Dr.

NICOLAE STOICESCU

MATEI
BASARAB
DOMNITORI
ŞI VOIEVOZI
ACADEMIA DE ŞTIINŢE SOCIALE ŞI POLITICE

INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA“

 Dr. NICOLAE STOICESCU

MATEI BASARAB
(20 septem brie 1632 — 9 aprilie 1654)

EDITURA MILITARĂ
BUCUREŞTI — 1982
 P R E F A Ţ A

Cu prilejul vizitei făcute la Tîrgovişte,

tovarăşul Nicolae Ceauşescu, Preşedintele ţării
noastre, a r ă ta : „De num ele acestei localităţi
este legată viaţa şi lupta unora dintre cele m ai
glorioase figuri de conducători ai poporului nos­
tru din trecut — printre care voievozii Mircea
cel Bătrîn, V lad Ţepeş, M ihai V iteazul, Neagoe
Basarab şi M atei Basarab — care au pus mai
presus de orice libertatea şi neatîrnarea patriei.
L uptînd cu vitejie îm potriva cotropitorilor, ei
au făcut posibile succesele de m ai tîrziu în în ­
făptuirea statului naţional rom ân, au pregătit
condiţiile p entru dezvoltarea naţiunii române,
ne-au perm is nouă să trecem la construirea so­
c ia lism u lu i.
Ţinînd seama că M atei Basarab este unul din
cei mai m ari voievozi din veacul al X V II-lea,
ca şi de faptul că, la 20 septem brie 1982, se îm ­

5
plinesc 350 de ani de la urcarea sa pe tron, am
considerat de datoria noastră să-i consacram
această monografie. Se ştie că, deşi a avut o
dom nie lungă de aproape 22 de ani, cu reali­
zări însem nate în toate dom eniile (politic, m ili­
tar, cultural şi artistic), dom nia lui M atei Basa-
rab nu a constituit încă obiectul unei m onogra­
fii în lim ba română. (Singura monografie,
scrisă în lim ba germană de I. Sîrbu cu 8 dece­
n ii în urmă, tratează num ai politica externă a
lui M atei Basarab).
B eneficiind de sprijinul şi înţelegerea E d itu ­
rii m ilitare şi al Tipografiei m ilitare a M iniste­
rului Apărării Naţionale, autorul şi-a propus să
evoce în paginile ce urm ează această epocă glo­
rioasă din istoria Ţării Rom âneşti, u tilizîn d în
acest scop toate izvoarele publicate cunoscute,
precum şi bogata literatură istorică rămasă de
la predecesorii noştri.
Lucrarea nu urm ăreşte să idealizeze figura lui
M atei Basarab, aşa cum se face uneori la astfel
de a n iversă ri; ea caută să-l prezinte pe bătrînul
dom n în adevărata sa lum ină, subliniindu-i m e ­
ritele de bun gospodar şi organizator, de dîrz
apărător al independenţei Ţării Rom âneşti,
m otiv p entru care era considerat de turci ca al
doilea M ihai V iteazul, precum şi de adevărat
M ecena pentru dezvoltarea artei şi culturii ro­
m âneşti. N u s-au neglijat nici aspectele mai

6
întunecate ale dom niei sale, în prim ul rînd e x ­
ploatarea fiscală şi feudală deosebit de intense,
care au fost prezentate şi ele pe larg.
S-au subliniat, de asemenea, strînsele legă­
turi ce au existat între Ţările Rom âne în această
epocă în care conştiinţa u n ităţii de neam cu­
noştea o mare dezvoltare, reflectată atît în ope­
rele oamenilor de cultură ai vrem ii (Varlaam,
Grigore Ureche, Udrişte Năsturel), cît şi în
afirm aţiile m untenilor că ei sînt „fraţi“ cu
m oldovenii sau în proiectul de alianţă propus
de M atei Basarab lui Vasile L upu la 1638, în
care cei doi dom ni se considerau ,,ca nişte fraţi
din aceeaşi mamă“.
N u s-au neglijat nici neînţelegerile ce s-au
iv it între dom nul Ţării R om âneşti şi contem ­
poranul său din Moldova, neînţelegeri alim en­
tate de Poarta otomană, care căuta astfel să d ez­
bine Ţările Române pentru a le putea domina.
In lucrare se dovedeşte că aceste neînţelegeri
nu au afectat dezvoltarea firească a poporului
român, strînsele legături existente între cele
trei Ţări Rom âne, precum n u au im pietat nici
asupra conştiinţei unităţii de neam care s-a
dovedit m ai puternică decît aceste conflicte tre ­
cătoare. Din aceste m otive, autorul nu a insistat
prea mult asupra acestor neînţelegeri, alimen­
tate de interese străine de poporul nostru. în

7
num ele acestei u n ităţi a Ţărilor Române şi p en ­
tru restabilirea ei, M atei Basarab şi Gheorghe
Râkoczi al II-lea vor înlocui pe Vasile L upu cu
u n alt dom n, Gheorghe Ştefan, aliatul lor în
coaliţia antiotomană.
A stfe l concepută, cartea este u n omagiu adus
bătrînului dom n al Ţării Rom âneşti la îm p li­
nirea a 350 de ani de la înscăunarea sa ; ea este,
în acelaşi tim p, o contribuţie la o m ai bună cu­
noaştere a politicii interne, şi externe a Ţării
R om âneşti în această epocă deosebit de agitată,
ca şi a realizărilor de seamă din dom eniul artei
şi culturii.
 Capitolul I
MATEI AGA DIN BRÎNCOVENI URCA
PE TRONUL ŢA RII ROMÂNEŞTI
DEVENIND MATEI BASARAB

Deceniile al doilea şi al treilea ale secolului

al X V II-lea au reprezentat o epocă de m ari fră ­
m ântări în istoria Ţ ării Rom âneşti ; ca urm are
a intensificării exploatării fiscale, în vrem ea
unor dom ni supuşi Porţii, ca R adu M ihnea,
A lexandru Iliaş, A lexandru Cuconul sau Leon
vodă Tomşa, au avut loc o serie de m işcări şi
răscoale la care au p articip at a tît ţărănim ea —
care suporta g reutatea dărilor — , cît şi slujitorii
(dorobanţii şi călăraşii) şi parte din boierim e.
Istoricii mai vechi (A. D. Xenopol, I. Lupaş,
N. Iorga etc.) au accentuat caracterul anti-gre-
cesc al acestor m işcări ; în această epocă, dom ­
nii am intiţi mai sus au favorizat pătru n d erea
elem entelor greceşti sau grecizate în ţară, unii
d intre ei înconjurîndu-se şi fiind in fluenţaţi de
dregători de origine străină.
Boierii şi negustorii greci, veniţi la nordul
D unării, s-au dovedit mai pricepuţi decît boie­
rii pământeni în exploatarea m aselor, pe care

9
le-au asu p rit fără m ilă h V ăzîndu-se îndepărtaţi
sau am eninţaţi cu în d ep ărtarea din dregătoriile
care le asigurau m onopolul exploatării, boierii
păm înteni au reacţionat cu violenţă, unii din­
tre — ca Lupu M ehedinţeanu — punîndu-se în
fru n te a m işcărilor îm potriva ..grecilor11.
D upă cum au rem arcat unii cercetători, te r ­
m enul de „greci11 nu cuprindea num ai elem ente
de acest neam , ci în genere elem ente sud-dună-
rene sau chiar rom âni aflaţi în a n tu ra ju l şi în
favoarea dom nilor din această vrem e. M işcările
am intite nu au avut deci un caracter „naţional'1
— cum susţineau unii istorici mai vechi — ci
unul mai complex, în care lu p ta contra „greci­
lo r11 (despre care se pom eneşte adesea în croni­
cile vrem ii) se îm pletea cu lu p ta îm potriva ex­
ploatării feudale şi fiscale în general.
U na din cele mai puternice m işcări de acest
fel a izbucnit în toam na anului 1630 şi ea va
avea ca urm are u rcarea pe tronul Ţ ării Rom â­
neşti a lui M atei aga din Brîncoveni, devenit
ca dom n M atei Basarab.
M otivul principal al nem ulţum irii boierim ii
oltene a fost exploatarea fiscală la care Leon
vodă supunea pe locuitori, exploatare care se
răsfrîngea şi asupra boierilor ce răspundeau de
strîngerea dărilor din judeţe. D upă cum se
spune în cronica ţării : „pentru m ulte biruri *V ,

1 Fapt recunoscut şi de cronicarul sas Simon Massa,

care susţine că dregătorii greci erau urîţi îndeosebi
de oamenii săraci pe care îi jefuiau „prin asupriri
nesfîrsite“ (Quellen zur Geschichte cler Stadt Brassd,
V, p. 371).

10
grele ce au fost asupra săracilor, neputînd să
m ai biruiască, sp artu -s-au toate judeţele de
preste Olt, fugind care încătro au p u tu t. Iar bo­
ierii carii ţineau judeţele (de bir) păţea m are
nevoie de la domnie, că-i punea să plătească
judeţele cu sila. Şi ce av u ră d eteră to t şi să în-
d atoriră pre la tu rci şi pre la balgii ( = negus­
tori de m iere). Că aprozii n u m ai înceta de la ca­
sele lor, tot p e n tru bani ; şi le lua trepede 2 cîte
30-40 de galbeni num ai deodată“ .
Văzînd boierii ,,că m erge spre ră u “, au hotă-
r ît ,,să să dea în lătu ri d en -naintea ră o tă ţii“ şi să
pribegească în T ransilvania ; astfel, un num ăr
m are de boieri au trecu t la 17 sau 18 octom brie
1630 prin pasul V îlcanului în Haţeg.
P rin tre aceşti boieri se găsea şi aga M atei
din Brîncoveni, care ţinuse judeţul Rom a-
naţi de bir şi care plătise şi el dările lo­
cuitorilor fugiţi. M atei era fiul lui Danciu, m are
vornic din Brîncoveni, care, la rîndul său, a fost
fiul lui V îlsan din Caracal şi al M ăriei, fiica lui
Detco din Brîncoveni. Danciu şi fratele său,
R adu postelnicul, erau nepoţii jupîniţei M arga
cea bătrînă, sora lui Neagoe Basarab şi al lui
P reda Craiovescu, m are ban. Din acest m otiv
M atei îşi va spune nepotul lui Neagoe Basarab,

2 Treapădul era o taxă de deplasare plătită slujba­

şilor domneşti trimişi în ţară de cei care făceau nece­
sară această trimitere ; ea era direct proporţională cu
distanţa parcursă de slujbaşi. De pildă, la 9 febr. 1639,
Matei Basarab cheamă la judecată cîţiva locuitori
din jud. Argeş, am eninţîndu-i că, dacă nu vor veni,
va trimite să le ia treapăd cîte 10 ughi (=. galbeni)
de om (Arh. St. Buc., m-rea Cîmpulung, LX/12).

11
considerîndu-se descendentul acestuia. Descen­
d en ţa din boierii C raioveşti şi în rudirea cu
Neagoe B asarab îndreptăţeau pe aga din B rîn-
coveni să aspire la dom nia ţării 3.
Nu ştim prea m ulte lucruri despre viaţa lui
M atei înainte de anul 1630 cînd a in tra t în is­
torie prin acţiunea sa tem erară. D upă unele in ­
form aţii, s-ar fi născut în 1588 (în 1653 avea
65 de ani), probabil după revenirea tatălui său
din pribegia în Transilvania. N u a deţin u t nici
o dregătorie în vrem ea dom niei lui M ihai Vi­
teazul (aşa cum au afirm at unii istorici), deoa­
rece era prea mic ; titlu l de postelnic cu care
apare în docum ente între 1598 şi 1605 nu în ­
seam nă că ocupa o dregătorie, deoarece toţi co­
piii de boier căpătau acest titlu onorific. Prim a
acţiune cunoscută a tînărului M atei datează din
tim pul dom niei lui Simion Movilă (1601-1602),
cînd. îm preună cu fratele său, Barbu postelnic,
s-a judecat la dom nie p entru satul Băileşti, pe
care tatăl său, Danciu postelnic, îl dăduse lui

3 După urcarea pe tron a lui Matei Basarab, stră­

moşul şi m odelul său, Neagoe Basarab, va fi evocat
de numeroase ori cu diverse ocazii, îndeosebi în pre­
dosloviile cărţilor tipărite. De pildă, în prima predos­
lovie redactată de Udrişte Năsturel se spune : „care
din domnii de mai înainte ai ţării — afară de cel
din al cărui neam şi fam ilie prea vestită, prea lum i­
năţia voastră prea nobilă prin urmaşi se trage, adică
prea bunul Basarab Neagoe do odinioară — s-a arătat
aşa de binefăcător ţării“ (Dan Horia Mazilu, Udrişte
Năsturel, p. 125-127). în alte predoslovii se aduceau
osanale „marelui neam băsărăbesc", din care făcea
parte Matei Basarab (A. Sacerdoţeanu, Predosloviile
cărţilor româneşti, Bucureşti, 1938, p. 102).

12
Iane m are ban p e n tru a-i „scoate“ dregătorie de
la Ş tefan vodă Surdul.
V rem e de aproape 20 de ani (1608-1627), cu
titlu l de paharnic, M atei este am intit foarte des
în docum entele relative la Oltenia, unde trăia
ca boier de ţară la moşia sa din Brîncoveni. S in­
gura dregătorie pe care a deţinut-o a fost aceea
de m are agă, în 1628, după care apare în docu­
m ente ca fost agă pînă în 1630. Deşi era un
boier bogat, nu a ajuns m are dregător într-o
epocă în care dregătoriile erau încredinţate
unor favoriţi aduşi de peste D unăre.
Pe lîngă nem ulţum irea generală creată de
plata dărilor, aga M atei m ai avea şi un motiv
personal care-1 determ ina să plece în pribegie.
Aşa cum declara el însuşi la 26 februarie 1634,
deci după ce ocupase tro n u l : „în zilele lui Leon
voievod [. ..], Necula vistier a nim icit casa dom ­
niei mele şi a cum părat m ulte sate (de) peste
Olt ; şi acele sate au fost cum părate tot pe ba­
nii dom niei m ele şi cu averi din casa dom niei
mele, cum ştie toată boierim ea, m ari şi mici, şi
toată ţara. Şi m ultă nevoie şi jefuire am avut
dom nia m ea de la Necula vistier p en tru za­
vistie, încît în alt chip nu am avut cum să fac,
ci am pribegit dom nia m ea în Ţ ara U ngurească
( = T ransilvania) ; şi am ieşit dom nia m ea şi
afară din ţară p en tru rău ta te a lui Necula vistier
şi am lăsat dom nia m ea casele şi satele şi dedi-
nele şi toate averile, de s-au pierdut".
Aici deci m otivul pribegiei lui M atei este şi
unul de ordin personal, şi anum e persecuţia
nedreaptă la care l-a supus Necula vistier, grec
de origine, care din „zavistie" i-a luat averile.

13
L ucrurile se lăm uresc in tr-u n docum ent din
1639, în care M atei Basarab arată că — pe cînd
era boier şi ţinea judeţul R om anaţi de bir —
„i-a zis Necula vistier să-i scoată satele lui de
peste Olt de bir şi nici o scădere n -a făcut de
la dom nie41; de frica lui Necula, M atei a p lătit
toate satele acestuia la v istieria dom nească, iar
Necula a cum părat alte sate cu banii din b iru ­
rile plătite de M atei. După aceste precizări ne­
cesare, să revenim la relatarea evenim entelor
petrecute în toam na anului 1630.
Trecerea pribegilor în T ransilvania este po­
vestită de un m arto r ocular care a încercat îm ­
p reu n ă cu un căpitan (nenum it) să le oprească
fuga ,,în gura plaiu lu i44 V îlcanului. Fugarii au
ajuns acolo în ziua de 18 octom brie 1630 ; ei
erau foarte num eroşi „şi tot de folos" : Aslan
m are ban cu fiul său, apoi Gorgan spătarul, aga
M atei din Brîncoveni, B arbu Brădescu şi fratele
său, M ihai clucerul, B arbu din Poiană, fiii lui
Iscru, B arbu din F rato ştiţa şi feciorul său, M al-
coci, „şi alţii m ulţi de la O lt şi de la Rom anaţi
şi de la Jiu l de jos ( = Dolj) şi de la M ehedinţi".
Este vorba deci de un adevărat exod al boieri­
lor olteni.
Personajul cel m ai im portant d intre boierii
pribegi era Aslan, grec de origine, fiul lui
G heorghe căm ăraşul şi al A lexandrei, sora lui
P e tre Şchiopul, fiind deci nepot de domn. în a ­
inte de 1630, a ocupat dregătorii însem nate atît
în Moldova, cît şi în Ţ ara Rom ânească, unde a
fost m are logofăt şi m are ban. In septem brie
1630 el era încă m are ban, adică conducătorul
O lteniei ; la această dată italianul Locadello

14
arăta că prim ise inform aţii despre oştirea Ţării
R om âneşti de la A slan ,,care ocupă de mai
m u ltă vrem e principalele dregătorii pe lingă
principii acelei ţări şi acum deţine bănia, dre-
gătoria cea m ai im p o rtan tă44. N u cunoaştem m o­
tivele care l-a u d eterm inat să pribegească : bă­
nuim că s-a solidarizat cu boierim ea olteană
d atorită fugii locuitorilor din cauza b irurilor
greu de plătit. Fiul său — pribeag şi el la 1630
— va deveni m ai tîrziu soţul Elinei, fiica lui
P reda slugerul şi al Floricăi, fiica lui M ihai Vi­
teazul, după revenirea în ţară a Elinei.
Cel de-al doilea boier, G organ m are spătar,
ocupase şi el dregătorii im portante a tît în Mol­
dova, cit şi în Ţ ara Rom ânească, unde a fost
m are paharnic, m are stolnic şi m are spătar, pînă
în 1628, cînd a fost închis de A lexandru vodă
Iliaş. El era ru d ă cu M atei aga din Brîncoveni,
fiind căsătorit cu Stana din Brîncoveni, nepoata
lui M atei.
Reţinem deci, că M atei nu era în toam na lui
1630 şeful boierilor pribegi, ocupînd m ai tîrziu
această poziţie, după revenirea lui A slan în
ţară şi uciderea lui Gorgan de către A lexandru
Iliaş.
Fugarii au căutat să-i determ ine pe slujitorii
care încercau să-i oprească să li se „închine41,
dar —■văzînd că aceştia refuză ■ —• au tras în ei
şi i-au risip it „de au fu g it cine încătro au
p utut", după care au tre c u t m unţii în T ransil­
vania.
D upă cum rezultă din aceeaşi in teresan tă seri*
soare, boierii fugari ceruseră locuitorilor să vină
după ei şi să refuze plata dărilor, „că le vine

15
alt dom n [. . .] peste puţine zile“. In nordul Ol­
teniei dom nea o stare de m are nelinişte,
locuitorii m anifestîndu-şi violent nem ulţum irea
îm potriva boierilor : „rum ânii n u vor să de ne­
mic, ci b at feciorii (care încasau b iru rile — N.S.)
şi le iau banii şi trăsu rile [ ...] şi cîţi b irari au
găsit, pe toţi i-au lu at de i-au legat, de le-au
lu a t banii şi catastişele şi i-au despuiat de i-au
lăsat cu pielea11. A utorul scrisorii m ărtu risea că
n u a văzut de cînd este „m ai rea ră u ta te 44 decît
aceea ce se întîm pla b irarilor şi declara : „acum
noi ne-am îngrozit, de nu ştim ce vom să fa ­
cem, că ne e frică că ne vor ucide14.
Scrisoarea constituie o m ărtu rie spontană şi
sinceră asupra stării de spirit existente în O lte­
nia în toam na anului 1630, confirm înd spusele
cronicii ţării (după care trecerea pribegilor s-ar
fi făcut la 17 octombrie).
Boierii pribegi s-au stabilit în Haţeg, „avînd
m are cinste şi socotinţă" de la G heorghe
Râkoczi I, de la David Zolyom y 4 şi „de la toţi
nem eşii11.
După plecarea lor, la 1 noiem brie 1630, tîl-
m aciul Z ulfykar efendi — aflat la B ucureşti —
pretindea că fugarii luaseră cu ei „trib u tu l ţă ­
rii" (strîns probabil din regiunea Olteniei) şi
cerea lui Ştefan B ethlen să-i prindă şi să res­
titu ie banii luaţi.

4 Acest nobil maghiar era fratele soţiei lui Gavri-

laş Movilă, fostul domn al Ţării Româneşti, ceea ce
poate explica în parte atitudinea sa filo-rom ână (A.
Veress, Documente, IX, p. 248-250). Ca ginere al lui
Ştefan Bethlen, el se bucura de multă trecere pe lingă
Gheorghe Râkoczi I.

16
 în g rijo rat de trecerea de care se bucurau pri­
begii în Transilvania, ştiind că P o arta nu p ri­
vea cu ochi buni tu lb u ră rile din ţa ră şi
tem îndu-se că îşi va pierde tronul, Leon vodă
a încercat în p a tru rînduri, p rin solii speciale,
să-i convingă pe pribegi să se întoarcă în ţară,
„iar ei n -au v ru t“. Solia a tre ia a fost alcătuită
din două personaje im portante : H rizea din
Bălteni, m are vornic, şi episcopul Eftim ie (mai
1631).
D upă cum spunea N. Iorga, „pribegia supuşi­
lor putea să deie jos un domn, ale cărui dezvi­
novăţiri se ascultau m ai p u ţin decît glasul de
plîngere al celor siliţi să-şi părăsească ţara
[. . .] Leon ştia acest lucru şi de aceea el trim i­
se după «boierii săi» solie după solie, chem în-
du-i cu «cărţi de ju răm în t» şi stăru in d pe lingă
Râkoczi p e n tru ca el să îi dea înapoi".
Nu ştim prea m ulte despre m odul cum au
tră it boierii pribegi în Transilvania, 5 unde au
tre b u it să facă unele prom isiuni lui G heorghe
Râkoczi I p e n tru ca acesta să-i ajute. Mai m ult
încă, ei au particip at a lă tu ri de ostile principe­
lui la unele lupte p u rta te de acesta cu im peria­
lii (lupta de la Rakam az, pe Tisa, 1631).

5 După ce a ajuns domn, în documentele prin care

răsplătea pe credincioşii slujitori care l-au urmat în
pribegie, Matei Basarab mărturisea că a locuit un
timp în Haţeg, la Rîul Bărbat, în tovărăşia unor
nobili de origine română ca : Bărbat Miclăuş, Bălaş,
Dumitru Cioca etc. Unii din aceştia îl vor însoţi în
expediţia din 1631. Vezi documentele din 20 mai 1634,
3 febr.' 1635 (DRH, B. voi. X X IV nr. 276 şi Arh. St.
Buc., Mitr. Ţării Rom., LX/24).

17
 A flaţi în Transilvania, în 1631, boierii fugari
din Ţ ara Rom ânească prom iteau „jupînului
C risteş“ (Paul Keresztessy) o răsp lată de 2 000
de galbeni p e n tru că acesta le făgăduise „să ne
facă cale (adică să le înlesnească trecerea —
N.S.) în ţara n o astră11 ; banii u rm au să fie daţi
— spun boierii — după ce „va fi pre voia noas­
tră să ne luăm ţa ra şi să scoatem grecii şi duş­
m anii care au sp a rt casele n oastre11.
Este dem n de re ţin u t faptul că, şi în 1631, aga
M atei figurează al treilea în lista boierilor p ri­
begi, după A slan vornicul şi G organ spătarul.
Pecetea lui însă m ărtu risea încă de atunci in­
ten ţia sa de a deveni dom n ; ea reprezenta un
om cu sabia în m înă, şezînd pe tron, deasupra
tronului fiind g rav at num ele său „M ateiu11.
Incercînd să calm eze nem ulţum irile exis­
tente în ţară şi să atragă pe răsculaţi, la 15 şi
23 iulie 1631 Leon vodă a emis două hrisoave
sau „aşezăm inte11 îm p otriva boierilor, negus­
torilor şi căm ătarilor greci. In aceste docu­
m ente — considerate de unii istorici ca alcă­
tuind o adevărată „cartă de lib e rtă ţi11 — dom ­
nul ara tă că, strîngînd „toată ţara, boiari m ari
şi mici, şi roşii şi m azilii şi toţi slu jito rii11 şi
„văzîncl toţi atîta sărăcie şi pu stiire ţă rii11, au
cău tat să afle „de unde cad acele nevoi pe
ţa ră 11.
Aşa cum s-a observat, hrisovul din 15 iulie
expune pricinile rău lu i m ai am ăn u n ţit decît
Letopiseţul Cantacuzinesc — favorabil boieri­
m ii păm întene — şi o face în tr-u n stil ne­
cruţător, incisiv şi colorat : „A flatu-se-au şi
se-au adevărat •— se spune m ai departe —

18
cum toate nevoile şi sărăcia ţării se începe de
la grecii străini, carii am estecă dom niile şi
vînd ţara fără m ilă şi o precupescu pre carnete
asuprite (adică cu dobînzi m ari — N.S.). Şi
dacă vin aici în ţară, ei nu socotescu să um ble
după obiceiul ţării, ci strică toate lucrurile
bune şi adaugă legi rele şi asuprite [ . . Şi
încă alte m ulte strein ări au a ră ta t spre oame­
nii ţării, nesocotindu pre nici un om de ţară,
în streinîndu oam enii ţării de cătră dom nia m ea
cu pism e şi cu năpăşti şi asuprind săracii fără
m ilă“.
Dom nul recunoştea astfel că se petrecuseră
m ulte abuzuri, că „săracii“ fuseseră asupriţi şi
că, din cauza acestor abuzuri, se produseseră
..m ulte stre in ă ri11 ; p en tru a scăpa el însuşi de
acuzaţiile ce-i aduceau pribegii şi a-şi salva
domnia, Leon vodă dă vina pe grecii din a n tu ­
raju l său, prom iţînd sub ju ră m în t ,,cu to t sfa ­
tu l ţă rii“ că va călca „acele obicee Teleu şi le
va pune „toate jos“. El ara tă mai departe :
„am scos acei greci strein i den ţară afară ca
pre nişte neprieteni ţării fiind. Şi am tocm it
dom nia m ea şi alte luerure bune care să fie de
folos ţă rii11.
In tre „lucrurile b u n e 11, dom nul enum eră :
scutirea boierilor şi roşilor de principalele
dări : dijm ă, oierit, gorştină din porci şi vină-
rici, scoaterea călugărilor greci din m ănăstiri,
scutirea preoţilor de bir. In hrisovul din 15
iulie se spune : „grecii ce vor avea m oşii în
ţară şi dobitoc şi-i va fi fem eia şi casa în altă
ţară, de se va scrie în cetele ţării şi va trage

19
nevoe cu ţara, ei să lăcuiască aici în ţară, iar
care nu se vor scrie ei să fie lipsiţi de ţară şi să
li se ia moşiile şi bucatele pre seam a dom ­
nească. Aşişderea şi călugării greci carii au
cum părat m ănăstirile de le-au făcut m e-
toaşe (adică le-au „închinat“ la m ănăstiri
străin e — N.S.), ca să le ia venitul şi să-l
scoaţă din ţa ră şi arginturile şi moşiile, aceia
să iasă din m ănăstire afară, să fie num ai călu­
gări rum âni, cum a fost de veac, şi să li se ia
seam a de tot ce au fost al m ănăstirilor, nim ic
să nu lipsească [ ...] M itropolia, episcopiile,
egum eniile să nu se schim be pre m ită, ci să fie
pre săbor (adică p rin alegerea soborului —
— N .S .) ; şi să nu fie volnic p a triarh u l (de la
Constantinopol) a trim ite aici în ţa ră nici vlă­
dică, nici episcop, nici egumen, ci pre cine va
alege ţara şi sfatul vlădică sau episcop, acela
să fie, num ai să trim ită la p a triarh u l să dea
blagoslovenie, cum a fost din veac“. Am re ­
produs acest text p entru a înţelege spiritul ce
sta la baza hrisovului. Unele idei din aceste
hrisoave (privind închinarea m ănăstirilor) vor
fi reluate în 1639 chiar de M atei Basarab.
După opinia lui A. D. Xenopol, hrisovul din
15 iulie dovedea o deosebită abilitate tactică :
sm ulgerea ato uts-urilor din m îna adversarilor,
p rin legiferarea spontană a revendicărilor lor ;
p e n tru N. Iorga, actul solem n dat de Leon
vodă este un „politisches M eisterw erk“ (o ca­
podoperă politică). Oricum , p rin acest hrisov
solemn, dom nul recunoştea că se comiseseră

20
m ulte abuzuri şi că, deci, pribegia boierilor
era m otivată 6.
A şezăm întul a avut d arul să liniştească spi­
ritele îndeosebi ale roşilor sau curtenilor, astfel
incit dom nul privea ceva m ai încrezător lu p ta
cu boierii pribegi a căror sosire o aştepta. „In
loc să răspundă prin supunere — ca unii ce nu
doriseră a lt ceva decît «să scoată grecii şi duş­
m anii lor carii au sp a rt casele lor» (ceea ce
Leon vodă se arăta dispus să facă), pribegii
năvăliră în ţa ră “, tocm ai cînd o nouă solie (a
patru) se în d rep ta spre ei ca să le ceară să se
împace cu Leon vodă, după ce dom nul se de­
clarase şi el duşm an al ,,grecilor“.
Cînd cei doi soli au ajuns la Tîrgu Jiu, s-au
în tîln it cu stra ja pribegilor, condusă de Barbu
Brădescu şi M ihai Coţofeanu. în spatele străjii
înainta restul oştirii, com andată de aga M atei
şi alcătuită din boierii pribegi, din ostaşi rec ru ­
taţi din regiunea H aţegului, precum şi „m ulţi
roşii de preste 01t“.
După ce mica oştire a in tra t în nordul O lte­
niei prin pasul V îlcanului, Leon vodă a trim is
îm potriva ei pe Miho spătarul, cu oastea dom ­

0 Exploatarea crîncenă la oare erau supuse cele

două Ţări Române extracarpatice era cunoscută şi în
m ediile diplomatice apusene de la Istanbul, unde se
spunea : „aceşti miniştri şi unii fruntaşi dintre greci,
care se hrănesc şi caută a se îmbogăţi cu punerea şi
scoaterea acestor domni, nu se vor opri înainte ca
amîndouă provinciile, Moldova şi Ţara Românească,
să fie golite de locuitori, la care s-a şi ajuns aproape...
E de mirare că locuitorii nu putut să îndure aşa de
mult şi n-au fugit dintr-o dată, cum se aude că fac
acum" (N. Iorga, Studii şi documente, IV, p. 196).

21
nească ; la U ngurei însă, acesta a fost învins
de pribegi şi de-abia scăpă cu fuga.
D îndu-şi seam a că pribegii sîn t mai p u ter­
nici decît credea, dom nul şi-a trim is soţia la
adăpost în cetatea G iurgiu, iar el a în ain ta t cu
oastea în întîm pinarea lui M atei, pînă la P ri-
săceni ; aici a făcut „sfat m are“ cu boierii cre­
dincioşi şi în tru c ît „nu i-au d at îndăm ănă să
să bată acolo“, a stab ilit să aştepte pe pribegi
pe locul unde se află astăzi biserica Slobozia,
în regiunea unde se găsea pe atunci m ănăstirea
Sf. Ecaterina, num ită şi m ănăstirea lui P ană
vistierul.
A sigurîndu-şi fid elitatea slujitorilor şi doro­
banţilor cu lefuri din destul, Leon vodă s-a
lu p ta t ,,tare“ cu pribegii, care au fost învinşi la
23 august 1631. Nu ştim am ănunte despre des­
făşurarea acestei bătălii ; ştim doar că pe lo­
cul luptei au căzut m ulţi boieri, p rin tre care
se găseau : Preda Floricoiul din Greci, ginerele
lui M ihai V ite a z u l7*, Adam banul şi alţii. Cei
mai m ulţi d intre boierii pribegi au reu şit să
scape, p rin tre ei fiind şi aga Matei.
Este foarte probabil că aga M atei va fi ju ­
cat un rol de seam ă în alcătuirea planului b ă ­
tăliei, ca şi în organizarea forţelor de care

7 Preda slugerul din Greci avea — ca şi Matei —

m otive personale de nemulţumire, deoarece, îm pre­
ună cu fiul său, Mihai postelnic, fusese „închis în
tem niţă pentru datorii11 de trei negustori greci, State,
Dima şi Zota, care i-au vîndut apoi satul Putineiul
(moştenire de la Mihai Viteazul) lui N ecula vistierul,
duşmanul lui aga Matei (DRH, B, voi. XXIII, p. 419-
422).

22
dispunea în luptă. Să nu u ităm că la 1630 el
era cunoscut de rep rezentanţii A pusului ca
fiind „capo di tu tta la m ilitia“, adică com an­
dantul întregii arm ate (pedestre) a ţării. Este
de asem enea, probabil că victoria lui Leon
vodă a fost h o tărîtă de su p erioritatea num erică
a forţelor de care dispunea dom nul ţării 8*.
La scurtă vrem e după luptă, la 5 septem brie
1631, dom nul învingător confisca averile boie­
ru lu i „hiclean" ( = trădător), m otivînd : „cînd
a fost acum, în zilele -^dom niei m elej>, iar
M atei aga, el s-a ridicat asupra dom niei m ele
în chip de domn, cu oaste din Ţ ara U ngurească
(= T ran silv an ia) şi cu război. Şi a venit de s-a
b ă tu t cu dom nia m ea în şesul viilor oraşului
Bucureşti, ca să calce schiptrul cinstitului îm ­
p ă ra t şi să piardă ţa ra dom niei mele cu rău tă ţi
[ . . . ] ; ci a d at D um nezeu de a fost după voia
cinstitului îm p ărat şi după voia noastră şi a
adus D um nezeu pe vrăjm aşii dom niei m ele cu

8 Este posibil ca Matei Basarab ■ — în calitatea sa

de fost agă (comandant al dorobanţilor) — să fi spe­
rat că aceştia vor trece de partea sa, ceea ce nu s-a
întîmplat. După cum spunea N. Iorga, fugarii îşi dă­
deau seama că mişcarea le fusese pripită ; aceasta
era şi impresia produsă în Polonia, unde Miron Bar-
novschi era sfătuit să nu procedeze la fel : „nu tre­
buie căutat prea departe : nenorocirea de deunăzi din
Ţara Românească e încă proaspătă. Măria sa voievo­
dul poate şti foarte bine cum a fost plătit cel ce s-a
încrezut în astfel de făgăduieli (ale ţării). Căci, dacă
s-a aruncat repede în luptă, (Matei) tot aşa de repede
a şi căzut, s-a acoperit însuşi de ruşine şi şi-a înşelat
prietenii, trimiţînd multă lume la m ăcel11 (N. Iorga,
Istoria românilor, VI, p. 33).

23
plecarea capului sub sabia dom niei m ele“. Ca
urm are a acestei acţiuni — spune dom nul mai
departe — „au căzut toate satele şi averile lui
M atei aga să fie pe seama dom niei m ele“ ;
dom nul considera că satele au fost pierdute de
M atei „cu rea hiclenie, ca fiind un duşm an al
cinstitului îm părat şi al ţă rii“. Ca reprezen­
ta n t al „cinstitului îm părat" de la Istanbul,
Leon vodă considera că pribegii nu s-au rid i­
cat num ai îm potriva sa, ci şi a Porţii.
L upta este evocată şi în tr-u n docum ent din
1 septem brie 1631, unde dom nul aprecia că
pribegii se lu p taseră cu oastea sa „foarte
tare " ; alături de dom n — după cum recunoş­
tea acesta — se găseau şi beşlii otomani.
La 20 februarie 1632, peste tru p u rile celor
m orţi în luptă, Leon vodă a ridicat o cruce —■
num ită apoi „crucea lui Leon vodă" — care
avea săpată o inscripţie com em orativă a
luptei 9Io.
In m artie 1632 ■ — cînd capitala Ţ ării R om â­
neşti a fost vizitată de solul suedez Paul
S trassburg — dom nul i-a povestit cu m îndrie
cum a obţinut victoria şi i-a a ră ta t acestuia

9 Iată inscripţia : „Adecă eu, robul lui Dumnezeu,

Io Leon vodă, feciorul lui Ştefan voievod, rădicat-am
această cinstită cruce în num ele lui Sfeti Gheorghie,
pentru (ca) să se pomenească de războiul ce am avut
în acest loc cu pribegii, cînd au venit de peste munte
asupra domniei m ele în an 7139 (1631), în luna lui
avg. 23, marţi. Şi m ilostivul Dumnezeu, cu rugăciunea
lui Sfeti Gheorghie, supusu-i-au suptu sabia domniei
m ele şi i-am biruit ; şi cîţi au căzut în război zac sub
această movilă" (Inscripţiile medievale ale României.
Oraşul Bucureşti, Bucureşti, 1965, p. 406).

24
locul bătăliei (pe atunci lingă Bucureşti), p re­
cum şi „m orm intele celor ucişi şi crucea rid i­
cată în sem n de b iruinţă". D om nul se plîngea
solului că M atei aga este „începătorul acelor
tu lb u ră ri11 (m otuum illorum autor) şi-l acuza
pe boierul fugar că ar fi cum părat sprijinul lui
G heorghe Râkoczi „cu m ulţi b an i11, ceea ce
este foarte probabil.
*

D upă înfrîngerea de la Bucureşti, o bună

parte d in tre boieri, în fru n te cu aga Matei, au
scăpat fugind prin O ltenia spre T ransilvania ;
urm ăriţi de oştile lui Leon vodă, pribegii „au
fugit şi s-au închis la m ănăstirea din Tism ana
şi au şăzut acolo 10 zile“ ; oştile dom neşti „s-au
b ă tu t cu ei trei zile şi nim ic nu le-au p u tu t
strica11. Scăpat la adăpostul zidurilor Tism anei,
aga M atei a tre c u t apoi în Transilvania, iar oş­
tile care-1 urm ăreau au p răd at regiunea „cum
au fost mai ră u 11.
în am intirea salvării sale la adăpostul zidu­
rilor m ănăstirii, după luarea domniei, „prim ul
lucru către care şi-a în d re p tat grija (domnul)
a fost neîntîrziata reclădire a acestei m ănăstiri,
stăruindu-se să-i sporească în tă ritu rile cît mai
m ult, deoarece datorită ei scăpase (din m îinile
duşm anilor) şi el făcuse ju răm în t în acest
sens11, după cum va relata mai tîrziu Paul de
Alep.
De la Tism ana, după sfaturile b ătrînului
Stoica din Izvarna, aga M atei s-a retras peste
m unte, trecînd „la C aravan Sebeş11 (= C a ra n ­

25
sebeş). Leon vodă a trim is a doua oară oaste
după M atei, dar „nim ica nu i-au p u tu t strica".
De necaz, şi ca să pedepsească pe locuitorii
care se arătaseră partizani ai agăi M atei, „oş­
tite iar au jefuit şi au p răd at ţa ra de preste
O lt foarte ră u “ . Se înţelege că aceste două prăzi
au în d ep ărtat şi m ai m ult pe locuitorii Olteniei
de dom nia lui Leon vodă, ceea ce explică ati­
tu d in ea lor de mai tîrziu.
D upă victoria asupra pribegilor, Leon vodă
s-a plîns ,,m ereu“ la P o a r tă 1012, unde a trim is
31 de captivi luaţi în luptă, în tre care erau si
„oam eni nobili din com itatul H unedoarei41,
spre a dovedi ajutorul dat de G heorghe
Răkoczi. La 29 octom brie 1631, Ştefan
Szalanczi — capuchehaia principelui, căruia
îi trim itea aceste ştiri — îl ruga pe acesta „să
scrie despre cruzim ea voievodului (Leon vodă)
asupra ţării lui, să scrie m ilostiv m ăria sa
despre pustiirea ţării", ceea ce va provoca si­
gur m azilirea dom nului. Este deci foarte p r o ­
babil că la m azilirea lui Leon vodă (în iulie
1632) 11 au contribuit în mod deosebit in terv en ­
ţiile lui G heorghe Răkoczi I la Poartă, unde

10 Faptul este confirmat de Paul Strassburg, care

— vizitînd capitala Ţării Româneşti în martie 1632 —
fusese informat de Leon vodă că refuzul lui Răkoczi
de a-i restitui pe fugarii din Transilvania a provocat
..multe certuri între ei la Poartă" (Călători străini, V,
p. 66).
11 U ltim ul document emis de Leon vodă datează din
12 iulie 1632 (DRH, B, XXIII, p. 604), iar primul eli­
berat de Matei Basarab din 6 octombrie 1632 (ibidem ,
p. 618). Intre aceste date ţara nu a avut domn.

26
trebuia să justifice şi aju to ru l dat pribegilor
îm potriva dom nului n u m it de sultan.
Aşa cum preciza N. Iorga, după înfrîngerea
din 1631, principele T ransilvaniei — preocupat
el însuşi de conflictul cu im perialii, care susţi­
neau îm potriva lui pe nobilul P repotsvary —
,,se m ulţăm i să stăruie la P o a r tă 12, p e n tru
bani şi prom isiuni de trib u t .. . „fără ca prin
acest a ju to r să-i fi fost h o tărîtă dom nia11 (lui
Matei).
A flat în B anat, M atei aştepta un m om ent
mai favorabil p en tru a se putea întoarce în
ţară. P ierzînd încrederea în posibilitatea suc­
cesului şi atraşi de prom isiunile lui Leon vodă,
o parte din boierii pribegi s-au întors în ţară ;
p rin tre ei se afla şi Aslan, care a devenit din
nou m are ban în divanul lui Leon vodă 13.

12 Încă din primăvara lui 1632, Gheorghe Râkoczi

— care era lacom de bani — a intervenit la Poartă
cerînd să fie numit domn Matei Basarab. Pentru a
nu scăpa prilejul să cîştige bani şi de la ceilalţi pre­
tendenţi, a trimis solilor săi la Poartă cărţi de reco­
mandare pentru toţi candidaţii cu şanse, cu precizarea
ca, în m omentul numirii noului domn, să fie scoasă
la iveală cea întocmită pe num ele acestuia ! („Cerce­
tări istorice11, 1940, p. 457).
13 După ce — în mai 1632 — Leon vodă promisese
lui Gheorghe Râkoczi I suma de 5 000 de florini pe
an, atitudinea principelui faţă de boierii pribegi s-a
schimbat, ceea ce explică plecarea unora dintre tova­
răşii de luptă ai lui Matei Basarab (N. Iorga, Studii şi
documente, IX, p. 11). Intrucît Leon vodă nu reuşise
să plătească suma promisă, fiind mazilit, G. Râkoczi
a cerut solilor săi la Poartă să pretindă plata sumei
de la noul domn, Radu Iliaş, numit de sultan.

27
 în tre tim p, aga M atei a in tra t în legătură cu
p uternicul Abaza paşa din Nicopole, considerat
„ispravnic pre m arginea D unării", pe care l-a
convins că singura cale p e n tru a linişti „să­
raca de ţa ră “ , pe care au ,,spart-o dom nii stre ­
ini cu grecii ţarig răd en i“, era să-l susţină pe el
la domnie. în acest scop, el a scris paşei „cărţi
cu făgăduele m ulte", folosind ca interm ediar pe
popa Ignatie Sîrbul care avea „voe vegheată"
la Abaza 14.
La cîştigarea lui Abaza paşa de p artea p ri­
begilor contribuise, fără îndoială, şi scrisoa­
rea adresată acestuia, la 15 august 1632, de
principele T ransilvaniei care arăta că îndem ­
nase în rep etate rîn d u ri pe boierii fugari să
se întoarcă în Ţ ara Rom ânească, unde noul
dom n (Radu Iliaş) nu le va face nici un rău ;
ei refuzau să se întoarcă de team a negustorilor
greci, care um blau cu pîri m incinoase la domn
îm potriva boierilor păm înteni ca să poată
prăda ţara. „Bucuroşi s-ar întoarce ei acasă,
căci am ară e pribegia p rin tre străini, dar spun
că nu cutează cîtă vrem e acei străini greci sînt
lîngă voievod". Răkoczi îl ruga în încheiere pe
Abaza să ajute pe „bieţii boieri îm potriva ne­
săţioşilor greci jefuitori". În tru c ît tex tu l aces­
tei scrisori este foarte asem ănător cu acela al

1,1 Prezenţa lui Ignatie la Nicopole în timpul trata­

tivelor cu Abaza paşa este confirmată de Matei Basa-
rab într-un document din 1633, unde spune că „pen­
tru voia“ acestuia eliberase nişte rumâni din starea
dc servitute (DRH, B, voi. XXIV, p. 215). Matei l-a
răsplătit mai apoi pe Ignatie cu scaunul de episcop de
Hîmnic şi m itropolit al Ungro-Vlahiei.

28
hrisovului dat de Leon vodă în iulie 1631, unii
istorici ca I. Lupaş consideră că cele două do­
cum ente ar em ana d intr-o sursă comună ; este
m ult mai probabil că ele reflectă aceleaşi re a ­
lităţi.
In tenţiile boierilor pribegi de a trece cu os­
tile în Ţ ara Rom ânească erau cunoscute la
curtea dom nească. La 11 august 1632 15, „toţi
boierii ţărăi m ari şi m ici“, aflaţi la Bucureşti,
întrebau cu spaim ă pe C ristofor H irschel la
Braşov dacă erau adevărate veştile aduse de
oamenii lor „den sus“ (adică de la h otarul Ţă­
rii Rom âneşti) că pribegii urm au să coboare
prin tre i locuri : Teodosie C orbeanu spătarul
„pre la T ârgul J iiu lu i“, aga M atei „pre la
R ucăr cu oaste“, iar G organ spătarul „pre
Teleajen, cu alte oşti“. Ei m ai spuneau că
schim ni — aga — care venise la B ucureşti să
„prin d ă14 scaunul după m azilirea lui Leon vodă
— auzind aceste ştiri, anunţase deja pe vizir şi
pe hanul tăta rilo r că „să-i pornească asupra
lo r“ şi deplîngeau ră u l ce avea să urm eze p en ­
tru această „blăstăm ată de ţa ră “.
Inform aţiile boierilor despre intenţiile p rib e­
gilor de a coborî în ţară erau exacte, num ai că*IV ,

16 Deşi scrisoarea e datată 7139 (deci 1631) august

11, după cum a arătat N. Iorga, Studii şi documente,
IV, p. CLXVII, data e greşită, fiind vorba de eveni­
m entele petrecute în vara lui 1632, după mazilirea lui
Leon vodă ; numai aşa se explică prezenţa lui
schim ni-aga la Bucureşti, unde venise să „prindă1'
scaunul domnesc pînă la sosirea noului domn, numit
de sultan

29
aceştia nu veneau p rin punctele de trecere de
care este vorba în scrisoare, ci prin altă parte.
A lexandru Iliaş, dom nul Moldovei, tatăl nou­
lui dom n num it de Poartă, Radu Iliaş, a în­
cercat să îm pace pe pribegi cu făgăduieli m in­
cinoase ; la 18 august 1632, le-a scris să treacă
pe la el prin Moldova, unde vor avea „m ilă şi
socotinţă*'. La data am intită, însă, pribegii se
aflau deja în drum spre Ţ ara Rom ânească.
M atei B asarab a ştiu t să profite foarte bine
de in terreg n u l ivit după m azilirea lui Leon
vodă şi să ocupe tro n u l Ţării Rom âneşti fără
luptă, înainte de venirea noului dom n, Radu
Iliaş, fiul fostului dom n A lexandru Iliaş, care
lăsase o im presie nefavorabilă în ţară.
La 2/12 august, chem at de boierii din ţară
p rin D răguşin „sluga“ lui M atei, viitorul domn
al Ţ ării Rom âneşti pleca din Caransebeş, fără
aju to r de la G heorghe Râkoczi I ; oastea sa era
form ată de rom âni bănăţeni, conduşi de Vaida
Bona (sau Bunea voievodul).
După opinia cronicarului Ţ ării Rom âneşti,
„M atei aga încă şi-a luat ziua bună de la craiul
Racoţi şi de la toţi dom nii şi;nem eşii şi au
purces să vie aici în ţară. Ia r craiul, p entru
m ultă slujbă dreaptă ce i-au făcut cînd au ve­
nit nem ţii asupra lui la Tocaia ( = Tokaj), n-au
v ru t să-l lase să fie făr-de oameni, ci au ales
pre V aida Bun căpitanul cu o seam ă de oşti
şi au p etrecu t pe M atei aga cu m are cinste,
purcegînd de la Caravan-Şebeş, avgust 2 d n i“.
Problem a aju to ru lu i p rim it de M atei Basarab
din B anat a fost studiată a te n t în m ono­
grafia lui I. Sîrbu, care a a ră ta t că oştile

30
bănăneţe „nu erau tru p e auxiliare, puse la dis­
poziţie de Râkoczi, ci m ercen ari angajaţi de'
em igranţi cu banii lor propi'ii44 din regiunea
C aransebeşului şi M ehadiei, unde se găseau
oşteni foarte pricepuţi.
G heorghe Râkoczi I n u-i p u tea pune la dis­
poziţie lui M atei ostaşi din această regiune,
deoarece — p rin h otărîrea dietei T ransilvaniei
din 5-10 m ai 1632 — populaţia districtelor
Orşova, M ehadia şi C aransebeş fusese scutită
de serviciul m ilitar. In plus, după cum susţi­
nea m ai departe I. Sîrbu, G. Râkoczi — aflat în
conflict cu im perialii în această vrem e — nu
avea disponibilităţi de oaste p e n tru a le pune
la dispoziţia lui M atei Basarab. Ceea ce a p u tu t
face principele T ransilvaniei în aceste condiţii
a fost să-l sprijine pe aga M atei pe cale diplo­
m atică.
D upă cum sublinia de curînd reg retatu l
I.D. Suciu, „p en tru restab ilirea adevărului
istoric, e necesar să precizăm că M atei B asarab
s-a in stalat cu aju to ru l tru p elo r rom âne din
B anatul de Lugoj — Caransebeş, conduse de
Vaida Bona, iar nu cu aju to ru l m ilitar al
principelui G heorghe Râkoczi44. De altfel, după
cum rem arca acelaşi autor, bănăţenii au răm as
în serviciul lui M atei B asarab şi după suirea
acestuia pe tron ; la 1637 el m ai avea în solda
sa 500 de bănăţeni din regiunea M ehadiei, con­
sideraţi de Ioan K em eny d rep t cei m ai credin­
cioşi slujitori (welche seine treusten Diener
waren).

31
 Aga M atei a în ain ta t spre Ţ ara Rom ânească
fără a întîm pina vreo îm potrivire ; beiul de la
Orşova i-a ieşit înainte cu plocoane, oferindu-i
bani p e n tru mica sa oştire.
Itin e ra ru l u rm at de m ica oştire este uşor de
reconstituit după cronica ţării, „răzim ată pe
însem nări din acest tim p chiar“ , cum spune
N. Iorga : pribegii au tre c u t p rin plaiul D rino-
vului, după care „au tăb ă rît în seliştea P reştn ii“ ,
îndreptîndu-se apoi spre sudul Olteniei.
S ingurul izvor care vorbeşte de o lu p tă în
O ltenia este pisania târzie a m ănăstirii Sadova
— construită de M atei B asarab •— unde se
spune că ctitoria a fost ridicată „după ce (Ma­
tei) a b iru it pe turci la Schela Ciobanului, unde,
avînd m are strîm to rare de către dînşii în două
rîn d u ri şi, scăpînd cu oastea în tru acest sfînt
locaş. .., după săvîrşirea războiului au zidit
a c e a stă .. . m ănăstire, la anul de la zidirea lum ii
7141“ (1633). Comentând această ciudată pisanie,
C.C. G iurescu crede că este vorba, în tr-ad ev ăr,
de o b iruinţă a agăi M atei asupra otom anilor la
Schela C iobanului sau Bechet, în tim pul venirii
lui din B anat. Celelalte izvoare n u am intesc
însă o astfel de luptă, deoarece paşalele din
regiunea de m argine a Im periului otom an
fuseseră cîştigate de p a rtea lui M atei.
*

A legerea ca dom n a agăi M atei din Brînco-

veni a av u t loc în Oltenia, la scurtă vrem e după
ce acesta trecuse m unţii ce separă B anatul de
Oltenia. Auzind de venirea lui M atei, „boiarii şi

32
roşii şi toată ţara cîţi era preste Olt, ei toţi să
strînseră şi m erseră de să în tîm pinară cu M atei
aga şi făcură m are sfat, socotind cum iaste ţara
perită şi m încată de streini şi m ai vîrtos de
greci şi cum nu vor m ai p u tea aştepta pre R adul
vodă (Iliaş, cel n um it de P oartă — N .S .) cu atîta
datorie de m ultă, ca să-i m ai m ănînce şi să-i
prade, ca şi m ai n a in te “ .
Pe de o p a rte deci, nem ulţum irile trecutului,
pe de alta, team a că noul dom n, n u m it de oto­
m ani, va proceda ca şi Leon vodă, „p răd în d 11
ţara, i-au determ in at pe boierii şi pe roşii din
O ltenia — care-1 cunoşteau bine pe aga M atei
din B rîncoveni, ca şi dorinţa sa de a fi dom n —
să-l ia pe acesta ,,cu sila“ — spune cronica —
şi să-l ducă la Abaza paşa la Nicopole (cu care
M atei B asarab era înţeles dinainte). P aşa —
văzînd alaiul care-1 aducea pe M a te i1(i, pe care-1
cunoştea — „num aidecît l-a u îm brăcat cu caf­
tan. Şi de acolo i s-au în ă lţa t num ele de dom -
nie“ . D epăşindu-şi atrib u ţiile (căci num irea dom ­
nului se făcea cu asentim entul sultanului şi al
vizirului), Abaza paşa i-a d at lui M atei surlari
,,ca unui dom n şi tu rci şi beşlii a ju to r1117.
D upă tre i zile de la această ceremonie, la 20
septem brie (stil vechi), noul dom n îşi făcea in- 167

16 La 18 octombrie 1632 se ştia la Poartă că aga

Matei a fost învestit domn de Abaza paşa „a peli-
tioni di quei populi“, deci la cererea locuitorilor ţării
(liurm uzaki, IV/2, p. 460).
17 Intr-un document din 17 noiembrie 1633, Matei
Basarab evoca vremea „cînd am venit domnia mea în
domnie de la cinstitul Mehmet Abaza paşa de la Nico-
pole“ (DRH, B. voi. XXIV, p. 215). încă din această

33
trarea în Bucureşti, fără să întîm p in e nici o
rezistenţă.
In aceeaşi zi, 20 septem brie, pleca din Istan-
bul R adu Iliaş, dom nul n um it de sultan, care
aştepta aici de aproape două luni (fusese n u ­
m it la 7 august). El era su sţin u t la P oartă de
unii boieri, care se plîngeau îm potriva lui
Abaza paşa, după ce acesta învestise cu de la
sine putere dom n pe M atei Basarab, care ocu­
pase deja tro n u l Ţ ării Rom âneşti.
Lipsit de trupe, tîn ă ru l dom n s-a înd rep tat
spre Moldova, unde dom nea tată l său, pe sp ri­
jinul căruia conta, şi unde se refugiaseră nu m e­
roşi boieri m unteni, adversari ai lui M atei
Basarab, în prim ul rîn d Necula C a ta rg iia. Aici18

vreme Matei îşi recruta dorobanţi şi călăraşi pentru

oastea cu care a intrat în ţară.
Informaţia lui G. Kraus, Cronica Transilvaniei, p.
88-89, că Abaza paşa num ise mai înainte ca domn pe
un tăbăcar, Stănimir, pe care l-a sluţit apoi Matei
Basarab, stîrnind rnînia puternicului Abaza, pare greu
de crezut.
18 Intr-un interesant document, em is de cancelaria
lui Matei Basarab, se spune : ,,în cursul anilor 7145
(1636-1637), cînd am stat domnia mea, cu vrerea lui
Dumnezeu, domn şi stăpîn pe scaunul moşilor şi stră­
moşilor domniei mele, aici în Ţara Românească întâi,
în oraşul Bucureşti, Catargieştii, ei au venit împotriva
domniei mele cu sabie şi cu oaste din ţara Moldovei
şi cu tătari şi cu atâtea răutăţi aici în ţară, ca nişte
oameni răi şi stricători de ţară. Apoi au dat domnul
Dumnezeu de au căzut sub picioarele domniei mele,
şi i-au scos domnia mea din ţară, cu rea ruşine11.
Referindu-se la acest document, C. Rezachevici sus­
ţine că el evocă luptele din 1637 şi că num ele lui
Vasile Lupu „nu e nici măcar pomenit" deoarece
Catargieştii ar fi avut rolul principal în aceste eveni-

34
a re c ru ta t şi un num ăr de tă ta ri din Bugeac,
conduşi de Orac Mîrza.
A flînd de venirea oştilor lui R adu Iliaş, M atei
s-a preg ătit cum se cuvine p e n tru a-i opune
rezistenţă şi a-şi consolida tro n u l pe care de
abia îl ocupase ; „ ţa ra “, sătulă de asuprirea fis­
cală din tim pul dom niei lui Leon vodă, se afla
alătu ri de dom nul ales.
în ain te de luptă, M atei a trim is la P o artă o
delegaţie de boieri care să explice că R adu e
prea tîn ăr, lip sit de experienţă şi nedestoinic de
dom nie ; în plus, că locuitorii ţării îşi am in ­
teau destul de bine de stăp în irea tiran ică a ta ­
tălui său, A lexandru Iliaş, şi îşi m anifestau
team a că fiu l va păşi pe urm ele tatălui.
E xplicaţiile n u au convins ; la 17 octom brie,
P oarta a cerut recunoaşterea lui R a d u ; în
acelaşi tim p, a p o ru n cit lui G heorghe
Râkoczi I să-l prindă viu sau m ort pe M atei
dacă va fugi în T ransilvania. Cel însărcinat cu
îm plinirea poruncii im periale a fost tocm ai
Abaza paşa, favorabil lui M atei Basarab.

mente („Studii ţi m ateriale de istorie medie", 1978,

p. 78). In realitate, documentul nu se referă la lup­
tele din 1637 ci la cele din toamna anului 1632, cînd,
într-adevăr, boierii Catargi au venit în ţară din Mol­
dova însoţiţi şi de tătari. De altfel, Matei Basarab
precizează în document că lupta s-a petrecut la în­
ceputul domniei sale ; dacă ar fi fost vorba de conflic­
tul din 1637, domnul ar fi amintit, fără îndoială, pe
Vasile Lupu, cel care a condus trupele, nu pe Catar-
gieşti. Să nu uităm, de altfel, că Ianachi Catargi a
fost socrul lui Alexandru Iliaş, ceea ce explică spriji­
nul dat de fam ilia sa fiului domnului în lupta din
1632.

