MARIN MATEI POPESCU

ADRIAN N. BELDEANU

M1HNEA
AL III-LEA
DOMNITORI
ŞI VOIEVOZI
 MARIN MATEI POPESCU
ADRIAN N. BELDEANU

MIHNEA AL III-LEA
( 1658— 1659)

EDITURA MILITARĂ
BUCUREŞTI — 1982
Coperta: ST1HI BOGDAN
 CUVÎNT ÎNAINTE

î n şirul dom nitorilor care au cirm uit Ţara

Românească în pătratul de veac scurs de la
trecerea din viaţă a lui M atei Basarab (apri­
lie 1654) pînă la urcarea în scaun a lui Şerban
Vodă Cantacuzino (noiem brie 1678), M ihnea
al III-lea ocupă u n loc de seamă. întocm ai
m ultor dom nitori care l-au precedat sau i-au
armat, voievodul rom ân s-a arătat doritor de
fapte mari. Şi, în pofida neprielnicei conjunc­
turi in care s-a aflat la dom nie, s-a dovedit a
Ji fost în stare, măcar în parte, să le îm p li­
nească.
La preluarea dom niei a găsit ţin u tu ri întregi
pustiite de necruţătoare expediţii de ja f tă­
tare şi otom ane, cu locuitori ascunşi de frica
m orţii şi robiei în adîncuri de pădure ori p ri­
begiţi, cu oraşe şi sate transform ate în ruine.
M ihnea s-a ocupat, in tîi de toate, de refacerea
economică a ţării, a încurajat m eşteşugurile
şi dezvoltarea schim burilor comerciale. Ca u r­
m are satele şi oraşele s-au repopulat, ţara a
renăscut.

5
 N um ele lui M ihnea, dom nitor de seamă al
Ţ ării Rom âneşti, a rămas în istorie şi p entru
fa p tu l că s-a ridicat îm potriva dom inaţiei oto­
m ane care apăsa to t m ai greu asupra poporu­
lui. P rin curajul său şi acţiunile desfăşurate,
el şi-a înscris efortul alături de m arii bărbaţi
ai evu lu i m ijlociu al istoriei poporului român
care au lu ptat p en tru înlăturarea suzeranităţii
otom ane şi au vă zu t în unitatea ţărilor române
realizarea im perativului neatîrnării şi liber­
tăţii.
Istoria, cu spiritul ei de dreptate, a consem ­
nat fa p tu l că poporul rom ân, încă de la înce­
p u turile lui, a treb u it să ducă grele lupte
de apărare, să facă faţă unor m ari şi grave
prim ejdii. „Condiţiile în care şi-a dus e xis­
tenţa şi s-a dezvoltat poporul nostru în
această parte a lum ii — spunea tovarăşul
Nicolae Ceauşescu în E xpunerea la şedinţa
ju b iliară a M arii A dunări N aţionale consacrată
sărb ăto ririi sem icentenarului u n irii T ransilva­
niei cu Rom ânia — au fo st deosebit de vitrege.
El a treb u it să reziste de-a lungul secolelor
în faţa a nenum ărate fu rtu n i, să ţină piept
popoarelor migratoare, să în fru n te atacurile

6
m arilor im perii vecine care rîvneau la bogă­
ţiile sale şi urm ăreau să-l îngenuncheze. Dar,
in pofida îm prejurărilor neînchipuit de grele
în care a trăit, a tu tu ro r vicisitudinilor isto­
riei, poporul rom ân a rămas neclintit, păs-
trîndu-şi fiin ţa naţională, muncind, cu dîrzenie
p entru dezvoltarea sa economică, socială, cul­
turală, p entru progres şi civilizaţiea.
Dom nia lui M ihnea s-a desfăşurat într-o
epocă de noi prim ejdii p entru Ţara R om â­
nească. Este edificator din acest punct de v e ­
dere fa p tu l că un diplom at veneţian la curtea
im perială a Habsburgilor relata, in anul 1658,
că înalta Poartă intenţionează să „ocupe T ran­
silvania... să stabilească u n paşă şi să supună
com plet toate provinciile vecine". E xpansiunii
Istanbulului în spaţiul de la nord de D unăre
i s-a opus cu îndrăzneală, laolaltă cu alţi băr­
baţi ai tim pului, M ihnea Vodă. Ca atare, s-a
preocupat cu stăruinţă de întărirea puterii ar­
m ate a statului, a în m u lţit oastea, i-a asigurat
arm e de foc, „au pus gindu să se hăinească pre
tu r c i" ; acesta din urm ă a fo st actul de înalt
m erit al voievodului, făcînd ca num ele lui să

7
fie înscris alături de num ele unor dom nitori
iluştri care s-au identificat cu interesele po­
porului în lupta p en tru libertate şi dreptul
de a fi stăpîn în vatra sa strămoşească.

A utorii
 I. EXCURS BIBLIOGRAFIC

P ersonalitatea lui M ihnea al III-lea, dom n

al Ţ ării Rom âneşti în tre anii 1658— 1659, a
suscitat aprecieri d in tre cele m ai complexe.
O p arte din acestea au av u t ca punct de ple­
care im aginea falsă creată de unii cronicari
exponenţi ai m arii boierim i in tra te în opozi­
ţie cu dom nitorul. B unăoară cronicarul R adu
Popescu a tre c u t toate relele care se abătuseră
în această vrem e asupra Ţ ării R om âneşti pe
seam a dom nitorului. „M ihnea Vodă acesta,
pren carele turcii l-au ales de l-au făcut domn
Ţ ărăi R um âneşti — scria el — ... luo şi el
domnii a ; carele viind în ţa ră cu turci, cu tă ­
tari, m ulte reale au făcut". La rîn d u l său, tră i­
to r în acelaşi veac, Dosoftei, p a tria rh de Ie ru ­
salim, îl prezintă pe dom nul rom ân ca fiind
în zestrat de o soartă rea cu „stupiditate şi tru ­
fie", subliniind că acesta „socotia să învingă
pe otom ani şi să nim icească, el, nebunul, îm ­
părăţia lor şi să fie el îm părat".
Influ en ţaţi de cronici şi de unele scrieri ale
vrem ii, m ulţi istorici ai veacului al X lX -lea
au p riv it pe M ihnea ca pe un personaj a cărui
dom nie a fost păgubitoare p e n tru Ţ ara Rom â­
nească.
Cum însă judecăţile strîm be nu pot ţine
pe vecie locul adevărului, la fel nici faptele

9
şi num ele lui M ihnea nu au răm as pentru
m ereu încărcate de acuze nedrepte, de rep ro ­
şuri.
In „C onferinţa dom nului D. Sturdza asu­
p ra num ism aticii rom âne" publicată în anul
1878 sînt ară tate „sim ţăm intele energice ale
acestui principe, care, în tim puri dificile, pe
cînd E uropa întreagă trem u ra de turci, con­
cepuse ideea independenţei". Nicolae Iorga, is­
toricul de m are prestigiu al secolului nostru
care a valorificat m ulte d in tre izvoarele ar-
hivistice străine, a in tu it în M ihnea „un om
am biţios care doreşte să joace rolul lui M ihai
V iteazul" (N. Iorga Istoria arm atei româneşti).
„Politica lui M ihnea — scria to t el în lucrarea
Noi acte rom âneşti la Sibiiu — are deci o per­
fectă unitate. Felul stîngaciu cum a fost u r­
m ărită şi catastrofa cu care s-a term inat, nu
treb u ie să ne înşele". Pe aceeaşi linie un am ­
plu studiu m onografic aparţinînd cercetăto­
ru lu i Al. Ciorănescu, studiu bazat pe cerce­
tă ri am ănunţite de arhive, a pus în adevărata
lum ină personalitatea lui M ihnea al III-lea *.
Istoricii zilelor noastre acordă cu toţii dom ­
n ito ru lu i neînţeles m ultă vrem e de urm aşi me­

* Al. Ciorănescu, Domnia lui Mihnea III (Mihail

Radu) 1658—1659, în „Buletinul Comisiei Istorice a
României", XIV (1935), Bucureşti, 1936. Monografia
este precedată de o altă lucrare dedicată de autor
aceluiaşi personaj : Documente privitoare la Domnia
lui Mihail Radu (Mihnea III), in „Buletinul Comisiei
Istorice a României", XIII (1934). Cele două scrieri
constituie principala sursă de informaţii în problemă,
fiind folosite ca atare şi de autorii acestor rînduri.

10
ritele pe care le-a avut. Volum ul — al tre i­
lea — din Istoria Rom âniei, tip ă rit în 1964 sub
egida Academiei, încheie paragraful consacrat
voievodului cu afirm aţia : „A cţiunea m ilitară
de sub conducerea lui M ihnea al III-lea tre ­
buie considerată ca un m om ent aparte al luptei
antiotom ane : o încercare de ridicare în plină
epocă a regim ului nobiliar, a forţelor populare
p e n tru eliberarea ţării de sub jugul turcesc14.
O altă lucrare de sinteză — Istoria poporului
rom ân publicată sub redacţia acad. A. O ţe­
tea —, enum eră pe de o p arte principalele ac­
ţiuni de politică in te rn ă ale dom nitorului care
au prem ers pornirea războiului îm potriva
p u terii sultanului, pe de altă p arte sacrificiile
„pline de eroism 44 pe care le-a ceru t politica
lui, precum şi cauzele care au condus la sfîr-
şitul tim p u riu al acestuia. „După o lună şi
ju m ătate de efo rtu ri pline de eroism, dar lip ­
site de o bază m ilitară suficientă şi de îm pre­
ju ră ri prielnice, acţiunea antiotom ană condusă
de M ihnea al III-lea se încheie în Ţ ara R om â­
nească44. Istoria Rom âniei. C om pendiu, elabo­
ra tă de un colectiv de specialişti în fru n te cu
M iron Constantinescu, C onstantin Daicoviciu,
Ş tefan Pascu, apreciază că dom nia lui M ihnea
a reîn v iat tim purile eroice din vrem ea lui Mi-
hai V iteazul. In fine, Istoria rom ânilor din cele
m ai vechi tim p u ri pînă astăzi, dato rată isto-
( ricilor C onstantin C. G iurescu şi Dinu C. G iu-
rescu, afirm ă : „M ihnea al III-lea, urm aşul lui
C onstantin Ş erban Basarab, e una din figurile
cele m ai curioase şi m ai interesante ale isto­
riei noastre... A re însuşiri : e poet, erudit, ca­

ii
Ugraf, cunoaşte turca, araba, persana, greaca,
latin a şi rom âna. îşi ia ca m odel pe Mihai
V iteazul şi îşi schim bă, spre a-i sem ăna, n u ­
mele, zicîndu-şi Io M ihail R adu voievod".
Din acest sc u rt periplu în bibliografia con­
sacrată voievodului rezultă că m eritele lui
M ihnea au răzb it în final p rin vrem uri, că el,
soldat în oastea de eroi a luptei nobile pen­
tru n eatîrnare, are d rep t m e rita t de şedere
în panteonul bărb aţilo r de seam ă ai Ţ ării
Rom âneşti.
 II. RIDICAREA IN DOMNIE

„...lor din inimă gîndea, deaca

va apuca domniia,să se scoale
cu armă asupra turcilor"
(Letopiseţul cantacuzinesc)

D om nitorul cu o guvernare scurtă, d ar bo­

gată în evenim ente, a lăsat posterităţii p u ­
ţine date privind p ropria persoană. O p arte
din cronicarii şi istoricii care au scris despre
el au im aginat felu rite ipoteze referito are la
obîrşia acestuia. în şelaţi de b u n a cunoaştere
a lim bii greceşti şi de îndelungata lui şedere
în ţin u tu rile Bosforului, unii l-au crezut a fi
grec sau de origine grecească. „M ihnea acesta
au fost de neam ul lui grec căm ătar — afirm ă
Letopiseţul cantacuzinesc. T at-său l-au chem at
Iane Surdul, ia r pre dînsul l-au chem at din
botez F ra n ţi“. C ronicarul sas Johann Filstich
îi atribuie aceeaşi origine şi, parcă p e n tru a
i-o în tări, îl crede practicînd o profesie neo­
bişnuită p en tru un fiu de dom nitor rom ân.
„Era acest M ihnea vodă — scrie F ilstich —
grec de neam şi lăcătuş de m eserie.. “ Alţii
considerau că a r fi turc, turcit, sau m ăcar
născut in tr-u n oraş din cuprinsul Im periului
otoman. In tre aceştia şi Dosoftei al Ieru sali­

13
m ului care, cîteva decenii după dom nia lui
M ihnea, scria despre el că ar fi fost „fiul unui
om sărac din Ian in a “ *.
M ihnea era însă rom ân, descendent din Ba-
sarabi, „num indu-se el pe sine — cum spune
cronicarul R adu Popescu ■ — că iaste fecior
R adului-vodă M ihnea11 (tatăl, R adu M ihnea,
a fost dom n în tre i rîn d u ri al Ţ ării Rom â­
n eşti : 1601— 1602 ; 1611— 1616 ; 1620— 1623 şi
în două rîn d u ri al M oldovei : 1616— 1619 ;
1623— 1626). In docum entele emise de cance­
laria sa, M ihnea vorbeşte, spre pildă, de m ai
vechi hrisoave ale „răposatului Domn p ă rin ­
tele Domniei m ele, Io R adu voevod lea t 7123“
(1615). Ori, în altele, îl num eşte pe A lexandru
Coconul, fiul lui R adu M ihnea (domn în Ţ ara
Rom ânească în tre anii 1623— 1627 şi în Mol­
dova în tre 1629— 1630) „răposatul fratele Dom ­
niei m ele, Io A lexandru R adul Voevod“.
în problem a stabilirii naţionalităţii şi fa­
m iliei lui M ihnea, ne situăm hotărât de p ar­
te a celor care îl cred rom ân şi fiu de voie­
vod. Aceasta p e n tru că în afara celor ce spu­
nea voievodul despre sine şi scriau docum en­
tele cancelariei sale despre p ropria origine
— dar care, tocm ai din această cauză ar putea
fi considerate de cei m ai neîncrezători isto­
rici ca p ărtin ito are — sîn t în acest sens şi

* Greşita, se pare, transformare a numelui Iani

din letopiseţ în toponimicul Ianina la Dosoftei, arată
că îndată ce informaţia privind originea străină a
domnitorului român s-a răspîndit, ea a fost pre­
luată, tale quale, de mulţi din cei ce s-au ocupat
de personaj, de epocă.

14
alte m ărtu rii şl inform aţii de epocă. Conteni -
poranii lui M ihnea de la Istanbul îl ştiu fe ­
cior de voievod rom ân şi îl consideră ca atare.
R apoartele consulare constantinopolitane sînt,
toate cîte le cunoaştem , în consens în a con­
firm a originea sa dom nească. Capuchehaiele
din capitala Im periului otom an ale principe­
lui T ransilvaniei G heorghe Râkoczy al II-lea
(1648 — cu în tre ru p e ri 1659) spun despre M ih­
nea că este „fiul lui R adu V odă“. M ulţi din
că rtu ra rii vrem ii apreciaţi ca obiectivi în scri­
sul lor : vestitul călător P au l din Alep, cunos­
cutul cronicar sighişorean Georg K rauss, m e­
m orialistul braşovean K arl A lbrich, secreta­
rul dietei ardelene A ndreas F ra n k nu pun la
îndoială fap tu l că M ihnea este rom ân. V or­
bind despre M ihnea şi înscăunarea lui, croni­
carul tu rc Silahdar Fîndîklîlî M ehm ed aga
(1658— 1723) notează în scrierea sa Silahdar
F a r îh : „In tim pul acesta, voievodatele Ţ ării
Rom âneşti şi Moldovei au fost încredinţate
ghiaurilor care se aflau la P o arta fericirii şi
care erau în stare să guverneze. A stfel voie­
vodatul Ţ ării R om âneşti a fost acordat şi dă-
iu it supusului creştin n u m it M ihnea, fiu l le­
g itim al fo stului voievod al Ţării Rom âneşti,
n u m it Radu, care se bucurase de m are p rie te ­
nie din p artea înaltei P o rţi ; iar el (Mihnea) se
bucura încă din anii copilăriei de toate b in e­
facerile su ltan u lu i11 (sublinierea noastră).
A lături de argum entele pe care le fu rn i­
zează cronicile şi de inform aţiile docum en­
tare de epocă în favoarea obîrşiei rom âneşti
şi princiare a lui M ihnea succint m enţionate

15
m ai sus, se înscriu, de asem enea, pe aceeaşi li­
nie, unele constatări ce ţin direct de el, de
calităţile sale personale. M ihnea era poliglot
şi avea o în g rijită instrucţie. P au l din Alep
scria adm irativ că dom nitorul „cunoştea lim ­
ba rom ână, lim ba lui de baştină şi putea să
vorbească pe deasupra în lim bile greacă,
tu rcă şi persan ă“ (sublinierea noastră). Unul
din cei m ai cunoscuţi scriitori otom ani, care
a tră it în a doua ju m ătate a veacului XV II —
prim ul deceniu şi ju m ătate al celui urm ător,
M ustafa N aim a confirm ă faptul că M ihnea „ci­
tea şi scria din cărţi în lim bile arabă şi p er­
sană şi tu rc ă “. Principele rom ân avea conver­
saţie plăcută, aleasă. Iubea poezia şi făcea
poezii. A dm ira artele, practicînd el însuşi pe
aceea a scrisului frum os (calităţi de iscusit
caligraf se observă şi în m ăiestria cu care aş-
tern e a la finele scrisorilor sau pe hrisoave
dom neşti som ptuoasa lui sem nătură). U n că­
lător turc, Evlia Celebi — care în scrierile lui
a m anifestat o neascunsă antipatie faţă de
dom nitorul ce s-a ridicat îm potriva oştilor sul­
tan ului — , nu a p u tu t totuşi să n u-i recu­
noască în văţătura, afirm înd că „îi m ersese
vestea de cunoscător al lim bilor persană şi
elină, de caligraf, poet, de om distins şi in ­
stru it...“. Este de m enţionat că şi R adu M ih­
nea, tată l său, a fost unul din dom nitorii cu
m ultă în v ăţătu ră, ştiu to r al m ai m ultor limbi.
Este sigur deci că tîn ă ru l M ihnea a m oştenit
dragostea de cunoaştere, de în v ă 'ă tu ră de la
eru d itu l său părinte, pe care îl va fi avut de
pildă. O educaţie a tît de aleasă ca rea de care

16
s-a b u cu rat M ihnea nu p u tea să fi fost atunci
la îndem îna unei fam ilii obscure din care, duş­
m anii lui M ihnea pretindeau, p e n tru a-1 dis­
credita, că se trage. Ea se constituie, în mod
direct, deci, în argum ent care arată descen­
denţa princiară a dom nitorului m untean.
A ltă dovadă privind originea rom ânească a
lui M ihnea este oferită de com plotul — n e ­
reu şit — din 1656, organizat îm potriva dom ­
nitorilor Ţ ării Rom âneşti — C onstantin Şer-
ban (1654— 1658) şi M oldovei — G heorghe
Ş tefan (1653— 1658). In ia rn a acestui an, 1656,
în m are taină, se adunaseră în casele din Con-
stantinopol ale unui oarecare D um itrache m ai
m ulţi d in tre cei in teresaţi de soarta ţărilor
rom âne, de schim barea voievozilor aflaţi atunci
în scaun. P rin tre ei se afla şi M ihnea. Cînd
s-a pus problem a succesorului lui C onstantin
Şerban, com plotiştii au propus pe R adu Leon
în tru c ît „dacă ar fi dom n fiul lui R adu Vodă,
care n u iubeşte pe greci, aceia n -a r p u tea să
se îm pace cu dîn su l“. Dacă M ihnea ar fi fost
grec, cum afirm ă Letopiseţul cantacuzinesc,
nu ar fi posibil de explicat inam iciţia -— după
cum se vede larg cunoscută — faţă de oame­
nii de acelaşi neam cu el.
M ihnea al III-lea a fost un dom nitor cu
m are aplecare spre lux, spre rafinam ent, un
dom nitor care în tre ţin ea o viaţă aulică stră ­
lucitoare (se spune că la curtea sa pînă şi bo­
ierii de ranguri inferioare treb u iau să poarte
haine scum pe, bogat îm podobite, căci, altfel,
erau am eninţaţi cu pedepse grele). Izvoarele
istorice notează som ptuozitatea curţii lui M ih-

17
nea, strălucirea unor cerem onii asem ănătoare
cu acelea în tîln ite doar la diferite curţi im pe­
riale. In pofida situaţiei grele p rin care tre ­
cuse nu de m u lt ţara, dom nitorul a organizat,
spre pildă, sărbătoarea Floriilor — scrie Paul
din Alep — în tr-u n mod neobişnuit „întoc­
m ai ca ţa ru l M oscovei14. In tr-o am plă desfăşu­
ra re de fast s-a produs şi a fost sărbătorită, de
asem enea, încoronarea lui. Cerem onialul prac­
ticat la curtea lui M ihnea, asem ănător celui
bizantin, se explică nu doar p rin dorinţa obiş­
n u ită ori obligaţia ce revine personalităţilor
aflate în im portante funcţii politice de a tră i
în tr-u n cadru, în tr-o am bianţă deosebite, cît
— se pare — şi p rin reluarea unei m ai vechi
idei politice stră lu c it p u rta te la începutul se­
colului al X V I-lea de Neagoe Basarab. Ea tre ­
buia să arate lum ii că, în sud-estul Europei,
Ţ ara Rom ânească este m oştenitoarea m arelui
Bizanţ, iar în calitate de continuatoare a po­
liticii lui este cen tru l de polarizare al tu tu ro r
eforturilor legate de în fru n ta re a puterilor
agresoare ale Im periului sultanului. C ultivarea
acestei form e subtile de m obilizare a forţelor
antiotom ane din Balcani, p relu ată de M ihnea
cu tact, cu inteligenţă, din arsen alu l politic
al m ai vechilor voievozi nu p u tea fi accesibilă
unui voievod stră in p rin origine de ţară, de
tradiţiile ei politice. Deci, încă u n argum ent
ce se poate aduce în favoarea dem onstrării
originii dom neşti a voievodului.
în fine, pe aceeaşi linie de idei este de evo­
cat însuşi m arele scop al g u vernării lui : scoa­
terea Ţ ării R om âneşti de sub suzeranitate s tră ­

18
ină. Dacă M ihnea nu ar fi fost rom ân, şi încă
bun rom ân — istoria oferă suficiente exem ­
ple în acest sens — , nu ar fi av u t sim ţăm in­
tele unui popor care la Rovine sau Podul
în a lt s-a rid icat la lu p tă îm potriva cotropito­
rului. Ci, ca alţii — există suficiente exem ­
ple în acest sens — , s-ar fi b u c u ra t doar de
avantajele guvernării unor ţin u tu ri de care îl
legau num ai interesele m ateriale ale unei func­
ţii pe care şi-ar fi dorit-o p relungită p rin su ­
punere şi nu p rim ejd u ită p rin acţiuni de în ­
drăzneaţă răzvrătire. Identificarea lui M ihnea
cu visul şi speranţa şi voia de secole a locu­
itorilor de dincoace sau de dincolo de C arpaţi
şi de Milcov constituie dovada cea m ai p u te r­
nică a originii sale rom âneşti.
* :
D ata naşterii dom nului rom ân nu este cu­
noscută cu exactitate. O ricum ea poate fi p la­
sată cel tîrziu la m ijlocul celui de-al treilea
deceniu al veacului, cînd s-a produs m oartea
lui R adu M ihnea. Deşi tată l său a fost dom ­
nito r şi în Moldova, M ihnea s-a născut în
Ţ ara Rom ânească, la Tîrgovişte şi nu dintr-o
leg ătu ră nestatornică, ci în fam ilia bună a
acestuia.
Prim ii ani din viaţă îi va fi tre c u t în am ­
bianţa curţii dom neşti de la Tîrgovişte şi de
la Iaşi. De copil, îm p re ju rări necunoscute l-au
dus la Constantinopol. P ă răsirea păm întului
natal s-a produs în tre aprilie 1630 — anul cînd
fratele lui A lexandru Coconul a încetat să m ai
fie dom n al M oldovei — şi 26 iunie 1632, data

19
m orţii acestuia p etrecu tă în C onstanţinopol
(A lexandru Vodă răm îne cap de fam ilie după
m oartea tată lu i s ă u ; îi va fi lu a t cu el la
Istanbul pe toţi m em brii ei). M ihnea să fi
avut atunci cel p uţin 4— 5 ani.
In m arele centru de cultură care a fost Con-
stantinopolul, p ă stră to r încă al am intirilor din
vrem ea cînd era „capitala44 europeană a a rte ­
lor şi litera tu rii, din tim pul cînd era „cetatea44
m u ltora din renum iţii învăţaţi ai Europei, a
crescut şi s-a form at fiul fostului dom nitor al
Ţ ării R om âneşti şi al Moldovei, R adu M ihnea.
Aici va fi sorbit din izvoarele în v ăţă tu rii vechi
şi noi, aici va fi pătru n s înţelepciunea O rien­
tului şi îşi va fi îm bogăţit sufletul cu lum inile
care ajungeau pînă pe m alurile Bosforului
din m arile şcoli ale Europei apusene. Aici,
în m ijlocul oam enilor cu inim ă şi lim bă stră ­
ine lui, va fi visat, m ereu, m ai cu dor, la
plaiurile rom âneşti m ărginite de o p arte de
apele cînd repezi cînd molcome ale D unării,
în alta de fru n ţile verzi ale C arpaţilor, la locu­
rile de drag unde a văzut în tîia oară stră-
luciul soarelui. Aici, în anii tinereţii, s-a n ăs­
cut dorinţa de a dobîndi scaunul m untean la
care, prin naştere, avea drept. Tot aici şi, se
pare, tot pe atunci va fi a p ă ru t în sufletul
său dorinţa de a în fru n ta, de a învinge duş­
m anii ţării sale, de a lu p ta p e n tru neatârna­
rea ei.
Sub sem nul acestui din urm ă gînd i s-a
d esfăşurat apoi în treag a viaţă. De la el nu s-a
ab ătu t niciodată, M ihnea constituind unul din
frum oasele exem ple de tenacitate pe care le

20
 cunoaşte istoria noastră. M ihnea ă fost deci
unul d intre bărbaţii care şi-au închinat viaţa
unui singur, nobjl, m are ideal. Ideal care s-a
n um it independenţa Ţ ării Rom âneşti.
O dată descifrat s ă u -, polititj, odată
aflată, cunoscută dorinţa spre care m ereu a
năzuit, evenim entele pe care le-a provocat
sau la care a p articip at n u apar rod al h a ­
zardului, al unor h o tărîri pripite, al unei firi
nestatornice — de care voievodul a fost în ­
vinuit, ci toate se în lăn ţu ie în tr-o logică fi­
rească, clară. M ihnea a fost un dom nitor brav.
în zestrat cu dîrzenie, cu hotărîre, ştiu to r al
drum ului său politic din prim a pînă în ultim a
zi de guvernare.
In realizarea ţelului propus, M ihnea s-a a ră ­
ta t a fi un personaj practic, dotat cu calităţi
de adaptare rapidă la situaţii deosebite, prom pt
în luarea hotărîrilo r şi, deseori, cu fantezie în
alegerea căilor de urm at. Avea, de asem enea,
un curaj deosebit care l-a a ju ta t de m ulte
ori să iasă din îm p re ju rări ce păreau altora
a fi fără soluţii.
O im portantă tră să tu ră a caracterului său
a fost şi aceea că s-a dovedit a fi liber de
prejudecăţi, de dogme, de principiile închis­
tate ale epocii. M ihnea, întocm ai unui p rin ţ
renascentist, a folosit, în înţelesul bun al ex­
presiei, orice m ijloc p e n tru atingerea scopului
propus. Dovadă este atitudinea sa faţă de bi­
serică. M ihnea ştia că, în veacul său, ea juca
încă un rol politic m are. Că, p e n tru a ajunge
acolo unde şi-a dorit : ridicarea în scaunul
Ţ ării R om âneşti, pe urm ă obţinerea indepen-

21
denţei ei, avea nevoie de sp rijin u l pe care
aceasta i-1 poate oferi. Şi — aşa cum se va
vedea — i l-a cerut, ind iferen t că biserica re ­
prezenta religia m usulm ană, reprezenta reli­
gia creştină ortodoxă sau creştină catolică.
Nu este com pletă încercarea noastră de a
reliefa, fie şi sum ar, principalele calităţi ale
dom nitorului num ai din cele m ai sus enunţate.
T rebuie neîndoielnic no tată şi m area lui p u ­
tere de m uncă. Apoi capacitatea de a guverna,
dovedită — cu prisosinţă — în perioada cit
tim p i-a fost d at să domnească.

în ctitoria m itropolitului Ş tefan I, înălţată

în tim pul lui M ihnea la B ălăneşti (aşezare
inclusă astăzi în oraşul Horezu), se află o
foarte frum oasă catapeteasm ă de epocă, pe
care este pictat p o rtre tu l voievodului nostru.
P ersonajul poartă u n caftan căptuşit cu blană
de sam ur, iar pe cap are coroana de tip oc­
cidental. C hipul acestuia p rezin tă reale ase­
m ănări cu cel al lui M ihai V iteazul de la
Călui.
Lui M ihnea i se atribuie, p rin tradiţie, şi
un p o rtre t care îl rep rezin tă bust, in tr-u n
m edalion oval. G ravura de epocă despre care
este vorba, executată de u n a rtist pe num e
W idem m ann, înfăţişează pe dom nitor la vîrsta
m atu rităţii. O s ta tu ră dreaptă, chipeşă, figură
energică, aer im punător. Sub căciula de blană
cu fundul de postav — fru n te a înaltă, frum os
conturată. P riv irile agere, iscoditoare, sprîn-

22
cenele în tre b ăto r arcuite m archează tră s ă tu ­
rile unui personaj p u rtă to r de taine cu grijă
ascunse, dar şi ale unuia dornic de perm anentă
cunoaştere, de continuu dialog cu viaţa, cu
oamenii. Nasul acvilin, b ă rb ia puternică, m u s­
taţa subţire, întinsă, b arb a neagră, tu n să scurt,
dau figurii o notă de hotărîre, de ferm itate.
Înfăţişarea, fără îndoială frum oasă a dom ­
nitorului, este confirm ată şi de m ărtu rii scrise
(cronicarul cantacuzinesc recunoaşte că era
om „frum uşel41) şi de plăcerea cu care — se
ştie — p rezen ţa lui era prim ită în înalta socie­
tate a C onstantinopolului. Jos, în m edalion,
este scrisă deviza „Fide et C onstantia44. Dacă
p o rtre tu l sus-m enţionat suportă discuţii p ri­
vind identificarea personajului cu M ihnea,
cele două cuvinte care-1 însoţesc se potrivesc
în to tul cu firea voievodului care „prin loia­
litate şi p rin h o tărîre 44 a în fă p tu it sau a cău tat
să înfăptuiască nobilele sale proiecte.

In cursul anilor, M ihnea a făcut în m ai m ulte

rîn d u ri încercarea de a dobîndi tro n u l Ţ ării
Rom âneşti. P rim a dată în tr-o vrem e cînd era
foarte tîn ă r, în tim pul su ltanului M urad al
IV -lea (1623— 1640). „Pe vrem ea răposatului
M urad h an gaziul ■— scria M ustafa N aim a —
el se străduise p en tru a obţine eialetul Ţ ării
R om âneşti44. Lui M atei vodă B asarab aflat
atunci în prim a ju m ătate a dom niei sale nu
i-a fost însă greu să spulbere gîndurile de
m ărire ale copilandrului pretendent.

