începuseră
să-şi dea seam a de poziţia cetăţilor C hilia şi
C etatea Albă, care erau adevărate „ stră ji“ ale
orientului şi pe care ar fi v ru t de atunci să
le ocupe.
în 1422 a fost reconfirm at tra ta tu l de la
L ublau în tre Sigism und şi V ladislav Iagello,
la K esm arck. C u acest prilej regele U ngariei
a stă ru it p e n tru îm p ărţirea Moldovei, dar re ­
gele Poloniei s-a opus, deşi Vitold, pe care m ol­
dovenii l-au a ju ta t în luptele ce le avusese
cu ruşii moscoviţi, se arătase a fi de acord cu
d orinţa regelui m aghiar. în 1426 însuşi Vitold

1 N. Iorga, Chilia şi Cetatea Albă, p. 80.

118
încearcă să-l determ ine pe Sigisnrund ca să
stăruie p e n tru în fă p tu irea planului lor. Regele
U ngariei, la rîn d u l lui, îi făgăduia lui V itold
ajutor p e n tru obţinerea coroanei Lituaniei. D ar
prim ejdia turcească devenise im inentă a tît pen­
tru Moldova, cit m ai ales p e n tru U ngaria. De
aceea, în 1426 Sigisnrund iniţie o înţelegere cu
V ladislav Iagello şi cu A lexandru cel Bun, că­
ru ia i-a trim is chiar o solie la Suceava în vede­
rea organizării unei ,„cruciade“ îm potriva oto­
m anilor L D om nul M oldovei s-a declarat de
acord să participe la aceste lupte. A rm atele lor
u rm au să se concentreze la Brăila, unde au ve­
n it trupele m oldovene şi, la 26 iunie 1426, cele
polone. Regele U ngariei cerea ca dom nul rom ân
să dea o arm ată pînă la 10 000 de oameni, cu
ostaşi îm brăcaţi în zale. D ar ungurii n -au apă­
rut, căci tocm ai atunci Sigisnrund era angajat
în rep rim area m işcării husite din Boemia. D upă
o aştep tare de două luni, oştile m oldovene şi
polone s-au reîntors in ţările lor 12.
U rm ărind în continuare ideea dezm em brării
şi ocupării Moldovei, Sigisnrund scrise rege­
lui Poloniei că A lexandru a r fi avut o în ţe ­
legere cu turcii, dar dom nul M oldovei a pro ­
testa t îm potriva unei asem enea insinuări.
C hiar m ai m ult, după ce la 8 m ai 1427 a sosit
o solie turcească la Suceava, voievodul Moldo­

1 Emil Diaconescu, Călători străini în ţările ro­

mâne. Guillebert de Lannoi, Iaşi, 1940 ; N. Iorga,
Chilia şi Cetatea Albă, p. 82 ; P. Nicorescu, Cetatea
Albă, Craiova, f.d., p. 25.
2 N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Ce­
tăţii Albe, p. 85.

119
vei n u a in tirz iat să com unice acest fap t lui
Vitold.
în acest tim p, în Ţ ara Rom ânească situaţia
e ra tu lb u re dato rită lu ptelor d in tre Dan al
II-lea şi R adu al II-lea P rasnaelava.
A m estecul lui A lexandru cel B un în luptele
p e n tru tro n d in V alahia, cu stă ru in ţa de a-1
în lă tu ra pe Dan, l-a făcut pe Sigism und să
reia chestiunea îm p ărţirii M oldovei şi a înlă­
tu ră rii dom nului, deşi acesta în tă rea Chilia
îm potriva tu rcilo r şi n u a U ngariei, m ai ales
că Sigism und şi Dan fuseseră în frîn ţi de oto­
m ani în S erbia (1428). în u rm a acestei în frîn -
geri, Valahia tre c u sub influ en ţa lui A lexan­
dru cel B un h
La rîn d u l său, V ladislav Iagello. în 1428.
ar fi v ru t să organizeze o cruciadă scontînd
pe aiu to ru l dom nului Moldovei. în schim b Si­
gism und continua să aibă n poziţie ostilă lui
A lexandru cel Bun. în 1428 regele m aghiar
s-a adresat suveranului Poloniei şi lui Vitold,
acuzând şi cerînd sancţionarea dom nului Mol­
dovei si p e n tru că acesta îl sn riiin ea pe
Radu al IT-lea, care era devotat stăpînirii tu r ­
ceşti. V itold i-a răspus lui Sigism und că :
„nu-i bine să suferim ca el (A lexandru -— n.a.)
să-sî durii la îndeplinire h o tărîre a îm potriva
serenitătii voastre si în contra crestim tătii si
să tolerăm în m ijlocul nostru u n om aşa de
periculos. A r fi m ai convenabil să ne îm ­
p o trivim ' hiL Ş i's ă stîrpim ră u l din rădăcini41.

V I, Mjnea, ţ>p„ cit., p. 191.

120
 Ca urm are, s-a convocat la Luck, în Voly-
nia, în ianuarie 1429, o reu n iu n e asem ănătoare
celei de la Lublau, p e n tru a se discuta ches­
tiu n ea ridicată de Sigism und, precum şi alte
situaţii pendinte în tre U ngaria, Polonia şi Li­
tuania.
A u fost prezenţi atunci V ladislav Iagello,
Sigism und, Vitold, boieri din V alahia şi din
M oldova şi delegaţi ai ordinului teutonic.
Regele U ngariei, sperînd să aranjeze situ a ­
ţia O rientului conform intereselor lui, stăru ia
în principal să se pornească la acţiune deci­
sivă îm potriva Moldovei, în vederea îm părţirii
ei în tre U ngaria şi Polonia. „M oldova — a fir­
m a el — este o ţa ră bogată şi are belşug de
tot felul de produse14. In acelaşi tim p, cerea
ridicarea Lituaniei la ran g u l de reg at p e n tru
Vitold. A tre ia propunere prevedea ca ceta­
tea Chilia să fie re stitu ită V alahiei. Sigism und
urm ărea, îndeosebi, să separe Polonia d e ' cel
mai bun aliat, aşa cum îi fusese A lexandru
cel B un pînă atunci.