35
 Cînd a aflat că M atei a răm as mai departe
în ţară, p en tru a nu crea un precedent pericu­
los, su ltan u l a trim is al doilea im brohor la
Abaza, poruncindu-i să-l scoată din dom nie
p e n tru că num ai el, puternicul sultan, a re drep ­
tu l să num ească dom n în Ţ ara Rom ânească.
M ediile diplom atice apusene de la P o artă ştiau
că M atei B asarab şi-a cîştigat tro n u l „mai m ult
p rin valoarea şi sabia sa, decît p rin alte m ij­
loace” (durch sein Valor und Degen m ehrers
als durch andere M ittel das F urstentum b an
sich gebracht).
Cu cîteva zile în ain tea luptei cu oştile ce spri­
jin eau pe R adu Iliaş, la 17 octom brie 1632,
M atei B asarab adresa o foarte frum oasă scri­
soare lui G heorghe Râkoczi în care îşi exprim a
to ată recunoştinţa p e n tru aju to ru l pe care acesta
i-1 dăduse în vrem u ri grele. Asigurîndu-1 că-i
este „fecior cu tru p şi su fletK şi că toată viaţa îi
va fi devotat, M atei B asarab com unica p rin ­
cipelui că lucrurile m ergeau bine : „dăs­
pre Inpărăţie n-avem nici o zm inteală“,
„toată boiarim ea ţă ră i“ se afla lingă noul domn,
astfel incit acesta aştepta cu încredere ciocnirea
cu „n ep riiatenii“ săi care făceau „atăta spaim ă
săracilor” . Asigurîndu-1 „cu cridinţă dum ne­
zeiască” că, după D um nezeu, num ai în principe
are încredere, M atei îl ruga : „să nu fiu u itat
de către m ăriia ta, ce să nevoieşti cu scrisori şi
dăspre in p ărăţie şi dăspre Abaza paşa şi de în
toate părţile, că eu săn tu al m ăriei tale ” . El îşi
exprim a, de asem enea, încrederea că „va pune

36
jos“ pe neprietenii săi, îm potriva cărora avea
şi sprijinu l lui Abaza paşa.
S peranţa lui M atei s-a dovedit în d re p tăţită ,
căci peste cîteva zile, la 26 octom brie (stil vechi),
el a reu şit să înfrîngă oastea ce sprijinea pe
tîn ă ru l voievod n um it de Poartă.
L upta s-a dat la m arginea oraşului B ucu­
reşti, lîngă rîu l Colentina, în apropiere de m ă­
năstirea P lum buita, care va fi refăcută, după
luptă, de M atei Basarab.
R adu Iliaş venea „cu oaste grea, [.. .] cu steag
îm părătesc, cu schim ni ceauş“ şi cu num eroşi
tătari. In tab ăra sa se găseau şi boierii duşm ani
ai lui M atei, din care unii vor răm îne pe cîm pul
de luptă : Necula vistierul, — cel care îl ru i­
nase pe M atei B asarab la 1630 — P apa G re-
ceanu logofătul şi alţii. încercarea lui Radu
Iliaş şi a boierilor săi de a atrage de p artea lor
pe slujitorii din regiunea Buzău nu a av u t suc­
ces, aceştia răm înînd credincioşi lui Matei
vodă 19.
Dacă R adu Iliaş n u găsise sprijin în ţa ră (în
afară de boierii fugari), M atei B asarab avea
alătu ri de el pe roşii (curteni), dorobanţi şi că­
lăraşi, adică arm ata regulată a ţării, condusă de
boieri m ai tineri, ce vor ocupa dregătorii im ­
p o rtan te în vrem ea dom niei lui M atei : Ivaşco

19 Unii din aceşti slujitori au fost răsplătiţi, după

luptă, cu averile boierilor ucişi pe cîmpul de bătaie ;
de pildă, într-un document din 1636 domnul arată că,
după moartea lui Papa Greceanu logofătul, „iar dom­
nia mea am dat şi am m iluit pe nişte iuzbaşi de călă­
raşi de în Buzău cu aceşti rumâni den Cioceni11 (N.
Iorga, Studii şi docum ente, IV, p. CLXVIII).

37
Băleanu, Teodosie Corbeanu, B arbu Brădescu,
L upu căpitanul e tc .20.
L uptele au început la 25 octom brie, cînd,
„lovitu-s-au străjile din jos de m ănăstirea
P lum buitei şi (partizanii lui R adu Iliaş) fu ră
foarte ră u în frîn ţi". L upta hotărîtoare, cînd s-au
în fru n ta t „toţi de fa ţă “, s-a dat a doua zi, 26
octom brie. „Fost-au război m are — spune cro­
nica ţării — de dim ineaţa pînă seara. Făcut-au
tă ta rii năvală în m u lte rînduri, cît să am esteca
unii cu alţii, b ătîndu-se to t cu săbiile goale ; şi
nim ic nu p u tu ră folosi. Iar cînd fu în deseară
[ ...] , au fost izbînda lui M atei vodă, iar Radul
vodă au d at dosul, fugind cu m are spaim ă şi
cu capul gol. Şi m ulte tru p u ri au căzut jos de
sabie“ . D upă opinia cronicarului R adu Popescu,
lu p ta a av u t şi spectatori, căci „bucureştenii cu
copiii să suea pe g arduri de să uita cum se bate
războiul".
Cei ucişi în bătălie au fost îngropaţi ■ — după
obicei — sub o m ovilă, deasupra căreia i'a fost
în ălţat un m onum ent a cărui inscripţie descria
victoria m untenilor şi vorbea de nu m ăru l celor
ucişi în luptă. M onum entul — de dim ensiuni

20 Ivaşco Băleanu a fost mare vornic începînd de la

4 sept. 1632, întreţinînd relaţii foarte bune cu Matei
Basarab, care cunună pe fiul său, Petru paharnic
Teodosie Corbeanu va fi făcut după luptă mare spă­
tar (21 nov. 1632), ocupînd apoi dregătoriile de mare
logofăt şi mare ban (pînă în 1641). Barbu Brădescu
a fost şi el înălţat la rangul de mare paharnic la
scurtă vrem e după biruinţă (21 nov. 1632). Vezi N.
Stoicescu, D icţionar al m arilor dregători din Ţara
Românească şi M oldova, s.v.

38
m ari — a fost rem arcat la 1640 de m isionarul
Baksic, care scria : „cinci in tri în oraş, venind
dinspre D unăre, se vede o 'movilă şi deasupra
ei o cruce de p iatră albă, acoperită în în tre ­
gime cu inscripţii în buchii sîrbeşti ( = chiri-
licey. A ceastă m ovilă a fost ridicată pe tru p u rile
m orţilor, cînd acest dom n M atei a cîştigat o
lu p tă p e n tru stăpînire [. . .] ; în am intirea acelei
biruinţe, (domnul) a poruncit să se strîngă toţi
m orţii la un loc şi i-a acoperit cu păm înt şi a
pus deasupra crucea pe care a scris povestirea
biruinţei lui şi num ele m orţilor care sîn t îngro­
paţi sub cruce“.
D upă victoria din octom brie 1632, a fost rîn -
dul lui M atei B asarab să-i considere ,,hicleni“
(trădători) pe boierii pribegi care se ridicaseră
îm potriva sa, susţinînd ca dom n pe Radu Iliaş.
în tr-u n docum ent eliberat la scurtă vrem e după
luptă, dom nul acuză pe Necula v istierul —
vechiul său duşm an — că ,,s-au sculat asupra
dom niei m ele şi a ţării cu caste şi cu tătari
[.. .] de au venit cu jaf şi cu robire, fiind ca un
duşm an al dom niei m ele şi al ţă rii'1 ; pentru
„rea hitlenie", dom nul a confiscat averea vis­
tierului m ort în bătălie.
D upă luptă. M atei B asarab a răsp lătit pe unii
din partizanii săi, boieri din Oltenia, care slu­
jiseră dom niei şi ţării „cîndu au venit vrăjm aşii
dom nii mele asupra ţerii şi a dom nii mele aicea
la scaun în Bucureşti, cu oaste şi cu m are răz-
boiu“ . După cum spunea N. Torga, ,,vitejia şi
credinţa oltenilor dădură acestui oltean scau­
nul străbunilor v ite ji“.

39
 în tre oştenii lui M atei s-au aflat şi ţărani
aserviţi, care — după izbîndă — doreau să se
înscrie la dorobanţi şi călăraşi ; dom nul refuză
însă prim irea lor în tre slujitori, arătîn d u -le ru ­
m ânilor că „de-aţi stă tu t înpotriva vrăjm aşilor,
p e n tru casele voastre aţi stătut, ca să nu vă
robească tăta rii feciorii11 ; aceasta dovedeşte că
dom nul îi considera ca principali adversari pe
tătari.

D upă cum arăta N. Iorga, victoria lai Matei

îm potriva lui Radu Iliaş, dom nul n u m it de
Poartă, constituia un im portant pas spre dom ­
nie, dar nu cel din urm ă. în prim a ju m ătate a
lui decem brie o nouă solie m unteană ară ta sul­
tanului că m işcarea a fost p ricinuită de exce­
sele grecilor şi cerea confirm area dom nului
ales, oferind în schim b m ărirea haraciului la
100 000 de taleri.
Ca răspuns la această ofertă, m arele vizir asi­
gura pe M atei că va prim i confirm area dacă va
veni personal la P o artă ; peste cîteva zile, la 15
decem brie, un capugi-başa aduse porunca în
care se spunea ca steagul de domnie, încredin­
ţa t de P o artă nevolnicului R adu Iliaş, să fie
în m în at biru ito ru lu i acestuia. Acest sem n de
graţie im perială l-a determ in at pe M atei să facă
pasul cerut de m arele vizir, deşi acest pas im ­
plica m ari prim ejdii.
în ain te de a pleca, „îngrijat fiin d 11 de in te n ­
ţiile Porţii, M atei vodă ,,au dat ştire lui Abaza
paşa, cerşindu-i sfat ce să facă ; paşa i-a scris să
m eargă fără nici o grijă, că va scrie el la P oartă

40
pentru dînsul şi nu va avea nici o nevoe ; pre­
cum au şi făc u t“.
Pe lingă sp rijinul puternicului paşă, M atei a
obţinut şi pe acela al lui G heorghe Râkoczi I,
care a cerut m arelui vizir să recunoască dom n pe
M atei Basarab, „vechi şi adevărat păm întean de
baştină“. avertizîndu-1 că ,,dacă se va pune
dom n grec în ţară, nu mai este speranţă să se
poată ridica din ruina în care a căzut“ .
în arm at cu bani şi cu aceste prom isiuni de
sprijin, însoţit de o im punătoare suită de boieri
m ari şi mici, prelaţi, egum eni, căpitani, iuzbaşi,
roşii, călăraşi, (circa 600 de persoane), „un neo­
bişnuit şi m ăreţ alai şi o strălucitoare dovadă de
dreptate şi iu b ire1', dom nul a plecat din B ucu­
reşti la 16 decem brie 21. Trecînd pe la Abaza
paşa, el a ajuns la Istanbul la 5 ianuarie 1633.
Aici a avut loc, în faţa vizirului, o largă dez­
batere asupra pîrilor grecilor şi boierilor alun­
gaţi din ţară. D upă cum relatează cronica ţării,
.,stătut-au M atei vodă cu dînşii de faţă şi m ultă
pîră şi gîlceavă s-au făcut în tre ei" (aceasta se
întîm pla la 27 ianuarie) ; a doua zi, ,,m ers-au
boierii lui M atei vodă la divanul înpărătesc şi au
făcut jalbă m are pentru greci, cum au sp art g ră­
dina îm păratului cu jah u rile şi cu toate ră u tă ­
ţile, că iau to t ce găsesc, pînă ce s-au pu stiit
ţa ra “. Văzînd că au p ierd u t partida, grecii şi bo­
ierii pribegi şedeau „tot ascunşi prin găuri".

21 într-un document din 13 decembrie 1632, înainte

de a pleca la Poartă, Matei Basarab îşi exprima spe­
ranţa că se va întoarce sănătos „de la înpărăţie'1
(DRH, B, voi. XXIII, p. 652).

41
 D upă cum scria am basadorul im perial la
Istanbul, la 1 februarie, reprezentanţii Ţării
Rom âneşti au cerut confirm area dom nului ales
de ei, arătîn d cu glas ferm că, dacă Poarta, va
m ai n u m i u n grec pe scaunul ţării, nu num ai
boierii, dar toţi locuitorii vor părăsi în masă ţara
şi se vor aşeza în alte părţi, argum ent care a
convins P o arta să-l accepte ca dom n pe M atei.
S u ltanul a ştiu t să profite de faptul că M atei
fusese ales fără consim ţăm întul său şi a im pus
ţării şi noului domn, ca p reţ al recunoaşterii,
m ărirea haraciului de trei ori. F ap tu l acesta re ­
zultă dintr-o plîngere din 1639 a locuitorilor ţă ­
rii, unde aceştia — evocând îm prejurările din
1633, cînd l-au cerut ,,cu toţii laolaltă" ca domn
pe M atei Basarab — declarau că sultanul, „cînd
a acordat [. . .] num irea pom enitului voievod, a
m ărit în schim b haraciul nostru de tre i ori“ .
Acelaşi lucru îl spuneau şi solii trim işi de M atei
la G heorghe Râkoczi I, la 10 mai 1640 : „pentru
ca să ne m întuim de străini şi să poată domni
în tre noi m ăria sa dom nul nostru, am înm ulţit
darea ( = haraciul) de la una la tre i“. Recunoaş­
terea alegerii lui M atei Basarab ca dom n a costat
deci ţara creşterea haraciului de la 45 000 la
130 000 de taleri anual, ceea ce reprezenta o sar­
cină financiară deosebit de grea.
Pe lîngă m ărirea haraciului. M atei B asarab a
tre b u it să facă num eroase d aru ri şi să plă­
tească datoriile contractate de R adu Iliaş ; după
cum scria reprezentantul V eneţiei la Poartă, la
0 m artie 1633, M atei plecase cu o m are suită dar
cu puţini bani, „havendo convenuto lasciar qui

42
piu di sessanta borse 22 di reali per la sum m a di
30 m iile oltre m olti a ltri donativi e spese fatti
per la d e tta in v estitu ra che ascende a centenara
di m igliara, essendo anche stato astretto di pagar
altri 62 m iile reali per debiti ehe Radulo gia
espedito din quâ . . . contrasse con alcuni m er-
canti di m ieli“.
A m intirea acestor m ari cheltuieli făcute la
confirm area dom niei se m ai p ăstra încă la sfîr-
şitul secolului al X V II-lea, cînd R adu Popescu
nota : „aşa zicea b ătrînii noştri că în şase ani în
visteria lui (Matei Basarab) grăm adă de bani
n-au strîns, pînă ce au p lătit datoriile şi cheltu­
ielile ce le făcuse pînă ş-au aşezat dom niea“.
La 21 februarie 1633 am basadorul olandez
la P o artă scria : „după o lungă deliberare şi
după m ulte certuri în tre viziri, m uftiu,
capudan-paşa şi alţi sfetnici, în sfîrşit M atei —■
care se făcuse pe sine dom n m untean cu a ju ­
to ru l lui Abaza paşa şi al ţării sale — a fost
p rim it de su ltan şi în tărit, spre m irarea tu tu ­
ror, care nu se aşteptau ca auto ritatea lui
Abaza paşa să fie aşa de puternică, faţă de
îm potrivirea înverşunată a celor m ai m ari din
îm părăţie“ . în luarea deciziei se ţinuse seam ă
de „odihna şi aducerea în bună stare a ţării,
ai căror locuitori erau aduşi în cea m ai m are *30

22 Punga era în vremea aceea echivalentă eu suma

de 500 de taleri (în cazul de faţă, 60 de pungi fac
30 000 de reali). In pungi se socoteau sumele mai mari;
La 2 nov. 1636, intr-un document emis de cancelaria
lui Matei Basarab, se spune astfel că mai mulţi
boieri „au dus haraciul la împărăţie, 242 pungi de
bani“. (Arh. St. Buc., m-rea Stavropoleos, XXX/3).

43
deznădejde41, ca şi de fap tu l că m arele vizir
dorise să-şi respecte cuvîntul d at lui M atei că
va fi confirm at în dom nie dacă se va prezenta
la Poartă.
Victorios asupra duşm anilor săi, la 18 fe­
b ru arie noul dom n pleca de la Istan b u l spre
ţară; după trei săptăm îni, la 10 m artie, in tra
în B ucureşti, ai cărui locuitori îl prim eau cu
„m are bucurie şi veselie" şi cu m ulte speranţe.
In acelaşi tim p, „după exem plul dat de m u n ­
te n i44, în aprilie 1633, era izgonit de supuşii
săi şi dom nul M oldovei A lexandru Iliaş.
*

îm p re ju rările în care a ocupat tro n u l M atei

B asarab vor fi evocate de el însuşi la 1639,
eînd a d at hrisovul de scoatere a călugărilor
greci din m ănăstiri. Dom nul declară că a fost
chem at la tro n de „ţară" p e n tru a o salva de
străin ii care „pusese jos obiceele cele bune,
bătrîn e ale ţă rii44; „spre gonirea din ţară a
strein ilo r şi spre adunarea m oşnenilor ţării,
adusu-şi-au am inte de noi [. . Io M atei
Basarab, şi ne-au adus din ţări străine, de unde
eram goniţi de străini şi pribegi de ră u l lor şi
ne aleseră la dom nia ţării şi ne ridică la
scaunul m oşilor noştri. Deci, cînd ne aşezăm
[. ..] a fi biru ito ri ţării şi ţiitori de steagul
îm părătesc, atunce adunatu-s-au tot soborul
ţării înaintea noastră, şi duhovnicesc şi m ire-
nesc, care, plecînd genunchele lor toţi înaintea
noastră, cu lăcrăm oasă strigare au jă lu it şi
s-au plîns înaintea noastră de strîm b ătatea ce
au răb d at de la s tre in i44. El declară că a venit

44
la tronul ţării cu in ten ţia de a rein stau ra obi­
ceiurile şi tra d iţia veche din vrem ea cinci ţara
era condusă de „neam ul nostru băsărăbesc
[. . .], acei dom ni m oşneni ţării".
Fără îndoială că „ţara“ îşi pusese m ari spe­
ran ţe în aga M atei din Brîncoveni, caire ocu­
pase tro n u l cu asentim entul ei; dar M atei Vodă
n u şi-a p u tu t îndeplini decît în parte prom isiu­
nile făcute la ocuparea tronului, din m otive pe
care le vom prezenta în capitolele urm ătoare.
Evocînd îm p reju rările în care a fost ales şi
recunoscut ca dom n al Ţării R om âneşti Matei
Basarab, treb u ie să subliniem faptul că recu­
noaşterea sa de către sultan reprezintă o m are
biruinţă p en tru ţară, a cărei autonom ie şi drept
de. a-şi alege dom nul erau recunoscute după
cîteva decenii de nesocotire a lor, prin num irea
de către sultan a dom nilor direct de la Istanbul.
înscăunarea lui M atei B asarab poate fi p rivită
ca o revenire la dom niile „păm întene", după
o perioadă în care la tro n u l ţării s-au succedat
dom ni grecizaţi ca R adu M ihnea, A lexandru
Iliaş sau Leon vodă Tomşa.
 C apitolul II
POLITICA INTERNA
A LUI MATEI BASARAB

A dus pe tro n de boierim ea autohtonă,

n em ulţum ită profund de prezenţa to t m ai su ­
p ărăto are a elem entelor levantine ce tindeau
să monopolizeze dregătoriile ţării, elem ente
su sţin u te de unii dom ni grecizaţi, ca Radu
M ihnea, A lexandru Iliaş sau Leon Tomşa,
M atei B asarab a încercat să prom oveze o poli­
tică de echilibru pe plan intern, revenind la
trad iţiile vechi ale ţării, tra d iţii încălcate de
elem entele greceşti sau grecizate venite în
Ţ ara Rom ânească în a n tu ra ju l u n o r dom ni ca
cei a m in tiţi1.
1 La 1639 boierii m unteni soli la Gheorghe
Râkoczi I declarau : „de la Şerban vodă pînă la Leon
vodă ne-am pierdut toate libertăţile de nu s-a ales
nim ic din ele, iar măria sa (= Matei Basarab) ni le-a
dat îndărăt, întocm indu-le toate după rînduială. Birul
împăratului l-am aranjat, fiecare ne-am ştiut avutul
şi ce preţ are, fiecare a ştiut cit are de plătit intr-un
an. Deci noi ne-am ridicat pentru libertatea noastră
şi m ai bine să m urim de cit să se întoarcă răul de m ai
înainte". („Cercetări istorice11, 1940, p. 499). Boierii se
declarau mulţumiţi deci de domnia lui Matei Basarab,
care le redase „libertăţile11.

46
 După cum spunea foarte frum os N. lorga,
M atei „nu venea în scaun num ai p en tru a se
tru fi cu p u rta rea sem nelor dom neşti, p e n tru a
strînge bani şi a lăsa un num e răsu n ă to r în
am intirea urm aşilor; coborîtor al dom nilor de
dem ult, coborîtor rom ân al dom nilor rom âni,
viteaz din sîngele vitejilor, el avea scopurile
sale scrise pe steagul pe care-1 desfăşurase,
chem înd ţa ra în ju ru l lui; el voia să aducă
înapoi trecutul, trecu tu l de bogăţie, de cinste,
de putere, de m îndrie şi de în v ăţătu ră".
Este foarte posibil ca dom nul să fi av u t ase­
m enea idealuri la venirea sa pe tron. îm p re ju ­
rările nu i-au îngăduit însă totdeauna să le
realizeze : el a fost obligat să în tre ţin ă o
arm ată puternică, să plătească P o rţii un haraci
m ult m ărit, iar dregătorilor de la Istanbul
daru ri m ari, p e n tru a se m enţine pe tron.
Toate acestea l-au silit pe M atei să instituie
o exploatare fiscală asem ănătoare aceleia de la
sfîrşitul secolului al X V I-lea, ceea ce a creat
nem ulţum iri în ţara ce-şi pusese m ari speranţe
în dom nul v en it la tron cu voia ei.1

1. DEZVOLTAREA ECONOMICA ŞI SOCIALA

Dom nia lui M atei B asarab constituie o epocă

de deosebită dezvoltare a economiei Ţ ării
Rom âneşti, a tît în agricultură, cit şi în dom e­
niul m ai bine cunoscut al m eşteşugurilor şi
com erţului.
Deşi nu ştim prea m ulte lucruri despre
dezvoltarea agriculturii în această epocă, vom

47
rem arca bogăţia în grîne şi animale despre care
vorbesc toţi străinii care au vizitat ţara. De
pildă, la 1040, un m isionar catolic rem arca :
,,Ţara este m ănoasă şi îm belşugată. E foarte
bogată în grîne de tot felul. Rom ânii nu ară
de două sau de tre i ori, ci num ai odată [. . .],
însă nu se îndeletnicesc prea m ult cu agricul­
tu ra; ei seam ănă doar a tît cit să le ajungă pe
un an. Ţara e bogată în m iere şi anim ale de
to t felul [ ...] . A ceastă ţară are belşug de toate
[. . .]. Regiunile clin vecinătatea m unţilor pro­
duc cantităţi aşa de m ari de to t felul de grîne
şi de pere şi de p ru n e că este de m irare. în
m ulte locuri se găsesc adevărate păduri şi
crînguri de pomi roditori, pe care nu-i păzeşte
nim eni14.
C it priveşte cîm pia D unării, unde era situată
capitala ţării, aceasta era „un ţin u t foarte
bogat în grîne şi îm belşugat în vite de tot
felul, în vin şi m ulţim e de fru c te 44. Lacurile
existente şi apropierea D unării ,,au peşte din
belşug44.
Alţi călători din această epocă susţineau că,
„prin aşezarea ei şi p rin dărnicia n atu rii, Ţara
Românească este una din ţările cele m ai bine-
cuvîntate din Europa“. P ăm în tu l ei este a tît de
roditor, incit locuitorii n-au nevoie să-şi dea
m ultă osteneală p e n tru a-1 cultiva. Este de
ajuns ca bobul de grîu să fie acoperit de pă-
m înt p e n tru a da un rod îm belşugat [ ...] . în
lungul D unării sîn t păşuni grase; este peşte
îndeajuns; se găseşte vin, m iere, ceară şi sare
din belşug [. . .]. Din păm înt izvorăşte păcură
şi ţara este bogată în vînat şi păsări44.

48
 A gricultura şi ocupaţiile anexe beneficiau
deci de condiţii n atu rale deosebit de favorabile.
Subsolul era, de asem enea, foarte bogat,
dar bogăţiile sale nu erau exploatate prea
intens „p en tru a nu trezi pofta turcilor", cum
rem arcau unii călători străini.
’în tim pul domniei lui M atei B asarab şi din
iniţiativa acestuia au fost puse în funcţiune
exploatările m iniere de la B aia de A ram ă şi
Baia de Fier, care dădeau o producţie destul
de bogată.
D eschiderea m inei de la Baia de A ram ă este
evocată în tr-u n docum ent din 3 decem brie
1644, p rin care M atei B asarab ara tă că G iura
căpitanul de la Baia de A ram ă, Poznan, Stoian
şi ceilalţi ,,băiaşi“ ( = m ineri) —• care exploatau
m ina de „2, 3 a n i“ — plăteau anual cîte
1 000 de taleri „la vrem ea haraciu lu i“jj la
această dată — spune dom nul — „le-am ertat
vam a arăm ii de la toate vadurile, să fie în
pace de vam ă, nim ic bîntuială să n-aibă, căee
aceasta ( = aram a) nu iaste în seam a văm ilor
ţărăi, că m ai denaintc n-au fost, ce dom nia mea
am rădicat această bae“. Din acest docum ent
rezultă că v eniturile băii erau destul de m ari
de îndată ce „băiaşii“ plăteau dom niei 1 000 de
taleri anual. Scutirea de vam ă dovedeşte că
aram a se exporta.
(Cît priveşte m ina de la Baia de Fier, exploa­
tarea ei în vrem ea lui M atei Basarab este do­
vedită de docum ente m ai tîrzii ca cel din
12 iunie 1661, în care G rigore Ghica, restitu in d
sa tu l lui Danciu P îrîian u şi Vlad Bîrsescu,
arată că „acest sat a fost din moşi străm oşi al

49
părin ţilo r (lor) pînă în zilele lui M atei vodă.
D upă aceea, înţelegînd dom nia cum că iaste
fier acolo, lepădat-au M atei vodă în silă banii
D anciului P îrîian u l şi agăi Vlad Bîrsescu,
de au făcut baie de fie r“. M atei B asarab era
în d re p tăţit să facă această achiziţie, deoarece
bogăţiile subsolului erau considerate proprie­
tate a domniei, singura în m ăsură să le exploa­
teze.
Tehnica extragerii şi p relucrării m inereurilor
a fost descrisă foarte am ăn u n ţit de P au l de
Alep, care a vizitat Ţ ara Rom ânească spre
sfîrşitu l dom niei lui M atei Basarab. D in rela­
tarea acestuia rezultă nivelul rid icat al opera­
ţiilo r tehnice efectuate, ceea ce contribuia la
creşterea ran dam entului economic al exploată­
rilor, care foloseau forţa hidraulică. M etalele
obţinute p rin procesul de reducere a m inereu­
rilor de fier şi aram ă erau în p a rte exportate
în Im periul otoman, iar parte prelu crate de
m eşterii locali, al căror n u m ăr creşte în mod
deosebit.
După cum arăta cercetătorul Ş tefan O lteanu,
„ca u rm are a intensificării activităţii în dom e­
n iul extracţiei m etalelor, începînd în special
clin a doua treim e a secolului al X V II-lea, se
constată o creştere a activităţii şi în cadrul
m etalurgiei prelucrătoare. Această dezvoltare
a industriei p relucrătoare se m anifestă în
prim ul rîn d p rin tr-o largă specializare a m eş­
teşugurilor din cadrul ei, m eşteşuguri care
tin d să se separe tot m ai m ult ca sferă de
preocupare. In al doilea rînd, este vorba de o

50
înm ulţire fără precedent a m enţiunilor docu­
m entare despre m ultiplele categorii de m eşte­
şugari din cadrul p relu crării m etalelor, înce-
pînd m ai ales cu a doua treim e a secolului
al X V II-lea“.TÂceastă a doua treim e a secolu­
lui, care corespunde cu dom nia lui M atei
Basarab, este considerată de specialişti o epocă
de m are dezvoltare a m eşteşugurilor.
Pe lingă dezvoltarea m eşteşugurilor, în
vrem ea dom niei lui M atei B asarab se in jiin -
ţează prim ele m anufacturi din Ţara R o­
mânească, două de h îrtie şi o alta de stic lă ^
Ştirile docum entare despre aceste m anufac­
tu ri nu sîn t prea bogate. Despre m anufactura
de hîrtie există un docum ent din 4 aprilie 1646,
în care dom nul porunceşte căm ăraşului de la
Ocnele M ari să lase în pace slobozia Călim ă-
neşti a m ănăstirii Cozia „p e n tru cârpă de la
m oara de hîrtie, că m -am m ilostivit dom nia
m ea de i-am e rta t p e n tru căci au lucrat la
moara de hîrtie până o au isprăvit“. Din acest
docum ent rezultă că „m oara de h îrtie “ fusese
construită de curînd, probabil undeva în apro­
piere de Ocnele M ari. M ateria prim ă, cîrpele,
era furn izată de locuitorii satelor din apropiere,
cu excepţia locuitorilor satului C ălim ăneşti,
scutiţi p e n tru că lucraseră la construirea m a­
nufacturii.
In tru c ît în tr-u n alt docum ent, din 1673, este
am intit un loc lîngă R îm nicul Vîlcea, „din sus
de moara de hîrtie“, s-a presupus că aici ar fi
existat o a doua m an u factu ră (greu de d a ta t

51
în s ă ) 2. Cei care au stu d ia t problem a acestor
m anufacturi sîn t de părere că am îndouă a r fi
funcţionat începînd din vrem ea dom niei lui
M atei B asarab şi că fiecare d in tre ele foloseau
filigrane diferite : una avea stem a ţării, acvila
cu crucea în cioc, asem ănătoare celei im prim ate
pe P rav ila de la Govora din 1640, iar cea de-a
doua folosea ca filigran un v u ltu r cu aripile
deschise. H îrtia — groasă şi de calitate infe­
rioară — a fost folosită intens la scrierea za-
piselor şi a hrisoavelor, foarte num eroase în
dom nia lui M atei B asarab (circa 8 000 cunos­
cute).
D espre existen ţa m anufacturii de sticlă,
singura ştire cunoscută este o scrisoare a lui
D ragom ir m are vornic din 11 ap ril < 1 6 4 4 -
1652< , adresată judelui oraşului Braşov, în
care se spune că „ avînd măria sa dom nu nostru
adastă sticlărie, care iaste de treaba m ăriei sale,

2 în Predoslovia la Antologhionul slavonesc din

1634, Udrişte Năsturel laudă pe cumnatul său, domnul
ţării, pentru „moara de hîrtie“, deci una singură la
acea dată (I. Bianu, Despre „moara de h lrtie“, în
„Arhivele O lteniei11, III, 1924, p. 2). Intrucît documen­
tul citat din 1646 vorbeşte de o moară de hîrtie ter­
m inată recent, aceasta este foarte probabil a doua.
După opinia lui M. Popescu — cel care a studiat pro­
blem a — cea de-a doua moară de hîrtie ar fi fost în
regiunea satului Călimăneşti (ai cărui locuitori au con­
struit-o). „Apa Oltului în porţiunea dintre Ostrov şi
mănăstirea Cozia era potrivită pentru instalarea unei
mori de hîrtie căreia nu-i trebuia decît apă, atît pen­
tru topitul cîrpei cît şi pentru punerea în mişcare a
roţilor m orii11 (M. Popescu, Fabricile de hîrtie ale lui
M atei Basarab, în „Rev. istorică română11, 1937, p.
384-385).

52
scris-au m ăria sa p e n tru păm în tu l ce se află
în olatul cetăţii (de) su p t ascultarea d u m itale11;
m arele vornic îl roagă pe jude să trim ită m a­
teria prim ă p e n tru sticlărie (e vorba de păm înt
silicios) cît m ai repede „să nu facă zăbavă“.
D ocum entul nu precizează unde era situ ată
sticlăria. În tru c ît în tim p u l dom niei lui C. B rîn-
coveanu, secretarul său, A nton M aria del
Chiaro, afirm ă că exista o m anufactură de
sticlă în apropiere de Tîrgovişte, este foarte
probabil că dom nul a redeschis vechea sticlărie
din vrem ea lui M atei Basarab.
F o t în perioada dom niei lui M atei B asarab o
m are dezvoltare a cunoscut com erţulj D intr-o
serie de relatări străin e rezu ltă că pieţele din
oraşele ţării erau pline de produse, iar în alte
oraşe aveau loc periodic tîrg u ri foarte vizitate
de negustori. De pildă, la 1632, P aul S trassburg
constata că, la B ucureşti, „toate d rum urile şi
pieţele oraşului erau pline de m ărfu ri scum pe
pe care le expuseseră spre vînzare negustori
italieni, greci, rom âni, tu rci şi sîrbi“. P este
cîţiva ani, la 1640, u n călător italian rem arca
fap tu l că, la Craiova, ,,în fiecare vineri se ţine
tîrg în acest oraş şi se aduce de la sate, la bîlci,
oi şi alte vite în n u m ăr foarte m are; şi vin
negustori din Turcia, chiar şi de la C onstanti-
nopol, ca să cum pere vite“ .
C)atorită bogăţiei de produse agricole, m are
p arte din acestea erau exportate. D upă cum
spunea un călător italian la 1641, „bogăţia
acestei provincii stă în m arele belşug de grîu,
din care se opreşte cantitatea necesară p en tru
nevoile ţării şi se m ai trim ite de ajuns şi în

53
ţă rile vecine, iar ceea ce prisoseşte este cum ­
p ă ra t de negustorii tu rci şi greci şi este dus
peste D unăre, în M area N eagră, şi pînă la
C onstantinopol [ ...] . Apoi, cea m ai m are parte
d in boi şi oi — de care ţara este îm belşugată
— sîn t de asem enea duşi de către negustorii
tu rci şi greci la C onstantinopol, unde găsesc
foarte uşor debuşeu; iar boii m ai sîn t duşi de
negustorii albanezi la Z ara şi de acolo la alţi
negustori, la V eneţia. Este apoi uim itor belşu­
gul nesfîrşit de m iere, despre care s-a r putea
spune că alcătuieşte v en itu l cel m ai statornic
al ţării; din vămi, din banii p lătiţi pe m iere
şi din ceara ce se produce din belşug, ţa ra
poate acoperi în cea m ai m are p arte cheltuie­
lile nen u m ărate pe care le face anual, la P oartă.
Şi după cum m ierea m ai sus pom enită se
vinde în Turcia, la C onstantinopol, to t astfel
cea m ai m are p a rte din ceară este dusă de
negustorii greci, p rin Spalato, la V eneţia, care
aduc, în schim b, din V eneţia m ulte stofe de
m ătase, de lînă şi fir (de aur) şi le vînd dom ­
n u lu i şi bisericilor lui şi alto ra“.
U n a lt articol de export era sarea; după cum
spunea un m isionar catolic la 1640, sarea ,,se
scoate din păm înt în cantităţile cele m ai m ari
şi o duc negustorii p rin toată T urcia şi de aici
se scot sum e m ari de bani".
F oarte intense au fost relaţiile com erciale cu
Braşovul. De la M atei B asarab ni s-au p ăstrat
num eroase scrisori către braşoveni p rin care
solicita postav „ p e n tru slujitorii noştri", sau
ca ,,să îm brăcăm curtea". în afară de postav,

54
•se aduceau num eroase alte produse fabricate,
îndeosebi din m etal.
Ţ ara Rom ânească exporta în T ransilvania
im portante can tităţi de vin, peşte, blănuri,
cereale etc. De pildă, în tim pul foam etei ce a
b în tu it T ransilvania în 1649, cronicarul Georg
K raus afirm ă : ,,daeă nu am fi fost h răn iţi din
Ţ ara Rom ânească, o cîblă de grîu s-ar fi urcat
la 10 florini".
L egăturile comerciale d in tre Ţ ara Rom ânească
şi T ransilvania se dezvoltau pe linia unei vechi
tradiţii, contribuind în mod deosebit la asigu­
rarea unităţii dintre cele două provincii. Im por­
tan ţa acestor legături a fost subliniată recent de
tovarăşul Nicolae Ceauşescu, care spunea :
..Conlucrarea d intre Ţ ara Rom ânească, Moldova
şi Transilvania, îndeosebi interdependenţa lor
economică (subl. ns), au av u t un rol h o tărîto r în
cristalizarea sentim entelor originii comune daco­
rom âne şi al unităţii naţionale, cărora Mihai
V iteazul n -a făcut, de fapt, decît să le dea
glas".
Im portanţa acestor schim buri p en tru unitatea
rom ânilor a fost rem arcată şi de N. Iorga, care
scria : ,.pe o bază de interese comune — nu mai
vorbim de Moldova şi M untenia, care form au
economic o singură ţară — cea dinţii unire a
românilor a existat, cînd în capul cărturarilor
nu răsărise această idee, în unitatea perjectă a
vieţii economice, aşternută pe unitatea perfectă
a vieţii generale, şi A rdealul a in tra t şi el în
această v iaţă prin intercirculatia rom ânească :
un singur corp, un singur sistem , am zice,
vînos, p rin care străbătea acelaşi sînge viu".

55
 P rincipalii beneficiari ai schim burilor com er­
ciale, cei care realizau beneficii însem nate din
bogăţiile ţării, erau m arii boieri, posesori de
întinse dom enii, ca P reda B rîneoveanu, nepotul
dom nului, despre care se spunea că „are patru
m ii de capete de boi, o mie de bivoli, p a tru
mii de porci şi trei sute de şiruri de stupi cu
roiuri de albine, fiecare şir aducînd m ai m ult
de u n butoi m are de ceară şi vreo sută de
vedre de m iere; fiecare vadră valorează un
piastru şi această (miere şi ceară) este cum pă­
rată şi tra n sp o rta tă de negustori în ţa ra T u rcu ­
lui. In fiecare an acest boier trim ite cîte o mie
de capete de boi la Istanbul cu slujitorii săi,
spre a fi vînduţi cu zece mii de piaştri".
D ocum entele epocii am intesc şi de unii ne­
gustori foarte în treprinzători, care reuşesc să
acum uleze averi însem nate ; este vorba de
Badea Obredi din B răila, pe care M atei B asarab
îl num ea, la 26 iunie 1623, ..prietenul domniei
m ele“ şi care a fost ctitorul bisericii N egustori
din Buzău, sau de fraţii P a tru şi Ghioca, „ne­
gustori dom neşti", care cum pără însem nate
proprietăţi în apropiere de B ucureşti (docu­
m ent din 3 april. 1639) şi care ajung apoi să
ocupe m ari dregătorii : prim ul a fost m are
sluger în 1662. iar cel de-al doilea m are şetrar
la 1652-1656; urm aşii lor vor alcătui fam ilia
boierească C iorogîrleanu şi. vor ocupa însem nate
dem nităţi în vrem ea domniei lui C. B rîn-
coveanu.
Cît priveşte pe ţărani, banii realizaţi din
vînzarea produselor de abia le ajungeau pen­
tru plata dărilor. După cum observa un călător

56
italian pe la 1641, „cum ţa ra în sine este
bogată de la n atu ră, belşugul ei ar fi crescut
şi mai m u lt p rin m unca oam enilor, dacă dările
copleşitoare, care se v arsă în fiecare an la
visterie, n -a r răpi acest m ijloc de prosperitate
locuitorilor, care sîn t îm pinşi p rin aceasta la
d isp erare14.
*

(O
Un vrem ea dom niei lui M atei B asarab are
loc extinderea şi înăsprirea exploatării feudale,
m anifestate prin creşterea num ărului ţăranilor
aserviţi şi pi'in mărirea îndatoririlor acestora
faţă de stăpînii feudali, j
Locuitorii a num eroase sate şi-au p ierd u t
lib ertatea şi păm întul, ajungînd în stare de
dependenţă, p e n tru n eplata dărilor. P a rte din
aceste sate au reu şit să se răscum pere din
rum ânie în vrem ea dom niei lui C onstantin
Şerban (1654-1658), urm aşul lui M atei Basarab,
despre care se spune că „au răscu m p ărat satele
lui M atei vodă44.
M ăsura luată nu a dus la răscum părarea din
vecinie a tu tu ro r satelor aservite în tim pul
dom niei lui M atei Basarab. U n docum ent din
30 august 1669 precizează că dom nul dăduse
voie să se răscum pere num ai acelor sate „care
le-au fost cum părat (Matei Basarab) cu banii
ţării în dom nia lui“ . Nici chiar aceste sate
dom neşti nu s-au p u tu t elibera decît în mică
m ăsură, deoarece nu toate aveau m ijloace bă­
neşti ca să o facă, aşa cum declarau sătenii
din Seaca la 8 iunie 1654.

57
 D ocum entele de după dom nia lui M atei
B asarab ne dovedesc că m ulte alte sate şi-au
p ierd u t lib ertatea ca urm are a abuzurilor să-
vîrşite de m arii dregători ai dom nului, care
sileau p rin diverse m ijloace pe locuitori să le
vîndă păm înturile.
fÎDomnia lui M atei B asarab a fost o epocă de
m are concentrare a prop rietăţii în m îinile boie­
rilo r dregători ai dom nuluL/ P e n tru exem plifi­
care, dăm cazul lui Hrizea m are ban căruia
dom nul îi întărea, la 15 m artie 1637, cum pără­
tu ri de b u n u ri im obiliare în valoare de 5000 de
galbeni, sum ă aproxim ativ egală cu aceea a
achiziţiilor făcute de B unea G rădişteanu în
tim pul cît a fost m are v istier al lui M atei
B asarab. A veri m ari au realizat şi ceilalţi d re­
gători : D um itru Filişanu, M arco Danovici,
D răguşin D eleanu, C onstantin Cantacuzino etc.
D ocum entele din vrem ea dom niei lui C onstan­
tin Şerban (aflate în copie la In stitu tu l de
istorie ,,N. Iorga“) susţin că unii din boierii lui
M atei B asarab au procedat abuziv, însuşindu-şi
p ro prietăţi ,,în silă" sau „în silă şi în puterea
h
î lîngă creşterea num ărului ţăra n ilo r a ser­
viţi, în vrem ea dom niei lui M atei B asarab se
înregistrează şi o creştere a obligaţiilor ţă ra ­
nilor faţă de stăpînii de moşii, care trebuiau
să le fie de ajutor „şi ziua şi noaptea".
O ten d in ţă nouă care se m anifestă în această
vrem e este im punerea la lucru şi a ţăranilor
liberi care foloseau păm întul boierilor sau m ă ­
năstirilor — aşa-num iţii „oameni cu învoială41
— care pînă în această vrem e fuseseră obli­

58
gaţi să dea stăpînilor num ai dijm a (a zecea
p a rte din produseV^De la M atei B asarab ne-au
răm as unele porQnci p rin care această cate­
gorie de ţă ra n i liberi lipsiţi de păm în t (aşa-nu-
m iţii „lăturaşi") sau cu păm în t p u ţin erau obli­
gaţi să presteze ren tă în m uncă faţă de stăpînii
feudali. La 26 septem brie 1643, M atei B asarab
porunceşte astfel m egieşilor din C ernăteşti-
Prahova, care şedeau pe ocina m ănăstirii
Glavacioc, „să daţi a ju to r la lucrul sfintei
m ănăstiri au să eşiţi afară de pre ocina m ă­
n ăstirii". P orunca dom nului devenise necesară
deoarece locuitorii satu lu i respectiv refuzaseră
să dea „aju to ru l" ceru t de m ănăstire. Dom nul,
care era foarte asp ru cu ţăran ii în asem enea
îm p reju rări, îi am eninţă cu „m are certare"
(adică bătaie).
O poruncă asem ănătoare adresează M atei
Basarab, la 2 iulie 1649, „lăturaşilor" din satul
C hiseleţ-Ilfov al m ănăstirii Sf. T roiţă (Radu
Vodă) din B ucureşti, care trebuiau să asculte
„de toate ce că va da în v ăţă tu ră (egum enul),
să cosiţi, să seceraţi, şi rum ânii şi lăturii". Din
acest docum ent se vede că „lăturaşii" — oam e­
nii liberi aşezaţi pe ocina m ănăstirii — aveau
obligaţii de m uncă asem ănătoare cu acelea ale
rum ânilor.
Probabil că, în această vrem e, cuantum ul
clăd i oam enilor liberi era fix at în funcţie de
necesităţile stăpînului feudal şi de rezistenţa
ţăranilor. Mai tîrziu, însă, această ten d in ţă de
a im pune la ren tă în m uncă şi pe oamenii
liberi care m unceau pe păm în t străin se va
dezvolta şi va duce la aservirea acestei cate­

59
gorii de ţăran i şi la asim ilarea lor tre p ta tă cu
rum ânii.
Cit priveşte obligaţiile rum ânilor către stă-
pînii lo r în vrem ea dom niei lui M atei Basarab,
din docum ente n u rezultă prea clar în ce m ă­
su ră s-au m ărit faţă de epoca anterioară. F aptul
că rum ânii opun în această vrem e o rezistenţă
m ai înverşunată în faţa exploatării feudale
decît în epoca anterioară constituie un indiciu
sigur că obligaţiile au crescut în tim pul dom ­
niei lui M atei Basarab. De la acest dom n ne-au
răm as unele din cele m ai aspre porunci adre­
sate ţăran ilo r aserviţi p e n tru a-i constrînge
să-şi îndeplinească obligaţiile în m uncă şi în
produse faţă de stăpînii feudali. De pildă, la
12 iulie 1633, M atei B asarab dă d rep tu l m ă­
năstirii Slobozia-Ialom iţa să pună pe rum ânii
din Cetăţele să lucreze, m enţionînd : „iar care
n u va asculta de egum en să-l bată şi să-l m îe
la lucru“.
Pe lîngă aceasta, situaţia ţăran ilo r aserviţi
s-a în ră u tă ţit şi ca urm are a m ăsurilor severe
luate p entru a se opri stră m u ta re a lor de pe
o moşie pe alta, aceasta mai ales în scopul
asigurării încasării la tim p a dărilor. Locuitorii
prinşi de ,,sam ă“ (recensăm înt) în anum ite sate
ale ţării erau obligaţi să răm înă acolo să-şi
plătească dările pînă la un nou recensăm înt,
aceasta deoarece schim bările în evidenţele
vistieriei se făceau destul de greu.
în ră u tă ţire a situaţiei ţărănim ii aservite în
vrem ea dom niei lui M atei B asarab se reflectă
şi în term inologia acestei epoci. Din această
vrem e ne-au răm as num eroase docum ente prin

60
care rum ânii sînt schim baţi cu ţigani sau îşi
răscum pără lib ertatea dînd în schim bul lor
ţigani, „cap p e n tru cap“, ceea ce dovedeşte că
cele două categorii sociale — rum ânii şi robii —
ajunseseră la o situ aţie asem ănătoare, prin
în ră u tă ţire a aceleia a rum ânilor. De altfel, în
docum entele de după dom nia lui M atei Basarab,
rum ânia ajunge să fie sim ilară cu robia.
P e n tru a stăvili fuga rum ânilor din cauza
exploatării feudale, M atei B asarab îi obliga
uneori să se păzească ei înşişi. La 18 iunie
1634, el poruncea ru m ân ilo r şi m egieşilor din
satul C îrstieneşti-Ilfov al m ănăstirii Sf. Troiţă
(Radu Vodă) : „să nu cum va să-l lăsaţi să fugă
(pe) Neacşul din sat, ci să-l păziţi foarte bine
şi cu grijă, că l-am d at dom niia m ea să fie
rum ân m ănăstirii cum au fo st“. Locuitorii din
C îrstieneşti sînt am eninţaţi că „de va fugi care
cum va de aciia din sat, bine să ştiţi că de m are
pradă veţi fi şi rea răo tate veţi păţi de către
dom niia m ea“. A cest Neaeşu venise cu pîră la
divan „ca să scape de rum ânie"; încercase apoi
să se răscum pere, plătind 40 de galbeni călu­
gărilor, dar dom nul — care nu îngăduia în
general răscum părările din rum ânie — îi con­
fiscă banii şi-i dă „100 de toege“.
Cum însă rum ânii fugeau şi peste hotare,
M atei B asarab a lu a t m ăsuri speciale p e n tru a
îm piedica fuga lor dincolo de graniţele ţării.
De la el ne-au răm as prim ele porunci în care,
p rin tre atrib u ţiile v ătafilor de plai, figurează
şi aceea de a opri fuga ru m ân ilo r peste ho­
tare. Poruncile dom neşti adresate v ătafilor şi
plăieşilor privind obligaţia de a opri trecerea

61
rum ânilor fugari peste m unte sîn t foarte
aspre. A stfel, la 25 februarie 1634, adresîn-
du-se vătafilo r de plai din judeţele Vîlcea şi
Gorj, M atei B asarab le poruncea cu străşnicia
care îl caracteriza : „să nu care cum va să
treacă nu m ai m u lt de 1 ru m ân u den Polovragi
în ceea parte, că p re n tr-a l cui plai va treci, nu
alt veţi plăti, ce num ai cu capul*.
Cu toate aceste m ăsuri de pază, num eroşi
rum âni izbuteau să treacă dincolo de C arpaţi.
La 12 oct. 1633 se spune astfel că locuitorii din
Jiblea, Spinul şi B rădiţeni-A rgeş fugiseră în
T ransilvania, iar în 1645 R adu m are agă ruga
pe judele B raşovului să-i restitu ie ţiganii robi
fugiţi acolo, m enţionînd : „avem şi rum âni
acolo destui, ci aceia, de vor v rea să vie de
voia lor, vor veni".
în g rijo rată de am ploarea fugii ţăranilor aser­
viţi, dom nia a - lu at m ăsuri aspre îm potriva ce­
lor care-i prim eau şi reţin eau pe fugari. In
îndreptarea Legii se prevede astfel : „Cînd va
fugi ţăra n u l de la locul şi de la stăp în u l său,
atunci nim enilea să nu-1 priim ească; iară de-1
va şi priim i deodată, atunci de grabă să-l în­
toarcă înapoi la satu l lui de unde iaste“. Cei
care nu restitui au pe fugari treb u iau să p lă­
tească o am endă de 12 litre de a rg in t dom niei
şi 24 boierului p ro p rietar „şi într-acesta chip
să aibă îndem nare de la dorrinie ca să întoarcă
ţă ra n u l să-l ducă de unde au fost“ .
Deşi legea prevedea am enda în argint,
docum entele din vrem ea dom niei lui M atei
B asarab precizează că cei care nu restitu ia u pe
rum âni tre b u iau să dea 6 boi dom niei, o

62
am endă foarte m are. De pildă, la 24 decem ­
brie 1644, M atei vodă dă volnicie lui D um itru
Dudescu biv vel vornic să-şi strîngă rum ânii
din Poeni şi B uteşti-V laşca ori unde îi vor afla
fugiţi : în sa t domnesc, boieresc, călugăresc, în
oraşe sau în slobozii; cine-i va opri ,,să fie
volnic sluga dom niei m ele (trim isă cu boierul)
să ia de în satu l acela cîte 6 boi dom neşti şi
m are c ertare va avea de către dom nia m ea“.
N e-au răm as num eroase astfel de porunci
dom neşti, ceea ce dovedeşte am ploarea fugii.
In afară de fugă, lu p ta ţăra n ilo r se m ai m a­
nifesta şi p rin refuzul de a „asculta" de stăpînii
feudali, de a se supune la lucru şi la plata
dijm ei, ca şi p rin răzv rătiri locale. De la M atei
B asarab n e-au răm as num eroase docum ente
care vorbesc despre aceste form e ale luptei
ţărănim ii, foarte răspîndite în vrem ea dom niei
sale. La 14 ianuarie 1643, de pildă, dom nul
am eninţa pe rum ânii din satele Corbi, Nuc­
şoara şi Dom neşti ale m ănăstirii Argeş — care
săriseră la egumen, îi luaseră toiagul şi-i în ju ­
raseră slugile — că îi va p u rta despuiaţi prin
tîrg şi îi va aduce legaţi la curtea dom nească.
O poruncă asem ănătoare adresează acelaşi
domn, la 2 iulie 1649, ru m ân ilo r din C hiseleţ-
Ilfov ai m ănăstirii Sf. T roiţă (Radu Vodă),
despre care dom nul spune că „nu vreţi să
ascultaţi de călugări, să lucraţi, să cosiţi, să
seceraţi şi ce va fi lucrul m ănăstirii, ce num ai
ce um blaţi în voia voastră". D om nul îi am e­
n in ţă că „voi să trim eţ arm aş să vă aducă tot
legaţi".

63
 Un caz deosebit de interesant este acela al
satului Paraipani-V laşca tot al m ănăstirii Sf.
T roiţă (Radu Vodă) din Bucureşti. D intr-o po­
runcă a lui M atei B asarab din 27 noiem brie 1632
rezultă că, atunci cînd au venit la ei călugării să
încaseze dările cuvenite („datul şi găleţile şi
g rîu l“) şi bani p e n tru stupi şi rîm ători, vecinii
din acest sat au să rit asupra acestora, am enin-
ţîndu-i că au ucis ei „pre alţi m ai m ari, dar pre
călugări". Sătenii nu voiau să dea nim ic m ănăs­
tirii, susţinînd că sîn t slujitorii dom niei. Vecinii
participaseră, intr-adevăr, la lu p ta de la P lum ­
buita, din octom brie 1632, alătu ri de M atei Ba­
sarab, dar dom nul declară că aceasta n u în ­
seam nă că sînt slujitori, deoarece „dă aţi stătut
îm potriva vrăjm aşilor p entru casele voastre aţi
stătut, să n u vă robească tătarii feciorii“. Dom­
nul însă, solidar cu interesele m arilor stăpîni
feudali, deşi se folosise de ţăran ii din Paraipani
în obţinerea biruinţei de la P lum buita, nu îi
lasă între slujitori, ci îi redă vecini m ănăstirii.
Cînd nici asem enea porunci aspre n u îşi atin ­
geau scopul şi ţăranii continuau să nu se supună
la obligaţiile feudale, dom nia am eninţa pe cei
nesupuşi cu pedepse aspre, m ergînd pînă la
spînzurătoare, cum făcea la 6 februarie 1645 cu
locuitorii satului Boldorogeşti-Ilfov al m ănăstirii
P lum buita, sau la 7 septem brie 1648 cu rum ânii
m ănăstirii Cotm eana din fostul sat Cacaleţi, care
n u ascultau de stăpîn ; „că tocm a acolo voi tri­
m ite dom nia m ea de vă vor spînzura", asigurîn-
du-i pe rum ânii nesupuşi că „are cine vă purta
grija voastră“ (subl. ns.)

64
 în afară de num eroasele cazuri în care dom nul
trim itea de la curte rep rezentanţi ai săi ca să
oblige pe ţăran i să-şi dea dijm a sau să facă clacă,
docum entele din vrem ea dom niei lui M atei Ba-
sarab ne ara tă că erau folosite în această opera­
ţie şi diverse u nităţi de slujitori, situate în apro­
pierea localităţii unde stăpînul feudal întîm pina
rezistenţa ţăranilor, cărora dom nul le adresa po­
runci să aju te pe p ro p rie ta ru l respectiv să în ­
frângă această rezistenţă. Astfel, la 13 iunie 1636,
M atei B asarab porunceşte lui D um itraşco iuz-
başa de călăraşi din P etroşani să ajute oam eni­
lor egum enului m ănăstirii Sf. T roiţă (Radu
Vodă) să ia dijm ă de la toţi cei care foloseau
ocina m ănăstirii din Paraipani-V laşca, spunîn-
du-i [. . .] să cauţi care om nu va vrea să-şi dea
dijm a, să te scoli cu călăraşii să-i trageţi (subl.
ns.) să-şi dea tot om ul dijm a, veri cine va fi“ . O
poruncă asem ănătoare adresează acelaşi M atei
Basarab lui Boştil ceauşul şi călăraşilor de sub
com anda sa ca să aju te pe oam enii m ănăstirii
Tism ana să-şi adune v eniturile din balta B istre-
ţul.
Cînd în apropierea proprietăţilor unui m are
feudal (de obicei m ănăstire) se găsea un com an­
dant al unei u n ităţi mai m ari de slujitori, dom ­
nul se adresa acestuia, poruncindu-i să fie ,,is-
pravnic“ al m ănăstirii respective, adică să folo­
sească au to ritatea sa de com andant de slujitori
p e n tru a sili pe ţărani să asculte de stăpînul feu ­
dal. Astfel, la 2 august 1642, M atei B asarab a ra ­
tă că, p e n tru cei care n u-şi dădeau dijm a m ă­
năstirii Clocociov de lîngă S latina şi nu-i lucrau
„la ci-i va hi treaba*1 „pus-am dom nia m ea is­

65
pravnic pre cinstitul drigătorul dom niei m ele
D iicul (Buicescu) vel agă, ca să facă m are cer­
ta re unora ca aceia“ ; la 11 aprilie 1647 acelaşi
dom n însărcinează pe Buliga căpitanul (de doro­
banţi) să fie ispravnic m ănăstirii Govora pen­
tr u cei care nu-şi dau „de voie“ gorştina la
C erneţi.
Se întîm pla uneori chiar ca dom nul să pună
pe cîte un com andant de slujitori la dispoziţia
unui stăpîn feudal, p e n tru a-1 aju ta pe acesta la
strîngerea v en iturilor sale. De pildă, la 2 sep­
tem brie 1637, M atei vodă poruncea lui Nicoară
iuzbaşa să oprească pe cei care vor încerca să
taie lem ne sau să prindă peşte de pe pro p rietă­
ţile m ănăstirii M ăxineni, ctitoria sa, şi să asculte
de egum en şi de to t ce-i va da acesta de „învă-
ţăţ,ură“.
\Pe lîngă frăm întările şi rezistenţa ţărănim ii
aservite, în vrem ea dom niei lui M atei Basarab
se înregistrează şi o creştere a opoziţiei orăşeni­
lor faţă de tendinţele de cotropire m anifestate de
stăpînii feudali, ca şi faţă de exploatarea feu ­
dală şi fiscală. O stare de aproape perm anentă
opoziţie fală de stăpînul feudal, m ănăstirea lui
Neagoe Basarab, exista astfel în oraşul C urtea de
Argeş. La 30 august 1649, dom nul Ţ ării Rom â­
neşti arată că locuitorii satului Flăm înzeşti, aflat
în im ediata apropiere a oraşului (azi cuprins în
oraşul C urtea de Argeş), p u rtau călugării „de
val, cu cuvinte grele şi rele, cum nu s-ar cădea,
de-i m ăscăriţi şi le aruncaţi năpăşti [ ...] , de fa­
ceţi m ănăstirea şi călugării de rîs şi m ascară“ .
Dom nul îi am eninţă că, dacă nu încetează, îi va
pune „pe toţi pre m arginea o raşului11.