23
 în v ăţă tu rile dobîndite din această încercare
şi, pesem ne, şi din altele care au urm at, p re­
cum şi cunoaşterea m ereu m ai bună a obi­
ceiurilor curţii de la Istan b u l i-au fost de
m are folos. Ş i-a dat, spre pildă, seam a că fără
sprijin şi sprijinitori puternici nu poate să de­
term ine pe m ai m arii otom anilor să-i recu­
noască d rep tu l la m oştenirea dom nească a pă­
rin telu i său. D rept care, cu osîrdie, a început
să caute p rin tre m usulm ani şi creştini, p rin ­
tre diplom aţi şi m ari dregători, p rin tre capu-
chehaie şi prinţi, aliaţi influenţi.
A zăbovit m u lt tim p pe lîngă K enan paşa.
poreclit Sarî — „cel galben“. Aici, p en tru mai
m ultă trecere, lăsase să um ble zvonul că ar
trece la credinţa m ahom edană. „G hiaurul zis
dom n al Ţ ării Rom âneşti — avea să poves­
tească cronicarul tu rc M ehmed H alifa — stă ­
tuse m ai m ult de douăzeci de ani în seraiul
lui Koga GGrgQ K enan paşa, cuceritorul A hsa-
kului (localitate în Anatolia). U m blînd îm ­
b răcat ca un bei şi paşă în haine frum oase de
m usulm an şi citind cărţi islam ice, spunea că
va deveni m usulm an. Cînd sărm anul de m ine
eram pag (paj) pe lîngă Koga K enan Paşa, el
era un băiat tîn ă r şi, fiind p rin tre pagi, scria
şi citea“.
Alesele d a ru ri ale firii sale i-a u adus şi p re­
ţu ire a frum oasei prinţese A tike-S ultan, soţia
paşalei, ea însăşi fiică de su ltan (tatăl său a
fost Ibrahim I care a dom nit în tre anii 1640—
1648). Ea l-a sp rijin it în diferite îm p reju rări
prin îndem nuri, prin sfaturi, uneori chiar cu

24
bani, aşa cum a fost atunci cînd a p reluat
domnia.
T în ărului M ihnea nu i-a fost străină, de
asem enea, nici bunăvoinţa u nui alt personaj
de rang în alt şi anum e aceea a sultanei-m am e.
La fel — şi această relatare a călătorului tu rc
Evlia Celebi este de im portanţă în explicarea
evoluţiei politice a viitorului dom n al Ţ ării
Rom âneşti — „se b u cu ra de vază şi trecere la
dem nitarii divan u lu i1*.
O altă în v ăţă tu ră de care a ţin u t seam a
M ihnea pe cînd încerca să-şi asigure dom nia,
în v ăţă tu ră cunoscută de m u lt şi folosită de
m ulţi, e ra că favorurile în altei P orţi — iar
p rin tre favoruri se afla, în prim ul rînd, sca­
unul u n eia sau alteia din ţările rom âne — se
dobîndesc cu bani m ulţi şi grei. In fine, p re­
ten d en tu l şi-a d at seam a că nu-şi poate îm ­
plini visul răstu rn în d voievozi cu fapte m ari.
Că trebuie să aştepte vrem uri cînd asupra
dom niilor din ţările rom âne se adună, ca norii
de fu rtu n ă , nem ulţum irile paşalelor, ale vi­
zirului şi — cu a tît m ai rău p e n tru cei aflaţi
sub această am eninţare — ale m arelui padişah.
O astfel de vrem e a v e n it în tim pul u rm a ­
şului lui M atei Basarab, C onstantin vodă Ş er­
ban.
F iu n a tu ra l al lui R adu Şerban (1602 — cu
în tre ru p e ri 1611) şi al Elenei, C onstantin din
D obreni sau după num ele tatălu i său Con­
stan tin Ş erban fusese m ai înainte boier cu di­
verse slujbe în divanul Ţ ării R om âneşti : pos­
telnic, clucer, m are serdar. In urm a unui con­
flict cu vel spătarul Diicu Buicescu, rudă

25
îndrăgită de M atei B asarab — desem nat, de­
altfel, de acesta să-i fie succesor — i s-a cres­
ta t nasul, prim ind după această v ătăm ătură
porecla de Cîrnul. P înă a ajunge în m ărirea
dom niei, a p a rticip a t la m ai m ulte cam panii
m ilitare. Ca voievod, C onstantin Şerban a
fost, cum scrie Nicolae Iorga, „cu cerbicea
m lădioasă şi cu firea... slabă".
în tim pul dom niei lui C onstantin Şerban în
Ţ ara Rom ânească vecinul şi contem poranul
său de dincolo de m unţi, principele G heorghe
Râkoczi al II-lea a av u t o guvernare m ar­
cantă. Om politic de prestigiu si m ilita r cu
faim ă în epocă, Râkoczi era u n u l din prom o­
torii lu ptelor îm potriva otom anilor, pe care
îi cunoscuse bine la ei acasă şi îi sim ţea că
au in tra t în tr-o epocă de declin. „Mai înainte...
scrie cronicarul M ustafa Naima, m urind p rin ­
cipele T ransilvaniei (Gheorghe Râkoczi I) în
locul lui dom nia T ransilvaniei se acordase unui
nedem n cu num ele Râkoczi-oglu G heorghe
(Gheorghe Râkoczi al II-lea), care era închis
la Y edi-K ule. Cînd acesta s-a aşezat la re ­
şedinţa sa de guvernare,... a dezvăluit cu am ă­
n u n te cetelor de ghiauri veştile întîm plate în
tim pul cît a fost închis, precum şi tu lb u ră ­
rile in terv en ite în orînduială şi le-a spus :
«Eu cunosc starea oştii şi situ aţia vistieriei
D inastiei otom ane. Le lipseşte, în mod sigur,
p u terea de rezistenţă, iar situ aţia lor este tristă
dato rită neînţelegerilor şi duşm ăniilor existente
în tre ostaşi şi dem nitari. In tim p ce ei se lu p tă

26
 in p artea m ării cu veneţienii *, noi să-i a ta ­
căm de pe uscat. Pînă la Istanbul n u există
oaste care să vină în faţa n oastră şi să ni se
opună». Spunînd astfel, el s»a înţeles şi a în­
cheiat alianţă cu ghiaurii din ju r 44.
P rin continuarea m ai vechii politici de con­
stitu ire a u nui fro n t com un de interese a celor
tre i ţă ri rom âne şi, atunci cînd a fost nevoie,
şi p rin ajutoare im portante, Râkoczi a înda­
to rat şi şi-a apropiat pe dom nitorii de la sud
şi est de C arpaţi. Pe C onstantin Şerban vodă,
spre pildă, l-a sp rijin it cu un puternic corp
de oaste în tim pul zilelor grele p e n tru el, cînd
Ţ ara Rom ânească era cuprinsă de m area m iş­
care socială cunoscută sub num ele de răscoala
seim enilor. Soldaţii lui au o b ţinut în ziua de
26 iunie 1655, la Şoplea, o m are victorie, ră s­
culaţii fiind aici în frîn ţi definitiv. T rupele
transilvănene i-au dat a ju to r lui G heorghe
Ş tefan al Moldovei să se ridice în tron, con­
trib u in d la înfrîngerea rezistenţei arm ate or­
ganizată de voievodul din ain tea sa, Vasile vodă
Lupu (1634— 1653).
C onstituirea „triu m v ira tu lu i14 G heorghe R â­
koczi, C onstantin Şerban, G heorghe Ş tefan
a însem nat însă o am eninţare vădită la adresa
au to rităţii otom ane din regiunile no rd -d u n ă-
rene ; este lesne de înţeles că dom inaţia poli­
tică a în alte i P o rţi în zonă era m ai uşor de
m en ţin u t dacă ţările rom âne şi conducătorii
lor nu ar fi fost uniţi, ci s-ar fi duşm ănit.

* Imperiul otoman se afla de mai multă vreme

în război cu Republica de pe Lagune.

27
 „A lleanţa aceasta făcu pe turci să se team ă de
m ai m are beleao (necazul)14, cu a tît m ai m ult
cu cit ea începuse să devină tradiţională :
„M atheu Vodă (Matei Basarab) m ai înainte de
m oartea sa... au lăsat cu lim bă de m oarte u r-
m ătoriului său ca p u ru rea se ţină alleanţă cu
Racoţi şi cu p rin ţu l M oldovei Ş tefan Gheor-
g h iţă “ (Gh. Şincai, Hronica românilor).
G rijile provocate otom anilor de politica u n i­
tară a ţărilo r rom âne au crescut încă şi m ai
m u lt din cauza şi în tim pul evenim entelor din
anul 1657. P rincipele tran silv ăn ean a pornit
atunci o expediţie în Polonia, expediţie m e­
n ită să-i aducă coroana acestei ţări şi, prin
ea, o lărgire a bazei m ilitare şi politice nece­
sară planurilor de în lă tu ra re a suzeranităţii
exercitate de sultan. Profitînd, scrie cronica­
ru l H asan Vegihi, de pacea încheiată cu h a­
n u l M ehm ed G herai al IV -lea (1654— 1665),
„principele T ransilvaniei, afurisitul, n um it
Râkoczi, a sem ănat tu lb u ra re şi dezordine în
ţările de m ai sus. Considerând că este cu p u ­
tin ţă să ocupe îm prejurim ile sale (Polonia)
pentru a fi independent, a ceru t aju to r de la
regele Suediei, apoi a încheiat înţelegere şi
s-a u n it cu voievozii Ţării Rom âneşti şi M ol­
d o v e i (sublinierile noastre). C ronicarul Silah-
dar F îndîklîlî M ehm ed aga reia spusa lui H a­
san Vegihi, scriind că lu p ta p e n tru cucerirea
Poloniei era o etapă în planurile principelui
de em ancipare de sub tu te la exercitată de
în a lta P oartă : „...Râkoczi, craiul T ransilva­
niei, fiind cuprins de d orinţa de a deveni rege
al Poloniei, făcea m ereu p regătiri ca să su ­

28
pună această ţară. Mai sus-num itul afurisit,
socotind că aceste ţă ri (Polonia) sîn t în tr-o
stare de tu lb u ra re şi de răz v ră tire şi socotind
că pot fi supuse num aidecît, în u rm a unei
sim ple expediţii, a cerut aju to r de la regele
suedez (Carol a l X -lea Gustav), precum şi de
la ceilalţi de acelaşi neam cu el, cu scopul de
a deveni stăpînitor in d ep en d en t“ (sublinierea
noastră).
A cţiunea m ilitară din Polonia, la care au
particip at detaşam ente de oaste şi m unteană
şi m oldovenească, era, deci, u n a te n ta t la in ­
teresele politice ale Sublim ei P o rţi — form a­
rea unui m are sta t condus de Râkbczi, cel
ştiu t de turci ca duşm an al lor, sp rijin it din
p ărţi de două ţă ri prietene, însem nînd, repe­
tăm , un pericol real p e n tru m enţinerea auto­
rităţii exercitate în ţin u tu rile carpato-dună-
rene. De aceea, im ediat după pornirea cam pa­
niei, vizirul a chem at în grabă capuchehaiele
de la Constantinopol ale dom nitorilor rom âni
şi, com unicîndu-le su p ărarea lui adîncă, le-a
c e rtat p e n tru participarea ţărilo r rom âne la
expediţia lui Râkoczi şi le-a cerut să transm ită
stăpînilor lor m u strări p e n tru fapta lor de ne­
credinţă.
R esentim entele m ai m arilo r S tanbulului faţă
de dom nitorii rom âni au sporit cînd s-a mai
aflat şi de înţelegerea lui C onstantin Şerban
şi a lui G heorghe Ş tefan cu ţa ru l Moscovei,
care se profila ca un factor politic interesat
încă de pe atunci de evenim entele politice de
la D unărea de Jos, precum şi cu p a triarh u l
C onstantinopolului (la 31 m artie 1657 p a tri­

29
arhul C onstantinopolului a fost, p e n tru a-
ceastă vină, spânzurat în văzul m ulţim ii).
De ceea ce otom anii aveau să le ofere în vi­
itor, după asem enea fapte, dom nii rom âni erau
ştiutori şi, ca atare, au în cep u t să caute loc
de refugiu în afara hotarelor. D upă încercări
nereuşite în Polonia, G heorghe Ş tefan s-a de­
cis ca în cazul m azilirii să se stabilească lîngă
aliatul său p u tern ic din Transilvania. T ot d in­
colo de C arpaţi s-a h o tărît să se îndrepte
— în cazul aceluiaşi destin nepriincios — şi
C onstantin vodă Şerban (la 1 iulie 1657 o de­
legaţie form ată din v istierul B unea Vîlcu G ră-
dişteanu şi m arele comis R adu M ihalcea Cîn-
descu cerea sfatului oraşului B raşov să dea,
atunci cînd ar fi fost nevoie, liberă trecere în
T ransilvania stăpînului lor şi boierilor înso­
ţitori).
Nici dom nitorul M oldovei şi nici cel al Ţării
R om âneşti nu se gîndiră însă să-şi părăsească
de bună voie ţara. „Mai bine să ne m ănînce
cîinii păm întului nostru — scria G heorghe
Ştefan lui C onstantin Şerban — decît pre alte
locuri străin e să izidim “. Principii rom âni erau
decişi să se îm potrivească. „D ar fiind h o tărîţi
p e n tru gîlceavă -— scrie cronicarul tu rc M us-
ta fa Naim a — ei (dom nitorii ţărilo r rom âne,
obligaţi să vină cu oaste alătu ri de tu rci în
războiul cu V eneţia şi, p rin tradiţie, să i se
înfăţişeze sultanului cu daru ri cînd acesta se
afla la A drianopol * — cum se afla atunci)

* Sosirea sultanului la Adrianopol marca, de

obicei, începutul campaniilor militare otomane.

30
au po rn it din nou pe calea scuzelor şi m otivă­
rilor şi n u au venit. Mai m u lt, voievodul Ţării
Rom âneşti, ghiaur fricos, căruia i se spunea
C onstantin, s-ă agitat nebuneşte aruncînd cu­
vin te c a : «Dacă m ă duc, m ă duc cu sabia
m ea /»“ (sublinierea noastră).
Schim barea din tron a lui C onstantin Ş er-
ban şi a lui G heorghe Ş tefan devenise, în
această situaţie, im inentă. „Cînd vizirul cel
prevăzător (K oprulu M ehm ed paşa) — scrie
cronicarul S ilahdar Fîndîklîlî — ... a raportat...
(nesupunerea dom nitorilor rom âni) la P ragul
îm părătesc, su ltanul şi-a p ierd u t răb d a re a şi
focul m îniei sale s-a aprins din nou, ca ra ­
zele soarelui ce lum inează universul. D epunînd
sforţări p e n tru nim icirea acelor rătăciţi şi r ă u ­
făcători, su ltan u l a po rn it cu pu tere şi cu m ă­
reţie şi cu noroc şi fericire de la reşedinţa stă-
pînirii sale şi a onorat cu p rezen ţa sa tro n u l
de la A drianopol. Dar, afurisiţii aceia (voie­
vozii) ...era necesar ca de acum încolo ei să
fie în lă tu ra ţi şi schim baţi, ia r locurile lor să
fie încredinţate altora de către P o a rta cea
ocrotitoare a lum ii“.
P e n tru rezolvarea problem ei ţărilo r rom âne,
din pu n ctu l de vedere al în altei P orţi, m ai
treb u iau stabiliţi doar succesorii voievozilor
căzuţi în dizgraţie. P e n tru tro n u l Ţ ării Rom â­
neşti a candidat atunci, din nou, M ihnea. E ra
de-acum u n p reten d en t cu şanse m ari, cunos­
cut şi iu b it în cercurile politice din capitala
Im periului otoman. îl ştiau rep rezen tan ţii m a­
rilor p u teri creştine la Istanbul — Sim on R e-
niger, rezidentul îm păratului de la Viena,

31
Giovanni B allarino, secretarul legaţiei R epu­
blicii veneţiene, am basadorii Spaniei şi F ra n ­
ţei. îl adm ira capuchehaia principelui T ra n ­
silvaniei — în 1654, acesta, cucerit de p u rtarea
îndatoritoare a pretendentului, îi scria stăpî-
nului său : „Feciorul lui R adu Vodă e cu ade­
v ă ra t un desăvîrşit voitor de bine al M ăriei
tale ; nu aşteaptă nimic, vrea num ai să ajungă
în cunoştinţa M ăriei tale. El aşa spune că îşi
cunoaşte ceasul său “. Se bucura de o bună
rep utaţie în cercurile înalte ale capitalei Im ­
periului otom an — zvonul pe care îl răspîndise
că va trece la m ahom edanism îşi dădea roadele
— şi îl sprijineau două personalităţi im por­
tan te din a n tu ra ju l padişahului : sultana-m am ă
şi K enan paşa. N um irea lui M ihnea ca înlo­
cuitor al căzutului în dizgraţie, C onstantin
Şerban, era im inentă. „A tunci — scrie călă­
torul tu rc Evlia Celebi rem em orînd evenim en­
tul — , s-a pus problem a : -«cui să-i fie acor­
dată dom nia Ţ ării Rom âneşti ?»■ şi, în urm a
sfatului ţin u t şi cu consim ţăm întul tu tu ro r,
vizirul K oprulii M ehm ed paşa a h o tărît ca ea
să fie acordată lui M ihnea Celebi, v estit sub
num ele de D jivan Celebi". Cu oarecare stă ­
ruinţă, M ihnea a găsit şi banii treb u ito ri în
astfel de situaţii. Soţia lui K enan paşa, p rin ­
ţesa A tike, i-a îm p ru m u tat fără dobîndă 100
de pungi, adică 50 000 taleri ; 30 de pungi i-au
fost date de căm ătarii M uceaciu şi Ibraim -
Celebi, oam eni de încredere ai sultanei-va-
lide, cărora le-a prom is în schim bul ajutorului
acordat ven itu rile ocnelor Ţ ării Rom âneşti.

32
 R estul de galbeni îl va fi a v u t el însuşi sau
l-a îm p ru m u ta t de la persoane al căror num e
nu se m ai ştie. Este cunoscut doar că toate
cheltuielile legate de obţinerea dom niei s-au
ridicat, cum afirm ă istoricul Al. Ciorănescu,
la 400 000 de taleri, 30 000 din ei valorînd
num ai bijuteriile, pietrele scum pe, catifelele
şi m ătăsurile oferite m arelui padişah.
îm p reu n ă cu bani şi odoare, M ihnea a răs-
pîndit încă — dar m u lt m ai uşor — num eroase
făgăduieli. In tre ele e ra şi prom isiunea
— foarte plăcută la P o a rtă — că de va avea
răgazul să dom nească m ai m ultă vrem e, va
introduce islam ism ul şi-l va răspîndi în cel
m ult tre i ani pe to t cuprinsul ţării. D ar, cum
afirm ă istoricul sas Jo h an n F ilstich : „Ci a lt­
ceva ţin ea închis în pieptul său M ihnea, că el
cugeta să lucreze îm potrivă, adică să scuture
de pe ţa ra sa jugul turcesc.*4
*

La 29 ianuarie 1658 M ihnea a in tra t la su l­

tan în audienţă de confirm are. Cu p rilejul com­
plicatului cerem onial ceru t la astfel de so­
lem nităţi, M ihnea a p rim it însem nele înaltei
funcţii în care a fost în v estit *.

* Cronicarul turc Mustafa Naima scrie că atît

Mihnea cit şi Gheorghe Ghica — nou-numitul domn
al Moldovei — au fost, după datina din trecut, „îm­
brăcaţi la Divanul împărătesc cu hilate (caftane) şi
cu iiskufuri (tichii ce se acordau voievozilor)11. Drept
însoţitor şi reprezentant al sultanului la încoronare
a fost desemnat Ismail aga ceauşbaşi.

33
 înoate din team a de a nu se ghici ceea ce
— cum spune Letopiseţul cantacuzinesc —
„din inim ă gîn d ia“, proaspătul dom nitor s-a
stră d u it să părăsească în m are iuţeală locurile
dintotdeauna prim ejdioase ale cetăţii de scaun
a Îm părăţiei otom ane, nelăsînd însoţitorilor
aproape nici tim pul treb u ito r să-şi potcovească
caii. Dar, p e n tru a în lă tu ra suspiciunile pe
care o precipitată plecare le-ar fi s tîrn it oto­
m anilor m ereu bănuitori, M ihnea şi-a făcut o
ieşire trium fală din oraş, potrivită unui m în-
d ru principe rom ân. In fru n tea alaiului s tră ­
lucitor care se în d rep ta de grabă spre D unăre,
M ihnea se sim ţea în acele zile aproape, m ai
aproape ca niciodată pînă atunci, de m arile
îndrăzneli pe care num ai visele de taină i le
cunoşteau.
*

înscăunarea lui M ihnea nu a fost nici uşoară,

nici liniştită. A doua zi chiar după plecarea
din A drianopol, scria Al. Oiorănescu, a sosit
în capitala Im periului otom an o delegaţie de
boieri m unteni să ceară vizirului să le lase pe
vechiul voievod, deoarece M ihnea — spuneau
ei cu în d re p tăţită team ă — ar putea să supună
ţara la cazne noi şi p en tru plata datoriilor şi
p e n tru agonisire de averi (experienţa dobîn-
dită din desele schim bări de voievozi le dădea
dreptate). Opoziţia unor boieri faţă de dom nia
lui M ihnea se explică, de asem enea, p rin faptul
că acesta, stîn d foarte m u ltă vrem e la Istan -
bul, fusese u ita t de m ulţi din conaţionalii săi.

34
 în fine, se explică şi p rin răspîndirea vorbei
că se află în m are credinţă la turci, ceea ce
va fi ap ăru t, celor de atunci, o grea pedeapsă,
aducătoare de obligaţii m ari, de n eîndurat, faţă
de P oartă. M area boierim e a fost deci de la
început ostilă lui M ihnea.
A titudinea ei a d at parcă m ai m ult curaj lui
C onstantin Şerban, care porunci să se îm pli­
nească cuvenitele preg ătiri de război îm po­
triv a noului dom n şi a otom anilor care îl înso­
ţeau : sangeacul de S ilistra şi Nicopole
— Fazîl (Fasli) paşa — şi cîţiva beglerbei, fie­
care cu oam enii lor.
în scopul cîştigării tim pului necesar unei
m ai bune pregătiri a arm atei sale şi p en tru
a se asigura că aju to arele prom ise de G heorghe
Râkoczi al II-lea vor avea destulă vrem e să
sosească în ta b ă ra lui, C onstantin Ş erban a
d ă ru it sangeacului de Silistra, m are iubitor
de bani, sum a de 20 000 ducaţi, p e n tru ca
acesta să tărăgănească, cît o p u tea m ai m ult,
m arşul tru p elo r sale. „Povestitorii spun
— scrie cronica lui M ustafa N aim a — că (Fa­
zîl paşa) nu s-a dus asupra taberei (voievodu­
lui m untean) şi nu s-a lu p ta t cu ea deoarece
ar fi prim it din m îna g hiaurului care era tîl-
maci în tre ei cei 20 000 de galbeni prom işi pe
ascuns...11. Fazîl paşa n u s-a b u c u ra t însă de
banii prim iţi p en tru că, aflîndu-i-se fapta, a
fost chem at la P oartă, în fa ţa m arelui padişah,
să dea socoteală asupra celor întîm plate. „La
începutul lunii ram azan (luna iunie), chiar
în ziua cînd (Fazîl paşa) a sosit la A drianopol
— m enţionează cronica lui M ustafa Naim a — ,

35
a fost dus în faţa îm păratului care l-a dojenit
astfel : «Eu te-am n u m it serdar (com andant
de expediţie m ilitară) îm potriva Ţ ării Rom â­
neşti. De ce nu ai pus m ina pe ghiaurul Con­
sta n tin ? Un drum de două conacuri par-
curgîndu-1 în 17 zile, ai îm piedicat oastea de
la lu p tă şi ai necăjit-o cu greu tăţile iernii as­
pre... Eu te credeam om, tu însă ai fost laş !»“
D upă m u strare a u rm a t osînda, vinovatul pie­
rin d sugrum at în chiar palatul padişahului, în
ziua de 13 iunie 1658.
Să revenim însă la cele petrecute în tim pul
înscăunării lui M ihnea. El şi însoţitorii lui
ajunseseră la D unăre şi se pregăteau să treacă
fluviul pe la Rusciuc. La hotarele de răsă rit
ale ţării o m ulţim e m are de tă ta ri sosiseră şi
ei de ajutor noului domn. Căci sultanul, scrie
cronicarul M ustafa Naima, adresase „glorio­
sului han un h a tt-i-h u m a iu n p e n tru oa să tr i­
m ită un serdar ren u m it cu 30—40 m ii de oş­
teni tă ta ri şi, p o triv it ilu stru lu i firm an, să
aştepte p rin părţile Chiliei si A kkerm anului..
P o triv it ilustrului firm an al îm p ăratu lu i m ăria
sa hanul tătăresc a n u m it pe p rin ţu l calgai Gâzi
G hirai serd ar peste o oaste de vreo 30 000 de
ostaşi tă ta ri şi i-a trim is în localităţile porun-
cite“. A şteptau acum porunca — cînd M ihnea
e ra la D unăre — să p ă tru n d ă şi ei în Ţara
Rom ânească.
Ş erban vodă se afla acum în m om ente foarte
grele, din două p ărţi venind asupra lui oştiri
am eninţătoare. N u-i răm înea de făcu t decît ori
să se îm potrivească, ori să fugă. Alese lupta.
Dădu poruncă, după o veche tradiţie, ca aşe­

36
zările aflate în calea duşm anului să fie p ă ră ­
site şi pustiite. în acel început de an 1658, cu
iarn ă grea, geroasă, pe drum urile îngheţate
ale ţării, convoaie de oam eni m ulţi şi nevoiaşi
începură să caute locuri de m ai bună adăpos-
tire, spre m u n ţi ori în adîncuri de codru. Bo­
ierii îşi strîngeau bogăţiile, le încărcau cu
spaim ă în căruţe şi se porneau îm preună cu
fam iliile dincolo de O arpaţi, în Transilvania.
U liţele oraşelor şi tîrg u rilo r se goleau, atelie­
rele m eşteşugarilor se obloneau cu grijă, n e ­
gustorii îşi strîngeau m ărfu rile şi le puneau
la adăpost. „S tarea nenorociţilor rom âni
— scria P au l din Alep — storcea lacrim i celui
ce-i privea !“.
Apoi, Ş erban vodă îşi adună în ju ru -i în ­
treag a arm ată. Avea aproape 25 000 oşteni. Lor
li s-a ad ău g at aju to ru l trim is de principele
G heorghe Râkoczi al I I - l e a : 7 000 oam eni
aflaţi sub com anda fraţilo r M ihail, Colom an şi
G heorghe Mikes. F orţele dom nitorului m u n ­
tean erau suficiente deci p e n tru a opune re ­
zistenţă serioasă inam icului. C onstantin Şer­
ban trim ise îm potriva tru p e lo r lui Fazîl paşa,
cel m ai înainte cum părat, un corp de oaste
condus de sp ătaru l P an ă Filipescu. De frica
tătarilo r, care tocm ai trecuseră hotarul, acesta
s-a întors însă în grabă la dom nitor, fără, cum
spune P aul din Alep, „să fi tras un foc de
puşcă“.
©tom anii in tra ră în Bucureşti. T ătarii, din­
spre răsărit, se apropiau şi ei de capitala Ţării
R om âneşti to t fără piedici. In situaţia creată,
C onstantin vodă Şerban s-a adăpostit la T îr-

37
 govişte, cetate aflată m ai aproape de m unţii
salvatori. N epărindu-i-se însă nici aici că se
află în deplină siguranţă, dom nitorul m azilit
s-a retras şi m ai spre m iază-noapte, în dosul
unor în tă ritu ri pe oare înainte le făcuse pe
drum ul spre Cîm pulung. „Apoi... dom nul (Con­
stan tin Şerban) s-a tras înapoi fără să fi în ­
cercat (să dea) m ăcar o singură bătălie, în-
dreptîndu-se spre un fel de şanţ... pe care îl
făcuse pe drum ul spre Cîm pulung — scria
m arto ru l evenim entelor din acea vrem e din
Ţ ara Rom ânească, P au l din Alep. Aici s-a
op rit după ce l-a postat la Tîrgovişte pe spă­
ta r (pe P ană Filipescu) în fru n te a unei trupe
regulate de m ai bine de 12 000 de oameni, cu
ordinul de a nu părăsi acest post...“ „îndată
ce aceştia (tătarii) au început h ărţu iala
— ara tă în continuare P au l din Alep — tr u ­
pele lui C onstantin şi-au p ierd u t cum pătul şi
sp ătaru l a fu g it din faţa tăta rilo r cu întreaga
arm ată ce era cu el... T ătarii s-au înapoiat la
Tîrgovişte, tăind cu sabia pe toţi pedestraşii
pe care i-a găsit în drum ul lor şi în oraş.“
După fuga lui P ană Filipescu şi pierderea
Tîrgoviştei, speranţele lui C onstantin vodă
Şerban de a lu p ta cu biru in ţă p e n tru dom nia
Ţ ării R om âneşti s-au îm puţinat. Din arm ata
sa dezertau în fiecare zi pilcuri, pilcuri de sol­
daţi. Căci oam enii lui C onstantin Şerban eiau
legaţi de dom nie şi de soarta ei n u p rin cre­
dinţă, ci p rin soldă, prim ejdiile care o am e­
ninţau făcîndu-i să întoarcă spatele duşm anu­
lui (această m eteahnă e ra aproape m ereu în-
tilnită la oştile alcătuite din soldaţi cu plată).

38
 De la unii din fugarii lui Şerban, tă ta rii au
aflat de u n drum de m u n te care cădea în spa­
tele taberii acestuia. A ten t la ce se întîm plă
în ju ru -i, C onstantin Şerban a aflat din vrem e
de prim ejdia ce-1 pîndea şi a dat poruncă ca
toţi cîţi m ai răm ăseseră în slujba sa să se re ­
tragă înspre m unţi. Pe drum a încercat să
opună o ultim ă rezistenţă tăta rilo r care îl u r ­
m ăreau. D ar şi aici a fost trăd at, lefegiii, în
num ăr m are, părăsindu-1 şi obligîndu-1 să se
retragă fără luptă. La 10 m artie 1658, voie­
vodul m azilit a tre c u t h o taru l în T ransilvania.
Avea să înceapă de atunci, p e n tru el, am arul
drum al celui răm as fără ţară. Locul lui a
fost lu at de M ihnea. In Ţ ara Rom ânească în ­
cepea dom nie nouă.
 III. AŞEZAREA ŢARII

„Iar el pentru a întemeia

bună nădejde asupră-i în ini­
mile supuşilor săi, nimic nu
lasă deoparte..."
(Johann Filstich)

La înscăunarea sa, M ihnea era tre c u t de

30 de ani. P ă rea însă m ai tîn ăr, veneţianul
G iovanni B allarino afirm înd p u ţin tim p m ai
înainte, prin 1655— 1656, că p rin ţu l arată a
fi „de vreo 20 de ani“. Cei care îl cunoşteau
spuneau despre el că este „un om de o neo­
b işnuită valoare1*. Spuneau, de asem enea, că
este omenos, m uncitor, activ. M ihnea era în ­
zestrat, repetăm , cu m ulte însuşiri de care
ţa ra avea nevoie atunci cînd treb u ia să-şi
adune oam enii risipiţi, să-şi refacă economia,
să acopere pagubele provocate de jafurile ce
s-au p etrecu t la urcarea sa în scaun.
R ăutăţile se trăseseră cu osebire de la tă ­
tari. D upă retrag erea fără lu p tă a dom nitoru­
lui m azil, C onstantin Şerban, şi a trupelor sale
în T ransilvania, otom anii şi tă ta rii care veni­
seră cu M ihnea şi-au considerat m isiunea în ­
cheiată. Sosise m om entul să le fie plătită oste­
neala. Cu ce însă ? M ihnea in trase în ţară

40
aproape fără bani, toţi consum îndu-i la Istan-
bul p e n tru obţinerea dom niei. In plus, vistieria
ţării e ra goală, predecesorul său C onstantin
Şerban ducînd cu el averile dom neşti lăsate de
M atei B asarab al cărui singur şi de d rep t m oş­
ten ito r se considera. Noul voievod abia a p u ­
tu t strînge cit să dea lui K adri-aga şi capu-
giului Ism ail cu care a v en it de la C onstanti-
nopol — 40 de pungi prim ului, 20 celui de-al
doilea. Ia r tătarilo r, num eroşi şi lacomi de aur,
nu le-a p u tu t îm părţi decît prom isiunea că-şi
vor prim i partea atunci cînd v istieria i se
va um ple din nou.
N em ulţum ite, cetele han u lu i s-a u socotit în
d rep t să-şi ia singure plata, după poftă, luînd
la robie m ulţim e de oam eni *, arzînd satele şi
pustiind oraşele. „Nu se poate spune cum au
procedat tăta rii cu sărm anul popor din Vala-
hia — scrie un izvor al vrem ii ; s-ar spune
că au dep o rtat peste 10 000 de suflete şi ce
n-au p u tu t să ducă, le-au m ăcelărit şi nici
m ăcar sărm anii copii n -au fost cruţaţi. Aşa
că peste cîteva m ile de drum s^au p u tu t ve­
dea num ai cadavre". P au l din A lep consem ­
nează şi el, cu am ărăciune, că „tătarii au ple­
cat cu un n u m ăr de robi ce se u rca după unii
de la 70 000 până la 80 000,ia r după alţii peste
150 000.“ Cifrele, diferite, dar în toate cazurile

* Robi au făcut cu precădere tătarii. Otomanilor

li s-a opus domnitorul.......Mihnea nu dădu voie tur­
cilor — scrie Paul din Alep — să facă nici un rob ;
dacă aceştia au dus cîţiva în robie, a fost în taină,
lără ştirea beiului".

41
 m ari sau foarte m ari, arată proporţiile deose­
bite ale acestei nenorociri.
Unii din cei prinşi au fost răscum păraţi cu
banii, cîţi m ai răm ăseceră, ai domniei. Alţii,
d in tre cei cu stare, s-au p lătit singuri prin
vînzarea de p ărţi din păm ânturile lor sau ale
fam iliilor lor. Aşa cum a făcut feciorul stolni­
cului T udor din Topoloveni, T udor şi el, care
vîndu lui iupîn D am aschin şi lui iunîn P ană
M avranghel ..den ocina ci se chiiam ă Bărsesti
stînjăn(i) 1 100 din ju d eţu l E lhovului (Ilfovu­
lui), pre apa M ostiştei ...că se-n fostu (în)tîm -
p lat de m i-au ro b it turcii jupîneasa şi , co-
conii“. Sau cum a făcut preoteasa Călina din
M ătăşesti, care a dat la 27 aprilie 1658 „zapis
ca să fie de m are credinţă la m ina părintelui
N ichitei igum en ot sf. m ănăstire Vaideei.. Cum
să se ştie că am căzut în robie la tătari... şi
i-am v îndut eu un pogon de ţelină de la N ă-
ieni, pe lîngă viia m ănăstirii, d re p t bani gata
ughi 3 şi cu casa“. Şi m ulte asem enea exem ­
ple se pot da.
Cei m ai m ulţi d in tre captivi, neavînd ce da,
s-au văzut porniţi pe drum urile întunecate ale
robiei, găsindu-şi sfîrşitul în locuri străine de
ţară.
N um eroase au fost aşezările — cu puţin
tim p înainte înfloritoare — care au căzut
atunci în pradă şi flăcări. în tre ele se afla
Tîrgoviştea, veche cetate de scaun, cum plit
lovită de lefegii lui C onstantin Şerban şi, în
egală m ăsură, dacă nu m ai m ult, de către tă ­
tari. V orbind de pagubele aduse acestui oraş,

42
Paul clin Alep notează că prădalnicii au „să-
vîrşit în cetate blăstăm ăţii care întrec p u ­
terea noastră de a le descrie14 şi că focul nu
şi-a în cetat d istrugerile în acest oraş pînă nu
a m istu it cea m ai m are p a rte din el. Din bise­
rica aflată în in cin ta curţii dom neşti, incen­
diată şi prădată de odoare şi bogăţii, n -a scă­
p at nep ro fan at nici chiar m orm întul m arelui
M atei voievod Basarab. O sem intele răscolite
ale dom nitorului au zăcut deshum ate pînă ce
M ihnea află liniştea să le îngroape, după cu­
viinţă, în ctitoria dom nească de la A rnota.
In asem enea stare se afla oraşul după tre ­
cerea pustiirii vrăjm aşe, încît dom nitorul, cînd
in tră în Tîrgovişte, la 5 m artie 1658, nu a aflat
acolo nici un loc unde să se adăpostească, nici
h ran ă potrivită să m ănînce — ba chiar nici
pîine. M ihnea îşi începe dom nia în cele mai
grele condiţii.

Iubitor de lux, de fast, M ihnea a visat să

in tre ca voievod în cetatea de scaun a ţării în
cadrul unor cerem onii deosebite, în su n et de
m uzici, în ju r cu boieri şi curteni înveşm întaţi
în straie strălucitoare şi cu m ulţim e m are de
oam eni veniţi să privească cu încîntare m ă­
reţu l spectacol. R ealitatea, după cum am aflat,
a fost însă alta. S tarea Tîrgoviştei îi este ci­
titorului, de-acum , ştiută. B ucureştiul fusese
ars şi el. C onstantin Şerban, înainte de ple­
carea sa, poruncise ca în oraş să nu răm înă
nim ic de care să se folosească succesorul său.