V ladislav Iagello a respins pretenţiile lui

Sigism und ; el a cerut chiar ca o condiţie prea­
labilă a desfăşurării întîlnirii să nu se ia în
discuţie situ aţia Moldovei, m ai ales că la re ­
uniune p articip au şi boieri m oldoveni. Dai’ re ­
gele U ngariei, p e n tru care aceasta e ra o ches­
tiune ce-1 interesa în mod deosebit, l-a acuzat
în continuare pe A lexandru cel Bun că r t a
dat aju to ru l la carrf 'era otadlgat- p rin tra ta tu l
de la L ublau îm pataw a taWiloiv Sigism und
propusese, nici m al m ult pici ÎM I pmtin, ca

121
dom nul M oldovei să fie în d ep ărtai de la tron,
chiar p rin tr-o acţiune arm ată, ia r ţa ra lui să
fie îm părţită, după vechea înţelegere de la
Lublau, d in tre poloni şi unguri. V itold a sus­
ţin u t şi el la început ca A lexandru cel B un
să fie scos din dom nie, poate şi ca o rem inis­
cenţă a fap tu lu i că dom nul M oldovei o repu-
diase pe R ingala, sora lui. D ar V ladislav Ia-
gello n u se grăbi ; el arătă că A lexandru cel
B un venise cu arm ata lui şi cu cea polonă la
întîln irea convenită la B răila, în v a ra anului
1426, unde u n gurii au fost aşteptaţi în zadar
tim p de două luni, astfel că dom nul M oldovei
nu p u tea fi în v in u it că n u şi-ar fi îndeplinit
obligaţiile asum ate. Boierii m oldoveni au r ă ­
mas foarte m ulţum iţi de atitudinea regelui Po­
loniei. In schimb, s-a produs o ru p tu ră între
Polonia şi L ituania, V ladislav refuzînd să-i
acorde lui V itold titlu l de rege, aşa cum stă ­
ruia Sigism und.
La în tru n ire a de la Luck, regele U ngariei
a m ai cerut ca C hilia să fie re stitu ită Ţării
Rom âneşti, de la care fusese „lu ată“ de
A lexandru cel Bun. D ar această chestiune a
rărrfas să fie discutată de o comisie m ixtă de
arb itraj, în fru n te cu Vitold, şi care u rm a să
se întrunească m ai tîrziu, în lu n a aprilie, la
Troki. Insă la term enul stab ilit delegaţii u n ­
guri nu s-au prezentat. In tre tim p, p rin tr-o
scrisoare din 17 aprilie 1429, Sigism und fă­
găduise form al m arelui m aestru al ordinului
teutonic că-i va preda Chilia. A cesta trebuia

122
să-şi pregătească oam eni de lu p tă dacă ceta­
te a n u-i v a fi p red ată în m od p a ş n ic 1.
A lexandru cel B un a respins „cercetarea14
proiectată de Sigism und şi V itold în ce p ri­
vea situ aţia ţării sale. Nici V ladislav Iagello
n u a fost de acord cu m ediaţia propusă, con-
siderînd că asta însem na am estec în treb u rile
in tern e ale M oldovei şi m ai ales p e n tru că
n u -i convenea nici lui prezenţa cavalerilor te u ­
toni la Chilia, căci tocm ai ei îl îm piedicau să
ajungă la M area Baltică. S -a p u tu t spune
atunci că dom nul M oldovei a re p u rta t o r ă ­
sunătoare victorie diplom atică asupra lui Si-
gism und, ceea ce l-a în d îrjit şi m ai m u lt pe
regele Ungariei.
Tot în acea vrem e, Dan al II-lea, cu a ju to r
de la Sigism und şi turci, a p o rn it război cu
M oldova p e n tru dobîndirea hotarelor „uzur-
p a te “, respectiv a Chiliei şi a „vechii B asara­
b ii44. La m ijloc erau însă interesele U ngariei
care voia să-şi deschidă drum pe D unăre şi
la gurile fluviului.
Sigism und, cu aceeaşi vrăjm ăşie, îl inform ă
din nou pe V ladislav Iagello că A lexandru
cel B un era înţeles cu turcii şi chiar şi cu
tătarii. El se declară gata să se îm pace şi cu
husiţii spre a-1 ataca pe dom nul Moldovei,
care, în realitate, n-av ea însă nici o legătură
cu otom anii sau cu tătarii.
La Luck, propunerile lui Sigism und, susţi­
n u te şi de Vitold, n-au găsit ecolul dorit de

1 N. Iorga, Istoria Românilor, voi. IV, Bucureşti,

1937, p. 28—29.

123
regele ungur. Eşecul pornirilor lui a fost total,
în schim b A lexandru cel B un a răm as ferm
pe poziţie, consolidîndu-şi şi m ai m u lt si­
tuaţia.
T ratativele duse la Luck au dezvăluit însă
clauzele înţelegerii de la L ublau şi K esm arck
d intre Polonia şi U ngaria privitoare la îm păr­
ţire a Moldovei. A lexandru cel B un le-a aflat
de la boierii lui, fiindu-i com unicate însă şi
de Vitold, care u rm ărea de data asta să în­
cheie o alianţă cu dom nul M oldovei îm potriva
lui V ladislav Ia g e llo 1. A cesta a determ in at o
schim bare a atitudinii politice de pînă atunci
a dom nului Moldovei, care s-a în d ep ă rta t de
poloni.
M oartea lui V itold l-a făcut pe A lexandru
cel B un să se apropie de L ituania ortodoxă,
în vrem e ce Sigism und avea acum nevoie de
sp rijin u l dom nului rom ân, căruia i-a trim is
soli, în tru c ît M oldova rep rezen ta o p u tere m ai
m are decît cea a L ituaniei. D om nul Moldovei
s-a îm păcat cu Sigism und, iar u rm area a fost
în lă tu ra re a lui D an al II-lea, a cărui acţiune
m ilitară în M oldova a însem nat şi sfîrşitu l lui.
D om nul M oldovei n u p u tea îngădui nesin-
ceritatea politică a lui V ladislav Iagello şi spre
sfîrşitu l dom niei lui a p o rn it război contra
polonilor, de care se sim ţise destul de legat
pînă atunci. S -a ajuns la crearea unui nou
bloc politic în d re p tat îm potriva regelui Po­

1 I. Ursu, Relaţiunile Moldovei cu Polonia pînă

la moartea lui Ştefan cel Mare, Piatra Neamţ, 1904,
p. 4B.