66
 Din unele docum ente rezultă că exista chiar
o solidaritate în tre orăşeni şi ţărani, care-şi cău­
tau scăparea la oraşe. De pildă, la 6 aprilie 1650,
M atei B asarab porunceşte lui Iane postelnic şi
lui A ngheleto, orăşeni din C urtea de Argeş, să
prindă pe rum ânii din P răvăleni — sat al m ă­
năstirii Argeş — care fugiseră în oraş, acuzîn-
du-i pe orăşeni : „voi le-aţi dat frunza şi aţi fost
voi gropi de rum ânii m ănăstirii“ (subl. ns. —
N.S.).
2. ORGANIZAREA STATULUI

Este un dom eniu în care s-au înreg istrat n u ­

m eroase transform ări în vrem ea lui M atei Basa­
rab. In paginile ce urm ează vom prezenta pe
scurt m odul cum era organizat statu l feudal,
insistînd asupra celor două aspecte im portante,
definitorii p e n tru dom nia lui M atei B asarab :
organizarea arm atei şi organizarea jiscală.
în ain te de aceasta, se cuvine să spunem cîteva
cuvinte despre m odul cum a guvernat dom nul
ţara.
Mai întîi, el a prom ovat în dregătorii im por­
tan te num eroşi boieri apropiaţi lui prin diverse
legături, începînd cu P reda B rîncoveanu,
Diicu Buicescu, Stroe L eurdeanu, D um itru
Filişanu, D răguşin D eleanu, Radu Popescu,
D ragom ir din Plăviceni m are vornic etc. Des­
pre ultim ul se spunea că dom nul „boieritu-l-au
(adică i-a dat dregătorie) şi cit au tră it (Matei)
to t boiarin m are au fost“ 3.
3 Cunoscând toţi dregătorii lui Matei Basarab, pu­
tem spune că cei mai de seamă dintre dregătorii lui,
cei care au ocupat vreme îndelungată cele mai impor-

67
 M atei Basarab nu a u itat pe boierii care îl în ­
soţiseră în pribegie, răsplătindu-i cu m ari d re g ă -#
torii : Barbu Brădescu a devenit m are paharnic,
M ihai Coţofeanu m are stolnic, D um itru Filişanu
m are p itar etc.
U rm ărind să se împace cu foştii săi adversari,
pribegi în Moldova, i-a adus în ţară, unde le-a
acordat m ari dem nităţi şi i-a făcut dregători a-
propiaţi : Ilrizea din B ălteni a devenit m are ban,
D um itru Dudescu m are vistier, Vasile P aindur
m are stolnic şi m are ban. (A răm as însă în Mol­
dova fam ilia C atargi, care va contribui la înăs­
p rirea relaţiilor lui M atei cu Vasile Lupu). In
felul acesta^Matei Basarab a căutat să atragă de
partea sa boierimea, pentru a realiza o unitate a
clasei dom inante în jurul său.
(în vrem ea dom niei sale, sfatul dom nesc a fost
m ai bine a lc ă tu it: slugerul şi p ita ru l au început
tante demnităţi ale ţării, au fost apropiaţi ai domnu­
lui. Iată lista celor 15 dregători : Ghiorma Alexeanu
(mare pitar, mare sluger, mare ban, 1641-1655) ; Preda
Brîncoveanu (mare spătar, mare clucer, mare vornic,
1636-1655) ; Diicu Buicescu (mare agă, mare spătar,
1639-1654) ; Radu Buzescu (mare ban, 1633) ; Socol
Cornăţcanu (mare stolnic, mare clucer, mare sluger,
1639-1653) ; Drăguşin Deleanu (mare sluger, mare ar­
maş, mare paharnic, 1639-1650) ; Dragomir din Plăvi-
ceni (mare armaş, mare clucer, mare ban, mare vor­
nic, 1633-1652) ; Dumitru Filişanu (mare pitar, mare
armaş, mare sluger, mare stolnic, 1633-1649) ; Gheor-
ghe Caridi (vistier II, 1633-1636) ; Bunea-Vîlcu Gră-
dişteanu (mare sluger, mare stolnic, mare vistier,
1648-1654) ; Hrizea din Bogdănei (mare paharnic,
1651-1653) ; Stroe Leurdeanu (mare stolnic, mare vis­
tier, 1641-1651) ; Radu Năsturel (mare vistier, mare
logofăt, 1632-1633) ; Udrişte Năsturel (logofăt II) ; Radu
Staico-Popescu (mare agă, mare paharnic, 1645-1653).

68
să fie citaţi ca m em bri obişnuiţi ai divanului
domnesc. în prom ovarea boierilor în dregătorii,
dom nul n u ţinea seam a totdeauna de cursus
honorum tradiţional, perm iţîndu-şi să avanseze
sau să retrogradeze pe boieri după voie. De
pildă, B arb u P oenaru m are ban în 1644-1645
— cea m ai în altă dregătorie a ţării — a fost re ­
trogradat m are stolnic în 1650, iar Spahiul din
V îlsăneşti a fost avansat direct m are ban în
1653, deşi ocupase doar funcţia m odestă de
postelnic II.
D regătoriile erau în această vrem e foarte pro­
ductive, ceea ce explică averile m ari realizate de
dregători. La 6 m artie 1653, D ragom ir din P lă-
viceni m are vornic — aflat pe patul m orţii —
m ărturisea că, atunci cînd s-a căsătorit cu Ilina
vorniceasa — ru d ă cu M atei B asarab — „n-a
avut nici rum ân, nici ţigan, nici moşie, ci am cîş-
tig at am îndoi dănpreună den m ila m ăriei sale lu
vodă“ . La 16 iunie 1649 — explicînd de ce nu
lasă urm aşilor săi o avere prea însem nată — un
alt boier, T udor stolnicul, declara : „eu n-am
fost vreun boiaren (adică dregător) m are, ci h ra ­
na m ea şi boeriia m ea au fost plugul şi v iia“.
Boierul respectiv recunoştea astfel că, dacă ar fi
fost m are dregător, ar fi realizat o avere mai în ­
sem nată decît prin cultivarea păm întului.
A u to ritatea dom nului în ţa ră a fost în tă rită şi
prin înfiinţarea funcţiei de ispravnic, care era
reprezentantul dom niei în diverse oraşe (Bucu­
reşti, Cîm pulung, O raşul de Floci, Ocnele M ari
etc.).
Deşi considerat de unii istorici ca fiind rep re ­
zentant al regim ului aşa-zis „nobiliar“, Matei

69
B asarab a fost destul de ferm cu boierii, cărora
n u le îngăduia abuzuri, pedepsind cu asprim e pe
cei ce nu se supuneau autorităţii centrale. Des­
pre o asem enea pedeapsă este vorba în tr-u n do­
cum ent din 26 iulie 1633, unde se spune : „pen­
tru că n-a ascultat de cartea dom niei mele, ci a
să rit la sluga dom niei mele D um itru aprodul,
[.. .] dom nia m ea am b ă tu t pe C hisar paharnic
în divan foarte m ult, de i-am dat 300 de toiege ;
şi am scos dom nia m ea pe C hisar paharnic din
divan cu m are ruşine şi a sta t şi de gloabă şi am
închis dom nia m ea pe Chisar paharnic în tem -
n iţă “.
În tărirea poziţiei dom nului în sta tu l feudal se
reflectă şi în conţinutul legiuirii îndreptarea
Legii — prim a operă de acest fel tip ă rită în Ţ ara
Rom ânească — care recunoaşte unele din drep­
tu rile regaliene ale voievodului ; el este singu­
ru l în m ăsură să fixeze taxele vam ale şi să acor­
de scutiri, se bucură de privilegii speciale pentru
proprietăţile sale, are d reptul de a lua pe seam a
sa bunurile desherente etc. P e n tru prim a oară
se prevede şi d rep tu l dom nului de a pedepsi cu
m oartea pe boierii trăd ăto ri (hicleni) : „Boieriul
care va um bla îm potriva dom nului şi a ţării să-l
spînzure şi să-i facă spînzurătorile m ai înalte cu
un cot de cît ale altor oam eni p ro şti11 (adică de
condiţie socială m ai modestă).
D upă m oartea lui M atei Başarab, urm aşul
său, C onstantin Şerban, şi boierii din sfatul său
(foşti în p arte m em bri în divanul dom nului dis­
părut) l-au acuzat adeseori pe b ă trîn u l voievod
de abuzuri de pu tere săvîrşite a tît faţă de boieri,

70
cît şi faţă de ţărani. în tr-u n docum ent din 30
iunie 1654 se spune astfel că dom nul îm presu­
rase „în silă şi făr de nici o d re p ta te '1 o moşie a
lui V elisarie logofăt „precum au fost luate toate
m oşiile boiarilor ţărăi“.
Acelaşi urm aş nedorit al lui M atei B asarab a-
firm a, în februarie 1657, că predecesorul său,
„fiind u n dom n tare şi puternic [ ...] , a cotropit
m ulte sate cu silnicie şi fără dreptate“ ; din a-
ceastă pricină —■spune dom nul — „am dat voie
dom nia m ea să se răscum pere vecinii pe care îi
cum părase M atei voievod în dom nia lui fără
drep tate şi să se dea aceşti bani la treaba ţă rii“.
Chiar dacă C onstantin Şerban avea interesul
să-l prezinte în tr-o lum ină nefavorabilă pe
M atei Basarab, exagerîndu-i greşelile şi a b u ­
zurile, nu se poate ca în aceste afirm aţii grave
să nu existe şi ceva a d e v ă r a t; dom nul n u a p u ­
tu t face să înceteze abuzurile specifice epocii
feudale, cînd cei puternici asu p reau pe cei mai
slabi.
De altfel, cu toată, severitatea dom nului faţă
de dregătorii s ă i 4*care-1 vor acuza m ai tîrziu că
a fost „tare îşi p u tern ic 11 — M atei Basarab n u a

4 Iată o poruncă aspră adresată unui vameş la 24

oct. 1642 : „Io Mathei Basarab voevod şi domn. S'cris-
am domnia mea ţie, Vaso vam eşule ; ce porc de cine
eşti tu de cărţile domniei m ele nu le bagi în seamă ?
A făcut domnia mea cărţi părintelui Snagoveanului
să-şi ia vam a de pe locul lui de la Spanţov cum au
fost legea şi obiceiul, iar tu, fecior de lele, nu bagi
cărţile domniei m ele în seamă. Să cauţi să-l laşi să-şi
ia ce-i obiceiul, că vom trămite domnia mea de acolo
te va spânzura. Aceasta îţi scriu şi însumi am zis
domnia mea". („Revista română", 1862, p. 390).

71
p u tu t îm piedica abuzurile acestora, făcute une­
ori chiar în dauna domniei. Iată două cazuri
sem nificative : d in tr-u n docum ent din 2 nov.
1636, rezultă că, în tim p ce era capuchehaie la
Ţ arigrad, D um itru Dudescu m are vistier „a
scu rm at11 în pungile de bani în care era trim is
haraciul ţării, de unde a scos 80 600 aspri. Ju d e ­
cat de un sfat dom nesc m ai larg, de boierii m ari
şi mici şi de roşii, fiind dat pe m îna a doi căpi­
tani de roşii, s-a constatat că vistierul cheltuise
în decurs de 10 luni 160 de poveri de bani „fără
m ăsu ră“. Ca pedeapsă a fost scos din funcţie şi
obligat să-şi vîndă m oşiile p en tru a plăti „ fu rti­
şagurile14. A ceasta nu l-a îm piedicat pe domn
ca, în 1641, să-i încredinţeze boierului necinstit
funcţia de m are vornic.
D in tr-u n alt docum ent, din 18 ian. 1652, aflăm
că alt m are vistier, Stroe L eurdeanu, procedase
la fel. Deşi jurase dom nului că-1 va sluji „cu
dreptate" vistierul îm preună cu subalternii săi
apropiaţi au spart o ladă m are de bani ai dom ­
nului, din care au sustras 85 de pungi ,,şi în-
tr-o pungă cîte 500 de ta le ri11 (deci 42 500 de ta ­
leri). Fiind dovediţi „furi făţişaţi şi de căm ară
şi de vistierie41, boierilor vinovaţi trebuia să li
se taie capetele „ca unor furi şi spărgători de
casa dom nească şi călcători de ju ră m în t şi de
lege“. Dom nul le iartă însă viaţa, îi scoate din
dregătorie, aruncînd blestem e înfricoşătoare
asupra urm aşilor săi care vor mai încredinţa dre­
gătorii celor trei boieri necinstiţi. Am evocat
aceste docum ente p e n tru a înţelege setea de
avere care determ ina pe m arii dregători să să-

72
vîrşească chiar fu rtu ri din banii ţării, strînşi de
la contribuabili, adică de la ţărani.
D upă această sum ară prezentare a m odului
de guvernare a ţării, să vedem m ăsurile lu ate de
M atei B asarab în principalele dom enii, acelea
ale apărării şi fiscalităţii.

A. Organizarea arm atei

P e n tru a putea face faţă pericolului extern,
rep rezen tat de Im periul otom an, ca şi de Vasile
Lupu, dom nul M oldovei su sţin u t de turci, M atei
Basarab a acordat o atenţie deosebită organizării
armatei, ale cărei efective au fost m u lt m ărite.
în ain te de dom nia lui M atei Basarab, la 1631, se
considera că Ţ ara Rom ânească dispunea de
13 600 de ostaşi călăreţi şi pedeştri. In tim pul
dom niei lui, efectivele arm atei au crescut de
circa trei ori, ajungînd la 40 000 de o a m e n i,5
aproape cit în vrem ea dom niei lui M ihai V itea­
zul.*V
,
5 Toţi călătorii străini, care au vizitat Ţara Româ­
nească în vremea domniei lui Matei Basarab, au fost
impresionaţi de numărul şi disciplina oştenilor săi,
utilizaţi şi la primirea solilor străini. De pildă, solul
polon Bieganowski nota la 1643 : „domnul Ţării
Româneşti are o m ulţim e de oşteni buni de luptă şi
foarte bine r!nduiţi“ (= organizaţi) (Călători străini,
V, p. 193) ; mai tîrziu, la moartea lui Matei, Paul de
Alep afirma că „steagurile ostăşeşti, îm podobite cu
cruci, c au nenumărate, ca şi oştenii înarmaţi ; se
numărau cu m iile şi cu zecile de m ii“ (ibidem, VI,
p. 139-140). Depunerea jurămîntului faţă de noul
domn, Constantin Şerban, a durat cîteva zile, datorită
numărului mare de oşteni existenţi ; fiecare căpitan
se prezenta cu steagul său şi fiecare iuzbaşe cu bulu­
cul său (= companie) (ibidem, p. 136-137).

73
 Cu această puternică arm ată — care im pre­
siona prin num ăr, dotare şi disciplină pe toţi
contem poranii — dom nul Ţării R om âneşti a
reu şit să im pună respect şi team ă P orţii oto­
m ane.
Proporţional cu creşterea acestor efective, în
deceniile al cincilea şi al şaselea ale secolului al
X V II-lea, s-a m ărit şi num ărul com andanţilor
m ilitari ai curtenilor şi slujitorilor — căpitanii şi
iuzbaşii. D upă un calcul făcut de noi, num ărul
acestor com andanţi a evoluat astfel :
D e c e n iu l: C ă p ita n i: Iuzbaşi :
III 3 7
IV 37 76
V 51 139
VI 76 156
Din docum entele vrem ii rezultă că efectivele
com andate de căpitani au fost stabilite în de­
ceniile IV-V ale secolului al X V II-lea, în acelaşi
tim p în care, în Moldova, m arii vătafi de ţin u t
au fost înlocuiţi cu căpitanii. Este evident deci
că arm ata Ţării Rom âneşti a fost m ai bine orga­
nizată în epoca în care ţara avea de în fru n ta t
adversitatea dom nului Moldovei, sp rijin it de
turci.
R eorganizarea oastei Ţării R om âneşti în v re ­
m ea dom niei lui M atei Basarab rezu ltă şi din
apariţia a doi com andanţi noi : m arele căpitan
de călăraşi şi m arele căpitan de dorobanţi, co­
m andanţii celor două corpuri de slujitori, care
aveau în subordinea lor mai m ulţi căpitani. Des­
pre prim ul m are căpitan de dorobanţi, Lupu

74
Buliga, ajuns apoi m are agă, se spune că a făcut
„m ari în d re p tări în oaste“, dar nu se precizează
în ce au constat aceste „ în d re p tă ri'1 (reform e ?).
In vrem ea dom niei lui M atei Basarab, docu­
m entele in tern e am intesc de zeci de steaguri
noi de curteni şi slujitori, înfiinţate în diverse
localităţi din ţară şi com andate de iuzbaşi, care
erau a ju ta ţi de către un ceauş şi un stegar ; mai
m ulte asem enea steaguri (4-6) alcătuiau o căpi­
tănie, com andată de un căpitan.
C ăpitanii erau recrutaţi, în m are parte, dintre
boieri, în vrem e ce ceilalţi com andanţi mai mici
aveau o origine mai m odestă. Din vrem ea dom ­
niei lui M atei B asarab ne-au răm as num eroase
docum ente despre m odul cum răsplătea dom nul
pe căpitanii săi, cu sate sau părţi de sate p e n tru
„slujbă d reaptă şi credincioasă". Astfel, la 19
ianuarie 1633, dom nul dăruieşte lui Iancu căpi­
tan u l din G herghiţa, sa tu l M icşuneşti, arătîn d că
n um itul căpitan „s-a rid ic at cu rîvnă bună,
necruţînd în tru nim ic v ărsarea sîngelui său pen­
tru dom nia m ea" (dom nul se referă la lu p ta cu
partizanii lui Radu Iliaş). La 1 iulie 1651 se
spune că M atei vodă dăruise lui Radu căpitan
ocina D udeşti-B uzău „p en tru direaptă şi credin­
cioasă slujbă ce au slujit dom niei mele şi ţării în
tot locul, pre unde au fost porunca dom niei
m ele“ , iar la 15 octom brie 1653 un alt căpitan,
Sima, a fost răsp lătit de dom n cu ocina de la
C urteni p e n tru „slujbă dreaptă şi credincioasă,
cu v ărsare de sînge în lu p ta cu cazacii la F inta".
Daniile dom neşti erau făcute a tît pentru slujbă
în tim p de pace, cît şi p e n tru vitejie deosebită
pe cîm pul de luptă.

75
 A rm ata perm anentă a Ţării Rom âneşti era
alcătuită în această vrem e din trei categorii de
o ş te n i: curtenii sau roşii — în num ăr de circa
8 000 de oameni, slujitorii (călăraşii şi doroban­
ţii), care aveau u n efectiv de circa 10 000 de
oşteni, şi m ercenarii, al căror num ăr era de
aproxim ativ 8 000 de ostaşi. La aceste efective
m ilitare se adăugau în caz de război trupele de
ţăra n i (după docum entele externe cîte un om
din trei) şi slugile m arilor boieri.
C urtenii sau roşii făceau parte din categoria
m icilor boieri de ţară, care, în schim bul unor
scutiri fiscale, aveau obligaţia să m eargă la
lu p tă în tim p de război cu caii proprii. O rigi­
nea lo r boierească este dovedită de num eroase
docum ente interne, în care sîn t num iţi „boieri
roşii“ „roşii boiari“ sau „boiari roşii de judeţ".
D upă cum rezultă din docum ente, prim irea sau
„alegerea" în rîn d u l cu rtenilor era condiţionată
de existenţa proprietăţii, num ai prop rietarii de
păm înt putîndu-se înscrie în această categorie.
C urtenii erau răspîndiţi în întreaga ţară, în ­
deosebi la sate şi foarte ra r la oraşe, alcătuind
m ai m ulte cete sau bresle : spătărei, păhărnicei,
vistiernicei, postelnicei etc. Unii d intre ei nu
posedau asem enea titluri, ci doar pe acela de
roşu sau curtean.
Roşii beneficiau de un regim fiscal separat
de restu l ţării, plătind birul n um it „ruşală" sau
„birul de roşii". In tim pul dom niei lui M atei
Basarab, acest bir ajunsese la 40 de galbeni
anual. In schim bul plăţii acestei sum e de bani,
curtenii erau scutiţi de alte dări, în prim ul rînd
de taler. Deşi curtenii erau p roprietari ai unor

76
averi m ai m ari decît acelea ale m oşnenilor sau
m egieşilor, biru l ce li se cerea lor era foarte
mare.
Este foarte probabil că dările m ari, plătite
in vrem ea dom niei lui M atei Basarab, au consti­
tu it un m otiv de nem ulţum ire p en tru roşii, ceea
ce explică fap tu l că una din prim ele m ăsuri
luate de C onstantin Şerban a fost reducerea
acestui b ir la 30 de galbeni anual.
Slujitorii erau alcătuiţi din două corpuri :
dorobanţii, care erau pedeştri, şi călăraşii.
M enţionăm că, în vrem ea de care ne ocupăm,
noţiunea de slujitori — derivînd de la „slujbă",
„a sluji" — a căpătat şi o accepţiune mai largă,
începînd a fi cuprinse în acest term en şi alte
categorii de oşteni, în prim ul rîn d m ercenarii,
care nu erau însă slujitori propriu-zişi. Ince-
pînd din tim pul dom niei lui M atei Basarab,
term enul de slujitori a avut deci două accep­
ţiuni : una restrînsă, care se referă la călăraşi
şi dorobanţi, şi o alta m ai largă, în care sînt
înglobate şi alte categorii de slujbaşi ai statu lu i
feudal. P înă la urm ă, term en u l de slujitor va
ajunge să fie sinonim cu acela de oştean. In or­
ganizarea arm atei m untene, însă, slujitorii şi
m ercenarii vor continua să alcătuiască două cor­
puri diferite şi după ce term en u l de slujitori va
căpăta acest înţeles m ai larg.
Spre deosebire de curteni, slujitorii nu făceau
parte din categoria m icilor boieri, ci fuseseră
la origine ţă ra n i liberi, pe care dom nia i-a luat
în serviciul său. Ei slujeau dom niei fie în schim ­

77
bul folosirii p ăm înturilor d o m n eşti6, fie p entru
scutiri fiscale sau uneori chiar p e n tru leafă.
P rin originea şi condiţiile lor de viaţă, slujitorii
erau m ai apropiaţi de m ercenari decît de
curteni.
Spre deosebire de curteni, care erau răspân­
diţi prin num eroase sate ale ţării, slujitorii erau
g rupaţi în oraşele m ai im portante sau în juru l
acestora, unde alcătuiau garnizoane puternice :
Bucureşti, Tîrgovişte, Ploieşti, Buzău, G her-
ghiţa, R îm nicu Sărat, Focşani, Ruşii (Roşiorii)
de Vede, L ichireşti (Călăraşi) etc. Călăraşii din
oraşele de m argine ale ţării erau num iţi „călă­
raşi de m argine44 şi aveau d rept m isiune p rin ­
cipală paza hotarelor ţării. Ei se găseau sub
com anda unui m are căpitan de călăraşi.
La rîn d u l lor, dorobanţii erau de două feluri :
dorobanţi „de ţa ră “, recru taţi din rîn d u l local­
nicilor, şi dorobanţi lefegii străini. D orobanţii
de ţară alcătuiau în vrem ea dom niei lui M atei

0 La 1791, urmaşii vechilor călăraşi din Ploieşti

afirmau că, în vremea domniei lui Matei Basarab,
„fiind vreme de răzmeriţă atunci, aflîndu-să moşii,
strămoşii noştri intr-acea vreme oameni de oaste, [...]
ni s-au dat moşia ot tîrg Ploieşti de măriia sa Mateiu
vodă Basarab supt stăpînirea noastră, a călăraşilor şi
oroşanilor, prin hrisoave, ca să fim slobozi să ne hră-
nim “. Ei susţineau că au hrisoave de la Matei Basarab,
de pe care aduseseră copii, „neadeverite11 însă (M.
Sevastos, Monografia oraşului Ploieşti, p. 840, 844).
La rîndul lor, la 1820, locuitorii din Tîrgovişte susţi­
neau ca şi ploieştenii — că moşia le-a fost dată ca
răsplată a vitejiei în războaie, invocînd şi ei hri­
soave tot de la Matei Basarab (Hurmuzaki, XIX , p.
524 şi V. A. Urechia, Istoria românilor, XII, p.
483-484).

78
B asarab m area m ajoritate a cetei dorobanţilor.
R eferindu-se la ei, dom nul spune că „acest
neam dorobănţesc" era „tot din tr-acest păm înt
al Ţ ării R um âneşti“, spre deosebire de seim eni,
care erau în m ajoritate de origine sud-dună-
reană.
C ălăraşii se deosebeau de dorobanţi nu num ai
prin faptul că prim ii erau călări iar ceilalţi pe-
deştri, dar şi prin m odul cum erau retribuiţi. In
vrem e ce num eroşi călăraşi erau aşezaţi pe pă-
m înturile aflate în p roprietate dom nească (ai
căror u zu fru ctu ari deveneau), dorobanţii p ri­
m eau leafă în caz de război, precum şi tain de
carne şi pîine.
Pe la 1641, un italian, Locadello, care a vizi­
ta t Ţ ara Rom ânească, afirm ă că M atei B asarab
avea — în afară de 4 000 de lefegii călări (lofezi)
— 4 000 de ostaşi pedeştri, care erau scutiţi de
orice dare în tim p de pace şi prim eau în caz de
război cîte un taler şi ju m ă ta te pe lună. El soco­
teşte deci pe dorobanţi ca un corp de oaste se­
p arat de lefegii.
A tît călăraşii, cit şi dorobanţii prim eau de la
dom nie postav p e n tru haine. De la M atei
B asarab n e-au răm as num eroase scrisori către
braşoveni „pentru rîn d u l postavului de d ără-
b an ţi“ sau p e n tru „slujitorii noştri", „cum ne-au
fost obiceiul aici în toţi tim pii".
Despre obligaţiile fiscale ale călăraşilor şi
dorobanţilor ştirile din docum ente nu sînt prea
precise. Călăraşii plăteau aşa-n u m ita dare sau
dajdie călărăşească, al cărei cuantum nu-1 cu­
noaştem , în tim p ce dorobanţii erau scutiţi
uneori de dări, fiind consideraţi slugi dom ­

79
neşti „fără bir şi fără dajde“, iar alteori plă­
teau doar unele dări. Este foarte probabil că
aceste dări au crescut în vrem ea lui Matei
Basarab, de în d ată ce, în cadrul m ăsurilor luate
după m oartea acestuia, C onstantin Şerban a
scutit pe dorobanţi şi călăraşi de dijm ă şi oierit,
tocm ai p e n tru a încerca să le tem pereze nem ul­
ţum irile cauzate de plata acestor dări de care
fuseseră scutiţi înainte de dom nia lui M atei.
La obligaţia slujitorilor şi curtenilor de a
m erge la lu p tă s-au mai adăugat în vrem ea
dom niei lui M atei Basarab şi o altă serie de
obligaţii : de a asigura în tim p de pace „ordi­
nea" internă, paza hotarelor, paza satelor să nu
fugă de bir etc.
în afară de obligaţiile faţă de dom nie şi de
statu l feudal, slujitorii aveau o serie de înda­
to riri şi faţă de com andanţii lor, cărora le fă­
ceau diverse d aru ri şi le prestau d iferite munci,
ceea ce contribuia la îngreuierea situaţiei lor.
Com andanţii slujitorilor, fiind cei m ai m ulţi
de origine boierească, se p u rta u cu subalternii
lor aşa cum obişnuiau să se com porte cu ţăranii
aserviţi de pe moşii, ceea ce, se înţelege, nu
era de n a tu ră să contribuie la în tre ţin ere a unor
rap o rtu ri prea bune în tre ei şi subalterni.
în rîn d u rile slujitorilor nu erau prim iţi decît
oamenii liberi, nu şi ţăran ii aserviţi. Cu toate
acestea, în vrem ea dom niei lui M atei Basarab,
cînd num ărul slujitorilor a crescut m ult, între
aceştia au in tra t şi oam eni aserviţi, care căutau
în felul acesta să scape de exploatare. De la
M atei B asarab ni s-au p ă stra t num eroase po­
runci în care dom nul declară „că dom nii mele

80
nu-m i tribuescu slujitori rum ânii boiarilor şi
birnicii“ sau „că nu scriu dom nia m ea călăraşi
rum ânii boiereşti sau ai m ăn ăstirii11. Cînd veci­
nii sau rum ânii erau aflaţi p rin tre slujitori,
dom nul dădea poruncă să fie restitu iţi stăpî-
nilor lor.
M ercenarii alcătuiau al treilea corp de arm ată
al lui M atei Basarab, în tim pul dom niei căruia
n um ărul acestora a crescut de asem enea.
In anul 1636, dom nul a adăugat la m ercena­
rii existenţi deja în ţară o categorie nouă : sei­
m enii, num iţi astfel după seim enii din arm ata
turcă. D upă inform aţiile date de cronicarul sas
Georg K raus, seim enii — în num ăr de 1 000
— a r fi fost aduşi de un căpitan Sim eon din
Serbia ; la aceşti sîrbi adăugîndu-se apoi şi ro ­
m âni, s-a ajuns la un num ăr de cîteva mii de
ostaşi, (G. K raus încearcă să explice originea
cuvîntului seim en derivîndu-1 din num ele căpi­
tan u lu i Simeon). C ronicarul sas are cuvinte de
laudă despre această oaste de pedestraşi, înzes­
tra tă cu arm e de foc, „vitează, destoinică şi mo­
bilă*, pe care se baza în mod deosebit M atei
Basarab.
Cronica ţă rii — care-i priveşte cu duşm ănie
d atorită participării lor la răscoalele din 1653-
1655 — afirm ă că seim enii au fost „săraci
foarte“ cînd i-a adus M atei B asarab din „ţări
stră in e 11 ; dom nul „foarte-i îngrăşase11, deoarece
„le făcuse m ilă m are, că avea la casele lor pace,
ca să-l caute la vrem e de nevoie, cum se cade
slugilor celor d rep te 14. Ei au adus o co n trib u ­
ţie însem nată la obţinerea victoriilor m ilitare
ale lui M atei Basarab, m otiv p entru care au

81
ceru t ca dom nul să-şi respecte prom isiunea de a
le da lefuri m ai m ari. R efuzul dregătorilor
dom neşti de a le plăti aceste lefuri şi m ai apoi
încercarea de a-i desfiinţa pe seim eni au consti­
tu it m otivele ridicării lor contra dom nului şi
dregătorilor săi, după cum se va vedea mai pe
larg în paginile urm ătoare.
In afară de seim eni, în arm ata lui M atei
B asarab se mai găseau cîteva sute de lefegii
poloni, aşa-num iţi „levenţiu, care erau m erce­
nari veniţi din Moldova, un num ăr mic de căta-
ne din T ransilvania şi cazaci. Aceştia nu au
ju cat un rol prea im p o rtan t în organizarea a r­
m atei m untene.
Din cele relatate m ai sus rezultă că, în tim pul
dom niei lui M atei Basarab, efectivele armatei
Ţării Rom âneşti au crescut în m od deosebit, în
prim ul rînd d atorită îm p reju rărilo r externe
cărora ţa ra trebuia să le facă faţă, a nevoilor
im puse de apărarea Ţării Rom âneşti.

B. Organizarea fiscală

M atei B asarab a p relu a t dom nia Ţ ării Rom â­

neşti în condiţii deosebit de grele : pe de o parte,
datoriile m ari contractate la confirm area dom ­
niei, pe de alta, m ărirea trib u tu lu i de trei ori ;
pe lingă aceste grele obligaţii faţă de P oartă
(la care trebuie să adăugăm d aru rile m ari ce
tre b u iau făcute dregătorilor otom ani p e n tru a
contracara u n eltirile lui Vasile Lupu), exista
apoi necesitatea obţinerii unor sum e m ari de
bani p en tru în treţin erea unei arm ate puternice

82
cu care să ţină la respect pe turci şi să respingă
încercările aceluiaşi dom n al M oldovei de a-1
alunga pe M atei vodă de pe tro n u l său.
D upă cum spunea P au l de Alep, către sfîrşi-
tul dom niei lui M atei Basarab, cheltuielile an u ­
ale ale Ţ ării Rom âneşti erau de 600 000 galbeni
„ce se dau p a rte la turci, p a rte la tătari, p arte
p en tru în tre ţin ere a arm atei, m ile etc.“ .
P e n tru a putea face faţă acestor obligaţii m ari,
M atei Basarab a intensificat exploatarea fiscală
şi a luat o serie de m ăsuri p entru a asigura în ­
casarea unor dări cit m ai mari. Mai întîi, a alcă­
tu it un nou recensăm int sau o „sam ă“ a ţării,
cu care prilej dom nul a „pus talere cine-ş pre
capul lu i“, adică a înscris la dare pe toţi locui­
torii ţării, fixînd o bază de calcul p en tru toate
dările de repartiţie, care se plăteau după ave­
rea contribuabililor.
Noul sistem a adus dom niei o creştere consi­
derabilă a veniturilor încasate de la locuitorii
ţării. D upă calculele făcute de Dam aschin Mioc,
cel mai bun cunoscător al problem ei, în vrem ea
dom niei iui M atei B asarab cuantum ul anual al
dărilor de rep a rtiţie pe o gospodărie ţărănească
varia în tre 5 şi 27 de galbeni, avînd o m edie
anuală de 8 galbeni şi 82 de aspri sau de 1 682
de aspri. A ceastă sum ă echivala cu p reţu l unei
perechi de boi şi al unui porc sau a nouă porci
şi a unei vedre de vin ; a tît trebuia să vîndă o
gospodărie ţărănească, în medie, p e n tru a-şi
putea plăti birul că tre sta t pe un an.
Cît priveşte cuantum ul biru rilo r pe u n sat
întreg, acesta era, in medie, de 200 de galbeni
anual. Cum p reţul m ediu al unui sat era de 450

83
 de galbeni, înseam nă că valoarea satului acope­
rea de-abia cuantum ul b irurilor pe doi ani. Dacă
ia aceste biru ri adăugăm şi celelalte dări (dij­
ma, gorştina, vinăriciul), vom înţelege că puţini
erau ţăranii care puteau plăti anual sume a tît
de m ari statului feudal. De aceea, m ulţi dintre
ei vor căuta scăparea în fugă sau vor fi siliţi
să-şi piardă m oşia şi libertatea.
P e n tru a obliga pe locuitori să plătească
aceste sum e m ari de bani, se foloseau uneori
m ijloace aspre de constrângere. In această vrem e
apar armaşii de vistierie, care aveau m isiunea
să silească pe locuitorii răm aşi în re sta n ţă să-şi
plătească dările.
O altă m ăsură a fost aceea de a sili pe săteni
să se ia în chezăşie şi să răspundă solidar de
plata birului celor fu g iţi din sat. De pildă, la 9
oct. 1645, 17 săteni din T ă taru l — Ilfov dau
zapis lui R adu Dudescu logofătul — stăpînul
satului — că se iau chezaşi unul p e n tru altul :
„cum să nu fu g im nici unul din sat, ce să stăm
înaintea birului să ne plătim dăjdiile cit vom
p u te a ; iar dacă nu vom putea, să ne facă dom nu
nostru, Io M atei Basarab voievod, ce-i va fi
voia cu noi, num ai să avem a fi toţi de faţă“.
Cei care nu-şi vor păzi oam enii p e n tru care se
puneau chezaşi se obligau „să avem a le plăti
noi, chezăşii, birurile lor“.
P e n tru a opri fuga locuitorilor din ţară din
cauza dărilor to t m ai m ari, M atei B asarab a m ai
lu at şi o altă m ăsură, neîn tîln ită încă pînă în
tim pul dom niei lui : a obligat pe curteni sau
roşii să păzească pe locuitorii satelor să n u fugă,
întărind în acelaşi tim p paza la hotare.

84
 în ain te de introducerea acestei m ăsuri de
către M atei Basarab, p e n tru dările neplătite ale
rum ânilor fugiţi răsp u n d eau vecinii răm aşi sau
stăpînii lor, ale căror averi erau „trase11 (luate
cu forţa) p e n tru plata dărilor restan te : p en tru
dările oam enilor liberi fugiţi răspundeau boierii
care „ţin eau 11 judeţul respectiv de bir (care
strîngeau dările în schim bul a 1/10 din cu an tu ­
m ul lor) şi cărora, în foarte num eroase cazuri,
cei p lătiţi de ei de bir le deveneau vecini.
M atei B asarab însuşi, cînd fusese boier, p lă­
tise de bir fugarii din ju d eţu l Rom anaţi, în anul
1630. De altfel, faptul că fuseseră siliţi de Leon
vodă să plătească birurile satelor ai căror locui­
tori fugiseră a constituit u n u l din m otivele pen­
tru care boierii olteni s-au ridicat cu oaste îm ­
potriva dom nului, reuşind să pună în scaunul
ţării pe aga M atei din Brîncoveni, rep rezen tan ­
tu l lor.
în anul 1638, dom nul a convocat un „sfat cu
arhierei şi cu boierii m ari şi mici şi cu toată
ţa ra “, în care „văzînd hitlenia rum ânilor şi a
m egieşilor, cum că de la o samă de vrem e se-au
în v ăţa t răi şi hitleni şi fu g ari“, s-a h o tărît că
dacă cei fugiţi de bir nu se vor întoarce în te r­
m en de trei luni (de la P aşti — 25 m artie —
pînă la Sf. P e tru — 29 iunie), să-şi piardă moşia
şi libertatea.
Ca u rm are a acestei m ăsuri, num eroşi locui­
tori, fugind de plata dărilor, şi-au p ierdut m o­
şiile. în num eroase docum ente din vrem ea dom ­
niei lui M atei B asarab se pot citi fraze de genul
acestora : „ca neşte oameni răi şi fugari de bir
şi de dajde ş-au părăsit m oşia“, din care cauză

85
„ei sănguri, cu fugăriile lor, ş-au p ierd u t moşia
cu rea hiclenie de către dom nia m ea“ sau „ca
nişte oameni răi şi fugari, spărgători de dajdea
cinstitului îm p ărat şi a dom niei mele, şi-au
n ăp u stit m oşiile11 pe care „le-au p ierd u t cu rea
hiclenie de către dom nia m ea“.
Părăsirea m oşiei din cauza dărilor tot mai
greu de suportat era considerată deci „hiclenie“
(trădare) şi pedepsită cu pierderea proprietăţii.
De regulă, aceste p ăm înturi confiscate fugarilor
erau date celor care le plăteau de bir, pe m oti­
vul că „păm întul iaste al îm p ăratu lu i dajnic :
cine-1 va plăti, acela să-l m oştenească11, cum
declară M atei B asarab la 23 iulie 1642.
Cum nici această m ăsură n u a av u t efectul
dorit de domn, locuitorii continuînd să fugă în
n u m ăr tot m ai m are, s-a recurs la o alta : ră s­
punderea p e n tru neplata b irului a fost extinsă
n u num ai asupra stăpînilor rum ânilor fugiţi şi
a boierilor care „ţineau" judeţul de bir — cum
fusese înainte — , dar chiar asupra p ro p rietari­
lor vecini cu satele celor fugiţi. In docum entele
referitoare la perioada 1638-1642 întîlnim num e­
roase cazuri în care biru rile fugarilor erau
plătite de stăpîn sau de boierii care aveau moşii
în apropierea lor — în cazul rum ânilor — ori de
cei care „ţineau" ju d eţu l de bir sau de alţi
boieri, p e n tru m egieşii fugari ; aceştia din urm ă
deveneau, de regulă, rum ânii sau vecinii celor
care le plătiseră birul.
D ocum entele epocii am intesc de num eroase
sate sau părţi din sate ai căror locuitori au fost
siliţi să-şi înstrăineze p ăm înturile şi să-şi p iar­
dă libertatea p e n tru neplata birului. Iată cîteva

86
exem ple : la 6 mai 16:36 i se întăreşte lui D ră-
guşin D eleanu paharnicul stăpînirea asupra
satului A lim ăneşti-O lt ai cărui locuitori au fu ­
git de bir ; la 3 sept. 1636 locuitorii sa tu ­
lui Corbi-A rgeş deveneau vecinii lui Vucina
paharnicul şi P îrv u logofăt care-i plătiseră de
dări cînd „ţinuseră" judeţul de bir „cum este
obiceiul acestei ţă r i“ ; la 25 m ai 1641 i se în tă ­
reşte lui Nedelco v ătaf de postelnicei ocina m e­
gieşească din G him paţi-D îm boviţa ai cărei pro­
p rietari fugiseră de bir ; la 13 iunie 1634, satul
Ţ igăneşti-Ilfov, m egiaşi fugiţi de plata birului
domnesc, fusese d ăru it de domn unor iuzbaşi
din B ucureşti p en tru „credincioasă slu jb ă“ ; la
4 ian. 1647, Moise sp ătaru l din P ătîrlagele devi­
ne stăpînul unei ocine din Şchiopeni-Buzău,
fostă a unor m egiaşi care fugiseră de bir. în
docum ent se spune că dom nul a pus să se strige
de eîteva ori p rin tîrg u ri ca oamenii să se
Întoarcă în satul de unde plecaseră, dar ei n-au
venit.
Se înţelege din aceste docum ente că în ţară
exista o stare de agitaţie şi instabilitate, provo­
cată de exploatarea fiscală, care silea locuitorii
să-şi părăsească p ăm înturile şi satele ce deve­
neau de regulă p ro p rietatea celor care-i plăteau
de bir.
În tru c ît — mai ales în urm a înm ulţirii cazu­
rilor de fugă din pricina greutăţii birului — sis­
tem ul „trasului" averilor stăpînilor feudali şi al
plăţii birului fugarilor de către boierii care „ţi­
neau" judeţele de bir, pe de o parte, nu dădea
vistieriei certitudinea încasării dărilor la tim p,
iar pe de alta, stîrn ea nem ulţum iri în sinul

87
clasei m arilor feudali — stăpîni de vecini sau
care „ ţin eau 14 judeţele de bir — M atei Basarab
a recurs la u n a lt sistem : a obligat pe roşii şi
dregătorii m ăru n ţi din ţară să „tocm ească14 (să
aşeze) biru rile în ău n tru l judeţelor şi să păzească
pe locuitori să nu fugă din cauza birului, silin-
du-i, de asem enea, să plătească ei dările celor
fugiţi, scăpaţi de sub paza lor.
în aceeaşi vrem e, probabil, au fost luate şi
m ăsurile de în tă rire a pazei la hotarele ţării,
p e n tru a îm piedica fuga birnicilor în T ransilva­
nia sau peste D unăre. In poruncile adresate
vătafilor de plai din această vrem e se spune că
aceştia treb u iau „să poarte grijă să păzească
plaiurile de hoţi şi de oameni răi şi de oameni
birnici să nu treacă în Ţara Ungurească“ (subl.
ns.).
T rebuie să rem arcăm că această obligaţie,
plină de riscuri p e n tru roşii sau curteni, a fost
încredinţată acestora şi nu slujitorilor, datorită,
desigur, faptului că roşii — fiind p roprietari —
aveau posibilitatea de a plăti din averea lor
biru rile celor fugiţi. Slujitorii — în cele mai
m ulte cazuri fără avere — nu şi-ar fi p u tu t
asum a obligaţia de a achita dările fugarilor,
neavînd posibilităţile m ateriale ale curtenilor.
Este posibil, de asem enea, ca dom nul să fi
avut în vedere şi faptul că roşii — locuind în
sate — puteau să păzească mai uşor pe consă­
tenii lor decît slujitorii, care, în mod obişnuit,
erau grupaţi în anum ite oraşe ale ţării sau în
ju ru l lor, de unde ar fi p u tu t mai greu să facă
pază celorlalte sate din judeţe.

88
 în cazul în care roşii nu pu teau asigura o
pază suficientă şi birnicii de sub supravegherea
ior reuşeau să fugă — şi aceasta se întîm pla
adeseori — dom nia îi obliga pe ei să plătească
dările fugarilor. Această m ăsură s-a lu at pen­
tru a-i sili să depună toată rîv n a în paza b irn i-
cilor şi p e n tru a asigura vistieriei posibilitatea
de a încasa la tim p şi dările celor fugiţi.
Dom nia m ai in terv en ea şi p e n tru a tem pera
excesele pe care le făceau roşii. Aceştia sileau
uneori la p lata dărilor şi pe oam enii scutiţi sau
cereau u nor fugari, reveniţi în sat, plata „nă-
p ă ştilo r" .7* De pildă, la 10 septem brie 1649,
M atei B asarab ceartă pe roşii din ju d eţu l Argeş
pentru că a u „dat la b ir“ nişte rum âni din Flă-
m înzeşti, scutiţi de dări ; „în ce chip faceţ(i) voi
lucruri ca aceste, nu iasti ru şin e“ ?, îi m ustră
aprigul domn, am eninţîndu-i „că apoi voi ştiţi“.
D intr-o altă poruncă sim ilară, din 21 feb ru a­
rie 1654, aflăm că aceiaşi roşii din judeţul Argeş
— îm preună cu birarii — luau to t ce aveau unor
rum âni din satele P răvăleni şi Iaşi, care fugi­
seră şi se întorceau acum „cîte un om, doi“ ; ei
procedau în mod abuziv, deoarece dom nul, în­
grijo rat de am ploarea pe oare o luase fuga sate­
lor din cauza greutăţii birului, fusese silit să
ierte „năpăştile“, p e n tru a da posibilitate fuga­
rilor să se întoarcă. Roşii din judeţ, nerespec-
tînd dispoziţia dom nească, puteau sili pe locui­
7 „Năpastă11 se numea în Ţara Românească obligaţia
contribuabililor dintr-un sat de a plăti dările fuga­
rilor de bir, pe baza principiului răspunderii solidare
la plata dărilor ; de aici vine expresia : „i-a căzut
năpasta pe cap“.

89
torii reveniţi în sat să fugă din nou ; de aceea
M atei Basarab îi m ustră : „în ce chip faceţi voi
acele lucruri să m ai spargiţi judeţul ?“.
Sistem ul de pază al locuitorilor birnici de
către roşii din Ţ ara Rom ânească nu a p u tu t îm ­
piedica fuga din cauza birului a ţăranilor liberi
sau aserviţi. In perioada 1636-1650 — adică
aproxim ativ în aceeaşi vrem e cu aplicarea siste­
m ului de pază a judeţelor de c ă tre roşii — do­
cum entele înregistrează 65 de cazuri de fugă de
bir, faţă de num ai 8 cazuri am in tite în docu­
m entele din perioada 1621-1635.
în m u lţirea fugarilor de bir constituie o dova­
dă evidentă că sistem ul pazei birnicilor de către
roşii din judeţe nu a p u tu t opri fuga acestora
în faţa exploatării fiscale. Se înţelege că roşii
— oricît de m ulţi ar fi fost in tr-u n judeţ — nu
pu teau păzi pe toţi locuitorii judeţului respectiv
şi nu-i pu teau îm piedica să fugă atunci cînd nu
m ai puteau suporta g reu tatea dărilor faţă de
domnie.
La această lipsă de eficacitate a sistem ului de
pază se m ai adăugau şi nem ulţum irile roşilor —
paznici de bir — care erau obligaţi să plătească
ei birurile celor fugiţi de sub paza lor şi care
nu în toate cazurile aveau din ce se despăgubi.
Toate acestea au determ inat pe M atei Basarab
— care introdusese respectiva m ăsură —
să facă el însuşi unele concesii la sfîrşitul dom­
niei sale, ren u n ţîn d şi la slujba de paznici de
bir ai judeţelor, la care obligase pe curteni. Do­
cum entele de după dom nia liui M atei Basarab
nu mai am intesc de o astfel de atrib u ţie înde­
plinită de roşii din judeţe ; dom nii urm ători

90
păstrează doar regula introdusă de acesta ca cei
care fugeau de b ir să-şi piardă ocina.
A trib u ţia îndeplinită de curtenii din Ţ ara
R om ânească în tim pul dom niei lui M atei
Basarab, de a păzi satele să nu fugă de bir, şi
obligaţia de a plăti ei biru l locuitorilor fugiţi
de sub paza lor au contribuit, fără îndoială, la
slăbirea poziţiei m ateriale şi sociale a curtenilor.
Tabloul exploatării fiscale ar fi incom plet
dacă n u am am inti şi celelalte obligaţii în na­
tură şi în m uncă faţă de dom nie, obligaţii cunos­
cute şi sub num ele de „m încături şi slu'jbe“.
D ocum entele epocii lui M atei B asarab am intesc
num eroase astfel de obligaţii, mai vechi decît
dom nia fostului boier din B rîncoveni ; erau dă­
rile aşa num ite de cotitate : fin, găleată, dijm a
stupilor, gorştina oilor şi a porcilor, m iere,
ceară, (albinărit), sulgiu sau oi de sulgiu, oaie
seacă şi vinăriciul (darea de vin). Cei care aveau
stîne în m unţi treb u iau să plătească aşa-num ita
căşărie.
Existau apoi o serie de obligaţii regionale ;
satele din apropierea m arilor drum uri erau obli­
gate la m ertice şi conace (adică h ran ă şi ad ă­
post p e n tru reprezentanţii dom niei sau p en tru
străinii aflaţi în trecere), precum şi cai de olac
p e n tru poişta dom nească. Locuitorii din regiunea
p laiurilor (dinspre m unte) trebuiau să facă
suliţe şi şindrilă p e n tru domnie, iar cei din
apropierea Ocnelor M ari să dea b u rd u fu ri pen­
tru scos sarea din ocnă.
Ca obligaţii de m uncă, docum entele am in­
tesc : lucrul domnesc (muncă la construirea
m orilor, podurilor etc.), podvoade (transporturi)

91
şi m agia (obligaţia satelor din apropierea ocne­
lor — aşa num iţii ,,m ăglaşi“ — de a scoate din
ocnă şi de a depozita bolovanii de sare).

In încheierea acestui paragraf, se cuvine să

ne întrebăm : a fost M atei B asarab vinovat de
exploatarea fiscală la care a supus ţa ra ? Intr-o
oarecare m ăsură da, ţinînd seam a de m arile
sum e de bani pe care le-a ad unat p e n tru sine 8*.
Să n u uităm însă că partea cea m ai im portantă
a v en iturilor strinse din ţară m ergea la Istan-
bul, şi M atei nu se p u tea opune. El recunoştea
îm povărarea de n esuportat a ţării cînd scria re ­
zidentului im perial Schm id despre „covîrşitoa-
rele tributuri (gagliardi tributi) şi nesuferitele
cheltuieli ce avem , din care a ieşit m izeria şi
nim icirea acestui popor“ ; el m ai declara că
poporul său n u era nici m ăcar com pătim it de
cei de la care „ar trebui să sperăm că vor veni
în a ju to ru l suferinţelor n oastre11.

8 După cum spune Paul de Alep — prezent la Tîr-

govişte la moartea lui Matei Basarab — „comorile
pe care răposatul (domn) le lăsase cînd murise erau
foarte mari ; m ulte case de piatră erau pline (de bani)
pînă la acoperiş11. Din aceste averi im ense Constantin
Şerban a plătit uriaşa sumă de 1 000 000 de taleri
pentru confirmarea în domnie (Călători străini des­
pre ţările române, VI, p. 142-143 ; vezi şi Hurmuzaki,
Documente, V/2, p. 11, 16). Aceste averi m oştenite de
noul domn i-au permis să plătească pe slujitorii
nem ulţumiţi cu trei lefuri sau cu „un haraci deplin1'
(circa 130 000 de taleri) şi să ierte ţara de bir pe timp
de trei luni (Istoria Ţării Româneşti. Letopiseţul Can-
tacuzinesc, p. 119).

92
 Capitolul III
POLITICA EXTERNA
A LUI MATEI BASARAB

Politica externă a lui M atei B asarab a fost

condiţionată de doi factori principali : alianţa
cu principii Transilvaniei Gheorghe Râkâczi I şi
II şi lupta îm potriva im ix tiu n ii Porţii otomane
în treburile interne ale Ţării Rom âneşti. T re­
buie a ră ta t că otom anii au încercat să în v ră j­
bească pe dom nii celor două Ţ ări Rom âne
extracarpatice p e n tru a le stăpîni m ai uşor. în
acest sens ei l-au susţinut pe Vasile Lupu, care
a încercat în tre i rîn d u ri să ocupe tro n u l Ţării
Rom âneşti. în conflictele generate de planurile
dom nului Moldovei, M atei B asarab s-a sp riji­
n it pe ailianţa cu principii' T ransilvaniei cu care
a încheiat num eroase tra ta te de prietenie şi a ju ­
tor reciproc.
C ăutînd să ajungă la „acea lib e rta te creştină
pe care M ihai Viteazul, fostul lui domn, o lă ­
sase urm aşilor şi p e n tru care R adu Şerban
m urise în sărăcia exilului la V iena“, M atei
B asarab s-a adresat în rep etate rîn d u ri pentru
a ju to r îm păratului F erdinand al III-lea, dar

93
acesta — angajat to tal în Războiul de 30 de ani
— nu i-a trim is decît scrisori de bunăvoinţă şi
prom isiunea de azil dacă îşi va pierde tronul,
nedorind să-şi complice relaţiile şi cu Im periul
otoman.
A lianţa cu T ransilvania a fost una din coor­
donatele politicii externe a lui M atei B asarab 1.
V orbind despre această alianţă, dom nul spunea
în 1652 : „de cine ne vo m tem e dacă ţările noas­
tre vor păstra buna înţelegere de pînă acum ?
în afară de D um nezeu, de n im en i“.
P înă la urm ă, căutînd să anihileze planurile
lui Vasile Lupu, care dorea să ajungă dom n al
M oldovei şi al Ţ ării Rom âneşti, M atei Basarab
s-a aliat cu G heorghe Râkoczi al II-lea şi a
reu şit să-l înlocuiască pe dom nul M oldovei cu
fostul logofăt al acestuia, G heorghe Ştefan.
M atei B asarab a răm as fidel alianţei cu p rin ­
cipele T ransilvaniei pe care l-a a ju ta t în mo­
m entele grele p rin care a trecut. De aceea, pe
bună dreptate, cronicarul Georg K raus nota,
că M atei B asarab a fost „un vecin cinstit, i-a
răm as credincios a tît acestuia“ (Gheorghe
Râkoczi I), cit şi fiului său, G heorghe Râkoczi
al II-lea, precum şi ţării T ransilvaniei, pînă la
m oartea sa“ .
1 Miron Costin a înţeles foarte bine că prietenia
cu principele Transilvaniei crea lui Matei Basarab o
situaţie mai bună decît aceea a lui V asile Lupu :
„Covîr.şiia cu atîta Matei vodă pre V asilie vodă că
avea Matei vodă şi cu m egieşii mare priietin.şug, ales
cu ungurii (= principii Transilvaniei). Iar Vasile vodă
nici cu un m egiieş . . . viaţă bună n-au avut, den ne­
băgare samă pre nime den megiieşi". (Opere, p. 113).

94
 Im portanţa sprijin u lu i dat de dom nul Ţării
R om âneşti T ransilvaniei a fost recunoscută
după m oartea lui M atei de Ioan K orospataki,
care susţinea că dispariţia acestuia însem na
„m are pagubă“ p e n tru ţa ra sa, deoarece „cit a
trăit a fo st ca o cetate de graniţă, n-au p u tu t să
ne atace uşor turcii şi tătarii
în schimb, n u acelaşi lucru se poate spune
despre principii T ransilvaniei (îndeosebi despre
G heorghe Râkoczi I) 2, care — aşa cum vom
vedea — nu şi-au respectat totdeauna obliga­
ţiile asum ate prin tra tate le încheiate cu M atei
Basarab.
★

Se ştie că relaţiile d intre M atei B asarab şi

Vasile Lupu, dom nii Ţ ărilor Rom âne e x tracar-
patice, nu au fost prea bune : cu unele excepţii,
ele a u p u rta t am prenta nesiguranţei, suspiciunii
şi încordării, ajungîndu-se la trei conflicte
(1637, 1639, 1653) cauzate — toate — de in te n ­
ţia lui Vasile Lupu de a uzurpa dom nia lui
M atei Basarab, cu sprijinul Porţii, şi de a-i lua
locul.
M otivele conflictelor d intre M atei B asarab şi
Vasile L upu au fost analizate de num eroşi isto­
rici : cei m ai m ulţi d in tre aceştia le-au expli­
cat p rin poziţiile diferite ale celor doi dom ni —
2 Iată portretul lui G. Râkoczi I făcut de Nicolae
Iorga : „nu e nici cu Matei, nici cu Vasile, în fundul
sufletului său, nici cu împăratul creştin, nici cu sul­
tanul păgîn ; e numai cu ţara sa, cu neamul său
unguresc, şi mai ales cu persoana sa“ (Studii şi docu­
mente, IV, p. CCVI).

95
M atei reprezeotînd ,,ţara“ şi trad iţia, Lupu ele­
m entul grecesc sau grecizat, ca şi p rin am biţia
dom nului Moldovei.
Mai trebuie subliniat faptul că M atei Basarab
n u este cel care atacă ; el se apără de regulă de
atacurile am biţiosului vecin pe care-1 învinge
întotdeauna şi pe care, în 1653, îl va alunga de
pe tron, cu a ju to ru l lui G heorghe Râkoczi al
II-lea, p e n tru a reface frontul com un al celor
trei Ţări R om âneşti.
U n rol im portant în agravarea relaţiilor din­
tre cei doi dom ni l-au avut şi unii boieri —
îndeosebi Necula C atargi — duşm ani ai lui Matei
Basarab, in tra ţi în slujba lui Vasile Lupu ;
de aceea la 1639, solii m unteni la G. Râkoczi I
a ră ta u acestuia că „înţelegerea cu m are credin­
ţă", încheiată în tre cei doi dom ni în 1634,“ a
fost stricată de oam eni fără socoteală, care au
s tîrn it în tre ei neînţelegere, ceartă şi răz ­
boaie" 3.
Se m ai cuvine să reţinem faptul că luptele
dintre cei doi dom ni — cauzate, repetăm de in ­
tenţiile Im periului otom an de a dezbina Ţările
Rom âne, p e n tru a le aduce m ai uşor sub aseul-

3 Un alt mare intrigant al vrem ii a fost Radu

Vărzaru, mare armaş al lui Matei Basarab, despre care
cronica ţării spune că-1 „îndeamnă dracul de sămănă
vrajbă mare, ca un fecior de grădinariu, între Matei
vodă şi între V asilie vodă şi între Racoţi, craiul
Ardealului, zicînd cătră unul şi cătră altul m ulte m in­
ciuni şi cuvinte ficlene, pîn i-au prilăstit şi au plă­
mădit pizma mare în m ijlocul lor. Şi pentru aceste
spurcate ale lui fapte, vărsat-au m ult sînge şi robii
din dăstul“ (Istoria Ţării Româneşti. Letopiseţul Can-
tacuzinesc, ed. C. Grecescu-Dan Simonescu, p. 155).