43
 In cele două oraşe, bucuriei îi luase locul tris­
teţea, zîm betele trecuseră în laorimi.
N evoit să se adapteze realităţii, M ihnea se
stabili p e n tru început în casele m ănăstirii
R adu Vodă din B ucureşti, ctitoria tată lu i său,
singurul edificiu aflat în m ai bună stare din
oraşul n u dem ult m istu it de flăcări. Boierii
se aşezară şi ei pe unde apucară, m ulţi în in ­
cintele altor m ănăstiri.
In prim ăvară, la cîteva luni după sosirea sa
în cetatea de pe m alurile Dîm boviţei, a avut
loc şi încoronarea dom nitorului. E venim entul
ne este bine cunoscut, el fiind descris cu am ă­
n u n tu l de P aul din A lep : „La R usalii (la 30
m ai 1658) s-a făcu t o solem nitate foarte m are
şi a fost a tîta bucurie cum ra r m ai fusese ;
căci dom nul a ceru t dom nului nostru p a triarh
(M acarie a l A ntiohiei, aflat în vizită în Ţ ara
Rom ânească) să-l încoroneze în această zi, cu
coroana dom niei, p o triv it ritu a lu lu i prescris...
Oiohodarul a v en it şi a întins covoare în b i­
serică, de la tro n u l dom nului pînă la uşile
îm părăteşti şi, după ce dom nul nostru p a tri­
arh s-a înveşm întat în odăjdii, îm preună cu
m itropolitul oraşului (atunci era, se pare, Ig-
natie Sîrbul) a v en it postelnicul (Iordache din
Pîrşcoveni) îm preună cu căm ăraşul şi, cerînd
voie, au in tra t şi au pus pe scaun un fel de
coroană p e n tru domn... (inspirată ca model
după pălăria im perială bizantină — nota noas­
tră)... F undul era b rod at cu fir de a u r şi (co­
roana) e ra îm podobită cu surguci, care sem ă­
n au cu nişte crenguţe de flori din cleştar şi
cu diferite felu ri de nestem ate. Dom nul o

44
cum părase de curînd cu două m ii de dinari.
De asem enea, o cingătoare îm podobită, un
hanger îm podobit şi un sceptru a u rit“. D upă
ce s-a făcut slujba legată de încoronare „pa­
tria rh u l l-a rid icat (pe dom nitorul aflat în
genunchi) şi, a ju ta t de căpeteniile clerului,
l-a în v estit m ai întîi cu cingătoarea ; apoi i-a
a tîrn a t hangerul şi apoi l-a încins cu sabia.
D upă aceea l-a înveşm întat cu m an tia de
domn, care era o hlam idă de brocart, îm po­
dobită cu blană de sam ur. Şi în locul cuşmei
de sam ur folosite de dom nii dinainte, el i-a
pus pe cap coroana... despre care am pom enit
şi a prins de ea surguciul... Apoi l-a binecu-
v în ta t şi l-a s ă r u t a t ; şi (apoi) doi episcopi
l-au lu a t şi l-au dat în seam a celor doi d re ­
gători care stăteau la uşa altarului şi ei l-au
dus la scaunul domnesc. D upă aceasta a ieşit
m ai în tîi în v ăţăto ru l nostru ca să-l firitisească,
să-l binecuvînteze şi să se roage p e n tru el.
După sfin ţia sa, au u rm a t căpeteniile cleru­
lui ; după aceştia cei doisprezece m ari d re­
gători... şi după ei ceilalţi dregători ai ţării,
pînă ce au isprăvit cu toţii... şi m ulţim ea celor
ce se îndesau la sărbătoarea din ziua aceea
a fost foarte m are “. N em aiexistînd, după am a­
ru l în tîm p lat la începutul acestui an, cum s-a
m ai spus, nici o clădire potrivită p e n tru o
astfel de festivitate, cerem onia s-a desfăşu­
r a t în continuare în nişte corturi aşezate în
apropiere. „în afară de cele două corturi pe
care le avea cu el — scrie m ai departe P aul
din Alep — , dom nul trim isese să i se aducă
de la Istanbul un cort foarte m are care cos­

45
 tase douăzeci de pungi şi era foarte frum os,
cu trei cercuri de aur. Pe acestea le-a încon­
ju ra t cu un fel de perete, întocm ai ca un zid
de cetate. Locul unde erau aşezate corturile
era un cîmp deschis în faţa porţii m ănăstirii,
în co n ju rat de u n rîu ale cărui ape le-a sporit
şi le-a îm bogăţit... Cîmpul însuşi era frum os
v îrsta t cu nisip şi verdeaţă şi în ju ru l m arelui
său cort el (domnul) a aşezat... vreo şapte­
zeci de corturi noi p en tru cei din ju ru l său,
a tît boieri cît şi slugi... Toate trupele de dife­
rite ranguri şi grade erau aşezate cu puştile
lor, unele ca să m eargă înaintea dom nului de
la biserică pînă în afara m ănăstirii, iar altele
ca să se înşire de-a lungul drum ului şi să
facă de stra jă în ju ru l cortului...
De cum au ajuns la cort şi dom nul s-a aşe­
zat la un capăt, au in tra t cu toţii ca să-i facă
u rări p en tru a doua oară ; şi acum au înce­
p u t să slobozească tu n u rile în trei rînduri.
T unurile erau cincizeci şi trei la num ăr...
Şi p rin tre ele se aflau trei tu n u ri de fier,
fiecare cu cîte şapte guri. Toate trupele şi-au
descărcat puştile în tre i rînduri, făcînd să
se zguduie păm întul din cauza zgom otului şi
întunecînd cerul cu fum ul lor...“
O bservat atent, cerem onialul încoronării lui
M ihnea a însem nat un afro n t public adus de
voievod au to rităţii otomane. Căci, la voinţa
dom nitorului el s-a desfăşurat, aşa cum ob­
servă istoricul Al. Ciorănescu, „după toate
form ele îm părăteşti bizantine, aşa cum nu se
m ai întîm plase niciodată aici... P rim ind pe
fru n te această cunună cu a tît de adînc şi tăi-

46
tiuit înţeles (este „coroana14 de care vorbea
Paul din A lep in sp irată — cum s-a spus —
din pălăria im perială bizantină), M ihnea în ţe ­
lege că prim eşte o dată cu ea şi o m isiune..
Era, de bună seam ă, m isiunea pe care şi-o
asum aseră îm păraţii C onstantinopolului de a
se opune cu toată tăria a rm atelo r lor ex p an ­
siunii terito riale în sud-estul Europei a sta ­
tului otoman.
Cu cîteva săptăm îni în ain te de încoronare,
M ihnea îşi adăugase la propriul num e şi pe
acela al tată lu i său : Radu. Al. Ciorănescu
citează cîteva docum ente în care dom nitorul
apare cu num ele de „Io M ihnea R adul voie-
vod“ — cel din 2 m ai 1658, din 10 şi 28 m ai
1658, din 5 iunie 1658. După această ultim ă
dată, M ihnea îşi m odifică din nou num ele,
adăugîndu-i acum şi pe cel al în tîiului u n ifi­
cator de păm înt rom ânesc, M ihail voievod.
P rim u l act de cancelarie p ă stra t în care îşi
spune „M ihail Radu voievod41 a fost emis la
13 iunie 1658. H otărîrea dom nitorului de a
p u rta num ele bravului înaintaş este un om a­
giu pe care îl aduce acestuia. D ar şi o în fru n ­
tare nouă a otom anilor, învinşii de la C ălugă-
reni ai viteazului voievod rom ân. Incepînd ou
v ara anului 1658, titu la tu ra com pletă şi ofi­
cială a noului voievod a devenit „Io M ihail
R adul voievod şi dom n (alte ori : ighem on) al
Ţ ării Rom âneşti şi arhiduce al ţin u tu rilo r de
p rin p re ju r44 ; docum entele emise în cel de-al
doilea an al dom niei sale nu m ai păstrează
titlu l de „arhiduce44. Este de m enţionat totuşi

47
că în veacul al X V II-lea M ihnea a fost, cum
observă Al. C iorănescu, u ltim ul dom nitor care
a folosit term en u l ce am intea stăpânirile Ţării
R om âneşti din Transilvania.

In p rim ăv ara anului 1658, prezenţa a tît de

păgubitoare a otom anilor şi tăta rilo r pe te ri­
toriul Ţ ării R om âneşti s-a încheiat, prim ii re-
trăgîndu-se la sud de D unăre, ceilalţi intrînd
cu pradă m ultă, după altă pradă, în Moldova.
Lui M ihnea îi răm ăsese o ţară fu rată de s tră ­
ini, cu oştirea risipită, cu sate cernite şi oraşe
fum egînde, cu regiuni întregi depopulate, cu
vistieria goală. G rea m uncă i se cerea acum
dom nitorului. Să aline durerea celor m ulţi, să
aducă liniştea şi binele în sufletele şi viaţa
unor oam eni greu încercaţi de evenim ente.
Ştiind că nim ic nu se p u tea face fără sp ri­
jin u l lor, M ihnea se îng riji să-i apropie de
domnie, oam eni de rîn d sau boieri. „Apoi
— spune cronica — au trim is (Mihnea) cărţi
pe la toţi, cu ju răm în t, că nu le va face rău
şi au venit toţi pe la casele lor în ţa ră “. Cu
cei ce s-au ascuns de frica tăta rilo r sau de
team a răzbunării voievodului m azil lucrurile
au m ers uşor. S ătui de doseală şi lipsuri, aceş­
tia nu pregetară să răsp u n d ă chem ării p rin ­
cipelui. „Şi poporul — scrie P au l din A lep —
şi ostaşii (aflaţi în ju ru l dom nului fugar) au
început să vină la el şi să i se închine şi să
se desvinovăţească, rugîndu-1 să prim ească
încredinţarea că tot ce se întîm plase nu se

48
făcuse cu voia lor ci de frica lui C onstantin
(Şerban). Şi el i-a ie rta t bucuros11.
Mai greu a fost p e n tru cei ce apucaseră să
treacă, cu C onstantin Şerban, în T ransilvania.
Scrisorile de iertare trim ise de M ihnea peste
tot ajunseseră şi la ei. Ele au avut un larg
răsunet, determ inînd ca m ulţi, foarte m ulţi
fugari să se hotărască să se întoarcă în ţară.
In situaţia ivită, am en in ţat să răm înă singur,
C onstantin Şerban luă m ăsuri să oprească
scurgerea oam enilor din tab ăra sa, pe de o
parte, legînd de el, p rin ju ră m în t de credinţă,
pe cei ce nu apucaseră să plece, determ inînd
pe Râkoczi, pe de altă parte, să oprească la
trecerea m u nţilor pe cei ce se întorceau în
Ţ ara Rom ânească. Veşti despre cele puse la
cale de C onstanin Şerban au ajuns repede la
curtea lui M ihnea. La 20 m artie 1658, acesta
trim ise carte lui Râkoczi al II-lea p rin care
ceru în term eni politicoşi, dar şi ho tărîţi, să
li se p erm ită boierilor pribegiţi în T ransilvania
să se întoarcă acasă, ju rîn d u -se că va avea
g rijă să nu li se întîm ple nim ic rău. „De
aceea, prea în ălţate p rin ţ — scria M ihnea —
rugăm pe M ăria voastră să sfătuiască pe aceia,
ca fiecare din ei să revină fără nici o team ă
la ale sale şi din vrem e ; pînă cît m ai este
tim pul acestei chem ări paşnice... A şadar m ila
m ăriei voastre să fie peste ei şi astfel să-i
î n d e m n e . R â k o c z i răspunse plin de revoltă
şi pe un ton n epotrivit p e n tru un om cu firea
tare, bărbată, ca M ihnea. R ipostînd prom pt,
dom nitorul m untean, spune P au l din Alep, în ­
dată „a trim is să-i am eninţe... şi a stă ru it cu

49
vehem enţă... să lase slobodă plecarea boierilor
pe care C onstantin i-a lu a t contra voinţei lor
cit şi a soţiilor lor şi să lase pe toţi rom ânii
care au fugit cu el să se întoarcă la casele
lor...“ In faţa voinţei lui M ihnea, principele
transilvănean fu nevoit să cedeze şi dădu po­
runcă să se deschidă trecătorile. Boierii fugari
se întoarseră ispăşiţi, unul cîte unul, la noul
dom n oare îi prim i după cuvîntul dat, cu în ­
ţelegere şi bunăvoinţă. P a rte din ei in tra ră în
divanul domnesc, unii cu funcţii m ai m ari
chiar decît cele avute înainte. Pribeagul P reda
B rîncoveanu, venit în lu n a m ai p rin tre cei
dinţii, prim i dregătoria de m are ban. întors
cu o lună m ai tîrziu, C onstantin Cantacuzino
fu în ălţa t din slujba de postelnic în aceea de
m are logofăt. Postelnicia a fost dată lui Ior-
dache T rufanda din Pîrşcoveni — unchi al lui
C onstantin B rîncoveanu — şi vistieria lui
P îrv u Vlădescu. Din sfatul ţării făceau încă
p arte sp ătaru l U drişte — personaj aparţinînd
unei fam ilii obscure, nem enţionată în docu­
m entele epocii — , clucerul E u stratie Leurdea-
nu — nepot p rin căsătorie de-al lui M ihai
V iteazul — stolnicul Badea C om ăneanu sau
Badea din Comani, M anta C îm pineanu comi­
sul (rudă — şi el p rin căsătorie — cu bogaţii
Cantacuzini), M ihai A rgetoianul sluger, neam
cu Buzeştii, paharnicul G heorghe G heţea, fost
negustor de abale la Nicopole, p ita ru l V lăduţ
Bengescu din T îrgul G ilort. In hrisoavele can­
celariei dom neşti se în tîlneşte şi num ele logo­
fătului al doilea U drişte N ăsturel, cum nat al
lui M atei Basarab, m are um anist şi cărtu rar,

50
în v ăţatu l de elită al epocii. U lterior, ca urm are
a conflictelor d in tre boierim e şi voievod şi a
condam nărilor la m oarte ho tărîte de dom ni­
tor, sfatul ţării va suferi im portante m odi­
ficări.
O p a rticu laritate a adm inistraţiei lui M ih-
nea o constituie crearea, după m odel m oldo­
venesc, a două vornicii : a Ţ ării de Sus şi a
Ţ ării de Jos, în slujbe fiind num iţi Barbu
Poenaru, şi u n alt boier, pe num e M ânui -—
unul din cei veniţi de la Constantinopol odată
cu dom nitorul. E xistînd in stitu ită însă în
Ţ ara Rom ânească o m ai veche dregătorie —
aceea a m arii bănii (m area bănie cuprindea
în treag a Oltenie) — îm p ă rţire a terito riu lu i în
încă două p ă rţi (Ţara de Sus şi Ţ ara de Jos)
nu se m ai justifica, d re p t care reform a lui
M ihnea a tre c u t odată cu el.

G uvernarea lui M ihnea se situează în plin

veac al X V II-lea, secol care în pofida m ultor
perioade grele — cum, spre pildă, au fost cele
care au m arcat începuturile dom niei şi a lui
C onstantin Şerban şi a lui M ihnea al III-lea
— se caracterizează în ansam blu p rin tr-o vi­
zibilă dezvoltare a economiei Ţ ării Rom âneşti,
în toate ram urile ei.
Ca şi pînă atunci ag ricu ltu ra îşi păstrează
locul de frunte. R ezultatele bune obţinute
aproape an de an se datoresc a tît fertilităţii
solului (suedezul P aul S trassburg scria în în ­
sem nările sale că „în toată lum ea creştină nu

51
este păm înt m ai roditor decît cel al Ţării
Rom âneşti"), cit, m ai cu seam ă, grijii şi d ra­
gostei cu care ţă ra n u l rom ân îl lucra. Holde
întinse cu recolte bogate îndestulau cerinţele
pieţii in tern e şi creau disponibilităţi m ari
p e n tru export. In rîn d u l plan telo r de cultură,
pe prim ul loc se situa grîul. Apoi m eiul, or­
zul, ovăzul şi, în fine, secara. Suprafeţele
agricole au sporit în tot veacul al X V II-lea
— deci şi în tim pul lui M ihnea — defrişări
m asive producîndu-se m ai cu seam ă în zo­
nele de cîmpie. In agricultură începeau să se
folosească m etode şi tehnici noi de m uncă :
se cultiva to t m ai m u lt grîul de toam nă (în
locul celui sem ănat prim ăvara), se răspîndea
asolam entul bienal.
C ultura viţei de vie a cunoscut şi ea o
puternică dezvoltare, în anii buni recolta de­
păşind necesităţile pieţii interne. Stolnicul
C onstantin Cantacuzino m enţionează pe h a rta
tip ă rită de el la Padova „num ele dealurilor
unde se produc cele m ai bune vin u ri" : Piteşti,
Scăeni, Sărata, Buzău. A lături de podgoriile
vechi, podgorii noi, cum sînt cele de la D ră-
găşani sau Segarcea, au început să se im pună.
C reşterea vitelor, preocupare economică de
bază a locuitorilor Ţ ării Rom âneşti, procura
p e n tru vînzare can titatea cea m ai m are de
produse-m arfă. De turci erau căutate în special
oile de m unte — num ite de ei „kivirgik".
N eguţători de pe alte m eleaguri solicitau cu
precădere vitele m ari — despre care m isio­
n aru l catolic M arco B andini spunea că au pi­
cioarele m ai scorte decît cele ungureşti, dar

52
le în trec pe acestea în g reu tate — şi porci­
nele. C om erţul cu anim ale e ra aducător de
v enituri im portante, deseori chiar şi boierii
angajîndu-se — a şa cum, m ai încolo, se va
exem plifica ■ — în p racticarea lui.
In oraşe activităţile m eşteşugăreşti au luat
am ploare şi s-au diversificat. In dom eniul p re ­
lucrării m etalului, spre pildă, din cele 14 m eş­
teşuguri m enţionate docum entar în secolul
XVII, 5 au a p ă ru t atunci. Breslele, ca form ă
de organizare feudală a m eşteşugurilor, se
întăresc, m ulte ajungînd să se îm bogăţească
considerabil ; ele nu au înfăţişarea clasică sub
care sîn t cunoscute în apusul Europei —■sînt
m ai cuprinzătoare şi nu cunosc o severă stric­
teţe în respectarea canoanelor şi dau mai
m ulte lib e rtă ţi m em brilor ei. Unii m eseriaşi,
înstărindu-se, îşi cum pără prăvălii (la 5 iu ­
nie 1658 Ghioca cojocarul cum păra o prăvălie
la B ucureşti de la T udor fiul lui Iancu cu-
peţul), ori loturi de păm înt la sate.
în afara m eşteşugarilor de la oraşe, docu­
m entele m enţionează şi pe cei care îşi desfă­
şoară activitatea în m ediul ru ra l ori pe dom e­
niile feudale. Un zapis din 11 iunie 1659 con­
sem nează, de pildă, existenţa a doi construc­
tori de mori, Vasile şi Iacov din Cătun, care
se înţeleg cu M areş logofătul „cum să se ştie
că ne-am tocm it cu dum nealui să-i facem o
roată de m oară... d rep t ug(hi) 7. Şi ne-au dat
dum nealui acum ug(hi) 3, iar ug(hi) 4 să ni-i
de dacă vom isprăvi to t lu c r u l ; iar noi să
avem a face dum nealui lucru bun şi să punem
m oara b in e“.

53
 A dem eniţi de v en itu rile pe care le puteau
obţine, m ulţi străin i veneau în Ţ ara Rom â­
nească stabilindu-se în oraşe ori aşezîndu-se
p e n tru practicarea m eseriilor lor pe lîngă m ă­
n ăstiri sau la c u rţi feudale m ari. La 4 mai
1658, spre exem plu, M ihnea dădu carte de
slobozie stareţu lu i Chiriil de la m ănăstirea
M ărgineni ,,să-ş(i) strîngă oam eni străin(i)
d in tr-a ltă ţar(ă)... să fie pe lîngă sfîn ta m o-
n(ă)stire de a ju to r şi de alte trebi. Iar ei vor
fi în pace de toate de cătră dom nia m ea şi de
cătră toate slujile... de nim ic val sau bîntuială
să n-aibă nim enile11.
C ătre m ijlocul veacului al X V II-lea au în ­
ceput să funcţioneze în Ţ ara Rom ânească
„în trep rin d eri14 care depăşesc nivelul atelie­
ru lu i m eşteşugăresc de la oraş sau sat, ele
apropiindu-se, p rin caracteristici şi proporţii,
de m anufacturi.
In 1644, din in iţiativ a lui M atei Basarab, a
început să se producă în tr-o „în trep rin d e re 14
— situ ată în vecinătatea T îrgoviştei — sticlă
tra n sp a re n tă de o calitate superioară chiar
celei ce se im p o rta din Polonia. în preajm a
R îm nicului Vîlcea, probabil lîngă Ocnele
M ari, s-a în fiin ţa t o „m oară de h îrtie “ — p ri­
m a din Ţ ara Rom ânească — care a lu cra t
aproape fără în tre ru p e re din tim pul lui
M atei B asarab pînă către sfîrşitu l veacului
al XV II-lea.
D om inaţia otom ană a îm piedicat exploata­
rea intensă a bogăţiilor subsolului (dacă p u ­
tere a suzerană lu a cunoştinţă de extragerea
lor, extragere aducătoare de pro fitu ri şi pen­

54
tru dom nie, trib u tu l ar fi fost de bună seam ă
m ă r i t ; de aceea Ţ ara Rom ânească treb u ia să
apară to t tim pul la P oartă d rep t „săraca raia
a îm p ă răţie i14). Totuşi şi în veacul al X V II-lea
s-a sem nalat continuarea dacă nu chiar o
dezvoltare a acestei activităţi. Ca şi înainte,
m ult, foarte m u lt se exploata sarea, aflată în
evul m ediu la m are preţ. Ea se scotea de la
Ocnele M ari, Telega, Ocna Mică de lingă T îr-
govişte, G hitioara, a tît p e n tru nevoile ţării
cit şi p e n tru export. Diaconul din Alep, Paul,
a te n t la ce vedea şi harnic în notarea im pre­
siilor, scria că în Ţ ara Rom ânească „vin negu­
ţători din T urcia şi corăbii din C onstantino-
pol, să cum pere sare ca să o ducă în ţa ra lor ;
toată sarea consum ată în R um elia şi C onstan-
tinopol e adusă din aceste regiuni". Lingă
Ocnele M ari fiin ţa un fel de tîrg al sării, unde
veneau —■ cu îngăduinţa autorităţilor oto­
m ane — negustori din ţări învecinate şi cum ­
părau sarea de care era treb u in ţă pe alte m e­
leaguri. ©cnele de sare constituiau p en tru
dom nie o sursă m are de venituri, ele aducîn-
du-i anual peste 150 000 galbeni.
De m are căutare pe piaţa in tern ă era şi
fierul. El se extrăgea în O ltenia la Baia de
F ie r (la sfîrşitul veacului al X V II-lea cup­
toarele de reducere a m inereurilor aflate aici
erau cam de 5 m lungim e, 2 m lăţim e şi 2 m
înălţim e, adică foarte m ari p e n tru acea v re­
me). S ulf se scotea în zona Buzăului. A ram a :
la Baia de A ram ă, localitate situată în p ă r­
ţile G orjului. Descoperită întîm plător de un
v înător în tim pul dom niei lui M atei Basarab,

55
m ina de la B aia de A ram ă, aşezată pe un
v îrf de deal, era foarte bogată în m inereu.
P aul din Alep — citat de m u lte ori în această
lucrare — relatează cu am ănunte procesul de
m uncă la această exploatare : „Lucrătorii
— scrie el — cărau m aterialu l în sus şi în
jos cu aju to ru l unor scripeţi şi frînghii trase
de cai, ce m erg de ju r îm prejur. în fund, ei
sapă şi noaptea la lum ina torţelor şi cu m are
tru d ă scot m inereul negru. Acei care n u au
putere să-l taie, din cauza d u rită ţii (lui), pun
îm p re ju r cărbuni aprinşi şi apoi ies din m ină.
în d ată ce s-a stins focul şi locul s-a răcit, ei
se coboară (în m ină) şi, găsind p iatră căzută,
scot afară bucăţile... O parte din m inereul
din vînă este de un verde ca rugina, o p arte
este strălucitor şi galben : aceasta este aram a
curată. Se am estecă to tul la un loc şi îl duc la
topitorie... (Topitoriile) sîn t m ari şi înalte...
In m ijlocul fiecăreia din ele sîn t cinci sau
şase cuptoare, aşezate pe căzi sau pe zăcători
şi î r dosul fiecărui cuptor se află o pereche
de foaie foarte m ari, ca acelea folosite de fie­
rari, puse în m işcare cu apă... (Ele) suflă cu
m are forţă în fon, în tim p ce lucrătorii stau
necontenit lîngă cuploare p en tru a pune căr­
buni şi m inereu. Aceste focuri sîn t în tre ţin u te
cu cea m ai m are grijă şi trudă... pînă ce
aram a este bine încălzită şi topită şi dato­
rită g reutăţii sale cade în tr-u rrroapă sub pă-
m înt... (După ce, p en tru purificare, este to­
pită de m ai m u lte ori, în final) oam enii o scot
ca pe bucăţile de ceară : (este) o aram ă cu­
ra tă şi frum oasă. Se spune că este m ai bună

56
şi m ai curată decît cea de K astam onu (oraş
m are în A natolia v estit p e n tru aram a sa) fiind
tot a tît de m oale ca argintul. Şi este dusă
de neguţători în Turcia, la T rapezunt (oraş
situ at şi el în Anatolia), la K astam onu şi în
P ersia“. D in nisipul apelor de m unte, aurarii
scoteau m etalu l preţios din care treb u iau să
dea dom niei o anum ită cantitate pe an.
în exploatarea subsolului se sem nalează a-
p ariţia în veacul al X V II-lea a p u ţu rilo r de
păcură (un docum ent din 6 februarie 1660
vorbeşte de „nişte fîntîni de păcuri carii sîntu
pe lîngă Valea P uturosului"). N um ărul lor,
cu tim pul, sporeşte tot m ai m ult.
C om erţul s-a dezvoltat în cursul secolului
XV II sub binefacerile anilor de pace ori cu
sp rijin u l dom nitorilor vrednici. M ajoritatea a-
şezărilor u rb an e de la ju m ătatea acestui se­
col aveau tîrg u ri săptăm înale sau anuale sta ­
bile, cu un im p o rtan t dever comercial. La Ca­
racal „se face tîrg în fiecare m iercuri şi vin
feluriţi negustori, catolici, schism atici si turci
p en tru to t felul de m ărfuri, dar m ai ales do­
bitoace". La Craiova „se face tîrg în toată vi­
nerea, unde aleargă fel de fel de oam eni din
satele şi păm înturile vecine şi negustori de tot
neam ul, ca, să cum pere dobitoace, să le ducă
la C onstantinopol". (N. Iorga, Istoria com er­
ţu lu i la români). La S latina era tîrg dum inica,
la C îm pulung era bîlci de sf. Ilie, la B uzău de
D răgaică. în afara com erţului ce se desfă­
şu ra în tîrg u ri sau bîlciuri periodice era şi un
altul, statornic, practicat de neguţători cu p ră­

57
vălii grupate, în oraşele m ari, pe străzi în ­
tregi. In B ucureştii prin care, în 1666, a tre ­
cut p e n tru a doua oară Evlia Celebi erau
„vreo m ie de dughene joase (în care) stau
num ai fete frum oase, care vînd m ărfu rile din
prăvălii. Sub dughene au pivniţe, unde ei ţin
diferite feluri de vin u ri de culoarea rubinului
şi siropuri de m iere..." *.
C om erţul e x te rio r era destinat, în condiţiile
existenţei m onopolului comercial otom an, în ­
destulării pieţei turceşti. Vitele, cerealele,
lem nul şi caii de povară cum păraţi „pe p re ­
tu ri joase“, brînza, ceara şi m ierea erau m ăr­
furi m ult cerute în cuprinsul im periului. P e n ­
tru activarea com erţului, M ihnea chem a cu
vorbe alese şi cu prom isiuni, spune călătorul
turc E vlia Celebi, neguţătorii din toată ţa ra
sultanului : „V eniţi cu toată averea voastră şi
faceţi negoţ ; vă voi da cu p reţu ri convena­
bile m ărfu ri nem aivăzute şi nem aiauzite...".

* Prăvăliile erau, în mod obişnuit, din lemn şi

aveau deschiderea spre stradă destul de mică. Is­
toricul C. C. Giurescu apreciază că lăţimea lor la
uliţă era. de aproximativ 3 metri şi că aceasta era
îndeobşte fixă. Pentru care motiv, în hrisoavele de
epocă se foloseşte uzual formula — pentru desem­
narea laturii de la stradă a unei suprafeţe de teren —
de loc pentru una, două, trei sau mai multe prăvălii.
Un document din 20 iulie 1626 întăreşte în Bucu­
reşti negustorului Sima, fiul lui Iane Stati Saro „un
loc de două prăvălii11. Un altul, datat 1 mai 1638,
spune că „bătrînii tîrgului“ adeveresc că mănăstirea
Radu Vodă din Bucureşti are în oraş un „loc ...de
11 prăvălii11 şi un altul „de 8“ (C. C. Giurescu, Isto­
ria Bucureştilorj.

58
 Produsele care constituiau obiectul nego­
lului cu alte ţări erau variate. M ărfurile scă­
pate de m onopolul otom an erau în d rep tate cu
p rofituri sporite şi către alte ţin u tu ri. De la
sud de D unăre ori din O rientul otom an se
aduceau m ătăsu ri fine, aba, m irodenii, bum ­
bac netors. Aşa cum, în ju ru l anilor 1660,
aducea şi P îrv an cel care „m ergea la bum -
bac“ peste D unăre şi-l transporta, cu cîştig,
la „B raşeiu“ (Braşov), iar cînd bum bacul era
prea scump, venea cu aba care era „cam ief-
tin ă “. Şi care — P îrv an cupeţul — ajungea
cu m arfa lui până în Polonia de unde trim e ­
tea judeţesei B raşovului, C atrina, „de rîn d u l
banilor îm prum utaţi... 10 bogazie roşiă“.
In epoca în care s-a înscris dom nia lui M ih-
nea, Ţ ara Rom ânească continua com erţul cu
V eneţia, acolo trim iţîndu-se c am e de vită,
m iere, ceară, aducîndu-se în schim b h îrtie,
stofe grele de catifea şi atlazuri scumpe. E xis­
ta u leg ătu ri şi cu Rusia, de unde se im portau,
cu prioritate, căutatele „blănuri de m osc“.
L egăturile com erciale cele m ai strînse erau
însă, ca dintodeauna, cele cu T ransilvania, pă-
m întul rom ânesc din in terio ru l arcului car­
patin. In oraşele de dincolo de m unţi se exe­
cutau p e n tru şi la com anda Ţ ării Rom âneşti
postavuri frum oase (la 14 ian u arie 1660, P ană
cupeţul se declara dator m ănăstirii Argeş o
sum ă de bani şi o bucată de „postav braşo-
venescu“), arm e, podoabe precum şi diferite
obiecte treb u ito are vieţii de toate zilele. Vel
aga R adu scria lui M ihai H erm ann, judele
Braşovului, cu care era în bună prietenie, cum

59
 că „ai fost p ochtit p en tru postav ca să dem
dum itale ştire să luăm de la d u m n e a ta ; să
ştii dum neata că preste o săptăm în(ă) voiu
m erge şi eu la M ăriia sa la Vod(ă) ci voiu grăi
Mărie(i) sale m ai bine să luăm de la dum ­
n eata aşa voiu trim ite pre Istfan de-ţ(i) va
duce răspuns d u m i t a l e ..D u p ă care, m ai de­
parte, roagă pe judele Braşovului să comande
„la m eşterii dum itale de aciia, care lucrează
dă fac tipsii să-m(i) fac(ă) un toc de tipsii
bunu, dă credinţă, şi să-m(i) scrii dum neata
cîndu va fi gata şi ce-i fi p reţu l vom trim ite
banii“. La 24 august 1658, M ihnea se adresa
Sibiului cum că „am trim is om ul nostru aciia
să ne tîrg u iţi aici ceva ce ne treb u ie : pot­
coave de cai părechi 100 şi cuie de potcoave
5 000 şi căpestre de cai 50 şi tra iste 60 ...Şi
ce veţi cheltui pe aceste lu cru ri scrieţi şi tri­
m iteţi omul dum neavoastră să plătim ". Oa­
m enii dom nitorului se poartă corect — chiar
cînd, îm potriva obişnuitului vrem ii, erau în
cam panii m ilitare — principele solicitînd p a r­
tenerilor acelaşi com portam ent faţă de ei. în
tim pul expediţiei din T ransilvania din vara şi
toam na anului 1658, M ihnea an u n ţa pe m ai
m arii C lujului că vor sosi doi de ai lui pe
care „să aveţi a-i lăsare să in tre în cetate să
cum pere cu bani pîine, făin(ă), orzu şi a lt ce
va m ai trebui dom nii mel(e), ci să n u -i o-
priţi(i), nici să aib(e) alt va l“ (sublinierea
noastră).
Din Ţ ara Rom ânească se trim iteau în T ra n ­
silvania cu osebire produse agricole şi ani­
m ale. G heorghe B ăleanu din Băleni, m are

60
vornic al Ţ ării de Jos, scria carte braşoveni­
lor la 11 decem brie 1659 „să trim eateţi doi
oam ene aicea la Băleni, să dăm răm ătorie fă-
găduială ce am făgăduit dum neavoastră14. La
fel făceau com erţ de anim ale cu B raşovul şi
R adu aga * şi Statie vel cupar şi alţi num e­
roşi boieri sau boiernaşi m unteni.
Ş tiu to r că negoţul cu T ransilvania aduce
b u n ăstare ţării sale, M ihnea se strădui să-l
sprijine şi p rin acte de dom nie. Astfel, la 18
m artie 1658 acordă u n privilegiu comercial
celor ce fac „în ţe a ra dom nii meal(e) negoţ
braşovenesc", scutindu-i „de îm prum utu negu-
ţtorescu şi de schim bul banilor, de cai de
olac şi de alte deajdii cîte vor fi preste an
în ţea ra dom niei m eal(e)“.
Intr-o scrisoare adresată la 21 iunie 1658
oraşului Sibiu, M ihnea dădea asigurări sfa­
tului oraşului că tran silvănenii pot veni fără
nici o g rijă în Ţ ara Rom ânească, căci necaz nu
vor avea, „iar carii vor fi avînd ceva străm bă-
tate de oamenii den tara n oastră şi fărî de scri­
soarea dom nilor voastre vie la D evanul nostru,
că nim ea strîm b ătate nu va avea ; că strîm -
bările judecăţilor care le născu m itele şi fă-
ţăriile şi a ţinea p arte sîngelui şi a rudeniei,
acelea cu ajutorul lui dum nezeu den divanul
nostru cu totul lipsescu. Aşa să ne ştiţi dum ­

* în scrisoarea înainte citată a agăi Radu către

judele Braşovului primul cere să i se trimită „oamenii
dumitale aicea la noi“, pentru a-i „trimite cu oamenii
noştri la răm(ă)tori, de vor luoa căt ie va trebui şi
ne vom tocmi cît Ie va fi preţul11.