124
loniei, alcătuit din moldoveni, lituanieni, un­
guri şi cavalerii teutoni, care sprijineau crea­
rea unui regat al Lituaniei cu Vitold ca rege.
Insă, dinspre sud, ameninţarea turcească era
tot mai pronunţată.
In 1430 se petrecuse u n fap t politic destul
de grav în viaţa Poloniei, p rin s tă ru in ţa con­
tin u ă a L ituaniei de a se despărţi de legătura
cu V arşovia şi a se proclam a independentă.
Vitold a pretin s cu insistenţă titlu l de rege,
dar V ladislav s-a opus, căci asta însem na se­
p ararea L ituaniei de Polonia.
M urind Vitold, în 1430, m are cneaz al Li­
tuaniei a aju n s Svidrigailo, fra tele regelui P o­
loniei, care a încercat să proclam e L ituania
reg at independent, iar el să se încoroneze ca
rege. A tunci V ladislav l-a înlocuit şi pe acesta
cu Sigism und, un a lt frate al său. Polonia
voia să încorporeze V olinia şi Podolia şi să
desfiinţeze Lituania.
Tot atunci, dom nul M oldovei adunase oaste
puternică spre a-1 susţine pe A lexandru Aldea
îm potriva lui Dan al II-lea. Deşi A lexandru
cel B un n -a sp rijin it acţiunea L ituaniei, el îşi
pierduse încrederea în regele polon, care fu ­
sese nesincer în alianţa cu Moldova, iar în
1427 reocupase Poeuţia, fără să-şi fi achitat
vechea datorie.
în aceste îm prejurări, războiul izbucni în
iulie 1431 şi A lexandru cel Bun, avînd cu el
şi o ceată de tătari, invadă în Poeuţia şi Po-
dolia, spre Sniatyn, Haliciu, Liov şi Cam eniţa,
reuşind să captureze o pradă destul de bogată,
în calea lui n -a întîm pinat nici o îm potrivire

125
m ai serioasă. Deşi s-au făcut efo rtu ri p entru
îm păcarea lui A lexandru cel B un cu V ladislav
Iagello, acest lucru nu s-a întîm plat. Ca u r ­
m are, luptele au reînceput, dom nul Moldovei
conducînd el însuşi oştile sale contra polonilor ;
năvăli în Podolia, ocupă Pocuţia, m erse pînă
la Liov, iar alte tru p e dinspre H otin au pornit
spre Cam eniţa.
La 2 septem brie regele Poloniei s-a învoit la
pace provizorie. Scrisori ale teutonilor arată
că A lexandru cel B un s-a reîntors cu bine în
Moldova, p ăstrîn d şi P o c u ţia 1.
Polonii erau profund nem ulţum iţi de aceste
atacuri, ca şi de p reten ţia lui Svidrigailo de
a deveni rege al L ituaniei. In tre tim p, Mol­
dova pierdu pe A lexandru cel Bun. La 2 fe­
b ru arie 1432 tre b u iau să înceapă tra tativ e de
pace, dar Svidrigailo declara că fără delegaţii
m oldoveni şi teutoni n u va accepta tratativ e.
O stilităţile tiu continuat şi în 1432, însă Iliaş
Vodă, urm aşul lui A lexandru cel Bun, a ieşit
din coaliţie. P ocuţia a răm as Moldovei, iar
Svidrigailo n u a reu şit să fie proclam at rege
al Lituaniei, care a răm as în continuare unită
cu Polonia.
Relaţiile cu Ungaria. Cea m ai activă politică
a lui A lexandru cel B un s-a d esfăşurat cu ve­
cinii Moldovei de la nord. Cu ungurii n-a
av u t nici un conflict arm at, d ar s-a m enţinut
în tr-o rezervă justificată faţă de ei, pe de o
p arte p rin atitu d in ea perm anent duşm ănoasă

1 N. Ioi'ga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii

Albe, p. 10.

126
a regelui Sigism und, m an ifestată la Lublau
(1412), apoi la K esm orck (1422) şi în cele din
urm ă la Luck (1429), pe de altă p a rte p e n tru
că voia să-şi păstreze p rie ten ia cu V ladislav
Iagello, al cărui tro n era u rm ă rit cu toată stă ­
ru in ţa de regele Ungariei. Regele ungar ac­
ţionase cu perseverenţă, u rm ă rin d să îm partă
M oldova şi să stăpînească Chilia. Sigism und
i-a in stalat pe teutoni la Severin, dorind ca
apoi să-i aşeze la Chilia, pe care D an al II-lea
n -a r fi fost în stare s-o apere contra turcilor.
Spre sfîrşitul dom niei lui A lexandru cel B un
s-a produs o am eliorare a rap o rtu rilo r d intre
M oldova şi U ngaria datorită, în bună parte,
conflictului în tre Polonia şi L ituania, cînd
dom nul rom ân şi Sigism und au in te rv en it în
favoarea acesteia din urm ă.
Relaţiile cu tătarii, vecinii din ră să rit ai Mol­
dovei, stăpînitori ai stepelor de la nordul M ă­
rii Negre, nu au fost de n a tu ră eonflietuală.
D im potrivă, în 1431, ei l-au a ju ta t pe dom nul
M oldovei în războiul din Polonia. în 1402 tă ­
tarii au tre c u t p rin Moldova în aju to ru l lui
Baiazid, contra lui T im ur-L enk, care l-a b iru it
pe sultan la A ngora (1402). M ircea cel B ătrîn
ar fi v ru t ca tă ta rii să lu p te contra lui Baiazid,
dar n -a reu şit în această stă ru in ţă a lui.
Pe toată d u ra ta dom niei sale, A lexandru cel
B un a desfăşurat o politică defensivă, de pace,
în cadrul hotarelor n atu rale ale ţării sale. A
reocupat Chilia, rein teg rîn d astfel graniţa
M oldovei spre sud. Pe de altă parte a lu at în
stăpînire Pocuţia prin titlu l de drept, confir­
m at şi de regele V ladislav Iagello al Poloniei.