96
tare a sa, d a r şi de am biţia lui Vasile Lupu, om
cu firea m ai m ult îm părătească decît dom ­
nească, cum îl caracteriza M iron Costin —
erau considerate de locuitorii celor două ţări
române ca fiin d străine de interesele acestora.
Din aceste motive, la 1639 M atei B asarab com u­
nica lui G heorghe Râkoczi : „sărmanii m oldo­
v e n i n u voiesc, dar îi m ină (Vasile Lupii) cu
puterea la război“ ; la rîn d u l lor, la 1653, locui­
torilor din Ţ ara Rom ânească le venea greu să
lupte cu „fraţii lor rom ânii m o l d o v e n i după
cum se spune în tr-o m ărtu rie contem porană.
N u au fost deci războaie între două popoare
— cum susţin unii istorici străin i — ci lupte
între conducătorii celor două state rom âneşti
extracarpatice, lupte încurajate de Poartă care
putea astfel supune m ai uşor cele două ţări.
Aşa cum vom a ră ta m ai departe, acţiunile
ostile ale lui Vasile L upu îm potriva lui M atei
Basarab au fost încurajate de Poartă, care l-a
su sţin u t totdeauna pe dom nul M oldovei îm po­
triva dom nului Ţării Rom âneşti, pe care-l con­
sidera u n „rebel“. La 1637 P oarta a în cu rajat
pe L upu să-l scoată de pe tron pe M atei vodă
deoarece acesta dăduse „dovezi de nesu p u n ere11
faţă de sultan, ia r la 1639, dom nul Moldovei
obţinuse m azilirea lui M atei pe care u rm a să-l
înlocuiască pe tro n cu aprobarea sultanului ;
ţu p tîn d îm potriva lui Vasile L upu — care venea
cu steag îm părătesc şi cu sp rijin turcesc să ocupe
tro n u l Ţ ării R om âneşti — M atei B asarab lu p ta
indirect îm potriva P orţii care-l m azilise în fa­
voarea dom nului Moldovei.

97
 De altfel, după cum prea bine observa N.
Iorga, în pisania bisericii din G herghiţa, rid i­
cată după lu p ta din 1639 de la Nenişori, Matei
B asarab ară ta că avusese „războiu la Nenişori
pre Ialom iţă cu v răjm aşul dom niei m ele şi al
ţării, cu Vasile voevod“ ; în pisanie nu se face
„nici o pom enire de m oldoveni, ceilalţi români,
ci num ai de Vasile individual, gînd de m are în ­
sem nătate p entru su fletu l dom nului rom ân“,
care nu-i considera duşm ani pe fraţii săi mol­
doveni.
A titudinea om enoasă a lui M atei Basarab
faţă de oştenii m oldoveni prinşi în luptă la
1639 rezultă şi din relaţia lui P. Baksic, care
— vorbind despre biserica catolică din Tîrgo-
vişte la 1640 — arată : ,,pe d in ău n tru (biserica)
este neagră de tot din cauză că anul trecut,
dom nul, prinzînd în război 500 de moldoveni,
care erau aproape toţi răniţi, i-a adăpostit în
biserica noastră şi, fiind frig, au făcut foc în
biserică încît părea o bucătărie11. Din această
relatare a unui străin rezultă deci că dom nul
a avut toată grija de prizonierii m oldoveni, pe
care nu i-a ucis (aşa cum se proceda de obicei în
asem enea îm prejurări) ci i-a adăpostit şi în ­
grijit.
Cît priveşte luptele din 1653, în prim a fază
ele au u rm ă rit înlocuirea lui Vasile Lupu cu
un alt domn, susţinut de tru p ele aliate ale
T ransilvaniei şi Ţ ării Rom âneşti, iar în cea de
a doua a fost o luptă între oastea m unteană
ce-şi apăra ţara şi trupele dom nului Moldovei,
alcătuite în m ajoritate din cazaci. De aceea, în
docum entele prin care răsplătea oştenii ce se

98
distinseseră în bătălia de la F inta, M atei Basarab
va afirm a el însuşi că răsp lata era acor­
dată p en tru slujbă dreaptă şi credincioasă „în
lupta cu cazacii la F inla“ (moldovenii nu sînt
am intiţi !).
Dar ceea ce nu trebuie u ita t niciodată este
faptul că, „dincolo de im pactul dintre voie-
vozi şi principi, chiar în anii conflictului des­
chis, bunele relaţii dintre m ajoritatea locuitori­
lor de dincoace şi de dincolo de C a rp a ţi. . . nu
au contenit, legăturile economice, cultwrale,
artistice şi religioase au fost chiar mai p u te r­
nice decît în epoca precedentă". De aceea se
poate spune că rap o rtu rile uneori conflictuale
dintre dom nii celor două ţări „n-au fost şi nu
pot fi socotite dom inante, fundam entale, se m ­
nificative".
Că aceste lupte nu au afectat prea m ult dez­
voltarea firească a Ţ ărilor Rom âne rezultă şi
din spusele cronicarilor care laudă această
epocă p en tru belşugul şi bunăstarea locuitori­
lor. De pildă, M iron Costin — care a cunoscut
bine epoca în care a tră it — spune despre dom ­
nia lui Vasile Lupu : „Fericită dom niia lui Va-
silie Lupu, în care, de au fost cîndva această
ţară în tot binele şi bivşug şi plină de avuţiie,
cu m are fericire11 . . „că de au fost cîndva
vrem i fericite acestor părţi de lume, atunci au
fost“. (Cit tim p Vasile Lupu a dom nit, „cu m are
linişte şi pace, . . . din toate părţile sta toţi de
neguţitorii şi de agonesită“. Cronicarul recu­
noaşte că erau „dări grele11, dar „avînd locui­
torii ţării vrem i de agonesită, biruia toate acele
g reutăţi a dom niei11.

99
 O altă dovadă că luptele nu au în tre ru p t
cursul obişnuit al vieţii este bogata activitate
ctitoricească, desfăşurată în această vrem e atît
în Moldova, cît şi în Ţara Rom ânească.
Deosebit de grăitor este apoi faptul că tocmai
în această vrem e cărturarii din Ţările Române,
precum : Grigore Ureche, m itropolitul Varlaam
sau Udrişte N ăsturel au afirm at cu tărie con­
ştiinţa unităţii de neam a românilor. Conflictele
d intre cei doi dom ni nu îm piedicau deci pe ro ­
m âni să întreţin ă mai departe vechile relaţii, şti­
ind că fac parte din acelaşi neam.
De altfel, asem enea conflicte, specific feudale,
au existat şi în tre alţi conducători de state sau
form aţiuni politice locuite de acelaşi popor, fără
ca aceste conflicte să dăuneze unităţii lor etnice
care s-a dovedit m ai puternică decît asem enea
conflicte trecătoare. Să am intim aici, pentru
exem plificare, războaiele d intre Genova şi Ve­
neţia din 1253-1258, 1264, 1298 şi 1378-1381,
d intre Pisa şi Genova, 1284, Pisa şi Florenţa,
1406, M ilano şi Veneţia, 1448-1450, M ilano şi
Genova, 1464 etc., p en tru cazul Italiei ; războ­
iul cu N orm andia din 1204-1206 sau războaiele
religioase d intre 1562-1589 din F ranţa, apoi re ­
p etatele războaie d in tre regalitatea engleză şi
opoziţia baronială din 1264, 1322, 1485 etc.,
luptele d intre englezi şi scoţieni etc. Trebuie
rem arcat faptul că unificarea cnezatelor r u ­
seşti în ju ru l Moscovei, care nu în totdeauna s-a
realizat p rin m ijloace nem ilitare, este conside­
ra tă u n proces istoric progresist, de form are a
statu lu i centralizat rus : la 1441-1460 cam pani­

100
ile lui Vasilie II întăresc dependenţa cnezatelor
Suzdal-N ijni Novgorod, a N ovgorodului şi Psko-
vului de Moscova, la 1463 este alipit cnezatul
Iaroslav la Moscova, la 1474 este alipit cnezatul
Rostov la Moscova, în 1477-1478 — cam pania
lui Ivan al IlI-la îm potriva N ovgorodului se sol­
dează cu desfiinţarea republicii feudale şi alipi­
rea Novgorodului la Moscova etc.
Nici Războiul de 30 de ani (1618-1648) nu a
afectat u n ita te a etnică a poporului germ an.
N um eroasele form aţiuni statale existente în
Italia nu reuşeau să se unească nici atunci cînd
erau am eninţate de o gravă prim ejdie ex tern ă
ca cea otom ană. Se înţelege că nim eni nu sus­
ţine astăzi că lungile şi crîncenele războaie
d intre form aţiunile politico-sociale în care au
fost îm p ărţite diverse popoare în secolele tre ­
cute au fost războaie în tre popoare diferite ;
este vorba de un fenom en obişnuit în cazul
pluralism ului statal m edieval, care nu a afectat
unitatea poporului respectiv.
*

După cum spune M iron Costin, „era bucuroşi

(turcii) că să sfădesc aceste ţări între sine“,
deoarece aceste certuri le slăbeau şi le îm pie­
dicau să se unească îm potriva dom inaţiei oto­
m ane în tr-o vrem e în care P o arta avea alte
problem e de rezolvat (războaiele cu Polonia,
Persia şi Veneţia). D upă cum observa acelaşi
în ţelep t cronicar, dacă nu a r fi existat n eîn ţe­
legerile d in tre cei doi domni, „aceste p ărţi la
m are pace şi linişte şi m are fericire'* ar fi fost.

101
 Aceeaşi constatare o făcea în 1639 solia de
boieri m unteni trim isă de M atei Basarab la
G heorghe Râkoczi I : „fireşte că turcul ar dori
să ne nim icim unii pe alţii, ca să se poată bu­
c u r a Solii îşi exprim au şi cu acest prilej do­
rin ţa lor de pace şi de unitate în tre cele trei
ţări rom âne p e n tru a face faţă m ai uşor p ri­
m ejdiei externe : „dacă dorim ca ţara noastră
să fie una cu M oldova şi cu m ăriile voastre, iar
dom nii să se înţeleagă între sine, . . . e num ai
ca să p u tem trăi în pace“.
D upă cum rezultă din m ărtu riile contem po­
rane — invocate în lucrarea noastră — oto­
m anii nu au a vu t niciodată încredere în Matei
Basarab, ales dom n al ţării fără voia Porţii, dar
pe care sultanul a fost obligat să-l m enţină pe
scaun de team a puterii m ilitare a Ţ ării R om â­
neşti, ca şi a alianţei cu principele T ransilva­
niei. Pîrile lui Vasile Lupu făceau să crească
neîncrederea Porţii în dom nul Ţ ării Rom âneşti,
considerat de turci un ,,rebel“.
P îrile lui Vasile Lupu la P oartă costau m ulţi
bani pe M atei Basarab, care treb u ia să plă­
tească sum e m ari unor dem nitari ai sultanului
p e n tru a contracara învinuirile aduse de adver­
sarul său. De pildă, în septem brie 1642, se ştia
că M atei vodă dăduse 20 000 de taleri m arelui
vizir p en tru a-i capta bunăvoinţa ; acesta a de­
clarat că sum a e prea imică şi a cerut 40 000,
pe care dom nul a tre b u it să-i dea. De aceea, pe
bună dreptate, rezidentul im perial la Stanbul
putea să declare că Poarta ştia foarte bine să

102
exploateze vrajba dintre cei doi dom ni, pe ca-
re-i storcea fără m ilă 4.
M atei B asarab nu s-a sfiit să-şi m anifeste
ura faţă de otom ani de cîte ori a avut prilejul,
a tît în scrisorile adresate îm păratului F erdinand
al III-lea sau regelui Poloniei, cit şi în convor­
birile cu solii străini în care avea încredere. De
pildă, la 1636, declara solului polon J. K ra-
sinski m area sa dragoste faţă de Polonia şi
„marea sa ură faţă de tu r c i5, precum şi p u ­
ternica sa dorinţă de dezrobire a creştinilor de
sub jugul păgin“.
D om nul Ţ ării R om âneşti arăta mai departe
că, în tru c ît nu putea realiza aceasta prin pro­
priile sale forţe, era gata să aju te cu bani o
m are expediţie creştină îm potriva otom anilor ;
dacă arm ata polonă s-ar fi încum etat să în­
ceapă războiul, dom nul se angaja să ţin ă pe
cheltuiala sa toată oştirea. El spusese solului în
m are taină : ,,de cum aş auzi că arm ata a tre ­
cut N istrul în acest scop, voi trim ite îndată o
sută de mii de zloţi roşii şi altele p e n tru în ­
destularea ei, iar cînd ar ajunge la D unăre
4 Un cronicar turc recunoştea că Vasile Lupu nu a
i'ost înlocuit de Poartă „pentru că era puternic, atît
în ceea ce priveşte armata, cît şi în bani“, din care
plătea pe dregătorii sultanului (Cronici turceşti pri­
vind ţările române, II, p. 171).
5 Pe cu totul altă poziţie se afla Vasile Lupu care
scria la Poartă : „eu cu toată seminţia mea trag spre
turci, de la care îmi am stăpînirea. La ei şi pentru ei
voi muri“ şi se lăuda că a fost împotriva domnilor
„duşmani juraţi ai împărăţiei otomane", precum Moise
Movilă şi Miron Barnovschi, pe care „l-a dat în mîi-
nile împăratului" („Cercetări istorice", 1940, p.
503-504).

103
dom nii poloni nu ar m ai trebui să aibă grijă
de leafa ostaşilor, care constituie grija lor de
căpetenie, căci această barbă su ră a m ea va
plăti
La 1639 dom nul Ţării R om âneşti se oferea să
aju te V eneţia — aflată în război cu Im periul
otom an — cu 40 000 de oşteni, ceea ce arată
m arile disponibilităţi um ane ale ţării, ca şi do­
rin ţa de lu p tă a lui M atei îm potriva dom inaţiei
otomane.
A titudinea n et antiotom ană a lui M atei
B asarab rezultă şi din cinstea cu care a adus de
la V iena la m ănăstirea Com ana răm ăşiţele lui
R adu Şerban şi ale ginerelui său Nicolae P ă-
traşcu, fiul lui M ihai Viteazul. Pe piatra pusă
atunci pe m orm întul comun al celor doi, M atei
vodă lăuda viaţa şi opera acestor principi care
„tare şi vârtos p en tru leage şi p e n tru moşie cu
păgînii turci, tă ta ri şi cu eretici unguri s-au
b ă tu t“.
Mai trebuie să rem arcăm şi fap tu l că — ai­
dom a lui Neagoe B asarab — M atei vodă „a
lu at m ăsuri ca turcii să nu se m ai poarte, în
ţa ra sa, cu atîta îndrăzneală cum făceau mai
înainte ; p en tru că, mai înainte, un tu rc putea
să-şi îngăduie orice îndrăzneală în Ţ ara Ro­
m ânească, întocm ai ca şi cînd ar fi fost în m ij­
locul Turciei, dar acum nu se m ai încum etă
să facă aşa ceva ci se poartă cu um ilinţă"
(hum ilm ente), după cum observa un m isionar
catolic la 1640.
*

De atitudinea antiotom ană a dom nului Ţ ării

Rom âneşti sînt legate şi planurile sale de eli­

104
berare a popoarelor din sudul Dunării pe care
le-a su sţin u t şi pe plan cu ltu ral şi religios. La
1636 dom nul Ţ ării Rom âneşti m ărturisea so­
lului polon J. K rasinski că : „neavînd copii, nu
doreşte să dea altă întrebuinţare comorilor sale
nenum ărate decît p entru eliberarea creştinilor
de sub jugul turcesc“, ceea ce ara tă că acesta
era un aspect im portant al politicii sale ex­
terne.
U rm înd pilda lui Neagoe Basarab, Matei a dus
o politică de largă sprijinire a popoarelor orto­
doxe d in P eninsula Balcanică, de prom ovare a
unui panortodoxism politic, slu jit de cartea ti­
părită în lim ba slavonă, şi de apărare a purităţii
credinţei ortodoxe într-o vrem e în care influenţe
protestante erau încurajate de unii înalţi prelaţi
precum patriarhul Chirii Lucaris.
R eferindu-se la fap tu l că M atei Basarab şi-a
ales ca m odel pe Neagoe Basarab, m arele
N. Iorga spunea : „P rivind în u rm a vrem ilor,
el zărea la depărtare de un veac un chip de sfînt
p u rtăto r de cunună lum ească, îm păciuitor de
ţară, în fră ţito r de boieri, înălţător de biserici,
sp rijinitor al m eşteşugurilor şi al ştiinţei celei
bune de carte ; celălalt B asarab era Neagoe.
M atei B asarab voi să sem ene cu Neagoe
Basarab. Din m oştenirea acestuia făcea parte
însă şi cartea slavonă. Toţi o uitaseră aproape
precum u itaseră şi datinile şi rînduielile bune ;
ca şi pe dînsele, el voi s-o învie, socotind —■
aceasta era greşeala lui — că sîn t deopotrivă de
folositoare p e n tru în ain tarea neam ului. Neagoe
văzuse cum se tipăresc sub ochii săi cărţi ce

105
erau să bucure ortodoxia întreagă, şi M atei voi
să-şi aibă tiparnicii săi p e n tru cărţile s fin te " .6
M ilitar şi diplom at lucid, M atei B asarab con­
sidera — ca şi înaintaşul său Neagoe B asarab —
că păstrarea riguroasă a ortodoxism ului pur şi a
lim bii slavone ca lim bă de cult în sud-estul
Europei constituiau mijloace eficiente de rezis­
tenţă contra dom inaţiei otomane, dom nul Ţării
R om âneşti fiind socotit de contem poranii săi din
Apus un sprijin im portant în cazul unui even­
tual război antiotom an.
Din aceste m otive, M atei Basarab a pus să se
tipărească cărţi de cult în lim ba slavonă pentru
popoarele creştine din sud-estul Europei 7, a cti-

0 După alte opinii, „tradiţionalismul lui Matei

Basarab nu se m anifestă numai prin încercările neiz­
butite de reînviere a literelor slavone, ci şi prin afir­
marea unei solidarităţi cu antecesorii săi şi cu trecutul
ţării, latură »istoristă« pe care o putem considera
constructivă în măsura în care contribuia la îmbogă­
ţirea conştiinţei româneşti cu valorile propriului său
trecut . . . Voievodul se mărturiseşte adesea călăuzit
de pildele strămoşilor săi, de »modelele« cu care îşi
exprimă solidaritatea şi dorinţa de a le urma aidoma
exem plul. Aceste m odele erau Negru vodă, Neagoe
Basarab şi Mihai Viteazul, primii doi trecînd ctitori
ai unor monumente ilustre, ultimul al unor mari vic­
torii îm potriva turcilor11 (Structura culturală in ora­
şele Ţârii Româneşti la mijlocul secolului al XVII-lea,
în „Glasul bisericii11, 1977, nr. 5, p. 7, extras).
‘ Intenţia lui Matei de a tipări cărţi religioase pen­
tru popoarele sud-dunărene este exprimată într-o
scrisoare din 10 august 1637, în care se spune că dom­
nul „are de gînd a retipări cărţile bisericeşti de rit
oriental, de care se servesc preoţii şi călugării din
principatul său şi din m ulte alte provincii, precum :
Moldova, Rusia, Bulgaria, Serbia, Rascia, Herţegovina,

106
torit cîteva biserici în B ulgaria şi la M untele
Athos, a a ju ta t biserica ortodoxă din sud-estul
Europei şi a sp rijin it lupta m itropolitului P etru
M ovilă îm potriva influenţei protestante, p entru
p u ritatea credinţei ortodoxe.
R eprezentanţii populaţiei sud-dunărene au
apreciat eforturile lui M atei B asarab şi l-au
îndem nat să lupte p e n tru eliberarea lor, lău-
dîndu-i vitejia. De pildă, în prefaţa tipografu­
lui Ioan Glebovici din M olitfenicul slavonesc
tip ă rit la C îm pulung în 1635 se spune : „întoc­
mai cum odinioară prea vitejii şi prea slăviţii
dom ni Basarabi, străbunii dom niei tale, îndrep-
tîndu-se cu vitejie îm potriva vrăjm aşilor crucii
lui Hristos, fără de m ilă i-au călcat şi i-au răs­
tu rn a t . . ., tu, prea lum inate domn, [. ..] îi
ajungi pe ei în vitejie şi în b ărb ăţie11.
Ţinînd seam a de aceste m erite deosebite,
unii contem porani nu s-au sfiit să-l com pare
pe dom nul Ţării R om âneşti cu C onstantin cel
Mare, cum face autorul m anuscrisului Tetra-
evanghelului, apăru t în tim pul dom niei sale,
care scrie : „B inecinstitorul (Matei Basarab)
[. . .], lum inatul de Sf. Îm părat Ceresc, încunu­
nat cu îm părătească cunună, care este lum inat
cu ochiul soarelui şi a credinţei, fiind asem enea
unui al doilea C onstantin din sf. m ari îm păraţi
ai Romei Nouă, celor nevoiaşi şi săraci cald
ajutor, lu m inatul şi prea m ilostivul11.

cea mai mare parte din Tracia şi din Macedonia, pînă

la Sfîntul Munte". în acest scop, „principele de mai
sus a trim is să caute prin deosebite provincii cine să
înţeleagă această limbă şi să poată revedea şi îngriji
de tiparul acestor cărţi" (Hurmuzaki, VIII, p. 461).

107
 Susţinând biserica ortodoxă din sud-estul
Europei, M atei B asarab a ştiu t în acelaşi tim p
să apere şi interesele bisericii din ţa ra sa ; după
cum spune N. Iorga „pe cînd Vasile (Lupu) în­
china la Locurile S finte clădirile sale, M atei
liberează de orice legături cu O rientul, fie şi
îm potriva legăturii cu blestem , un m are num ăr
din lăcaşurile ţării sale. Şi în acest dom eniu se
caută închiderea în hotarele drep tu lu i rom â­
nesc".
D upă această prezentare a coordonatelor po­
liticii externe a lui M atei Basarab, să urm ărim
m odul cum s-a desfăşurat această politică, in-
sistînd în m od firesc asupra relaţiilor Ţării
Rom âneşti cu celelalte două ţări s u r o ri:
Transilvania şi M oldova. Nu vom p u tea negli­
ja, se înţelege, m odul cum aceste relaţii au fost
influenţate de am estecul Porţii otom ane, care
se va sluji de Vasile Lupu p en tru a putea slăbi
dom nia lui M atei Basarab.
*

Prim ele dem ersuri de politică e x tern ă pe

care le în treprinde M atei B asarab vizează sta­
bilirea unei alianţe cu principele Transilvaniei.
La 17 iulie 1633, prin am basadorul Ştefan
Szalanczi — trim is la P o artă — M atei
B asarab încheie prim a înţelegere cu Gheorghe
Râkoczi I, care era in teresat m ai m ult în ob­
ţinerea celor 5 000 de galbeni prom işi de Leon
vodă şi pe care M atei se obligase să-i plătească,
ca şi în încasarea părţii din dijm a oilor (tre­
cute în Ţ ara Rom ânească) ce se cuvenea p rin ­

108
cipelui. învoiala încheiată prevedea plata celor
5 000 de galbeni, pe lingă în treţin erea unor re ­
laţii de prietenie între cele două părţi.
La scurtă vrem e de la stabilirea acestor bune
relaţii cu vecinul său din nord, în toam na an u ­
lui 1633, ostile lui M atei Basarab, îm preună cu
cele m oldovene ale lui Moise Movilă, au fost
trim ise — la cererea P orţii — în expediţie ală­
tu ri de tru p ele otomane, conduse de Abaza
paşa, considerat pe atunci „cel mai viteaz şi
mai vestit din paşii Europei".
După cum arată cronica ţării : „cînd au fost
în avgust 28 dni, leatul 7141 (1633), purces-au
M atei vodă cu Abaza paşa în oaste, la Ţ ara
Leşească. Şi s-au îm p reu n at (= în tîln it) cu paşa
la G alaţi septem brie 10 dni 7142 . . . Şi au tre ­
cut ostile N istrul şi au d at război cu leşii toată
ziua şi nim ic nu le-au p u tu t strica, ci s-au în-
tu rn a t iar în tabără. A doua zi s-a m u ta t Abaza
paşa cu tab ăra mai jos, de au b ă tu t un coşteiu
ot S tudeniţa şi au lu at de acolo m ulţi robi şi
s-au întors înapoi fieştecare în ţara lui", M atei
ajungînd la B ucureşti la 6 noiem brie.
P articiparea la cam pania din Polonia a cau­
zat m ulte neplăceri celor doi domni. D upă o
descriere contem porană, Abaza paşa — nepu-
tînd lua cetatea Cam eniţei, „care se zice că e
foarte ta re şi e aşezată pe o stîncă de p iatră"
— „a p răd at şi a ars oraşul şi cîteva palănci
exterioare, a ucis m ultă oaste“. „Domnii Mol­
dovei şi Ţ ării R om âneşti — se spune m ai de­
parte — care sufăr m ari pagube din pricina

109
războiului îm potriva P o lo n ie i8, au fost de faţă
şi ar fi îm păcat bucuros lucrurile p rin m ijloci­
rea lo r“. Ei nu au reuşit însă să-l înduplece pe
Abaza paşa, a cărui intenţie era ,,să facă birnic
regatul Poloniei". (P entru realizarea planurilor
sale am biţioase — care-1 vor costa pînă la
urm ă viaţa — Abaza susţinuse pe M atei vodă
şi pe Moise M ovilă la ocuparea tronului, spe-
rîn d că ei îl vor a ju ta în lupta cu regatul Po­
loniei).
Mai m ulte am ănunte ne oferă M iron Costin,
care arăta că aripa stingă a oştirii conduse de
Abaza era alcătuită din m unteni şi m oldoveni ;
pe aceştia nu-i prea trăgea inim a „să m argă
creştin asupra creştinului", ceea ce i-a făcut
pe otom ani să-i am eninţe cu săbiile p en tru a-i
determ ina „să m argă de frica lor la năvală".
P e n tru a-1 obliga pe Abaza paşa să pună ca­
p ăt războiului, cîţiva călăraşi m oldoveni au răs-
pîndit în tab ăra otom ană vestea falsă că se
apropie cazacii ; vestea aceasta, ca şi „răceala
acestor două ţări la bătaie" l-au hotărî t pe
Abaza să se retragă. Cînd şi-a dat seam a că
vestea cu cazacii a fost falsă, paşa a pus „gînd

H Războiul a cauzat mari pagube în Moldova ; după

cum scria boierul m oldovean Toader Ianovici :
„Abaza-paşa, rupînd pacea, a intrat în Polonia, dar
nu le-a putut strica nimic (nihil potuit illis destruere),
numai a stricat şi a pustiit ţara noastră ; începînd de
la apa Prutului şi pînă la Nistru nu a mai rămas o
casă : toate le-au ars şi pe m ulţi dintre aceştia i-a
dus în robie. Şi aşa s-a întors : rupînd pacea cu polo­
nii şi neisprăvind nimic, s-a întors la Dunăre cu ruşine
si cu marea risipă a oamenilor săi“ (Hurmuzaki, X V /2,
p. 998).

110
foarte rău şi pre dom ni şi pre boieri11, dar
M atei B asarab „ş-au toom it prea lesne lu cru ­
rile cu el, fiindu-i cirac“ ; în schimb, pîrile lui
Lupu Coci vornicul (viitorul dom n Vasile
Lupu) l-au d eterm inat pe Abaza să uneltească
la P oartă m azilirea lui Moise Movilă, înlocuit
pe tronul M oldovei de fostul vornic.
în anul urm ător, 1634, M atei Basarab a tre ­
cut p rin tr-o nouă încercare : su ltanul a orga­
nizat o nouă expediţie îm potriva Poloniei, che-
m înd în acest scop pe M urteza paşa de pe
cîm pul de lu p tă cu perşii. Acesta a tre c u t D u­
nărea la G iurgiu, pe un pod făcut de trupele
lui M atei Basarab, aşteptînd acolo — pe chel­
tuiala lui M atei vodă — rezu ltatu l negocieri­
lor de pace începute. D upă cum spunea N. Iorga
această expediţie a fost o lungă prim ejdie
p en tru dom nul Ţării Rom âneşti, care ştia că
„turcul nu-şi duce ostile totdeauna unde zice
că le duce“ .
La încheierea păcii turco-polone şi la ren u n ­
ţarea la expediţia proiectată au contribuit a tît
intervenţiile lui G heorghe Râkbczi la Poartă,
cît şi sfaturile dom nului Moldovei, al cărui sol,
Necula Catargi, se găsea în tab ăra turcească
a lui M urteza, unde uneltea îm potriva lui
M atei. T ra ta tu l s-a încheiat la 27 octom brie şi
prin el se interzicea am estecul Poloniei în tre ­
burile ţărilo r rom âne.
★

L iniştit din p artea otom anilor, M atei Basarab

s-a preocupat de asigurarea alianţei cu princi­
pele T ransilvaniei în care dorea să aibă un

111
sprijin de nădejde. La 16 m artie 1635 princi­
pele em itea la A lba Iulia tex tu l tra ta tu lu i în ­
cheiat cu dom nul Ţ ării Rom âneşti, „cinstitul şi
m ăritu l voievod M atei11, în care-1 asigura de
prietenia sa şi de a ju to r îm potriva tu tu ro r
duşm anilor, cu excepţia sultanului. Principele
declara în mod solem n : „Vrem să-i fim (lui
M atei) cu bunăvoinţă cuvenită şi cu ocrotire şi
îm potriva voievozilor străini, după puterea
noastră" ; ajutorul era însă condiţionat de în ­
deplinirea de către dom n a celor făgăduite prin
scrisoarea sa.
P rin tr-o solie trim isă la principe în luna mai
1635, M atei cerea acestuia să-l asigure şi de
sprijin îm potriva otom anilor : „dacă tu rcii a r
vrea să pornească ceva îm potriva celor două
ţări, m ăria ta să fie în toate alătu ri de el şi să
fie îndatorată a se îm potrivi".
Este interesant că cei doi soli arătau princi­
pelui că boierii şi toată ţa ra ju ra se ră lui M atei
că nu vor îngădui ca el să fie schim bat „ca să
nu domnească peste ţară voievozi străini“, ceea
ce explică solidarizarea lor cu dom nul ori de
cîte ori acesta a fost în prim ejdie. Solii n u au
reu şit însă să-l convingă pe principe să adauge
în tra ta t clauza ajutorului reciproc îm potriva
Porţii.
T extul tra ta tu lu i trim is de M atei Basarab
principelui T ransilvaniei la 21 iunie 1635 nu
diferă prea m ult de alte tra ta te încheiate de
alţi dom ni ai Ţ ării R om âneşti (Radu Şerban sau
R adu M ihnea) cu principii d in vrem ea lor. M atei
se obliga să-l ap ere pe principele aliat îm po­
triv a duşm anilor şi să-l înştiinţeze despre in­

112
tenţiile acestora. În tru c ît principele dorea un
sem n al alianţei, M atei i-a oferit în fiecare an
cîte un cal turcesc şi u nul de călărie. In plus,
dom nul a tre b u it să accepte şi plata celor 5 000
de florini anual, prom işi de fostul dom n Leon
vodă, în care M atei vedea o despăgubire ofe­
rită principelui p e n tru dijm a oilor încasată în
Ţ ara Rom ânească de la ciobanii veniţi din
T ransilvania.
înţelegerea in terv en ită în tre dom nul Ţării
R om âneşti şi principele T ransilvaniei a fost
în tă rită p rin tr-u n ju ră m în t separat, la 24 iulie
1635, de „toţi slujitorii Ţ ării Rum âneşti, căpi­
tanii, iuzbaşii, ceauşii, vătaşii şi toţi cetaşii,
călărim e şi pedestrim e“ ; toţi aceştia prom iteau
lui Râkoczi că nu-i vor fi vrăjm aşi şi nu vor
scoate niciodată arm ele îm potriva sa, vor ţine
„vecinătate frum oasă11 cu T ra n silv a n ia ; dacă
se vor scorni vrăjm ăşii îm potriva principelui,
slu jitorii se angajau să pună toată „nevoinţa“
să-i alunge „cu oastea aleasă a noastră cu cîtă
vom p u tea îndem na11. Ei se m ai angajau ca,
dacă vor afla ceva „scorm onituri“ care „ar fi
spre nefolos şi spre stricăciune11 le vor aduce la
cunoştinţă „de tim p u riu 11 şi se vor străd u i să
le anihileze. S lujitorii prom iteau m ai departe
să slujească cu dreaptă credinţă pe principe
„pînă-şi va ţine m ăria sa toată făgăduinţa cea
bună şi tocm eala ce au făcut cu dom nu nostru,
Io M atei voevodă, p e n tru (ca) să fie toate aces­
tea stătătoare şi aşezate şi deplin". C redinţa
lor faţă de principe era condiţionată de respec­
tarea obligaţiilor asum ate de acesta faţă de

113
dom nul ţării, care era com andantul suprem al
oştirii sale.
Acest ju răm în t — neobişnuit în relaţiile in ­
ternaţionale — constituie o dovadă elocventă
despre im portanţa arm atei de slujitori a lui
M atei B asarab căruia îi garan ta îndeplinirea
obligaţiilor asum ate prin tra ta tu l încheiat cu
G heorghe Răkoczi.
In anul 1636, G heorghe Răkoczi I va trece
p rin tr-o grea încercare deoarece sultanul şi
paşa de la Buda susţineau îm potriva sa pe
Ş tefan B ethlen. In această încercare, M atei
B asarab a fost alături de principe, îndeplinin-
du-şi cu loialitate angajam entele asum ate prin
tra ta tu l de prietenie din 1635.
Mai întîi, el a scris lui Răkoczi p e n tru a sta­
bili un plan comun de acţiune îm potriva oto­
m anilor. P rincipele trebuia să trim ită o solie
,,de credinţă" la Poartă, unde să arate că ,,în
fiecare an a predat darea obişnuită şi plocoa-
nele", şi cu toate acestea Ştefan B ethlen îi
tu rb u ră ţara ; dacă turcii vor totuşi să-l atace,
Răkoczi să declare că este gata să apere liber­
tatea ţării sale. In cazul în care otom anii vor
ataca totuşi Transilvania, M atei declara că este
gata să-l aju te cu 6 000 de ostaşi (2 000 de pe­
destraşi şi 4 000 de călăreţi buni) ; dacă turcii
ar ataca Ţ ara Rom ânească, principele urm a să
coboare peste m unţi şi să lupte alătu ri de domn
şi de oştirea sa.
Principele m ai era sfătu it să-şi pregătească
bine oastea, să nu dea crezare „frum oaselor
cuvinte turceşti" şi să caute „să aţîţe în tr-a s-
cuns pe Ieşi îm potriva turcilor". La rîndul său,

114
M atei trim isese solii la îm păratul germ an şi la
regele Poloniei p e n tru a-i preveni de prim ejdia
ce am eninţa T ransilvania şi Ţ ara Rom ânească ;
el sugera principelui o ligă creştină mai largă,
dar Râkoczi se tem ea de im periali, astfel incit
n u a ţin u t seam a de propunerile lui M atei
Basarab.
în iulie 1636, M atei B asarab asigura pe solul
Tholdalagy — trim is de G heorghe Râkoczi I :
„cit îmi va sta capul drept, n u -i voi lipsi m ăriei
sale în nimic, căci, după D um nezeu, n u am n ă­
dejde în altul de cît în m ăria sa“.
Bazat şi pe sp rijinul dom nului Ţ ării Rom â­
neşti, principele T ransilvaniei declara în sep­
tem brie 1636 : „am de gînd să nu las dom nia de-
cî t odată cu viaţa .. . Mai bine să răm înă copiilor
mei un num e bun după m ine decît să trăiesc eu
fără dîn su l“.
După cum spunea Georg K raus, vizirul de
Buda — pornit îm potriva lui G heorghe Râkoczi
— s-a întors din expediţie şi p en tru că „se tem ea
ca M atei, fiind prieten bun cu Râkoczi, să nu
pornească cum va din Ţ ara Rom ânească şi să-i
facă pagube, lucru care s-ar fi întîm plat dacă
ar m ai fi zăbovit".
A lianţa d in tre cele două ţări a fost pecetlu­
ită la 3 octom brie 16369 (înainte de lu p ta cu
!l La 2 octombrie 1636 venise în solie, împreună cu
Acaţiu Barcsai, un boier trimis de Matei Basarab, care
cerea asigurări din partea principelui, arătînd că dom­
nul este gata oricînd să atace pe turci“ alături de
Gheorghe Râkoczi. Cu solul lui Matei urma să plece
şi Ştefan Petki, cu 3 000 de ostaşi (Monumenla Hun-
gariae Historica. Diplomataria. XXIV, p. 19)

115
otom anii de la Salonta), cînd dieta T ransilva­
niei asigura pe M atei Basarab, „după cum cere
drep tatea bunei vecin ătăţi'1, că — ţinînd seama
de bunăvoinţa dovedită de dom n — T ransilva­
n ia era gata să-l sprijine „în orice soartă şi cu
orice p rile j11, oferind în acelaşi tim p adăpost
lui Matei, copiilor şi fem eilor din Ţ ara Rom â­
nească „în oraşele închise şi în cetăţile noas-
tr e “.
A lianţa a fost în tă rită la 12 octom brie de bo­
ierii, căpeteniile oştirii şi slujitorii din Ţ ara
Rom ânească, care au prom is în mod solem n :
„vo m sta în ajutorul şi în tru apărarea m ă ritu ­
lui . . . Gheorghe Răkoczi . .. îm potriva tuturor
duşm anilor ţării sale . . ori de unde ar fi ei“,
şi aceasta „pînă la capătul vieţii noastre şi pînă
la pierderea tuturor bunurilor noastre“. Era
cea m ai frum oasă declaraţie de prietenie din
cîte făcuseră rom ânii de dincoace de Carpaţi
Transilvaniei.
D upă cum spuneau solii lui M atei B asarab
trim işi la G heorghe Răkoczi : „nici cei m ai bă-
trîni dintre boierii noştri n u-şi aduc am inte să
fi fost o legătură atît de strînsă ca aceea de
acum, ştiută de toate staturile ţării“.
F ără să participe la luptă, M atei a u şu rat
m ult victoria lui Răkoczi, ţinînd pe loc pe Ke-
naan paşa, care treb u ia să atace T ransilvania
dinspre sud. V enit la Bucureşti, în septem brie
1636 „cu m ulţim e de tu rc i11, p e n tru a trece apoi
în Transilvania, M atei Basarab „prinzînd de
veste, îndată au strîns toate oştile ţării, stînd
toţi înarm aţi, în zi şi în noapte, lîngă dom nul
lo r“. D em onstraţia aceasta de forţă a im pre­

116
sionat puternic pe K enaan paşa şi pe tu rcii din
suita sa, care „deacă au văzut că nu-i vor
strica nimic, ei s-au întors iar înapoi, cinstin-
du-i şi d ăruindu-i M atei vodă cu m ulte d aru ri
scum pe“ . A stfel s-a term in a t prim a încercare
a otom anilor de a-1 prinde pe M atei ,,cu m are
m eşteşug" : ocrotit de puternica sa oştire şi
plătind d aru ri bogate, M atei B asarab şi-a păs­
tra t tro n u l ; în acelaşi tim p, el a ţin u t pe loc
pe K enaan paşa, împiedicîndu-1 să-şi unească
forţele cu ale paşei de Buda şi uşurînd astfel
victoria de la Salonta din 22 octom brie 10*.
In tim pul conflictului d in tre G heorghe
Râkoczi I şi Ştefan Bethlen, M atei B asarab a
in terv en it la P oartă în favoarea principelui,
astfel încîit „m ulţum ită şi stăru in ţelo r lui
M atei la P oartă, pacea încheiată de craiul arde­
10 După cum arăta Matei Basarab lui G. Râkoczi I
prin solia trimisă în 1639, în 1636 prim ise porunci de
la sultan „în două şi în trei rînduri11 să meargă cu
oştile lui Kenaan paşa îm potriva Transilvaniei. El însă
a scris la Poartă că e zăpadă mare (şi „nimic n-a
fost“ !) care îm piedica ostile să treacă munţii, în timp
ce pe Kenaan îl ţinea prizonier şi-l îndulcea cu
cadouri. Aceasta atrăsese mînia sultanului asupra lui
Matei, dar domnul era m ulţumit că a ajutat astfel pe
principe (Torok magyar emlekek, III, p. 29 ; „Cerce­
tări istorice11, 1940, p. 497).
Despre poruncile trimise lui Matei Basarab pentru
a ajuta cu oaste pe Ştefan Bethlen îm potriva lui
Gheorghe Râkoczi — porunci cărora Matei vodă nu
le-a dat curs — vezi N. Iorga, Studii şi documente,
XXIII, p. 195. Rolul important al lui Matei Basarab
în salvarea lui G. Râkoczi la 1636 a fost recunoscut
şi de S. Kornis, comandantul oastei transilvănene fMo-
numenta Comitialia Regni Transsylvaniae, X, p.
117-118).

117
lean cu paşa învins al Budei fu în tărită ; răz ­
boiul cu P ersia avea mai m are însem nătate de-
cît înlocuirea vasalilor din E uropa“ (N. Iorga).
In tim p ce M atei B asarab a fost alături de
G heorghe Râkoczi I în 1636, dom nul Moldovei
a avut o atitudine ostilă ; la 31 septem brie 1636
el scria m agistratului din Braşov că — în tru cît
Ş tefan Bethlen s-a înţeles cu paşa din Buda că
,,ţara trece de p artea lui fără război“ — ar fi
bine ca principele să predea T ransilvania de
bună voie. în caz contrar, am eninţa dom nul,
trunele m oldovene, m untene şi tăta rii vor in tra
în Transilvania. D upă opinia sa, era mai bine
ca Râkoczi să ise predea, p e n tru că altfel ţara
sa era am eninţată cu pieirea.
Principele T ransilvaniei a scăpat însă cu
bine ; la 2 decem brie 1636 — după victoria
asupra turcilor la Salonta — Gheorghe
Râkoczi I se angaja faţă de paşa de la Buda să
nu încheie alianţe cu A ustria şi Polonia ; în
schim b P o arta treb u ia să-i confirm e dom nia
pe viaţă. îm păcarea cu P oarta l-a costat pe
principe sum a de 40 000 de taleri d rep t ,.des­
păgubire", iar în anul urm ător, su ltanul a ce­
r u t m ărirea trib u tu lu i la 15 000 de galbeni pen­
tru a se u ita „pricina din anul tre c u t11.
După cum rem arca N. Iorga, poziţia diferită
a lui M atei B asarab şi Vasile Lupu faţă de pro­
blem a T ransilvaniei la 1636 a contribuit „în
chipul cel mai h o tă rît11 la despărţirea lor.
Deşi lum ea se aşteptase la evenim ente m ari
în 1636, toam na a fost liniştită ; după cum
spunea un m artor bine inform at al vrem ii,

118
„poporul din amindouă Ţările Române (Mol­
dova şi Ţ ara Românească) este la casele lor :
ară, seam ănă“ .
*

La începutul dom niei, M atei Basarab a în ­

treţin u t relaţii bune cu Vasile Lupu, ca şi cu
Gheorghe Răkoczi I. In aprilie 1634 — num it
dom n al M oldovei — Vasile Lupu a făcut „ju-
răm în t de frăţie“ cu solii lui M atei B asarab
aflaţi la Poartă. Ştim acest lucru din m em oriul
predat de vistierul m untean Sim a lui G heorghe
Răkoczi I în 1641, în care se spune că, după
num irea lui Vasile Lupu, noul dom n „a ju ra t
cu credinţă tare, făcînd ju ră m în t foarte m are
că va fi una cu m ilostivul nostru domn, în bine,
ca şi în rău “ . J u ră m în tu l a fost depus în faţa
solilor lui M atei Basarab la Poartă. Cînd a aflat
vestea, dom nul Ţ ării R om âneşti s-a bucurat şi
a aprobat înţelegerea. „După bunul obicei al
dom nilor din cele două ţări de a-şi trim ite da-
ru ri“, M atei B asarab a trim is prin solii săi nou­
lui dom n al M oldovei un cal turcesc cu şa de
argint şi un paloş argintat. Vasile Lupu a făcut
un nou ju ră m în t de prietenie, iar cei doi dom ni
au schim bat în tre ei „scrisori de credinţă" n .
Nu ştim cît de sincere au fost aceste ju ră ­
m inte din partea dom nului Moldovei, care avea 1

11 La 28 mai 1634 se găsea la Bucureşti Neaniul

vornicul, „solul ce au venit de la ţara Moldovei"
(DRH, B, voi. XXIV, nr. 282). Documentul nu ne măr­
turiseşte obiectul soliei, dar acesta nu putea fi decît
stabilirea unor bune relaţii între noul domn al Moldo­
vei şi vecinul său.

119
„m are neprieteşug“ cu M atei vodă încă de pe
cînd era boier ; după opinia lui M iron Costin,
„de îndată ce au s tă tu t Vasile vodă la domnie,
făcuse m ulte am estecături (îm potriva lui Matei)
la paşa pe aceia vrem e de S ilistra“.
In anul 1635 — pe cînd la P o artă se afla un
p reten d en t la dom nia Moldovei care se intitula
N eagu vodă B asarab (probabil fostul agă
Neagu) — dom nul Ţ ării R om âneşti a colabo­
ra t cu dom nul M oldovei la com baterea p reten ­
ţiilor acestui p reten d en t la dom nie ; mai m ult
încă, plătind o sum ă m are de bani, cei doi
dom ni au reu şit să obţină prinderea şi uciderea
lui C urt Celebi, un grec in trig an t care trecuse
de partea lui Leon vodă.
La 17 septem brie 1635, G heorghe Râkoczi I
recom anda solului său la P oartă să stăruie
îm preună cu polonii p en tru schim barea lui
Vasile Lupu, care se dovedise a fi „într-o
stare de m are îngîm fare“. In 1635 şi 1636 solii
poloni cereau P orţii otom ane înlocuirea dom nu­
lui Moldovei ; regele Poloniei am eninţa că este
h o tărît să in tre cu oastea în Moldova dacă nu
se dă ascultare cererii sale. La rîn d u l său,
Vasile L upu se oferea să se apere de poloni cu
ajutorul lui M atei Basarab, ceea ce ara tă că la
acea dată relaţiile d intre cei doi dom ni erau
bune. Regele Poloniei era su p ărat pe dom nul
M oldovei p e n tru că acesta contribuise la m azi­
lirea lui Moise Movilă, predecesorul lui Lupu,
fugit în Polonia. In plus, prin num irea ca domn
a lui Vasile vodă, influenţa polonă în Moldova
— unde regele Poloniei susţinuse dom nii din
fam ilia M ovilă — e ra anulată.

120
 D upă unele ştiri, încă din această vrem e
L upu ar fi încercat să ocupe tro n u l lui M atei
Basarab. La 21 aprilie 1636, principele scria so­
lului său la P oartă, B althazar Sebessi, să fie
foarte a te n t şi să-l an u n ţe „ziua şi noaptea"
despre inten ţiile tătarilo r, deoarece M atei
Basarab îi scrisese în două rîn d u ri „că voievodul
din M oldova s-ar sili îm potriva lui îm preună cu
tătarii", din care pricină era „în m are veghe".
In aceeaşi vrem e M atei B asarab solicita şi a ju ­
toru l îm păratului F erdinand al III-lea p en tru
m enţinerea în scaun ; el cerea 3 000 de m uşche­
tari şi se a ră ta gata să ridice la luptă popoarele
de la sudul D unării. D om nul a p rim it doar asi­
gu rări vagi de prietenie care erau m enite să-l
m enţină „în bunele sale sentim ente creştineşti44.
*

A n u l 1637 avea să aducă înăsprirea relaţiilor

dintre M atei Basarab şi Vasile Lupu, care dorea
să-l înlocuiască pe tronul Ţării R om âneşti cu
fiu l său sau cu unul din fraţii l u i 12.
D upă cum spunea N. Iorga, Vasile L upu cre­
dea că avea, după tradiţie, d reptul de a im ita
pe R adu M ihnea sau pe A lexandru Iliaş, punînd
în Ţ ara Rom ânească pe fratele sau pe fiul său.
12 La 12 decembrie 1637 agentul Veneţiei la Poartă
aflase că V asile Lupu „offeriva qui alia Porta grossi
donativi per far un suo figliuolo Vaivoda della Valac-
chia per scacciarne il Prencipe, et unir guelle due
Provincie sotto il comando della sua Casa“. (Hurmu-
zaki, IV/2, p. 495 şi VIII, p. 466).
După opinia lui Miron Costin, Opere, p. 113, Vasile
Lupu obţinuse firman de domnie pentru fiul său „prin
mijlocirea lui cîzlar-aga şi paşii de Silistra".

121
(Se ştie că, în tre 1623-1626, cînd fiul său tînăr,
A lexandru Coconul, dom nea în Ţ ara Rom â­
nească, Radu M ihnea se in titu la „dom n al Mol­
dovei şi Ţării R om âneşti“, iar în 1632 A lexandru
Iliaş, dom nul Moldovei, încercase să-l im ite,
obţinînd firm an de dom nie în Ţ ara Rom ânească
p e n tru fiul său Radu). Vasile L upu urm ărea
astfel „revenirea la sistem ul unirii prin aceeaşi
dinastie a dom niilor rom âneşti“, într-o perioadă
in care conştiinţa unităţii de neam era foarte
dezvoltată la români.
F ără îndoială că Vasile L upu — care nu era
rom ân de origine, dar trăise toată viaţa între
rom âni — avea şi el conştiinţa clară că rom â­
nii alcătuiesc un singur popor (o şi m ă rtu ri­
seşte, de altfel, cînd vorbeşte despre rom ânii
din T ransilvania). El aflase acest lucru de la
c ă rtu rarii moldoveni ai vrem ii, m itropolitul
V arlaam şi m arele vornic G rigore U reche, am bii
colaboratori apropiaţi ai dom nului, care au sus­
ţin u t în operele lor ideea un ităţii de neam a
rom ânilor. Încercările sale de a fău ri o uniune
dinastică în tre M oldova şi Ţ ara Rom ânească
— încercări încurajate şi sp rijinite de Poartă,
care dorea înlocuirea lui M atei B asarab de pe
tro n şi slăbirea celor două ţări surori, p rin con­
flictele d intre ele — nu aveau în vedere atît
năzuinţele fireşti spre u n itate ale rom ânilor, cît
m ai ales realizarea planurilor sale. O uniune
dinastică a r fi însem nat aducerea pe tronul
Ţ ării R om âneşti a unei ru d e a lui Vasile Lupu,
fap t care ar fi agravat dependenţa M unteniei de
P oarta otom ană.

122
 Spre deosebire de Vasile Lupu, M atei Basarab
nu u rm ărea asem enea scopuri. A nim at de un
puternic sentim ent dinastic, considerînd că stră ­
moşii săi B asarabi i-au lăsat m oştenire Ţara
Rom ânească, el nu a u rm ă rit să ocupe tronul
Moldovei p e n tru sine, deşi ştia prea bine că
m oldovenii sînt fraţi cu m untenii. De aceea,
chiar atunci cînd a ajuns la concluzia că sin­
gura soluţie era să scape de Vasile L upu şi să-l
alunge de pe tron, el nu a inten ţio n at să-i ia
locul ci a sp rijin it la tro n u l M oldovei fie pe
u n u l din m em brii fam iliei Movilă, fie pe
G heorghe Ştefan, m arele logofăt al Moldovei.
Ştiind că este alesul ţării, el se considera în ­
d rep tă ţit să-şi apere tro n u l de atacurile lui
Vasile Lupu, atacuri săvîrşite cu sp rijinul direct
al P orţii ; lu p ta îm potriva lui Vasile L upu era
p e n tru dom nul Ţ ării Rom âneşti şi o în fru n ta re
cu forţele otom ane care-i doreau căderea. (Lup­
ta din 1639 s-a desfăşurat, de altfel, îm potriva
Porţii, care-1 m azilise pe dom nul Ţării Rom â­
neşti în favoarea lui Vasile Lupu, aşa cum vom
arăta mai departe).
P e n tru a-şi realiza planul, în aprilie 1637,
dom nul M oldovei a in terv en it la Poartă, arătînd
că G heorghe Râkoczi ar fi încercat să-l atragă
de p artea sa îm potriva sultanului şi că M atei
B asarab era gata să-l ajute pe Râkoczi. In iunie
se ştia la curtea im perială despre pericolul ce
am eninţa pe dom nul Ţării R om âneşti d in par­
tea Porţii, îm potriva căreia M atei ceruse a ju ­
torul îm păratului.
Vasile Lupu a in tra t în legătură cu M ehmed
(Mahomed) paşa de Silistra, care, în iulie, a

123
chem at pe cei doi dom ni în tab ără p e n tru o
nouă expediţie îm potriva tătarilor. Vasile Lupu
s-a p rezentat repede, instalîndu-şi corturile la
Izm ail, lingă tab ăra otomană. M atei B asarab a
în ain ta t şi el, prudent, pînă la lacul lalpugu-
l u i 13 ; cînd a aflat însă ce un elteau paşa cu
Vasile Lupu îm potriva sa, a trim is daru ri paşei
şi s-a întors la Tîrgovişte, unde a răm as în tab ă ­
ra oastei sale 14.
C ronicarii turci afirm ă categoric că „Matei,
voievodul Ţării Rom âneşti, dînd dovezi de nesu­
punere, s-a dat firm a n p entru prinderea şi uci­
derea sa. M ehmed paşa . . . , cînd l-a in v itat pe
(Matei B asarab — să-l ucidă — N.S.), acesta a
auzit de la populaţie despre unele u n e ltiri . . . ,
s-a întors şi a plecat în vilaietul s ă u “.
R eprezentanţii diplom atici la P o artă ştiau că
dregătorii turci îşi ascundeau adevăratele sco­
p u ri faţă de M atei, care se hotărîse să se opună
cu arm a (II principe de Walachia, tenuto qui
per ribello et unito con il principe die Transil­
vania, si hă messo in postura di voler m ante-
nersi con la spada, în caso che lo volessero levar
dai suo luogo). De aceea, spunea la 17 octom­

13 Intr-un document din 11 iulie 1637 este evocată

vrem ea „cînd a mers Matei Basarab voievod la oaste,
cînd s-a dus pînă la Ialpuh şi a venit pe la Buzău"
(Arh. St. Buc., Doc. istorice, MCDXXXI/6.
14 După Miron Costin, Opere, p. 111-112, Matei
Basarab „au venit pînă la marginea ţării sale şi de
acolea au pornit un serdar cu oşti de la sine, iară el
singur s-a făcut bolnav şi s-au întors înapoi". Mo­
tivul retragerii sale prudente îl constituia teama de
„amestecăturile" vecinului său din Moldova, care-1
pîrîsc la paşa de Silistra.

124
brie am basadorul olandez la P oartă, „turcii
caută să pună m ina cu dibăcie şi fără vărsare
de sînge pe dom nul m u ntean care e aici (la
Poartă) foarte m ult b ă n u it şi urît, p e n tru prea
m are înţelegere cu principele Râkoczi, lucrînd
p e n tru aceasta sub conducerea fostului m are
vizir M ahom ed paşa“.
înţeles cu M ahomed paşa — pe care-1 cum ­
părase p e n tru a-şi realiza planul — Vasile
L upu „nu se îndreptă, ca un vecin cinstit, spre
casa sa“ — cum spune N. Iorga, ci se repezi
asupra Ţ ării Rom âneşti, unde spera să n u i se
opună nim eni.
R eprezentantul dogelui la P oartă afirm a, la
12 decem brie 1637, că M ahom ed paşa — trim is
să liniştească pe C antem ir bei — văzînd că
dom nul Ţ ării R om âneşti n u se prezintă la o rdi­
nul ce i se dăduse, a v ru t să-l silească p rin forţă
să se supună : „diede ordine al Prencipe di
M oldavia d’incam inarsi dentro la Vallachia per
constringer piu espeditam ente quel Prencipe ad
ubidire“. Sub p rete x tu l că lipsa lui M atei de la
apelul m ilitar făcut de paşa de S ilistra consti­
tu ia un act de trăd are, Vasile L upu a fost în săr­
cinat să alunge pe „rebel“. D om nul M oldovei
aştepta şi pregătise acest prilej p e n tru a putea
ocupa scaunul lui M atei Basarab.
E xpediţia a început la sfîrşitul lui octom­
brie, cînd M atei B asarab cerea grabnic aju to r în
T ransilvania. Vasile L upu a încercat să cum ­
pere căpeteniile oastei Ţ ării Rom âneşti, dar
dom nul a zădărnicit încercarea p rin m ăsuri
energice.

125
 în noiem brie 1637 a avut loc pe rîu l Rîm na
(cel oare a văzut adeseori pe m alurile sale oştiri
înfruntîndu-se) o scurtă luptă de avangardă în­
tre trupele lui M atei B asarab şi cele ale lui
Vasile Lupu. D upă opinia lui Georg K raus (care
datează greşit luptele în 1636), „cinci zile în şir
au avut loc, în tre cele două părţi, m ari h ă r­
ţuieli. In ziua a şasea însă, M atei vodă îl lovi pe
L upu pe neaşteptate, cu două ceasuri înainte de
a se face ziuă. El ucise m ultă oaste, în cea mai
m are parte tă ta ri11.
M ult m ai m ulte ştiri aflăm de la unul din
participanţii la cam panie, generalul Ioan K e­
m eny, trim is de G. Râkoczi I în ajutorul lui
M atei B asarab „cu cîteva mii de călăreţi şi pe­
destraşi secui, precum şi cu tu n u rile necesare41,
în urm a lui K em eny venea M ihai Toldalagy „cu
o oaste m ai m are44. Vasile Lupu — care intrase
„cale de p atru zile44 în Ţ ara Rom ânească — şi-a
oprit înain tarea cînd a auzit despre venirea
oastei transilvănene şi s-a retras în Moldova,
u rm ă rit de trupele m untene şi transilvănene.
O rdinul iniţial dat lui K em eny de principe
era să pună capăt tu lb u rărilo r p ricinuite de
L upu şi să-l alunge din scaun ; după aceea însă
Râkoczi s-a răzgîndit şi i-a ce ru t să-i împace
pe cei doi dom ni ; dacă M atei dorea totuşi să-l
urm ărească pe Vasile Lupu, dom nul Ţ ării Ro­
m âneşti şi boierii săi treb u iau „să liniştească
P o arta cu cheltuiala lor p en tru această in te r­
venţie a rm a tă 44, aceasta deoarece dom nul Mol­
dovei avusese încuviinţarea Porţii să-l atace pe
Matei.