61
 neavoastră şi aşa să ne ţineţi cu toată credinţa
a fi pohtitori de to t binele a toată oreştină-
ta te a “.
In tra ta tu l încheiat în octom brie 1659 cu
G heorghe Râkoczi al II-lea la R ucăr se m en­
ţionează că negoţul — în cu ra ja t de am bele
p ărţi — este liber şi că văm ile ce se percep
p e n tru trecerea m ărfu rilo r d intr-o p arte în
alta a m unţilor sîn t cele obişnuite.
La dezvoltarea com erţului un rol im portant
a avut-o şi h o tărîre a voievodului de a stabili
m ărfu rilo r p reţu ri lim itate. „Cînd s-au aşe­
zat M ihnea acolo la B ucureşti — scrie Evlia
Celebi — a pus n a rt (preţuri m axim ale) asu­
p ra produselor raialei şi beraialei şi ale boie­
rilor, obligîndu-i să le vîndă la p reţu ri mici şi
arătîndu-se în felul acesta ca, om ul echităţii
şi al dreptăţii.
In tre m ăsurile m enite să contribuie la dez­
voltarea economiei în general, a com erţului,
în special, se înscrie şi, nu în u ltim ul rînd,
em iterea de m onede noi — ultim ile, dealt­
fel, care s-au b ă tu t în evul feudal pe păm întul
Ţ ării R om âneşti. P riv ită în contextul exis­
tenţei dom inaţiei otomane, această iniţiativă
denotă o m are cutezanţă, o m are îndrăzneală
din p a rte a dom nitorului, ea fiind considerată
un a te n ta t la au to ritatea p u terii suzerane şi
pedepsită ca atare. Evocăm în acest sens con­
secinţele pe care le-au av u t m edaliile ju b i­
liare scoase m ai tîrziu, în 1713, din porunca
lui C onstantin B rîncoveanu (1688— 1714). Deşi
au avut un caracter strict com em orativ — au
fost b ătu te în T ransilvania în anul cînd dom ­

62
nitorul sărb ăto rea un sfe rt de veac de la
înscăunare — m edaliile au fost in te rp re ta te
de duşm anii lui ca avînd funcţii m onetare,
ele constituind p e n tru acest m otiv u n a din
cauzele care au provocat episodul sîngeros pe­
tre c u t un an m ai tîrziu, în august 1714 : m oar­
tea B rîncoveanului şi a unei p ărţi a fam i­
liei acestuia. Lui M ihnea nu i-au fost necu­
noscute, pare-se, im plicaţiile pe care le p re­
supunea in iţiativ a em iterii de m onede. P rin
acest voit sem n de independenţă, dom nitorul
va fi v ru t să m archeze, încă o dată, poziţia lui
politică independentă faţă de Poartă.
M onetăria, instalată probabil la Snagov, a
scos bani din argint şi aram ă în m ai m ulte
variante. P e verso-ul m onedelor se află re ­
prezen tat b u stu l dom nitorului, profil spre
stînga, cu coroană pe cap, şi în dreapta, scep­
tru l g u vernării suverane la oare nădăjduia,
în cîm p, la stînga prim ele două cifre şi la
dreapta celelalte două ale anului de em isie :
1658. Pe revers este im prim ată im aginea unei
stem e noi, fără trad iţie în heraldica rom â­
nească : v u ltu ru l bicefal. M arginal, pe faţă
şi pe spate, o inscripţie în lim ba latină arată,
cum scrie Al. Ciorănescu, „mai lim pede decît
orice m ărtu rie in ten ţia cruciatei (antiotom ane)
p e n tru care (Mihnea) se crezuse m en it : «Si
Deus nobiscum , quis contra nos»“.
Şilingii emişi de M ihnea au avut, ca orice
m onedă b ă tu tă în tim pul unei dom nii p u ­
ternice, o largă răspîndire — p rin tre loca­
lităţile în d ep ărtate unde s-au găsit fiind şi
vechea cetate de scaun a Moldovei, Suceava

63
(aceste descoperiri atestă nu num ai o putere
destul de largă de circulaţie pe care au cu-
noscut-o m onedele b ătu te de dom nul m un­
tean, ci şi existenţa continuă, in ten sitatea
schim burilor economice în tre cele două ţări
surori vecine).
A flat deci în grija dom nească, com erţul în ­
cepu să cunoască în vrem ea lui M ihnea în ­
florirea din epocile de prosperitate. Că a fost
aşa o dovedesc m ultele bogăţii ce începuseră
să se adune pe terito riu l ţărilo r de la nord
de D unăre. „Cînd vilaetul a devenit un loc
de încredere -— scria Evlia Celebi — s-au adus
în Ţ ara Rom ânească a tîţia oam eni cu m ă rfu ­
rile lor bogate, încît, după socoteală, acolo au
fost aduse avuţii în valoare de zece tezaure
egiptene14. O dovedeşte, de asem enea, în av u ­
ţire a neguţătorilor care, cu p a rte din banii
agonisiţi, fac cum părări dese de moşii, de
păm înturi. D in tr-u n act din 12 m ai 1658 aflăm
că „io ju p în u l D im a denpreun(ă) cu jupîneasa
a m e M ariia, scriem şi m ărtu risim cu al nos­
tru acest zapis, ca s(ă) fie de m ar(e) credinţă
şi stă tă to r la m îna jupînului Sim ion cupeţul
(negustorul) p e n tru ca să se ştie că i-am vîn-
d u t dum nealui viia44. Un zapis din 4 iunie
1658 confirm ă vînzarea p ă rţii de m oşie din
M ărculeşti a preotesei Calea n eguţătorului
Dona Pepano. T ot lui Dona Pepano îi vinde
M arin, locuitor de fel tot din M ărculeşti,
„parte m e de m oşie44.
P ăreau u ita te în v ara anului 1658 zilele de
jaf tătăresc din iarnă, cînd negustorii se sileau

64
să-şi dosească m ărfu rile şi banii, cînd oam e­
nii strângeau b unurile de p reţ şi cînd, cum
scria P aul din Alep, le încredinţau oam enilor
de la m u n te „îm preună cu chiria p e n tru ca să
le păstreze sau să le ascundă în peşteri şi
tainiţe în vîrfu l m unţilor, ştiu te şi cunoscute
doar de ei“. „în această p rivinţă — poves­
teşte m ai departe acelaşi călător pe care in cu r­
siunile de pradă la începutul anului 1658 l-au
determ in at să folosească şi el tainiţele m u n ­
ţilor — ni se spusese că ele (ascunzătorile)
sînt adînci ca puţurile, de o adîncim e care
nu poate fi m ăsurată, către m ijlocul cărora
se află u n fel de peşteri şi (locuitorii) coboară
boccelele jos cu aju to ru l u nor funii şi u n om
se coboară în ele p e n tru a le băga şi ascunde
în peşteri. Fiecare fam ilie de la m u n te are
ascunzători de acest fel, pe care num ai ea le
cunoaşte. Şi p e n tru fiecare boccea se plăteşte
un d inar rom ânesc (probabil un zlot)...“. P ă ­
reau acum trecu te tem erile neguţătorilor că
m ărfu rile m u lt tim p ascunse se depreciau.
T em eri ca cele pe oare le aflăm din scrisoarea
trim isă la B raşov la 14 aprilie 1658 de Va-
sile, căpitan de Rucăr, că le avea un anum e
P etre, aflat la ei, p e n tru „neşte m arfă de ne-
goaţ(e)“, ascunsă „într-o ocnă“ şi predispusă
să ajungă „pieitoare“.
De acum drum urile negoţului începuseră,
din nou, a fi cu treierate de care grele ce du­
ceau şi aduceau produse p e n tru toate nevoile.
De acum tîrg u rile cunoşteau iarăşi forfota
m ulţim ilor. M eşteşugari pricepuţi — singuri

65
sau cu ajutoare bune ■— zoreau din nou, de
la răsă ritu l soarelui pînă la licărul stelelor, în
atelierele lor. Ţara, vegheată de un dom nitor
ce se ară ta vrednic şi chibzuit, renăştea.

Deşi tim pul scu rt cit i-a fost dat să guver­

neze şi m ultele problem e la care a tre b u it să
răspundă nu au con stitu it condiţii care să fa­
vorizeze activităţi constructive ample, unele
in iţiative ale dom nitorului ara tă preocupări şi
în acest dom eniu. Ele s-au în d re p ta t cu p re­
cădere asupra Tîrgoviştei, oraş — cititorul cu­
noaşte — greu lovit de m ercenari şi tătari,
ars în bună p a rte şi prădat, unde nici chiar
m orm inte de m ari dom ni nu au răm as n epro­
fanate.
La porunca lui M ihnea au început aici, la
cu rtea din Tîrgovişte, m asive lucrări de re ­
facere. Ele s-au desfăşurat repede, voievodul
şi oamenii lui putîndu-se m u ta în palatul
dom nesc de aici destul de iute (sem nalul răz­
boiului antiotom an a fost dat, aşa cum se va
vedea, la un banchet organizat de M ihnea la
Tîrgovişte). Se pare că dom nitorul a refăcu t
şi învelitoarea bisericii m ari din in cin ta curţii
din Tîrgovişte, distrusă şi ea de tă ta ri (por­
tre tu l presupus a fi al lui M ihnea din tabloul
votiv se explică tocm ai p rin rolul ctitoricesc
av u t de voievod în u n a din etapele de recon­
stru cţie ale m onum entului).

66
 *

M ihnea a in tra t în dom nie cu planul, do­

rin ţa şi h o tărîre a scoaterii ţă rii de sub dom i­
naţia otom ană. P e n tru îm plinirea acestui de­
zid erat a cău tat să ţin ă în ju ru l său p rinci­
palele forţe sociale ale epocii : m arii feudali,
ţăranii, clerul.
A tragerea puternicilor boieri, stăpîni de
moşii num eroase, furnizori dacă nu al celui
m ai viteaz, sigur însă a l celui m ai bine în ­
arm a t corp de oaste feudală, a fost o politică
pe care a aplicat-o din prim ele zile de g u v er­
nare. S -a folosit p e n tru aceasta de m etode şi
m ijloace obişnuite p e n tru asem enea scopuri,
precum şi de altele, m ai p u ţin utilizate. Cum
a fost spre exem plu, iertare a boierilor fugari
şi prim irea lor în vechile slujbe, dacă n u în
altele m ai m ari, acordarea u n o r solii im por­
tante, a u nor m isiuni de răspundere peste ho­
tare. Dar, m ai cu semnă, p rin ap ărarea in te ­
reselor şi privilegiilor de clasă, p rin apărarea
şi sporirea proprietăţilor lor.
N um eroase dovezi docum entare confirm ă
poziţia binevoitoare a voievodului faţă de bo­
ierim e. La 19 iunie 1658, spre un prim exem ­
plu, M ihnea a în tă rit lui P red a şi Dima, n e ­
poţii S tancului logofăt din C îrstineşti, stăpâ­
n irea peste satul B um bureşti şi m oşiile de la
C îrstineşti şi de la Văleni, precum şi peste
rum ânii şi ţiganii răm aşi de la unchiul lor.
La sfîrşitu l lunii iunie acelaşi an, dom ni­
torul alină supărarea m arelui boier P red a
B rîncoveanu, provocată de o m ai veche ho-

67
 tă rîre de judecată, dăruind acestuia proprie­
tăţile din O ltenia de la Comoşteni, Nedeia, Be-
tejani, B raniţa, toate cu rum âni.
In conflictul d in tre clucerul D um itraşcu şi
rum ânii de pe păm înturile sale, dom nitorul ia
apărarea prim ului. „Iar cîndu a fostu acum
— spune un docum ent din 1658 — sculatu-se-a
rum ânii cu p îră în zilele dom niei m ele, în
divan de s-au pîrit... Deci dom nia me(a) bine
am adeverit şi am judecat îm preună cu toţi
cinstiţii dregători Domniei m ele cum că-i sîn-
tu rum âni cum păraţi pre bani. D ereptu aceia
am dat dom nia me(a) să fie rum âni, cum au
fost şi m ai dinainte vrem e14.
La fel dă d rep tate m arelui postelnic Ior-
dache, cînd a poruncit p rin tr-u n act domnesc
din 4 iunie 1658 oam enilor din R usăneştii ve­
chiului ju d eţ R om anaţi să-i fie rum âni, ca m ai
înaipte vrem e. La 25 iulie 1658 dădu postel­
nicului Şerban Cantacuzino, un a lt boier de
fru n te al Ţ ării Rom âneşti, carte cu pecete
m are şi sem nătura dom nească p e n tru stăpî-
n irea satului D răgăneşti. T ot în 1658, voie­
vodul în tă ri biv-vel p itarului Necula Glogo-
veanu, boier b ătrîn , cu slujbe dom neşti încă
din anii de început ai dom niei lui M atei Ba-
sarab, stăp în irea peste satele Corlăteşti, Bo-
teni, Voineşti, peste trei funii de p ăm înt din
Popeşti, fostul ju d eţ R om anaţi, cu toţi r u ­
m ânii lor. La 30 august 1659, M ihnea întări
proprietăţile căm ăraşului Sim a din B ărbăteştii
Dîm boviţei, boier de m îna a doua, m ai puţin
cunoscut în epocă. Exem plele de acest fel pot
continua.

68
 Din selecţia de docum ente sus-notată r e ­
zultă că voievodul, in te resa t să-şi sporească
p u terea cu aju to ru l m arilo r boieri, a cău tat
să aibă cu ei bune rap o rtu ri. D eterm inat însă
de opoziţia lor, opoziţie de care cititorul va
lua cunoştinţă în paginile urm ătoare, M ihnea
va începe de atunci să-şi oanalizeze aten ţia şi
bunăvoinţa asupra boierim ii m ici şi m ijlocii,
aflate îndeobşte departe de m ila voievozilor.

In tre c u t biserica era u n a din cele m ai

puternice in stitu ţii feudale. Rolul ei în viaţa
socială a fost m ajor, bogăţiile de oare dis­
punea şi influ en ţa sp iritu ală pe care o ex er­
cita a su p ra unei bune p ă rţi din populaţia ţării
constituind o forţă de lu a t în seam ă. Cunos­
cător al acestei realităţi, M ihnea s-a stră d u it
să cîştige sp rijinul în altu lu i d e r, m ai cu sea­
m ă p rin servicii dom neşti.
C ancelaria dom nească a emis num eroase
acte în sp rijin u l bisericii şi slujitorilor ei. De
pildă, la 3 iunie 1658 voievodul a în tă rit epis­
copiei de Rîm nic ocină la Plăviceni, în Rom a-
naţi. La 3 iulie 1658, u n docum ent întăreşte
părin telu i Gheorghe, preot în Bucureşti, un
loc de vie din averile dom neşti, aflat pe dealul
oraşului. Din 13 noiem brie, acelaşi an, provine
un act d at de M ihnea m ănăstirii vîlcene Bis­
triţa, ctitorie de renum e a boierilor Craio-
veşti.
P e linia atragerii clerului la politica sa, se
înscrie şi tîrnosirea celui m ai im portant m o­

69
nu m en t de cult al B ucureştilor : noua biserică
m itropolitană a ţării.
în cep u tă în 1656, biserica nu a p u tu t fi te r­
m in ată de C onstantin Şerban, scoaterea lui
din dom nie la începutul an u lu i 1658 determ i-
nînd abandonarea tem porară a lucrărilor.
M ihnea a re lu a t lucrul, aducînd repede m o­
num en tu l în sta re de a fi d at în folosinţă. F ap t
care s-a îm plinit la 6 iunie 1658, în tim pul
unei procesiuni la care se petrecu încă o în ­
tâm plare ce m ărtu riseşte g în durile politice ale
voievodului, după cum scrie P a u l din Alep,
m arto r la evenim ent. R espectiv, dom nul ro ­
m ân a refu zat să aducă danie bisericii bani
turceşti, fap t care ne atestă sentim entele anti-
otomane.
P e n tru cineva care, ca M ihnea, trăise vrem e
îndelungată în tr-o ţară cu altă credinţă, era
în m irarea tu tu ro r cîte cunoştinţe de dogmă
creştină avea. în tim pul unei în trev ed eri cu
p a triarh u l M aoarie, P au l din A lep scrie cum
că toate „spusele dom nului şi toate în tre b ă ­
rile sale erau scoase din scrieri teologice şi
erau privitoare la chestiuni religioase, astfel
că am răm as uim iţi de vorbele sale“.
P e n tru a fi m ai com plete inform aţiile p ri­
vitoare la politica lui M ihnea faţă de o even­
tu ală raliere a bisericii la g în durile sale anti-
otomane, trebuie am intit, de asem enea, sp ri­
jin u l acordat de acesta creştinism ului din te ­
ritoriile ocupate de Poartă. întocm ai m arilor
dom nitori rom âni care au p re lu a t asupră-le
m ulte din grijile m ateriale ale m onahism ului

70
ortodox din Balcani *, M ihnea a făcu t şi el
im portante danii m onum entelor din regiune
(m ănăstirii X enofon de la M untele A thos i-a
în tă rit, spre exem plu, m oşii în Ţ ara R om â­
nească şi i-a dăruit, pe deasupra, 10 000 de
aspri). R eprezentanţii clerului ortodox de p re­
tu tin d en i s-au b u c u ra t de cinstire şi aju to r
la cu rtea lui M ihnea. A stfel, cu prileju l so­
sirii p a triarh u lu i M aoarie al A ntiohiei la B u­
cureşti, p etrecută la 28 aprilie 1658, „dom nul
— scrie P au l din A lep — a rîn d u it un tain
p en tru sfin ţia sa patriarhul... M ulţum irea lui
'de a se în tîln i cu sfinţia sa şi de a sta de
vorbă cu el în orice clipă a crescut în tr-a d e v ă r
foarte m u lt şi p e n tru m ai m are a sa înlesnire
a m u ta t pe p a tria rh de la m ăn ăstirea Sf. Sava
şi l-a adus să locuiască în propria sa m ănăstire
R adu Vodă, lîngă e l“.
A titudinea binevoitoare a dom nitorului faţă
de clerul n u num ai d in Ţ ara Rom ânească, ci
şi din O rientul ortodox a d a t rezultatele do­
rite. Căci, spre deosebire de m area boierim e
care avea să-1 în fru n te în două rîn d u ri, bise­
rica nu i s-a a ră ta t niciodată ostilă, p o triv ­
nică.
*

Ţ ărănim ea, principală producătoare de b u ­

n u ri în societatea feudală, a co n stitu it obiec­

* Prin sprijinirea unora sau altora din unită­

ţile de cult din cuprinsul Imperiului otoman, dom­
nitorul sprijinea în fapt întreaga biserică ortodoxă
care era un element de rezistenţă antiotomană.

71
tu l unei perm anente, n eîndurătoare exploa­
tări. în aceste vrem uri ţărăn im ea a constituit
principala forţă de producţie, a avut rolul
h o tărîto r în crearea bunu rilo r m ateriale şi spi­
ritu a le ale poporului rom ân. N iciodată în tre ­
cut ţărănim ea nu a beneficiat însă de roadele
m uncii sale. Ea a fost condam nată să ducă o
viaţă neînchipuit de grea, de exploatare, de
îm pilare şi silnicie. A păsată de lan ţu rile robiei
feudale, de jugul m oşierilor, lipsită de păm înt
şi unelte, de drep tu rile cele m ai elem entare,
ea a u d at p ăm întul patriei, aşa cum scriau
poeţii, cu lacrim i, cu sudoare şi cu sînge.
Procesul pauperizării economice a ţă ră n i­
mii, a l transform ării „m oşnenilor“ în ţăran i
dependenţi, în rum âni, a fost caracteristic şi
celei de-a doua ju m ătăţi a secolului al XV II-lea,
cînd a avut loc dom nia lui M ihnea.
Ş tiindu-se ocrotită de dom nie, boierim ea a
continuat să-şi sporească m oşiile în dauna ţă ­
rănim ii libere. La 25 m ai 1658, sătenii din
satul T u rb u rea sîn t nevoiţi să vîndă ju p an u ­
lui Pană, postelnicul din P ărdeşti, partea lor
de ocină din sat. Un zapis din 26 m ai 1658
consem nează vînzarea unor vii către acelaşi
P ană Părdescu postelnicul. La 30 aprilie 1658,
unsprezece ţăra n i din G urbăneşti vînd partea
lor de moşie lui P îrvu, m are vistier. La 25
aprilie 1658, popa R adu din Copăceni-Dîm -
boviţa îi vinde lui D um itraşcu logofăt parte
din ocină ; la 25 m ai 1658, aceluiaşi D um i­
traşcu îi vînd p a rte a lor de moşie din Piscul

72
Teiului, Sora cu feciorii săi, Negoiţă şi Nea-
gul din V ăleni ş.a.
O altă suită de docum ente m enţionează
continuarea procesului specific orînduirii fe ­
udale de aservire a ţărănim ii. U n sătean din
Sărăcineşti, pe num e Ivan, se vinde rum ân
jupanului C onstantin, îm preună cu ocina sa
şi cu fem eia sa p e n tru 19 ughi. P e n tru 12
ughi, A nghel şi V lăduţ din B erislăveşti au
d a t „acest zapis al n o stru ea să fie de bună
credinţă la m îna dum nealui M areş logofătul,
cum să se ştie că am fost megiiaşi, iar cînd
am fost acum , noi am v en it la dum nealui şi
ne-arn v în d u t rum ân(i) cu feciorii noştri, cîţi
dum nezeu ne va da şi cu toată moşia noastră
din cîmp, din pădure, din apă, din dealul cu
viile, de peste to t h o taru l cît să va alege“.
Conda lui Iani din A lbeşti „scris-am zapisul
m ieu ca să fie de m are credinţă la m îna pă­
rin telu i de la m ănăstirea Jătian u l, cum să se
ştie că i-am v în d u t doui copii de rum âni,
anum e P red a (ş)i C răciun p e n tru bani ughi
16... şi am m ai vîn d u t eu Stoica iar doui copii
în ughi 16, anum e Stoica (ş)i P ă d u re 14. Un
act din 4 februarie 1660 notează că B arbu
biv-vel vornic Poienarul „fost-am cu m p ărat
pre ei (Hamza şi M anta din satu l Orbi) cu
fic(i)orii lor şi cu toat(ă) p a rte a lor de m oşie44
în tim pul lui M ihnea vodă.
Din docum ente reiese că ţăran ii liberi îşi
vindeau p ăm lnturile sau cădeau în rum ânie
m ai m u lt în anii de secetă, iarn a sau p rim ă­
vara, cînd alim entele aproape că nu m ai erau,
ori în perioadele grele p en tru toti de după

73
războaie, de după expediţii de jaf. A tunci, pen­
tru m ai nim ic, îşi dădeau sfoara lor de pă-
m în t sau se vedeau siliţi să se vîndă pe ei
înşişi. Un docum ent din 1659 glăsuieşte „...cum
că să s(e) ştie că în vrem fea) fo m etii eu Ga-
vriilă ce m ai sus scrie şi cu fem eia a me(a)
a(m) m ărsu de am căzut de n e-am v â n d u t ru ­
m âni m ănăstirei cu feciori cu to t să fim r u ­
m âni în vec(i) p e n tru că n-am avut de ce
ne m ai prinde că m uriem şi ne-(a)u dat egu­
m enul P arth en ie bani gata ug(hi) 18 şi am
lu at toţi bani(i). A şijderea şi cu Bărcan, fra ­
tele lui B ăjan denpreună cu fem eea a me(a)
N eja şi cu feciorii noştri... iar ne-(a)m vîn d u t
rum âni... tot în vrem ea fo(a)m etii, dereptu
bani ug(hi) 11 (sublinierea noastră).
S ituaţia grea a ţărănim ii a provocat form e
felurite de opoziţie, specifice vrem ii. Ele s-au
sem nalat în tim pul lui M ihnea aşa cum se
sem nalaseră şi în ain tea lui sau cum aveau să
se sem naleze şi după el. La 23 iulie 1659, spre
exem plu, dom nitorul a trim is carte „voaă
tu tu ro r rum ânilor de la Săgarce ot sdstvo (ju­
deţul) Dolj, care sănteţ(i) pre se(a)ma sfintei
P atriarşii de la A lexandria dau vî (vouă) po­
runcă dom nia me(a) ce veţ(i) vede(a) porunca
dom niei m ele, iar voi să aveţ(i) a strîn g e pâi­
nile ; şi sî lucraţ(i) şi alte lu cru ri ce vor tre ­
bui după obiceiul cum aţ(i) lu cra t şi m ai în a­
inte vrem e şi să ascultaţ(i) de ispravnicul
p ărintelui p a triarh u lu i de ce vor fi treb u rile
şi lucrurile P atriarşiei ; să nu m ai um blaţi
făcînd voile voastre, că de voi m ai înţelege
dom niia me(a) că nu ascultaţi(i) bine, sî ştiţi

74
că voi trim ite dom nia m e de vă vor aduce aici
de vă voi face Dom nia me(a) m are certare.
A ceasta vă poruncesc Dom nia m e(a)“. Sau,
m ai tîrziu către rum ânii din Piscu „...care
sînteţi ai m ănăstirii B rîncuvine. C ătre aceasta
vă fac ştire dum nia me(a), că aici, (î)nainte
dum nii m eale, jelu itu -se-au p ărintili G avril
igom inul zecînd cum i-aţ(i) m âncat nişte grîu
să căutaţ(i) să-i p lătiţi griul. Şi să vă îm pă­
caţii) cu densul. Ia r de nu vă veţi p u tea îm ­
păca, să veniţi de faţ(ă) (î)naente(a) vornicu­
lui. A şijdere pe voi rum ânilor carii sînteţi
rum âni m onastiri, încă să aviţi a ascultare
de p ă rin tili cum a(ţi) ascultat pîn acum de
părintili, că aşa iaste porunca dum nii m eale“.
în rap o rtu rile dom niei cu ţăranii, cei ap ro a­
pe doi ani de guvernare ai lui M ihnea se p a r­
ticularizează însă p rin tr-u n m asiv proces de
eliberare, p rin plată, a ţăran ilo r şerbi, eli­
berare patronată, uneori im pusă, de voievod.
M ărturii docum entare atestă acţiunea ca fi­
ind, bineînţeles, în favoarea ţăranilor, dorită
şi ceru tă de ei. S atul B etejani din fostul ju ­
deţ Rom anaţi, care „fost-au sat dom nesc al
riposatului M atei Vod(ă) m ai dinainte vrem i,
iar după petrecere (m oartea) lui M atei Vod(ă)
fost-au răm as a fi iar sa t domnesc pre sam a
lui Constandi(n) vod(ă) iar după aciia, cănd au
fost în zilele M ihnii vod(ă), iar acest sat Be-
tejan ii au fost m ereu la M ihnea vod(ă) de
au căzut cu m ultă rugăciune ca să-i lase să
s(e) răscum pere din rum ânie, să fie judeci, să
n u m ai um ble din m înă în m înă, ci să aibă
repaos la un loc. într-aceia, M ihnea Vod(ă)

75
 după rugăciunea lor, e rta tu -i-a u de s-au răs­
cum părat de rum ânieri
De pe m oşiile în v inuitului de trăd are P reda
B rîncoveanu, spre a da un alt exem plu, dom ­
nito ru l „au început să se răscum pere satele
şi a lua bani de pre la rum âni, făcîndu-le cărţi
de slobozie şi de judecie, să fie în pac(e) de
rum (â)nie...“ Un înscris din iunie 1658 vor­
beşte de nişte rum âni din Baia care „...au fost
dot (tot) dom neşti pînă în zile(le) M ihnei Vo-
d(ă). Apo(i) M ihnea Vod(ă) au zis că loi no-i
treboe sate, ce a m ăn at la noi la rum ăn(i)
neşt(e) omeni dom neşti şi (au) apucat cu m a-
r(e) strînsoa(re) să dem bani (pentru răscum ­
părare) şi i-am daturi Aparţinând, în tim pul
lui M atei Basarab, boierilor Vlad Bîrsescu şi
postelnicului Danciu P îrîianu, satul Baia de
F ier din judeţul Gorj a răm as în proprietatea
lor pînă cînd „înţelegând Dom niia cum că iase
fier acolo, lep(ă)dat-au M atei Vod(ă) în silă
banii D anciului post(telnic) P îrîian u l şi agăi
V ladul Bîrsescul de au făcut Bae de Fier...“
şi care sat „...au fost pe sam a dom nească pînă
în zilele M ihnei Vod(ă)“. In vrem ea acestuia,
glăsuieşte m ai departe docum entul sus-citat,
emis de cancelaria lui G heorghe Ghica Vodă
(1659— 1660), foştii p roprietari Danciu postel­
nic şi Vlad aga Bîrsescu au m ers la dcm nitor
„de au spus p e n tru acest sat ce scrie m ai sus,
cum că au fost al lor de moşie, şi au a ră tat
şi cărţile altor dom ni bătrîni, ce au fost mai
denainte. Dec(i) în tr-aceia M ihnea Vod(ă) ne-
pohtind să ţie satu l boierilor în sil(ă) d atu-
le-au voie să-şi răscum pere ei satul de către

76
 dom nie şi au d at toţi banii napoi M ihnei Vo-
d(ă) făcîndu-le şi carte pre satul Baia şi pre
toţi rom ânii, să-l ţie cu bun(ă) pace44. După
pedepsirea cu m oarte, p e n tru „viclenie14, a ce­
lor doi boieri, „înţelegînd rum ânii de la Bae
de p e rirea lor (a boierilor), îndată au sărit de
s-au dus la M ihnea Vod(ă) de au dat ban(i)
de s-au răscum părat..? (sublinierea noastră).
U n a lt docum ent, emis la Tîrgovişla, la 11 au ­
gust 1659, acordă lui „...Lupu şi cu fiii săi, cu
toate p ărţile sale şi lui R adu cu fiii săi şi cu
toate părţile sale şi lui Bădiea cu fiii şi toa­
te p ărţile sale şi lui Vîlcu cu fiii şi toate p ă r­
ţile sale44 şi a lto ra din Scărişoara R om anaţilor
lib ertate : „să fie aci în ain te în pace şi slo­
bozi de rum âni... p e n tru că aceşti oam eni m ai
sus scrişi... au fost cnezi (moşneni — ţărani
liberi, nota noastră) cu datinele lor de mai
în ain te vrem e, ia r după aceia, cînd a fost în
zilele răposatului M atei Voevod, s-au fost dat
vecini P redei vornicul (oel ce avea să fie osîn-
d it sub M ihnea p e n tru trăd are, nota noastră)...
A tunci, şi aceşti m ai sus scrişi, ei căzînd la
Dom nia m ea cu m are rugăciune ca să aibă de
la m ila Dom niei m ele slobozie şi iertare de ru -
m ânie, să se răscum pere de la Dom nia m ea,
încă m -am m ilostivit şi i-am iertat, şi s-au
răscu m p ărat de la Dom nia m ea de rum ânie
şi s-au în d ato rat şi au ieşit p e n tru aceasta din
robie de la Dom nia m ea44.
R ăscum părarea ţăran ilo r din şerbie se fă­
cea în tim pul lui M ihnea fără restricţii, ea
constituindu-se în fap t îm plinit nu p rin pro­
cedurile obişnuite complicate, anevoioase ale

77
epocii — precum judecata sau prezentarea cu
m artori în faţa divanului — , ci doar p rin a-
chitarea sum ei de bani convenită.
Ea, răscum părarea, dobîndise dim ensiunile
şi caracterul aproape ale unui act social de
m asă, în grijorător p e n tru feudalitatea m un-
teană. Din care rr#otiv dom nitorii ce au suc­
cedat lui M ihnea au fost d eterm inaţi să re ­
aducă ţărănim ea, uneori cu forţa, în starea de
dependenţă, ca m ai înainte. Aşa cum s-a făcut
cu ţăran ii sus-am intiţi din Baia de F ier, care,
pînă în tim pul lui G heorghe Ghica, „tot au
fost judeci44. Sau cum au fost ţăra n ii elibe­
ra ţi sub M ihnea din stăp în irea m ănăstirei Sa-
dova şi care în tim pul lui G heorghe Ghica
au căzut din nou în dependenţă. „Cu m ila
lui dum nezeu Io G heorghe Ghica, voevod şi
dom n — glăsuieşte un docum ent din 7 sep­
tem brie 1660 — scris-am dom nia m ea vouă
tu tu lo r rum ânilor din sat din G îrleni ...pen­
tru că aici în ain tea dom niei m ele ven it-au pă­
rintele Ş tefan egum enul de la sfîn ta m ănăs­
tire Sadova de a u spus în ain tea divanului
dom niei m ele cum voi aţi fost rum âni ai sfin­
tei m ănăstiri, cum păraţi pre bani de răposatul
M atei voevod şi v-au fost dat de pom ană de
sfînta m ănăstire, iar cînd au fost în zilele
M ihnei voevod, voi aţi m ers de aţi dat bani
la dom nie de v -aţi răscu m p ărat de rum ânie
fă r de voia egum enului şi a ctitorilor şi făr
de nicio judecată. D intr-aceia dom nia m ea am
judecat pe dreptate, îm preună cu divanul, şi
v-am d at dom nia m ea să fiţi rum âni sfintei
m ănăstiri, cum se cade, şi cum a ţi fost şi m ai