127
 A lexandru cel B un a ev itat conflictele, el
şi-a ap ărat ţa ra îm potriva vrăjm aşilor ori de
cîte ori a fost nevoie, dovedind că în afară de
titlu l de evlavie care i s-a dat, ştia să m î-
nuiască şi spada p e n tru neam , p e n tru ţară şi
p e n tru lege. El a asigurat n e a tîrn a rea Mol­
dovei şi a în tre g it păm întul rom ânesc, arătîn -
du-se şi un foarte iscusit diplom at. ’
VIATA CU LTURAL-ARTISTICA ÎN EPOCA
LUI ALEXANDRU CEL BUN

în îndelungata sa dom nie, A lexandru cel

B un a găsit tim p, m ijloace şi îndem nuri ca să
asigure şi dezvoltarea vieţii cu ltu rale şi a rtis­
tice a ţării sale. Progresul vieţii economice,
precum şi m unca plină de creaţie a m aselor,
alătu ri de in teresu l dom nului au contribuit la
progresul cu lturii noastre din acel răstim p.
în vrem ea lui A lexandru cel Bun aspectele
de cultură m aterială s-au afirm at p rin tr-o în ­
tre p ă tru n d e re a artei populare cu a rta reli­
gioasă, care n -a răm as însă şi fără unele in­
fluenţe ale artei bizantine şi ale celei apusene.
Acum apare un stil nou al arhitectu rii m ol­
doveneşti, care nu se m ai confundă cu stilul
ru ra l sim plu al locuinţelor ţărăn eşti şi chiar
al m ultor d intre cele orăşeneşti.
Vechi urm e de cultură feudală cu influenţe
bizantine şi slavone erau cunoscute de tim ­
p uriu în Moldova. Evoluţia economică şi so-
cial-politică din prim a perioadă a feudalism u­
lui dezvoltat în M oldova a făcut să se înm ul­
ţească construcţiile de piatră, m u lt m ai solide
şi mai rezistente. Astfel, în locul în tă ritu rilo r
de păm înt, al caselor de lem n şi al bisericilor
sim ple de lem n, au început să se construiască
cetăţi, biserici şi m ănăstiri de p iatră, îm p rej­

129
m uite cu ziduri puternice, tot de p iatră, cu o
incintă largă.
S -au construit m ănăstiri, biserici, curţi şi
case dom neşti la Suceava, Şiret, H îrlău, Neam ţ,
Cotnari, Baia, M oldoviţa, B istriţa şi s-au re ­
p a ra t şi consolidat cele existente pînă în v re­
m ea lui A lexandru cel Bun.
D atorită construcţiilor din p iatră a început
să se dezvolte o nouă a rh itectu ră în Moldova.
P rin legăturile cu B izanţul şi apusul Europei,
s-a introdus şi in fluenţa arhitectu rii respec­
tive, m ai ales în construirea şi în tă rirea cetăţi­
lor, ca şi în a rh itectu ra religioasă şi în cea
laică. Astfel, o arm onie nouă, cu un gust deose­
b it şi-a făcut lcc în arh itec tu ra bisericilor mol­
doveneşti şi d atorită influenţelor gotice com­
binate cu cele bizantine.
Ca urm are a progreselor făcute în dom eniul
artei construcţiilor şi îm podobirii lăcaşurilor
de închinăciune s-au ridicat biserici cu plan
cruciform , treflat, respectiv cu îm p ărţirea in­
terio ru lu i în tre i nave, cu plafonul boltit, cu
fresca ornam entată în culori a căror arm oni­
zare atingea perfecţiunea, cu figuri grupate.
In frescă se foloseau cu o a rtă desăvîrşită cu­
lori variate şi foiţe de aur, adaptate persona­
ju lu i mistic. La exterior, unele biserici au fost
ornam entate cu discuri şi cărăm izi sm ălţuite,
de Influenţă apuseană, cum s-a p u tu t constata
din restu rile găsite la m ănăstirea H um orul şi
la biserica veche a M irăuţilor.
Clima a determ in at construirea unor acope­
rişu ri înalte cu pante repezi, proem inente şi

130
din m aterial rezistent, dîndu-le astfel un as­
pect m ai zvelt prin înălţim ea lor.
Au fost aduşi şi m eşteri constructori străini,
dar in flu en ţa lor a fost recepţionată şi dezvol­
ta tă de către autentice talen te autohtone. Spi­
ritu l de creaţie popular deosebit de fecund la
rom âni, îm binat cu cele m ai reprezentative
influenţe apusene sau răsăritene, a determ inat
în a rta construcţiilor ap ariţia unor m anifestări
specifice Moldovei, p u rtîn d pecetea unui stil
autohton, a stilului m oldovenesc.
Acest stil s-a evidenţiat încă în vrem ea lui
P e tru M uşat, desăvîrşindu-se u lterio r în tim ­
pul lui A lexandru cel B un şi Ştefan cel Mare.
A rta m oldovenească originală s-a afirm at din
acele începuturi în orice fel de construcţii, cu­
noscute p rin arh itec tu ra lor solidă, p rin pic­
tu ra m urală, exprim ată cu un tale n t deosebit,
ca şi p rin sculptura care îm podobea chenarele
uşilor şi ferestrelor 1.
In fluenţa stilului gotic o aflăm p rin contra­
fortu rile exterioare, construite solid din piatră,
ca şi p rin ouşorii uşilor şi ferestrelor, în form ă
ogivală, care erau opera u nor m eşteri aduşi
din Polonia şi T ransilvania.
C hiar bisericile din lem n au început să fie
lucrate cu tu rn u ri zvelte, cu cerdacuri la in ­

1 Paul Henry, Les eglises de la Moldavie du nord

des origines ă la fin du Xl-e siecle. Architecture et
peinture. Contribution ă l’etude de la civilisation
moldave, Paris, 1930, Texte et l’Album ; G. M. Can-
tacuzenes, Consideration generales sur la genese de
l’art moldave, Rev. Ist. Rom. III—1 1933, p. 1, şi
urm.