126
 Cînd i-a vorbit de îm păcare sau de plata chel­
tuielilor la P oartă, dom nul i-a răspuns lui K e-
m eny, „plin de dem nitate, prin urm ătoarele
cuvinte vrednice de am intit : «Mai întîi de toate,
dorinţa principelui nu treb u ie să fie cunoscută
de nim eni, nici chiar de vre unul d in tre boieri,
căci s-ar putea isca nem ulţum iri, deoarece noi
fiind aliaţi, cauza p e n tru care luptăm este co­
m ună şi astfel se cuvine să pu rtăm îm preună
toate greutăţile» ; cu toate acestea, el este gata
să ia asupra sa şi aceasta1' (adică plata cheltuie­
lilor la P oartă — N.S.).
In ceea ce priveşte îm păcarea cu Vasile Lupu,
M atei B asarab a replicat : «Unde va fi cinstea
mea şi a principelui ? U nde va fi faim a şi num ele
naţiunii voastre, dacă noi începem a um bla după
Lupu ? El [. . .] fuge dinaintea noastră, dar nu
cere pace, şi totuşi noi să-l îmbiem cu pacea ?
Pe lingă aceasta, cred că el a avut pace din p ar­
tea noastră, dar el a ru p t pacea şi a năvălit a su ­
pra noastră. Dacă trebuie să încheiem pace,
atunci ar trebui s-o încheiem cu cineva în a că­
rui statornicie să ne putem încrede ; dar el, ori
de cîte ori a încheiat pace cu noi, şi-a călcat în ­
totdeauna ju răm întul. N -are să-l ţină nici de
acum înainte ; de aceea mai bine să ne vedem de
treaba noastră».
R elaţia lui K em eny — particip an t la expedi­
ţie şi adm irator al lui M atei Basarab — ni se
pare deosebit de im portantă ; ea dovedeşte ati­
tudinea duplicitară a principelui Transilvaniei,
ca şi ferm itatea dom nului Ţării Rom âneşti, care
avea m otive să fie nem ulţum it de aliatul său. In
plus, ea este de n atu ră să ne facă să înţelegem

127
mai bine poziţiile diferite pe care se găseau dom ­
nii celor două ţări rom âne extracarpatice.
La 4 decem brie 1637, cînd lucrurile se linişti­
seră, G. Râkoczi scria cancelarului im perial
despre m odul cum s-au desfăşurat evenim entele:
voievodul Moldovei intrase cu toate trupele în
Ţ ara Rom ânească, arzînd şi producînd pagube în
regiunea de m argine a acesteia (certum est Va-
yodam Moldauiae cum om nibus copys versus
V alachjam profectum fujse, e x una parte
incursum fecit in confinia Valachiae cum toto
exercitu incinerando et damno inferendo). In
acelaşi tim p, vizirul M ehm et (Mahomed) paşa se
afla cu trupele sale pe m alul D unării, gata să
intervină îm potriva lui M atei Basarab. P rin ci­
pele a trim is în ajutorul lui M atei 10 000 de
ostaşi, în faţa cărora Vasile Lupu a fugit. După
ce au făcut joncţiunea cu tru p ele lui M atei
Basarab, oştile transilvănene au p ătru n s îm pre­
ună cu aliaţii lor în Moldova. Văzînd M ehmed
paşa că Vasile L upu nu va putea rezista trupelor
aliate, a trim is ceauşi la M atei şi la tru p ele tra n ­
silvănene, cerîndu-le să se retragă, garantîndu-le
sub ju răm în t că nu vor păţi nimic.
D upă ce s-a consultat cu boierii săi şi ba-
zîndu-se pe prom isiunea paşei, M atei Basarab
şi-a retras trupele odată cu retrag erea oştilor
ardelene. Nici iarn a foarte grea ■ — despre care
vorbeşte şi I. K em eny — nu era propice unei
cam panii de durată.
în scrisoarea principelui m otivul retragerii
din Moldova este deci presiunea turcească, nu
p u rta rea sa neloială faţă de dom nul Ţ ării Rom â­
neşti, despre care am inteşte I. K em eny.

128
 D upă cum rem arca N. Iorga, aflînd de succe­
sul expediţiei din Moldova, „turcii de la Buda
se grăbiră a lăsa în pace pe triu m făto ru l principe
al A rdealului11, deşi acesta n u participase la ex­
pediţie.
R eţinem deci în concluzie că, în toam na lui
1637, Vasile L upu a făcut prim a încercare de a
izgoni pe M atei Basarab de pe tron, cu sprijinul
P o r ţii; fără să se ajungă la o luptă propriu-zisă,
dom nul M oldovei a fost silit să se retragă din
Ţara Românească de trupele aliate m u n ten e şi
transilvănene.
In tru c ît sultanul M urad al IV -lea se pregătea
să plece în tr-o nouă expediţie în Asia, el a dat
porunci aspre să se păstreze liniştea în regiunea
D unării şi „să nu se facă nici cea m ai m ică
schim bare în aceste p ă rţi“.
La 22 decem brie 1637, M atei B asarab prim ea
la B ucureşti pe un trim is al P orţii care-1 asigura
că toate se petrecuseră fără ştirea sultanului ce-i
trim itea caftanul de în tă rire în domnie. Dom ­
nul Ţ ării Rom âneşti s-a convins atunci că de­
viza sa urm a să fie : a plăti pe turci, dar „cu
sabia în m în ă “.
în 1638 dom nul Ţ ării Rom âneşti a continuat
pregătirile m ilitare p e n tru a putea contracara
planurile Porţii. D upă cum se spune într-o rela ­
ţie din Istanbul din 29 octom brie 1638, dom nul
Ţării Rom âneşti ,'se arată foarte trufaş, ba chiar
ca un rebel al acestei P orţi şi ia m ulţi ostaşi
ardeleni în plata sa“, explicînd prin capucheha-
iaua sa „că aceasta s-a făcut p en tru a-1 apăra
îm potriva dom nului M oldovei11. Şi, într-adevăr,
M atei Basarab avea de ce se tem e p e n tru că

129
Vasile Lupu nu renunţase la planul său de a
ocupa tronul Ţării Rom âneşti cu asentim entul
Porţii, în care scop a u n eltit din nou la Istanbul.
In tre tim p, G. Râkoczi încercase, fără succes,
să-i împace pe cei doi domni. Este in teresan t de
re ţin u t faptul că, în proiectul de tra ta t form ulat
de M atei Basarab şi expus principelui la 17 sep­
tem brie 1638, se a ră ta că cei doi dom ni trebuiau
să se considere „ca nişte fraţi din aceeaşi m am ă“
şi să se îm potrivească îm preună tu tu ro r duşm a­
nilor. In această lună la curtea lui G. Râkoczi
se găseau „solii de fru n te “, trim ise de cei doi
dom ni p e n tru a discuta problem a îm păcării. Do­
rin ţa lui M atei nu s-a p u tu t realiza deoarece
Vasile Lupu a ridicat unele preten ţii băneşti.
Văzînd că îm păcarea nu reuşeşte, la 23 octom ­
brie 1638 principele a reînnoit vechiul tra ta t de
prietenie cu M atei Basarab, iar peste trei zile a
încheiat un pact de confederaţie (pactum sive
confederaţiei) cu Vasile Lupu, pact în tă rit p rin -
tr-u n act solem n dat de m itropolitul şi boierii
Moldovei, care-1 asigurau pe principe că vor
păstra relaţii de prietenie şi bună vecinătate.
Râkoczi prom itea să nu fie duşm anul lui Vasile
Lupu, iar acesta să nu atace pe M atei Basarab
fără ştirea principelui ; în tratat nu se spunea
nici un cu vîn t prietenesc faţă de aliatul de la
sudul Carpaţilor, care-şi îndeplinise totdeauna
obligaţiile asum ate faţă de principe.
P e n tru a-1 cîştiga pe G. Râkoczi de partea sa,
Vasile Lupu îi oferea un „trib u t" de 10 000 de
florini pe an. In acelaşi tim p — asigurat de
bunăvoinţa principelui T ransilvaniei — Vasile

130
Lupu a căutat să obţină form ele necesare de la
Poartă, consim ţăm ântul sultanului p en tru a-1
scoate de pe tron pe M atei Basarab.
*

M atei Basarab avea dreptate cînd spunea că

Vasile L upu nu este om ul p ă c ii; în 1639 el a
încercat din nou să alunge de pe tro n pe vecinul
său de la sud de Milcov, u neltind iar la P oartă
îm potriva dom nului Ţ ării Rom âneşti.
C um părat de Vasile Lupu, M ahomed paşa a
a ră tat su ltan u lu i că M atei B asarab este necre­
dincios Porţii, că are înţelegeri secrete cu p rin ­
cipele T ransilvaniei şi cu regele Poloniei şi că —
în plus — este foarte u rît de locuitori p en tru
p u rtarea sa tiranică. Soluţia propusă era num i­
rea lui Vasile Lupu ca dom n al Ţ ării Rom âneşti
şi ridicarea fiului acestuia pe tro n u l Moldovei.
P rim ind propunerea dregătorului său, la 2 n o ­
iem brie 1639, sultanul l-a m azilit pe M atei
Basarab şi a dat ordine paşei de Silistra şi hanu-
hii tătarilor să-l instaleze pe Vasile L upu pe tro­
nul Ţării Rom âneşti. Porunca adresată paşei de
Silistra suna astfel : „Dacă fostul voievod ( =
Matei Basarab) va încerca să se răscoale şi va fi
nevoie de ajutor, să m ergeţi şi să-i daţi ajutor
(lui Vasile Lupu) cu toată oştirea vilaietului vos­
tru, cu spahii şi ieniceri, cu veterani şi cu kulo-
glani, cu adjem i-oglani şi cu tu n ari şi cu ge-
begii, precum şi cu celelalte categorii de oşti'-'.
Paşa de S ilistra a transm is porunca m uteseli-
m ului de Nicopole, dar acesta nu a mai avut cînd
să intervină deoarece în tre tim p M atei Basarab
învinsese pe Vasile Lupu.

131
 Am reprodus acest act oficial otom an pentru
a dovedi sprijinul politic şi m ilitar pe care Poar­
ta l-a oferit lui Vasile Lupu îm potriva lui Matei
Basarab, pe care sultanul îl m azilise. Porunca
su ltanului dovedeşte în mod clar că, la 1639 —
ca şi la 1637 — M atei Basarab se înfru n ta nu
num ai cu Vasile Lupu, dar şi cu Poarta otomană
care-l sprijinea pe dom nul M oldovei şi-i aproba
planurile de înlocuire a „rebelului1 dom n al
Ţării Rom âneşti.
Vasile Lupu plătise p e n tru firm anul de dom ­
nie al fiului său Ioan sum a de 300 000 de taleri
şi se oferise să m ărească trib u tu l celor două ţări
cu alţi 100 000 de taleri. P lanurile de m ărire ale
dom nului M oldovei costau ţara sum e m ari de
bani. Steagul de dom nie a fost expediat cu un
sangiac p en tru Ştefăniţă, fiul lui Vasile Lupu,
la sfîrşitul lui octom brie 1639.
P rin asem enea m aşinaţiuni bănoase, Vasile
Lupu a obţinut de la P oartă un ordin adresat
locuitorilor Ţ ării Rom âneşti prin care li se cerea
acestora să se supună noului dom n n um it de sul­
tan : ,,Eu, sultanul M urad. padişahul al-i-O sm an.
vă poruncesc vouă, vlădicului, vornicului, logo­
fătului, paharnicului şi celorlalţi boieri şi clase
că iată am dat voievodatul lui Lupul ; de aceea
primiţi-1 în tre voi ca să dom nească peste voi,
aceasta este voia m ea ; iar dacă veţi sta împo­
triv ă şi porunca m ea nu va fi îm plinită, nu vă
voi lăsa nepedepsiţi“. Mai departe sultanul am e­
ninţa cu asprim e : „Eu sînt acela care răstorn
cu capul în jos Bagdadul, eu sînt acela care este
m ilostiv, dar pe care vreau îl şterg de pe păm înt;
iată hanul tătarilo r stă gata şi priveşte ca un

132
şoim ca să plece acolo unde poruncesc eu şi vă
pustiesc pe voi de pe păm înturile voastre şi voi
aşeza tu rci să locuiască pe ele şi în bisericile
voastre hogi ; deci ceea ce poruncesc eu să în d e­
pliniţi".
S ituaţia era, fără îndoială, gravă ; locuitorii nu
au avut probabil cînd să cunoască conţinutul fir­
m anului deoarece la scurtă vrem e se va da lupta
cu Vasile Lupu.
Sigur de izbîndă, dom nul M oldovei a plecat
din nou cu oastea îm potriva vecinului său, pen­
tru a-i ocupa tro n u l încredinţat de sultan.
P e n tru a-şi apăra dom nul, boierii Ţ ării Rom â­
neşti au în ain tat un m em oriu la P oartă în care-şi
arătau m ulţum irea p e n tru dom nia lui Matei
Basarab care asigurase ridicarea bunei stări a
ţării — fapt dovedit şi de m ărirea trib u tu lu i faţă
de P oartă ; dacă sultanul dorea, totuşi, să pună
alt domn, ei erau gata să prim ească pe oricine în
afară de Vasile Lupu, care — prin politica sa —
adusese pe moldoveni la atîta m izerie încît
m ulţi fugiseră din ţară ; p en tru a nu avea ace­
eaşi soartă, boierii rugau pe sultan să nu-şi dea
aprobarea la num irea lui Vasile Lupu ca domn
al Ţării Rom âneşti.
In cererea de ajutor adresată lui G. Râkoczi,
M atei B asarab arăta că era h o tărît să term ine
odată cu Vasile Lupu ,,căci nici eu. nici ţara mea
nu ne putem odihni din pricina lui : (lupta) va
fi pe viaţă sau pe m oarte, dar e mai bine să se
întîm ple odată, decît ca în fiecare zi să plîngă şi
să se vaiete săracii, băjenindu-se cu carele ; . . .
mai bine să se isprăvească odată decît să stăm de

133
strajă, încălecaţi ziua şi noaptea'*. D om nul cerea
num ai 2 000 de oşteni în ajutor, ca să vadă şi
vitejii săi că nu este p ărăsit de principe.
Ca şi în 1637, principele T ransilvaniei a avut
o atitudine duplicitară faţă de dom nul Ţ ării Ro­
m âneşti care i-a cerut ajutorul pe care era dator
să i-1 acorde în v irtu te a obligaţiilor asum ate prin
tra ta tu l de alianţă.
D upă cum spune I. Kerneny — care cunoştea
bine situaţia — principele ..prim ise poruncă as­
pră de la P o artă să nu îndrăznească să se am es­
tece în această treabă**, aceasta deoarece Matei
B asarab fusese m azilit. în faţa acestei situaţii —
deşi unii nobili erau p en tru sp rijinirea lui Matei
— principele s-a prefăcut că-1 a ju tă : ,.a trim is
trupele în Ţ ara Bîrsei. ca şi cînd ar fi trupe de
ajutor** (dar cu ordinul să răm înă pe loc ! ) 15 şi în
acelaşi tim p a expediat o im portantă solie la
M atei p en tru a-1 asigura că va fi a ju ta t neapărat.
„Pe de altă parte însă. principele trim itea pe
Acaţiu Barcsai la Lupu. ca să-l asigure că nu-1
va aju ta pe Matei** 16.
Această făţărnicie l-a scîrbit şi pe I. Kerneny
— apropiat al lui Râkoczi — care a cerut voie
să plece la Făgăraş p en tru a n u fi p ărtaş la
aceste tre b u ri necinstite.

15 Informaţie confirmată şi de un document con­

temporan (Hurmuzaki, XV/2. p. 1 0518).
16 Faptul că principele nu l-a ajutat pe aliatul său
aflat în prim ejdie este recunoscut şi de consilierul
lui Răkoczi, Ilisterfeld. care scria că victoria lui Matei
a fost obţinută „neanmois sans notre aide1* („TOrte-
nelmi Târ“, 1889, p. 707-708).

134
 Răm as singur în faţa noii agresiuni, M atei a
organizat cit a p u tu t de bine apărarea ţării, fără
să ţină seam a de ordinul de m azilire.
In tre tim p, la 22 noiem brie 1639, Vasile Lupu
ajunsese cu trupele la Focşani, unde se in titu la
„domn al M oldovei şi al Ţării Rom âneşti“. T i­
tlul nu era la acea dată fără acoperire deoarece
sultanul num ise în M oldova pe Ştefăniţă, iar
pe tro n u l lui M atei B asarab pe Vasile Lupu ;
după cum spunea agentul veneţian la P oartă,
Vasile Lupu unea p rin persoana sa cele două
voievodate.
P e n tru a nu lăsa nici o îndoială asupra p lan u ­
rilor sale, Vasile Lupu îşi confecţionase şi un si­
giliu cu stem a un ită a M oldovei şi Ţ ării R om â­
neşti.
D upă cum se ştie, în secolul al XV II-lea,
pilda lui M ihai V iteazul — domnul care unise
p en tru prim a oară sub sceptrul său cele trei Ţări
Rom âne surori, „reconstituind cadrul politic
unitar al poporului român, corespunzător u n ită ­
ţii sale reale“, după cum sublinia tovarăşul
Nicolae Ceauşescu — a fost urm ată şi de alţi
dom nitori şi principi, care ştiau că locuitorii ce­
lor trei ţări sînt de acelaşi neam .
Se cunosc astfel eforturile lui Gabriel B ethlen,
principele T ransilvaniei, care dorea să a ju n ­
gă „rege al Daciei" (Bethlenium, urgere in Porta,
u t M oldaviam et Valachiam sibi concedant, ita
rex Daciae declaretur). în ain te de Vasile Lupu,
la 1624, R adu M ihnea se intitulase şi el dom n al
Moldovei (unde dom nea efectiv) şi al Tării Ro­
m âneşti (unde dom nea fiul său A lexandru
Coconul).

135
 Vasile Lupu nu săvîrşea deci un gest singular
sau neobişnuit, cînd se in titu la dom n al celor
două Ţări Rom âne extracarpatice, locuite de
acelaşi popor. N um ai că n u trebuie să uităm că
el urm ărea să izgonească de pe tron pe un domn
considerat „rebel“ de Poartă, cu sp rijinul aces­
teia şi în folosul acesteia, care şi-ar fi în tă rit
dom inaţia asupra celor două ţări dacă ele ar fi
in tra t sub stăpînirea fam iliei lui Vasile Lupu.
Aşa cum am m ai spus, dom nul M oldovei —
care avea el însuşi conştiinţa unităţii de neam a
rom ânilor — nu u rm ărea să asigure indepen­
denţa celor două ţări unindu-le sub sceptrul său
— aşa cum făcuse M ihai V ite a z u l17 — ci înlo­
cuirea unui dom n care asigurase autonom ia
ţării sale şi lim itase im ixtiunea otom ană. Vasile
L upu acţiona deci ca o unealtă a P orţii otomane,
care-1 a ju ta îm potriva lui M atei Basarab, consi­
d erat indezirabil şi pe care P oarta îl mazilise.
Vasile Lupu credea că expediţia în Ţ ara Ro­
m ânească va fi o sim plă plim bare şi că nu va
întîm pina rezistenţă ; avea în această privinţă
asigurări de la turci (sotto la certezze di nessuna
oppositione).

17 Unii istorici din trecut l-au lăudat pe Vasile

Lupu pentru tendinţele sale care vizau unirea Mol­
dovei cu Ţara Românească. De pildă, G. M issail declara
pe la 1866 : „nu ne putem abţine de a nu venera
memoria domnului Vasile Lupu, punîndu-1 în şirul
celor mai mari domni ai românilor, precum vom pune
pe toţi acei ce vor lucra şi se vor sacrifica pentru
sacra idee care numai singură ne poate scăpa : uni­
rea" (Epoca lui Vasile Lupu şi Matheiu Basarab, p.
487).

136
 F ără să ţin ă seam a de ce spuneau „şerpii ve­
ninoşi" de la Poartă, de am eninţările lor, M atei
B asarab a lu at m ăsuri de organizare a rezisten­
ţei ; „pieno di gloria" — cum spunea un rap o rt
contem poran veneţian — dom nul Ţ ării R om â­
neşti dispunea de un efectiv de circa 40 000 de
oşteni.
Im brohorul venit cu oştile m oldovene a an u n ­
ţat la P o artă că nu poate duce la îndeplinire po­
runca de m azilire a lui M atei Vodă şi de in sta ­
lare a lui Vasile Lupu deoarece dom nul m azilit
se opune cu arm ele. Cînd sultanul a auzit că
M atei B asarab ,.nu a p rim it m azilirea, a h otărît
să facă pregătiri p en tru num irea de serdari şi
p en tru trim ite re a de oşti în vederea pedepsirii
lui". S ilahdar paşa l-a lin iştit însă pe sultan,
spunîndu-i : „De cîţiva ani încoace, oastea isla­
mică, fiind ocupată cu lupte pe uscat şi pe m are,
n-a mai avut zile de odihnă. De aceea să fie pe­
depsiţi cei care au p rezentat în faţa îm părăţiei
voastre astfel de tu lb u ră ri şi să-i m enţineţi (pe
voievozi) la posturile lor, m ai ales că au făcut
arz p e n tru ascultare şi supunere". In felul acesta
silahdarul ,,1-a aruncat în foc pe sărm anul M eh-
med paşa", cel care aprobase expediţia lui
Vasile Lupu.
Vasile Lupu a în ain ta t fără să întîm pine rezis­
tenţă pînă la apa Prahovei, la un sat n um it Ojo-
geni (sau Nenişori, cum va spune Matei
Basarab). Aici a făcut sfat asupra m odului cum
urm a să se desfăşoare lupta, ţinînd seam a de
..trecătorile apelor şi locuri închise de păduri
de pe toate părţile şi de bîhni.şuri", care nu erau
favorabile luptei p en tru tru p ele sale.

137
 Vasile Lupu ştia că Matei in astfel de locuri
„pofteşte să dea război, fiind oştile m ai tare fie­
care la locul său şi la strîm tori, îm potriva oşti­
lor celor streine hie cînd cei de loc sînt mai
ta r i“. Era form ulat astfel unul din principiile de
bază ale strategiei tradiţionale rom âneşti.
Ţinînd seam a că astfel de locuri erau favo­
rabile lui M atei Basarab, care le alesese, Vasile
L upu a încercat să-l atragă peste Prahova, în-
tr-o regiune de cîmp. Crezînd că lu p ta va în-
tîrzia, „au purces toate oştile lui Vasile vodă în
jacuri în podgorii, pe supt m u n ţi1'.
Auzind că tru p ele lui Lupu s-au „ răşch irat1*,
M atei B asarab a h o tă rît să-şi treacă repede
oastea peste Prahova, „dirept în preajm a Ojo-
genilor, unde era Vasilie vodă cu co rturi11.
Ca să uşureze trecerea oastei, fiecare călăreţ
a lu a t „după sin e“ cîte un pedestraş, astfel
încît rîu l a fost tre c u t repede. în tr-o ordine
desăvîrşită, oastea „tocm ită" a lui M atei a
în a in ta t spre tab ăra lui Vasile Lupu.
In tru c ît oastea sa era răspîndită, Vasile
Lupu nu a p u tu t organiza apărarea, astfel
încît oştenii săi „mai m u lt de gătire la fugă
în d ată au stă tu t, nu de război. Şi aşa şpîrcu-
ită oastea şi fără nice o tocm ală, au plecat şi
Vasilie vodă fuga şi toată oastea cîtă nu era
dusă în pradă, lăsînd şi corturile şi puşcile ( =
tunurile) şi pedestrim ea toată pre m îna jni
M atei vodă“ . A fost deci o victorie uşoară, ob­
ţin u tă p rin tr-u n atac rapid, dat p rin su rp rin ­
dere asupra unei oştiri in tra te în derută.
P entru a doua oară Vasile Lupu a fost învins
şi silit să fugă din Ţara Românească.

138
 Factorul principal care a co ntribuit la asi­
g u rarea victoriei de la Nenişori (Ojogeni) îl
constituie faptul că oastea şi ţara a fo st alături
de dom nul lor. O spune G heorghe Răkoczi în-
tr-o scrisoare din 24 decem brie 1639 : „Post-
quam etenirn V olffgangus (Valachica lingua
Lupus dictus) Moldaviae vaidova îllustrissim um
Transalpinae vaivodam M atthaeulm scilicet
Bazaraba arm is aggredi m olitus fuisset, ipse
Transalpinensis levatis universis provinciae suae
gentibus m ilitaribus die 3. D ecem bris L u p u liu m
Morte aggressus him is profligavit om nesque
exercitus illius copias dissipavit“.
D upă victorie, M atei B asarab a a n u n ţa t pe
prieten u l său de la P oartă, Deli H usein capu-
dan-paşa (com andantul flotei) că l-a învins pe
Vasile Lupu, care de-abia a scăpat cu doi oa­
m eni la Brăila.
In acelaşi tim p, după cum spune M iron
Costin, M atei Basarab a alcătuit un arzuhal,
„adecă răvaş de jalobă", pe care l-a trim is sul­
tanului p rin tr-u n om de încredere, căruia i-a
cerut să-l înm îneze num ai lui M urad al IV-lea.
Solul i-a re la ta t sultanului : „să ştie îm pără-
ţiia de m are vărsare de sînge şi pradă ce s-au
făcut în Ţ ara M un ten iască de Vasilie vodă,
care au v en it cu oşti asupra lui M atei vodă".
P lîngerea trim isă sultanului arăta că dom nul
M oldovei ,,să laudă . . . că are isprăvi de la
veziriul să hie domn şi în Ţara M unteniască
şi în Ţ ara Moldovei . . . De care jalobă foc s-a
făcut îm păratul soltan M urat pre veziriul, în-
ţelegîndu că de la veziriul să coboară acele
am estecături". Silahdar paşa, avînd duşm ănie

139
pe vizir, a ,,înoit“ m înia su ltanului care „au
chem at pre vezirul şi, după m ustrare că strică
ţără le fără ştirea lui, l-au om orît. Şi aşe au
eşit veziriului aceluie zarvele în tre dom ni“ .
Cu cîţiva ani în urm ă a fost descoperită scri­
soarea despre care vorbea M iron Costin şi
care aflase despre ea „de la boieri bătrîni de
sfat pre acele vrem i". In această scrisoare,
M atei Vodă arăta că Lupu, „m înat de pofta
voievodatului Ţ ării Rom âneşti", şi-a adunat
oastea şi a in tra t în ţara sa. Cînd au aflat că
vin oştile, locuitorii „şi-au p ărăsit proprietăţile
şi proviziile şi şi-au trim is copiii şi nevestele,
fără să ţină seam a de zăpadă şi de iarnă, în as­
cunzişuri şi în m unţii de piatră spre a-i m în-
tui". Ostaşii lui Lupu şi tăta rii care-i înso­
ţeau 18 au jefu it tîrg u rile şi satele aflate în
cale, punîndu-1 pe dom n în situ aţia de a nu-şi
m ai p u tea plăti haraciul care „a fost făcut de
trei ori m ai m are decît înainte", „num ai să nu
in tre p rin tre noi un voievod străin şi să trăim
cu bine şi în linişte".
D om nul arată m ai departe că „la satul n u ­
m it Nenişori de pe m arginea rîului Ialom iţa",
l-a învins pe Vasile Lupu care, „lăsîndu-şi lu ­
crurile şi bagajele, a ru p t-o la fugă". El cerea
sultanului „să preîntîm pine ticăloşia cuibărită
în lă u n tru l lui Lupu, precum şi gîndurile sale

18 Participarea tătarilor la campania din 1639 este

dovedită de un document din 10 dec. 1639, prin care
doi locuitori din regiunea Buzău îşi vîncl ocina deoa­
rece îi robiseră tătarii cînd „au bătut Matiu voievod
pri Vasilie vodă" (Arii. St. Buc., Doc. istorice,
CXVI/112).

140
necurate faţă de sărăcim e" şi să nu-i mai dea
am biţiosului dom n „îngăduinţa ca să distrugă
ţările padişahale“. D om nul îşi exprim a spe­
ra n ţa (prefăcută) că su ltanul şi vizirul nu-şi
dăduseră îngăduinţa p e n tru expediţia lui Lupu.
Scrisoarea dom nului era însoţită de una a
boierilor şi a „sărm anilor supuşi şi cetăţeni din
Ţara Rom ânească", în care — după ce-şi m ă r­
turiseau fidelitatea faţă de P oartă — arătau,
ca şi dom nul lor, suferinţele în d u rate din p ri­
cina lui Vasile Lupu, „îm pins de pofta voievo­
datului Ţării Rom âneşti". Ei cereau protecţia
sultanului, asigurîndu-1 că nu-şi vor părăsi p a ­
tria unde vor lucra „fără nici o şovăire sau în ­
grijorare".
Scrisorile şi-au atins scopul, în prim ul rînd
datorită faptului că dezordinea provocată de
Vasile Lupu îm piedica pe Matei B asarab să
strîngă haraciul (acţiunea dom nului M oldovei
avusese loc „cînd se începuse strîngerea h a m ­
eiului").
După o altă inform aţie, sultanul, mînios, a
trim is im ediat să sigileze casa m arelui vizir şi
comorile acestuia. Chemîndu-1 la palat, su lta­
nul i-a spus : „Tu m -ai asigurat că dom nul
Ţării R om âneşti va lăsa de bună voie scaunul
său celui m oldovean şi că acesta se va aşeza în
capitala Ţ ării Rom âneşti fără război şi vărsare
de sînge, iar acum tu ai dat act de învoire aces­
tui g h iau r ( = Vasile Lupu) să ridice război
îm potriva m untenilor şi o m ulţim e de supuşi
săraci ai mei au pierit. Oare eşti tu al doilea
îm p ărat că îţi îngădui a tît de m ulte ?“. După

141
acest aspru rechizitoriu, sultanul a poruncit ca
m arele vizir să fie sugrum at.
Solul polon Rom askiewicz — aflat la Stah-
bul în acea vrem e — a aflat detalii despre m oti­
vele uciderii vizirului : „lăcom indu-se prea
m ult, luase de la dom nul Ţ ării Rom âneşti
150 000 de taleri şi apoi, de asem enea, de la
cel al M oldovei iarăşi 100 000 de taleri, ca să-i
dea voie să m eargă în Ţ ara Rom ânească, cu
învoirea că —■de se va aşeza în capitala Ţării
Rom âneşti — să m ai dea (Lupu) altă sută de
mii. Şi aşa, din lăcomie, (vizirul) şi-a p ierdut
capul “.
D upă alte ştiri, p e n tru a-1 convinge pe su l­
tan de necesitatea m azilirii lui M atei Basarab,
vizirul îi prezentase acestuia nişte arzuri false,
susţinînd că vin din p artea locuitorilor Ţării
R om âneşti care cereau ca dom n pe fiul lui
Vasile Lupu. Uciderea vizirului reprezenta o
m are izbîndă p e n tru M atei Basarab şi o re­
cunoaştere a ju steţei cauzei sale.
Vasile Lupu, fiind învins, capudan-paşa —
prieten u l lui M atei B asarab — a cerut su lta ­
nului să-l prindă pe dom nul M oldovei la B ră­
ila, în care scop au fost trim işi zece capugii
îm părăteşti. A genţii m oldoveni la P oartă au
reu şit însă să-l prevină pe dom n de prim ejdie,
iar acesta a fugit din Brăila. După o relaţie
contem porană ,,calul lui (V. Lupu) stătea din­
colo de Riduri şi el, urcîndu-se pe casă, a să rit
în curte şi, sărind peste în tă ritu ri, a căzut pe
cal, num ai cu dolm anul şi în papuci şi a fugit
cu un singur însoţitor, sosind la G alaţi în două
nopţi. Acolo a găsit încălţăm inte de la un ţăran

142
şi cai p e n tru trăsură. După două zile a sosit la
Iaşi şi însoţitorul lui, de asem enea, a alergat
după dînsul cu doi cai“ .
In acest mod s-a term in at cea de a doua ex­
pediţie a lui Vasile Lupu în Ţ ara Rom ânească.
Îm potriva voinţei Porţii otomane, care-l m azi­
lise şi-i dăduse tronul lui Vasile Lupu, dom nul
Ţării R om âneşti reuşise să-şi păstreze scaunul
şi să-şi întărească poziţia faţă de Poartă.
C um părat de domn, paşa de S ilistra a scris
la P o a rtă că M atei vodă dispune de o oaste
a tît de puternică încît nici el însuşi îm preună
cu ostile lui Vasile Lupu nu l-a r putea învinge.
D arurile bogate şi un nou m em oriu din p a r­
tea locuitorilor l-au convins pe su ltan că tre ­
buie să recunoască situ aţia existentă şi să
aprobe cele întîm plate. La 24 m artie 1640,
M atei Basarab — cel m azilit cu cîteva luni m ai
devrem e — prim ea la Tîrgovişte pe ceauşul
sultanului care-i aducea caftanul şi sceptrul,
întărindu-l in stăpinirea ţă r ii!
La 10 m ai 1640 solii dom nului Ţării Rom â­
neşti expuneau lui G. Râkoczi condiţiile de
înnoire a tra ta tu lu i de alianţă, p rin tre care, în
prim ul rînd, a ju to r îm potriva dom nului Mol­
dovei. După cum m ărtu riseau solii, în toam na
trecu tă (1639), cînd Lupu năvălise în ţară, lo­
cuitorii au fost foarte afectaţi de fap tu l că
principele nu le trim isese aju to ru l făgăduit pe
care l-au aşte p tat cu în frig u rare ,,zi de zi“.
Tem îndu-se că dom nul M oldovei va veni ,,cu
prim ejdie m ai m are îm potriva lo r“, solii rugau
pe principe să fie a lă tu ri de ei la vrem e, ,,ca

143
să nu fim d espărţiţi unii de alţi ca în toam na
trecu tă
D upă cum spune I. Kem eny, principele „a lu ­
c rat cu viclenie, deoarece în actul d at de dieta
ţării nu era vorba de nici o excepţie (a duşm a­
nilor), pe cînd în acela d at în num ele său se fă­
cea excepţie p e n tru turci şi tă ta ri“.
Cu toate acestea — tem îndu-se în continuare
de p lanurile lui Vasile Lupu — M atei B asarab
va p ăstra bune relaţii cu G. Râkoczi. A gentul
veneţian la P oartă p u tea să afirm e — pe baza
ştirilor sigure pe care le avea — : „tra il Ragoz-
zi et il M attel Prencipe di Valachia passa gran
confidenza et si intendono bene insiem e“ sau
că M atei „si trova ben armato et ben s’inlende
con la Transilvania“. După cum rem arca cu
sp iritu l său p ătru n zăto r N. Iorga, G. Râkoczi se
întorsese din nou spre cel care se dovedise mai
puternic.
★

Nici după înfrângerea din 1639, otom anii

nu şi-au p ărăsit planurile de a-1 scoate pe M a­
tei B asarab din domnie. In tr-u n ra p o rt din 1640
către îm p ăratu l F erdinand al III-lea se spunea
că su ltanul era h o tărît să-l facă pe Vasile Lupu
dom n peste cele trei ţări rom âne (tres Provin-
cias istas christianas, Transilvaniam , M oldaviam
ac Transalpinam , sibi suisque dări postulavit).
Mai tîrziu, la 20 m artie 1641, Sava logofătul
relata lui G heorghe Râkoczi că aflase de la
P oartă despre noile p lanuri ale lui Vasile Lupu,
care u rm ărea să-şi dea fiica de soţie fiului lui

144
A lexandru Iliaş, pe care să-l aducă apoi domn
în Ţ ara Rom ânească, după care să treacă şi în
T ransilvania. Cei doi dom ni prom iteau 100 000
de galbeni plocoane „în toate părţile". Sava îşi
exprim a tem erea că dacă tu rcii a r pune m îna
„pe cele două Ţări R om âneşti11, a r ocupa apoi
şi T ransilvania şi le-ar preface pe toate tre i în
paşalîcuri. P e n tru a îm piedica asem enea pla­
nuri, era necesar „să întocm im m ai m ulte oşti
în taină, în afară de oastea ţă rii“, deci o te ­
m einică pregătire m ilitară, de apărare 19.
G îndurile lui Lupu erau cunoscute şi m edi­
cului său Scogardi, care — la 13 septem brie
1642 — îi com unica rezidentului im perial la
P oartă că dom nul M oldovei îşi pusese m ari
speranţe că trupele otom ane care se întorceau
din expediţia îm potriva Azovului îl vor ataca
pe M atei B asarab şi-l vor alunga de pe tron.
La 14 ianuarie 1643, V asile L upu a reînnoit
propunerea sa m arelui vizir, cerîndu-i să dea
dom nia Ţ ării Rom âneşti fra telu i său G avril
sau ginerelui său I. Radzyw ill, el urm înd să
treacă în T ra n silv a n ia 20, unde populaţia —•
în m ajoritate rom ânească — se va ridica îm po­
triva m agnaţilor m aghiari.

19 Probabil în legătură cu aceste planuri trebuie

pusă intervenţia făcută, la 30 aprilie 1641, de îm păra­
tul Ferdinand al III-lea pe lîngă regele Poloniei Vla-
dislav al IV-lea să medieze pacea între Matei Basa­
rab şi V asile Lupu (Hurmuzaki, IV/1, p. 660).
20 Temeri de acest fel erau exprim ate de nobilul
Barkdzy ca şi de arhiepiscopul de Strigoniu în vara
lui 1642 : Vasile Lupu urmărea să supună Ţara Româ­
nească, după care aspira la Transilvania (şi Vala-

145
 Scrisoarea — ajunsă în m ina lui G. Râkoczi
— ara tă în mod clar că Vasile Lupu, ca şi M atei
Basarab, avea conştiinţa u n ită ţii de neam a
ro m â n ilo r; pe cei din T ransilvania dom nul
urm ărea să-i folosească în in teresul său, pentru
a-i u şu ra drum ul spre tro n u l princiar.
In această vrem e Vasile Lupu avea m are tre ­
cere la Poartă, căreia îi făcuse un im ens serviciu
determ inînd pe ţa ru l Moscovei să nu aju te pe
cazaci p e n tru a înlesni astfel ocuparea Azovului
de către turci, ceea ce se petrecuse în v ara a n u ­
lui 1642. Ca răsplată fusese confirm at dom n pe
viaţă.
Se înţelege că, in faţa unor asem enea planuri
şi am eninţări, M atei Basarab trebuia să ia m ă­
suri de apărare. In decem brie 1641, rezidentul
im perial la P oartă aflase din m ediile diplom a-

chiam Transalpinam sibi subycere potuerit, verendum

esse ne et ad Principatum Transylvaniae aspiret)
(Hurmuzaki, 1V/1, p. 662).
Ştiri asemănătoare comunica, la 3 octombrie 1642,
şi prepozitul catolic de Nicopole : turcii aveau de gînd
să-l atace pe Matei Basarab prin Vasile Lupu, iar
trupele otomane să intre în Transilvania şi să devas­
teze ţara.
La 1 noiembrie 1643, Sigismund Prepostvâry scria
îm păratului austriac că nu va fi atacat de G. Râkoczi
deoarece acesta era reţinut de planurile ambiţioase
ale lui V. Lupu : „Voievodul Moldovei, cu o foarte
mare oştire (adăugîndu-se şi ajutorul tătarilor), are
de gînd să gonească din scaunul său pe domnul Ţării
Româneşti şi, dacă poate să-l biruie, acel voievod ai
Moldovei plănuieşte numai (omne propositum id habe-
ret), să se îndrepte, el şi oastea sa, îm potriva principe­
lui Transilvaniei" (N. Iorga, Recherches dans Ies
archives royales de la Haye, Buc., 1936, p. 6-7).

146
t.ice de la Istanbul că M atei Basarab avea m are
încredere în puterea sa m ilitară şi că era h o tărît
să reziste otom anilor, dacă aceştia l-ar fi a ta c a t;
dom nul ştia că în cazul în care aceştia ar fi v ru t
să pornească îm potriva lui, nu puteau strînge
mai m ult de 20 000 de oam eni din R um elia şi
din Dobrogea, efective cărora dom nul le-ar fi
p u tu t face faţă cu arm ata sa. Pe de altă parte,
se spune că Poarta nu vroia să provoace pe
M atei Basarab deoarece acesta putea să devină
un al doilea M ihai V iteazul, care dăduse turci­
lor atît de m u lt de lucru.
La P oartă se ştia că M atei Basarab dispunea
de tru p e num eroase (circa 25 000 oşteni) şi bine
pregătite : „e cosa certa che il Prencipe M attel
e ben proveduto di m iliţie havendo tra fanteria
e cavaleria circa v in ti cinque m iile persone,
tu tta bona gente“. Boierim ea ţării era — la rîn -
dul său — ho tărîtă să-l urm eze pe dom n pînă
la m oartea acestuia. Ţinînd seam a de această
situaţie, vizirul recunoştea el însuşi că nu-i
putea face nim ic lui M atei Basarab.
Deşi încheiase tra ta te de prietenie cu M atei
Basarab, G heorghe Râkoezi I avea în continuare
o atitu d in e duplicitară faţă de acesta. La 20
septem brie 1643, trim iţîn d o solie la dom nul
Moldovei, îl ruga să m ai am îne „m ergerea
asupra lui M atei vodă“ , asigurîndu-1 că acesta,
fiind om bătrîn, „azi, m îine, ajunge la sfîrşitul
vieţii“, şi că, după m oartea lui, principele îl
va susţine pe Vasile Lupu să-i ocupe tronul.
M oartea aliatului său, nu renunţarea la planu­
rile lui Vasile Lupu, ar fi sim plificat deci lucru­
rile p en tru principele T ra n silv a n ie i!

147
 A flat la Iaşi, la 4 octom brie 1643, Acaţiu
Barcsai com unica lui G. Râkoczi condiţiile în
care Vasile Lupu ar fi fost dispus să se împace
cu M atei Basarab : dom nul Ţ ării Rom âneşti să-i
plătească 15 000 de taleri, să-i acorde despăgu­
biri p e n tru pagubele suferite, să alunge pe mol­
dovenii stabiliţi în Ţ ara Rom ânească şi să-şi
ceară iertare de la dom nul M oldovei p rin soli
cinstiţi. D upă cum rem arca solul, L upu stab i­
lise asem enea condiţii cu scopul ca M atei să
ffe pus în situ aţia de a nu le prim i, neavînd
interesul să se îm pace cu vecinul său.
P este cîtva tim p, la 2 decem brie 1643 — după
ce cunoscuse bine intenţiile lui Vasile Lupu,
care am eninţa din nou că la p rim ăvară ,,va
m erge îm potriva lui M atei44 — A caţiu Barcsai
scria principelui : „dacă aşi fi M atei voievod,
pînă să m ă alunge Lupul, l-aşi alunga eu pe
dînsul şi aş stăpîni cele două ţări cît le-aşi putea
stăpîni şi, dacă aş vedea că nu se poate, aş trece
în Polonia44. Lui Barcsai i se părea uşor de re a ­
lizat acest plan deoarece vizirul îi era bine­
voitor lui M atei vodă şi cu bani m ulţi ar fi
p u tu t linişti P oarta. In plus, toată ţara era ală­
tu ri de dom n, ceea ce i-ar fi m ărit şansele de
reuşită.
M atei B asarab nu n u trea astfel de planuri,
ci dorea să se îm pace cu vecinul său. La 28
ianuarie 1644, acelaşi A caţiu Barcsai — aflat
din nou la Iaşi — scria principelui că dom nul
Ţ ării R om âneşti ceruse lui Vasile Lupu „să tr i­
m ită pe episcopul ţării şi boierii de fru n te la
Focşani44, unde îi va trim ite şi el pe ai săi „să
se împace şi să facă legăm înt tare". Nu ştim

148
dacă reprezentanţii celor două ţări s-au în tîln it
în felul propus, dar paşii spre îm păcare erau
făcuţi.
D om nul Ţ ării R om âneşti l-a a ju ta t din nou
pe G. Râkoczi I în m artie 1644, cînd a trim is
în sp rijin u l principelui 1 000 de curteni, sub
conducerea căpitanului C onstantin, care au lup­
ta t în condiţiile grele ale iernii îm potriva tr u ­
pelor im periale. C am pania a d u rat cîteva luni,
dînd prilej oştilor rom âne să-şi dovedească p ri­
ceperea în luptă. De pildă, cînd Hom onnay —
„care avea) o oaste aleasă“ — se pregătea să
atace cetatea Jezeno, „înainte ca ostaşii lui
H om onnay să se aşeze bine p e n tru noapte,
curtenii i-au atacat pe n eaşteptate la 16 iulie
şi i-au pus pe fugă ; 200 de oam eni au fost ucişi
şi m ulţi polonezi prinşi . . . Cu acest prilej,
curtenii s-a u îm bogăţit foarte m u lt“.
Politica lui Râkoczi, ostilă Im periului habs-
burgic, nu era pe placul lui M atei Basarab, care
înţelesese să ducă faţă de austrieci o politică
de cruciadă ca aceea a lui M ihai V ite a z u l21 ;
aceasta ar fi fost, după N. Iorga, m otivul p rin ­
cipal al în d ep ărtării dom nului Ţării Rom âneşti
ele aliatul său din Transilvania.
în ceea ce-1 priveşte pe Vasile Lupu, acesta
pierduse creditul la P oartă după ce şi-a m ări­
ta t una din fiice cu m agnatul polon Ianus

21 In propunerile înaintate împăratului Fordinand

al III-lea în august 1643, Matei Basarab se arăta
hotărît mai bine să moară decît să uneltească ceva cu
turcii îm potriva creştinităţii (Se prius mori statuisse,
quam aliquid in detrim entum Christianitatis cum Tur-
cis agat) (Hurmuzaki, IV /l, p. 676).

149
Radzyw ill, astfel încît şi el era in teresat intr-o
apropiere de M atei Basarab. în plus, cei doi
dom ni trebuiau să ţină seam a de tendinţele
expansioniste ale lui G. Râkoczi, care — dacă
ar fi reu şit şă-şi extindă stăpînirea în Ungaria,
în dauna Im periului austriac — şi-ar fi m ărit
p retenţiile faţă de Ţările Rom âne extracarpa-
tice. Acestea au fost m otivele care i-au d e te r­
m inat pe M atei B asarab şi Vasile Lupu să se
împace.
*

A n u l 1644 avea să aducă împăcarea tem po­

rară dintre dom nii Ţărilor Rom âne extracar-
patice. P unîndu-şi în treb area de unde a venit
apropierea dintre dom nii celor două ţări, N.
Iorga spunea : „de la ţara însăşi, acesta trebuie
să fie răspunsul“.
Nu este desigur o sim plă întîm plare că îm pă­
carea a fost realizată p rin interm ediul a doi
c ă rtu ra ri de fru n te ai celor două ţări : m itropo­
litu l V arlaam al M oldovei şi logofătul U drişte
N ăsturel ; cei doi şi-au m anifestat cu claritate,
fiecare în felul propriu, conştiinţa u n ităţii de
neam a rom ânilor, conştiinţă care treb u ia să
prim eze faţă de neînţelegerile d in tre conducă­
torii lor politici.
Cu un an înainte de îm păcarea d in tre cei doi
domni, în 1643, V arlaam tipărea Cartea rom â­
nească de învăţătură, care se adresa la „toată
sem enţia rom ânească11, fiind considerată un
„dar făcut lim bii rom âneşti14, vorbită de tot po­
porul rom ân. Cu asemenea idei, Varlaam putea
să m edieze uşor împăcarea celor doi dom ni ai
Ţărilor Rom âne.
Iniţiativ a p are să fi a p a rţin u t lui Vasile Lupu,
care l-a trim is, în noiem brie 1644. pe V arlaam
„cu treabe dom neşti11 la Tîrgovişte. Cei doi în ­
v ăţaţi se cunoşteau m ai de m ult şi colaboraseră
în folosul neam ului întreg. Se ştie că răspunsul
lui V arlaam la Catehism ul calvinesc — în p re ­
doslovia căruia m itropolitul susţine ideea u n i­
tăţii de neam bazată pe unitatea de credinţă —
a fost tip ă rit în Ţ ara Rom ânească, unde tex tu l
a fost p u ţin m odificat. Aceasta constituie o do­
vadă certă că reprezentanţii bisericii şi culturii
din Ţările Rom âne extracarpatice luptau îm ­
preună p en tru m enţinerea unităţii poporului
rom ân din cele trei ţări rom âneşti.
Ca şi V arlaam , în v ăţa tu l U drişte N ăsturel
susţinea în lucrările sale ideea u n ită ţii poporu­
lui rom ân, asociind „neamul rom ânesc“ cu no­
ţiu n ea de „limbă românească“, ştiind prea bine
că tot neam ul vorbeşte aceeaşi lim bă. De pildă,
în prefaţa la Evanghelia învăţătoare din 1642,
logofătul m untean m ărturisea că a făcut tra d u ­
cerea „pe lim ba rum ânească11 p e n tru a aju ta
„neam ul n o stru 11 care locuia în Ţările Rom âne
surori.
A vînd convingerea că fac parte din acelaşi
neam , celor doi învăţaţi nu le-â fost greu să a l­
cătuiască „actul de fră ţie 11, al cărui te x t nu ni
s-a p ă stra t însă. D atarea tra tatu lu i de pace se
poate face după relaţia m isionarului Bandini,
care spunea la 10 decem brie 1644 că pacea se
încheiase de curînd.

151
 Ca sem n a l îm păcării lor, fiecare din cei doi
voievozi a construit în ţa ra celuilalt cîte o bi­
serică : M atei B asarab a ctitorit în V rancea lă­
caşul de la Soveja (num it şi D obrom ira = pace
b u n ă !),22 iar Vasile L upu a ridicat la Tîrgovişte
eleganta biserică Stelea. în pisania de la Soveja
M atei B asarab a ră ta că zidise biserica „cu bu-
năvoia şi cu aplecarea spre vrerea noastră a
p rea-iu b itu lu i nostru frate, dom nul Moldovei,
Io Vasilie voievod'1. La rîn d u l său, acesta afirm a
că ridicase Stelea „în zilele fratelui nostim, Io
M atei B asarab voievod11. 23
în anul 1645 — după ce dom nii „să îm păcase
în tre sine“ — M atei B asarab a trim is o solie de
boieri şi pe m itropolitul Ştefan la Iaşi, la nu n ta
fiicei lui Vasile L upu cu ducele Ianus Radzy-
will.
îm păcarea d in tre cei doi dom ni l-a su părat
pe principele T ransilvaniei, care i-a im p u tat lui
M atei B asarab că a făcut pace fără consim ţă-
m întul său. In convorbirea pe care a avut-o cu
solul lui Râkoczi, la 29 noiem brie 1644, M atei a
a ră ta t că n u l-a p u tu t an u n ţa pe principe deoa­
rece acesta era departe, pe te a tru l de război cu
austriecii ; dom nul şi-a exprim at m irarea că
principele s-a su p ă ra t cînd ştie că el l-a îndem ­

22 Pentru corespondenţa dintre cele două nume vezi

documentul din 2 august 1646, unde se spune m ănăs­
tirea Soveja „ce se chiamă Dobromira" (Arh. St.
Buc., m-rea Soveja, X/8).
23 Cînd a văzut mănăstirea Stelea, la scurtă vreme
după ridicarea acesteia, Paul de Alep arăta că Vasile
vodă o construise „cînd încheiase un tratat de prie­
tenie" cu Matei Basarab (Călători străini, VI, p. 107).

152
n a t de atîte a ori să se îm pace cu Vasile L upu şi
că s-a stră d u it m ult p e n tru aceasta.
îm păcarea d intre dom nii rom âni l-a afectat
deci pe principele T ransilvaniei şi a dus la în ­
d ep ărtarea vechiului său prieten şi aliat din
Ţ ara Rom ânească.
La 4 februarie 1645 rezidentul im perial la
P o artă com unica îm p ăratu lu i că avusese o în ­
trevedere secretă cu trim işii lui M atei B asarab
care cereau înlocuirea lui G heorghe Râkoczi pe
m otiv că acesta a fost „un cap în fie rb în ta t şi un
vecin ră u şi n e a stâ m p ă rat24, dar m ai ales pen­
tru popoarele şi ţările din vecinătatea sa a ajuns
de n e su fe rit1'. De aceea şi nu p e n tru că ar fi
rîv n it la T ransilvania — pe care o considera
m ai prejos decît Ţ ara Rom ânească — M atei
stă ru ia ca Râkoczi să fie scos din conducerea
principatului, lucru ce era uşor de realizat în
îm p reju rările de atunci.
S upărarea cu G heorghe Râkoczi nu a ţin u t
m ult, p en tru că — oricît de lacom şi tru faş era
acesta — era vecinul cel m ai apropiat al dom ­

2'i pentru a înţelege modul cum privea Gheorghe

Râkoczi relaţiile sale cu Matei Basarab, vom arăta
că, în 1647, cînd ducele Radzywill s-a prezentat la
principe pentru a-1 solicita să participe la cruciada
plănuită contra turcilor, el a cerut să nu se încheie
nici o înţelegere directă cu domnul, deoarece acesta
îi este subordonat, iar regele Poloniei să nu aibă pre­
tenţii asupra Ţării Româneşti al cărui suzeran este
Râkoczi (Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae,
X, p. 89, 442-451, 455 ; I. Sîrbu, op. cit., p. 248). Prin­
cipele se considera deci suzeranul lui Matei Basarab,
fără consimţămîntul acestuia, care nu-i recunoştea
suzeranitatea.

153
nilor din ţările extracarpatice şi, în plus, dom ­
nea peste o populaţie în m are p arte românească.
In aprilie 1646, slugerul G heorghe Ş tefan —
viitorul dom n al Moldovei —• discuta în T ra n ­
silvania ideea unei cam panii îm potriva su ltan u ­
lui, la care ar fi particip at 30 000 de moldoveni
şi 20 000 de m unteni ; regele Poloniei ar fi ve­
n it şi el şi astfel ar fi atacat Im periul otoman
îm bătrînit. In acelaşi tim p, la 22 aprilie 1647,
reînnoieşte pactul de bună vecinătate cu p rin ­
cipele T ransilvaniei şi dom nul Ţ ării Rom âneşti.
Cînd, în acelaşi an 1647, s-a ajuns la o ten ­
siune în tre Râkoczi şi P oartă p e n tru m ărirea
trib u tu lu i, M atei l-a îndem nat pe principe la
rezistenţă, spunîndu-i să nu se team ă de oto­
m ani, căci, dacă vine sultanul, dom nul — deşi
om b ătrîn — era gata să ia com anda oştirii şi
să m eargă înainte ,,cu barba lui cea albă“.
In aceeaşi vrem e, m arele vizir u rm ărea să-l
schim be şi pe Vasile Lupu ; în ianuarie 1647
bailul veneţian afirm a că vizirul spusese : „dacă
ar putea să scoată pe voievod de acolo, ar fi o
cucerire care face cît p a tru C andii“. Aceasta l-a
determ in at pe Vasile L upu să se apropie de
G heorghe Râkoczi I şi foarte probabil — cum
crede N. Iorga — să fi ju ra t din nou pe pactul
de ,,fră ţie ” cu M atei Basarab.
*

Îm păcat cu vecinul său din Moldova, asigurat

de alian ţa principelui T ransilvaniei, M atei
Basarab se putea ocupa acum de planul său m ai
vechi de luptă antiotom ană, plan pe care-1 sus­

154
ţineau şi popoarele de la sudul D unării — dor­
nice să scape de sub dom inaţia otom ană — şi
pe care-1 vor încuraja un tim p şi unele puteri
străin e ca Polonia sau Veneţia. (După cum am
m ai m enţionat, Im periul habsburgic, fiind an­
gajat cu toate forţele în Războiul de 30 de ani,
nu p u tea participa la o coaliţie antiotom ană).
Aşa cum am a ră tat m ai sus, una din do rin ­
ţele cele m ai m ari ale lui M atei B asarab a fost
aceea de a contribui la eliberarea popoarelor
din sudul D unării de sub stăpînirea otomană.
In această direcţie el m ergea pe urm ele unor
m ari înaintaşi ca M ihai V iteazul, in lupta că­
ruia popoarele de la sudul D unării îşi puseseră
m ari speranţe de eliberare. Precum se ştie, n u ­
m eroase m ărtu rii contem porane glorioasei dom ­
nii a viteazului arată că : „sîrbii, bulgarii şi
dalm aţienii aşteaptă pe voievodul M unteniei
peste D u n ăre1* ; „creştinii din B ulgaria şi de
aiurea de dincolo de D unăre îl aşteaptă cu ce­
reri m ari şi-l îndeam nă zilnic** ; vistierul Sta-
vrinos, la rîndu-i, spunea : „sîrbii şi bulgarii
ţineau cu M ihai şi aşteptau cu nerăbdare să-l
vadă trecînd la dînşii să se închine lu i“, iar m i­
tropolitul Dionisie Rally îl asigura pe dom n că
„toată creştinătatea de acolo este aplecată către
m ăria ta “. M ihai V iteazul el însuşi declara că
sîrbii şi bulgarii „îl aşteap tă cu dor mare** ca
să-i izbăvească de stăpînirea străină.
In M atei Basarab — considerat de otom ani
d rep t un al doilea M ihai V iteazul — popoarele
balcanice (îndeosebi bulgarii) şi-au pus speranţe
asem ănătoare, ceea ce dovedeşte rolul conducă­

155
tor im portant pe care-l îndeplinea dom nul Ţării
R om âneşti in sud-estul Europei.
D intr-o scrisoare a am basadorului veneţian
la P oartă, din 11 iunie 1650, rezultă că planul
unei ridicări generale îm potriva otom anilor era
m ai vechi ; bulgarii trim iseseră m ai m ulte solii
la regele V ladislav al IV -lea al Poloniei, ultim a
în 1646, arătînd că sîn t gata să se ridice la luptă
şi să se unească cu principii din M oldova şi Va-
lahia, „ehe conspiravano nella m edesim a reso-
lutione“.
In anul 1647, P ietro Diodato Baksic, arhiepis­
copul catolic al B ulgariei, care com anda pe cei
ce urm au să se ridice la luptă, a vizitat pe M atei
B asarab care a prom is că va pune la dispo­
ziţie 20 000 de soldaţi ce vor ridica apoi la luptă
un num ăr im ens de creştini din B ulgaria şi din
ţările vecine.
în acelaşi an — la sugestia lui M atei Basarab
— o solie bulgară a m ers la regele Poloniei
V ladislav al IV-lea, despre care se spunea că
are ,,o m are bogăţie şi un suflet de lu p tă to r41,
p e n tru a-i cere ajutorul. M atei B asarab era in ­
tere sat ca regele Poloniei să participe la expe­
diţie şi din pricină că se tem ea de in tenţiile lui
Vasile Lupu.
Din docum entele cercetate de istoricul bulgar
Ivan Duicev rezultă că se făcuse planul ca
luptele să înceapă la sud de D unăre, în terito ­
riile bulgăreşti, organizîndu-se în acelaşi tim p
şi o răscoală a bulgarilor ; sim ultan urm au să
declanşeze lu p ta polonii şi veneţienii.
în num ele regelui Poloniei s-a adresat un
m esaj lui M atei B asarab p rin care i se făcea

156
cunoscut că a fost desem nat principalul condu­
cător al întregului ră să rit (generalissimo di
tu tto l’O rien te)25, ceea ce constituia dovada
certă a im portanţei ro lu lu i politic şi m ilitar ju ­
cat de Ţ ara Rom ânească 26.
D upă m ărtu riile solului P e tă r Parcevici, solii
au adus scrisori lui M atei B asarab şi i-au co­
m unicat cele spuse de rege, iar dom nul Ţării
R om âneşti i-a trim is fără întârziere în Bulgaria
ca să an u n ţe conducătorilor m işcării de elibe­
ra re h o tărîrile luate. (V en u ti noi dai gran M at-
thia con le lettere di sua M aestă . . ., ci spiedi

25 Vorbind despre planurile de cruciadă ale lui

Vladislav, susţinut de papalitate, de Veneţia şi de Im­
periul habsburgic, Miron Costin afirma că puterile
creştine l-au ales pe regele Poloniei „la toată creş-
tinitatea gheneral, adecă purtătoriu de oaste îm po­
triva turcului" (Opere, p. 125-126).
26 In acelaşi timp exista şi un plan grecesc care-1
dorea pe V asile Lupu împărat. Se spunea anume că
patriarhul Partenie al Constantinopolului ar fi decla­
rat că „toţi m itropoliţii s-au înţeles ca să adune trupe
în clipa cînd flota turcească va ieşi îm potriva vene-
ţienilor în Marea Albă şi să-l proclame împărat" pe
Lupu (Hurmuzaki, Documente, 1V/2, p. 585 ; E. Hur-
muzaki, Fragmente, III, p. 144). Calificîndu-1 de „spri­
jin unic, unică glorie şi bucurie a neamului grecesc,
lipsit de împărat şi de gloria cea mai bună", Atana-
sie Patellaros considera că „el (Lupu) e împărat pen­
tru noi" (Hurmuzaki, Documente, XIII, p. 24, 446).
Pentru importanţa deosebită ce se acorda domnilor
Ţărilor Române amintim faptul că prima tipăritură
bulgară, Abagarul, a fost editată la Roma de episco­
pul de Nicopole, Filip Stanislavovici, la 1641, „sub
domnia craiului nostru Ibrahim (= sultanul) sub
Matei, voievodul Munteniei, şi sub Lupu cel paşnic
din ţara Bogdan, poreclit Vasile voievod" („Revista
istorică", 1933, p. 96).