78
nainte, p e n tru căci aţi dat bani la M ihnea voe-
vod fă r de cale şi fără d rep ta te şi să vă ia şi
cărţile dom neşti, care v-au făcut M ihnea voe-
vod de judecie, iar voi să lucraţi la sfînta m ă­
năstire, precum vă este obiceiul şi să ascul­
taţi de părin tele egum enul Ş tefan de ce vă
va da în v ăţătu ră, cum aţi ascultat şi m ai
nainte vrem e“. Locuitorii satului G îrleni-D olj
nu au u rm a t povaţa dom nească, lib ertatea do-
bîndită în tim pul lui M ihnea p ărîndu-li-se un
d rep t p e n tru totdeauna cîştigat. A fost nece­
sar, de aceea, ca după scu rtă vrem e, cance­
laria lui G rigore G hica (1660— 1664 ; 1672—
1673) să em ită „porunca dom nii m ele slugii
dom nii m ele anume... ea să fie volnic cu
ac(e)eastă carte a dom nii m ele să me(a)rgă la
satul G îrleni, carii sîn t rum âni m ănăstirii Sa-
dovei să le ia nişte cărţi care şi-au fost fă­
cut ei de judeci la M ihnea vodă... Deci să le
ia cărţile să le aducă aici la dom niia me(a)...“.
E liberarea m asivă a ţăranilor din iobăgie,
petrecu tă în tim pul lui M ihnea, nu trebuie în ­
ţeleasă ca o intenţie a dom nitorului să z d ru n ­
cine stru c tu rile sociale ale tim pului său, să
m odifice vechile aşezări, să le preschim be.
P rin înlesnirea eliberărilor, M ihnea a u rm ă rit
ca p rin banii obţinuţi să um ple m ai cu uşu­
rin ţă vistieria ţării, ven itu rile dobîndite u r-
m înd să fie folosite p e n tru viitoarele lupte cu
otom anii. Şi încă a m ai u rm ă rit un gînd. le­
gat la fel de m arele război antiotom an pe care
îl pregătea şi care a constituit cheia de boltă
a întregii lui activ ităţi de dom nitor. In orîn-
duirea feudală, ţărăn im ea a fost principalul

79
 factor social de producţie dar şi elem entul de
sp rijin al politicii şi luptei m arilor noştri dom ­
nitori p e n tru apărarea neam ului nostru. „Pe
parcursul frăm întatei istorii a poporului ro ­
m ân, arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu, ţă ră ­
nim ea a constituit, tim p de sute şi su te de ani,
principala forţă socială, patriotică, progresistă,
revoluţionară a societăţii ; ea a ju ca t rolul ho­
tărî tor a tît în dezvoltarea economico-socială,
în creşterea forţelor de producţie din ţara
noastră, cit şi în lu p ta p en tru dezvoltarea şi
păstrarea fiinţei naţionale, p e n tru scuturarea
jugului dom inaţiei străin e şi cucerirea inde­
pendenţei şi n eatîrn ării, p e n tru eliberare n a­
ţională şi d rep ta te socială, p e n tru afirm area
n aţiunii noastre în rîn d u l popoarelor lum ii,
încă de la închegarea statelor rom âneşti, ţă ­
rănim ea a co n stituit principala forţă de apă­
ra re a ţării, ea a form at oştirile lui M ircea
cel B ătrîn, Ş tefan cel M are, M ihai Viteazul,
apărînd cu uriaşe jertfe şi sacrificii păm întul
străm oşesc".
M ihnea a sesizat la vrem ea sa că ţărănim ea
ducea greul ţării, că în acţiunile sale tem erare
avea nevoie de sp rijin u l acesteia p e n tru în ­
lă tu ra re a dom inaţiei străine. Din vrem ea m a­
rilo r săi înaintaşi, dom ni ai ţin u tu rilo r rom â­
neşti d in tre D unăre, C arpaţi şi M area Neagră,
ai ţării rom âneşti de dincolo de m unţi, ai celei
de la ră să rit de C arpaţi, M ihnea cunoştea că
în astfel de în tre p rin d eri ţărănim ea şi-a v ărsat
sîngele în aprige încleştări cu vrăjm aşii. Din
faptele predecesorilor a înţeles că p e n tru a

80
dobîndi sp rijin u l ţărănim ii, dintotdeauna opri­
m ate, trebuie să facă ceva în folosul ei, că
trebuie să afle căi p e n tru am eliorarea situaţiei
în care se găsea. Şi a găsit calea eliberării ţă ­
ranilor p rin răscum părare. Iar ei, robiţii de
pînă atunci, l-au înţeles pe dom nitor şi i-au
răspuns după dorinţă, m ulţi alergînd să se
înroleze în oastea Ţ ării Rom âneşti.
*

Organizarea oştirii. V istieria ţării, um plută

destul de repede — şi din v enituri obişnuite
şi din cele obţinute p rin m ijloacele ară tate
m ai sus, cum ar fi eliberările m asive de r u ­
m âni — , a creat baza m aterială p e n tru în ­
făp tu irea u nui lucru de im portanţă h o tărî-
toare p e n tru proiectele de viitor ale lui M ih-
nea : în tă rirea arm atei ţării.
Înăbuşind cu aju to ru l p rim it de la Răkoczi
m işcarea socială cunoscută sub num ele de
răscoală a seim enilor, C onstantin Ş erban a
dat o puternică lovitură corpurilor de doro­
banţi şi seim eni aflaţi în prim ele rîn d u ri ale
celor nem ulţum iţi. în tim pul represaliilor, parte
au fost cru n t pedepsiţi, parte ucişi, ori siliţi
să fugă peste hotare. L a sfîrşitul dom niei
lui C onstantin Şerban a rm a ta s-a dezorgani­
zat din nou, m ulţi din cei aflaţi sub steaguri
căzînd loviţi de sabia tătarilor, m ai m ulţi încă
risipindu-se — şi de data aceasta — pe d ru ­
m uri străine. Lui M ihnea îi reveni m isiunea
să reorganizeze oştirea, s-o înarm eze, să spo­

81
rească nu m ăru l de luptători. „Iar el, fiind în
gîndul cel dintâi — se spune în Letopiseţul
cantacuzinesc — ...îndată începu a-şi face
steaguri m ulte şi tu n u ri şi erbării m ulte...
şi începură ei toţi a-1 lăuda zicînd că domn
ca acesta n-au m ai venit în Ţ ara Rom ânească,
în ţelep t şi vrednic şi iaste ca un sfînt...“.
In oastea lui M ihnea începură să se adune
bărbaţi trecuţi p rin m ulte războaie, ştiutori
ai m eseriei arm elor. Se a d u n au însă, aşa cum
s-a m ai spus, şi rum âni de curind eliberaţi.
La curte, diecii treceau în catastife num ele
luptătorilor, m itropolitul lua ju ră m în tu l de
credinţă al celor ce se înrolau.
Form ată, în principal, din pedestrim e, a r­
tilerie şi cavalerie — al cărui rol se m enţine
încă foarte im p o rtan t în epocă — oştirea în ­
cepu curînd să se apropie ca n u m ăr de lu p tă ­
tori şi ca tărie a categoriilor de tru p e de ce
fusese în vrem ea lui C onstantin Şerban.
La fel ca arm atele celorlalţi dom nitori din
prim a ju m ătate a secolului al X V II-lea, oş­
tirea lui M ihnea avea în com ponenţa ei un
num ăr m are de „slu jito ri14. Ei se rec ru ta u din
rîn d u l oam enilor liberi, de unde ten ta ţia m u l­
tor ţăran i aserviţi sau de curînd eliberaţi de
a in tra — p e n tru obţinerea şi g a ra n tare a li­
b e rtă ţii lor — în solda domniei. M ihnea a eli­
b e ra t num eroase sate de rum âni, p rin această
politică obţinînd pe de o p a rte fonduri im ­
p o rtan te p e n tru dom nie, pe de altă p arte toc­
m ai rezerva um ană de care avea nevoie pen­
tru a-şi reface oştirea. In leg ătu ră cu acest al

82
doilea aspect al problem ei, m ărtu riile epocii
păstrează inform aţii preţioase. U n docum ent
din 8 aprilie 1662 ara tă că în tim pul lui M ih-
nea „fostu-s-au sculat o sam ă din rum âni (din
satu l Ciocăneşti) de s-au fost scris dorobanţi44.
U n altul, d in 2 iulie 1672, spune că locuitorii
satului Isbiceni, răscum păraţi din rum ânie în
tim pul lui M ihnea, au fost înscrişi de acesta
la oaste „ca să n u-i m ai apuce nim eni, în
urm ă, dă ru m ân ie44. în fine, docum entul din
10 iunie 1679 adevereşte că voievodul a scă­
p at din rum ânie pe ţăra n i şi i-a înscris „la
slujbă : unii păhărnicei, alţii la alte bresle,
care unde au p o ftit44 (prin bresle se înţeleg în
acest caz diferitele corpuri de oaste, p ărţi
com ponente din arm ata ţării).
Slu jito rii cuprindeau două categorii im por­
tan te de oşteni : pe călăraşi şi pe dorobanţi.
Prim ii — oşteni călări — cum le ara tă şi n u ­
m ele — serveau în arm ată în schim bul înles­
nirilo r fiscale * şi m ai ales al d reptului de a
folosi ocinile aflate în p ro p rietatea domniei,
în vrem e de război treb u iau să m eargă la
lu p tă pe propria lor cheltuială. în tim p de
pace erau folosiţi la paza hotarelor şi p en tru
tran sm iterea de ştiri la şi de la Ţ arigrad. G ar­
nizoanele călăraşilor erau stabilite în oraşele
m ari sau în unele puncte strategice : Bucu-
reşti, Ploieşti, Buzău, Roşii de Vede, Lichi-

* Izvoarele vremii menţionează unele dintre

dări care se aplicau şi lor ; spre exemplu un „act
din 10 septembrie 1655 pomeneşte de birul călără-
şesc de ughi 11“.

83
 reşti (num it m ai tîrziu tocmai din cauza pre­
zenţei lor aici : Călăraşi), Hodivoaia etc. Oş­
teni pedeştri, dorobanţii num iţi şi dărăbani,
dărăbanţi sau darabani erau, cum spunea M a­
tei Basarab, „tot d intr-acest p ăm înt al Ţării
R om âneşti'4. Efectivele lo r creşteau ori scă­
deau în funcţie de necesităţi, în vrem e de
război ele fiind, fireşte, m ai m ari. P articip a­
rea dorobanţilor la cam paniile m ilitare era
prim a lor îndatorire. Pe tim p de pace asigurau
liniştea lău n trică a ţării şi paza curţii dom ­
neşti. U neori participau la acţiunile de pedep­
sire a boierilor, poruncite de dom nitor. P en tru
serviciile ostăşeşti erau p lătiţi cu l e a f ă ; ei
prim eau şi tain de pîine, cam e, postav pen­
tru haine (cronica spune că, spre pildă, M ih-
nea i-a îm brăcat pe toţi „cu haine spahieşti“).
Voievodul a acordat m are atenţie breslei
dorobanţilor strîngînd — cum scrie Letopi­
seţul — „tot neam ul dorăbănţesc de-i tocmea
şi-i aşăza cineşi la steagul lui şi la ceată-şi“ .
A fost în tim pul dom niei lui M ihnea ultim ul
m om ent de m ărire al acestui corp de oaste,
de atunci im portanţa lui începând să scadă.
A lături de slujitori, adică de călăraşi şi do­
robanţi, se aflau „curtenii", u n a lt m are grup
de oşteni recru taţi din rîn d u rile populaţiei ro ­
m âneşti. C urtenii depindeau — sensul term e­
nului care îi denum esc o ara tă — de curtea
dom nească sau de u n a feudală. Spre deosebire
de slujitori, participau la oaste num ai în caz
de război, restu l tim pului petrecîndu-1 la ţară,
pe păm înturile asupra cărora aveau drepturi

H4
de stăpînire deplină *. In veacul al XV I-lea,
curtenii prim esc num ele de „roşii“ lu at pro­
babil de la culoarea uniform ei pe care o p u r­
tau.
Ca soldaţi, curtenii aveau datoria de a m erge
la război sub com anda boierului de care de­
pindeau sau a dom nitorului. Iertîn d de dări
pe cei doi „roşăi b ă trîn i“, C onstantin Ş erban
condiţionează p rin tr-u n docum ent din 6 octom ­
brie 1656 bunăvoinţa sa cu obligaţia ca aceş­
tia „cînd va fi vrem ea de oaste, să se afle cu
cai buni, cu arm e bune, să m eargă unde va fi
treab a ţării şi porînca dom niei m eale“.
Din vrem urile lui M atei Basarab, lui Con­
sta n tin Ş erban şi apoi M ihnea al III-lea, apor­
tu l roşiilor în oastea ţării a început să scadă,
în tre cauze două fiind în frunte. Una a fost
provocată de creşterea dărilor la care erau
supuşi, „ru şala“ (birul p lă tit sub M atei Ba­
sarab) ajungînd la 40 de galbeni pe an **.

* Din calitatea lor de proprietari de pămînturi, re­

zulta dealtfel şi dreptul „curtenilor" de a participa
la alegerea domnitorilor sau de a figura în docu­
mente, alături de boieri, ca martori şi jurători. Cînd
dintr-un motiv sau altul unii dintre curteni îşi pier­
deau proprietăţile erau excluşi din breasla ostăşească
în care serveau.
** Pentru a înţelege mai bine cît reprezenta birul
plătit de un „curtean", notăm că el era de aproape
5 ori mai mare decît cel dat de o gospodărie ţără­
nească. Birul plătit de un roşu vreme de 10 ani în­
suma contravaloarea medic a unui sat cu rumâni cu
tot.
Pentru perceperea dărilor, curtenii au fost grupaţi
pe unităţi impozabile numite „cruci" — cruci de spă­
tari, de comişei, păhărnicei etc.

85
D ocum entele vrem ii vorbesc de pauperizarea
curtenilor care, asem enea celor doi postelnici
din T eleorm an m enţionaţi in tr-u n act din 20
m ai 1665, se vînd rum âni unui boier „pentru
m ultă lipsă şi nevoie14.
C ealaltă cauză a decăderii curtenilor rezidă
în consecinţele pe care le-a a v u t pe de o parte
creşterea im portanţei corpurilor de m ercenari,
pe de altă p arte răspîndirea arm elor de foc.
Chem aţi fiind la oaste doar pe d u ra ta războ­
iului sau, pe vrem e de pace, o perioadă lim i­
ta tă la circa 3 luni pe an, roşii n u dispuneau,
în general, de arm e de foc şi nu aveau o p re­
gătire m ilitară corespunzătoare. Ca atare, se
face apel din ce în ce m ai p u ţin la ei, în ve­
derile dom niei căpătînd valoare oştenii de pro­
fesie bine in stru iţi, care se înrolau cu arm ele
lor în schim bul unei sim brii anum e.
Soldaţii cu plată (m ercenarii) au început, în ­
cetul cu încetul, să devină una din principalele
forţe de lu p tă ale arm atei feudale. Depinzînd
direct de domnie, m ercenarii au servit autori­
tate a acesteia, au contribuit la în tărirea, la
apărarea ei. „O astea cu sim brie nu o putem
trim ite de lîngă noi, scria la 12 iunie 1657
C heorghe Ş tefan vodă, căci o ţinem p en tru
apărarea noastră. Dacă nici aceasta n -a r fi
lingă noi, atunci prostim ea n e -a r alunga din
scaun p e n tru dările, m ulte, pe care de nevoie
le aruncăm pe spinarea ei“. R ecrutarea m er­
cenarilor se făcea la tim p de nevoie şi în func­
ţie de cerinţe, p rin m etode diverse. Uneori,
cei din ţă ri străin e erau an u n ţaţi de agenţi

86
anum e că dom nia are nevoie de ei. A lteori,
m ercenarii erau trim işi de aliaţi — aşa cum
Râkoczi i-a trim is lui M ihnea, sau cum M ih-
nea i-a d at lui C onstantin Şerban. In fine,
atraşi de nevoile războaielor, m ulţi veneau
singuri de pe alte m eleaguri, ori, dacă erau
în ţară , dădeau curs chem ării cînd „îi s tri­
gau în leafă“. M ercenarii erau de naţionalităţi
diferite. M ulţi erau rom âni — m oldoveni n u ­
m iţi şi levenţi *, tran silvăneni sau chiar oş­
teni localnici **. A lţii erau cazaci (cu existenţă
dovedită docum entar în tim pul lui M ihai V i­
teazul, al lui C onstantin Brîncoveanu), poloni
(C onstantin Şerban avea încă un steag de Ieşi),
m aghiari (izvoarele pom enesc „catanele“ tr i ­
m ise la m iazăzi de C arpaţi de Râkoczi al II-
lea în tim pul lui C onstantin Şerban şi M ihnea
al III-lea), germ ani (în 1655— 1656 dom nul
Ţ ării Rom âneşti a p rim it din T ransilvania un
steag de „dragoni“ sau „drăgani“ care se a lă ­
tu ră celor cîteva „com panii41 de infanterie
nem ţească observate la curte de un călător
străin). Din populaţiile sud-dunărene : sîrbi,
bulgari, albanezi, greci se recru tau soldaţi pen­
tru u n u l din cele m ai im portante g rupări de
m ercenari pedeştri din oastea Ţ ării Rom âneşti :

* Constantin Şerban afirma prin 1655—1656 că

are în slujba sa 9 steaguri de levenţi clare însumau
600 de „voinici".
** Băştinaşii aflaţi cu soldă la oaste — „slugi cu
plată", cum le spune un document din 1655 — for­
mau, sub numele de lefegii, un corp de mercenari
aparte.

87
 seim enii *. De frica m işcărilor sociale la care
au p articip at activ în ultim ul an de dom nie al
lui M atei Basarab, C onstantin Ş erban a v ru t
să-i desfiinţeze, pe m otiv că „nu iaste ţării
nici de un folos“. îm p otriva lor dom nia a as­
m u ţit pe dorobanţi, zicîndu-le că, d rep t plată,
le va da lor şi „acele lefi seim eneşti44. Doro­
banţii au rezistat propunerilor — dealtfel is­
pititoare — ale dom niei şi au tre c u t de p ar­
tea oştenilor care, în 1655, s-au răsculat din
nou. R epresaliile i-au lovit cum plit, lui M ih-
nea revenindu-i sarcina să adune seim enii
„stricaţi41 de predecesorul său.
In fine, în corpul m ercenarilor din oştirea
Ţ ării R om âneşti m ai erau şi cete de turci şi
tă ta ri (beşlii), m enite să răspundă cu osebire
unor sarcini speciale : să oprească pe cona­
ţionalii lor dornici de „gîlcevi şi n eb u n ii44, „să
facă certare şi să nu îngăduiască să um ble
în voia lo r44, să participe la operaţiunile de
represiune îm potriva boierilor dovediţi de tră ­
dare etc.
în concluzie, a rm ata Ţ ării Rom âneşti în se­
colul X V II — respectiv aceea pe care M ihnea
al III-lea a ridioat-o îm potriva înspăim întă-
toarelor, ca n u m ăr şi faim ă, oştiri otom ane —
se com punea din curteni, slujitori, fiecare cu
breslele lor, şi m ercenari — g ru p aţi pe cete
sau steaguri.

* Numele le vine de la infanteria turcească în­

fiinţată de sultanul Murad al IV-lea, care a servit
drept model în organizarea lor.

88
 C oncom itent cu operaţiunile de constituire
a corpurilor de oaste sus-m enţionate, dom ni­
torul a supravegheat a te n t şi organizarea lor.
După m odelul veacului, u n ita te a m ilitară de
bază a fost „steagul*1, n u m it uneori şi „su ta“
— de la nu m ăru l de 100 lu p tăto ri din care
treb u ia să fie alcătu it *. (Mihnea, spune cro­
nica lui R adu Popescu, a făcu t num eroase
„steaguri de slujitori**). Steagurile erau con­
duse de un iuzbaşa, a ju ta t de stegar şi ceauş.
In cadrul form aţiunilor m ilitare întîlnim
„ceata** şi pilcul, care g ru p au pe tim p de răz­
boi cel m ai m are n u m ăr de oşteni. Efectivele
lor se stabileau, în funcţie de necesităţi, în
preziua sau în dim ineaţa luptei. In secolul
al X V II-lea, term enul „ceată** desem na şi gru ­
purile sau breslele de curteni şi slujitori ; ca
m em bri ai unei cete organizate aceştia _mai
erau num iţi şi cetaşi. A lteori „ceata** denu­
m ea un g ru p m ai m ic de slujitori, la nivelul
steagului (atunci ceata era num ită şi „bu-
luc“ **).
C urtenii d in tr-u n judeţ, slujitorii din p re a j­
m a unui oraş m ai m are sau un anum it num ăr
de lefegii form au „căpitănii**, conduse de că­
pitani sau m ari căpitani. N um ărul de oam eni
care constituia efectivul unei căpitănii tre ­

* De cele mai multe ori ostaşii dintr-un steag

nu numărau fix o sută de oameni ; numărul lor va­
ria între 67 şi 130 oameni.
** Comandantul unui „buluc11 se numea buluc-
başa. Termenii sînt folosiţi mai des în Moldova de-
CÎt în Ţara Românească.

89
buia să fie de 1 000 — frecvent însă era mai
mic. C ăpitanii rec ru ta ţi din rîn d u l boierim ii
m u n ten e sau d in tre oştenii cei m ai viteji erau
num iţi direct de dom nitor. P e n tru serviciile
făcute erau răsp lătiţi cu scutiri fiscale şi dă­
ru iţi cu sate sau p ărţi de sate dom neşti, cu ale
celor căzuţi în hiclenie sau ale ţăran ilo r fugiţi
de bir. L eafa căpitanilor era m are. La începutul
veacului al X V II-lea prim eau 55 taleri lu n ar
— de peste 18 ori m ai m u lt decît un soldat
pedestru (plătit cu 3 taleri) şi de 11 ori m ai
m u lt decît un oştean călare (care avea solda
de 5 taleri) *.
în treacăt fie spus, a fi fost atunci oştean
cu sim brie şi cu funcţie de com andă însem na
n u de puţine ori a avea posibilitatea agoni­
sirii de averi funciare im portante dăru ite de
dom nitori d rep t m ulţum ire p e n tru fapte de
seam ă sau cum părate în varii ocazii. La 13
aprilie 1659, spre pildă, M ihnea sem nează la
Tîrgovişte un hrisov p rin care în tăreşte Ian-
cului căpitanul şi fraţilo r săi M ihai căpita­
n ul şi Negoiţă sluger, feciorii lui Oancea lo­
gofătul din C uştereni, m oşia Epureştilor. Bîrcă,
căpitan de dorobanţi, a p rim it de la M ihnea
vodă satu l M ăgurele, fostă p ro p rietate a unui

* Pentru completarea datelor privitoare la ve­

niturile mercenarilor în epocă, menţionăm că ceauşii
aveau 6 groşi, iuzbaşii pedeştri primeau 12 groşi, cei
călări 20 de taleri. în plus, aveau de la domnie hrană
şi echipament. De asemenea, aveau o cotă din prada
dobîndită în timpul campaniilor militare, jafurile şi
stricăciunile efectuate cu acest prilej fiind conside­
rate ca fapte intrate în obişnuit.

90
boier căzut în păcatul hicleniei. La 11 iunie
1658, A lexandru, căpitan de roşiori, cum pără
cu banii m eseriei sale o vie de la Cîrstea, m e-
gieşul cel şchiop din M ăgureni. La 4 iulie
1658, D ragom ir M urgescul vinde căpitanului
M arin ju m ătate din p a rte a sa de ocină de la
A m arul cu 20 ughi.
O rganizarea oştirii a ce ru t o g rijă deosebită
din p a rte a voievodului şi p en tru în zestrarea
ei corespunzătoare. A tenţia lui M ihnea a fost
to t tim pul în d rep tată asu p ra acestui im por­
ta n t aspect al preparativelor m ilitare pe care
le pornise şi, neîndoielnic, rezultatele bune
pe care le înregistra cu prileju l „căutărilor11 *
periodice efectuate n u pu teau decît să-l m ul­
ţum ească. îndeobşte, lu p tăto rii veneau cu a r­
m am entul individual atunci cînd „se înscriau
în steag u ri11 **. Aceştia aveau datoria să aducă

* „Căutarea11 era controlul periodic efectuat de

domnitor în scopul verificării ou precădere a arma­
mentului şi a pregătirii pentru luptă a oştirii. Mihnea,
spune cronica lui Radu Popescu, făcea „căutări tu­
turor slujitorilor ţărăi". Cu prilejul acestor „inspec­
ţii", se puneau de acord scriptele cu numărul real de
mercenari. Cîteodată se plăteau şi lefurile ori se fă­
ceau ridicările în grad (Paraschiva, ceauş de roşii
din Puţuri, întîlnit cu acest titlu intr-un document
din 18 aprilie 1658, a fost avansat iuzbaşă de Mih­
nea, grad cu care apare intr-un document din 23 apri­
lie 1659 ; Cernica, ceauş de dorobanţi din Gostile,
printr-un document din 19 iulie 1658, este şi el avan­
sat iuzbaşă de acelaşi domnitor — document din
18 august 1659).
** Domnia asigură arme numai unui număr rela­
tiv mic de slujitori. Preocuparea ei se îndrepta cu
osebire pentru dotarea oştirii cu tunuri.

91
 „arm e bune", slujitorii care nu se prezentau
la „căutare14 cum se cuvine fiind scoşi din
„izvod“.
E chipam entul şi arm am entul defensiv au ră ­
mas, în continuare, cele tradiţionale : haina de
in vătuită, groasă — p e n tru am ortizarea lo­
v itu rilo r — de 3—4 degete, uşoară, eficientă
şi scutul de lu p tă ; unele d in tre acestea erau
aduse de la Braşov, Sibiu, B ran unde se aflau
m eşteri pricepuţi în producerea lor (existau
şi scuturi de paradă executate de obicei din
iem n, de dim ensiuni m ai m ari, cu însem nele
heraldice ale prop rietarilo r vopsite pe ele, în ­
tre b u in ţa te în întreceri de călăreţi num ite în
apus „tournois“ şi la noi „halca"). A rm urile
din m etal de tip occidental aurite şi frum os
îm podobite (dom nitorii sîn t rep rezen taţi u n e­
ori în gravurile de epocă cu astfel de arm uri)
au circulat în sp a ţiu l carpato-dunărean, însă
răspîndirea lor n u era m are *. Ca arm e de
lovire oşteanul epocii lui M ihnea folosea în
lu p ta corp la corp ghioaga (aceasta, făcută din
m etal preţios, p u tea servi şi ca însem n de co­
m andant, fiind în acest caz num ită „buzdu­
gan"), toporul, barda (cînd p u rta coadă lungă
şi vîrf p en tru a înţepa se num ea „bardişe"),

* întîi, pentru că erau grele, anevoie de pur­

tat (cîntăreau pînă la 52,5 pfunzi, adică aproximativ
20 kg) ; tactica şi strategia armatelor române, bazate
în principal pe mişcare, nu au asimilat aceste arme
de apărare care stînjeneau mobilitatea soldaţilor.
Apoi, pentru că astfel de armuri, fiind scumpe, nu
erau accesibile decît unui restrîns număr de lup­
tători.

92
sabia dreaptă, după m odel occidental, sau în ­
covoiată, de tip oriental. Şi, în fine, suliţa.
O şteanul rom ân utiliza a tît arcul norm al sau
„arcul de rîn d “, cît şi cel de form ă orientală
n u m it „arc în cu jb a t14. M ai r a r se în tre b u in ­
ţau praştia, arcanul şi arb aleta sau „arcul ta re “
(coarda acestuia se usca m ai greu ca a arcu­
lui, iar ritm u l de trag ere era m ai mic).
D escoperirea prafului de puşcă * a dus la
apariţia unor arm e noi şi puternice : arm ele
de foc. M enţionate docum entar în spaţiul in ­
tracarp atic încă de la sfîrşitu l secolului X IV **,
ele s-au răspândit repede şi dincolo de m u n ­
ţi ***. C onstrucţia lor era la început rudim en­
* Chinezii şi indienii au cunoscut praful de
puşcă încă din sec. VII î.e.n. Utilizarea lui în Europa
s-a produs pentru prima dată, pare-se, în timpul răz­
boaielor peloponeziace (sec. V î.e.n.). în sec. VII e.n.
bizantinii foloseau „amestecul tunător11 numit mai tîr-
ziu „focul grecesc11. Pînă la începutul mileniului nostru
se ştiau şi se utilizau doar proprietăţile pirotehnice
ale prafului de puşcă : focul şi lumina. Arabii au fost
primii care au folosit în Europa şi proprietăţile lui
balistice : transportarea proiectilului de la punctul
de pornire la cel de cădere (în 1118 pentru prima
oară s-au folosit tunuri la asediul Saracossei). Spa­
niolii au preluat noul mijloc de luptă şi de la ei
s-a răspîndit pe întregul continent.
** La Braşov exista atunci o familie a turnă­
torului de tunuri numită Neidel. Izvoarele istorice
relatează, de asemenea, ştirea turnării la Sibiu, în
anul 1380, a unui tun de cîmp. Prima informaţie pri­
vind folosirea armelor de foc in Ţara Românească
datează din 1432—1433.
*** într-o scrisoare adresată oraşului Braşov,
Vlad Dracul, domnul Ţării Româneşti (1436 — cu
întreruperi 1447) cerea un număr mare de arme de
foc pentru acea vreme — „100 de puşti11 !

93
tară. P rim ele arm e de foc enau compuse din
cîte o ţeavă de fier fo rja t care se încărca cu
praf de puşcă fie pe la g u ra ţevii, fie pe la
culată, p rin tr-u n orificiu anum e care se as­
tu p a apoi cu un dop în ţep en it p rin cîteva pene
(cantitatea de p raf de puşcă oscila în tre 1/2 şi
2/3 din greu tatea proiectilului). Perfecţionările
care s-au adus pe parcurs acestor arm e au
vizat, în prim ul rînd, îm b u n ătăţirea sistem e­
lor de dare a focului, de ochire şi de m anipu­
lare. A pariţia la ju m ă ta te a secolului XVI a
puştii cu fitil — care a înlocuit pe cea a cărei
în cărcătu ră se aprindea cu vergeaua încălzită
la roşu — a făc u t ca arm a de foc să devină
eficace pe cîm pul de lu p tă (pînă atunci efec­
tu l ei era m ai m u lt de ordin moral). Sistem ul
s-a îm b u n ă tă ţit şi m ai m u lt la ju m ă ta te a se­
colului XVII, cînd s-a răspândit m ecanism ul
perfecţionat de dare a focului cu „cocoş şi cre-
m ene“. Dacă la încep ut calitatea ochirii de­
pindea strict de ex p erien ţa trăgătorului, mai
tîrziu precizia ochirii a început să fie îm bu­
n ă tă ţită p rin sistem e sim ple : cătarea şi înăl­
ţătorul, care se fixau pe ţeavă (în secolul XVII,
în tim pul lui M ihnea, se cunoştea şi în ălţăto ­
ru l mobil).
A rm elor de foc li s-au adus cu tim pul şi
alte m odificări, care le-au făcu t m ai eficiente
şi m ai uşor de folosit. La ţeavă s-au adăugat,
de pildă, patul şi ulucul. A a p ă ru t apoi „ca-
rab in a“ —■ puşcă cu ţeava m ai scu rtă şi deci
m ai uşoară decît grelele m uschete şi arche-
buze. A proape în acelaşi tim p cu carabina, din
necesităţi reclam ate, în special, de cavalerie,

94
a ap ă ru t pistolul. La tu n u ri s-au creat, prin
construirea afetului, posibilităţi m ari de m a­
n ev rab ilitate şi ochire.
O problem ă care a preocupat pe arm urierii
vrem ii a fost sporirea cadenţei de tragere a
artileriei. Soluţia găsită a constat din fixarea
m ai m u lto r ţevi pe acelaşi afet. A stfel de tu ­
n u ri avea şi oastea lui M ihnea, ele fiind po­
m enite de P au l din Alep cînd a descris să r­
băto rirea încoronării voievodului : „T unurile
erau cincizeci şi trei la num ăr... Şi p rin tre
ele se aflau trei tu n u ri de fie r fiecare cu şapte
g u ri“.
Din succinta prezentare a evoluţiei arm elor
de foc, a perfecţionărilor care li s-au adus
de-a lungul tim pului, se deduce lesne că la
ju m ă ta te a secolului al X V II-lea acestea au
ajuns să joace un rol de seam ă pe câmpul de
luptă. Eficacitatea lor nu i-a scăpat lui M ih­
nea al III-lea, care în perioada dom niei s-a
a ră ta t preocupat ca oştirea să fie dotată cu
tot felul de arm e de foc : arm e individuale
uşoare (,,ţăcăluşe“), tu n u ri de cîm p (,,pusci“),
tu n u ri grele de asediu etc.
A rtileria din oastea lui M ihnea era form ată
la început din cele 53 de tu n u ri cu care ve­
nise paşa de S ilistra şi pe care el le opri.
Voievodul însă nu s-a m ulţu m it doar cu ele,
ci a căutat, pe cît îi era cu putinţă, să spo­
rească num ărul gurilor de foc din dotarea a r­
m atei Ţ ării Rom âneşti. În tru c ît C onstantin
Şerban luase în fuga lui şi vistieria ţării şi
tu n u rile oştirii — nu de puţine ori dom ni­
torii evului m ediu, în vrem uri de restrişte, îşi

95
lărgeau drep tu rile de p roprietate personală şi
asupra b u n u rilo r ţării — , M ihnea întreprinse
dem ersuri să le prim ească înapoi *. „In această
zi (30 m ai 1658 — ziua încoronării sale) —
scrie P aul din A lep — s-a în tîm p lat din nou
să vină u n sol aducînd cu el tu n u rile pe care
C onstantin voievod le luase cînd fugise, căci
dom nul trim isese să le ceară ca proprietatea
şi m aterialul de război al ţă rii“. A lte tu n u ri
— dom nitorului nu i se părea niciodată a avea
atîte a cît îşi dorea — şi le-a p rocurat prin
comenzi în Transilvania. In post-scriptum ul
scrisorii din 21 iunie 1658, adresate Sibiului,
citată şi m ai înainte, scria : „Venim a supăra
pre dum neavoastră cu puţină pohtă, rugă-m u-
ne să nu vă cază greu. Douaă arm e pohtim
de la dum neavoastră, nu aşa m ari, ca să fie
ca(m) lungi, tu n u re pistrealnice. De nu vor
putea fi în dar, noi le vom plăti dum niilor
voastre...“. Ia r p e n tru a spulbera neîncrede-
rile pe care pregătirile ostăşeşti le puteau pro­
voca acestui oraş din T ransilvania arată m ai
departe către cine se în d rep tau aten ţia şi g ri­
jile lui : „Crez, ştim că dum niilor voastre încă
n u va fi acoperită, nici ascunsă înclinaţia
noastră ce avem către binele a toată creşti-

*Voievodul începu prin a reclama Porţii că fos­

tul domnitor plecase cu lucrurile şi cu vistieria lui
Matei Basarab. La insistenţele lui Mihnea, turcii tri-
miseră soli lui Râkoczi, îndemnîndu-1 să restituie
ce luase Constantin Şerban, protejatul său. Princi­
pele, presat de otomani, dădu poruncă să se îna­
poieze tunurile, vistieria rămînînd însă în continuare
în posesia pribeagului domnitor.