131
tra re şi cu uşi sculptate, iar casele boiereşti
exprim au şi ele un gust ales p e n tru frum os,
ad ap tat la nevoile practice.
M ănăstirile, îm podobite cu p icturi şi icoane,
ara tă că în acea vrem e s-au preg ătit în lăca­
şurile lor şi zugravii sau pictorii, probabil cu­
noscători ai tra ta te lo r de pictu ră bizantină, n u ­
m ite erm inii. A ceastă a rtă se dezvoltase în
M oldova încă m ai înainte, p e n tru că în vrem ea
lui A lexandru cel B un docum entele pom enesc
pe zugravii N ichita şi Dobre, cărora la 1415
dom nul le dăruieşte două sate •—• C răiniceşti
şi Leucuşeşti — cu obligaţia ca ei să zugră­
vească „două biserici, una din tîrg u l R om anu­
lui şi alta care va fi voia noastră, afară de
bisericile de la R ădăuţi, sau o casă sau un
pridvor*4. F ap tu l arată că şi casele dom neşti,
şi poate şi unele boiereşti, aveau pereţii zu­
grăviţi 1.
Tot A lexandru cel Bun, p rin tr-u n docum ent
din 30 ian u arie 1425, răsplăteşte şi pe Ştefan
Z ugravul, p e n tru „dreaptă şi credincioasă sluj-
b ă“, cu p a tru sate pe apa M ile tin u lu i2. Şi
acesta va fi avut o activitate rem arcabilă, pic-
tînd pereţii ctitoriilor lui A lexandru cel Bun,
la M oldoviţa şi B istriţa, de vrem e ce a fost
răsp lă tit cu dania celor p a tru sate 3. A m intirea
lui apare în denum irea satului Zugravi de pe
apa M iletinului, lîngă H îrlău, ca şi a dealului

1 M. Costăchescu, op. cit., I, p. 121—125.

2 Ibidem.
3 Buletinul Comisiunii Monumentelor istorice, an
VII, p. 193.

132
Z ugravul, to t acolo. F iind zugravul de curte
al lui A lexandru cel B un îl găsim pom enit şi
în tr-u n docum ent din anul 1443 cînd de fapt
nu m ai era în viaţă 4.
C onstrucţiile din vrem ea lui A lexandru cel
B un au fost îm podobite cu p icturi interioare,
sculpturi şi inscripţii săpate în p iatră sau în
m arm ură, pietre de m orm înt, cadre de uşi şi
de ferestre.
Propăşirea vieţii economice a dus la dezvol­
ta re a gustului p e n tru frum osul artistic şi la
construcţiile solide din secolul al XV -lea. G us­
tu l rafin at al curţii dom neşti şi al boierim ii,
aplecată spre un tra i m ai b u n şi din ce în ce
mai luxos, se reflectă astfel şi în aceste con­
strucţii, în îm podobirea lor şi în costum ele
după m odele adoptate a tît din orient, cît şi
din apus.
încă de la începutul domniei, A lexandru cel
B un a construit pe apa M oldoviţei, în tre brazi
şi molizi, m ănăstirea M oldoviţa*1, pictată de
zugravii dom neşti Nichita, D obre şi Ştefan.
In construcţia m ănăstirii s-a sim ţit influenţa
arh itecturii bizantine, ca rez u lta t al relaţiilor
lui A lexandru cel B un cu p a tria rh u l M atei de
la Constantinopol.
In ţin u tu l N eam ţului, A lexandru cel B un a
construit o altă m ănăstire — B istriţa — pe
locul uneia m ai vechi de lem n, n u departe de
apa B istriţei şi de P ia tra N eam ţ sau P ia tra lui

4 Hurmuzaki, II—2, p. 880, nr. CDLXXXIX.

1 Al. Băcăneţu, Mănăstirea Moldoviţa, Cernăuţi,
1933 ; M. Costăchescu, op. cit., I, p. 45—46.

133
Crăciun, cum se chem a în vechim e. El s-a ocu­
pat m ai m ult de această ctitorie, hotărînd ca
acolo să fie înm orm întat. M ănăstirea exista
la 1407, cînd este citată în tr-u n hrisov îm ­
preună cu ctitoria de la N eam ţ a lui P e tru
M uşat L
Legendele spun că pe la m ănăstirea B istriţa
a tre c u t P e tru R areş în 1538, cînd s-a refugiat
în Transilvania, fiind m azilit din dom nia Mol­
dovei.
La B istriţa au fost înm orm întaţi doam na Ana,
prim a soţie a lui A lexandru cel B un ; de ase­
m enea, dom nul M oldovei şi-a găsit som nul de
veci tot aici. Ş tefan cel M are a avut grijă să
le aşeze lespezi cu inscripţii, d intre care se
păstrează num ai cea a doam nei Ana, căci m or-
m întul lui A lexandru cel B un a fost profanat.
In form a actuală, m ănăstirea B istriţa este o
construcţie a lui A lexandru Lăpuşneanu, te r­
m inată în 1554 şi care în pisanie are grijă să
spună că „adevăratul ctitor al sfînt-lăcaşului
acestuia este A lexandru cel B u n “. Clopotniţa a
fost construită de Ştefan cel M are la 1498,
fiind înm orm întat aici fiul său A lexandru
(1496).
Interesul p e n tru această ctitorie se datorează
şi faptului că aici a început să fie întocm it,
în 1407, un pom elnic al dom nilor Moldovei,
de la întem eierea ei, continuat apoi pînă la
A lexandru Lăpuşneanu. Şi tot în acest lăcaş,
călugări cu în v ăţă tu ră de carte au scris Leto­
piseţul de la B istriţa, cea mai veche cronică a1