157
subito in Bulgaria per dam e parte del tu tto alli
capi della fatione). Cînd solia bulgară a trecut
pe la M atei, l-a găsit „în tin erit de bucurie14 la
vestea că s-ar p u tea organiza o coaliţie îm po­
triv a turcilor.
In Ţ ara Rom ânească exista în această vrem e
un p uternic sp irit de cruciadă, de dorinţă de
lu p tă antiotom ană. Nu este o întâm plare că, pe
tu rn u l pe care l-a zidit pe la 1645 M atei Basarab
la ctitoria străb u n u lu i său Neagoe Basarab
de la C urtea de Argeş, el a pus să fie încastrate
alătu ri două stem e : stem a lui Vlad D racul, re ­
prezentând em blem a ordinului Dragonul, insti­
tu it de Sigism und de L uxem burg şi reprezen­
tând u n dragon „creştin*1 învingînd un leu cu
cap de şarpe, şi stem a lui Neagoe Basarab, stră ­
m oşul şi m odelul lui M atei, în care apare un
unicorn îm pungînd în piept un balaur. în ace­
eaşi vrem e, cum natul dom nului, U drişte N ăstu­
rel, îşi afişează stem a fam iliei sale pe casele nou
construite din H erăşti : un leu care loveşte cu
crucea un şarpe agresiv. Cele trei stem e, rea li­
zate la date diferite (1439, 1517 şi 1647) arată
cît de p u tern ică e ra ideea de cruciadă în anul
în care se p u rta u discuţiile am in tite m ai sus.
Ş tirea trim isă din Ţ ara Rom ânească a produs
o m are bucurie şi m ari speranţe în Bulgaria,
unde poporul credea că se apropie ziua eliberă­
rii. C uprins el însuşi de un m are entuziasm ,
Parcevici a început să susţină că otom anii sînt
a tît de înspăim întaţi încît se tem eau ei înşişi că
a sosit sfîrşitul dom inaţiei lor.
Din nefericire, această stare de sp irit nu şi-a
găsit concretizarea căci regele Poloniei — în

158
care se puseseră m ari speranţe — -a încetat din
viaţă la 20 m artie 1648 27.
M atei B asarab a p ă stra t legături cu P arce-
vici, ca şi cu Baksic. La 18 decem brie 1649, din
Tîrgovişte, acesta scria conducătorilor V eneţiei
despre p lanurile de cruciadă, arătînd că, în 1647
—■ţinînd seam a de „dorinţa creştinilor şi de
un irea cu principele Ţ ării Rom âneşti, M atei,
care avea la dispoziţia sa o arm ată bine pregă-
tită “ — regele Poloniei luase asupra sa m isiunea
„de a alunga cu totul pe tu rci din O rient11.
Mai tîrziu, la 7 iulie 1650, în cuvîntarea ţi­
n u tă la V eneţia, solia bulgară arăta că M atei
B asarab fusese chem at în a ju to r d rep t „căpe­
tenie prin cip ală14, cu in te n ţia de a-1 alege „ p rin ­
cipe al O rientului" (prencipe de l’Oriente), dacă
planurile de răscoală îm potriva otom anilor s-ar
fi realizat. :
D upă cum a ră ta cunoscutul istoric bulgar
Ivan Duicev, „la V arşovia şi V iena n u existau
intenţii serioase p e n tru începerea unui război
îm potriva Im periului otom an şi cu a tît m ai pu­
ţin p e n tru cauza eliberării popoarelor subjugate.
M ulţum indu-se cu prom isiuni duioase, am bele
capitale europene considerau că războiul Ve­
neţiei îm potriva Turciei ar putea fi folosit pen­
tru un astfel de scop ;ş i de aceea Parcevici a fost
sfătu it să se îndrepte intr-acolo44.

27 După opinia lui Miron Costin — bun cunoscă­

tor al situaţiei din Polonia — V ladislav nu ar fi
putut face nimic deoarece întîmpina rezistenţa nobi­
lim ii care l-a am eninţat ,,în gura m are“ că, dacă trece
hotarul, „or ridica alt crai“ (Opere, p. 126).

159
 Istoricul bulgar a recunoscut „importanţa
participării conducătorilor m oldoveni şi m un ten i
din secolul al X V II-lea la viaţa culturală şi po­
litică a popoarelor balcanice în general şi în
special a poporului bulgar, ca şi rolul lor in
m işcările de eliberare ale b u l g a r i l o r D upă cum
a ra tă acelaşi istoric, M atei Basarab era singurul
conducător politic care dorea să ajute pe bul­
gari să se elibereze de sub stăpânirea otomană.
D orinţa lui M atei B asarab de a lu p ta contra
otom anilor rezultă şi din proiectul de cruciadă
al lui Angelo P etrica de Sonnino, vicar p a tria r­
h al ; acesta redă o convorbire avută cu dom nul
Ţ ării R om âneşti în care M atei vodă îşi exprim a
reg retu l că principii creştini ai Europei n u au
nici u n fel de m ilă p e n tru atîţia creştini aflaţi
sub tira n ia otom ană ; îm preună cu Vasile Lupu,
M atei B asarab se a ră ta gata să se ridice îm po­
triv a turcilor dacă ar fi fost a ju ta ţi de principii
creştini. Iată tex tu l : „e detto principe piu volte
mi diceva come puol essere che li principi chris-
tian i qualche volte non habbiano compassione
de tan ti christiani che sono sotto la tira n ia del
Turco e non li venga pensiero di vendicar tante
ingiurie che questi T urchi fanno a Christo Re-
dentore. Questo e certo che detti principi sono
sem pre pronti a ribellarsi al Turco, se fossero a
cio anim aţi et aiu tati concordem ente da principi
chistiani11. Cei doi principi ai Ţ ării Rom âneşti
şi Moldovei „a prim o suono di trom ba puo a r­
m are 25 m ila soldaţi e, perche sono le dette
provincie lontane da Costantinopoli, solo per lo
spatio di 15 giornate, possono con gran danno
del Turco prender l ’arm i contro l’istesso“. Este

160
vorba deci de o dorinţă reală de luptă, nu n u ­
m ai de planuri utopice. Din nefericire, lipsit de
sp rijin din partea celorlalte p uteri interesate
(în p rim ul rînd Im periul habsburgic, Polonia şi
Veneţia), M atei B asarab nu şi-a p u tu t realiza
dorinţa.
Am insistat asupra acestor planuri p e n tru a
scoate în relief im portanţa deosebită de care se
bucurau Ţara Românească şi dom nul său în
sud-estul Europei, unde popoarele aservite de
otom ani le priveau ca pe principala forţă po­
litică şi m ilitară de la care le putea ven i sal­
varea.
*
A nul 1648 avea să readucă pe tap et neînţele­
gerile d in tre Vasile Lupu şi M atei Basarab.
D upă m oartea regelui Poloniei, G heorghe R â­
koczi I a încercat să ocupe tro n u l răm as vacant ;
în octom brie 1648, Vasile Lupu se oferea să
aju te la realizarea planului de m ărire al p rin ­
cipelui 20, pe care M atei B asarab nu-1 aproba.
Dar, la 10 octom brie 1648, G heorghe Râkoczi I
moare.
P e n tru a-şi asigura sp rijin u l noului principe
G heorghe Râkoczi a l II-lea, M atei B asarab a28
28 După informaţii contemporane, Vasile Lupu asi­
gura lui G. Râkoczi trecerea liberă a oştilor sale prin
Moldova, de unde putea recruta lefegii care doreau
să meargă de bună voie, un împrumut de 10 000 de
galbeni şi sprijin la Poartă. Legătura urma să fie
întărită şi prin căsătoria Ruxandrei, frumoasa fiică
a domnului, cu tinărul principe Sigismund Râkoczi
care era cam „beţiv' şi îngust la m inte“, dar căsătoria
nu se va realiza. („Tortenelmi Târ", 1887, p. 432-433)

161
reînnoit, la 18 februarie 1850, pactul de alianţă
m ai vechi încheiat cu tatăl principelui ; in noua
sa form ă, pactul nu schim ba nim ic din situaţia
de pînă atunci.
In ianuarie 1650 a avut loc un nou m om ent
greu în relaţiile lui M atei Basarab cu P o arta :
dom nul a fost chem at de m arele vizir să se în ­
chine sultanului. M ăsura urm ărea să stoarcă cît
m ai m ulţi bani de la domn, sub am eninţarea în ­
locuirii. R ezidentul im perial la P o artă susţinea
că M atei B asarab era h o tărît să se apere la ne­
voie cu arm ele, fiind în cea m ai bună înţelegere
cu Râkoczi ; în afară de aceasta — după cum
spusese un curier din T ransilvania care trecuse
p rin Ţ ara Rom ânească — locuitorii şi arm ata
ţării ju raseră dom nului că-1 vor sp rijini pînă la
m oarte, ceea ce dovedea că M atei se putea bi­
zui pe poporul său.
P e n tru a n u stîrn i însă pe sultan, Matei
B asarab a răspuns că este prea b ă trîn şi anevo­
ios la d ru m ca să poată m erge la P o artă la vîrsta
sa în ain tată ; că su ltan u l i-a acordat dom nia şi
că el s-a a ră ta t vrednic de încrederea arătată,
îndeplinindu-şi to tdeauna îndatoririle asum ate.
Dacă P o arta v rea totuşi să-l în lătu re de pe tron,
să-i trim ită înlocuitorul, num ai acesta să nu fie
din fam ilia lui Vasile L upu p e n tru că atunci îşi
declină răspunderea p e n tru ceea ce ar putea să
urm eze. In acelaşi tim p, dom nul s-a stră d u it să
cîştige bunăvoinţa m arelui vizir prin daruri bo­
gate.
în toam nă, după ce tătarii pîrjoliseră Mol­
dova, au am eninţat că vor face acelaşi lucru şi
în Ţ ara Rom ânească dacă dom nul nu le dădea

162
o m are sum ă de bani ; M atei a lu a t m ăsurile
necesare, pregătindu-şi oastea şi săpînd şanţuri
de apărare. La cererea sa, Becteş-aga îi ră s­
punde că e liber să bată pe tă ta ri dacă aceştia
îl vor a ta c a ; d rep t recom pensă, su ltanul se
a ră ta gata să confirm e dom nia Ţ ării R om âneşti
celui pe care dom nul l-a r fi n u m it ca succesor
al său.
C um plita pradă la care tă ta rii au supus Mol­
dova l-a convins pe Vasile L upu că turcii nu-i
sîn t de nici un a ju to r p e n tru a se apăra de tă ­
tari. In decem brie 1660 solul V eneţiei la P oartă
rela ta că, în tru c ît n u prim ea asistenţă de la
P oartă contra tătarilor, Vasile L upu „tenta di
jar una lega con li principi di Transilvania, e
Valacco par liberarsi tu tti quanti del tributo
che pagano alia P orta“. Cit de eficace ar fi fost
această ligă a celor trei Ţări Rom âne, dacă ea
s-ar fi r e a liz a t! Vasile L u p u a înţeles prea tîr-
ziu acest lucru.
N esigur din p artea tu rcilo r şi tătarilo r, la
25 aprilie 1651, M atei B asarab a încheiat o nouă
învoială cu G hearghe Râkoczi II, în care se
prevedea în chip expres că principele îl va aju ta
pe dom n în cazul cînd otom anii iar călca „con­
venţiile pe care dom nul şi ţara sa le au cu
Poarta otom ană“ 29. E ra o recunoaştere a fa p tu ­
lui că Ţ ara Rom ânească se bucura de o largă
29 „Sive ex Turcis qui, ab eorum insaţiabili rapa­
citate compulsi, aliquando tentarent pacta quae ipse
princeps et regnum ipsius cum Porta Ottomanica
habent, conculcare et perfringere et regni locum occu-
pare“ (Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae, XI,
p. 134 ; Monumenta Hungariae Historica. Diplomaia-
ria, XXIII, p. 61-62).

163
autonom ie pe baza înţelegerilor cu Poarta. Dom­
n u l prom itea în schim b ajutor îm potriva tu rci­
lor şi tătarilor, ajutor pe care nu a avut p rile­
ju l să-l acorde. O im pozantă solie m unteană,
num ărînd peste 100 de persoane, l-a vizitat pe
principe în septem brie 1651.
R elaţiile dom nului Ţ ării Rom âneşti cu tătarii
au continuat să fie încordate şi în 1652. D upă
un rap o rt al rezidentului im perial la Poartă,
din august 1652, fratele hanului tă ta r ar fi tri­
m es la M atei pe un agă al său ca să-i spună că
—• dacă vrea să n u păţească ca dom nul Moldo­
vei, a cărui ţară fusese pustiită de tă ta ri — să-i
plătească u rg en t 80 000 de taleri. M atei vodă a
cerut solilor tă ta ri să aştepte cîteva zile, tim p
în care a a n u n ţa t P o arta despre p retenţiile h a ­
nului, precizînd că ţa ra sa nu poate plăti mai
m ult de un t r i b u t ; dacă trebuie să dea tă ta ri­
lor sum a cerută, nu m ai poate achita P orţii tr i­
b u tu l datorat. P o a rta i-a răspuns să n u dea
nim ic tătarilor, după care dom nul şi-a desfăşu­
r a t întreaga oştire în linie de lu p tă pînă la ho­
tarele M oldovei ca să o vadă solii tătarilor, că­
ro ra le-a dat urm ăto ru l răspuns : dacă hanul
tă ta rilo r ar fi în acelaşi fel cu sultanul, i s-ar
p lăti sum a cerută dar altfel nu i se dă nimic.
Dacă vrea n eap ărat să obţină cu fo rţa ce doreşte,
n u are de cit să vină ; îl aşteaptă 50 000 de că­
lăreţi sub com anda dom nului lor 30. Se dovedea
30 La 27 iulie 1652, Matei Basarab anunţa pe I.
Kem eny că — deşi era vremea pentru lucrul cîmpu-
lui — „oştile noastre sînt toate ridicate şi în tabără11 ;
dacă le-ar fi lăsat la vatră, vrăjm aşii săi l-ar fi atacat
(A. Veress, Documente, X, p. 249).

164
încă o dată im portanţa forţei arm ate a Ţării
R om âneşti p en tru apărarea libertăţii ţării.
Dacă M atei a reu şit să respingă cu dem nitate
pretenţiile hanului tătarilor, n u acelaşi lucru
putea face cu acelea ale dom nului Moldovei
care u n eltea în continuare îm potriva sa cu sp ri­
jin u l P orţii, unde p lătea m ari sum e de bani.
D upă cum inform a rezidentul im perial la P oartă,
la 12 decem brie 1652, dom nul M oldovei îşi
sprijinea p retenţiile la tro n u l lui M atei vodă
pe m ari sum e de bani, iar duşm ănia dintre cei
doi dom ni izbucnea ca nişte flăcări vii. Toată
lum ea cunoştea pregătirile de război ale celor
doi rivali ; M atei îşi ţinea oastea gata de război,
contînd şi pe sp rijinul lui G heorghe Răkoczi al
II-lea, în tim p ce despre L upu se spunea că —
bazîndu-se pe ajutorul cazacilor şi tăta rilo r —
dorea nu num ai Ţ ara Rom ânească, dar şi T ra n ­
silvania 31.
*

A n u l 1653 avea să aducă desnodăm lntul final

al conflictului dintre M atei Basarab şi Vasile
Lupu, conflict term inat cu victoria dom nului
Ţării Rom âneşti şi înfrîngerea voievodului
M oldovei, care-şi va pierde tronul şi va fi silit
31 Vezi scrisoarea din 23 august 1652, unde se
spune că V asile Lupu urmărea să ocupe pentru sine
Ţara Românească si să lase Moldova lui Timus
Hmelniţki (Hurmuzaki, V /l< p. 9). Intenţiile lui Vasile
Lupu erau cunoscute şi lui G. Răkoczi al II-lea care
îl pîra la Poartă că are pofte regale şi că doreşte
toate cele trei principate pentru sine (E. Hurmuzaki,
Fragmente, III, p. 173-174 ; vezi şi I. Sîrbu, op. cit.,
p. 319-320).

165
de proprii săi supuşi să-şi părăsească ţara. In
acest conflict a fost a n tre n at şi principele T ran ­
silvaniei ; de această dată, G heorghe Râkoczi al
II-lea a adus o contribuţie de seam ă la alunga­
rea lui Vasile Lupu, care-i am eninţa şi tronul
său.
D upă cum spunea N. Iorga, există o inform a­
ţie foarte bogată despre luptele din 1653, ,,dar
negocierile şi m ai ales cele de la început, care
pregătiră ciocnirile oştilor, acelea nu se desfac
bine din întunericul în care au fost cu intenţie
cufundate".
D upă G. K raus, nem ulţum irea lui Vasile
L upu îm potriva lui G. Râkoczi al II-lea fusese
cauzată de refuzul lui Sigism und, fratele p rin ­
cipelui, de a lu a de soţie pe fiica dom nului
Moldovei. D upă căsătoria acesteia cu Tim uş
H m elniţki, fiul hatm anului cazacilor, şi bazîn-
du-se pe ajutorul acestora, dom nul „a căutat să
se răzbune . . . şi să spele această necinste. Ca
urm are, Lupu vodă a un eltit cu îm p ăratu l ro ­
m an F erdinand al ITT-lea. cu palatin u l Francisc
W esselenvi şi cu vizirul din B uda îm potriva lui
Râkoczi şi a lui M atei vodă".
P lanurile lui Vasile L upu erau m ai am bi­
ţioase ca niciodată : el u rm ărea să ajungă p rin ­
cipe al T ransilvaniei, să lase M oldova ginerelui
său Timuş. iar în T ara Rom ânească să pună
domn pe unul din fraţii săi.
T rim iţînd ,.mari d aru ri şi plocoane" îm păra­
tului, p alatinului U ngariei si paşei de B uda şi
bazîndu-se pe sp rijinul lor, Vasile L u p u făcuse
planul ,,să-i atace cu ajutorul cazacilor, la o
anum ită dată, pe principele Râkoczi şi pe M atei

166
vodă, izgonindu-i pe am îndoi din ţările lo r“.
Paşa de B uda — lacom de bani — a deconspi-
ra t însă aceste p lanuri trim iţîn d scrisoarea lui
Râkoczi şi lui M atei Basarab. :,cu nădejdea că
va dobîndi şi de la ei d aru ri şi plocoane14. Cei
doi principi şi „prieteni b u n i“ i-au trim is, in tr-
adevăr, paşei „daruri şi peşcheşuri însem nate11,
rugîndu-1 să îm piedice realizarea u n eltirilo r lui
Vasile Lupu, ceea ce paşa a promis. El a an u n ­
ţa t însă pe dom nul M oldovei că principele T ra n ­
silvaniei şi dom nul Ţ ării Rom âneşti „au prins
de veste de vicleniile şi u n e ltirile lor“, ceea ce
l-a făcut ,pe L upu mai circum spect.
D upă ce a p rim it asigurări de la Ferdinand
al III-lea că-i va trim ite ajutor, dom nul Mol­
dovei a prins m ai m ult curaj ; a trim is lui R â­
koczi scrisoarea prim ită de la paşa din Buda.
ca şi scrisoarea principelui şi a lui M atei către
paşă, pe care acesta le dăduse lui Lupu, şi a
acuzat pe principele T ransilvaniei de necre­
dinţă.
Ca să dovedească vinovăţia lui Lupu, G. R â­
koczi al II-lea, la rîndu-i. i-a trim is scrisorile
pe care dom nul M oldovei le expediase paşei din
Buda şi pe care acesta le dăduse principelui.
Văzînd scrisorile, Lupu „răm ase u lu it şi înspăi-
m în ta t“ şi trim ise la principe pe m arele său
logofăt G heorghe Ştefan „ca să potolească lu ­
crurile41.
In felul acesta, cum spune G. K raus, dom nul
M oldovei „dădu oile în paza lu p u lu i44, p en tru
că principele T ransilvaniei — în înţelegere cu
M atei B asarab — l-a ales chiar pe Gheorghe
Ştefan ca înlocuitor al lui Vasile Lupu, u rm ă ­

167
rin d să se răzbune astfel pe domn p en tru ne­
credinţa sa.
D upă unele ştiri, G heorghe Ştefan — fiind
,.foarte apropiat" de Vasile Lupu şi cunoscîndu-i
tainele — l-a r fi a n u n ţat a tît pe G. Râkoczi al
Tl-lea cit şi pe M atei Basarab de intenţiile stă-
pînului său ; pe p rim ul că L upu ceruse turcilor
să num ească pe fratele său principe al T ransil­
vaniei, iar pe cel de-al doilea că dom nul Moldo­
vei ceruse la P o artă să-l „răstoarne11 pe M atei
„p en tru a lua scaunul Ţării Rom âneşti p en tru
fiul său, voievodul Ş tefăn iţă“.
A sem enea am biţioase planuri, care am enin­
ţau a tît tro n u l lui Râkoczi cit şi pe cel al lui
M atei Basarab, i-au d eterm inat pe cei doi p rin ­
cipi să se unească p en tru a p u tea face faţă p ri­
m ejdiei ce-i am eninţa deopotrivă. F ără îndoială
că pornirea lor îm potriva incom odului vecin de
la estul C arpaţilor a fost alim entată şi de in tri­
gile lui G heorghe Ştefan.
In tr-o serie de scrisori ale sale către diverşi
conducători din Polonia, principele îşi va ju s­
tifica acţiunea îm potriva lui Vasile Lupu prin
m odul nedem n în care dom nul M oldovei l-a
tra ta t pe el şi pe M atei B asarab (interim con-
troversiae Nobis intervenere cum Basilio V aj-
voda, qui Nos et Principem Valachiae M at-
thaeum m odis indignissim e tractans). Acţiunea
m ilitară din M oldova urm ărea să scape ţara
de tira n ia lui Vasile Lupu. în aceste scrisori
M atei este num it : „Confoederatus N oster Illus-
trissim us D om inus Vajvoda Transalpinae Vala-
chiae“.

168
 înţelegerea dintre G. Râkoczi al II-lea şi M atei
Basarab îm potriva lui Vasile Lupu este am in­
tită şi de cronicarul Ţ ării R om âneşti care ştie
că cei doi s-au sfătuit „ca să ridice pe Vasilie
vodă din scaun şi să pue alt dom n“.
După ce G heorghe Ştefan a acceptat să in tre
în conjuraţia ce urm ărea să alunge pe Vasile
Lupu din ţară, cei doi principi „au g ătit în
tain ă oştile şi le-au trim is în M oldova".
Rakoczi a trim is cîteva mii de oam eni sub
com anda lui I. Kem eny, care cunoştea bine
Moldova, cu porunca să atace pe neaşteptate pe
Vasile Lupu. „P entru ca acesta să nu-şi dea
seam a şi să nu bănuiască ceva, principele îi
trim ise lui Lupu vodă în dar, prin Ioan Boros,
care cunoştea şi el urzeala, două butoaie cu
vin unguresc, p en tru ca Boros — care-1 cunoş­
tea pe L upu foarte bine — să bea cu el acest
vin bun unguresc şi să-l ţin ă pe loc pînă ce
Ioan K em eny va sosi din m unţi cu oastea sa“ .
P lanul era foarte bine alcătuit şi el urm ărea
să asigure atacarea lui Vasile Lupu p rin su r­
prindere.
G heorghe Ştefan se înţelesese cu C onstan­
tin Ciogolea spătarul şi cu Ştefan serdarul —■
com andanţii arm atei m oldovene — să participe
îm preună cu oştile lor la conspiraţie, să-l prindă
pe n eaşteptate pe Lupu şi să-l ucidă 32.
32 După unele informaţii. Vasile Lupu urma să fie
prins sau ucis în duminica Floriilor, la ieşirea din b i­
serică (E. Hurmuzaki, Fragmente din istoria româ­
nilor, III, p. 229). Exact în aceeaşi zi Gheorghe Ştefan
intra în Iaşi, clar Vasile Lupu a scăpat 1
Ni s-a păstrat scrisoarea-legămînt a lui Gheorghe
.Ştefan şi a serdarului Ştefan dată lui G. Râkoczi în

169
 In tre tim p, „pînă a nu veni oştile“, Gheor-
ghe Ş tefan trăia clipe de m are tensiune. în tr-o
zi, stînd în spătăria cea m are cu toiagul de
dregător la gură, Tom a şi Iordache Cantacu-
zino „în chip de batjocură îi ziseră : »logo-
feate, ce ţii toiagul la gură, p are-ţi că zici în
fluier ?«. La care logofătul a răspuns, plin de
sp irit : »aşa este, că zic în fluier să-m i coboare
caprele de la m unte«. (Gheorghe Ştefan avea
în vedere oştile ce înaintau în ţară, fără ştirea
dom nului, p e n tru a-1 pune pe el pe tron).
Ştiind de înain tarea oştilor transilvănene spre
capitala ţării şi urm ărind să iasă înaintea lor,
G heorghe Ştefan a cerut perm isiunea lui Vasile
L upu să plece la moşia sa Bogdana, sub pretext
,,că-i ieste giupîneasa spre m oarte“ . Văzîndu-1
cu „faţa scornită de m are m îhniciune” 33,

care aceştia promiteau sub jurămînt că, dacă „măria

sa craiul" va lua „de deasupra" lor pe Vasile vodă,
cînd vor porni oştile „unul dintre noi vom merge cu
oştile măriei sale, iar celălalt dintre noi vom fi
îm potriva lui vodă, ca nice să poată a strînge oşti,
nice el să poată scăpa". Cit priveşte averea fabuloasă
a lui Vasile Lupu, cei doi promit „vom nevoi eu toată
puterea noastră ca să meargă în m îinile măriei sale"
(N. Iorga, Studii şi doc., IV, p. 29).
33 Cronicarul Radu Popescu, Istoriile domnilor Ţă­
rii Româneşti, p. 105, afirmă că Gheorghe Ştefan a
plecat din Iaşi după ce i-a venit vestea lui Vasile
Lupu că oştile m untene şi transilvănene au intrat în
ţară ; atunci logofătul „începu a să şterge la ochi cu
năframa", spunînd domnului că-i moare soţia şi că
trebuie să plece să o îngroape. Este vorba deci de o
stratagemă pusă la cale cu destulă pricepere ; ea
vădeşte însă din partea lui Vasile Lupu o surprin­
zătoare lipsă de prevedere.
Pentru datarea acţiunii lui Gheorghe Ştefan dispu-

170
Vasile Lupu i-a dat drum ul să plece, spunîn-
du-i „să afle lucrul pre voia sa“ !, cu alte cu­
vinte, u rîn d u -i succes în în trep rin d erea sa.
D upă cum spune M iron Costin, „neştiutoriu
gîndul om ului spre ce m eneşte !“
D upă plecarea logofătului, spătarul Ciogolea
l-a a n u n ţa t pe Vasile Lupu de uneltirile aces­
tuia, dar încercarea dom nului de a-1 prinde pe
G heorghe Ş tefan a d at greş ; trupele trim ise
după el au fost întîm pinate la Bacău de stră-
jile oştilor lui I. K em ăny.
In acelaşi tim p, oştile trim ise de M atei
Baisarab, sub com anda lui Diicu Buicescu 34, în a­
intau şi ele în sudul Moldovei, p en tru a face
joncţiunea cu I. K em eny.
In faţa acestei situaţii grave, Vasile Lupu
,.să m ira încotro va năzui ? La turci se tem ea
de pîra ţării şi de lunicoasă hirea turcilor şi cu
nem de o însemnare contemporană, unde scrie că s-a
făcut ,.cînd s-a ridicat Ştefan vodă asupra lui Vasile
vodă din ţara sa. Şi au venit într-ajutor lui Ştefan
vodă m ulţim e de unguri (= transilvăneni) şi a alun­
gat Ştefan vodă pe V asile vodă pin în Ţara Leşească,
pînă la Cameniţa. în anul 7161 (1653), în luna martie,
ziua 25, s-a ridicat, ca să se ştie“ („Arhiva româneas-
că“, 1940, p. 112-113). înseam nă deci că acţiunea tru­
pelor aliate a început la data amintită, iar peste
cîteva zile Gheorghe Ştefan era deja domn la Iaşi
Spectaculoasă răsturnare de situaţii !
M După opinia lui Paul de Alep, Matei vodă l-ar
fi trimis pe nepotul său Diicu Buicescu cu ostile în
Moldova „în taină, fără ştirea boierilor săi, căci dacă
aceştia ar fi ştiut, i-ar fi ucis pe amîndoi şi nu i-ar fi
lăsat să atragă asupra lor o nenorocire veşnică" (Că­
lători străini, VI, p. 133) Aceasta dovedeşte că ex p e­
diţia în Moldova vu era aprobată de boierimea mun-
teană.

171
grijă. La cazaci iarăşi să feriia, să nu-şi mai
strice num ele de la turci. Iară a sta îm potriva
oştilor ce-i veniia asupră, nu era cum, neavînd
nici oaste gata şi ţara (fiind) toată cu ură şi
gata la lucrul nou ; că Orheiul, ce era capete,
era tot de-a lui Ştefan logofătul1' 35. Cea mai
bună soluţie a fost ,,să năzuiască la cetatea
H otinului“ şi, în acelaşi tim p, să anunţe pe
Bogdan H m elniţki de cele întîm plate şi să-i
ceară ajutor grabnic îm potriva duşm anilor aflaţi
în ţară.

Intre tim p, la 3 aprilie 1653, Gheorghe Ş te ­

fa n îşi făcea intrarea în capitala pustie, însoţit
de o parte din oastea aliată, în vrem e ce fostul
dom n — surprins de lovitura p reg ătită de fos­
tul său logofăt — fugea spre Ilo tin p en tru a
scăpa de urm ăritori.
D upă ce ostile aliate au ,,cuprins scaunul ţă ­
rii", locuitorii „înglotindu-să, au m ărs la Chi-
m ini Ianăş, strigînd : »Să ne hie dom n Ştefan
G heorghie logofătul^. La care generalul tra n ­
silvănean a răspuns »pre voie să le hie, p re­
cum poftesc^. D upă aceia ..boierii, arm ata şi tot

35 Vezi şi M. Guboglu, Crestomaţie turcă. Buc., 1978,

p. 633. unde se reproduce ştirea dintr-o cronică
osmană, după care domnul Moldovei şi-a făcut urmă­
toarea socoteală : «Oastea Ţării Româneşti este o ar­
mată mare şi între boierii ţării mele au intrat zîzănii
şi nu este de putinţă să te războieşti, bizuindu-te pe
o oaste cu păre’-i deosebite^. Din această pricină, el
ci-a ridicat toată avuţia şi visteria" şi a plecat la
Ilotin. Aflînd de fuga rivalului său, Matei Basarab
s-ar fi întristat pentru că nu l-a putut prinde.

172
poporul au îngenunchiat înaintea lui şi i s-au
supus, p en tru că era din neam ul lo r“.
D upă opinia iui M iron Costin, Diicu B ui-
cescu spătarul, com andantul oştirii m untene,
„să isp itiia'1 şi el cu nădejdea „să fie el la dom -
n ie“, dar a răm as doar cu speranţa.
P e n tru a linişti Poarta, M atei Basarab a tri­
mis o scrisoare de explicaţie la Istanbul, în
care spunea : „Voievodul M oldovei era răzv rătit
şi tu lb u ră to r a tît faţă de voi, cit şi faţă de noi.
F iind aliat cu neam ul leşesc, care încă se află
în duşm ănie cu hanul, el a fugit la leah, ca u r ­
m are a tră d ă rii sale. De aceea am num it în lo­
cul lui pe un supus bun şi credincios11. (Matei
Basarab acuza de tră d a re pe Vasile Lupu deoa­
rece — în conform itate cu tra ta tu l turco-polon
din 1640 — polonii n u aveau voie să prim ească
pe dom nii Ţ ărilor Rom âne care s-ar fi refugiat
acolo). Totodată, M atei B asarab cerea confirm a­
rea alegerii ca dom n a lui G heorghe Ş tefan ;
p en tru aranjarea lucrurilor, el a trim is la
P oartă 20 000 de florini.
După ce G heorghe Ştefan „ a schim bat lo-
gofeţia lui cu dom nia a ltu ia “ — cum spune
N. Iorga — s-a sfătu it cu cei doi com andanţi
de oaste să continue u rm ărirea dom nului fu ­
gar, iar K em eny a cerut polonilor să nu îngă­
duie trecerea lui Vasile Lupu la tem uta sa rudă
din U craina, hatm anul H m elniţki.
P e n tru a nu cădea în m îna urm ăritorilor,
Vasile L upu s-a folosit de un vicleşug : a trim is
carele şi tu n u rile pe drum ul cunoscut, „pentru
ca duşm anul, cînd le va ajunge, să piardă tim p
cu prădarea lor, iar el să scape“ ; în acelaşi

173
tim p, „Lupu cu banii şi averea sa, cu soţia şi
copiii, totul pus pe cai, au m ers cam la jum ă­
tate de m ilă alături de drum . Dacă ar fi m ers
pe drum ul obişnuit, el n -a r fi p u tu t scăpa“.
A stfe l străbătu cu mare team ă ţara ce i se
arăta duşm ană dom nului detronat a tît de re­
pede.
D upă părerea lui G. K raus, alegerea ca domn
a lui G heorghe Ş tefan s-ar fi făcut de abia
după întoarcerea tru p elo r lui K em eny din u r­
m ărirea lui Lupu şi a însoţitorilor săi. În tru cît
Paul de Alep precizează că tru p ele ce-1 adu­
ceau pe G heorghe Ştefan au ajuns în capitala
M oldovei la 3 aprilie, vom da crezare lui M iron
Costin care afirm ă că alegerea s-a făcut
după ce trupele au ajuns la Iaşi, în tim p ce
Vasiie Lupu fugea spre Hotin. Acelaşi lucru îl
spune şi autorul L etopiseţului Contacuzinesc,
după care, în dum inica Floriilor, „sosiră oştile
la Iaşi şi rădicară dom n pre acel boiarin mol-
dovean“.
A flat la Hotin, la 16 aprilie 1653, Vasiie
Lupu scria voievodului Podoliei : „am fost a ta ­
cat pe neaşteptate de unii din boierii mei tră-
d ători“, recunoscînd astfel că fusese izgonit din
ţară în prim ul rîn d de o m işcare a celor n e ­
m ulţum iţi de politica sa, m ai ales de faptul că
se înconjurase de boieri g r e c i36.
36 Mare parte din dregătorii lui Vasiie Lupu erau
greci sau rude cu domnul : fraţii săi, Gheorghe şi
Gavriil Coci, au fost primul mare paharnic, cel de-a
doilea hatman ; nepotul său de frate, Alexandru Coci,
mare paharnic ; vărul său, Iorga, mare postelnic ;
Dumitraşco Iarali, căsătorit cu o vară a domnului, a
fost mare jitnicer şi mare clucer ; Iordache Canta-

174
 După cum spune Paul de Alep, boierii din
M oldova s-au ridicai. îm potriva dom nului lor
„datorită urei clocotitoare pe care o n u tre a u
îm potriva lui Vasile, a boierilor lui şi m ai ales
îm potriva neam ului grecesc" ; rezidentul im pe­
rial la P o artă susţinea, la rîndu-i, că „boierii
din Moldova, care de m ulţi ani sufereau asu­
p riri nedrepte, s-au ridicat îm potriva lui
Vasile (Lupu) pe care-1 u ra u “.
Şi alte m ărtu rii ale vrem ii — studiate de
C. C ihodaru — vorbesc de o ridicare a locui­
torilor M oldovei îm potriva dom nului lor. De
pildă, un cronicar tu rc aflase că „poporul s-a
răsculat atunci în M oldova îm preună cu boie­
rii", iar un contem poran a însem nat pe un m a­
nuscris că m işcarea s-a extins „în toată ţa ra “ .
De aceea, pe bună drep tate p u tea spune, pe la
1901, I. Tanoviceanu : „dom nia lui Vasile
vodă era putredă, cu toate că pe din afară pă­
rea strălucită ; şi era putred ă p e n tru că n u se
întem eia pe ţară, adică pe boierii, negustorii
şi ţăran ii moldoveni, ci pe un pum n de străini,
venetici ca şi dînsul, care, la vrem e de nevoie,
nu-i puteau folosi nimic. „Ţara întreagă se tem ea
de domn, dar nim eni n u-l iubea, fiindcă străi­
cuzino mare vistier, tratele său, Toma, mare sluger,
mare stolnic şi mare vornic, N ecula Catargi mare vis­
tier, Stamate Hadîmbul mare postelnic etc. au fost
greci. După cum arăta I. Tanoviceanu, în ultimul
divan al lui Vasile Lupu erau şapte greci şi trei ro­
mâni ! Şi aceasta era o deosebire între regimul lui
Vasile Lupu — înconjurat mai ales de dregători de
origine greacă sau sud-dunăreană — şi acela al lui
Matei Basarab, la care marea majoritate a dregăto­
rilor erau boieri pămînteni.

175
nul străin rămăsese în inim a sa“. Succesul rela­
tiv uşor al acţiunii com une m unteano-transilvă-
nene în M oldova a fost deci înlesnit de ridica­
rea boierilor şi a ţării îm potriva lui Vasile
Lupu, care a fost izgonit de proprii săi supuşi.
Acest fap t este recunoscut şi de autorii voi. III
din Istoria României, unde se arată că ră s tu r­
narea lui Vasile Lupu a fost provocată de o
m are m işcare internă, pe de o p arte a boie­
rilor păm înteni, nem ulţum iţi de clientela gre­
cească a dom nului şi de atitudinea sa de mo­
narh autoritar, iar pe de alta, a ţăranilor, care se
ridicau îm potriva nem iloasei exploatări feudale.
Spre deosoebire de Vasile Lupu, părăsit de
supuşii săi şi silit să fugă din ţară la 1653,
M atei Basarab va avea, în îm p reju rări asem ă­
nătoare, sp rijinul întregii ţări care-1 va ajuta
să respingă încercarea lui Vasile Lupu şi a ca­
zacilor de a-1 alunga de pe tron. A titudinea
diferită a m oldovenilor şi m untenilor faţă de
dom nii lor este rezu ltatu l firesc al politicii di­
ferite a celor doi voievozi.
Nu vom insista asupra evenim entelor p e tre ­
cute la Hotin, unde Vasile Lupu era gata să fie
prins, evenim ente povestite pe larg de Miron
Costin, pe atunci tîn ă r logofăt, răm as în slujba
dom nului alungat de pe tron cu „nedirepte
m ijloace11, după p ărerea sa 37.

37 Intrucît Gheorghe Ştefan fusese dregător de în ­

credere al lui V asile Lupu şi — beneficiind de această
încredere — îi uzurpase tronul, cronicarii vremii,
,,legalişti“ şi apărători ai monarhiei legiuite, îl asea­
mănă pe boierul devenit domn ,,cu Iuda care au vîn-
dut pre domnu-său“ (Istoria Ţării Româneşti, p. 109).

176
 De la Hotin — unde nu se sim ţea în sigu­
ran ţă — Vasile Lupu a tre c u t la Cam eniţa, iar
boierii săi şi slujitorii „cu puscile s-au întors
spre Iaşi, la dom n tîn ă r“. P rim it de starostele
de Cam eniţa „cu m are făgăduinţă şi cu căl­
d u ră '1, Vasile Lupu declara plin de speranţă că
va cuprinde Ţ ara Rom ânească şi „crăia de
peste m u n te “ ( = T ransilvania) şi le va supune
îm preună cu Moldova regelui Poloniei. Se pro­
fila astfel o alianţă moldo-cazacă, sprijinită de
poloni, ce urmărea să destram e alianţa m ilitară
a celor trei Ţări Române realizată prin ridica­
rea în scaunul M oldovei a lui Gheorghe Ştefan
cu sprijinul Transilvaniei şi Ţării Rom âneşti.
Ni s-a p ă stra t scrisoarea de m ulţum ire dată
de G heorghe Ştefan lui I. K em eny, după in sta ­
larea sa pe tron, în care se spune că dom nul
cu boierii, „cu viteajii şi cu toate rîn d u rile"
ţării m ărtu riseau că „prea-lum inatul craiul
A rdealului . . . , nu în tr-a lt chip, ce pre pofta
noastră şi îm potriva celui de ţa ră supărător,
cu num ele voevod, iară cu făp tu ra vrăjm aş
( = Vasile Lupu), ca să se m întuiască pre noi,
lăcuitorii ţării, cu dum nealui M atei vodă de-
preună, slobozitu-ş-au m ăria sa cîtăva sam ă de
oşti, carii într-această ţară nu ca nişte v ră j­
maşi, ce tocm a ca oamenii noştri de ţară, fr u ­
m os şi pre încet s-au purtat şi iarăşi cînd au
fost voia noastră den ţară au eşit“.
La Cam eniţa, unde aştepta aju to ru l solici­
ta t al cazacilor, Vasile L upu a prim it vestea că
ginerele său, Tim us H m elniţki, a trecu t N istrul
pe la Soroca în fru n tea unei oştiri de 8 000 de
cazaci (după G. K raus, ar fi fost 16 000).

' 177
 De data aceasta, situaţia se schim ba în fa ­
voarea lui Vasile Lupu. Noul domn, părăsit de
m ajoritatea trupelor ce-1 aduseseră pe tron 38, a
încercat să organizeze rezistenţa îm potriva
oştilor cazace ce înaintau vijelios spre Iaşi,
dar a fost învins la Popricani şi silit să se re ­
tragă spre Ţ ara Rom ânească, la aliatul său
M atei Basarab, „avînd nădejde de a ju to r11 de
la acesta. D upă cum spune N. Iorga, adînc cu­
noscător al epocii, G heorghe Ştefan n u era un
războinic ; „în lu p te-i plăcea să stea la o parte,
gata p en tru trium f, ca şi p e n tru fugă“, aceasta
spre deosebire de Vasile Lupu, prezent m ereu
în lu p tă p en tru a m uta steagurile unde e ra ne­
voie şi a-şi îm bărbăta ostaşii.
La 28 aprilie 1653, Vasile L upu îşi făcea
reintrarea în capitala părăsită la începutul ace­
leiaşi l u n i ; locuitorii i s-au supus, de teama
cazacilor care com iteau m ari excese.
D upă inform aţiile date de unii observatori
ai evenim entelor, Vasile Lupu se bucura în con­
tin u are de sp rijin u l m arelui vizir care l-a re ­
confirm at în dom nie după revenirea în Mol­
dova. In acelaşi tim p, s-au trim is porunci ha­
nului să-l ajute pe dom nul rev en it pe tron, iar
G. Răkoczi al II-lea şi M atei B asarab au fost

38 După opinia lui Miron Costin, Opere, p. 145, tru­

pele muntene conduse de Diicu Buicescu s-au retras
din porunca lui Matei Basarab pe m otivul „să nu
sune de tot lucrul că au intrat cu oştile lui în raiaua
îm păratului1*, adică de teama turcilor. Alături de
Gheorghe Ştefan rămăsese doar o parte din oastea
lui I. Kemeny, şi anume călărimea.

178
am eninţaţi cu dizgraţia su ltanului dacă mai
intreprind ceva îm potriva lui Vasile Lupu.
Ca răspuns la aceste porunci, principele a
a ră tat p rin rep rezen tan tu l său la P o artă că,
susţinînd în continuare pe Vasile Lupu, vizirul
îşi va înstrăin a cele trei Ţ ări Române. El aver­
tiza P o arta că M atei B asarab ţine de m ult sub
arm e 40 000 de oameni, că a chem at recen t tot
al treilea bărb at sub steagurile sale şi că şi-a
în şirat tru p ele pe m alul D unării p e n tru a res­
pinge o eventuală agresiune otomană.
P e n tru a-1 com prom ite pe dom nul Moldovei
la Poartă, G heorghe Râkoczi al II-lea a trim is
un m em oriu în care acuza pe Lupu de legături
cu im perialii, cazacii şi polonii, cu care u rm ă­
rea apoi să atace pe turci, aşa cum făcuse cu ani
în urm ă M ihai Viteazul. Principele a ră ta că
acţiunea com ună îm potriva dom nului Moldo­
vei urm ărea să-l îm piedice să scoată ţa ra de
sub suprem aţia Porţii.
*

A juns la Iaşi, Vasile Lupu a început de în­

dată pregătirile îm potriva lui M atei Basarab,
deşi „o sam ă de boieri" îl sfătuiau să ren u n ţe
la aceste planuri, să se „aşeze iară cu paza
tre b u rilo r la îm părăţie" şi să se „întărească" cu
slujitori, astfel incit nim eni să nu m ai îndrăz­
nească să-l m ai atace.
încrezător în puterea oştilor căzăceşti şi în
bunăvoinţa m arelui vizir, Vasile L upu ţinea cu
tot dinadinsul „să-şi răscum pere strîm bătatea
despre M atei vodă în tîi şi m ai spre urm ă şi

179
despre Racoţi“, datorită cărora fusese silit să
fugă cu m are ruşine din ţară. P înă la urm ă,
„au b iru it sfatul să m eargă num ai asupra lui
M atei vodă“.
Nicolae Iorga avea perfectă d rep tate cînd
spunea : „dacă Vasile Lupu ar fi făcut ceea ce
stătea în nevoia tim pului, dacă, m ulţum it cu
în lătu rarea celui care-i furase tronul, ar fi u r­
m at vechea lui politică dibace de negocieri în
toate părţile, el p u tea să răm îie, dom nind, ca
vecinul său M atei, pînă la adînci bătrîn eţe şi
pînă la sfîrşitul zilelor sale“.
D om nul M oldovei a făcut „m are gătire (de
oaste), dînd ştire ţării să încalece to t omul,
iertînd pre toţi de toate vinile, de ar hi şi gre­
şit cineva îm potriva dom niei11, după cum spune
M iron Costin. Cu toate m ăsurile speciale, care
vizau ridicarea la lu p tă a „oastei celei m ari“
de pe vrem uri, Vasile Lupu nu a reu şit să
strîngă „pînă la m arginile ţă rii“ decît 8 000
de oameni, „toată oastea de ţa ră “. Să reţinem
deci că m ajoritatea efectivelor care au intrat în
Ţara Românească erau alcătuite din trupele lui
H m elniţki. De aceea, în docum entele prin care
răsplătea oştenii ce se distinseseră în bătălie,
M atei Basarab va afirm a el însuşi că răsplata
e ra acordată p e n tru slujbă d reap tă şi credin­
cioasă „în lupta cu cazacii la Finta“ (moldove­
nii nu sînt am intiţi !).
P ornind din Iaşi îm preună cu trupele sale şi
cu cele ale lui Tim us — care nu vedea cu ochi
buni cam pania din Ţ ara Rom ânească — Vasile
L upu s-a oprit la Bîrlad, unde violentul său gi­
nere a făcut „căutare11 oştilor cazace „şi le-au

180
îm p ărţit de la Vasilie vodă lefe şi căpeteniilor
şi oştenilor, tu tu ro ra 11 (cazacii erau deci m er­
cenarii dom nului).
T rupele conduse de Vasile L upu şi Tim uş
H m elniţki au reu şit să înfrîngă destul de r e ­
pede rezistenţa oştirii trim ise de M atei B asarab
să le întîm pine în regiunea de hotar, după
care şi-au continuat m arşul spre capitala ţării,
Tîrgovişte, de unde u rm ă rea u să alunge pe bă-
trîn u l dom n al ţării.
M atei Basarab a dat dovadă de m u lt calm şi
de u n spirit organizatoric deosebit, pregătind
cu pricepere rezistenţa. D upă cum spune M iron
Costin, M atei vodă, „luînd veste şi de răsipa
oştilor sale la m argine şi că vine asupra lui
întins Vasilie vodă cu Tim uş, nem ică cu aceia
sm inteală a oştilor dentîi n u s-au spăim întat,
ce, strîngîndu-şi oastea de ţară şi lefecii ce
avea, au purces şi el den Tîrgovişte şi şi-au
ales loc foarte bun de dînsul, la o poiană între
Ialom iţă, apă curgătoare, şi un pîrîu foarte ti-
nos şi de trecătoare rău. la un sat anum e
H inta (Finta). Şi acolea au s tă tu t cu m are
inim ă, [.. .] aşteptînd pre Vasilie vodă“. P en ­
tru a n u răm îne singur în faţa inam icului, M atei
B asarab a cerut ajutor grabnic aliatului său
G. Răkoczi al II-lea, cu sp rijinul căruia în tre ­
prinsese expediţia din M oldova îm potriva lui
Vasile Lupu. D upă cum spune cronica ţării,
Matei vodă ,.decă prinsă de veste (că vine
Lupu), îndată trim esă pre Badea post. Bălă-
ceanul la Racoţi craiul ca să-i dea o sam ă de
oşti ajutoriu, iar Racoţi prinsă bucuros şi să

181
făgădui că va veni el cu capul lui, cu oşti, ca
să nu scape acel vrăjm aş".
Ni s-a păstrat, de asem enea, scrisoarea adre­
sată de M atei B asarab lui I. K em eny la 14/24
m ai 1653, în care — după ce-1 inform ează des­
pre înaintarea cazacilor şi a arm atei lui Vasile
L upu pînă la Buzău — îi cere să vină „cît mai
de grabă" în ajutor, să treacă T eleajenul şi
să-şi unească tru p ele cu el la Şoplea (unde îl
aşteptase şi în 1637).
Ţ inînd seam a de poruncile P orţii de a n u se
am esteca în luptele d intre cei doi domni, dar
tem îndu-se că — după Ţ ara Rom ânească —
cazacii vor ataca Transilvania, G. Răkoczi al
II-lea şi-a concentrat oastea în Ţ ara Bîrsei, de
unde urm ărea desfăşurarea evenim entelor.
D upă opinia lui G. K raus, G. Râkdczi al II-lea
ar fi trim is în ajutorul lui M atei un num ăr de
5 000 de mesei şi secui. Cînd aceştia treceau
spre Ţ ara Rom ânească, „trei m işei de boieri
trăd ăto ri", care ştiau despre venirea ajutorului
din Transilvania, s-au prezentat la com andan­
tu l oştirii, Ş tefan Petki, şi i-au com unicat că
sîn t trim işi de M atei B asarab să-i ceară să se
retrag ă deoarece dom nul dorea „să-şi păstreze
acest ajutor p e n tru o nevoie m ai m are". Bo­
ierii trăd ăto ri ar fi aşezat în două locuri p ri­
m ejdioase din m unţi cete înarm ate, cu po­
runca de a-1 îm piedica cu forţa pe Petki să in ­
tre în ţară dacă acesta n u se retrăgea.
în to rs la Feldioara, în tab ăra lui Răkoczi,
Petki i-a rap o rtat cele petrecute în Ţ ara Ro­
m ânească ; m irat de cele auzite, principele l-a

182
a n u n ţa t pe M atei B asarab — care aştepta cu
nerăbdare ajutorul prom is — despre cele în-
tîm plate. „Iii urm a unei cercetări, boierii au
fost descoperiţi şi M atei a poruncit uciderea
lor neîntîrziată, plătindu-le trădarea".
Inform aţiile date de Georg K raus — necon­
firm ate de alte izvoare — sînt greu de crezut ;
este posibil ca Georg K raus — ştiind că p rin ­
cipele nu avea interesul să-l ajute pe dom nul
Ţării Rom âneşti — să fi încercat să-l scuze pe
Râkoczi că ar fi fost îm piedicat de boierii tr ă ­
dători să-l a ju te pe M atei.
D upă cum observa de curînd C. Rezache-
vici, este greu de crezut că boierii trăd ăto ri să
fi dispus de un num ăr a tît de m are de oameni
care să poată îm piedica trecerea peste m unţi a
5 000 de oşteni transilvăneni fără ca M atei
B asarab să ştie despre existenţa acestor tru p e
aflate la dispoziţia boierilor trădători.
★

După ciocnirile de la hotar, trupele trim ise

de M atei B asarab în a ju to r s-au în tîln it cu
„fruntea oştii lui Vasilie vodă" la rîul Telea-
jen. Văzînd superioritatea num erică a aces­
teia, călăreţii m unteni au p ro tejat retragerea
pedestrim ii peste rîu, după care s-au retras şi
ei, neputînd împiedica trecerea Teleajenului de
către trupele moldo-cazace.
Vasile Lupu şi Tim us H m elniţki, crezînd că
dincolo de T eleajen se găseau ostile lui M atei
Basarab. au trecut rîul prin trei locuri, înain-

183
tînd mai departe. După trecerea T eleajenului,
au avut loc o serie de ciocniri în tre cazaci şi
seim enii lui M atei Basarab care au rezistat
bine asaltului cazacilor.
Văzînd că seim enii au rezistat cu vitejie
asaltului de tem ut al cazacilor, M atei Basarab
a prins curaj „luînd m are inem ă şi nădejde".
După cum spune N. Iorga, în inim a b ătrînului
dom n ,,se deşteptase iubirea p e n tru războaie a
tinereţelor lui îndepărtate, cînd M ihai vodă fă ­
cea m inuni pe acest păm înt rom ânesc".
A doua zi — deşi oastea era tru d ită de drum
şi de luptă — Tim us a dat ordin de înaintare,
fără m ăcar să cerceteze situaţia trupelor m un-
tene. „M ult au s tă tu t Vasilie vodă, sfătuindu-1
să rărnîie (pe loc) acea dzi, să răsufle oastea,
să se strîngă bine toată şi să se cerce locurile
şi pe alt loc, nu pe acolea, pre unde anum e
alesesă M atei vodă să-i hie îndem înă a sta îm ­
potrivă. Ce cui să dzicea aceste sau cu cine
să sfătuie ? Cu un om în hirea hierălor".
în asem enea stare de spirit înainta Vasile
Lupu spre tabăra bine organizată a lui M atei
Basarab.
*

Lupta s-a dat în ziua de 17 27 m ai 1653 la

Finta, în apropiere de Tîrgovişte. Oastea Ţării
Rom âneşti era form ată din circa 30 000 de oş­
teni : curteni, seim eni, slujitori şi slugi boie­
reşti ; ea avea de în fru n ta t o oaste inferioară
din punct de vedere num eric, circa 24 000 de

184
oşteni, în m ajoritate cazaci şi m ercenari ger­
m ani 39.
T abăra lui M atei era aşezată în tre apa Ialo-
m iţei şi un pîrîu mocirlos, greu de trecut. Oş-
tile sale erau aşezate în urm ătoarea ordine de
bătaie : ,,den-a-direapta au pus curtea, ce să
dzice la dînşii roşii şi altă oaste de ţară şi au
pus o sam ă de pedestrim e, siim eni. Iară el sin­
gur ( = M atei Basarab) au stă tu t în m ijloc cu
livinţii şi cu dărăbanţii şi cu o sam ă dă săi-
meni, cu puşci ( = tunuri) tocm ite pentre pe­
destrim e. Iară în-a-stînga, ce să prinde îm po­
triv a căzacilor, au pus leşii, lefegii şi
ungurii “ 40.
In faţa acestei puternice arm ate ce-şi apăra
ţara, şedea oastea lui Vasile Lupu, inferioară
din punct de vedere num eric, aşteptînd sosirea
cazacilor care se aflau în urm ă la o distanţă
de cîteva ceasuri.
D upă cîteva ceasuri de aşteptare, în care
tim p Vasile Lupu a trim is ,,rînd după rîn d “ să
grăbească pe cazaci, iar m oralul trupelor sale
a scăzut în mod evident, Tim us H m elniţki a
refuzat să atace odată cu oştenii lui Vasile

3:1 Efectivele celor două armate sînt redate diferit

de izvoare ; potrivit ştirilor furnizate de rezidentul
imperial la Poartă, Matei dispunea de 40 000 de oşteni,
în timp ce Lupu avea 37 000.
io Acelaşi rezident imperial la Poartă — in gene­
ral bine informat — arată intr-un raport că aripa
stingă o comanda Diicu Buicescu, cea dreaptă
Gheorghe Ştefan, centrul era ocupat de călăreţi ; în
spate se afla oastea de rezervă condusă de Matei
(E. Hurmuzaki, Fragmente, III, p. 226).

185
Lupu, lăsîndu-i să pornească lupta singuri ;
aceasta a înlesnit m ult victoria lui M atei care
putea înfrînge m ai uşor cele două arm ate se­
parat.
Atacul im petuos al călăreţilor şi m ercenari­
lor din oastea lui Vasile Lupu a silit oastea de
curteni sau roşii din aripa dreaptă să bată în
retragere. M atei a restabilit im ediat ordinea,
trecînd în locul roşilor pe seim eni cu arm e de
foc şi cerînd oştenilor săi „să stea la război, să
nu dea m ijlocul11 (adică centrul frontului de
luptă). „Deci aşa, p en tru cuvintele lui cele
dulci şi bune, foarte să îm b ărb ătară şi da
război tare, bătîndu-se în pusei şi în tu n u ri, în
săgeţi, în sabie, faţă cu fa ţă “. A fost deci o
lu p tă aspră, în care s-au folosit toate arm ele.
In faza a doua a luptei a avut loc atacul pe-
destrim ei căzăceşti îm potriva centrului arm a­
tei m untene. Deşi ră n it la picior de un glonte,
M atei a continuat să lupte, exem plul său de
vitejie fiind unul din factorii victoriei (pro­
blem ă la care vom reveni).
Spre seară, cînd soarta luptei nu fusese
încă decisă, victoria oastei m untene a fost uşu­
rată de o ploaie puternică (considerată, de cro­
nicari drept o adevărată m inune cerească), care
a udat praful de puşcă al cazacilor ce nu şi-au
m ai p u tu t utiliza puştile.
în faza finală a luptei, m untenii şi-au des­
cărcat toate puştile şi tu n urile în oastea ina­
mică, in tra tă în panică, după care „toată ta ­
b ăra" lui M atei „să năpusti şi in tra ră pren m ij­
locul lor făr-de nici o frică, tăindu-i foarte
ră u “ cu săbiile.