96
n ătatea den toată inem a“. In tr-o altă scrisoare
adresată Sibiului, la 16 octom brie 1659, M ih-
nea solicita tu n u ri şi m uniţii, com unicîndu-le
mai m arilor cetăţii că, în tă rită, puternică, Ţ ara
Rom ânească va p u tea apăra şi hotarele ei, dar
şi hotarele T ransilvaniei de pericolul otoman.
„P rea iu b it din inim ă şi bun prieten al dom ­
niei m ele şi bun vecin, jupan V erder A ndreiaş
b urgărul şi la tot svatul cetăţii Sibiului — se
spunea în acea scrisoare — , pace şi sănătate
pohtim Dom niilor voastre. C ătre aeeastea poh-
tim spre dum neavoastră p e n tru cîteva tu n u ri
m ai m ari şi de alte arm e m ai mici, să ne tr i­
m iteţi dum neavoastră p e n tru ajutor, că aflîn-
du-se paza noastră m ai aproape de ţin u tu l
dom niilor voastre, stînd îm potriva celor v ră j­
m aşi de păgîni, turci, nu num ai p en tru noi,
ci p e n tru binel(e) şi p e n tru folosul dum niilor
voastre. Iar încă vom fi bucuroşi în toată v re­
m ea de ce va fi trebile şi pohtele dum niilor
voastre, a fi pre voia dum neavoastră. Ia r cînd
ar fi de tre b u in ţă arm ele dum niilor voastre,
iar se vor trim ite napoi cu cinste. încă m ai poh­
tim pe dum niile voastre p e n tru neceacă iarbă,
plum bu, gloanţe şi de ce va ară ta solul nos­
tru din gura pohtelor noastre, să nu lăsaţi să
vie în deşert, să fie lucru cu pripă, să nu se
facă zăbavă“.
N eostenitele strădanii şi preocuparea con­
tinuă a ră ta tă de M ihnea p e n tru organizarea
arm atei au dat roade, oastea Ţării R om âneşti
ajungînd să fie puternică şi bine înarm ată.
N um ărul soldaţilor săi şi al ajutoarelor care
i-au venit din T ransilvania la începerea războ­

97
iului antiotom an trebuie să fi atin s cifra de
30 000 oam eni *, ceea ce reprezenta o forţă
m ilitară im portantă, egală, ba uneori m ai m are
decît a altor voievozi cu faim ă m ilitară din
veacul XVII. Spre exem plu, în b ătălia de la
O gretin, din 13/23 septem brie 1602, oştirea
lui Radu Ş erban (1602 ■— cu în tre ru p e re 1611)
nu m ăra ciroa 20 000 de lu ptători ; în ajunul
ridicării în scaun a lui M atei Basarab, arm ata
Ţ ării R om âneşti cuprindea în tim p de pace
10 000 de călăreţi şi 2 000 de p e d e s tra ş i; în
1637, Vasile L upu a p ătru n s la sud de Milcov
în fru n tea a 30 000 oşteni ; la F inta, la 27 m ai
1653, s-au c o n fru n tat cele m ai m ari efective
m untene şi m oldovene din veacul XVII, M atei
Basarab dispunînd de 30 000 oameni, Vasile
Lupu şi Tim uş H m elniţki com andînd 20 000
de oameni.
N um ărul oştenilor lui M ihnea era com pa­
rabil şi cu cel al arm atelor m u lto r ţă ri euro­
pene cunoscute p en tru pu terea lor m ilitară.
Iată — p e n tru argum entarea afirm aţiei —
efectivele angajate în cîteva m ari bătălii ale
Europei veacului al XV II-lea. In lu p ta din

* Diplomaţii veneţieni ai'irmă că în toamna anu­

lui 1659 Mihnea dispunea de 15 000 oşteni, dar că
putea ridica la oaste 30 000 sau chiar 50 000 de oa­
meni. Relatări transilvănene apreciază că sub fla­
murile voievodului Mihnea se aflau circa 25 000 sol­
daţi. Dacă se ţine seama de media cifrelor oferite
de izvoarele amintite, precum şi de eforturile per­
manente întreprinse de voievod pentru sporirea tru­
pelor sale, pare foarte apropiată de realitate aproxi­
marea efectivului oştirii sale la 30 000 soldaţi.

98
1605 de la K erholm , cunoscută d rep t una din
cele m ai strălucite victorii obţinute în acea
vrem e de a rm ata polonă, hatm anul Chotkie-
wicz avea 3 400 oam eni, ia r regele suedez Ca-
rol IX, 11 000. A rm ata suedeză a regelui G us-
tav Adolf, socotită ca u n a din cele m ai bune
din E uropa, nu m ăra aproxim ativ 20 000 de lup­
tători. C ardinalul R ichelieu dispunea în 1640
de 15 000 pedestraşi şi 3 000 călăreţi. In lu p ta
de la Lens, din 20 august 1648, lu p tă care a
determ in at sem narea tra ta tu lu i din W estfalia,
generalul Conde com anda 16 000 de oam eni,
iar arhiducele austriac Leopold 21 000 *.
M ihnea dispunea, deci, de o oştire care, în
veacul al X V II-lea, rep rezen ta o forţă m ilitară
im portantă, capabilă de rezu ltate de prestigiu
pe cîm pul de luptă.
D om nitorul rom ân cunoştea foarte bine p u ­
terea arm atei sale. O cunoştea şi, bazîndu-se
pe ea, a h o tă rît în toam na anului 1659 să se

* Cunoscutul general imperial Raimond Monte-

culli considera că efectivul eficient şi ideal al unei
oştiri este de 20 000 de oameni, din care 11 000 călă­
reţi şi restul soldaţi pedeştri (este de menţionat că
în veacul XVII ostile române dispuneau de o cava­
lerie care era, la fel, majoritară). Efectivele mari ale
oştilor române luate în comparaţie cu cele ale al­
tor state europene, mai puternice, cu rezerve mai
mari, se explică prin necesităţile strategice şi tactice
impuse de permanenta apărare a ţării, mereu dorită
şi de multe ori călcată de vrăjmaşii cei mulţi. Faptul
că oştenii erau mulţumiţi nu atît prin leafă, mai mică
decît în alte părţi, cît prin diferite scutiri faţă de
stat (care nu afectau însă vistieria), a permis domni­
torului să ţină pe lîngă el un număr important de
lefegii.

99
în fru n te cu otom anii. T ăria oştirii Ţ ării Ro­
m âneşti, a fost, dealtfel, cunoscută şi recu­
noscută chiar de adversari — spre o pildă,
vorbind despre forţele conduse de M ihnea al
III-lea, care porniseră să atace m arginile de
la D unăre ale Im periului otom an, călătorul
turc Evlia Celebi scria despre ele că form ează
o „oaste cit nisipul m ării“.
Din păcate, oastea lui M ihnea, ca orice a r­
m ată com pusă în principal din soldaţi cu sim ­
brie, n u a fost dăruită, repetăm , cu credinţă
faţă de dom nitor, cu sim ţ de jertfă . N u a fost
d ăru ită nici de fo rţa de a suporta vrem e în ­
delungată eforturile războiului, com batanţii
neputînd fi îndeobşte ţin u ţi sub steagul ţării
dacă izbînda n u era obţinută după întîile cioc­
niri, dacă victoria nu se decidea după prim ele
încleştări pe cîm pul de luptă *. Cum pe M ih­
nea îm p reju rările nu l-au a ju ta t să îm plinească
fap ta fără pereche de a zdrobi de la început
întreaga p u tere a adversarului, oştirea cu plată
avea să-l lase şi pe el aproape singur. L-a lă ­
sat la Tîrgovişte, unde veştile despre în frîn -
gerea aliaţilor săi din M oldova şi T ransilvania
se răspîndiseră şi unde dom nitorul „acolo gîn-
dise să şază pre loc şi să să b ată cu tu rc ii44.
La Tîrgovişte, „dorobanţii şi alte oşti se sfă-
tu iră să-l închiză în cetate şi să-l dea tu rc i­

* Fenomenul era general, durata războaielor an­

terioare epocii în care a domnit Mihnea (războiul
de 100 de ani, de 30 de ani) explicindu-se şi prin
aceea că beligeranţii trebuiau să-şi refacă tru­
pele destrămate de multe ori din motivele arătate.

100
lor. M ihnea deaca prinse de veste, cu m are
m eşterşug se im păeă cu dorobanţii dîndu-le
şi bani m ulţi. Noaptea-1 sloboziră, de au fugit
preste m unte. Şi acolo îşi sfîrşi viaţa lui cum
au fost m ai ră u “.
*

La finele celui de-al şaselea deceniu din

veacul X V II, cînd se plasează dom nia voievo­
dului M ihnea, cu ltu ra Ţ ării Rom âneşti se dez­
volta în m atca generos croită de îm plinirile
p atro n ate în acest dom eniu de m arele M atei
Basarab. O im portantă caracteristică a epocii
este că învăţaţii m unteni, m oldoveni şi tra n ­
silvăneni au devenit conştienţi de u n ita te a de
origine a poporului nostru şi afirm ă acest
lucru răspicat, legăturile politice, economice,
culturale m ereu existente în tre cele trei ţări
rom âneşti făcînd să se nască această idee, stu ­
diile şi cercetările în trep rin se cu p rilejul a n i­
lor de în v ăţă tu ră petrecuţi în Polonia, Ita ­
lia sau la Constantinopol întărind-o p rin do­
vezi noi, de nezdruncinat. Stolnicul c ă rtu ra r
C onstantin Cantacuzino, tră ito r în a doua ju ­
m ătate a veacului XV II şi la începutul celui
urm ător, fiul postelnicului Cantacuzino din
vrem ea M ihnei, scria, spre pildă, că înţelege
prin rom âni nu num ai pe cei din cuprinsul
statului m u n tean „...ce şi den Ardeal... şi m ol­
dovenii şi toţi cîţi şi în tr-a ltă p arte se află
şi au această lim bă... că toţi aceştia dintr-o
fîn tîn ă au izvorît şi cu ră“.

101
 La în tă rirea şi răspândirea ideii unităţii nea­
m ului rom ânesc, un rol m ajor l-a avut cartea
care, cum spunea m oldoveanul Vanlaam în
1643, în p refa ţa Cazaniilor sale, se adresează
„către toată sem enţia rom ânească1'. în tim pul
lui M atei B asarab s-a relu a t în Ţ ara Rom â­
nească, după o în tre ru p e re de cîteva decenii,
activitatea editorială. Este de rem arcat că în
acest dom eniu lim ba rom ână a început să se
afirm e cu putere, în tip a rn iţa de la Cîm pu-
lung şi apoi de la Govora im prim îndu-se, în ­
tre 1635— 1653, 23 titlu ri de carte din care
aproape ju m ătate în rom âneşte sau în lim ba
slavo-rom ână. în tim pul lui Şerban C antacu-
zino (1678— 1688) şi al lui C onstantin Brînco-
veanu au a p ă ru t la B ucureşti, Snagov, R îm -
nic, Buzău, T îrgovişte noi trad u ceri de cărţi
de cult (între ele, cea m ai im portantă fiind,
bineînţeles, Biblia), care au m arcat p ă tru n d e ­
rea definitivă a graiului rom ânesc în biserică.
C artea tip ă rită a ajutat, de asem enea, la
dezvoltarea şcolii. La Tîrgovişte, sub contro­
lul boierului de aleasă cu ltu ră U drişte N ăstu­
rel, s-a în fiin ţa t o şcoală cu dascăli trim işi de
P e tru Movilă, fecior de voievod m oldovean
aflat în scaunul m itropolitan al K ievului. Cînd
Şcoala P a tria rh iei din Constantinopol a căzut
pe m îna tradiţionaliştilor m istici, profesorii de
acolo, adepţi ai filozofiei realiste, s-au re fu ­
giat în Ţ ara Rom ânească. Cel m ai în v ăţa t din­
tre ei, P antelim on Ligaridis, a deschis la T îr­
govişte, în 1646, o şcoală cu caracter um anist
de nivel superior.

102
 Condiţiile sociale şi politice care au făcut
să izbucnească m area răscoală a seim enilor şi
să aibă loc războaie în tre oştile rom âne con­
duse de Râkoczi al II-lea şi M ihnea al III-lea
şi tru p ele otom ane au în tre ru p t activitatea
şcolilor, cum au în tre ru p t-o şi pe a tipogra­
fiilor. P e n tru nevoile de în v ăţă tu ră ale fiilor
lor, m arii feudali din ţările rom âne au recurs
atunci la in v itarea în propriile case a u nor pro­
fesori din alte ţă ri (la curtea lui Şerban Oan-
tacuzino a sta t cunoscutul dascăl Ierem ia Ca-
cavelas, care avea să fie m ai apoi profesor şi
lui D im itrie C antem ir), ori la trim iterea tin e ­
rilo r la şcoli cu bun renum e din străin ătate.
Inv ăţăm în tu l superior s-a relu a t în tim pul lui
B rîncoveanu cînd, în aşezăm întul m onastic de
la Sf. Sava din B ucureşti, sub conducerea lui
Sevastos C him enitul, s-a redeschis în juru l
anului 1695 A cadem ia dom nească.
In afara şcolilor de nivel înalt, au funcţio­
n a t în veacul XVII, fireşte, şi şcoli de grad
inferior, cum au fost cea de la S fîntul G heor-
ghe Vechi din B ucureşti sau şcoala de la Cîm-
pulung, înfiin ţată de fiul lui U drişte pe num e
R adu N ăsturel, sau cea din apropiere de F ă ­
găraş, la S îm băta de Sus, şcoală ctitorită în
1657 de boierul m u ntean Preda. Aceste şcoli
pregăteau clerici, dar şi dascăli şi dieci din
care, n u puţini, plecau să-şi exercite profesia
în zone m ai înd ep ărtate de locurile de baş­
tin ă (spre pildă, u n u l d in tre ei, dascălul M atei
Bojidar, originar din M ehedinţi, s-a stab ilit în
B anat, la Orşova).

103
 P e n tru deprinderea scrisului şi vorbirii co­
recte, tin erii învăţăcei foloseau gram atici şi
lexicoane redactate de că rtu ra rii tim pului.
Dascălul Staicu din T îrgovişte este autcrul
unei prim e lucrări de gram atică a lim bii ro­
m âne, întocm ită în 1667— 1669, ca „să fie
plecaţilor ai m ei ucenici tu tu ro r în v ăţătu ra
gram atichei“ ; în epocă au circulat m ai m ulte
lexicoane, în tre care m ai com plete sîn t cele
ale lui M ardarie de la Cozia, tip ă rit în 1649
(care cuprindea peste 4500 cuvinte) şi al lui
M ihail logofătul, d a ta t din 1667.
C ărţile de lite ra tu ră încep, cum începuseră
cele de cult şi vor începe m ai apoi cele de
ştiinţă, să fie traduse în rom âneşte. U nul din
principalele rom ane populare, Varlaam şi Ioa-
saf, este tălm ăcit în 1648 de m arele boier
U drişte N ăsturel, după ce o altă carte foarte
răspîndită, A lexandria, îm brăcase şi ea haina
cuvîntului rom ânesc cu cîteva decenii m ai
înainte. In vrem ea lui B rîncoveanu a fost tra ­
dusă V iaţa lui Esop sau Esopia şi a fost tip ă ­
rită în rom âneşte opera m oralizatoare in titu ­
lată Floarea darurilor.
Un fenom en nou de cultură, dem n de sem ­
nalat, este dezvoltarea bibliotecilor laice. Con­
stan tin postelnicul Cantacuzino, adversar al
dom niei lui M ihnea, ucis în 1663 în trapeza
m ănăstirii Snagov din porunca lui G rigore
vodă Ghica (1660— 1664 ; 1672— 1673), a în te ­
m eiat la curtea sa din M ărgineni o bibliotecă
ce cuprindea „m ulte cărţi elineşti, latineşti,
franţuzeşti, tu rc e şti14. F iul său, Şerban, p ri­
m ul d in tre Gantacuzini ajuns dom nitor, a avut

104
şi el biblioteca lui — pe o evanghelie din 1662
se afla o inscripţie datata înainte de urcarea
în. scaun : „Din ale lui Ş erban Cantacuzino
şi aceasta pe lîngă altele“. Un alt Cantacuzin,
vestitu l stolnic Constantin, cum pără la P a-
dova şi la V eneţia volum e în latineşte şi ita ­
lieneşte, titlu rile lor însem nîndu-le în carnetul
de studii. In tre volum ele cum părate în tim pul
lui Brînooveanu de boierul m u ntean M atei
C reţulescu la Viena se aflau „cărţi 124 filo-
sofeşti, gram aticeşti, poliţieneşti, bisericeşti, is­
toriceşti, latineşti, italieneşti, iproci, proci“,
toate „în catastih tot pre num e scrise14.
Dacă dom nia lui M ihnea al III-lea n u a p u ­
tu t in v en taria în propriul beneficiu realizări
m em orabile de cu ltu ră petrecute strict în cu­
prinsul ei — în făptuirile rem arcabile din acest
dom eniu se produc de obicei în ani lungi de
linişte, de prosperitate — s-a înscris în schim b
în perioada care a făcut legătura în tre epocile
de m are înflorire culturală din tim pul lui Ma­
tei B asarab pe de o parte, din vrem ea Can-
tacuzinilor şi m ai ales a lui B rîncoveanu pe
de altă parte. C unoaşterea perioadei în discu­
ţie are im portanţa ei, îm plinirile acestui fră -
m în tat sfert de veac fiind p e n tru istoria cul­
tu rii rom âneşti de real interes.

Iată, prezentate sintetic, tră să tu rile carac­

teristice ale epocii care a cuprins dom nia lui
M ihnea şi unele aspecte im portante ale acti­
v ităţii desfăşurate de acesta pe plan in te rn :

105
activităţi m enite să dezvolte economia ; să do­
m olească nem ulţum irile provocate de m işcări
sociale ; să lege dom nia de ţa ră ; să întărească
p u terea arm ată a Ţ ării R om âneşti ; să creeze
condiţiile îm plinirii cu izbîndă a m arelui său
gînd : ridicarea Ţ ării Rom âneşti la lu p tă pen­
tru suveranitate.
 IV. EXPEDIŢIA DIN TRANSILVANIA

La sc u rt tim p după înscăunare, M ihnea a

fost silit să dea ascultare unei porunci străine
de inim a sa şi anum e să participe a lă tu ri de
otom ani şi tătari, la o cam panie în ţin u tu rile
rom âneşti de peste m unţi. A ceastă expediţie
treb u ia să fie, p rin alungarea lui Râkoczi, epi­
logul crizei declanşate cu doi ani înainte de
războiul principelui în Polonia. Vom relata
ceva m ai pe larg evenim entul.
La începutul anului 1657, în lu n a ian u a ­
rie, Râkoczi al II-lea a p o rn it cu oaste să
cucerească coroana Poloniei. în a ju to r îi so­
siseră, p rin tre alţii, soldaţi trim işi de aliaţii
săi de credinţă : dom nitorii M oldovei şi Ţ ării
R om âneşti (prim ul, sub com anda serdarului
G rigore Hăbăşescu, dăduse 2 000 de oameni,
al doilea, C onstantin vodă Şerban, la fel 2 000,
în fru n te cu căpitanul Odivoianul). D upă cî-
teva victorii de răsu n e t — cei 40 000 de ostaşi
cu care principele se afla, la un m om ent dat,
în luptă, au cucerit Cracovia şi apoi şi V ar­
şovia — oastea sa a su fe rit în cele din urm ă
o g rea înfrângere, capitulînd la 22 iulie 1657,
lingă C zarny Ostrow. învins, Râkoczi a fost
silit să accepte condiţiile grele im puse de po­
loni : plata unei despăgubiri foarte m ari —

107
1 220 000 florini — şi întoarcerea pe un tra ­
seu stab ilit de învingător.
N ecazurile provocate de în frîn g erea de la
C zam y O strow n u se term in ară însă. La ure­
chea principelui sosiră veşti că îm potrivă-i
s-au ridicat şi tătarii. Căci „hanul l-a în să r­
cinat — cum scrie cronicarul M ustafa N aim a
— pe p rin ţu l Calgai, cu peste 100 000 de os­
taşi, să devasteze şi să prade vilaietul lui R â-
kdczi (Transilvania), iar populaţiei să-i prici­
nuiască pagube. De aceea oastea distrugătoare
a p o rn it în ţa ra T ransilvaniei şi a in tra t prin
casele şi ţin u tu rile lor ca un şuvoi aducător de
nenorociri. Râkdczi, aflînd de această m ăsură...
s-a gîndit să-şi apere vilaietul şi, scoţîndu-şi
din cap dorinţa de a deveni crai leşesc, a p ă­
ră sit tab ăra pe care o pregătise p e n tru a-i
servi ca în tă ritu ră şi a po rn it în ap ărarea ţării
sale..."
„F aţa şi spatele fiindu-i închise de oştile
p rin ţu lu i Calgai şi de ale hanului — scrie m ai
departe cronicarul — , el nu m ai avea cum să
scape de cele două oşti. în d ată ce s-au în tîl-
nit, ei s-au ciocnit în lu p tă şi m ăcel ca valu­
rile unui ocean... Zefirul cuceririi şi victoriei a
su flat din p a rte a m usulm anilor şi copitele ca­
ilor vitejilor a u călcat pe acel cîmp de bătălie
oastea duşm ană... Din p artea oştirii m usul­
m ane, au răm as pe loc, p rin rănile produse de
săgeţi, doar nouăzeci de tătari, pe cînd din
partea ghiaurilor au fost trecu te p rin sabie
aproape 20 000 (de oşteni). Alţi 20 000, îm pre­
ună cu peste 700 de ghiauri renum iţi au fost
ferecaţi în lanţuri". P rin tre cei făcuţi prizo­

108
n ieri atunci de tă ta ri s-a a fla t şi u n cunoscut
căpitan din oastea lui Râkoczi, viteazul Ioan
Kemdny.
C apitularea de la C zarny O strow şi victoria
obţinută de tă ta ri au fost folosite de m arele
vizir ca un prilej bun de distrugere a alianţei
ţărilo r rom âne, de în lă tu ra re a principilor
neascultători, p rin tre aceştia n u m ărîndu-se şi
G heorghe Râkoczi II. D rep t care a h o tărît
în grabă o expediţie de pedeapsă în T ransil­
vania. G reutăţile războiului p u rta t to t atunci
de otom ani în spaţiul egeic au am înat însă
cam pania. D ar nu au dom olit m înia vizirului,
care s-a ju ra t că nu-şi v a găsi linişte pînă nu
va înfrînge el însuşi, cu arm ele, arm iile p rin ­
cipelui transilvănean. P e n tru început, a trim is
poruncă de m azilire lui Râkoczi care, p rin ac­
ceptul D ietei T ransilvaniei, a fost înlocuit la
începutul toam nei anului 1657 cu Francisc
Rhedey. înlocuiţi cam în acelaşi tim p au fost
şi C onstantin Şerban şi G heorghe Ştefan, în
locul prim ului fiind n u m it M ihnea, ia r în Mol­
dova — G heorghe Ghica. A tît C onstantin Ş er­
ban — după sim ulacrul de rezistenţă m ai îna­
in te re la ta t —■cît şi G heorghe Ştefan au tre c u t
la începutul anului 1658 la adăpost în T ra n ­
silvania, unde am biţiosul şi tenacele Râkdczi,
aliatul lor, revenise în dem nitate.
P e n tru alungarea lui Râkoczi de la cîrm a
ţării sale, m arele vizir M ehm ed K opriilu pom i,
la 23 iunie 1658, de la A drianopol înspre T ra n ­
silvania în fru n tea unei arm ate im punătoare.
D upă cum se consem nează în Cronica lui M us-
tafa Naima, „Fuseseră însărcinaţi să m eargă

109
la lu p ta sfîntă a lă tu ri de serdar (de com an­
dan tu l expediţiei, M ehm ed Koprulii) şi m u-
hafîzul (paşă care avea în sarcină paza unei
cetăţi, a unui oraş) Budei, K enan paşa, cu
oastea de se rh a t (de graniţă) şi beilerbeiul de
Silistra, K adrî paşa, cu oastea eialetului său
propriu şi cu levenzii din D obrogea şi hanul
tătăresc, cu n en u m ăraţii tătari, precum şi peste
12 000 de ostaşi din p artea craiului leşesc“.
T rebuia să vină şi dom nul Moldovei. T rebuia
să vină, el fără voie, şi M ihnea.
Râkoczi se aştepta la acest război. Ştiind
că singur nu se p u tea îm potrivi nesecatelor
forţe adverse care curînd aveau să-i treacă
graniţele, caută aliaţi buni şi darnici în a ju ­
toare. A trim is în grabă şi din vrem e solii
peste tot. De la cazaci a p rim it sp rijin num ai
în vorbe, în prom isiuni. P uternicii habsburgi,
solicitaţi şi ei, au p reg etat să a ju te T ransilva­
nia, îm p ăratu l vecin, Leopold, văzînd in poli­
tica de n e a tîrn a re urm ată de Râkoczi un în ­
dem n la răscoală p e n tru populaţiile ţin u tu rilo r
de gran iţă aflate sub stăpînirea sa. Ou greu,
de aceea, s-a înduplecat să-i dea ceva arm ată
— a tît doar cît să întărească garnizoana ce­
tăţii Inieului.
D om nitorii p rieteni şi îndatoraţi, C onstantin
Şerban şi G heorghe Ş tefan n u m ai erau acum
în scaune, răzbunarea otom anilor silindu-i să
apuce drum uri de bejenie. In aceste zile în
care totul îi m ergea cum nu trebuie, Râkoczi
a prim it, de acolo de unde se aştep ta m ai pu­
ţin, propuneri de prietenie. Şi anum e din Ţara
Rom ânească, de la nou-înscăunatul voievod,

110
care p ărea a fi şi recunoscător otom anilor p en ­
tru dom nie şi supus lor din convingere. Aceasta
p e n tru că în planurile ascunse ale M ihnii,
T ransilvania deţinea u n loc deosebit, prietenia
şi a ju to ru l ei şi al principelui ei în războiul cu
otom anii pe care îl pregătea fiindu-i bine­
venite.
F a ţă de vecinul de la m iazănoapte, dom ni­
toru l m u ntean a cultivat de la început înalte
şi statornice dorinţe de am iciţie — despre ele
capuchehaiele de la Constantinopol vorbeau
mai de m ult. La 22 m artie 1658, la îndem nul
voievodului, puţinii boieri de atu n ci care se
aflau în ju ru l lui au trim is carte principelui
de peste m unţi. P rin ea a ră tau că le este bine.
„Să stăruieşti M ăria Ta să vină înapoi boierii
şi cît m ai repede să facă M ăria ta prieteşug cu
dom nul nostru... ; de aceea, făcînd M ăria ta ast­
fel de lucru va fi spre binele ţării şi al creş­
tin ă tă ţii şi p e n tru aceasta vei prim i binecu-
v în ta rea de la dum nezeu şi de la această biată
ţară recunoştinţă, iar din partea D om nului
nostru va avea Măria ta deosebit folos şi slujbă
la toată nevoia“ (sublinierile noastre). P u rtă ­
toarea u nor fireşti propuneri de prietenie în tre
conducătorii a două provincii locuite de ace­
laşi popor, scrisoarea din 22 m artie 1658 se
constituie în docum entul care pune baza a lia n ­
ţei în tre M ihnea şi Râkoczi, alianţă care va
dura de atunci to t tim pul guvernării celor doi
dom nitori.
Este de subliniat fap tu l că relaţiile ce se
statornicesc acum nu m ai, păstrează suprem a­
ţia principelui transilvan. In noua alianţă cel

111
care se im pune din ce in ce m ai m ult, dîn-
du-i tăria de care avea nevoie şi orientarea
dorită este, în şi de fapt, dom nitorul m untean.
R ealitate, dealtfel, uşor de explicat p rin situ a ­
ţia creată după eşecul cam paniei lui Râkdczi
din Polonia, cînd gloria şi p u terea principelui
transilvan trecuseră prin grele încercări.
F ap tu l este explicabil m ai ales de situ a­
ţia m ult în ră u tă ţită în oare acesta se afla de
cînd vizirul luase decizia de a-1 înlocui din
dem nitate cu a lt nobil şi după ce dăduse po­
runcă de acţiune în acest sens. „...Cît m ai re ­
pede să faci M ăria ta prieteşug cu dom nul
nostru" — scriau, repetăm , boierii m unteni
lui Râkoczi în p rim ăvara anului 1658 — , căci
din p artea D om nului nostru vei avea M ăria ta
deosebit folos şi slujbă la toată nevoia". E rau
îndem nuri şi asigurări care l-au a ră ta t de la
început pe M ihnea a fi „prim us in te r pares"
(prim ul în tre egali) în relaţiile cu Râkdczi.
„înclinaţia noastră ce avem către binele a
toată creştinătatea, den toată inim a", cum
scria Sibiului la 21 iunie 1658, de data aceasta
chiar M ihnea, a ajuns repede ştiu tă în ţin u ­
tu rile transilvane, aflate sub m area am enin­
ţare a vizirului.
Principele a o b ţinut de la început foloase de
pe u rm a prieteniei cu M ihnea. Cum a fost în
vara anului 1658 cînd dom nul Ţ ării R om âneşti
a aflat că la cererea Istanbulului se porniră
spre T ransilvania cetele de tă ta ri ce urm ăreau
să a ju te la alu n g area lui Râkoczi şi cînd s-a
g răb it să-i trim ită acestuia ştire p rin logofătul
C onstantin Cantacuzino că asupra lor, u niţi
de-acum în aceeaşi soartă, „m are prim ejdie
vine...“ . Sau cum a fost dem ersul la P oartă
în trep rin s în favoarea principelui prieten de
dincolo de Carpaţi, d n d , p e n tru a-i salva dom ­
nia, a d at ştire vizirului p rin capuchehaiele lui
că acesta este dispus să dea p e n tru păstrarea
păcii şi a vechilor relaţii cu stăpânirea otom a­
nă sum a de 100 000 taleri. In te rv en ţia lui M ih-
nea în favoarea lui Râkoczi, căzut în disgraţie,
s-a a ră ta t a-i fi prim ejdioasă, ea dînd naştere
unor m ari bănuieli în d rep tate îm potriva sa.
Cum că cei doi principii sîn t aliaţi, că ştiu
unul de dorinţele şi plan u rile şi gîndurile ce­
luilalt. „îm biase M ihnea — scrie Hronica lui
Şincai — pe turci cu 100 000 de taleri pientru
Râkoczi şi p en tru aceea căzuse în prepus că
prea m are pretenşug a re cu dînsul şi se tem ea
ca se nu-1 lepede cît m ai curînd din dom niă...“.
B un cunoscător al firii turcilor, M ihnea a in ­
tu it pericolul pe oare îl presupunea dem ersul
său, piericol care a fost cu a tît m ai grav cu
cît atunci, în v a ra anului 1658, cînd se desfă­
şu ra evenim entul relatat, nu erau lucrurile
pregătite ca cei din p reajm a padişahului şi pa-
dişahul însuşi să afle că în tre el şi Râkdczi se
încheiase o alianţă şi că alianţa lor viza, în fi­
nal, însăşi existenţa auto rităţii pe care o ex er­
citau asupra ţărilo r rom âne. D ar M ihnea, cu
riscul de care era conştient şi p e c a r e conştient
şi l^a asum at, a în trep rin s dem ersul am intit
la P oartă, firea sa îndem nîndu-1 să facă totul
p en tru ajutorarea, p en tru salvarea aliatului de
luptă, a parten eru lu i de faptă.

113
 Bucuros de prietenia, trecu tă şi p rin probe
pe care M ihnea i-a arătat-o, Râkoczi trim ise
în Ţ ara Rom ânească, în iunie 1658, pe un
apropiat al său, Francisc Rhedey. M isiunea sa
era să statueze oficial alianţa constituită, în
fapt, m ai înainte, d in tre cele două ţări. în tre ­
vederea a av u t loc în secret, în tim pul unei vî-
nători anum e organizate, departe de curte. în
urm a discuţiilor cele două p ă rţi au lu a t ho-
tă rîri im portante, parten erii legîndu-se p rin
ju ră m în t ca în cazul în care îm p ăratu l de la
Istanbul a r schim ba din putere pe u nul sau
pe celălalt, atu n ci am îndoi, cu forţe unite, să
se ridice la luptă.
Cînd, în iunie, s-a încheiat această înţele­
gere, M ihnea ştia, de bună seam ă, că soarta
principelui tran silv an era pecetluită, m înia vi­
zirului nep u tîn d fi cu nim ic potolită. De ce s-a
legat atunci de destinul unui personaj a l cărui
viitor politic era com prom is ? A fost cumva
o greşită orientare, o eroare politică ? Consi­
derăm că nu. Şi iată din ce m otiv. In anum ite
cercuri din epocă se cunoşteau p lanurile an-
tiotom ane ale voievodului. Avem ştiri că încă
din toam na an u lu i 1655, M ihnea, pe atunci
p reten d en t la tro n u l Ţ ării R om âneşti, a avut
o întrevedere cu Giovanni B allarino, secreta­
ru l legaţiei veneţiene la C onstantinopol. în
tim pul în tîlnirii, desfăşurate în secret „ca să
nu fie cunoscut de alţii şi să-şi poată îm păr­
tăşi gîndurile fără team ă“, M ihnea se m ă rtu ­
risise diplom atului veneţian spun în d u -i că
poartă o duşm ănie adîncă turcilor, dar că, si­

114
lit de îm p reju rări, tre b u ia să li se arate supus.
Şi că duşm ănia lui îşi cău ta îm plinire în fapte.
In care scop luase legătură cu cazacii, cei m e­
reu g a ta să lupte cu păgînii. Că intrase în re ­
laţii şi cu popoarele supuse din Balcani, care
erau pregătite să se răscoale la un sem n al lui.
Că, de asem enea, contactase pe spanioli, p ri­
m ind de la aceştia făgăduieli de sprijin. D ar
că avea nevoie de aju to ru l puternicei V eneţii
— îndeosebi în arm e şi corăbii. In fo rm at de
diplom atul său de întrevedere, senatul R epu­
blicii s-a a ră ta t neîncrezător în vorbele lui
M ihnea * şi a cerut lui B allarino să înceteze
contactele cu îndrăzneţul rom ân, dar „cu grija
de a p ăstra sim patia lui, p e n tru că are m ulţi
protectori în serai “.
P lan u rile antiotom ane ale lui M ihnea n u pu­
teau — dom nitorul e ra convins de aceasta —
să fie ţin u te m u lt tim p tăinuite. B un cunoscă­
to r al societăţii epocii sale, el ştia că m ai de­
vrem e sau m ai tîrziu adevărul va ajunge la
m ai m arii curţii de la Istanbul. La început
p revestită de în tîm p lări ciudate, cum a fost
aceea în ain te n a ra tă de la sfinţirea bisericii
m itropolitane din B ucureşti, cînd dom nul, în
faţa m ulţim ii, a aru n cat banul egiptean pe
m otiv că este turcesc. Apoi, sub form ă de bă­

* Republica se afla în lung război cu otomanii.