1 M. Costăchescu, op. cit., I, p. 52—55.

134
Moldovei, în care sînt însem nate date din tr e ­
cutul m oldovenesc, cu dom nii care au cîrm uit
această ţa ră rom ânească, începînd de la D ra-
goş şi Bogdan. Letopiseţul a fost în tre ru p t la
1508 1.
M ănăstirea N eam ţ a fiinţat, în prim ul rind,
ca cen tru din care a ira d iat activitatea c ă rtu ­
rărească. Aici, ucenici de-ai în v ăţatu lu i călugăr
Nicodim au venit de la m ănăstirile T ism ana şi
V odiţa din Ţ ara Rom ânească, au pus bazele
unei organizări m ănăstireşti şi în M oldova şi
au introdus elem ente de activitate c ă rtu ră ­
rească. U nii d in tre aceşti ucenici au tre c u t în
T ransilvania, răspîndind şi acolo în v ăţă tu ra de
carte.
C aracterul culturii din acea vrem e din Mol­
dova şi Ţ ara Rom ânească era slavon, docu­
m entele şi textele m anuscrise fiind redactate
în aceeaşi lim bă, slava veche, care a pătru n s
în biserică. Ea a fost astfel folosită un tim p
ca lim bă de cultură şi ca lim bă oficială a sta­
tului, fără să fie înţeleasă de m asele populare.
In T ransilvania însă se folosea m ult în acte
lim ba latină, ca influenţă a catolicism ului. De
asem enea, şi în cancelaria dom nească din Mol­
dova erau dieci care redactau hrisoave în la­
tineşte.
T extul hrisoavelor are un form ular rom ânesc
original, propriu spiritului nostru etnic din
acea vrem e. Ele cuprindeau uneori şi puţine

1 I. Bogdan, Cronici inedite atingătoare de istoria

românilor, Bucureşti, 1895, p. 49—50.

135
cuvinte rom âneşti intercalate în text, îm pru-
m utînd unele elem ente juridice din diplom aţia
apuseană, m enţionînd boierii din divan, locul
unde a fost scris hrisovul, cine l-a scris şi cine
a a tîrn a t pecetea, date care lipseau în diplo­
m aţia slavă.
U nele d in tre m ănăstirile din M oldova au
devenit, încă din începuturi, im portante centre
de lum ină p rin răspîndirea ştiinţei de carte şi
a scrisului cu caracter laic şi bisericesc. In
acele vrem uri cînd ştiin ţa de carte era aşa de
rară, aici au a p ă ru t prim ele şcoli, cu dascăli
aleşi m ai m u lt d intre călugări şi cu copii şi
tineri adunaţi de p rin preajm a m ănăstirilor
R ădăuţi, Neam ţ, B istriţa, M oldoviţa, unde au
început să funcţioneze asem enea şcoli.
Şcolile deveniseră foarte necesare, în tru c ît
se sim ţea m are nevoie ca în cancelaria dom­
nească să se întocm ească hrisoave dom neşti şi
acte politice, să se scrie învoiri şi acte vam ale
şi comerciale, care treb u iau să fie întocm ite
de dieci pregătiţi în anum ite şcoli. Bisericile şi
m ănăstirile aveau nevoie de cărţi de ritual,
tex te de legi civile şi bisericeşti, scrise de co­
pişti îndeosebi de la m ănăstirea N eam ţ, dar
şi de cei de la B istriţa, ca şi de la alte m ănăs­
tiri.
Mai m u lt chiar, în 1431, în tr-o scrisoare a
episcopului catolic Ioan de la B aia către cel
de la Cracovia, este m enţionat „m agistrul H er-
m ann, de loc din S uceava14, ca „bacalaureat în
m edicină44, ceea ce evidenţia u n fap t de ştiinţă

136
rem arcabil p e n tru acea v r e m e 1. De altfel, în
prim a ju m ă ta te a secolului al X V -lea, unii gră­
m ătici îndeplineau şi fun cţiu n ea de profesori
în Moldova. H usitul Iacob a fost şi el cîtva
tim p profesor ia Suceava, în vrem ea dom niei
lui A lexandru cel Bun.
La 1415 la m ănăstirea B istriţa era sta re ţ
„chir V asile“, desigur în d ru m ăto ru l şcolii, iar
la 1423 este citat un Moise Filosoful, c ă rtu ra r
după cum îi ara tă şi num ele — care va fi
fost şi el dascăl la Suceava.
Cu aceşti dieci a rta caligrafiei s-a perfecţio­
nat, călugării copiind la m ănăstiri tex te reli­
gioase pe care le îm podobeau cu iniţiale m ari
pe fond bronzat, alb astru sau roşu, in tr-u n m i­
n u n at cadru înflorat cu m iniaturi, frontispicii,
vignete, adevărate opere de artă, colorate cu
albastru, verde, bronz, roşu de p u rp u ră şi n e­
gru. Ele sîn t însoţite de desene geom etrice,
flori stilizate, păsări etc., în com binaţii arm o­
nioase de culori. H risoavele erau scrise pe p er­
gam ent cu pecetea ţării a tîrn ată cu şnur de
m ătase. H îrtia, culorile şi pergam entul se adu­
ceau de la V eneţia ori din Silezia cu cheltuiala
dom nilor, bisericilor, boierilor şi negustorilor.
A sem enea m anuscrise au servit şi vecinilor
ortodocşi în a rta scrisului, stilul moldovenesc
fiind superior şi predom inant.

1 Şerban Papacostea, Ştiri noi cu privire la istoria

husitismului în Moldova, în „Studii şi cercetări ştiin­
ţifice (Istorie)11, Academia Republicii Socialiste Ro­
mânia, filiala Iaşi, XIII—II, 1962, p. 253 şi urm.