186
 Au răm as pe cîm pul de lu p tă 16 tu n u ri şi
circa 4 000 de oameni. „Vasile vodă cu Tim uş
şi cu puţini călări de-abia au scăpat num ai cu
trupul, trecînd la M oldova pre la G alaţi11.
După luptă, M atei B asarab „strîns-au tru p u ­
rile căzute în război . . . de au făcut o m ovilă
m are“, în care „înfipt-au şi o cruce m are“
(Este vorba de crucea com em orativă a luptei,
pe care se săpa o inscripţie ce povestea lupta,
după obiceiul vrem ii).
înv in g ăto ru l a răsp lă tit cu generozitate pe
oştenii săi, cărora le-a d at toate prăzile captu­
rate în luptă, p rin tre care şi cei 1 000 de gal­
beni aflaţi în tră su ra lui Tim uş H m elniţki ;
blana de sam ur şi hainele scum pe ale lui V a­
sile Lupu — capturate şi ele — au fost p re ţu ­
ite de dom n iar p reţul lor îm părţit oştenilor.
D upă opinia rezidentului im perial la Poartă,
învingătorul ar fi găsit în bagajele lui Vasile
Lupu scrisoarea trim isă de m arele vizir dom ­
nului M oldovei p rin care-1 autoriza să-l scoată
din scaun pe ,,trăd ăto ru l" M atei Basarab.
Dom nul a trim is această scrisoare m uftiului,
arătîndu-i totdeodată ce pagube m ari cauzase
ţării sale expediţia lui Vasile Lupu. M arele
vizir a negat însă orice am estec în această
afacere, tem îndu-se de consecinţe (nu uitase
probabil cele întîm plate în 1639 !).

A nalizînd cauzele victoriei obţinute de M atei

la F in ta — victorie care i-a asigurat pe m ai
departe dom nia şi care a avut ca urm are p ier­
derea tronului de către Vasile Lupu — vom

187
spune că principala cauză a fost vitejia arma­
tei m untene, care — urm înd exem plul dom nu­
lui său — a lu p ta t cu bărbăţie.
Victoria lui M atei a fost uşurată şi de gre­
şelile săvîrşite de Tim us H m elniţki care nu a
atacat cu tab ăra legată — cum atacau de obi­
cei cazacii — ci a ru p t tab ăra în tre i părţi,
uşurînd şi în acest mod victoria m untenilor.
O altă greşeală a lui Tim us a fost aceea că a in­
tra t în lu p tă cu oastea obosită. De aceea, pe
d rep t cuvînt, M iron Costin considera că :
„toată izbînda aceasta a lui M atei vodă de la
H inta . . . ieste den nebuniia lui T im us în tîi şi
den bărbăţiia şi a lui M atei vodă al doilea, însă
den nebuniia lui Tim us cu cîtva m ai m u lt". „Ce
toată pricina au fost izbînzii aceia nebuniia lui
Timuş, care nice voroviia cu nime, nici întreba
de polcovnicii săi sau de cineva11.
Un factor care a contribuit în mod deosebit
la obţinerea victoriei a fost vitejia lui M atei
Basarab, prezent to t tim pul în centrul bătăliei,
organizînd trupele şi conducîndu-le la izbîndă.
Toţi m artorii contem porani ai evenim entelor
recunosc vitejia dom nului Ţării Rom âneşti.
Iată ce spune G. K raus : „Deşi M atei vodă era
un bărb at de 65 de ani, a dat dovadă de m ultă
vitejie şi fiecare i-a a ră tat cinstea cuvenită.
Spre m area m irare a tu tu ro r, el era p re tu tin ­
deni, cînd în fruntea, cînd în spatele oştirii, iar
sub el au fost îm puşcaţi trei cai. Deşi fusese
lovit la genunchiul stîng, a lu p ta t m ai departe
vitejeşte, iar după ce a izbîndit, s-a întors la
scaunul său şi a cerut să i se lege răn ile 11.
M iron Costin, la rîndu-i, consideră vitejia lui

188
M atei ca fiind al doilea factor care a h o tărît
victoria ; el „îm bla pe denaintea oştilor sale,
îm bărbătînd în fru n te " ; de aceea cronicarul îl
aseam ănă pe M atei „cu m ari oşteni ai lum ii",
un om agiu bin em eritat pe care cronicarul mol­
dovean îl face învingătorului oştirii în rîn d u -
rile căreia se afla el în s u ş i41.
V itejia dovedită de M atei Basarab a im ­
presionat şi m ediile diplom atice de la Istanbul.
R ezidentul im perial inform a curtea din Viena
că dom nul Ţ ării Rom âneşti se luptase cu un
curaj de leu şi săvîrşise m inuni de vitejie ;
deşi ră n it la picior de un glonte în toiul fu r­
tunos al luptei şi cu calul ucis sub el, dom nul
încalecă repede a lt cal şi, fără să ţină seam a de
durerile pricinuite de rană, cu un curaj neîn-
frînt, ştiind că pilda lui va fi urm ată de oştenii
săi, se aruncă din nou în v îrte ju l luptei cu sa­
bia în m ină şi îm bărbătează oştenii, prom i-
ţîndu-le că victoria va fi a for.
★

D upă luptă, M atei B asarab a trim is m em orii

sultanului, m arelui vizir, m uftiului şi altor dem ­
n itari ai Porţii, în care îşi exprim a speranţa că
sînt m ulţum iţi că el a reu şit să biruie şi să um i­
lească pe un trădător al sultanului, care se do- 1

1 Vitejia dovedită de Matei Basarab în bătălia de

la Finta era lăudată la scurtă vreme după luptă într-o
poezie populară scrisă în limba maghiară, de un poet
ocazional din Transilvania, care spune că domnul a
cîştigat bătălia datorită curajului său ; în timpul lup­
tei, Matei vodă se afla tot timpul în fruntea oam eni­
lor săi, îm bărbătîndu-i şi învăţîndu-i cum să se bată
(A. Veress, Cîntece istorice, p. 29).

189
vedise foarte încăpăţînat în planurile sale ; n e­
m ulţum it de cele două înfringeri suferite pe
terito riu l Ţării Rom âneşti, Lupu a căutat-o şi pe
a treia, de această dată sub scutul cazacilor.
R eprezentanţii Porţii — constatînd din nou că
M atei Basarab se dovedise m ai puternic decît
Vasile Lupu — i-au adresat o scrisoare de m u l­
ţum ire pentru m odul cum îşi apărase ţara, în-
dem nîndu-l să continue cu aceeaşi hotărîre
opera sa. (Acelaşi lucru ar fi făcut şi cu Vasile
L upu dacă ar fi învins !).
R ezidentul im perial la Istanbul — care ne dă
aceste ştiri — înţelegea foarte bine politica P or­
ţii care urm ărea ca cei doi dom ni să se slăbească
unul pe altul; ducînd o politică făţarnică, Poarta
trata cu am abilitate pe am îndoi voievozii, care
dispuneau de oştiri puternice, dar în secret îi as­
m uţea unul asupra altuia pentru ca, luptîndu-se
între ei, să se istovească, înlesnind astfel sulta­
n u lu i supunerea ţărilor lor.
Cînd reprezentanţii Porţii s-au lăm u rit cu pri­
vire la pu terea deosebită a arm atei lui Matei
Basarab şi la trăinicia alianţei sale cu principele
T ransilvaniei au re n u n ţa t să-l m ai sprijine pe
Vasile Lupu cel învins. Oastea m unteană (circa
500 de oameni) şi cea transilvăneană (circa 1 000
de călăreţi) au p ătru n s din nou în Moldova, unde
au in stalat a doua oară ca dom n pe G heorghe
Ş te fa n 42.
42 Descrierea acţiunii aliate în Moldova la Miron
Costin, Opere, p. 155 şi urm. şi în scrisoarea lui G.
Râkdczi al II-lea din 19 iulie 1653 (Hurmuzaki, V /l,
p. 19-20). Vezi şi N. Iorga, ^lete ţi fragmente, I, p.
223-226.

190
 P e n tru a justifica acţiunea de alungare a lui
V’asile Lupu din Moldova, la 13 iunie 1653, G.
Râkoczi al II-lea a trim is un m em oriu la P oartă
în care dezvăluia planurile fostului dom n de a
făuri o uniune personală din cele trei Ţări Ro­
m âne 43 cu sprijinul cazacilor şi al m arelui vizir;
„este clar ca lum ina zilei — se spunea în scri­
soarea principelui — că m arele vizir i-a d at lui
Lupu îm puternicirea de a năvăli cu aju to r căză-
cesc în M untenia11 ; principele ruga P oarta „să
dea ocrotire pentru persoana şi ţara sa şi îndeo­
sebi să dea îndrum ările cuvenite paşalei de la
B uda şi celei de la Silistra, căci „cele trei ţări,
Transilvania, Moldova şi M untenia, nu vor mai
suferi cu nici un preţ pe L upu ca dom n şi
vecin“.
A sigurînd P oarta de fidelitatea sa, G. Râkoczi
al II-lea avertiza pe dregătorii' otom ani de p ri­
m ejdia căzăcească : „Setea de cucerire a h atm a­
nului căzăcesc am eninţă înainte de toate Mol­
dova, apoi M untenia şi în cele din urm ă
T ransilvania cu pierderea independenţei şi con­
topirea în căzăcism. Dacă Lupu nu va fi în lă tu ­

43 Această intenţie a lui Vasile Lupu era destul de

cunoscută în Transilvania ; de pildă, preotul I. KbrQs-
pataki — autorul unui Cîntec despre Lupul-vodă,
cînd în în gimj area sa mergînd asupra lui Matei vodă
din Muntenia, Dumnezeu l-a pedepsit minunat şi l-a
adus la mare ruşine prin Matei vodă şi principele
Transilvaniei — susţine că Vasile Lupu, „căruia nici
num ele nu-i e cinstit, ci plin de m işelie ca şi e l“,
dorea să ocupe Ţara Românească şi apoi Transilvania,
dar a păţit precum clinele lui Esop, care, dînd cu
gura după umbra prăzii, a rămas cu burta goală
(A. Veress, op. cit., p. 25-26).

191
rat, P oarta va pierde în mod sigur cele trei
ţă r i“. A rgum entele au convins Poarta, iar la ac­
ţiunea de alungare a cazacilor din M oldova au
participat şi trupe polone (Polonia era în con­
flict cu hatm an u l cazacilor).
La 29 iulie 1653 un capugilar — chehaiasi era
trim is în M oldova p en tru a cere ţării să se su­
pună noului domn, care era confirm at pe tron
după ce alungase pe „ tră d ăto ru l11 Vasile Lupu.
Era o mare biruinţă a lui M atei Basarab care
scăpase, în sfîrşit, de cel care-i crease atîtea griji
în decursul dom niei şi pe care-1 învinuise de trei
ori. R ecunoscîndu-i puterea, la 14 august, P oarta
îi trim itea lui M atei un nou firm an de confir­
m are îm preună cu sabia şi caftanul de onoare.
Dom nul nu se va m ai bucura m ult de biruinţa
sa ; alte necazuri îl aşteptau după victoria de la
Finta.
 Capitolul IV
SFlR ŞITU L DOMNIEI
LUI MATEI BASARAB

S fîrşitu l dom niei voievodului Ţării Rom âneşti

a fo st întunecat de o serie de tulburări izbucnite
în cadrul arm atei sale, tulburări care au amă-
rît m u lt pe bătrînul dom n.
Cronicile in tern e prezintă prim a ridicare ca
urm înd la scurtă vrem e după bătălia de la F inta,
care a avut loc la 17 m ai 1653 (stil vechi). Iată
cum povesteşte această răscoală Letopiseţul
Cantacuzinesc (favorabil dom nului) : „Iar M atei
vodă, fiind ră n it de războiul căzăcesc, zăcea
în patul lui şi nu putea să se răpaose şi să-şi
caute leacul ranei sale de necazul slujitorilor
lui, m ai vîrtos dorobanţii şi seim enii şi alte
cete“ . C ronicarul arată m ai departe cum i-a
strîn s M atei Basarab pe dorobanţi şi pe seim eni
sub steagurile sale şi cum le-a asigurat toate
cele necesare traiului. A ceştia însă „să în d ră ­
ciră de se-nebuniră şi începură a nu-1 băgară în
seam ă nici cît, ci-şi bătea joc de dînsul şi în
toate zilele zbiera în c u rtea lu i“.
Răsculaţii au scos tu n u rile afară în cîmp, au
in tra t în curtea dom nească şi au cerut să li se

193
plătească banii pe care li-i prom isese dom nul
cu ocazia victoriei de la F inta, am eninţînd că
astfel şi-i vor lu a singuri din vistierie.
în expunerea cronicarului, apare d rep t cauză
nem ijlocită a răzv rătirii oştirii m untene neplata
lefurilor după lu p ta de la F inta. în faţa bătăliei
hotărîtoare, M atei B asarab prom isese că va da
slujitorilor leafa pe două luni dacă aceştia vor
lu p ta cu vitejie şi vor obţine victoria. După
bătălie, la îndem nul unor m ari boieri, se pare
că dom nul nu şi-a mai îndeplinit prom isiunea
făcută, ceea ce a provocat nem ulţum iri în rîn -
d urile dorobanţilor şi seim enilor, care avuse­
seră un rol decisiv în obţinerea victoriei.
Aceste îm p reju rări sînt descrise pe larg şi
într-o scrisoare a principelui G heorghe Râkoczi
din 21 iunie 1653, în care se spune : „după
lu p ta şi biru in ţa lui M atei vodă . . . , s-a întîm -
p lat ceva zarvă din pricina ostaşilor de acolo
îm potriva unor slujbaşi din preajm a voievodu­
lui şi arm ăşeşti, anum e îm potriva m arelui că-
m ăraş“ (vistier ?). D upă cum relatează princi­
pele, ostaşii răsculaţi i-au în v in u it de trăd are
a tît pe m arele arm aş, cît şi pe m arele vistier (de
aici a lu at probabil vestea Georg K raus
despre trăd area celor doi m ari dregători !). N e­
m ulţum irea răsculaţilor ar fi fost provocată
în tîi de toate — ca şi în cronică — de faptul că
nu li se plătise solda pe două luni, făgăduită
de dom n înainte de bătălia de la F in ta ca răs­
plată p e n tru biruinţă.
în tr-o form ă asem ănătoare aflase şi reziden­
tu l im perial la Istanbul cauzele şi desfăşurarea
răscoalei izbucnite la Tîrgovişte. P rim ul dintre

194
boierii sacrificaţi ar fi fost m arele arm aş, plă­
tito r al oştirii ; acesta a refuzat cu vorbe aspre
să plătească pedestrim ii leafa pe trei luni, pe­
depsind pe cei trim işi la el să-i ceară plata,
ceea ce a provocat o puternică agitaţie ; acu-
zînd pe pedestraşi (dorobanţi şi seim eni) de
răzvrătire, arm aşul a încercat să-i supună cu
aju to ru l ostaşilor călări (curtenilor), dar aceştia
au făcut cauză com ună cu ceilalţi ostaşi, au
in tra t în palatul domnesc, au lu at pe cei doi
boieri (vistierul şi arm aşul) şi i-au ucis.
R ezultă deci că nem ulţum irea oştenilor p en ­
tru neplata soldelor a fo st m o tivu l principal al
răscoalei. Paul de Alep — care l-a văzut pe bă-
trîn u l dom n în ultim a p arte a vieţii sale ■— a-
firm ă că acesta „se făcuse peste m ăsură
de zgîrcit“. Astfel stînd lucrurile, este posibil
ca dom nul — îndem nat de unii boieri — să fi
încercat să nu-şi mai îndeplinească făgăduiala
făcută oştenilor în m om ente grele (M enţionăm
că două lefuri p e n tru întregul efectiv al oastei
m untene ar fi însem nat peste 100 000 de ta ­
leri !).
Din relatările păstrate rezultă că răsculaţii
s-ar fi ridicat a tît îm potriva dom nului, cît şi a
unora din m arii săi dregători.
Radu Popescu afirm ă chiar că oştenii răscu­
laţi „striga pen curtea dom nească ca să le dea
lefi, că ei au b ă tu t războiul cu Vasile Vodă şi
zicea lui M atei vodă să se ducă să se călugă­
rească, că nu le m ai trebuie să le fie domn,
b ătrîn fiind şi bolnav". Era, fără îndoială, o
insultă gravă la adresa dom nului care zăcea pe
patul de suferinţă.

195
 în această atm osferă de team ă şi teroare,
care dom nea la curtea lui M atei Basarab, oşte­
nii răsculaţi şi-au rev ă rsat m înia pe doi dregă­
tori, vistierul G hinea Ţucala şi arm aşul Radu
V ărzaru, pe care i-au acuzat „că ei nu lasă pe
M atei vodă să le dea lefile“. Cei doi boieri s-au
refugiat în palatul dom nului, care „nu i-a r fi
p red a t bucuros p e n tru pedeapsă nelegiuită,
dar nep u tîn d altfel, n u le-a p u tu t sta îm po­
triv ă, zăcînd bolnav în pat din pricina ră n ii“,
după cum arată principele T ransilvaniei în scri­
soarea am intită, bazată pe inform aţii prim ite
din Ţ ara Rom ânească.
O ştenii răsculaţi au in tra t în palatul dom ­
nesc, i-au lu at pe cei doi dregători şi „i-au dus
afară din tîrg, unde era toţi strînşi ; acolo i-au
sfărîm at cu săbiile1' — spune cronicarul. Uci­
derea celor doi boieri s-ar fi făcut „în m ijlocul
poporului", ad u n at să asiste la pedepsirea lor.
D upă cum arată au to ru l L etopiseţului Canta-
cuzinesc — care caută să absolve pe Matei
B asarab de „num ele ră u 44 ce-i ieşise din pricina
exploatării fiscale — G hinea Ţucala se p u rta
„ca un lup, trim iţîn d în toate p ărţile de prăda
şi pre m ari şi pre mici, fără nici o drep tate şi
făr-de nici o m ilă“. Cît priveşte pe R adu V ăr­
zaru arm aşul, acesta „era om în d răcit şi făr-de
ruşine şi iubitor a v ărsa sîngele oam enilor" ; el
„îşi ară ta veninul asupra săracilor41, cu care se
p u rta „ca un şarpe m înios44.
In d iferen t de cauzele uciderii lor — trăd area
sau abuzurile, sau am îndouă îm preună — tre ­
buie să subliniem fap tu l că cei doi dregători nu
au fost ucişi fără m otiv de slujitorii răsculaţi ;

196
asasinarea lor în m ijlocul poporului dovedeşte
că acesta a fost de acord cu uciderea celor doi
dregători abuzivi b
D upă suprim area lor, răsculaţii au început să
atace şi casele altor m ari boieri, sfetnici apro­
piaţi ai dom nului. U nul d in tre aceştia a fost
Socol C ornăţeanu m are clucer, un boier „foarte
puternic şi bogat, cum nu se găsea altul în Ţ ara
Rom ânească", după cum spunea Georg K raus.
Socol a fost ucis de oştenii răsculaţi în casa lui,
pe m otiv că şi el ar fi fost un trădător, ca şi cei­
lalţi doi. O ştenii invocau ca dovadă a trăd ării
boierului ucis fap tu l că oştile inam ice îi c ru ­
ţaseră satele, în tim p ce toate celelalte aşezări
din ju ru l lor fuseseră jefuite, ceea ce a ră ta că
boierul fusese înţeles cu Vasile Lupu.
R ăsculaţii au atacat apoi „casele lor, le-au
p răd a t foarte ră u “ , încît „să îngrozise toţi bo-
iarii de frica lor“ , după cum scria R adu Popescu.
D om nul şi boierii săi priveau neputincioşi la
această m işcare de o ra ră violenţă, deoarece nu
dispuneau de alte forţe care să înăbuşe răscoala
oştenilor răzvrătiţi. C ronicarul R adu Popescu
notează că b ă trîn u l dom n, „acestea văzînd şi
fiind bolnav, nu putea să facă alt, num ai îi
blestăm a (că neputincioşii au acest obicei de
bleastem ă)".
N eputînd să lase desfăşurarea evenim ente­
lor la voia întîm plării, am eninţat el însuşi de 1

1 De aceea ni se pare neîntem eiată opinia lui N.

Iorga, Răscoala seim enilor îm potriva lui M atei Basa-
rab, p. 23, după care cei doi dregători ar fi fost ucişi
din dorinţa lui Constantin Şerban.

197
slujitorii răsculaţi pe care nu-i putea linişti,
b ă trîn u l dom n s-a gîndit să ceară aju to ru l lui
G heorghe Răkoczi al II-lea p e n tru potolirea
răscoalei.
F ap tu l ne este re la ta t de un docum ent tra n ­
silvănean din 22 iu n ie 1653, în care — după ce
se povesteşte pe scu rt cele petrecute în Ţara
Rom ânească — se spune : „în joia trecu tă au
fost în solie la dom nul nostru ( = G heorghe
Răkoczi) trei boieri ai voievodului M atei din
M untenia. Dacă au zăbovit trei ceasuri, nu mai
m ult ; dom nul nostru i-a trim is foarte zorit îna­
poi, nici n-au dorm it acolo în Feldioara (unde
se afla tabăra principelui — N.S.), s-au întors
cu foarte m are grabă“ .
Principele a răspuns prom pt la cererea dom ­
nului am eninţat de proprii săi oşteni. El a trim is
în Ţ ara Rom ânească o oaste de „cîteva mii de
oam eni'- care a potolit răscoala. A uzind că se
apropie oastea transilvăneană, răsculaţii, „adu-
nîndu-se după obiceiul lor în biserică şi ju rîn d
pe evanghelie, s-au legat din nou în credinţă
faţă de voievod1'.
Răscoala din p rim ăvara anului 1653 a avut
un larg ecou în ţară ; după cum preciza dom ­
n u l în tr-u n docum ent din 23 iunie 1653, în care
evocă îm prejurările p rin care trecuse, „fiind
ţeara toată întărîtată şi toţi slujitorii (porniţi)
asupra G hinei vistieru, lu atu -l-au tocm a den
casa dom nii mele şi l-au scos la cîm pu la toate
glotile (gloatele) şi l-au ucis“ .
La m işcare au aderat şi unii boieri, ba chiar
şi m itropolitul ţării, Ştefan, a cărui destitu ire a
fost cerută m ai tîrziu de dom n p a triarh u lu i de

198
C onstantinopol pe m otivul că „s-a dovedit că a
fost în legătură cu răsculaţii41 şi că „a fost dove­
dit că a ţesu t u n eltiri şi îm potriva dom nului
ţă rii44 ; după opinia lui M atei Basarab, m itro ­
politul se făcuse „părtaş cu cei ce au stricat
orînduiala şi s-au ridicat îm potriva dom niei44.
F ap tu l că urm aşul lui M atei Basarab, Con­
stan tin Ş erban l-a absolvit pe m itropolitul
Ştefan şi l-a repus în scaun poate constitui o
dovadă că şi el a fost am estecat în m işcarea din
prim ăvara anului 1653.
Potolirea m işcării a fost doar vrem elnică,
p entru că în toam nă ea a izbucnit din nou. Cro­
nicile ţării povestesc pe larg noile um ilinţe la
care a fost supus dom nul ţării de oştenii săi :
„după ce s-au vindecat M atei vodă B asarab la
picior, eşit-au în preum blare către Argeş şi,
în v îrtejindu-se (înapoindu-se) de acolo, iar doro­
banţii şi seim enii i-au închis porţile (de la T îr-
govişte — N.S.) şi i-au ieşit înainte, la şanţul
cel m are, cu toate tu n u rile, oprind pe dom nul
lor ca să nu m ai in tre în cetate, zicînd că de
acum înainte nu le mai trebuie să le m ai fie
lor domn, ci, sau să iasă din ţară, sau să se călu­
gărească44. D om nul a fost lăsat să intre în capi­
tala ţării num ai cu p reţu l prom isiunii că va da
bani „din d ăstu l44 oştenilor răsculaţi.
D upă in tra re a dom nului în cetatea de scaun,
slu jitorii „nu să mai aşăzară44, „ci ca nişte lupi
flăm înzi, şi ziua şi noaptea zbiera şi um bla pre
la, casele boierilor, ca nişte calici de-i pedep­
sea .. . N im enilea nu le p u tea sta îm potrivă44.
Răscoala a continuat toată iarn a ; după cum
spune R adu Popescu „cu necazuri ca acestea

199
(cauzate de răscoală — N.S.) M atei B asarab a
p etrecu t toată ia rn a “.
In faţa acestei situ aţii grave — fără prece­
den t în istoria Ţ ării R om âneşti — M atei Basarab
a ad u n at „pre toţi credincioşii lui boiari
şi slugi“ şi le-a spus că el condam nă cu asprim e
răscoala. D upă cele scrise de cronicar, dom nul
era su p ărat m ai ales pe dorobanţii care s-au
u n it cu „seim enii străini" îm potriva sa.
C uvintele puse de cronicar pe seam a b ă trîn u -
lui dom n sunau ca o adevărată proorocire : „De
acum înainte, dragii miei, să ştiţi cu adevărat
că, p e n tru faptele lor, vor să vie m ari rău tă ţi
asupra aceştei sărace de ţară şi va să cază la
m are nevoie ; şi vor să pătim ească şi cei buni
p e n tru cei ră i“ . (După opinia lui P. P. P an a-
itesou, cuvintele profetice ale lui M atei Basarab
ar fi fost puse pe seam a dom nului de către cro­
nicar după ce răscoala fusese înăbuşită).
Mai departe dom nul Ţării R om âneşti îşi m a­
nifesta neliniştea în legătură cu ,,tu rb u rarea“
pe care răsculaţii o aduceau asupra sa şi a ţării
şi îşi exprim a in ten ţia că — dacă va avea zile
— va aduce „în prim ăvară 30 000 de tă ta ri şi
pre craiu ( = G heorghe Râkoczi al II-lea) cu
ungurii să-i lovească fără veste de toate părţile
şi să se puie su p t sabie toţi cei m ai m ari, să
piiară ca nişte tîlh ari".
M atei Basarab nu a m ai a vu t cînd să-şi rea­
lizeze intenţiile deoarece, la 9 aprilie 1654, a
închis ochii p entru totdeauna, chinuit nu num ai
de amărăciunea pricinuită de răscoala slu jito ­
rilor săi, dar şi de durerile cum plite provocate de

200
rana de la Finta pe care un m edic polon —
plătit de boieri — i-a otrăvit-o.
îm p re ju rările sînt povestite pe larg de Georg
K raus care ara tă că Răkoczi i-a trim is lui Ma­
tei un b ărbier v estit care i-a scos glonţul, a
c u ră ţa t ran a şi l-a lăsat pe b ătrîn u l dom n în-
tr-o stare bună. Boierii trăd ăto ri l-au cum părat
pe bărb ieru l polon în g rija căruia fusese lăsat
M atei B asarab ; b ărbierul crim inal i-a pus dom ­
nului o oblojeală otrăvitoare care i-a p ricinuit
m ari d u reri şi i-a um flat tru p u l. D om nul fiind
în pericol de m oarte, boierii credincioşi au cerut
lui Răkoczi un nou b ărbier care a reu şit să-l
salveze pe b ă trîn u l bolnav. Cînd a aflat de
crim a pusă la cale de boierii trădători, dom nul
a poruncit să fie întem niţaţi 11 boieri, din care
unii au fost ucişi, iar altora li s-au confiscat
averile. D ocum entele şi cronicile interne nu
am intesc însă despre acest complot, nici des­
pre m ăsurile de pedepsire a trădătorilor.
D upă opinia unui cronicar contem poran,
M atei a m u rit „stînd în jilţu l său domnesc, la
locul ce-i plăcea de obicei, sub cerul senin“, la
începutul prim ăverii, senină ca şi cugetul lui,
cum spunea N. Iorga.
Dom nul a fost înm orm întat cu toată pom pa
cuvenită la biserica dom nească din Tîrgovişte,
deşi dorinţa sa fusese să fie dus la A rnota, cti­
toria lui din nordul O lte n ie i2.

2 Soarta tristă a osem intelor fostului domn ne este

povestită de un document din 5 august 1661, unde se
spune că Matei Basarab făcuse mănăstirea Arnota
„den tem elia ei, făgăduind cum să-i zacă oasele acolo,
fiind o mănăstire în laturi şi departe de răutăţi, către

201
 M atei Basarab a m u rit fără să-şi asigure
succesiunea la tron, deşi această problem ă l-a
preocupat în m od deosebit. N eavînd urm aşi
direcţi şi fiind legat de am intirea lui Mihai
Viteazul, M atei B asarab a căutat să aducă pe
tro n u l ţării pe nepotul m arelui domn, num it toi
M ihai, fiul lui Nicolae Pătraşcu, care se afla
pribeag în Im periul habsburgic. O solie a dom ­
nului cerea îm păratului în 1639 să-l aibă în
vedere pe Mihai, „căci num itul voievod, nea=
vînd copii, nu are pe nim eni rudă mai apro­
piată de cit dînsul, care îi ţine loc de fiu şi suc­
cesor, lăsîndu-1 drept dovadă de fidelitate la
curtea m ajestăţii sale, în serviciul şi sub ocro­
tire a m ăriei sale. Iar pe acesta (pe Mihai), nu
num ai voievodul singur, ci toată ţara îl doreşte,
ca pe fiu l p a t r i e i în august 1643 M atei vodă a
cerut din nou îm păratului de la V iena să-l tri­
m ită în ţară pe tîn ă ru l Mihai, p e n tru ca poporul
şi boierii să se obişnuiască cu el. D upă ce şi-a
consultat consilierii, îm păratul a refuzat să îm ­
plinească cererea p e n tru a nu provoca pe turci.
D upă eşuarea acestui plan, M atei l-a dorit
ca m oştenitor pe M ateiaş, nepotul soţiei sale.

munte. După aceia s-au întîm plat lui Matei voevocl

moarte la scaun, la Tîrgovişte, şi l-au îngropat în
tinda bisericii domneşti. Iar apoi, fiind m ulte răutăţi
şi robii aici în ţară de lim bi păgîne, i-au scos oasele
afară şi au stătut cătăva vreme acolo în besearecă.
Iar dacă stătu Mihnea (al III-lea — N.S.) a fi domnu
ţării în urma lui Constantin (Şerban) vodă, fiindu-i
oasele tot dezgropate, le-au trimis cu cinste tocma
acolo la această mănăstire Aronta, precum au fost
poftit pînă era în viaţă". (D. Cristescu, Mănăstirea
A ronta p. 133).

202
care a m u rit însă tînăr, după ce M atei îl în-
fiase 3*, iar apoi pe Istratie L eurdeanu, fiul lui
Stroe Leurdeanu, care era rudă cu dom nul şi,
în plus, se căsătorise cu dom niţa Ilinca, fiica
lui Nicolae P ătraşcu voievod (fiul lui M ihai
Viteazul), şi a doam nei A ncuţa, fiica lui Radu
Şerban. Istratie a fost însă victim a un eltirilo r
boierilor din preajm a dom nului, fiind silit să
fugă din ţară.
In ultim ii ani de domnie, M atei Basarab ar fi
dorit ca succesor al său pe Diicu Buicescu,
ruda sa dinspre m am ă şi m arele său spătar, cu
care C onstantin Şerban nu a în tre ţin u t relaţii
prea bune. După m oartea lui Matei, adunarea
compusă din boieri, reprezentanţi ai clerului şi
ai oştirii au ales ca dom n pe C onstantin
Şerban, urm aşul nedorit al lui M atei Basarab.

:l Amănunte despre aceasta aflăm dintr-un docu­

m ent din 18 sept. 1653, în care Matei Basarab declara
că soţia sa, Elina, „luat-au pre un nepot de frate al
ei, fecior al lu Udreste Năsturel logofăt ..., m itutel,
rămas sărac (= orfan) de mumă-sa . . numai de două
săptămîni şi l-au botezat, puîndu-i num ele nostru.
Matei u, şi l-au crescut fecior (al) ei în casa noastră,
pînă au fost de 17 ai, purtîndu-i grijă de toate . . . , ca
o mumă a fecior11. Tînărul Matei, ajuns al doilea pos­
telnic al domnului, a murit însă la Ţarigrad („Studia
bibliologica11, 1969, p. 842).
 C apitolul V
CULTURA ŞI ARTA
IN VREMEA DOMNIEI
LUI M ATEI BASARAB

Epoca lui M atei Basarab prezintă o mare

im portanţă în istoria poporului nostru pentru
însem natele sale realizări in dom eniul culturii
şi artei care cunosc acum o deosebită înflorire.
R efacerea economică a ţării, ca rezu ltat al
lungii perioade de linişte, a asigurat o bază m a­
terială solidă p e n tru desfăşurarea unei vaste
opere culturale ce poate fi com parată doar cu
aceea realizată de Ş tefan cel M are (1457-1504),
Neagoe B asarab (1512-1521) — al cărui conti­
n u a to r s-a considerat M atei Basarab, nepotul
lui Neagoe — sau C onstantin B rîncoveanu
(1688-1714), rudă şi el cu fostul agă M atei din
Brîncoveni.
Deşi M atei B asarab nu a fost el însuşi un
c ă rtu ra r, aşa cum a fost străb u n u l său Neagoe
Basarab, a ştiu t să atragă la curtea domnească
pe cei m ai învăţaţi oameni ai epocii sale, care,
sub oblăduirea şi cu sp rijinul în ţeleptului domn,
a u început să răspîndească cu ltu ra şi în lim ba
naţională.

204
 Personalităţile care au dat im puls vieţii cul­
turale a Ţării R om âneşti de la m ijlocul secolu­
lui al X V Il-le a erau anim ate de preocupări în
parte diferite.
U na din figurile centrale ale vieţii culturale
a Ţ ării Rom âneşti din această epocă a fost în ­
văţatul Udrişte Năsturel, cum natul dom nului,
conducătorul cancelariei acestuia şi editorul
unora din cărţile tip ărite în această epocă. Bun
cunoscător al lim bii slavone, a cultivat această
lim bă din m otive religioase, considerînd-o o
lim bă ,,sfîntă“ , bazată pe tra d iţia bisericii ; el
a încercat chiar să creeze o lim bă slavonă lite ­
rară, retorică, pretenţioasă şi artificială, lim bă
ce se adresa unei elite de intelectuali. Se în ţe ­
lege că U drişte nu urm ărea introducerea lim bii
slavone ca lim bă vorbită de popor, ci doar u ti­
lizarea ei ca lim bă de cultură. El ştia prea bine
că lim ba vorbită de poporul nostru este de ori­
gine latin ă şi că toţi locuitorii celor trei Ţări
Rom âne vorbeau aceeaşi lim bă ; în prefaţa la
Evanghelia învăţătoare din 1642, în v ăţatu l lo­
gofăt m ărturisea că a făcut traducerea „pe
lim bă rom ânească11 p e n tru a aju ta „neam ul nos­
tru " care vorbea această lim bă.
U drişte a încercat să prom oveze un um a­
n ism românesc în lim ba slavonă, deoarece cre­
dea că această lim bă — considerată „sfîntă“ —
putea să vehiculeze, ca şi latina, valorile a n ti­
chităţii clasice. Aşa cum au a ră ta t cercetările
recente, „cînd este vorba de educaţia poporului,
N ăsturel are încredere în lim ba rom ână, pe
care o foloseşte cu talen tu l său literar". Cu­
noscător al lim bilor latină şi slavonă, U drişte a

205
prom ovat un um anism cărturăresc, în tim p ce
clericii vrem ii, proveniţi din m ediul ţărănesc,
vor m ilita p e n tru dezvoltarea culturii în lim ba
poporului.
Dată fiind necesitatea legitim ă a societăţii
vrem ii aceleia de carte şi cultură în lim ba ro­
m ână, încercarea lui U drişte N ăsturel era sor­
tită eşecului ; el ilustrează ultim a etapă de stră ­
lucire a culturii în lim ba slovonă în tr-o epocă
în care cultura în lim ba rom ână făcea paşi ho-
tărîtori.
Pe lîngă fap tu l că a condus cancelaria cum ­
natu lu i său (care a eliberat în această epocă
aproape 1 300 de hrisoave ce ni s-au păstrat),
U drişte N ăsturel a coordonat în bună parte
intensa activitate tipografică din această vrem e,
alcătuind şi prefeţe la unele opere tipărite.
în acelaşi tim p — din porunca cum natului
său — U drişte N ăsturel a cercetat toate m ănăs­
tirile din Ţ ara Rom ânească p e n tru a afla cărţile
vechi care trebuiau copiate ca să nu se piardă.
In tim p ce U drişte N ăsturel şi alţi cărturari,
ca episcopul Ignatie de Rîm nic (bulgar de ori­
gine), m ilitau p e n tru o u n itate ortodoxă în lim ­
bă slavonă în sud-estul Europei m itropoliţii
Teofil şi Ş tefa n — iubitori de carte rom ânească
— făceau să apară cărţi de cult în lim ba poporu­
lui. D upă opinia lui N. Iorga, urm înd pildă
lucrărilor m itropolitului Sim ion Ş tefan din
Transilvania, „m itropolitul Ş tefan începe să
facă a se sim ţi dorinţele şi aplecările sale (fa­
vorabile introducerii lim bii rom âne ca lim bă
de cult — n.a.), în dauna modei slavone de la

206
curte, sp rijin ite şi reprezentate de cum natul
însuşi al m ăriei sale“
Este in teresan t să a rătăm aici că în prefaţa
cărţii despre B otez şi m ir, tip ă rită în lim ba ro­
m ână la 1651, m itropolitul Ş tefan recunoştea
că preoţii nu cunoşteau, lim ba slavonă, din care
pricină erau acuzaţi că „nu ştiu sluji tainele
sfintei biserici“ ; ţinînd seam a de această situ a­
ţie, m itropolitul s-a hotărît, după cum m ă rtu ­
riseşte el însuşi : „să ieu im putarea b atjocuri­
lor de asupra acestei ţărişo are“ şi să tipărească
„nu cum au fost pînă acum slavoneşte tipicu­
rile . . . , ce tot rom âneşte, toate pre r în d “. Ş tiind
că in iţiativa se va isca opoziţia unor trad iţio n a­
lişti, m itropolitul avertiza : „de am m ai dres
rînduialele şi le-am propus rom âneşte . . . nu
să cade vouă . . . să vă îm poncişaţi şi să vă scâr­
biţi îm potriva păstorului v o stru 14.
Pe cînd curentul slavon slujea m ai m u lt unor
interese generale ale bisericii, folosirea pe
scară tot mai largă a lim bii române în locul ce­
lei slavone răspundea nevoilor culturale ale
societăţii rom âneşti.
D upă opinia lui N. Iorga, dom nia lui M atei
B asarab poate fi îm părţită din acest punct de
vedere în două epoci : prim a pînă la 1641, cînd 1
1 M eritele celor doi ierarhi au fost subliniate re­
cent de Virgil Cândea, care arăta că opera lor „con-
tribue cu o tem eritate care nu trebuie subestimată la
introducerea lim bii române în cărţile de cult, dar în
acelaşi timp, cu hotărîre, la iniţierea unei literaturi
etice. Acum se reia programul coresian al scrierilor
educative, care va rămîne preocuparea centrală a
culturii româneşti timp de două secole" (Raţiunea
dom inantă, Cluj-Napoca, 1979, p. 68).
dom ină curentul slavon, şi a doua, după această
dată, cînd m itropolitul Teofil im pune cultivarea
lim bii rom âneşti „în sensul însuşi al dom niei
lui M atei“ 2. A stfel, „tot m ai larg se deschidea,
în paguba vechii ortodoxii cu canoane şi ie ra r­
hie elină, poarta p rin care noul curent rom â­
nesc p ătrundea şi în clădirea pe veci a bisericii,
în to t cuprinsul rom ânim ii“ . „Acum a, în tre
lim ba rom ânească şi cu ltu ra bisericească şi b i­
serica însăşi se făcuse o legătură pe care nimic
n-o m ai putea sfărîm a“.
D ar tip ărirea cărţilor bisericeşti în lim ba ro ­
m ână nu a însem nat încă introducerea oficială
a lim bii rom âne ca lim bă de cult în locul sla­
vonei 3. „Va trebui să vină um anism ul rom â­

2 Vezi şi Structura culturală in oraşele Ţării Româ­

n eşti la m ijlocul secolului al X V II-lea („Glasul bise­
ricii", 1977, nr. 5, p. 16), unde se spune : „Istovirea
literelor slavone şi triumful lim bii româneşti în tipă­
rituri către sfîrşitul domniei lui Matei Basarab nu se
leagă de Reformă sau de vreo altă influenţă din
afară, ci de acest spirit solidar cu perm anenţele româ­
neşti care ajunge să învingă rezistenţa tiparelor de
politică culturală slavonizantă a voievodului".
3 După cum arăta recent Virgil Cândea, „biserica
română este singura din tre bisericile creştine din
Europa care, deşi aparţinea unei severe tradiţii, a
părăsit vechea »-limbă sfîntă-u, înlocuind-o cu limba
vie a poporului. Faptul se explică prin poziţia spe­
cială a românilor care, latini de origine şi de limbă,
au fost obligaţi secole de-a rîndul să asculte serviciul
divin într-o limbă străină". Acelaşi învăţat a remar­
cat şi faptul că, în timp ce Matei Basarab dorea m en­
ţinerea slavonei ca lim bă de cult, conform tradiţiei,
el nu neglijează necesitatea comunicării între români
prin scris şi tipar în lim ba lor proprie, dar în afara
cultului (Raţiunea dom inantă, p. 46-47).

208
nesc, la sfîrşitul veacului, cu ideia că lim ba ro ­
m ână, fiind continuatoarea celei latine, este nu
num ai lim ba gloatelor, ci un in stru m en t de ci­
vilizaţie, superior p rin originile sale celei sla­
vone, şi acesta este cel m ai m are m erit al vechi­
lor noştri um anişti. C ită vrem e lim ba slavonă
bisericească a fost considerată sfîntă, m ai bo­
gată ca m ijloc de exprim are, nu a p u tu t fi
com plet în lă tu ra tă din poziţiile ei de rezis­
tenţă, în special în biserică". Epoca lui Matei
Basarab reprezintă însă o etapă im portantă în
acest proces de m ai lungă durată.
în sfîrşit, un al treilea curent era prom ovat
de P antelim on Ligarides, grec din Chios, um a­
nist, e ru d it şi teolog, chem at de Vasile Lupu,
dar răm as la Tîrgovişte p e n tru a fi preceptorul
fiilor postelnicului C onstantin Cantacuzino şi a
încă zece fii de boieri. La cursurile sale, ţin u te
în lim bile greacă şi latină şi unde se învăţau
gram atica, retorica şi logica, se vor form a o
serie de intelectuali care vor prom ova o ade­
v ărată renaştere către sfîrşitul secolului al
XV II-lea. Ligarides nu va influenţa însă decît
în mică m ăsură atm osfera culturală a epocii lui
M atei Basarab.

Acestea fiind curentele şi tendinţele p rinci­

pale ce se m anifestă în epoca lui M atei Basarab,
ne răm în e să spunem cîteva cuvinte des-
spre principalele sale realizări în acest dom e­
niu, realizări care vor influenţa în tr-o anum ită
m ăsură şi pe cele de ordin artistic.

209
 Cea m ai de seamă realizare culturală este, fără
îndoială, aceea din dom eniul tiparului. Cu spri­
jin u l m itropolitului K ievului, de origine ro­
m ână, P e tru Movilă, M atei B asarab a adus în
Ţ ara Rom ânească două tipografii ; una a aşe-
zat-o în m ănăstirea Cîm pulung, unde a dat la
lum ină p a tru cărţi (ultim a o Psaltire în lim ba
slavonă în 1650). Cea de a doua, instalată la
început la m ănăstirea Govora şi pusă sub su­
pravegherea egum enului M eletie Macedonean
nul, a fost m u tată la m ănăstirea Dealu, iar de
acolo la Tîrgovişte, în 1646, cînd se tipăreşte un
Slujebnic slavon, apoi din nou la Dealu, în
1647, p en tru ca în 1649 să se stabilească la
Tîrgovişte, ultim a tip ă ritu ră fiind Tîrnosania
slavo-rom ână din 1652. S-au tip ă rit în total 21
de titlu ri de cărţi religioase.
Este in teresan t de reţin u t că în prefaţa pri­
mei cărţi tip ărite la Cîm pulung în 1635, M olit-
fenicul slavonesc, prefaţă alcătuită din porun­
ca lui M atei Basarab, se spune că dom nul şi-a
d at seam a de „îm puţinarea cărţilor sfinte . . .
din pricina deselor năvăliri şi îm p resu rări ale
diferitelor popoare11 şi că alte cărţi nu se vor
putea realiza „decît num ai p rin tipografie,
adică tip a rn iţă 1'. C ăutînd o asem enea instalaţie
necesară, s-a p rezentat M eletie M acedoneanul,
„venit din ţările ruseşti", cu care dom nul s-a
sfătu it ; soluţia găsită în comun a fost aducerea
tiparului de la Kiev, de la P e tru Movilă, care
a trim is „tiparniţă întreagă, desăvîrşită, cu
litere de cinci feluri, de asem enea şi tipograf
iscusit îm preună cu ea, anum e Tim otei şi cu
alţii", cărora — spune dom nul — „şi loc hotă-

210
rit p e n tru aceasta le-am a ră ta t oraşul num it
C îm pulung şi le-am poruncit acolo a vieţui şi
a se hrăni, a se îm brăca şi a se folosi de darea
oraşului şi în alte cheltuieli de m eşteşug a o
întreb u in ţa. Deci, după săvîrşirea in stru m en te­
lor de lem n, trebuincioase m eşteşugului, am po­
ru n cit ca prin voire şi sfat obştesc, m ai întîi să
se scoată la lum ină această carte ce este T reb-
nic sau M olitvoslov num it, fiind cea m ai de
treb u in ţă cercetării bisericeşti*'. Este vorba deci
de o politică culturală dirijată de dom n şi de
sfatid său domnesc, care urmărea în prim ul
rînd înzestrarea lăcaşurilor religioase cu cărţile
de cult necesare.
T ipăriturile realizate în tim pul dom niei lui
M atei Basarab, care se adresau nu num ai rom â­
nilor din ţara pe care o conducea, ci şi celor de
acelaşi neam cu ei din M oldova şi Transilvania,
ca şi creştinilor ortodocşi de la sudul D unării,
au fost făcute — aşa cum am a ră tat — m ajori­
tatea în lim ba slavonă, lim bă ce treb u ia să
unească pe ortodocşi în lu p ta lor comună, sau
separată, îm potriva m ahom edanism ului, protes­
tan tism u lu i sau calvinism ului.
M area m ajoritate a cărţilor tip ărite au fost
cărţi de cult ; la trei d intre acestea (Pogribania
preoţilor, 1650, M ystirio sau Sacram ent, 1651
şi Tîrnosanie, 1652), editate to t în lim ba slavo­
nă, explicaţiile practicii sîn t în lim ba rom ână
p e n tru preoţii care nu înţelegeau lim ba slavonă.
în afară de cărţile de cult, s-au m ai tip ă rit în
vrem ea dom niei lui M atei B asarab şi prim ele
legiuiri din Ţara Românească : Pravila de la
Govora, 1640, legiuire de d rep t bisericesc,

211
trad u să din slavonă de M ihail Moxa sau M oxa-
lie, autorul unui cronograf, precum şi în d re p ­
tarea legii, 1652, operă de proporţii m ari, cu-
prinzînd traduceri din Nom ocanonul lui M anuil
M alaxos, Com entariul lui A lexie A risteu la
Sinopsa lui Ş tefan din Efes ş.a., precum şi largi
extrase din Cartea românească de învăţătură,
tip ă rită de Vasile L upu la Iaşi, în 1646.
Aşa cum s-a ară tat, „această legiuire re p re ­
zintă încununarea constituirii drep tu lu i scris
în lim ba rom ână şi, în acelaşi tim p, receptarea
oficială a legilor şi canoanelor bizantine ca
norm e legale ale statu lu i Ţării R om âneşti. î n ­
dreptarea Legii este prim a operă juridică din
Ţ ara Rom ânească cu un p ro n u n ţat caracter
laic şi cea mai cuprinzătoare legiuire tipărită
în lim ba română în tot cursul evu lu i m ediu.
Ea reflectă şi izbînda lim bii rom âne în lite ra ­
tu ra jurid ică11.
P rin tip ărirea îndreptării legii, M atei Basarab
avea în vedere în prim ul rînd consolidarea le­
gislativă a statului şi autorităţii dom neşti —■
care avea nevoie de o legiuire represivă îm po­
triv a celor care atingeau şi prim ejduiau ordinea
socială a epocii — şi num ai în al doilea rîn d p ro ­
m ovarea culturii în lim ba rom ână.
In sfîrşit, m erită subliniat şi fap tu l că rep ro ­
ducerea Pravilei M oldovei din 1646 în legiuirea
m unteană din 1652 „dovedeşte identitatea regi­
m u lu i social-politic din am bele state feudale
rom âneşti". A doptarea legiuirii m oldovene în
Ţ ara Rom ânească prezintă o deosebită im por­
tan ţă şi p e n tru faptul că dovedeşte „deplina u n i­
tate a lim bii române

212
 Se cuvine subliniat aci fap tu l că cele două
legiuiri — Pravila de la Govora şi Îndreptarea
legii, îndeosebi ultim a — au avut o largă circu­
laţie şi în T ransilvania, u n d e s-au p ă stra t numet.
roase exem plare. D ucînd o adevărată politică
culturală, M atei B asarab a pus să se tipărească
Pravila de la Govora în tr-o ediţie specială pen­
tru T ransilvania, sub num ele m itropolitului
G henadie. Din îndreptarea legii s-au descoperit
în T ransilvania cel p u ţin 35 de exem plare, din
care 8 în Bihor, 7 în B anat, 7 în ju d eţu l Arad,
6 în ju d eţu l Sibiu etc.
P e unul din aceste exem plare se păstrează
urm ătoarea însem nare deosebit de in teresan tă :
„scriu eu, U drişte diac (din Ţ ara Rom ânească —
N.S.), la tine, frate popa Teodor, cum aceasta să
şti şi să n u să uite cum că această carte o dau
ţie să o duci la fraţii den A rdeal, această carte
pre lim ba rum ânească“ . U drişte atrăgea atenţia
asupra faptului că Pravila cuprindea „lum i­
nata ştiinţă . . . de dereptate de la m oşi şi stră­
m oşi“. E ste vorba aici, în chip evident, de un
m esaj cu ltu ral cu o sem nificaţie clară : un dar
„pre lim ba rum ânească“, făcut „fraţilo r41 din
Transilvania.
★

A doua realizare de seamă in dom eniul cul­

turii priveşte istoriografia; pe baza unei atente
analize a părţilo r com ponente ale cronicii Ţării
R om âneşti (aşa-num itul Letopiseţ Cantacuzi-
nesc), s-a ajuns la concluzia că „alcătuirea p ri­
mei istorii a Ţării Rom âneşti se datoreşte curţii
dom neşti din vrem ea lui M atei Basarab, iar Can-

213
tacuzinii n-au făcut altceva decît să adauge la
sfîrşitu l ei cronica lor, fără a schim ba m are
lu cru din tex tu l letopiseţului oficial precedent“ .
A supra m otivelor care l-au determ in at pe
M atei B asarab să în tre p rin d ă această operă de
m are interes cu ltural-naţional s-a spus că la baza
voinţei dom nului a stat dorinţa sa de a stabili
o legătură în tre boierii Craioveşti (din stirpea
cărora făcea el însuşi parte) şi fam ilia dom ni­
toare a Basarabilor, M atei din Brîncoveni fiind
p rim ul dom n din sec. XV II care şi-a adăugat şi
num ele de Basarab.
Fără îndoială că argum entele aduse de m arele
istoric care a fost P. P. Panaitescu sînt convin­
gătoare, dar ele nu sîn t — ne-am îngădui să o
spunem — suficiente ; autorul om ite dorinţa lui
M atei Basarab de a face o legătură trainică cu
trecutul, trecu t în care găsea atîtea exem ple şi
m odele p e n tru a redresa prezentul ţării. Dincolo
deci de interesele sale, poate cam personale,
stătea idealul său politic de care am vorbit în
paginile precedente.
L egătura cu tre c u tu l ţării şi al fam iliei Basa­
rabilor M atei a realizat-o pe diverse căi. In afară
de istoriografie, el s-a preocupat de to ate lăca­
şurile vechi ale ţării — îndeosebi de acelea ri­
dicate de Neagoe B asarab şi de boierii Craioveşti
— pe care le-a refăcut sau reparat, aşa cum vom
ară ta mai departe.
Este posibil ca — aşa cum U drişte N ăsturel a
fost pus de dom n să caute p rin m ănăstiri toate
cărţile vechi — M atei Basarab să fi trim is una
sau m ai m ulte persoane care să vadă toate cti­
toriile ţării şi să culeagă din inscripţiile şi do­

214
cum entele lor date istorice despre predecesorii
dom nului, date inserate apoi în cronica ţării.
C ititorii se pot în treb a pe d rep t cuvînt ce le­
gătură există în tre politica culturală prom ovată
de M atei B asarab şi dezvoltarea artelor din
această epocă. La aceasta se poate răspunde că
„unul din principalele puncte ale am plului pjro-
gram de ^politică a culturii« u rm ă rit de dom nie
a fost înzestrarea institu ţiilo r religioase, nu
num ai cu averi şi posesiuni m enite să le asigure
existenţa zilnică, ci şi cu lăcaşurile şi obiectele
de cult corespunzătoare . . . prestigiului de care
se socotea că ele trebuie să se bucure în socie­
tatea vrem ii. In parte, aşa se explică deosebita
preocupare p e n tru a rtă a acestei perioade; astfel
se justifică şi de ce, în tr-o vrem e în care în alte
părţi a rta laică ajunsese să cunoască o m are dez­
voltare, cea a Ţ ării R om âneşti se m enţine p re­
dom inant religioasă şi, în sfîrşit, to t astfel se ex­
plică şi principalele caracteristici pe care ea le
vădeşte în to t cursul dom niei lui M atei Basarab.
Intr-ad ev ăr, ca şi întreaga cultură, activitatea
artistică se bucura de sp rijin u l m aterial al dom ­
niei, dar num ai în m ăsura în care ea contribuia
la realizarea program ului politic de reorgani­
zare a statului, potrivit cu m odelul ^vrem urilor
bune« de la începutul secolului precedent” .
•k

S-a spus — şi pe bună d rep tate — că M atei

Basarab a fo st „cel m ai m are ctitor bisericesc al
neam ului nostru“.
M ulţim ea construcţiilor ridicate de dom nul
Ţ ării Rom âneşti a fost rem arcată şi de contem ­

215
poranii s ă i ; de pildă m isionarul catolic Baksic,
vizitînd ţa ra în această vrem e, afirm a că Matei
B asarab „a rid icat m ulte m ănăstiri şi a renovat
m ulte biserici pe întin su l Ţării Rom âneşti". La
rîn d u l său, un a lt stră in care a vizitat Ţ ara Ro­
m ânească în această vrem e, diaconul P aul de
Alep, constata şi el că M atei B asarab „a zidit
m ulte biserici şi felu rite m ănăstiri, toate de
p iatră, boltite, din tem elii desăvîrşit ; şi le-a
făcut toate de cîte aveau nevoie, ca odoare
sfinte, preţioase şi le-a făcut danii bogate. Şi a
făcut m ulte m ilostenii la Ierusalim şi la felurite
m ănăstiri şi biserici din lum e . . . A zidit (în)
m ulte locuri".
N um ărul m are al ctitoriilor ridicate de M atei
B asarab nu a im presionat num ai pe străini, ci
şi pe autohtoni. In tr-u n docum ent din 1661 se
spunea astfel că „m ulte sfinte m ănăstiri şi case
dum nezăeşti au făcut (domnul) aici în ţară",
constatare asem ănătoare aceleia din cronica
ţării, unde se afirm ă că M atei „au făcut m ulte
m ănăstiri şi biserici" şi se înşiră 20 de asem enea
lăcaşuri (din care unele nu sînt ale lui M atei),
precum şi „cetatea" din Tîrgovişte. C elălalt cro­
nicar m untean rem arcă faptul că „pînă la acest
dom n, puţine zidiri au făcut dom nii cei m ai dă
n ain te ; iar M atei vodă au în fru m u seţat ţa ra cu
de tot fealiul de zidiri : m ănăstiri, biserici, case
dom neşti".
Iată evidenţa ctitoriilor lui M atei B asarab :
m -rea A rnota-V îlcea, ante 1638 ; m -rea B rebu-
Prahova, 1640-1650 ; curtea şi biserica din
B rîncoveni-O lt, 1634-1635 ; m -rea B rîncoveni-
Olt, 1640 ; C urtea Veche din B ucureşti, refă­

216
cută după 1640 ; m -rea Plum buita-B ucureşti,
ante 1647 ; m -rea Sf. A postoli-B ucureşti (greu
de datat) ; clădirile şi biserica episcopiei din
Buzău, 1649 ; curţile dom neşti şi biserica din
Caracal, refăcute după 1640 ; m -rea C ăldăru-
şani, 1637-1638 ; m -rea N egru vodă din Cîm-
pulung, 1635-1636 ; biserica Sf. D um itru-C ra-
iova, 1651 ; m -rea D răgăneşti-T eleorm an, 1647 ;
biserica dom nească din G herghiţa, 1641 ; baia
din G iurgiu, 1640 ; schitul Lăculeţe-D îm bo-
viţa, 1645-1656 ; m -rea M ăxineni-B răila, 1637-
1639 ; biserica dom nească din M ănăstirea-C or-
năţelul, jud. Călăraşi, 1648 ; m -rea Negoeşti,
jud. Călăraşi, 1648-1649 ; m -rea Pinu-B uzău,
1647 ; biserica dom nească din P iteşti (term i­
nată de C onstantin Şerban) ; m -rea P lătăreşti,
jud. Călăraşi, 1640 ; biserica dom nească din
Ploieşti, circa 1637 ; biserica din Porceşti-Si-
biu, 1653 ; m -rea Sadova-D olj, ante 1640 ; m -rea
Slobozia-Ialom iţa, 1634 ; m -rea Soveja-V ran-
cea, 1645 ; m -rea Strehaia-M ehedinţi, 1645 ;
biserica D oam nei-Tîrgovişte, 1653 ; biserica
Sf. Im păraţi-T îrgovişte, 1650. In total deci 30
de ctitorii, cele m ai m u lte construcţii noi.
S eparat de acestea, s-au executat diferite re ­
paraţii şi refaceri la : m -rea C urtea de Argeş,
ante 1643 ; m -rea Govora-Vîlcea, unde s-a in ­
stalat o tipografie ; episcopia Rm. Vîlcea, schi­
tul Slătioarele-O cnele M ari (ante 1646) ; m -rea
Tism ana-G orj (zidul de incintă) ; curtea dom ­
nească din Tîrgovişte, „cetatea" Tîrgoviştei şi
m itropolia din Tîrgovişte, deci 8 lucrări. To­
tal 38.