Era, firesc, deci să aibă — ori să caute să aibă —
aliaţi de nădejde. Reputaţia lui Mihnea era însă,
atunci, la Constantinopol, aceea de om de credinţă
al otomanilor. Din acest motiv s-a abţinut, pare-se,
Veneţia să răspundă afirmativ cererii adresate de
prinţul român, atunci doar candidat la domnie.

115
nuieli cum au fost cele provocate de in terv en ­
ţiile în favoarea lui Râkâczi care puseseră sub
sem n de îndoială fidelitatea faţă de Im periul
otoman. Şi, în fine, sub form a u nor acuze di­
recte aduse — aşa cum se va întîm pla în cu-
rînd — de n eprietenii dom nitorului.
P ersonalitate lucidă, realistă, lui M ihnea îi
era deci lim pede că otom anii nu se vor lăsa
m ultă vrem e am ăgiţi de falsa prietenie a ră ­
tată pînă atunci. Şi că, aflînd adevărul, prim a
m ăsură ce o vor lua va fi scoaterea lui din
scaunul Ţ ării Rom âneşti. Astfel, avea deci
două căi de u rm a t : fie să accepte înlocuirea
lui Râkoezi cu un altul, presupus credincios
Porţii, fap t care n u ar fi g a ra n ta t însă lui M ih­
nea că noul principe ar fi acceptat o alianţă
antiotom ană, fie să sară în aju to ru l celui p ri­
m ejduit, existînd în acest caz siguranţa g ru ­
pării forţelor Ţ ării Rom âneşti şi T ransilvaniei
îm potriva duşm anului com un. Pus în faţa
acestei alternative, M ihnea n -a ezitat în ale­
gere.
Sim ţind, acum, cînd hotărîrea a fost luată,
că se apropie ziua de m ult dorită a luptei fă ­
ţişe, M ihnea intensifică preg ătirile m ilitare.
D om nitorul m untean se bizuia pe un apre­
ciabil num ăr de soldaţi m ereu în creştere. La
rîn d u l său, Răkdczi se bizuia cam pe 30 000
de oameni. Celor doi principi u rm au să li se
alăture, de bună seam ă, şi v itejii de la sud de
D unăre care, la vestea răzv rătirii, s-ar fi g ră­
bit şi ei să ridice sabia. Deci forţe cu care se
putea face faţă oştirii vizirului existau. Dar

116
rum p e n tru astfel de fapte m ereu este nevoie
de încă m ai m ulţi oam eni, de încă m ai m ultă
oştire, c ă u ta re a de aliaţi noi n -a contenit.

*
Din alianţa nou încheiată în tre Ţ ara Rom â­
nească şi T ransilvania lipsea cea de a treia ţară
rom ânească, Moldova. La cîrm a ei se afla
G heorghe Ghica. B ătrîn şi fricos pe de-o p a r­
te, prieten de credinţă al m arelui vizir pe de
altă parte, G hica Vodă se ferea de trebi care
ar fi p u tu t în cru n ta fru n te a sultanului. Necu-
noscîndu-1 bine, Râkoczi a încercat în p rim ă­
vara anului 1658 să-i afle firea, să-i cunoască
gîndurile. In care scop trim ise scrisoare la Iaşi,
solicitînd să i se spună ce părere are de vestea
ce se răspîndea cum că tă ta rii se vor îndrepta
— ca şi turcii — cu pedeapsă asupra T ransil­
vaniei. Şi cum va reacţiona el, Ghica Vodă, la
porunca ce i se dăduse de a se a lă tu ra invada­
torilor. Răspunsul, întocm it de fiul său, G ri-
gore Ghica, era neangajant : „... M ăria sa, p ă­
rintele m ieu, scria G rigore Ghica, iaste bătrîn,
eu sînt tin ăr, dară pre atâ ta cunosc şi ştim şi
noi că m egieşia cea bună iaste de bine în tre
ţ(ă)ri şi-n tre m al m arii ţ(ă)rilor ; şi cu dreaptă
inim a noastră am hi bucuroşii a tră i cu M ăria
ta în p riin ţă bună, precum şi sîntem . D ară de
gătirea şi oştirea ce ne arăţi M ăria ta, socoti-
re-aş că nu ar hi a ni să d area noao vină. So­
coteşte M ăria ta singur, fiind noi robi unui
stăpîn... dacă ne va dzice : „purcede11 noi cum
om p u tea a răspunde ?“

117
 F ără a obţine m ăcar n e u tra lita te a Moldovei
lui G hica — necum sp rijin u l ei arm at (refu­
zul de colaborare din fragm entul de m ai sus
n o ta t e ra uşor de înţeles) — aliaţii h o tărîră să-l
alunge pe nep rieten u l voievod şi să sprijine
pe fostul dom nitor G heorghe Ş tefan să-şi re -
dobîndească tronul. In care scop îl a ju ta ră să
pornească oaste îm potriva acelui „necioplit
şi nepriceput" care şedea fără fală în cetatea
de scaun a Iaşilor.
C ătre sfîrşitu l lunii iunie 1658, în fru n tea
a circa 6 000 de oameni, G heorghe Ş tefan se
în d reap tă spre Moldova. Ducea cu el n u n u ­
m ai o puternică grupare de oşteni, d a r şi pro­
m isiunea de a ju to r a vizirului tătăresc (nu avea
însă de unde şti că, n u de m ult, şi G hica Vodă
pornise solie la n o g a i; că trim isu l lui Ghica,
Stam ate postelnicul, a a ră ta t m ai cu vorbe m ai
cu d aru ri ce d ău n ăto are poate fi p e n tru ţară
o nouă schim bare de dom nie ; şi că vizirul se
hotărî să calce făgăduiala făcută m ai înainte
pretenden tului, trim iţîndu-şi oam enii să aju te
voievodul aflat în scaun). D ar să revenim la
cam pania lui G heorghe Ştefan. N u m u lt tim p
de la plecare, a su p ra lui se abătu prim a veste
rea. A num e că boierii săi de credinţă, răm aşi
în Moldova, au fost descoperiţi de G hica şi re ­
duşi la neputere. în tre p rin d e re a lui G heorghe
Ş tefan începea deci sub auspicii proaste.
O dată in tra t în Moldova, fostul voievod s-a
aşezat cu ai lui m ai sus de Rom an, la Săbăoani.
Aici, în tabără, făcu ultim ile p regătiri p e n tru
confruntarea arm ată cu oştile dom nitorului în
scaun. La S trunga, aproape de Iaşi, a d at lu p ta

118
cu G hica vodă şi cu ajutoarele lui tătăreşti.
L uptă fără noroc pentFu G heorghe Ştefan, căci
„aproape în treag a oştire i-a fost nim icită44.
După înfrîngere, nenorocosul p reten d en t apucă
din nou d rum ul m u nţilor spre Transilvania, la
15 iulie 1658 ajungînd la B raşov cu num ai 300
de ostaşi.
Eşecul cam paniei lui G heorghe Ştefan a lă ­
sat din nou în faţa duşm anului doar pe Râkoczi
al II-lea —- asupra căruia m arele vizir, cu voie
neclintită, pornise expediţie de pedeapsă — şi
pe M ihnea, dom nitorul a cărui rep u ta ţie de
om de credinţă începuse să fie u m brită la
P oartă de bănuielile cele m ereu aducătoare de
prim ejdii.
A ceasta era situaţia aliaţilor la m ijlocul ve­
rii anului 1658. In ce-i priveşte pe otom ani,
p regătirile p e n tru războiul contra lui Râkoczi
se încheiaseră. Ş tiri despre nu m ăru l duşm anilor
şi dru m u rile ce le vor apuca începură să se
afle şi să se răspândească. Se aflase, spre pâldă,
că principala lovitură va fi dată chiar de os­
taşii lui M ehm ed K opriilu, care vor p ă tru n d e
în T ransilvania dinspre Banat. Se cunoştea că
cete nesfîrşite de tă ta ri flămânzi de pradă vor
pom i, dinspre răsărit, la porunca deja trim isă
a padişahului. Se ştia, de asem enea, că tot de
la m iazăzi vor urca p rin Ţ ara Rom ânească sol­
daţii paşei de Silistra, lor urm înd să li se ală­
ture, după dorinţa P orţii, M ihnea şi oamenii
săi. Dom nul m untean se vedea deci silit, prin
în altă poruncă, să se ridice îm potriva aliatu ­
lui său, duşm anii adevăraţi urm înd să-i fie în
schim b tovarăşii de război.

119
 Credincios sieşi şi loial cuvîntului dat lui
Râkoczi, M ihnea a lu at hotărârea să dea pe
faţă gîndul său de m ult ascuns, pornind lupta
îm potriva forţelor otomane. A vea doar să sta­
bilească cînd şi unde să-şi facă cunoscută, cu
cit m ai m ultă pagubă în rîn d u l adversarilor,
ho tărîrea luată. Ca atare, îşi alcătui un plan
de acţiune bazat pe elem entul surpriză, pe cît
de curajos pe a tît de eficace. Conform lui se
va preface că dă ascultare poruncii prim ite şi
se va a lă tu ra soldaţilor paşalei. Ia r p e n tru a
adorm i bănuielile ce începuseră — cum s-a
m ai spus — să se ivească, se va a ră ta în tru -
totul supus şi plecat turcilor. P în ă cînd vor
ajunge cu toţii, în m unţi, în locuri strim te.
Aici dom nitorul va da pe n eaşteptate porunca
alor săi să se arunce cu sabia a su p ra otom a­
nilor şi tătarilor. D at pe neaşteptate, atacul
rom ânilor a r fi fost u rm a t neîndoielnic de o
victorie şi iu te şi lesnicioasă şi deplină. Cei
m ai m ulţi d in tre duşm ani, socotea cu dreptate
voievodul, îşi vor sfîrşi acolo viaţa. Cei d intre
ei care, p rin cine ştie ce norocoasă întîm plare,
scapă de măcel, de bună seam ă, vor pieri prin
rîpi adînci sau vor rătăci pe poteci neştiute
fără a apuca să facă cunoscută P o rţii fapta lui
M ihnea. Ia r dom nitorul, îm preunîndu-se cu
oşteni de-ai lui Râkoczi, aflaţi şi ei prin
preajm ă, se vor lăsa cu atacuri noi a su p ra ce­
lorlalte tru p e duşm ane p ornite către T ransil­
vania şi le vor nimici.
P lan u l prevedea, de asem enea, ca dom nito­
ru l să-şi prelungească m ult, c ît m ai m u lt p re­
gătirile. A ceastă tre n a re a expediţiei oferea

120
 lui Râkoczi posibilitatea s ă - ţ i organizeze m ai
eficient apărarea. F¥m in tîrzierea şa, ’Mflrnea
întîrzia însă şi pe otom anii şi pe tă ta rii cu care
urm au să in tre în T ransilvania. Ia r p rin -această.
întîrziere, se afectau planurile m arelui vizir'
silit, în aştep tarea ai utoarelor, să-şi p relu n ­
gească — cu daune "pentru* el. — cam pania în ­
cepută (era ştiu t că expediţiile prelungite au
fost, în genere, pierdute de otom ani, situaţii
adesea im previzibile solicitînd de m ulte ori
m u tarea efo rtu rilo r m ilitare în alte regiuni,
înainte de term in area acţiunilor începute). In
cazul cînd M ehmed K opriilu s-a r fi h o tă rît to ­
tuşi să atace T ransilvania fără să aştepte com­
pletarea efectivelor cu tru p ele paşei de Silis-
tra, ale Ţ ării Rom âneşti, ale tăta rilo r şi dom ­
nului Moldovei, p u terea loviturii sale avea să
fie m ai slabă decît a dorit-o. Intîrzierea lui
M ihnea n u putea să fie decît dăunătoare oto­
m anilor.
P lan u l era îndrăzneţ. în d răzn eţ era şi dom ­
nitorul care îl gîndise. înd răzn eţi treb u iau să
fie şi cei din ju ru l lui. în prim ul rîn d căpitanii
oştirii şi m arii boieri. D ar aceştia, ca în m ulte
''cazuri ştiu te de istorie, p rin p u rta rea lo r laşă,
p rin tră d a re a lor vor schim ba m ersul eveni­
m entelor, vor bloca in iţiativ a voievodului.

D upă ce au d at a ju to r lui Ghica Vodă în

lu p ta de la Strunga, nogaii, în fru n te cu în ­
suşi Gâzi G hirai, p rin ţu l Calgai, in tra ră în

121
Ţ ara Rom ânească şi-şi în tinseră tabăra, în aş­
tep ta re a otom anilor şi a lui M ihnea, pe m alul
T eleajenului. Cu ei erau şi 7 000 de oameni
trim işi de dom nul Moldovei şi 2 000 de cazaci
conduşi de H anenco polcovnicul. La 18 iulie
1658, K adrî paşa de Silistra, oare îşi înche­
iase în tre tim p pregătirile, a in tra t cu 12 000
turci în Ţ ara Rom ânească. Se aşeză la Dridov.
A dunate lîngă A drianopol, oştile m arelui vizir
porniră şi ele la drum spre T ransilvania, de
asem enea, în vară. Trecînd p rin Bulgaria, prin
Serbia, ele se în d re p tară spre Ineu, cetate cu
rol de m are im portanţă în ap ărarea T ransil­
vaniei.
Singurul care nu se ară ta a fi încă gata
p e n tru în fru n ta re a fost M ihnea. Intîrzierea
lui voită fu, după cum s-a spus, în folosul lui
Râkoczi, care avu răgazul să pu n ă oam enii
fără apărare — cît se p u tea — la adăpost şi
să lase pustii, fără alim ente, fără hrană, te ri­
toriile pe unde avea să treacă duşm anul. Şi
m ai avu posibilitatea să-şi strîn g ă oştile şi să
obţină la 5 iulie 1658 o m are victorie asupra
arm atei de 50 000 oam eni ai lui K enan (ve­
chiul protector de la Constantinopol), num it
de curînd paşă la Buda. B ătălia grea, sînge-
roasă cu K enan a avut loc la Lipova. In tim ­
pul ei, otom anii au p ierd u t u n bei (pe cel de
Strigoniu) şi peste 3 000 soldaţi (pe cînd K e­
nan paşa îşi plîngea m orţii şi neşansa, p rin ­
cipele T ransilvaniei se m îndrea cu pierderile
lui mici din ai lui necăzînd în lu p tă decît 30
de oameni). Râkoczi nu a fru ctificat însă suc­
cesul, căci curînd după obţinerea lui a părăsit

122
 viaţa politică şi s-a retras pe m oşiile sale din
nord-vestul T ransilvaniei. Să fi fost h otărîrea
provocată de luciul arm elor otom ane, care, în
drum ul lor am eninţător, străfu lg erau m ereu
m ai aproape de hotare ? Să fi fost rez u lta tu l
unei oboseli m ai vechi ori un inexplicabil sen­
tim en t de n ep u tin ţă (greu de justificat, dealt­
fel, după o izbîndă de prestigiu ca aceea de
la Lipova) ? Să fie vorba de alte cauze ? Ne-
cunoscîndu-se adevărul, istoria n u lasă loc
decît la presupuneri.
In acest tim p, în ţa ra lui M ihnea se aflau
încă otom anii şi tătarii. Tenacele dom n m u n ­
tean n u voia să ren u n ţe la lu p tă nici în si­
tu aţia dificilă, descurajantă, care apăruse, cînd
40 000 ostaşi ascultători P o rţii se găseau în
p reajm a lui, cînd o num eroasă oştire aflată sub
conducerea un u ia din m arii căpitani ai Im pe­
riu lu i otom an, vizirul cel m are M ehm ed paşa
K oprulu, se în d rep ta spre T ransilvania, cînd
G heorghe Ş tefan n u reuşise în acţiunea în­
tre p rin să în Moldova, cînd Râkoczi al II-lea
ren unţase la dom nie şi cînd din nici o parte
nu se întrevedea vreun ajutor. A fost atunci,
în m ijlocul anului, 1658, în tîia dată cînd cu­
raju l voievodului s-a dezvăluit în toată am ­
ploarea lui. A fost atunci m om entul legat şi
de prim ejdii încă m ai m ari decît în tre c u t
cînd s-a a ră ta t tu tu ro r că este, că a devenit
principalul prom otor rom ân al luptelor an-
tiotom ane.
A daptîndu-se deci com plicatei situ aţii po­
litice a p ăru te după retrag erea din dom nie a lui

123
Râk6czi, M ihnea in tră degrabă în leg ătu ră cu
locotenenţa dom nească form ată din nobilii
m oderaţi A caţiu Bercsai şi Ş tefan Petki, care
preluaseră p u tere a în Transilvania. Cu această
ocazie le-a transm is inform aţia de m are im ­
p o rtan ţă privitoare la faptul că trupele aflate
în M untenia vor trece m unţii p rin pasul B u­
zăului — la auzul ei a fost trim is în iulie
un corp de oaste, sub conducerea lui Kolom an
Mikes, să fortifice trecătoarea la in tra re a rîu -
lui în defileu şi să oprească cu orice p reţ pă­
tru n d e rea străin ilo r în T ransilvania.
A flat în to t acest tim p la B ucureşti, unde
tărăgăna, conform vechiului plan, term inarea
pregătirilor, M ihnea socoti că în ain te de a
pom i spre locul de în tîln ire cu otom anii şi
tăta rii să com unice m arilor boieri in te n ­
ţiile sale. D rept care convocă în tr-o zi divanul
dom nesc şi spuse înalţilor dregători un fapt,
dacă nu ştiu t cu precizie, sigur însă i n t u i t ;
acela că Ţ ara Rom ânească, p rin el, s-a aliat
cu Râkoczi şi cu T ransilvania, înţelegerea per-
fectîndu-se cu ocazia venirii în ţa ră a nobilu­
lui ardelean Franeisc Rhedey ; apoi le spuse
că a plănuit să înceapă războiul cu otom anii.
„Ci dar într-această m ergere în A rdeal — scrie
cronicarul R adu Popescu — M ihnea Vodă,
fiind ajuns cu Racoţi... să stea îm potriva tu r ­
cului cu sabie şi avînd în gîndul lui aceasta
ţin tu ită, cînd vrea să treacă pe la Teleajân,
atunci şi-a a ră ta t gîndul lui boiarilor şi căpe­
teniilor, îndem nîndu-i să taie pe tu rcii care
veniea cu un paşă sarascher şi cu tăta ri, să

124
treacă pe la T eleajăn. Boierii şi căpeteniile slu­
jito rilo r auzind aceste vorbe de nimic, se în -
groziea şi să m ira ce vor să facă, de vrem e ce
le era tu rcii şi tătarăi în spate-le ci în faţa
dom nului i-au zis : -«Bine, doamne, noi să fa­
cem porunca m ării tale, d a r pă urm ă, cine den
noi şi den copiii noştri va scăpa de sabiea cea
lungă a tu rcu lu i ?»“ Evidentă, de netăgăduit,
reţin ere a m anifestată de boieri era de n a tu ră
să paralizeze iniţiativele, să spulbere n ăd ej­
dile voievodului în reu şita luptei antiotom ane.
M ihnea n u era însă b ă rb a tu l care p u tea fi
oprit de pru d en ţa sau team a u nor oam eni care
se învăţaseră să stea cu capul plecat în faţa
voinţei sultanului. Deşi, cum scrie Letopise­
ţul, „...s-au tu rb u ra t în firea lu i“, M ihnea le
prom ise — după ce i-a c e rtat însă cu as­
prim e — că n u-i v a m ai trage cu el în luptă.
Le ceru doar să m eargă cu el o p arte din
drum , absenţa lo r p u tînd isca gînduri otom a­
nilor şi aşa bănuitori. „A tuncea M ihnea...
— relatează Letopiseţul cantacuzinesc — cu
m înie m are le-au răspuns zicînd că sîn t fri­
coşi : şi cu voi nu voi face nimic, num ai să
m ergeţi cu m ine pîn la T eleajen şi de acolo
vă voi lăsa de veţi m erge la casele voastre.
Iar eu am cu cine tăia pre tu rc i“. Cînd va fi
spus aceste vorbe, M ihnea se gîndea, poate, la
oastea cu g rijă refăcută şi înarm ată, în care
ţinea m are nădejde. Care oaste însă, cum nu
tîrziu avea să afle, îl va lăsa cînd va fi greul
m ai greu şi nevoia de aju to ru l ei m ai apăsă­
toare.

12b
 *
La Dridov, M ihnea se întîlni cu tu rcul K adrî
paşa şi cu Gâzi G hirai, mai m arele cetelor tă ­
tăreşti, aflaţi acolo cu oam enii lor. U rcînd cu
toţii pe valea T eleajenului, ajunseră la Şop-
lea, aproape de m unţi. Aici dom nitorul chemă
pe căpitani la sine şi, apreciind că ziua soco­
telilor cu otom anii s-a apropiat, le îm părtăşi
planul său. „Şi purcese M ihnea Vodă cu bo­
ierii şi cu toate oştile — relatează Letopiseţul
cantacuzinesc — şi dupre ce ajunse la Şoplea,
în T eleajen, chem ă pre toţi căpitanii lui şi pre
toată oastea, de-i ju ra şi le porunci să m eargă
să tae pre turci. Ia r şi deaca să d ăspărţea de
el, îl suduia şi aicea că nu se vo r în vrăjbi cu
turcii, că sabia îm păratului iaste lungă, şi h a ­
n u l cu tă ta rii încă soseşte...“ C ăutători doar de
pro fitu ri lipsite de pericol, neapropiaţi de ţară
şi dom nie p rin dragoste adevărată, lefegiii vo­
ievodului respinseră deci, ca şi m arii boieri
înainte, porunca voievodului. Dar, .aşa cum
spune şi Letopiseţul, nu dădură pe faţă opo­
ziţia pe care o n u tre a u faţă de voievod, ci lă ­
sară să se creadă că-i ascultă cuvîntul cu
credinţă, răz v ră tire a deschisă u rm înd să se
producă doar cînd li se v a cere să treacă la
faptă. Şi ceasul acesta sosi curînd.
A jungînd în loc potrivit, M ihnea dădu m ai
m arilor oştirii sale ordin să pornească lupta,
aruncîndu-se de îndată, cu vitejie, asupra oto­
m anilor ce veneau neştiutori, fără grijă, în
urm a lor. D ar m ai m arii oştirii refuzară
porunca. Doi boieri d intre cei răm aşi lîngă

126
voievod, P îrv u Vlădescu vistiernicul şi Istrate
postelnicul, tre c u ră apoi repede în ta b ă ra lui
K adrî paşa şi, cerîndu-i protecţie, îi dezvă-
luiră gîndurile „hainului1' M ihnea. E ra o în ­
vinuire g rea adusă voievodului, oare, în astfel
de situaţie, s^ar fi p u tu t considera norocos de
ar fi p u tu t fugi şi, lăsîndu-şi dom nia, să scape
cu viaţă. „Ci îndată-1 părăsiră toţi — scrie
Letopiseţul — şi să în v îrtijiră înapoi cu tu ­
n u ri cu tot, pînă se apropiară de tab ă ra tu r ­
cească. Ia r boiarii m erseră la paşa, alţii în -
tr-a lte p ărţi să răşchirară. M ihnea răm ase cu
p u ţini oameni...". Ş tiind că după o astfel de
acuză dom nul nu m ai p u tea răm îne în scaun,
cei doi pîrîşi veniră şi cu propunere de nou
domn, alesul lor fiind P reda Brîncoveanu, m a­
rele ban.
N iciodată M ihnea nu fusese în tr-o m ai cum ­
plită, m ai fără scăpare am eninţare. La neca­
zurile vechi provocate de poziţia ostilă a m a­
rilo r feudali, se adăugase acum şi tră d a re a
făţişă a com andanţilor oştirii şi p îra celor doi
boieri. Răm as singur, am eninţat să fie scos
din dom nie, so rtit să se ascundă de răzbunarea
otom anilor p rin tre stînci de piatră goală ori
după cetină de brad, M ihnea p ărea să-şi fi în ­
cheiat destinul politic. P ărea doar, căci v ite a ­
zul voievod a făcut atunci, cînd el şi to t ce
ţin ea de el p u rta u sem nul sfîrşitului, un fap t
de m are tem eritate. P e cînd toţi se aşteptau
să i se afle tru p u l căzut în cine ştie care în ­
tu n eric de rîpă, ori să le vină ştiri că prin
dibăcie şi noroc s-a stre c u ra t totuşi peste
m unţi, iar de acolo a p o rn it oriunde, el se în ­

127
făţişă singur, cu un curaj ce im presionă, la
cortul lui K adrî paşa. Acolo, din acuzat, dom­
n itorul se transform ă în acuzator, din în vinuit
în învinuitor. Boierii, spunea M ihnea în apă­
rare a sa, l-au lăsat de frica cam paniei grele,
şi, p e n tru a scăpa de pedeapsa cuvenită pen­
tru o astfel de faptă, l-au denigrat, pe el cel
bine cunoscut p e n tru fidelitate faţă de în alta
P oartă. La fel de răi, zicea m ai departe voie­
vodul, îi sîn t şi căpitanii care, întocm ai boieri­
lor, cu aceeaşi necredinţă s-au p u rta t faţă de
el. Apoi a d at asigurări că el, dom nitorul, a
răm as la fel de supus otom anilor, că „iaste
— cum scrie Cronica lui R adu Popescu — sluga
dreap tă îm părăţiei, crescut la curtea îm pără-
tetască şi n -are el gînd de hain niciodată11. Iar,
p e n tru a fi m ai bine crezut, făgădui lui K adrî
paşa 60 de pungi cu bani. C alm ul cu care
vorbea voievodul despre p îra boierilor ca de
o faptă im aginară, duşm ănoasă, vizibil n e­
dreaptă, precum şi d arul prom is, convinseră.
Şi, în loc să piară, ori să m azilească, M ihnea
îşi scăpă p rin curaj şi viaţa şi domnia.

R eîntors în tabără, voievodul a h o tărît să

plătească, de data aceasta cu v ărsare de sînge,
după obiceiul v rem urilor lui, fap ta trădării.
Căci m ila a ră ta tă însoţitorilor lui m ai înainte,
cînd le-a dezvăluit planul luptei antiotom ane
şi ei, pregetînd să-l urm eze, au in tra t în vina
gravă a îm potrivirii, nu le-a fost de în v ăţă­
tură. A ctul de ju stiţie h o tărît acum de dom -

128
nitor nu trebuie înţeles doar ca o m anifestare
a m îniei acestuia îm potriva celor ce au v ru t
să-l piardă. El a fost în acelaşi tim p o m ă­
su ră ju stificată de h o tărîrea voievodului de a
în d ep ărta de lîngă sine pe cei laşi ori fără cre­
dinţă. Deci n u din cruzim e, din u ră lipsită
de tem eiuri * s-a ridicat M ihnea îm potriva, bo­
ierilor vicleni. D upă cum n u din cruzim e sau
din u ră au făcut la fel, cu neprietenii lor, Ş te­
fan cel M are, Neagoe B asarab sau A lexandru
Lăpuşneanu, cînd p rin m etode care ţin de cu­
tum ele epocii şi d in cauze cerute ori im puse
de necesităţi politice au rezolvat cu v ărsare de
sînge situaţii asem ănătoare.
Cel care l-a a ju ta t pe voievod în pedepsirea
boierilor, m îna lui d reap tă de atunci, a fost
căpitanul de roşii devenit apoi, to t in vrem ea
dom niei lui M ihnea, postelnic A lexandru Ale-
xeanu — fiu l m arelui ban G hiorm a ucis de sei­
m eni la 11 februarie 1655.
P rim u l lovit de osînda dom nitorului a fost
boierul care s-a a ră ta t a fi cel m ai m are duş­
m an, P îrv u Vlădescu vistiernicul, prieten a]
m arelui vizir şi „ştiu t al P orţii O tom aniceşti“.
„Iar M ihnea Vodă — scria cronicarul Radu
Popescu — ... poruncise m ai înainte unor beş-
lii, dacă-1 vor vedea că vine P îrv u l v istiern i­
cul la cort, să fie şi ei cu arm ele pe su p t haine,
să nu se vază. Ci acii veniră beşliii, cum le

* Uciderea boierilor a fost prezentată de croni­

cari şi de unii istorici din trecut doar ca o mani­
festare a firii sîngeroase a domnitorului sau ca un
act de neîntemeiată răzbunare.

129
poruncise. Decii, după perdea eşă M ihnea vodă
şi zise beşliilor turceşte : vurşughidi şi îndată
îl loviră cu săbiile de-1 făcură fărîm e şi n u să
m ai socoti că iaste ştiu t la P o artă şi m utafaraca
îm părătească şi-l ridicară de acii făcut fărîm e
de sabii“. Al doilea care plăti tră d a re a cu
m oarte fu Istrate postelnicul. „Iar Istrate pos­
telnicul (carele m ultă vrem e au fost pribeag
la M atei vodă şi m u lt au ch ieltu it M atei vodă
să-l ia de la tu rci şi n -au pu tu t), fiind atunci
— scrie tot R adu Popescu — su p t cortul lui
al dom nitorului — nota n oastră şi înţelegînd
de patim a P îrv u lu i vistier, fiind aproape pă­
durea au fugit în pădure, dar poruncind M ih­
nea vodă dorobanţilor să-l prinză, au in tra t în
pădure după dînsul şi căutîndu-1 cu am ăru n ­
tul, l-au găsit şi ducîndu-1 la M ihnea vodă,
l-au tăiat. Şi au m ai tă ia t pă R adul aga B ăr-
sescul şi pă V intilă căpitan şi pă Badea v ă ta ­
ful...“ In u rm a lor şi pe alţi boieri.
A rm aşul Dineă S îrbul fu trim is de voievod
la Tîrgovişte la P re d a B rîncoveanu, fugit nu
dem ult din tab ă ra voievodului. A p ierit şi
acesta năprasnic, din porunca dom nitorului.
Condam narea lui P reda B rîncoveanu a fost, în
anii ce au u rm at, un m otiv pu tern ic de discre­
ditare a m em oriei voievodului, în tru c ît se con­
sidera a nu fi fost justificată de com iterea unor
fapte grave. Insă un hrisov dom nesc din 21 au ­
gust 1659 a ra tă lăm u rit vina boierului, fuga
sa şi a oam enilor aflaţi sub com anda sa pro­
dusă în tim pul unei cam panii m ilitare, aceasta
însem nînd, de bună seam ă, o tră d a re evidentă.
Cele scrise în docum ent n u sîn t justificări pe

130
care dom nitorul le invocă p e n tru acoperirea
unei nechibzuite, p rip ite h o tărîri *, ci, credem ,
rela ta rea dreaptă a unei stări de fapt. În tîi
p e n tru că M ihnea n u şi-a r fi îngăduit, în m o­
m entele de efort m ilita r pe care le presu p u ­
neau planurile sale, să se lipsească de u n u l din
oam enii de fru n te ai ţării, fă ră ca acesta să nu
fi în fă p tu it o faptă care, p rin gravitate, să nu
justifice osînda. Apoi, p e n tru că P red a făcea
p arte din opoziţie, fiind, de bu n ă seam ă, u nul
din organizatorii ei. D ovada perem ptorie este
fap tu l că a fost cerut otom anilor, în locul lui
M ihnea, ca dom nitor al Ţ ării R om âneşti (este
greu de crezut că a r fi devenit principalul be­
neficiar al propunerilor boierilor răz v ră tiţi
dacă n -a r fi făcut p a rte din conducătorii ei)
şi că, avînd ştiin ţă de plan, s-a dus la Tîrgo-
vişte unde a aştep tat evoluţia, crezută favo­
rabilă, a evenim entelor, instalîndu-se ch iar în
casele dom neşti.
C urajul lui M ihnea a d ejucat însă planurile
com plotiştilor. Şi, ca în toate cazurile asem ă­
nătoare, aceştia au p lă tit cu v iaţa greşeala lor.
Cu viaţa şi cu averile. Cum au fost şi cele ale
b ă trîn u lu i boier Preda, stăpân peste 200 sate,
30 000 de oi, 4 000 de vite, p e n tru care „fost-au
trim es M ihnea vodă pe boiarenul Domniei
m eale A lexandru vel stolnic, ce a u fost atunce

* însuşi Al. Ciorănescu, cel care prin ampla şi

documentata monografie dedicată lui Mihnea a rea­
bilitat numele acestuia, dă să se înţeleagă că pe­
depsirea lui Preda Brîncoveanu nu este întemeiată
(Al. Ciorănescu, Domnia lui Mihnea, .... p. 90).