137
 Se pare că încă din prim ii ani ai domniei,
A lexandru cel B un ar fi în fiin ţa t o şcoală după
felul celei din Bizanţ, de unde au venit învă­
ţaţi ca să predea tinerilor m oldoveni ştiinţa
nom ocanoanelor bizantine, adică a legiurilor
civile şi canonice. P red area se făcea în lim bile
greacă şi slavă. O altă şcoală, care a funcţio­
nat pe lîngă m itropolia din Suceava, era des­
tin ată p e n tru clerul bisericesc şi se afla sub
directa îng rijire a m itropolitului Iosif şi a în­
v ăţatu lu i cleric G rigore Ţam blac C Acesta din
urm ă a desfăşurat o largă activitate diplom a­
tică laică şi bisericească, fiind trim isul lui
A lexandru cel B un la curtea lui Vitold şi con­
ducătorul delegaţiei bisericii m oldovene la Si­
nodul de la C onstanţa (1415).
A lexandru cel Bun, satisfăcut de activitatea
acestei şcoli, a înzestrat-o cu averi, după obi­
ceiul vrem ii, şi a ridicat-o la rangul de şcoală
dom nească, asem uind-o cu o adevărată Aca­
demie teologică şi juridică 12.
Unii dintre tinerii care au u rm a t cursurile
acestei şcoli şi-au continuat studiile în lim ba
latină la noua U niversitate din Cracovia, avînd
p rilejul să cunoască unele elem ente ale cul­

1 „Revista de Istorie, Arheologie şi Filologie", an

III, 1884, p. 106.
2 „Calendarul Buciumul Român" pe anul 1854 în
articolul : Suceava, Steaua Dunării 1866, nr. 12, p. 48 ;
Melchisedec, Material pentru istoria bisericii Moldo­
vei ; Mănăstirile, 1864, Caetul V în Arhiva Bibliotecii
„Mihai Eminescu" din Iaşi ; Ion I. Nistor, Alexandru
cel Bun, p. 35.

138
 tu rii um aniste din acea vrem e, prem ergătoare
R enaşterii şi R eform ei din Apus. Aceşti tineri
erau din Baia, apoi cîte doi din Bacău, Ş iret
şi Iaşi şi cîte u nul din Suceava, Roman, I-Iîr-
lău şi Trotuş, faptul avînd o deosebită sem ni­
ficaţie p e n tru cu ltu ra n oastră m edievală.
Istoricul polon Eugeniu B arw inski, în p re ­
faţa la traducerea în latineşte a L etopiseţului
lui M iron Costin, m enţionează num ele a trei
d intre aceşti tineri : Nicolaus A ndree de Mol-
davia (1405), M athias de Bachkow ya (1309) şi
D em etrius Dyionissii de Rezestes (?) ■ — 1431 — »
cunoscuţi ;în arhiva acestei A cad em ii1.
D ar tin.eri m oldoveni, d intre care unii erau
şi c le ric i,' au făcut studii şi în alte centre din
E uropa C entrală. Astfel, saşii din Baia şi-au
trim is copiii la în v ăţă tu ră la P raga şi Viena,
iar unii absolvenţi ai şcolilor de la Suceava,
Ş iret sau Baia au u rm a t cursuri superioare la
Cracovia, V iena şi Praga. La Cracovia, după
m atricolele U niversităţii, se găseau, la un mo­
m ent dat, 18 tineri învăţăcei provenind de la
Suceava, Şiret, Baia, Roman, Iaşi, Bacău, H îr-
lău. Cei care studiau la P rag a au cunoscut
atunci noua religie a .,poporului“, husitism ul,
care ară ta un deosebit interes p e n tru nevoile
m ulţim ii, fiind în esenţă îm potriva exploatării
feudale.
Un docum ent din 5 m artie 1431 m enţionează
pe husiţi în Moldova. In tr-o scrisoare, episco­

1 Dr. Eugenius Barwinski, Mironis Costinis, Chro-

nicon Terae Moldaviae, Bucureşti, 1912, p. 7.

139
pul catolic de Baia, Ioan de Ryza, sem nalează
episcopului de Cracovia, Sbigniew de Oles-
nicki, prezenţa la Bacău a unui nucleu husit
(m ajoritatea refugiaţi din U ngaria şi Polonia)
faţă de care dom nul A lexandru cel B un se
ară ta tolerant. M oldova era astfel singurul loc
din Europa unde husiţii erau recunoscuţi ca
o com unitate legală.
 ELOGIU

A lexandru cel B un şi-a sfîrşit viaţa la înce­

p u tu l lui ianuarie 1432, fără să se poată p re ­
ciza ziua exactă. P rim ele docum ente de la
Iliaş, fiul şi urm aşul său, sîn t d atate din 4 şi
13 ianuarie 1432, deci ziua m brţii lui A lexan­
d ru cel B un ar fi, ’d upă cum a ra ţă şi croni­
cile, la 1 ianuarie 1432.
In tre c u tu l rom ânesc,; A lexandru cel B un
apare ca una dintre mârilfe ‘figuri ale neam u­
lui nostru. Istoripgrafi'a noastră, consem nînd
faptele acestui voievod, subliniază însem natele
lui m erite. C ronicarii s-au în tre cu t în a-1 slăvi.
G rigore U reche scrie că „A lexandru Voevod
cel Bun [...] m ulte lucruri bune a făcut în
ţa ră “. Ia r M iron Costin îi spune „A lexandru
Vodă cel B ătrîn şi Bun... care, asem enea unui
rege, a fost n um it cel dintîi hospodar, întoc­
m ai ca un m onarh slăvit. Ii zic cel B ătrîn şi
B un şi pînă azi locuitorii îi slăvesc am intirea.
El a ridicat cetăţile din ruinele cele vechi şi
a în ălţat şi ţa ra lui în rîn d u ială şi cu puteri
înfloritoare [...]“ 1. C ronicarul Neculai Costin
consem nează şi el că „m ulte lucruri bune au
făcut aicea în ţară p en tru care îl num eau toţi
locuitorii ţărăi noastre şi-i zic A lexandru Vodă