217
 A m pla operă constructivă a epocii lui M atei
Bas arab n u s-a rezuimat deci num ai la rid i­
carea unor m onum ente noi, laice sau religi­
oase ; „m ănăstirile acestea, eliberate (de închi­
n area la Locurile Sfinte), sînt, de la un capăt
la a ltu l al ţării, îngrijite, îm podobite şi, unde
este nevoie şi reparate, pînă la refacere1', după
cum observă m arele istoric Nicolae Iorga.
A proape că nu este ctitorie veche care să nu
fie rep a ra tă sau refăcu tă — după caz — , astfel
încît putem spune că întreaga ţară apărea ca un
şantier vast în care toate vechile m onum ente
căpătau haină nouă.
O g rijă deosebită a acordat dom nul ctitori­
ilor mai vechi ale neam ului său, boierii Craio-
veşti şi Brîncoveni, care au fost fie refăcute,
fie com pletate cu clădiri noi, fie reparate.
U rm ărind să întărească prestigiul dom niei,
M atei Basarab a fost foarte a te n t cu clădirile ce
prezentau un deosebit interes istoric, fie ele
curţile dom neşti din Bucureşti, Tîrgovişte şi
Caracal, fie m arile m ănăstiri ale ţării, focare de
cultură în acea epocă. D om nul „pretutindeni
caută locurile istorice, urm ele trecu tu lu i ce se
cer îm prospătate p en tru m ai m area glorie, dar
şi siguranţă a lui, singurul avînd d rep tu l de a
dom ni", afirm ă pe bună dreptate acelaşi istoric.
După opinia aceluiaşi, grija lui M atei B asarab
p en tru m onum ente şi preocupările sale de
ctitor erau şi un răspuns la strădaniile asem ă­
nătoare ale lui Vasile Lupu, contem poranul său
din Moldova, ţa ră care cunoaşte şi ea o epocă
de m ari şi strălucite realizări constructive ; din
acest m otiv N. Iorga îşi intitulează cap. II din

218
partea dedicată „m onarhiei rom âneşti1' : În tr e ­
cerea ctitorilor dom neşti.
M ănăstirile cu ziduri groase şi cu tu rn u ri
înalte şi puternice ca cele de la Brebu, C îm pu-
lung, Strehaia, Sadova, G ura M otrului, Tis-
m ana, M ăxineni, Slobozia etc. erau m enite nu
num ai nevoilor religioase, ci şi unora m ilitare,
de apărare a părţilor m ai am eninţate ale ţării
lipsită de cetăţi de prim ejdiile ce veneau
din afara hotarelor. „în toate acestea — spunea
N. Iorga —• nu era num ai o m anifestare de pie­
tate. P rin astfel de clădiri ţa ra ieşea în tă rită de
cel care văzuse la Tism ana ce adăpost se poate
găsi în tre asem enea ziduri, aşa cum M oldova
era apărată p rin cetăţile lui Ş tefan cel M are“ .
Se ştie că Ţ ara Rom ânească — aflată sub
dom inaţia otom ană — pierduse cetăţile de la
D unăre (Severinul, T urnu, G iurgiu) şi nu avea
voie de la P oartă să construiască cetăţi de apă­
rare din care să se poată opune trupelor oto­
m ane. M atei B asarab a găsit soluţia de a eluda
această dispoziţie a Porţii, construind m ănăstiri
fortificate, adevărate cetăţi de refugiu şi apă­
rare. Aşa se face că num eroase ctitorii ale epo­
cii lui M atei Basarab au fost întărite cu ziduri
înalte de circa 6-7 m şi prevăzute cu tu rn u ri
de colţ şi cu m etereze, care dovedeau în chip
lim pede rolul lor de puncte fortificate, de apă­
rare a ţării îndeosebi în părţile cele mai am e­
n in ţate pe acea vrem e : spre D unăre (Slobozia,
C ăldăruşani, Negoeşti, Sadova, Brîncoveni, S tre ­
haia) sau spre Moldova (Brebu, M ăxineni).
Rolul de apărare a ţării pe care-1 îndeplineau
m ănăstirile fortificate a fost recunoscut şi de

219
contem poranii lui M atei Basarab. V orbind des­
p re m ănăstirea Sadova, diaconul P au l de Alep
m ărturisea : „este zidită cu asem enea în tă ritu ri
p e n tru că D unărea se află în preajm ă, la o oră
şi ju m ătate de d ru m “. Cit priveşte m ănăstirea
Slobozia, care era „înconjurată cu ziduri m ari
de piatră, ca un castel", fortificarea ei se fă­
cuse pe m otivul să se afla „num ai la o zi de­
p ărta re de S ilistra".
D atorită în tă ritu rilo r pe care le aveau, unele
din aceste m ănăstiri apăreau în ochii străinilor
care le vedeau ca nişte adevărate cetăţi de
apărare. V izitînd m ănăstirea S trehaia la 1654,
acelaşi Paul de Alep declara : „seam ănă cu o
cetate m are şi are ziduri puternice de incintă,
cu m ulte creneluri". Mai tîrziu, în tr-u n rap o rt
din 1737, m ănăstirea din Cîm pulung era con­
siderată „posto di grandissim a rivelanza, fa-
bricato in form a di buon castello" şi se apre­
cia că, cu zidurile ei înalte de circa 7 m, ar fi
p u tu t rezista cu succes unui asediu d at de către
mii de oşteni. Cît priveşte m ănăstirea B rîn-
coveni, vom nota im presia lui Baksic, care
ară ta la 1640 că M atei Basarab „a în tărit-o ca
pe o cetate şi, deasupra porţii, (a zidit) un turn
puternic".
U nele din aceste m ănăstiri aveau — ca şi ce­
tăţile — şan ţu ri cu apă şi erau prevăzute cu
poduri pe scripeţi ; este cazul m ănăstirii Sa­
dova, despre care se spunea la 1761 că avea un
şanţ „din vechim e" care izola m ănăstirea „în
ostrov ( = insulă), peste care şanţ au fost şi
pod în scripeţi, de-1 ridica noaptea, fiind fost

220
ca o poartă de se apăra m ănăstirea de m u lte
întîm plări re le “.
D ar nu num ai ctitoriile lui M atei B asarab au
fost fortificate, ci şi acelea ale unor boieri ai
săi. De pildă, m ănăstirea B radu-B uzău avea o
incintă pu tern ic fortificată, care era înconju­
rată şi cu u n val de păm înt ; m ănăstirea M ăr-
gineni-P rahova avea, de asem enea, ziduri a tît
de puternice incit, la 1717, trupele austriece
au transform at-o în cetate de apărare.
In afară de ctitoriile ridicate în diverse oraşe
şi sate din Ţ ara Rom ânească, urm înd exem plul
străb u n u lu i său Neagoe Basarab, dom nul a cti­
to rit num eroase alte lăcaşuri religioase în afara
hotarelor ţării, fie la sud de D unăre (bisericile
din Vidin şi Şviştov) sau la M untele Athos, fie
în celelalte două ţări surori, M oldova (m ănăs­
tirea Soveja sau Dobrom ira) şi T ransilvania
(biserica din Porceşti), în tă rin d — şi pe această
cale - străvechile legături d in tre Ţările Rom âne.
M atei vodă a fost un m are ctitor la M un­
tele Athos, poate m ai m are ca m odelul său
Neagoe Basarab, problem ă care ar m erita mai
m ultă atenţie. D upă ştiin ţa noastră. M atei a re ­
făcut biserica m are a m ănăstirii Xenofon, a re ­
făcut biserica Sf. M ihai de la M area L avră
(ctitoria lui Neagoe), unde dom nul este pictat
ca ctitor (1653), a refăcut katoliconul şi p rid ­
vorul bisericii de la m ănăstirea Dionisiu (1647).
şi ea ctitorie a lui Neagoe, şi a renovat trapeza
m ănăstirii H ilandar (1645), deci p atru lu crări
m ari.
Separat, cu fondurile dom nului s-au rep ic-
ta t : biserica Sf. M ihai de la M area Lavră, bi­

221
serica m ănăstirii Sim opetra (1640-1650), biserica
şi trapeza de la Xenofon, unde M atei este zu­
g ră v it ca ctito r şi s-a re p a ra t pictura katolico-
nului de la K utlunuz (1640).
Cu aprobarea dom nului şi cu fonduri rezultate
din Ţ ara Rom ânească s-au m ai refăcut chiliile
de la m ănăstirea P an to crato r (1637-1641) şi s-a
ex ecu tat pictura paraclisului Maica Dom nului
de la R usikon (1645). Este vorba deci de 10
lucrări im portante executate la m ănăstirile
M untelui Athos.
P rezentarea ctitoriilor din vrem ea dom niei
lui M atei B asarab ar fi incom pletă dacă n u am
am inti şi pe acelea ale boierilor Ţ ării Rom â­
neşti, care — urm înd exem plul dom nului —
ridică circa 45 de frum oase m ănăstiri şi bise­
rici în satele şi oraşele ţării.
Este vorba de : schitul A postolachi-Prahova,
construit de Apostolachi comisul, 1645 ; m -rea
B radu-B uzău a fam iliei Cîndescu, 1640-1641 ;
biserica Sf. V ineri din Bucureşti, ctitorită de
aga Niţă, 1644-1645 ; biserica Colţea din Bucu­
reşti a lui U drea Doicescu slugerul ; schitul
B unea-V ulcana — Dîm boviţa, al lui B unea G ră-
dişteanu v is tie r u l; m -rea B utoiul-D îm boviţa a
lui Spahiul şufarul, 1648-1649 ; biserica N egus­
to ri din Buzău a lui Badea O bredi negustorul,
1649 ; biserica din C ălineşti-Prahova, constru­
ită de un grup de boiernaşi, 1646 ; biserica din
Ciovîrnişani-M ehedinţi a lui Lupu Buliga m are
agă ; biserica Sf. T roiţă din C îm pulung, ridicată
de tîrgoveţi ; biserica din C îndeşti-B uzău a
fam iliei Cîndescu, 1650-1651 ; biserica din Coco-
răşti-P rah o v a a fam iliei Cocorăscu, 1650 ; schi­

222
tul C rasna-G orj >al lui D um itru F ilişanu
pitarul, 1636 ; m -rea C reţeşti-D olj, a lui
Barbu B rădescu pah arn icu l ; schitul D eleni-
O lt al lui D răguşin D eleanu paharnicul,
1644-1650 ; m -rea D in tr-u n Lem n-V îlcea a
lui P red a B rîncoveanu vornicul,' 1640 (atri­
buită de cronică lui M atei) ; schitul Dobro-
tinet-O It ; biserica din Dobreni, jud. G iurgiu,
a lui C onstantin serdarul, 1646 ; biserica din F i-
lipeşti-T îrg — Prahova, a fam iliei Cantacuzino,
1641-1642 ; biserica din G oleşti-A rgeş a lui Stroe
L eurdeanu m are vistier, 1646 ; m -rea G ura Mo-
tru lu i a lui P reda B rîncoveanu, 1653 (atribuită
de cronică lui M atei Basarab) ; biserica din He-
răşti — jud. G iurgiu, a fam iliei N ăsturel-H e-
răscu şi a doam nei Elina, 1635 ; schitul Iordă-
chianu-P rahova a lui Iordache vornicul, 1641 ;
schitul Jghiabul-V îlcea, circa 1640 ; schitul Li-
povul-D olj al lui D ragom ir m are vornic, ante
1652 ; biserica din M ălureni-A rgeş a lui M itrea
şufarul, 1641 ; m -rea M ărgineni-Prahova, re fă ­
cută de C. Cantacuzino postelnicul ; schitul
Plăviceni-T eleorm an al lui D ragom ir vornicul,
1648 ; m -rea Polovragi-G orj a lui Danciu P îrî-
ianu logofăt, ante 1648 ; m -rea Rîncăciov-D îm -
boviţa, a lui A rsenie Şoim ul căpitan, 1647-
1648 ; schitul Robaia-A rgeş a lui Sava şufarul,
ante 1644 ; biserica din S îm bureşti-O lt a lui
M arco Danovici arm aşul ; m -rea Clocociov din
Slatina-O lt, refăcută de Diicu Buicescu agă,
1645 ; biserica Sf. T reim e-S latina a lui G hinea
Tucala (Brătăşanu) m are vistier, 1645 ; schitul
C rivina-Şopîrliţa — Olt, a aceluiaşi G hinea
Ţucala m are vistier, 1651-1653 ; p atru biserici în

223
 Tîrgovişte: Buzinca, a lui D. Buzinca m are slu-
ger, 1639; Stelea, reclădită de Vasile Lupu, dom ­
nul Moldovei, 1645 ; T îrgului a lui U drişte Năs­
tu rel logofătul, 1653 şi V ărzaru, clădită de
R adu V ărzaru arm aş la 1652-1653 (demolată) ;
m -rea Topolniţa-M ehedinţi, refăcută de Lupu
B uliga agă, 1646 ; schitul V ărzăreşti-B uzău, al
lui R adu V ărzaru arm aşul, c. 1645 ; m -rea Ver-
bila-Prahova, refăcută de P ană Filipescu spăta­
ru l ; m -rea Vieroş-Argeş, refăcută de Stroe
L eurdeanu m are vistier, 1645. La acestea lă ­
caşuri ortodoxe trebuie să adăugăm şi biserica
catolică a B ărăţiei din Bucureşti, clădită la
1633-1637 cu sp rijin u l lui M atei voievod.
Citind această listă de ctitori şi ctitorii, re ­
m arcăm că aproape nu este fam ilie mare boie­
rească a ţării care să n u fi înălţat u n lăcaş sau
m ai m ulte. M arele ctitor al vrem ii — alături de
dom n — este nepotul său, nababul Preda
B rîncoveanu vornicul, cel m ai bogat boier al
vrem ii, ctitorul m arilor m ănăstiri D intr-un
Lem n şi G ura M otrului. Cîte două ctitorii, dar
m ai mici. au realizat şi alţi boieri ca : Drăgu-
şin Deleanu, D ragom ir m are vornic, Lupu B u­
liga aga, Stroe Leurdeanu, R adu V ărzaru a r­
m aşul şi G hinea Ţucala vistierul, ceea ce do­
vedeşte m arile posibilităţi m ateriale de care
dispuneau boierii acelei epoci.
Cu excepţia bisericii din B uzău — construită
de un negustor bogat — şi a celei din Căli-
neşti, ctitoria unor boiernaşi, toate celelalte
ctitorii au fost realizate de boieri. D upă cum
spunea M atei B asarab în tr-u n in teresan t docu­
m ent din 27 nov. 1640 ; „dom nii şi m itropoliţii,

224
episcopii, boiarii şi fiecine de în puternicii lă-
cuitorii ţă ră i“, num ai aceştia pu teau construi
„case dum nezeeşti, sfinte m ănăstiri aşa pre în
m unţi, pre în păduri, ca şi pre în oraşe“ .
în sfîrşit, nu trebuie să om item din evidenţa
noastră o serie de alte 7 ctitorii atrib u ite de
trad iţie sau de unii specialişti (pe o bază docu­
m entară nu prea sigură) lui M atei Basarab
(schiturile C îrnu şi Corlatele) sau epocii sale
(bisericile Şubeşti şi Sf. G heorghe din Câmpu­
lung, biserica din D um itreşti-O lt, m ănăstirea
Flăm înda din Tg. de Floci-Ialom iţa şi biserica
C reţulescu din Tîrgovişte. P e n tru a stabili ve­
chim ea acestor lăcaşuri vor m ai trebui făcute
cercetări.
în afara acestor num eroase ctitorii religi­
oase, m ulţi boieri îşi construiesc case noi,
som ptuoase şi încăpătoare, aşa cum fac boierii
Cantacuzini, U drişte N ăsturel, Stroe L eurdeanu
şi alţii. M ulţim ea caselor boiereşti noi a fost
rem arcată de P aul de Alep — un m artor bine
inform at al epocii — care susţinea că toţi boie­
rii aveau case la moşiile lor.
Desele şi lungile pribegii ale boierilor din
Ţ ara Rom ânească în T ransilvania în secolul al
XV I-lea şi în prim ele decenii ale celui u rm ăto r
au in flu en ţat m odul de viaţă al boierim ii m un-
tene care a cău tat să adopte ca reşedinţe nobi­
liare tip u ri sim ilare celor în tîln ite la nord de
C arpaţi. Astfel, cum natul lui M atei Basarab,
în v ăţatu l U drişte N ăsturel, şi-a construit la
H erăşti, unde-şi avea m oşia părintească, o reşe ­
dinţă în stilul R enaşterii, aşa cum acest stil
era cunoscut în T ransilvania. In flu en ţa R enaş­

225
terii se resim te în ten d in ţa de a realiza o lo­
cuinţă som ptuoasă, în am plasarea locuinţei în -
tr-o poziţie pitorească, în dispoziţia celor două
aripi ale clădirii, precum şi în decoraţia ex­
terioară.
Un alt exem plar cunoscut de reşedinţă bo­
ierească este cu rtea de la G oleşti-A rgeş a fam i­
liei Leurdeanu-G olescu, zidită la 1646. Casa
avea un singur nivel şi era precedată de un
pridvor cu stîlpi de lemn, fiind situată d easu­
p ra unor beciuri înalte. Ea sem ăna cu actuala
casă m oşnenească din regiune, atît p rin îm păr­
ţirea cam erelor, cit şi p rin aspectul exterior,
fiind construită foarte probabil de m eşteri lo­
cali.
Despre alte reşedinţe boiereşti nu ştim prea
m ulte lucruri deoarece au dispărut. Ni s-au.
p ă stra t însă descrieri ale lor care dovedesc ra ­
finam entul şi frum useţea construcţiilor. De
pildă, despre casele fam iliei Cantacuzino din
F ilipeşti-Prahova, P au l de Alep spunea că „sînt
clădiri dom neşti ce uim esc m intea, fiind mai
frum oase de cît clădirile din oraşe. Acolo se
află o baie elegantă, a cărui m arm ură e m inu­
n a tă ; apa care o alim entează este adusă de roţi
cu găleţi aşezate pe rîu, care alim entează şi
grădinile de zarzavat şi livezile frum oase1'.
în afară de casele am intite m ai sus, s-au
m ai construit în această vrem e urm ătoarele
case boiereşti : locuinţa lui P reda B rîncoveanu
din B ucureşti, ante 1655 ; a lui L upu Buliga
m are agă din C iovîrnişani-M ehedinţi ; din Cîn-
deşti-B uzău a fam iliei Cîndescu, 1650-1651 ;
din C ocorăşti-Prahova a lui Radu Cocorăscu

226
m are logofăt, 1648-1649 ; casa lui Socol C ornă-
ţeanu clucer din C ornăţeni-D îm boviţa ; din Co-
ţofeni-D olj a fam iliei Coţofeanu, care se p ă s­
trează ; din D obreni a lui C onstantin serdaruL,
c. 1646 ; din Fărcaşele-O lt a lui R adu F ărcăşanu
m are v istier ; din M ărgineni-P rahova a fam iliei
Cantacuzino ; din M ironeşti-C oiani, jud. G iu r­
giu a lui C. Cantacuzino postelnicul ; din Răz-
vad-D îm boviţa a lui Socol C ornăţeanu clucerul,
1643-1644 ; din S îm bureşti-O lt a lui Marco
Danovici arm aşul. Deci în total circa 15 case
boiereşti.
In total este vorba de 115 lucrări de construc­
ţii noi, refaceri şi reparaţii, o cifră im presio­
nantă pe care nu o m ai în tîln im în alte epoci.
Se înţelege că num ai n um ărul nu lăm ureşte
în întregim ea ei problem a ctitoriilor epocii lui
M atei, aceasta deoarece m are p arte a lor nu
au fost cercetate de istoricii de artă, care nu
le-au acordat toată atenţia. Vor m ai treb u i însă
cercetate şi alte problem e, precum : nepotrivi­
rile d intre datele docum entelor şi cele din in ­
scripţii (problem ă sem nalată în Bibliografia a u ­
torului) sau dacă M atei şi unii boieri ai săi au
refăcut m onum entele în întregim e sau num ai
parţial, cum afirm ă uneori urm aşii lor (de pildă
p e n tru m ănăstirea Brîncoveni). In sfîrşit, o pro­
blem ă n elăm urită încă pe deplin este aceea a
im portanţei epocii lui M atei p en tru evoluţia
arhitectu rii m untene, ce aduce nou şi ce preia
din tradiţie această arhitectură.
S-a spus — şi pe d rep t cuvînt — că arta
epocii lui M atei Basarab a cultivat tradiţiile
m ai vechi, că a fost o artă p u ţin accesibilă în ­

227
noirilor *. „Şi în acest dom eniu se va resim ţi
dorinţa utopică de întoarcere spre trecut, dar şi
aici realităţile vrem ii vor cere — ca în toate ce­
lelalte dom enii ale culturii — num eroase înno­
iri. In a rtă deci, ca şi în cultura vrem ii, Ţara
Rom ânească se va resim ţi însă de pe urm a izo­
lării ei, fiind silită să dea în tîietate tendinţelor
arhaizante faţă de cele înnoitoare şi, chiar şi
astfel, să renunţe, adesea, la form ele savante,
— şi, pînă la un punct, pedante chiar — ale
zestrei de experienţe din t r e c u t ; de mare răs-
pîndire se bucură acum form ele devenite, prin-
tr-o îndelungată folosire şi prelucrare, tradiţio­
nale ţării (subl. ns.) şi care se dovedeau apte
de o tra ta re mai m odestă, mai p o trivită cu posi­
bilităţile vrem ii. Astfel, »epoca lui M atei 4
4 Istoricii de artă mai vechi considerau că, în do­
m eniul arhitecturii religioase, epoca lui Matei Basarab
se caracterizează prin : folosirea planului dreptun­
ghiular şi trilobat în egală măsură ; turn-clopotniţă
pe pronaos ; despărţirea naosului de pronaos printr-un
zid cu o deschidere ; împărţirea faţadelor în două
registre printr-un brîu, registrele fiind decorate cu
panouri şi arcaturi realizate din ciubuce. Alţi istorici
de artă susţin că, începînd din această epocă, zidul
care despărţea de secole naosul de pronaos a fost des­
fiinţat, în locul lui apărînd stîlpii care unifică în reali­
tate spaţiul bisericii. De curînd s-a arătat însă că pre­
supusele noutăţi din epoca lui Matei Basarab (prid­
vorul cu stîlpi de zidărie, clopotniţa de pe pronaos
sau tratarea faţadelor bisericilor) nu sînt decît „re­
luări pe scară mai largă ale unor procedee tehnice şi
soluţii constructive experim entate şi folosite anterior11.
(Istoria artelor plastice în România, II, p. 26).
In sfîrşit, după opinia lui V. Drăguţ •— unul din
cei mai avizaţi istorici ai artei m edievale româneşti
— între ctitoriile lui Matei Basarab şi cele ale înain-
Basarab« este — din punct de vedere al cu lturii
în genere şi deci şi al artei — epoca de sinteză
deplină, unitară, şi realizată în form e pe de-a
întregul m u n ten eşti, a tu tu ro r elem entelor m o ş­
tenite de la secolele precedente. C hiar puţinele
— şi de pu ţin ă însem nătate — elem ente aduse
de peste hotare vin acum aproape num ai din
M oldova vecină, aşa încît . . . arta vrem ii lui
M atei Basarab capătă u n caracter unitar rom â-
nesc
C onstatarea aceasta este deosebit de preţioasă
p en tru înţelegerea im portanţei epocii lui M atei
B asarab în dezvoltarea arh itectu rii din ' Ţara
Rom ânească : pe baza acestei sinteze im itare,
care a asim ilat toate procedeele utilizate în tre ­
cut, toată experienţa constructivă, a fost posi­
bilă strălu cita dezvoltare a arhitectu rii din v re ­
mea lui C onstantin B rîncoveanu, care a ridicat *
ta.şilor săi (îndeosebi Radu cel Mare şi Neagoe Basarab)
exista o ,,strînsă legătură11, izvorîtă dintr-un „ne­
clintit respect pentru moştenirea înaintaşilor11 ; astfeL,
au fost preluate dispoziţia planim etrică şi spaţială a
bisericii mănăstirii Dealu (la Plumbuita, Brebu, Gura
Motrului, episcopia Buzăului) şi turnul-clopotniţă de
pe pronaos de la biserica Sf. Gheorghe din Tîrgovişte.
Cît priveşte pridvorul — „elem ent de mai veche tra­
diţie" — acesta a fost preluat în- mod creator de m eş­
terii epocii lui Matei Basarab, constituind „o admi­
rabilă trăsură de unire între interior şi exterior" care
am inteşte de form ele arhitecturii populare. Decoraţia
exterioară cu brîu median, arcaturi şi panouri reali­
zate din ciubuce, foloseşte, la rîndu-i, m odelele de la
m ănăstirile Dealu şi Curtea de Argeş. Se poate spune
că „mai răspicat de cit în alte domenii, dragostea de
ţară a lui Matei Basarab se rosteşte în lucrările sale
ctitoriceşti" (V. Drăguţ, Prefaţă la Veniamin Nicolae;
Ctitoriile lui Matei Basarab, Bucureşti, 1982, p. 7-8).

229
pe alte culm i experienţa acum ulată de m eşterii
epocii laborioase a lui M atei Basarab.
C hiar dacă epoca lui M atei B asarab nu aduce
prea m ulte înnoiri în artă, nu i se poate nega
deci im portanţa p e n tru dezvoltarea ulterioară a
acesteia. „Bogata activitate în dom eniul con­
strucţiilor din vrem ea lui M atei B asarab ne lasă
să surprindem faza finală a acestui îndelungat
proces de constituire : aceea a răspândirii — în
form e m ai m odeste, im puse de înseşi am ploa­
rea acestei acţiuni — a rezultatelor celor mai
viabile a întregii serii de căutări“ .
S -a m ai spus — şi pe d rep t cuvînt — că
m aterialele folosite în construcţii în această
epocă sîn t de slabă calitate, iar scăderea calităţii
cărăm izii a im pus generalizarea sistem ului —
in tîln it sporadic şi în secolul anterior — al aco­
p eririi faţadelor cu tencuială. în această consta­
ta re nu trebuie să uităm însă nici o clipă că
niciodată pînă atunci n u se construise atît de
m u lt în Ţara R om ânească; în aceste condiţii,
c a n tita tea a tre c u t în ain tea calităţii, care a fost
p a rţial neglijată. N u trebuie să uităm că se con­
stru iau pînă la 6-7 edificii m ari (m ănăstiri, curţi
boiereşti) pe an şi că echipele de m eşteri tre ­
b u iau să lucreze repede. P e lîngă aceşti m eşteri
— în m ajo ritate rom âni — la lu crările am ple de
construcţii participau şi rum ânii sau vecinii. A st­
fel, în tr-u n docum ent din 4 aprilie 1646 se spune
că rum ânii din Călim ăneşti-V îlcea, sa t al m ă­
năstirii Cozia, au lu crat „la m ăn ăstire la
O strov" ; d in tr-u n a lt docum ent, din 1650-1651,
aflăm că rum ânii din S treh aia — sa t al m ănăs­
tirii cu acelaşi num e — lucraseră şi ei la zidi­

230
rea m ănăstirii, care, „acum s-au sfîrşit“. La
ampla operă constructivă din epoca lui M atei
Basarab u n aport însem nat au adus deci locui­
torii satelor ţării.
D upă cum s-a rem arcat, în pisaniile unora din
m ănăstirile şi bisericile ridicate in epoca lui
M atei Basarab apare u n elem ent nou, şi anum e
stem a ţării — corbul cu crucea în cioc — pla­
sată în centrul unora din pisaniile am intite (la
M ăxineni, Filipeşti de Tîrg, Pinu, G herghiţa).
A pariţia acestui nou elem ent în sculptura în
piatră a epocii este pusă în legătură cu tip ărirea
celebrelor versuri ale lui U drişte N ăsturel, aşe­
zate în fru n tea ediţiei M olitjelnicului din 1635 :
„Ţara aceasta drept stemă pasărea corb poartă,
Iar pe gitul ei acum şi o cunună atârnă.
Cu adevărat a casei prealuminate şi preabătrîne,
A casei prea viteazului neam Basarab“.

în ru d ire a cu tip ă ritu rile epocii n u a dus

num ai la introducerea stem ei în pisanii, ci şi a
anum itor m otive decorative, utilizate de tip a r­
niţele vrem ii.
D upă opinia noastră, introducerea stem ei in
pisaniile ctitoriilor dom neşti sa u a le unor fa­
m ilii boiereşti în ru d ite cu cea dom nească (cazul
bisericii de la Filipeştii de Tîrg) se datoreşte şi
unei anum ite concepţii despre dom nie din
această epocă, în care dom nul tinde să se con­
funde cu ţara.
Pictura lăcaşurilor de c u lt din epoca lui M atei
B asarab a fost în cea m ai m are p a rte distrusă
de trecerea anilor sau acoperită şi refăcută, fie
de C onstantin Brîncoveanu, fie de alţi dom ni şi

231
boieri care au re p a ra t vechile lăcaşuri şi le-au
refăcut pictura. Din num eroasele ctitorii ale
epocii lui M atei B asarab nu mai păstrează pic­
tu ra originală decît un num ăr de trei lăcaşuri :
biserica m ănăstirii P lătăreşti, biserica din Do-
breni şi biserica m ănăstirii A rnota. Unele
ansam bluri de pictu ră ale vrem ii (cel de la Clo-
cociov, de pildă) sîn t doar acoperite cu un stra t
subţire de culoare.
D upă cum s-a observat de specialişti, din
punct de vedere al evoluţiei artistice, epoca lui
M atei B asarab poate fi prelungită pînă în v re ­
m ea începutului dom niei lui Şerban Cantacu-
zino (1678), „căci în acest răstim p încep să se
m anifeste diverse tendinţe în in te rp re ta re a şi
tra ta re a picturii tradiţionale, febrile căutări ca
îşi vor îm plini realizarea la sfîrşitu l secolului
al X V II-lea şi începutul secolului al X V III-lea“.
Aceste căutări şi in te rp re tă ri a u două cauze
mai im portante :
1. La sfîrşitul secolului al XV I-lea, stilul pic­
turii de tradiţie bizantină devenise un grafism
ce rep eta aceleaşi scene, care îşi pierduseră ătît
dinam ism ul dram atic, cît şi expresivitatea ; da
aici necesitatea de înnoire.
2. Spre deosebire de pictura secolului al
XV I-lea, care este în cea mai m are parte opera
unor pictori veniţi de la sudul D unării, pictorii
din secolul lui M atei Basarab sînt în m ajoritate
rom âni, care stilizează cu o nouă prospeţim e şi
naivitate vechile scene, din nevoia de a reînnnoi
o iconografie obosită şi golită de su b stra tu l său
m istic ; în acest proces de înnoire ei folosesc atît
unele am ănunte care ilustrează sentim entalis­

232
m ul m ai uşor accesibil al povestirilor apocrife,
cit şi unele elem ente şi scene inspirate din arta
occidentală.
Aşa se face că pictura din epoca lui M atei
Basarab tinde să dea o interpretare nouă, rom â­
nească, m oştenirii artistice şi culturale de tra­
diţie bizantină m ai veche, ca şi influenţelor mai
noi, ven ite din A pus. In a fa ră de aceasta, um a­
nizarea figurilor, spiritul n a ra tiv şi elem entele
decorative sîn t cîteva din tră să tu rile noi care
apar în epoca lui M atei Basarab, începînd cu
pictu ra bisericii de la A rnota.
Aşa cum în a rh itectu ră s-a făcut sinteza u n i­
ta ră rom ânească, de care am am intit, „şi în pic­
tu ră sp iritu l inovator a constat în a da corespon­
denţa înţelegerii rom âneşti fondului iconografic
şi el m oştenit14.
In sfîrşit, aşa cum s-a a ră tat de curînd, „bă-
trînul voievod a încurajat artele caligrafiei şi
m iniaturii, care cunosc în acei ani u ltim a lor
perioadă de m are înflorire în Ţara Rom â-
nească“, ceea ce este sem nificativ p e n tru tra d i­
ţia m edievală a culturii acelei epoci.
A cestea sînt în linii m ari trăsătu rile caracte­
ristice ale realizărilor cu ltural-artistice din
epoca laborioasă a lui M atei Basarab, care m e­
rită pe d rep t cuvînt titlu l de cel m a i m are cti­
tor din istoria m edievală a poporului român.
 C apitolul VI
MATEI BASARAB
ÎN AM INTIREA PO STERITĂ ŢII

D upă ce am prezentat realizările dom niei lui

M atei Basarab în diverse domenii, ca şi sfîrşi-
tu l trist şi n em eritat al bătrânului domn, să ve­
dem acum ce am intire a lăsat urm aşilor săi,
care sîn t părerile istoriografiei noastre despre
m eritele lui M atei B asarab şi m odul cum se
înscrie dom nia acestui viteaz voievod în istoria
patriei.
La m ijlocul secolului al X V II-lea, un anonim
nota : „mai bun dom n de cit M ateiiu Vodă n-au
fost nici u n dom n". Această m ărtu rie nu ap ar­
ţine nici unei cronici oficiale, nici u nui docu­
m ent de cancelarie ce ar fi u rm ă rit în mod fi­
resc să pream ărească pe bătrânul dom n al Ţ ării
R om âneşti ; ea a fost zgâriată pe o cărăm idă
utilizată la ridicarea unei ctitorii din Tîrgovişte,
în ultim ii ani ai dom niei lui M atei B asarab. Este
vorba, deci, de o m ărtu rie sinceră a unui m eş­
te r constructor sau diac din cei m ulţi care tr ă ­
iau pe atu n ci în vechea capitală a ţării. Aceste
cuvinte sim ple tra n sm it peste veacuri prinosul
de recunoştinţă al supuşilor bătrânului domn,

234
care a ştiu t tim p de peste două decenii (1632-
1654) să apere ţara de războaie pustiitoare şi
inutile, să asigure o lungă perioadă de linişte şi
prosperitate Ţ ării Rom âneşti.
De altfel, acest om agiu n u este singular ; el
este însoţit de acelea ale cronicarilor secolului
al X V II-lea, care au şi ei, cu toţii, cuvinte de
laudă p e n tru bătrîn u l M atei despre care ne-au
lăsat im aginea unui dom n bun şi blînd, ce a
ştiut să conducă ţara cu deosebită pricepere şi
înţelepciune.
Astfel, în Letopiseţul Cantacuzinesc, M atei
B asarab este caracterizat ca fiind „domn b u n “,
care a g u v ern at ţara „foarte bine şi cu drep-
la te “. In tim p u l dom niei lui M atei, „ţara lui,
m are ou mic, să bucura şi da laudă lui D um ne­
zeu p e n tru dom n bun, că avea pace şi odihnă
dăspre toate p ărţile şi fieştecace avea h ran ă den
dăstul".
Ca să ap e re m em oria b ătrîn u lu i dom n de „n u ­
m ele r ă u “ p e care i-1 făcuse exploatarea fiscală
cam a sp ră din tim pul ultim ilor ani ai dom niei,
cronicarul d ă toată vina pe G hinea Ţucala,
„grec lăcătar de la R um ele", care i-a r fi pro­
m is dom nului „bani m u lţi“ dacă îl face m are
vistier ; şi, în tr-ad ev ăr, vistierul i-a pro cu rat
„bani m ulţi", dar, odată cu aceştia, i-a strica t
dom nului „num ele cel b u n “ pe care îl avusese
pînă atunci.
La rîradul său, au to ru l celeilalte cronici m un-
tene din această epocă (num ită letopiseţul B ăle-
nilor) afirm ă şi el că M atei B asarab a aşezat
„lucrurile ţă rii cele stricate şi d ărăpănate de
alţii şi cu bune socotele toate le aşeza şi cu

235
vecinii se împăca, ca să aibă ţara odihnă şi
pace“.
M iron Costin îi face o caracterizare şi mai
frum oasă, punînd în lum ină o altă latură a
personalităţii dom nului : vitejia ; după opinia
sa, M atei voievod a fost „om fericit preste toate
dom niile acei ţări, nem îndru, blînd, drept, om
de ţară, harnic la războaie, aşa n e în frîn t şi
nespăim at cît poţi să-l asem eni cu m ari oşteni
ai lum ii11.
C alitatea de oştean viteaz şi cu m ultă expe­
rienţă în p u rta rea războaielor (să n u uităm că
aga din B rîncoveni îşi începuse ucenicia în glo­
rioasa epocă a lui M ihai V iteazul şi R adu Şer-
ban) a fost recunoscută şi de alţi contem porani
şi ea inspira team ă şi respect şi otom anilor. La
cîţiva ani de la u rcarea pe tro n a lui M atei
Basarab, la 20 august 1643, rezidentul im perial
la Poartă, Rudolf Schm id — în general bine
inform at asupra realităţilor noastre—, scria îm ­
p ăratului F erdinand că voievodul Ţ ării Rom â­
neşti era un b ă trîn oştean viteaz, din sîngeie
vechilor voievozi ai Ţării Rom âneşti şi că turcii
îl respectau, considerîndu-1 „ca pe un al doilea
M ihai vodă“ (Viteazul).
D atorită acestor calităţi, ca şi forţei m ilitare
a Ţ ării R om âneşti — care p u tea ridica circa
40 000 de oşteni la lu p tă — solii bulgari în Apus
considerau că M atei B asarab era principalul
conducător al „întregului răsă rit", iar regele
Poloniei îi atribuia titlu l de „generalissim al
O rientului".
M eritele deosebite ale lui M atei B asarab au
fost apreciate şi în litera tu ra apuseană ; un

236
com pilator francez de la 1689 considera astfel că
Matei era un „ p rin ţ zelos p e n tru religia creş­
tină şi foarte iubit de supuşii săi“ (prince zele
pour ta religion chretienne et fo rt aim e de ses
iujels).
în sfîrşit, p a triarh u l M aoarie al A ntiohiei —
care l-a cunoscut pe M atei B asarab către sfîrşi-
tul vieţii acestuia — are şi el frum oase cuvinte
de laudă despre dom nul dispărut : „acest M atei
bei a ştiu t să m ine raiau a ( = supuşii) cu cea mai
bună cîrm uire [.. .]. E ra îndrăzneţ în războaie,
fericit, m îndru, şi oricare duşm an care p u rta
război cu el se întorcea b iru it şi nim icit. Avea
un foarte bun num e 1, era tem u t de toată lumea.
Vestea lui era pretu tin d en i răsp în d ită“.
Subliniem faptul că această caracterizare este
foarte asem ănătoare cu aceea din inscripţia de
pe piatra de m orm înt a lui M atei Basarab de la
m ănăstirea A rnota, unde se spune că răposatul
domn a fost : „bărbat drept, în d u răto r şi m ilos­
tiv . . . niciodată b iru it ci biru ito r şi a m ulte
învingeri învingător prea slăvit, înfricoşător
duşm anilor, prietenilor de folos, îm bogăţitor al
ţării sale“.
*

Ţ inînd seam a de toate aceste caracterizări

elogioase ale cronicarilor şi ale altor contem po­
rani ai dom nului, istoricii noştri din trecu t l-au

1 Afirm aţie confirmată şi de papa Inocenţiu a]

X-lea, care, la 16 mai 1647, laudă „minunata bună­
tate sufletească" a lui Matei (Spectata nobis non semel
mirifica nobilitaiis tuae humanitas) („Studii italiene",
1939, p. 66).

237
considerat şi ei pe M atei B asarab ca pe un domn
bun şi drept. Astfel, p en tru Al. Odobescu,
M atei a fost „viteaz în războaie, dibaci în poli­
tică şi-n veci încins cu g rija ţării . . . , acel erou
m are în toate, (care) nu nesocotea nici cele mai
m ărunte îndeletniciri ca să ţin ă liniştea şi d rep ­
tate a în tre păm întenii săi . . . El nu ştia m ultă
carte, nu vorbea altă lim bă decît lim ba ţării,
d ar vorba-i era vorbă sănătoasă, şi, cînd lua
condeiul în m înă, apoi condeiul plătia cît sabia
. . . M atei Basarab, dacă n-a fost singurul erou
al Ţării Rom âneşti, negreşit că a fost cel mai
m are dom nitor al ei, cel ce a ştiu t să îm pre-
une pu terea arm elor de apărare cu regularea
progresului şi ordinii în lă u n tru . . . Num ele tău
glorios — i se adresează Odobescu — ar trebui
să insufle o veneraţie religioasă poporului pen­
tru care ai je rtfit“.
P e n tru Nicolae Iorga, dom nul a fost „adevă­
ra t bun păstor şi p ă rin te 41, care „a ţin u t ţa ra în
cea m ai deplină linişte, cu judecată bună şi cu
dări cum pătate14 ; p e n tru m arele n o stru istoric,
M atei a fost un a d ev ărat „dom n-părinte44 sau
„bunul ocrotitor al supuşilor şi tovarăşilor săi
de arm e44.
O opinie asem ănătoare are şi V. Motogna,
care susţine că „M atei vodă a şters suferinţele
trecutului, restabilind întocm irile cele bune şi
aşezînd toate pătu rile sociale în d repturile lor
pe care le-au avut din vechime. P rin cîrm uicea
lui blîndă şi dreaptă, şi-a făcut zid de apărare
din alipirea şi dragostea supuşilor44.
In sfîrşit, p e n tru C. C. Giurescu, M atei
Basarab a fost un dom n cu rem arcabile însuşiri :

238
„viteaz ostaş, ctitor desăvîrşit, gospodar v re d ­
nic şi diplom at încercat . . tipul reprezentativ
al dom nului de ţa ră “.
C hiar dacă aceste caracterizări tind să id ea li­
zeze în p arte personalitatea şi m eritele lui
M atei Basarab, după cum s-a observat, nu se
poate nega fap tu l evident că, în lunga sa dom ­
nie de aproape 22 de ani, Ţ ara Rom ânească a
cunoscut im portante progrese a tît în viaţa eco­
nomică, politică şi m ilitară, cît şi în dezvoltarea
culturii şi artei. Cu arm ata sa foarte puternică,
M atei B asarab a reuşit să apere independenţa
şi in teg ritatea ţării sale îm potriva Im periului
otoman. P entru toate aceste m otive — la îm p li­
nirea a 350 de ani de la urcarea sa pe tronul
Ţării Rom âneşti — M atei Basarab m erită toată
adm iraţia urm aşilor săi care-l consideră unul
din m arii voievozi din veacurile trecute.
 B IB LIO G R A FIE SELECTIVA

* * * — Programul Partidului Comunist Român de

făurire a societăţii socialiste multilateral dezvol­
tate şi înaintare a României spre comunism, Bucu­
reşti, Editura politică 1975.
NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul construi­
rii societăţii socialiste multilateral dezvoltate, voi.
10, Bucureşti, Editura politică, 1974.
NICOLAE CEAUŞESCU, România pe drumul con­
struirii societăţii socialiste multilateral dezvoltate,
voi. 18, Bucureşti, Editura politică, 1980.
NICOLAE CEAUŞESCU, Expunere cu privire la sta­
diul actual al edificării socialismului în ţara noas­
tră, la problemele ideologice şi activitatea poli­
tică, educativă a partidului, prezentată la plenara
lărgită a Comitetului Central al Partidului Comu­
nist Român, 1-2 iunie 1982, Bucureşti, Editura
politică, 1982.

I. IZVOARE
T. G. BULAT, Ştiri documentare despre mănăstirea
Argeşului în timpul domniei lui Matei vodă
Basarab (1632-1654) („Biserica ortodoxă română",
1975, nr. 3-4, p. 360-370).

• * * Călători străini despre ţările române, voi. V

şi VI, Buc., 1973, 1976.

240
MIRON COST1N, Letopiseţul ţării Moldovei de la
Aron vodă încoace, în Opere, ed. P. P. Panai-
tescu, Buc., 1958.
* * * Cronici turceşti privind ţările române. Extrase,
voi. I-III, Buc., 1966, 1974 şi 1980.
AUREL DECEI, Relaţiile lui Vasile Lupu şi Matei
Basarab cu Poarta în lumina unor documente tur­
ceşti inedite („Anuarul Institutului de istorie1',
Cluj, 1972, p. 49-84).
* * * Documenta Romaniae Historica, B, voi. X X III-
XXIV, Buc., 1973-1974.
C. C. GIURESCU, Uciderea vizirului Măhomed Ta-
bani Butuc, sprijinitorul lui Vasile Lupu. O scri­
soare inedită („Rev. istorică11, XII, 1926, p. 98-103).
B. P. HASD'ETJ, Cîteva acte române inedite din biblio­
teca Batthianiană din Alba Iulia, 1631-1633 („Co­
lumna lui Traian11, VII, 1876, p. 230-235).
HURMUZAKI, Documente privitoare la istoria Româ­
nilor, voi. IV/1 şi 2, VIII.
NICOLAE IORGA, O scrisoare a lui Matei Basarab
către Gheorghe Răkoczi î-iu, principele Ardealu­
lui, cu lămuriri asupra venirii la domnie a lui
Matei, în Studii şi documente, IX, p. 4-17.
— Socotelile Braşovului, Buc., 1899.
— Studii şi documente, voi. IV si X, Buc., 1904,
1905.
* * * Istoria Ţării Româneşti, 1290-1690. Letopiseţul
cantacuzinesc, ed. C. Grecescu si Dan Simonescu,
Buc., 1960.
GEORG KRAUS, Cronica Transilvaniei, 1608-1665,
Buc., 1965.
* * * La lotta del popolo romeno per Vindependenza,
Editori Reuniţi, 1979.
lOAN LUP AŞ, Documente istorice transilvane. I 1599-
1699, Cluj, 1940.
IULIAN MARŢIAN, Din memoriile voievodului arde­
lean Ioan Kem eny („Arhiva Someşană11, 1937, p.
200-206).
* * * Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae,
voi. IX -X , Budapest, 1883-1884.
RADU POPESCU, Istoriile domnilor Ţării Româneşti,
ed. C. Grecescu, Buc., 1963.

241
S. SZILAGY, A Izet Răkoczy Gyorgy Jegedelcm csa-
lădi levelezese în Monumenta Hungariae Histo-
rica. Diplomataria, XXIV, Budapesta, 1874.
* * * Okmanytar 11. Răkoczy Gyorgy, Budapesta, 1874.
NICOLAE TOMICIU, Matei Basarab şi Vasile Lupa
in lumina izvoarelor ungureşti („Arhivele Olte­
niei", 1938, p. 138-143) (după 1. Marţian).
C. VELICHI, Vasile Lupu ca domn al Moldovei şi
Ţării Româneşti („Rev. istorică", 1936, p. 101-103)
ANDREI VERESS, Documente privitoare la istoria
Ardealului, Moldovei şi Tării Româneşti, voi.
IX-X, Buc., 1937-1938.
— Cîntece istorice vechi ungureşti despre români,
Buc., 1925 (extras din „Analele Acad. Române.
Mem. Secţiei istorice", s. III, t. III).

II. LUCRĂRI DIVERSE

A. Istorie politică şi militară

ŞTEFAN ANDREESCU, Mai bun n-a fost nici un domn

(„Magazin istoric", 1969, nr. 12, p. 26-32).
I. ATANASIU, Bătălia de la Finta, Tîrgovişte, 1912.
M. I. CAPR'E'SCU, Relaţiile dintre Matei Basarab şi
Vasile Lupu, Buc., 1899.
PAUL CERNOVODEANU, Complexul istoric de la
Slobozia „Crucea lui Leon vodă“ („Glasul Bise­
ricii", X X IX , 1970, nr. 7-8, p. 773-776)
ILIE CH1RIŢA, Matei Basarab („Arhivele Olteniei",
XIV 1935, p. 47-57).
C. CIHODARU, Răscoala din anul 1653 din Moldova
(„Analele ştiinţifice ale Universităţii Al. 1. Cuza"
— Iaşi, istorie,' t. XIV, 1968, p. 103-109).
N. CONSTANTINESCU. CRISTIAN MOISESCIJ, DAR-
DU NICOLAESCU-PLOPŞOR, Considerations sur
Ies tombes princieres de Tîrgovişte („Dacia", XI
1967, p. 301-319 + 1 pl.).
LIDIA DEMENY, LUDOVIC DEMfiNY şi N. STOICES-
CU, Răscoala seimenilor sau răscoala populară ?,
Buc., 1968.

242
MAR1A DOGARII, Sigiliile lui Vasile Lupu („Kev.
Muzeelor", 1971, nr. 1, p. 60-63).
IVAN DUIC1-IV, Pelăr Parcevici şi încercările de eli­
berare ale popoarelor balcanice de sub slăpinirea
otomană, în Relaţii româno-bulgare de-a lungul
veacurilor (sec. XII-XIX), voi. I, Buc., 1971.
G. D. FLORESCU, Un sfetnic al lui Matei Basarab
ginerele lui Mihai Viteazul („Rev. istorică româ­
nă", 1942, p. 66^94).
VALENTIN GEORGESCU, Hrisovul din 15 iulie 1631
al lui Leon vodă Tomşa in Ţara Românească şi
problema „cărţilor de libertăţi“ („Rev. de istorie",
29, 1976, nr. 7, p. 1 013-1 029).
E. HURMUZAKI, Fragmente din istoria românilor,
111, Buc. 1900.
N. lorga, Istoria românilor, VI, Buc., 1939.
— Răscoala seimenilor împotriva lui Matei Basarab,
Buc., 1910 (extras din „Analele Acad. Româ­
ne. Mem. Secţiei istorice", s. II, t. XXXIII).
ALEXANDRU LIGOR, Din legăturile Moldovei cu
celelalte ţări româneşti în vremea domniei lui
Vasile Lupu („Rev. de istorie", 1978, nr. 3, p. 433-
444).
lOAN LUPAŞ, începutul domniei lui Matei Basarab
şi relaţiunile lui cu Transilvania, Buc., 1933
(extras din „Analele Acad. Române. Mem. Secţiei
istorice", s. III, t. XIII).
* * * Politica lui Matei Basarab, în Studii, conferinţe
şi comunicări istorice, I, Buc., 1928, p. 139-164.
1LIE MINfc'A, Data de zi a luptei de la Ojogeni („Bu­
letinul Inst. Xenopol", 1942, nr. p. 52-53).
DAMASCHIN MIOC, Reforma fiscală din vremea
domniei lui Matei Basarab („Studii", XII, 1959, nr.
2, p. 53-83).
G. M1SSAIL, Epoca lui Vasile Lupul şi Mathei
Basarab V.V., domnii Moldovei si Terrei Româ­
ne sci (1632-1654), Puc., 1866.
VICTOR MOTOGNA, Epoca lui Matei Basarab şi
Vasile Lupu („Cercetări istorice", 1940, p. 453-518).
— Avut-a Matei Basarab un fiu ? („Rev. istorică",
XIV, 1928, p. 39-41).

243
STOICA NICOLAESCU, Mateiaş voievod, }iul lui Ma­
tei Basarab voievod 1635-1652 („Arhivele Ol­
teniei", XX, 1941, p. 19-27, 73-80).
GRIGORE POPESCU, P. GRIGORIU, Matei Basarab şi
Vasile Lupu, Buc., 1970.
MIHAI POPESCU, Fabrici româneşti de hîrtie, Buc.,
1941.
CONSTANTIN REZACHEV1CI, Fenomene de criză
social-politică în Ţara Românească în veacul al
XVII-lea („Studii şi mat. de istorie medie", IX,
1978, p. 59-84).
RADU ROSETTI, încercări critice asupra războiului
din 1653 dintre Matei Basarab şi Vasile Lupu,
Buc., 1912.
AURELIAN SACERDOŢEANU, STELIAN METZU-
LESCU, Intîia piatră de morm înt a lui Matei
Basarab („Studii si cercetări de istoria artei", II,
1955, nr. 3-4, p. 342-351).
ION SIRBU, Matei vodă Băsărabăs auswdrtige
Beziehungen, 1632-1654, Leipzig, 1899.
NICOLAE S'TOIC'E'SCU, Curteni şi slujitori. Contri­
buţii la istoria armatei române, Buc., 1968.
— „Descălecat“ sau întemeiere ? O veche preocu­
pare a istoriografiei româneşti, în voi. Consti­
tuirea statelor feudale româneşti, Buc., 1980, p.
125-132.
CONSTANTIN ŞERBAN, Relaţiile politice dintre ţă­
rile române la mijlocul secolului al XVII-lea
(„Rev. de istorie", 31. 1978, nr. 11, p. 1 039-1 057).
I. TANOVICEANU, Din luptele pentru neam. Răstur­
narea lui Vasile Lupu. Studiu istoric („Analele
Acad. Române. Memoriile Secţiei istorice", s. II,
t. XXIV, 1 901-1 902).

B. Istoria culturii şi artei

IL1E BARBULESCU, O biserică a lui Matei Basarab la
Vidin („Arhiva", 1924, nr. 2, p. 123-125).
VICTOR BRATULESCU, Monumente de artă din Tir-
govişte. Morminte voievodale de la Tîrgovişte şi
Arnota („Glasul bisericii", 1967, nr. 3-4, p. 291-322).

244
VIRGIL CĂNDEA, Raţiunea dominantă, Cluj-Napoca,
1979, p. 33-77.
NICOLAE CONSTANTINESCU, O operă necunoscută
a sculptorului Elias Nicolai ; întiia piatră de mor-
m în t a voievodului Matei Basarab aflată la Tîrgo-
vişte („Studii si com unicări11, XIV, 1970, p.
357-364).
GH. CRONŢ, Dreptul bizantin în ţările române. în ­
dreptarea Legii din 1652 (,,Studii", XI, 1960, p.
51-80).
IOAN N. FLOCA, Unitatea dintre pravilele folosite în
Transilvania cu cele din Ţara Românească şi
Moldova („Mitropolia Ardealului". 1962. nr. 9-12.
p. 686-710).
C. C. GIURESCU, Două ctitorii ale lui Matei Basarab
în Bulgaria („Rev. istorică română", 1941-1942, p.
390-391).
— Matei Basarab cel mai mare ctitor bisericesc al
neamului nostru. Ştiri noi despre lăcaşurile lui,
în voi. Prinos I.P.S.S. Nicodim, patriarhul Româ­
niei, Buc., 1946.
NICOLAE IORGA, Doamna Elina a Ţării Româneşti
ca patroană literară, Buc., 1932 (extras din „Ana­
lele Acad. Române. Memoriile Secţiei istorice", s.
III, t. XIII).
* * * Istoria artelor plastice din România, voi. II,
Buc., 1970.
C. I. KARADJA, Notiţă despre unele miniaturi înfă-
ţişînd pe Matei Basarab şi pe doamna Elina („Bu­
letinul Comisiei Monumentelor istorice", 1926, p.
54-57).
DAN-HORIA MAZILU, Udrişte Năsturel, Buc., 1974.
STELIAN METZUL'E'SCU, Stema lui Matei Basarab
în cărţile bisericeşti („Biserica ortodoxă română",
1959, nr. 3-4, p. 322-342).
FRANCISC PALL, Matei Basarab şi jjroblema unirii
religioase („Studii italiene", VI, 1939, p. 60 şi
urm.).
P. P. PANAITESCU, începuturile istoriografiei în Ţara
Românească („Studii şi mat. de istorie medie", V,
1962, p. 217 şi urm.).

245
VICTOR PAPACOSTEA, Les origines de l’enseigne-
m enl supcriour en Valachie („Itevue des etudes
sud-esl ouropeennes", I, 1963, nr. 1-2, p. 7-21).
— O şcoală de limbă şi cultură slavonă la Tirgo-
vişte în timpul domniei lui Matei Basarab („Ro-
manoslavica", V, 1962).
CORNELIA PILLAT, Tradiţie şi inovaţie în iconogra­
fia picturii Ţării Româneşti din epoca lui Matei
Basarab („Studii şi cercetări de istoria artei'1, 1973,
nr. 2, p. 273 şi urm.).
— Pictură murală in epoca lui Matei Basarab, Buc..
1980.
DAN SIMONESCU-DAMIAN BOGDAN, Începuturile
culturale ale domniei lui Matei Basarab („Bise­
rica ortodoxă română", LVI, 1938, p. 870 si urm.).
TEREZA SINIGALIA, Trei pisanii din epoca lui Matei
Basarab („Buletinul Monumentelor i s t o r i c e 1974,
nr. 2, p. 73-75).
N1COLAE STOICESCU, CRISTIAN MOISESCU,
Tirgovistea şi monumentele sale, Buc., 1976.
ŞERBAN RĂZEŞUL (A. SACERDOŢEANU), Iarăşi des­
pre mitropolitul Ignatie Sirbul („Biserica orto­
doxă română", 1964, nr. 11-12, p. 1 085-1 097).
GABRIEL ŞTREMPEL, Sprijinul acordat de Rusia ti­
parului românesc în secolul al XVII-lea („Studii
şi cercetări de bibliologie", I, 1955, p. 19-27).
CONSTANTIN TURCU, Ştiri despre mănăstirea So-
re ja sau Dobromira (Mănăstirea Bunei înţelegeri)
(„Mitropolia Moldovei", 1957, nr. 5-7, p. 480-184).
 CUPRINSUL

Pag.
Prefaţă 5

CAP. I Matei aga din Brîncoveni urcă

pe tronul Ţării Româneşti dev e­
nind Matei Basarab 9
CAP. II Politica internă a lui Matei
B a s a r a b ........................................... 46
1. Dezvoltarea economică şi so­
cială a ţării . . . . 47
2. Organizarea statului 67
CAP. III Politica externă a lui Matei
B a s a r a b ........................................... 93
CAP. IV Sfîrşitul domniei lui Matei
B a s a r a b ........................................... 193
CAP. V Cultura şi arta în vremea dom ­
niei lui Matei Basarab 204
CAP. VI Matei Basarab în amintirea pos­
terităţii ............................................ 234

Bibliografie s e l e c t i v ă ..................................... 240

Redactor : AL. MARCU
Coperta : N. VLADESCU
Tehnoredactor : D. ANDREI
B u n d e t i p a r 16.09.1982. A părut 1982.
C o li d e t i p a r73/4. B233.

T ip a r u l e x e c u ta t s u b c o m a n d a n r . 874
la T i p o g r a f i a m i l i t a r ă
a M in is te r u lu i A p ă r ă r ii N a ţio n a le
E ditura m ilitară

In lu n g a d o m n ie a lu i M a te i B a s a r a b , d e
a p r o a p e 22 d e a n i, Ţ a r a R o m â n e a s c ă a
c u n o s c u t i m p o r t a n t e p r o g r e s e a t î t în v ia ţa
e c o n o m ic ă , p o litic ă şi m i li ta r ă , c it şi in
d e z v o lt a r e a c u lt u r i i şi a r t e i . C u a r m a t a sa
f o a r te p u te r n ic ă . M a te i B a s a r a b a r e u ş it
să a p e r e in d e p e n d e n ţa şi i n t e g r i t a t e a ţă r ii
s a le îm p o tr iv a I m p e r iu l u i O to m a n .

Lei 10.50