1 Miron Costin, Opere, ed. cit., p. 235—236.

141
cel B u n “. Şi tot aşa îi spune şi D im itrie Can-
tem ir „A lexandru I, ce-i zice cel B un [...] este
acela care, cel dinţii a făcut cunoscut străin i­
lor num ele, pînă atunci p uţin ştiut, al moldo­
venilor G rigore Ţam blac l-a n u m it „m a­
rele voievod Ioan A lexandru [...] un bărb at
în fru m u seţat şi cu alte bunătăţi..
U n alt cronicar a scris în veacul al X V II-lea
că „bătrîn u l A lexandru cel B un era m aiestos
ca un ad evărat rege [...] care se aseam ănă cu
m onarhii cei glorioşi şi pe care poporul îl n u ­
m eşte A lexandru cel Bun [...]. El a fost un
înţelept domn, cîrm uind pe supuşii săi cu drep­
tate şi iscusinţă [...]“.
M arele geniu naţional, poetul M ihai Em i-
nescu, evocă în „S ărm anul D ionis“ epoca lui
M ircea cel M are şi A lexandru cel B un : „Dac-
aş pute şi eu să m ă pierd în in fin itatea sufle­
tu lu i m eu, pînă în acea fază a em anaţiunii lui,
care se num eşte epoca lui A lexandru cel Bun,
de exem plu [...]“ 2.
A lexandru cel B un a construit şi a înzestrat
num eroase in stitu ţii de cultură, dovedindu-se
a fi un om înţelept, plin de dragoste şi respect
p e n tru m unca creatoare a poporului său. în -
tr-o dom nie de 32 de ani, care a fost o epocă
de pace, satele şi populaţia s-au p u tu t înm ulţi,
ducîndu-şi viaţa în linişte, cu spor în toate.
Din şcoli au ieşit scriitori de hrisoave, călu­
gări învăţaţi, buni caligrafi şi m eşteri zugravi,
n eîn trecu ţi în a rta lor.

2 Mihai Eminescu, Sărmanul Dionis, Editura Mi-

nerva, ediţia Il-a, Arcade, Bucureşti, 1973, p. 3(5.

142
 A lexandru cel B un a fost m ereu preocupat
de treb u rile politice obşteşti, in te rn e şi externe.
P rin alian ţa M oldovei şi a V alahiei cu Polo­
nia a fost în tă rită poziţia dom nilor rom âni,
a tît în interior, cît şi în exterior. Politica de
sprijin şi alianţă, îndeosebi în tre cele două
ţări rom âneşti, viza m ai ales prim ejdia tu r ­
cească dinspre sud, ceea ce n -au înţeles to t­
deauna suveranii ţărilo r vecine, Polonia şi U n­
garia, conduşi mai m ult de dorinţe anexioniste
şi tendinţe de suprem aţie.
Dom nia lui A lexandru cel B un reprezintă
un m om ent im p o rtan t în prim ul secol după
întem eierea Moldovei, ţară pe care a organi­
zat-o tem einic. El a fost u n dom nitor chibzuit
în toată activitatea lui ocupîndu-se cu stă ru ­
in ţă de consolidarea in te rn ă şi externă a ţării.
A lexandru cel B un a aşezat ţa ra Moldovei
pe tem elii sănătoase, în graniţele ei istorice.
Dom nia lui „A lexandru cel M are şi B un“ a
însem nat o epocă de m are prestigiu în trecu ­
tu l Moldovei, de afirm are şi apărare a inde­
pendenţei ţării ; p en tru toate acestea num ele
lui A lexandru cel Bun se află la loc de m are
cinstire în P anteonul românesc.
 C U P R I N S

Cuvînt î n a i n t e .................................................. 5
Situaţia politică din răsăritul Europei în preaj­
ma domniei lui Alexandru cel Bun . . 11
Urcarea lui Alexandru cel Bun în scaunul dom­
nesc .......................................................................... 14
Organizarea statului şi a instituţiilor sale în
timpul domniei lui Alexandru cel Bun . 20
Organizarea teritorial-administrativă a ţării 29
Dezvoltarea vieţii orăşeneşti şi rurale . . . 32
Apărarea ţării. Structura organizatorică a oştirii 39
Organizarea judecătorească . . . . . 65
Organizarea financiară a Moldovei . . . 68
Populaţia şi clasele sociale în epoca lui Alexan­
dru cel B u n ................................................... 71
Dezvoltarea vieţii economice a Moldovei 78
Politica externă a lui Alexandru cel Bun . . 100
Viaţa culturală în epoca lui Alexandru cel Bun 129
E l o g i u ................................. 141
 Coperta: STIHI BOGDAN

R e d a c to r: A L. MARCU
T e h n o re d a c to r: M. N IC O L A E

Bun de tipar 25.12.1978. Apărut 1979. T ira j 26800 ex.

Coli tipar 4 l/2-\-T2 planşe (pag. colifă) tipar inalt. B 229.

T i p a r u l e x e c u ta t s u b c o m a n d a
n r. 2480 la
î n t r e p r i n d e r e a p o lig r a f ic ă
„13 D e c e m b r ie 1918“
s tr . G r ig o r e A le x a n d r e s c u n r . 89—97
B u c u r e ş ti,
R e p u b lic a S o c ia lis tă R o m â n ia
Editura militară

în trecutul românesc, Alexandru cel Bun apare

ca una dintre marile figuri ale neamului. Cronicarii
s-au întrecut în a-l slăvi. Grigore Ureche scrie că
„Alexandru Voievod cel Bun [...] multe lucruri
bune a făcut în ţară“, iar Miron Costin îi spune
„Alexandru Vodă cel Bătrîn şi Bun [...] care [...]
a ridicat cetăţile din ruinele cele vechi şi a înălţat
şi Ţara lui în rînduială şi cu puteri înfloritoare".
Dimitrie Cantemir arată că „Alexandru I, ce-i zice
cel Bun [...] este acela care, cel dinţii a făcut
cunoscut străinilor numeh, pînă atunci puţin ştiut,
al moldoveni!or[...]“.

Lei 4,25