131
postelnic m are, de au fost scris ce au aflat de
ale casei lor toate şi le-au lu a t pre seam a
dom nească14.
M înia lui M ihnea s-a abătut, de asem enea,
p e n tru aceleaşi m otive, şi asupra neam ului
Cantacuzinilor, boieri de fru n te la curtea dom ­
nească. P recau ţi şi m ai ageri, Cantacuzinii
scăpară însă p rin fugă. „P oruncit-au (domni­
torul) şi căpitanul Odor den Tărgovişte de au
m ers la Filipeşti, la C onstandin postelnicul
Cantacuzino şi la ginere-său P an ă spătariul,
— scrie cronica lui R adu Popescu — să-i
prinză, să-i omoare, ci ei au fost prins veaste
şi au fu g it pen m unţi la B raşov şi de acolo
s-au dus la M oldova44.
T rădarea boierilor — de care dom nitorul se
plăti, repetăm , după obiceiul tim p u rilo r sale —
avu, totuşi, consecinţe şi asupra lui M ihnea.
In ju ru l său începură să se adune, zădărite de
întîm plare, noi bănuieli şi suspiciuni, încă mai
m are şi m ai m ulte ca înainte. De la această
întîm plare zile şi săptăm îni K adrî paşa puse
sub u rm ă rire fiecare m işcare a voievodului,
cîntări cu circum specţie fiecare cuvînt al lui.
Realizînd că în astfel de situaţie, cînd toţi
ochii erau pe el, n u îi era îngăduit să se arate
în nici un fel ostil otom anilor, M ihnea nu mai
porni răscoala antiotom ană căci de a r fi fă-
cut-o, fapta lui n u s-a r m ai fi n u m it curaj, ci
gravă nechibzuinţă. A m inarea războiului cu
otom anii a fost, deci, şi ea o altă urm are, de­
sigur, de m are im portanţă, a atitudinii ostile

132
a m arii boierim i faţâ de dom nitor, ară tată
atunci, în tim pul cam paniei din Transilvania.
A flat sub veghe continuă din p a rte a Porţii,
M ihnea trecu m unţii. Şi, îi trecu n u în felul
în care şi-ar fi d o rit s-o facă, în fru n te a boie­
rilor credincioşi şi a unor ostaşi viteji, g a ta şi
unii şi alţii să-şi dea v ia ţa p e n tru libertate,
p e n tru neatîrn are, ci a lă tu ri de m arii săi duş­
m ani — duşm anii ţă rii to to d ată — în fa ţa că­
ro ra treb u ie să se arate şi credincios. P rin noi
şi am are încercări a în cep u t să treacă viteazul
dom nitor, cînd la altă în tristare a lui m ai veche
s-a adăugat şi aceea provocată de jafu l cu care
otom anii şi tă ta rii cei fără m ilă au început
să năpăstuiască păm în tu l rom ânesc al T ransil­
vaniei de cum i-au tre c u t hotarele. A dine tre ­
buie să fi su fe rit cînd vrăjm aşii treceau cu
pu stiire p rin sate ori se aşezau cu am eninţare
îm potriva cetăţilor. A şa cum, spre pildă, au
făcut m ai în tîi în Ţ ara B îrsei şi apoi în faţa
B raşovului. Oraş din cele bogate, acesta şi-a
p lă tit iertare a de atac şi pir joi cu bani m ulţi.
„După ce în treag a Ţ ară a Bîrsei a fost p refă ­
cută în cenuşă şi nim icită — scrie cronicarul
transilvănean Georg K raus — han u l tăta rilo r
a sosit cu în treag a oaste în ziua de 25 august
(1658) în fa ţa B raşovului. În d ată ce-şi dădură
seam a de m area m ulţim e de duşm ani şi de
pieirea lor, ... ei (braşovenii) propuseră pace
hanului tătarilor. T rim iseră în tab ă ra hanului
pe dom nul M ihail Hubess, căpitanul oraşului,
ca ostatec şi zălog. D rept răscum părare, b ra ­

133
 şovenii dădură treizeci de m ii de taleri * şi un
înscris învestit cu pecetea oraşului44. Oamenii,
bărbaţi, fem ei, copii găsiţi p rin sate sau su r­
prinşi pe cînd încercau să se ascundă, erau
prinşi cu arcanul. P a rte erau răscum păraţi (la
P re jm e r se constituise ad-hoc u n tîrg de robi,
un copil fiind cotat la valoarea a doi taleri,
uneori chiar m ai p u ţin — spre pildă, a două
perechi buhe de potcoave). P a rte e ra u însă
duşi pe d ru m u ri străine, de unde nu aveau
niciodată să se reîntoarcă.
S upravegheat continuu, silit să stea m ereu
în p reajm a turcului, M ihnea a tre b u it să fie
prezent la ned o rita cam panie transilvăneană
pînă la sfîrşitul ei. In tim p ce arm iile duşm ane
se în d rep tau spre zidurile Sibiului, dom nitorul
trim ise la 3 septem brie 1658, în m are secret,
o scrisoare sfatului oraşului, p rin care m ăr­
tu risea neplacul pe care i-1 provoca particip a­
rea la expediţie. „N u am fi p o htit — scrie el —
să vedem lu cru ri ca aceste, că cine să bucură
la casa vecinului cînd vede arzînd, ia r m îine
sau poim îine arde casa lui ?“. D ar că „în tr-a lt
chip n-am avut cum face44, căpeteniile otom ane
fiind cele care i-au ceru t participarea.
A juns sub fortificaţiile oraşului, voievodul
trim ise asediaţilor o nouă scrisoare p rin care

* Tătarii ceruseră iniţial oraşului drept răscum­

părare, printr-o solie anume trimisă, o sumă foarte
mare de bani. Din solie făcea parte şi comisul Radu
Mihalcea, boier muntean prieten cu braşovenii. Gra­
ţie intervenţiilor lui, poate şi ale lui Mihnea vodă,
suma de bani stabilită în final a fost mai mică,
unele izvoare vorbind de 20 000 taleri.

134
îi inform a, în tre altele, că ostaşii săi nu le
vor face nici u n rău, ei trebuind, la rîndu-le,
să-i ferească de b ă ta ia arm elor. întocm ai ca
Sibiul şi oraşul Braşov s-a răscum părat. Cu
60 000 de taleri însă.
D upă ce au p rim it p lata cerută, năvălitorii
se în d re p tară spre A lba Iulia, oraş lăsat doar
în g rija unui n u m ăr red u s de luptători. Rezis­
te n ţa acestora fu scurtă, tă ta rii făcînd din oraş
ceea ce făcuseră, la în ceputul anului, din T îr-
goviştea Ţ ării R om âneşti : o grăm adă uriaşă
de ru in e fum egînde. „îndată ce (tătarii) a u so­
sit în oraşul n u m it B elgrad (Alba Iulia) care
e ra capitala afurisitului m ai sus a ră ta t (Gheor-
ghe Râkoczi al II-lea) — scrie Cronica lui
M ustafa N aim a — n u au ţin u t seam a de tu ­
n urile şi pu ştile lor şi au in tra t repede sub
zidurile cetăţii. în m ai p u ţin de 3— 4 ore de
lu p tă ei s-au u rc a t eu scările deasupra (zidu­
rilor) cetăţii şi au deschis porţile oraşului.
A tunci, ostaşii tătari, care erau însărcinaţi cu
distrugerea şi cu dărâm area, in trîn d în cetate,
au p răd a t oraşul în sus şi în jos şi din colţ în
colţ. Ei au sm uls prăzi d in tre lucrurile p re­
ţioase şi dem ne de adm irat. Necredincioşii, ne-
putînd să stea în aceste părţi, fugiseră pînă
la o c e ta te puternică aflată în apropiere de
g ran iţa austriacă. Cei care răm ăseseră, ca os­
taşi, de asem enea, neavînd căpetenii, nu au
p u tu t să stea pe loc şi au fu g it spre a se adă­
posti în m unţii greu de străbătut... T ătarii, vî-
nători de duşm ani, căutîndu-i şi distrugîndu-i
fără frică, i-au tre c u t p rin sabie pe cei m ai

135
m ulţi d intre ei, iar fam iliile lor au fost luate
în robie".
La 10 septem brie, năvălitorii înconjurară
cetatea C lujului. M ihnea şi ai lui şi-au făcut
tab ără în apropiere, pe dealul Feleacului. Mai
m arii oraşului şi-au cum părat iertare a de jaf.
de prădare cu d a ru ri bogate şi bani m ulţi *.
La 20 septem brie tru p ele tu reo -tătaro -m u n -
tene se găsesc la Oradea, de unde se lăsară
spre Ineu, „lacătul ţărilo r ghiaure, cetatea pu­
ternică şi în tă rită " — după cum spune cro­
nica lui H asan Vegihî — cetate spre care por­
nise şi sub zidurile căreia aiunsese miai dem ult
aprigul vizir M ehm ed K oprulii cu num eroasa
sa oştire. A cesta la 2 septem brie 1658, după ce
a tre c u t peste o nesem nificativă rezistenţă, pă­
trunsese în cetate. La rîn d u l lor, asediaţii
■
— după cum povesteşte cronicarul Hasan
Vegihî — „cînd au v ăzu t în toate p ărţile (în­
tinsă) ca m area oastea de asediere, s-au spe­
ria t de năvală şi atac. Apoi, zăpăcindu-se şi
îngrozindu-se, n-au găsit altă cale de scăpare
decît să predea cetatea. De aceea au trim is,
cu rugăm intea p e n tru iertare, pe cîţiva d intre
cei m ai renum iţi, cărora cu perm isiunea şi
bunăvoinţa vizirului cel lău d a t li s-a d at am an,
cu condiţia că până în seara zilei să iasă din
cetate".

* De la Ioan Lintzeg, primul senator al oraşu­

lui, Mihnea a primit 5 600 taleri, două cupe de aur
evaluate la 150 taleri şi, spune în continuare istori­
cul Al. Ciorănescu, un ceasornic.

136
 C ucerirea Ineului a fost considerată de vizir
sfîrşitul în cu n u n at de victorie al cam paniei
sale în Transilvania. Succesul a fost sărbăto­
rit cu m ultă bucurie la P oartă, în cinstea lui
capitala Sem ilunei ilum inîndu-se cu focuri de
artificii tim p de şapte nopţi. In realitate, oto­
m anii n u p rea aveau m otive întem eiate să con­
sidere cele realizate ca fapte de fală. In tîi că
nu au dobîndit în toată expediţia lor nici o
biru in ţă, că nu au d a t nici o bătălie care să
le aducă prestigiu, laudă. Ce au izbutit, ei şi
aliaţii lor, a fost să prade ruşinos sate nevino­
vate, să prim ească răscum părări în pungi cu
bani m ulţi de la oraşele în tîln ite în drum , să
ia în robie oam eni nevinovaţi şi să in tre în o
cetate ale cărei porţi n-au fost apărate, ci,
pare-se, deschise prin tră d a re *. Apoi că au iz­
b u tit doar să alunge nu şi să în lătu re pentru
totdeauna din viaţa politică pe indezirabilul
principe îm potriva căruia se pornise, în fapt,
întreaga cam panie (Râkoczi s-a retras la adă­
post, în aştep tarea unor m om ente prielnice, pe
m oşiile lui din nordul ţării).
în zilele cînd vizirul se afla încă la Ineu
căutînd să se am ăgească pe sine şi să am ă­
gească şi pe cei din ju r cu pseudo-succesul lui,
îi fu ajunsă o veste rea. Cum că în regiunile
din Asia ale im periului se ridicase în fru n tea
mai m ultor zeci de m ii de răsculaţi un oare­

* Slaba prestaţie depusă de apărători explică opi­

nia care a circulat cum că şefii lor ar fi fost cum­
păraţi cu bani buni de otomani.

137
care Hasan. M ehm ed K oprulii —■ scrie croni­
carul Georg K raus — prim i ştiri că în Siria
s-a r fi ră z v ră tit Delî H asan paşa şi venea cu
o su tă de m ii de m auri p e n tru a se război cu
îm p ăratu l tu rc “. P e unde drum eţeau, ei, răz­
v rătiţii, provocau tu lb u ră ri m ari cerînd, în tre
altele, dem iterea m arelui vizir din slujbă. Aflat,
deci, pe neaşteptate, în dificultate, M ehm ed
K oprulii se sili să încheie cu m are repezici­
une cele ce avea de făcu t în Transilvania.
In tre cele m ai im portante erau să stabilească
succesorul lui Râkoczi şi să fixeze noului
p rete n d en t la tro n despăgubiri de război.
P e n tru num irea noului principe, îi fu ră făcute
m ai m ulte propuneri. M ihnea recom andă pe
Ioan K em eny, ostaş cunoscut, a fla t rob în Cri-
m eea, la tătari. H anul susţinu propunerea dom ­
n itorului m untean, alegerea prizonierului său
ca principe al T ransilvaniei însem nînd spori­
rea sum ei de bani cerută d rep t răscum părare
(pentru a fi m ai aproape de evenim ente, K e­
m eny fusese în tre tim p adus din în d ep ărta­
tele ţin u tu ri ale nogailor la Tîrgovişte, unde,
îm brăcat în haine dom neşti, a şte p ta desfăşura­
rea evenim entelor). A legerea vizirului se opri
însă asupra nobilului de origine rom ână Aca-
ţiu Barcsai, locotenentul dom nesc a l T ransil­
vaniei în tim pul expediţiei lui Râkoczi în P o­
lonia *. Barcsai refuză, se pare, la început

* Alegerea lui Barcsai a determinat trimiterea

lui Kemeny din nou în Crimeea şi prelungirea ro­
biei sale cu încă un an.

138
dem nitatea. D ar vizirul îşi im pusese voinţa *
şi odată cu alegerea sa com unică şi îm povără­
toarele condiţii de pace pe care le-a sta b ilit :
un trib u t m ărit la 40 000 ducaţi, o despăgubire
de război în valoare de 500 000 taleri, cedarea
cetăţilor C aransebeşului şi Lugojului cu ţin u ­
turile lim itrofe, e x tră d a re a celor trei principi
ce se făcuseră vinovaţi de cam pania poloneză :
Râkoczi, C onstantin Şerban, G heorghe Ştefan.
După care, m arele v izir plecă cu repeziciune
spre locurile unde tu lb u ră rile provocate de
Hasan paşa îi reclam au prezenţa.
M ehmed K oprulii lăsă la Ineu, în locul lui,
paşalele de la B uda şi Tim işoara cu porunca
să în d rep te stricăciunile făcute cetăţii şi să-i
întărească sistem ul de apărare. Le lăsă, de
asem enea, şi g rija apărării lui Barcsai, p rin ­

* In ziua de 4 septembrie, scrie Al. Giorănescu,

marele vizir dărui lui Barcsai, după obicei, caftanul
domnesc, o cucă împodobită cu pene înalte, un buz­
dugan şi un cal cu harnaşament bogat şi îl trimise
însoţit de o ceată de turci să ia confirmarea Dietei.
Nobilimea transilvăneană n-a acceptat alegerea nou­
lui principe. întrunite la Sighişoara, Comiţiile pro­
testară spunînd că învestirea lui Barcsai de către
vizir în această înaltă dregătorie presupune o vădită
imixtiune a Porţii în treburile interne ale ţării,
neîntîlnită pînă atunci şi neacceptată acum. Pre­
siunile exercitate de otomani au fost însă puternice,
ele înfrîngînd rezistenţa nobilimii transilvănene.
Dieta a reuşit să obţină de la noul principe doar
promisiunea că se va retrage îndată ce Râkoczi se
va împăca cu marele vizir. La 11 octombrie 1658,
Acaţiu Barcsai primi jurămîntul de credinţă al no­
bilimii transilvane.

139
 cipe n edorit de nobilim ea m aghiară şi am e­
n in ţa t perm an en t de Râkoczi, care n u se îm ­
păca de fel cu o retrag ere definitivă din viaţa
politică.
Lui M ihnea, vizirul îi spuse să răm înă în
T ransilvania pînă ce evenim entele se vor li­
nişti. H otărîrea n u era însă deloc pe placul
dom nitorului rom ân, acestuia fiindu-i greu să
stea acolo, cu oştenii săi, a lă tu ri de otomani.
De aceea, cău tîn d să nu işte p rin tr-u n gest de
neascultare suspiciunile Porţii, începu dem er­
suri diplom atice p e n tru a se p u tea întoarce
în Ţ ara Rom ânească. Cel căruia se h otărî să-i
ceară sp rijin fu principele Barcsai. P retex tîn d
că se tem e p e n tru scaunul m untenesc am e­
n in ţa t — p rin lunga sa absenţă — de C onstan­
tin Şerban cel doritor m ereu să redevină domn,
M ihnea îl rugă să in terv in ă pe lingă m ai m arii
osm anlîilor să-l lase să plece. B arcsai făcu cu
bunăvoinţă acest serviciu; spunîndu-i paşalei
de B uda cum că „e m ai bine după părerea
noastră să se întoarcă M ihnea vodă în ţara
lui, de unde poate m ai bine să ne ocrotească
a tît pe noi, cit şi pe el însuşi“. D em ersurile
avură succes.
La plecarea din Ineu, M ihnea trecu p rin tr-o
în tîm plare care i-a pus la grea încercare p u ­
terea de a se stăpîni. „M ihnea, voievodul Ţ ării
R om âneşti -— evocă cu am ănunte acest episod
cronicarul tu rc M ustafa N ainia — cerînd în ­
voire de la K enan paşa să m eargă în vilaietul
său (în Ţ ara Rom ânească), nu apelase la Aslan

140
 paşa * p e n tru această învoire. D upă ce luase
perm isiune, în m om entul de adio, D jan Aslan
paşa dăduse de ciudă un picior în b u rta lui
M ihnea şi, chiar în faţa sa, îl trîn tise pe spate,
insultîndu-1 : -«Bre, afurisitule, eu sîn t valiu
de S ilistra şi nu te cobori ca să apelezi la
ocrotirea m ea, cerînd învoire ?». M ihnea ie­
şise indignat..., spunind : -«Jur că nu voi ierta
această ocară ! Va vedea el cum se loveşte cu
piciorul Şi, M ihnea îşi va ţin e prom isiunea,
plătind lo v itu ra dată atunci cu piciorul p rin -
tr-o strălu cită victorie izbutită, un an m ai tîr-
ziu, asupra îngîm fatului dregător otoman.
La 11 octom brie 1658 M ihnea era în drum
spre casă. înto arcerea fu destul de anevo­
ioasă — poate şi din cauza ploilor lungi de
toam nă care îi îngreuiau m ersul. Se pare că
nu a ajuns în Ţ ara R om ânească decît cel mai
devrem e pe la sfîrşitu l lui octom brie. O dată
rev en it în ţara sa, M ihnea era bucuros că
scăpase din în tîm p lări ce l-a r fi p u tu t costa
viaţa. E ra şi trist însă ; din ce-şi plănuise nu
a izbutit nimic, opoziţia şi trăd area boierilor
şi a căpeteniilor oşteni aşezîndu-i-se — b a ri­
eră prim ejdioasă — în faţă. D ar ele, opoziţia
şi trăd area unora din m ai m arii Ţ ării Rom â­
neşti i-au fost o în v ăţătu ră pe care n-a uitat-o
atunci cînd, aşa cum vor a ră ta evenim entele,
p erseverenţa dublată de o m are cutezanţă au
dat iarăşi aripi gîndurilor sale.

* Beilerbeiul de Silistra, lăsat şi el de Kopriilu

în Transilvania cu Kenan, să întărească autoritatea
proaspăt numitului principe Acaţiu Barcsni,
 V. NOI CĂUTĂRI, noi spera n ţe

„Şi ce gîndise asupra turci­

lor nu să mai părăsise, ci mai
vîrtos să întărise
(Letopiseţul eantacuzinesc)

D upă revenirea din T ransilvania, M ihnea

se arătă schim bat. Dobîndise din întîm plările
de m are cum pănă p rin care trecuse o nouă
experienţă de viaţă. N u m ai avea graba fap­
telor dinţii, tem erare dar p u ţin pregătite. De­
venise m ai precaut, m ai circum spect. Cunoş­
tea de acum m ai bine sufletul celor ce se afla­
seră sau încă se aflau în ju ru -i. în v ăţase să
se ascundă cu grijă, ştiind că m u lte perechi de
ochi îl iscodeau, cu suspiciune, în fiecare clipă
(turcii lăsaseră pe lîngă domn, d rep t gardă
personală, 400 otom ani — din ei un sfe rt ie ­
niceri — , rolul lo r fiind, în fapt, să vegheze
asupra voievodului şi să îm piedice orice în ­
cercare de răzvrătire). Se deprinsese să cum ­
pănească îndelung în ain te de a lu a o hotărîre.
A cum ulase un plus de cunoaştere şi de expe­
rien ţă în guvernare. C alităţi care, toate, îl
făceau încă m ai puternic p e n tru cei pe care
îi apăra, încă m ai de tem u t p e n tru adversari.

142
 Dîrz, tenace, perseverent, însuşiri cum viaţa
l-a a ră ta t a le fi av u t m ereu, M ihnea n u a r e ­
n u n ţa t nici un m om ent la scopul nobil al
efo rtu rilo r sale : elib erarea Ţ ării R om âneşti
de sub su zeran itatea otom ană. în condiţiile
ap ăru te după ten ta tiv a de răscoală din vara
anului 1658 — cînd aşa-zisele relaţii de su­
punere faţă de P o a rtă se fragilizaseră pînă la
lim ita tran sfo rm ării lor în sta re conflictuală
deschisă — voievodul treb u i să dea încă o dată
dovada adm irabilei sale capacităţi de adaptare
la condiţii dificile, prim ejdioase de guvernare.
A nalizînd cu m a tu ră chibzuinţă conjunctura
creată de evenim entele p rin care trecuse, vo­
ievodul îşi preciză de ce, cu precădere, era
atunci nevoie să-şi îm plinească proiectele. So­
coti că trebuie să aibă m ai în tîi şi cu osebire
în vedere elem entul tim p. C îştigarea unui tim p
cit m ai lung de p reg ătire a noii ridicări la
lu p tă îi perm itea să-şi întărească arm ata, să
caute aliaţi. P e n tru a nu i se lu a dom nia
înainte de vrem e, p e n tru a dobîndi răgazul ne­
cesar planurilor sale, continuă deci ■— pe cit
p u tu — să se prefacă ascultător şi credincios
Porţii, se strădui să am ăgească pe otom ani
p rin tr-u n devotam ent care să li se p ară ne­
m ărginit, să le intuiască dorinţele şi să prom ită
îm plinirea lor. Să transform e deci Ţ a ra Ro­
m ânească în tr-o zonă fără problem e p e n tru
Istan b u l şi dacă era posibil să îm pingă lu ­
crurile pînă acolo incit să pară a fi p en tru
P o a rtă aducătoare de ven itu ri m ai m ari ca în
trecu t. A nii întregi petrecuţi în lum ea L evan­
tului ori în apropierea prim ejdioasă a seraiu ­

143
l'iior paşaielor şi chiar a su ltan u lu i i-âu fost,
în acest sens, şcoală bună. A tunci şi acolo va
fi cunoscut cum să câştige bunăvoinţa m arilor
dem nitari, cum să le adoarm ă neîncrederea,
cum să se facă şi drag şi util lor. în v ă ţă tu ra
dobîndită i-a folosit, su ltanul lăsîndu-1 m ai
departe în domnie.
D upă un m ai vechi procedeu — utilizat
de voievod în dese rîn d u ri dar şi de alţii în ain ­
tea lui — răspândi din nou în Im periul oto­
m an vorbe de cîştiguri m ari p e n tru cei ce ar
veni în Ţ ara Rom ânească în calitate de negu­
ţători, dar m ai cu seam ă ca oşteni. „Şi încă
i-a u chem at cu rugăciune — scrie Letopiseţul
cantacuzinesc — de au venit la dînsul, aici în
ţară. Şi au strîn s tu rci m ulţi, unii saragele,
alţii delii, alţii beşlii, alţii siim eni. Şi aşa-i
socotea şi-i cinstea cît credea în tr-în su l ca în
M oham et“. Cine îşi m ai am intea, acum, cînd
dom nul ară ta a tîta credinţă P orţii, de gîndul
de răzv rătire adus la ştiinţă lui K adrî paşa de
doi boieri spăim oşi ? Să fi fost oare ei, bo­
ierii — îşi ziceau osm anlîii — p îrîtori pe
d rep t ? A proape sigur nu, loialitatea ară tată
de M ihnea întrecînd toate speranţele. Mai cu
seam ă de cînd se arătase gata să îm plinească
şi vechea prom isiune făcută la S tam bul celor
ce l-au a ju ta t să dobândească dom nia — anu­
m e să contribuie la răspândirea islam ism ului la
nord de D unăre. „El (voievodul) — consem na
călătorul Evlia Celebi — a scris şi la P oarta
fericirii că «Slavă lui Allah, în ţa ra noastră
se află acum m ii de m ahom edani. Să ne tr i­
m iteţi un molia, cu rangul de cinci sute de

144
aspri, care să aibă g rijă de treb u rile m usul­
m anilor, căci un asem enea m olia este absolut
necesar. Cu voia padişahului voi zidi o gea­
m ie sau voi construi o geam ie îm părătească.
Să trim ite ţi hatipi, m ezzini, imami, ostaşi şi
îng rijito ri p e n tru moschei». Şi a m ai spus că
■«moneda să fie b ă tu tă în num ele padişahului,
iar slujba de v ineri să fie citită to t în num ele
său». T rim iţînd oam eni în acest scop, faim a
lui s-a răsp în d it în toată lum ea şi toţi credin­
cioşii lui A llah s-au b u c u ra t şi i-au adus m ul-
ţu m iri“.
Nu aveau de unde şti însă efectivele oto­
m ane, care acum se buluceau în p ărţile rom â­
neşti, credule şi num eroase, că v en irea lor va
fi fără întoarcere. Că dom nitorul nu le chem ase
decît p e n tru a cîştiga încrederea P orţii, iar
atunci cînd va sosi ceasul războiului lovitura
lui va cădea năprasnică şi pe n eaşteptate asu­
pra cit m ai m u lto r duşm ani.
Dificilă, chiar foarte dificilă p ă re a de rezol­
v at acum cea de-a doua problem ă im portantă :
în tă rire a arm atei, orice dem ers în această di­
recţie punînd în prim ejdie im presia de loiali­
tate (cu cită caznă cîştigată de dom nitor) faţă
de Sublim a P oartă. T rebuiau deci găsite cu
dibăcie m otive care să perm ită lui M ihnea
să se ocupe de oştire, de pregătirea ei. Şi le-a
găsit făcînd din nou apel la dem ersurile, cu­
noscute dealtfel şi de otomani, pe care
C onstantin Şerban ie în trep rin d ea p en tru a
reveni în scaunul m untenesc. începu deci să
se plîngă peste to t că nu are cu ce sta în faţa
soldaţilor presupuşi a fi şi num eroşi şi bine

145
înarm aţi şi bine in stru iţi ai pretendentului,
în tr-o expediţie pe care acesta ar putea-o în ­
cepe în orice m om ent în Ţ ara Rom ânească. Că
el, M ihnea, a re nevoie de oaste bu n ă şi m ultă,
altm interi pierde domnia, dar pierd şi otom a­
nii binele pe care îl află în tr-o guvernare ca a
lui. V orbele au găsit crezare, com andantul
tru p elo r otom ane din ţară, Beşliac paşa, în-
cuviinţînd pregătirile cerute. Ba m ai m ult,
M ihnea prim i dispoziţie şi de la m arele vizir
să facă în aşa fel incit să se îngrijească de a
avea o arm ată capabilă a-i aduce victorie în
noua cam panie pe care plănuia s-o organizeze
îm potriva lui Râkoczi *. E ra în această poruncă
tocm ai ce aştep ta dom nitorul : învoirea de a-şi
ţine oştire şi m ultă, şi puternică. Cit priveşte
spre ce duşm an va porni în fru n te a ei, aveau
să vadă otom anii, la tim pul potrivit.
M ihnea trecu deci la treabă. De ce era ne­
voie p e n tru plata şi m u lţum irea ostaşilor şi
p en tru procurarea de arm e nu ducea prea
m ultă lipsă. In tra tă pe drum ul redresării eco­
nom ice, ţa ra începea să fie pe zi ce trecea
m ereu m ai prosperă. A verile boierilor vicleni

* Credincios ideii că statul militar otoman, con­

stituit în urma cuceririlor efectuate de sultanii de
mai demult nu se poate menţine decît prin alte noi
cuceriri, vizirul de origine albaneză Mehmed Kop-
riilii (născut în acelaşi s a t : Chiopri, cu Gheorghe
Ghica, de unde şi prietenia lor), a nutrit continuu
ambiţia unor mari expediţii în Europa. Printre cele
la care se gîndea mai întîi, a fost împotriva lui Râ­
koczi, „campania Ineului" din vara şi toamna anu­
lui 1658 neaducîndu-i, cum se ştie, mulţumirea do­
rită.

146
 trecură, după tradiţie, în pro p rietatea dom niei.
In îm p re ju rări răm ase necunoscute, M ihnea a
descoperit, se pare, şi o p a rte din vistieria lui
M atei Basarab, aceea ascunsă în ţară, înainte
de fugă, de m azilul C onstantin Şerban. Şi
p e n tru a obţine încă m ai m ulţi bani, M ihnea
făcu îm p ru m u tu ri chiar la otom ani : de la cu­
noştinţele sale din C onstantinopol şi de la b an ­
cherii bogaţi din raialele dunărene, pe unii
din ei aducîndu-i în ţa ră cu prom isiunea că se
va achita de datorii, cu dobîndă m are, din
v en itu rile dom niei. A fost din p artea voievo­
dului rom ân un act de îndrăzneală, de în d răz­
neală deosebită de a proceda la în arm area oas-
tei sale chiar cu banii duşm anului.
în fine, lui M ihnea îi răm ăsese să se îng ri­
jească şi de aliaţi, de alianţe, el fiind p rin tre
acei dom nitori care din prim a pînă în ultim a
zi de guvernare au d at im p o rtan ţa cuvenită
relaţiilor de colaborare arm ată cu a lte ţări.
S-a vo rb it în m ai m ulte rîn d u ri de eforturile
pe care M ihnea le-a depus în direcţia în tă ririi
arm atei Ţ ării Rom âneşti. S -a afirm at că oşti­
rea pe care a închegat-o a fost de talia oşti­
lor unor state europene puternice şi m ari. De
ce atunci, cu astfel de oştire, a m ai av u t vo­
ievodul nevoie şi de aliaţi, de aju to are ? S in ­
gu r n u se putea război cu duşm anul ? R ăs­
punsul era, poate, afirm ativ, dacă în adversar
s-a r fi tran sfo rm at u n a din ţările creştine. In
cazul în speţă însă n u se p u tea încum eta sin­
gur, fără sprijin, să în fru n te forţele su lta n u ­
lui. Şi aceasta m ăcar din două m otive. Întîi
că ele, arm iile otom ane, erau num eroase, cu

147
m u lt m ai num eroase — de trei, p a tru sau
chiar de cinci ori m ai m ari decît ale celor­
lalte ţă ri lu ate în parte — şi m ai bine orga­
nizate. In fru n te a lor şedea atunci un vizir
capabil M ehm ed K opriilu, care, cum scria
N. Iorga, „înlocuise vechiul sistem războinic
al ienicerilor şi spahiilor, cei d inţii corupţi,
p rea m u lt m oleşiţi cei de-ai doilea, p rin acela
al corpurilor speciale (topcii, gebegii, cum ba-
ragii) şi p rin contingentele to tdeauna gata de
acţiune, la cea d inţii chem are, ale provinci-
ilo r“. Apoi că otom anul avea — cînd era vorba
şi de ţările rom âne — aju to ru l tătarilo r, n u ­
m eroşi şi ei şi buni războinici când îi aşteptau
prăzi în ţin u tu ri bogate. P rea m ulţi soldaţi
duşm ani deci asupra unei singure ţări, prea
m ari forţele la care treb u ia să se facă faţă,
adesea pe două fro n tu ri : de m iazăzi şi răsărit.
„Deşi la nevoie s-ar putea ridica din acea ţară
(Ţara Rom ânească) pînă la 40 000 de călăreţi
— scria cu m ai bine de o ju m ătate de veac
înainte de M ihnea, Francisc Sivori, secretarul
lui P e tru Cercel (1583— 1585) — fiind încă
înconjuraţi de turci şi de aliaţii lor, m untenii
nu ar p u tea să le ţin ă piept singuri, fără de
alte alian ţe14. Conştienţi de folosul şi obligati­
v itatea unor largi coaliţii antiotom ane, m ulţi
voievozi rom âni au aderat la cele existente în
vrem ea lor sau au m ilita t să se realizeze altele
noi. Aşa au făcut M ircea cel B ă trîn şi Ştefan
cel M are. Aşa au făcut M ihai V iteazul şi R adu
Şerban. Aşa făcu şi dom nitorul M ihnea pe
care evenim entele din v ara anului 1658
— cînd Râkoczi al Il-le a se retrăsese pe do­

148
m eniile lui, ia r G heorghe Ş tefan eşuase în în ­
cercarea de a reveni la conducerea M oldovei ■ —
îl lăsaseră singur.
In condiţiile politice a p ă ru te la sfîrşitu l
anului 1658, M ihnea răm ase fără sp rijin pe
fro n tu l lu p tei p e n tru n e a tîrn a re al ţărilo r
rom âne ; ca atare, era necesară refacerea m ai
în tîi a alianţei celor tre i ţă ri rom âneşti. în ­
cercă deci şi el să şi-l apropie pe G hica vodă.
A ceasta p e n tru că îl ştia m ai dem ult, din
anii cînd am îndoi se găseau la Constantinopol.
Că făcuseră îm preună ■— unul de nevoie, ce­
lălalt din su p u n ere — cam pania din T ransil­
vania şi că, în acele zile, m ai vechea lor cu­
noştinţă — credea dom nitorul m u ntean — se
va fi în tă rit. Că, ţin în d seam a de tradiţie, în
m ulte rîn d u ri şi M oldova şi Ţ ara Rom ânească
se voiseră şi fuseseră a lă tu ri cu T ransilvania
în fapte de interes comun. M ihnea era deci
conştient că trebuie să şi-l apropie pe dom ni­
toru l M oldovei deşi n u e ra convins de un re ­
z u ltat favorabil. în pofida reţinerilor, rezul­
tatu l iniţiativei voievodului m u ntean a fost
satisfăcător, în tre cele două ţă ri rom âne înche-
indu-se u n tra tat, la 28 noiem brie 1658. Pe
lîngă obişnuitele făgăduieli de prietenie pe
care dom nitorii şi le prom iteau reciproc
— „cum cu frăţin e-m eu voi să fiu frate drept,
cu toată curata constienţie şi cu nefăţarnică
dragoste, pînă când ne va m ilui dum nezeu cu
dom niile n oastre11 — tra ta tu l stipula clauze
m ai concrete, de interes comun. Cum a fost
aceea care prevedea ca în problem ele ce se
cereau rezolvate la P oartă, cele două capuche-

149 i
haie să acţioneze în consens. Sau aceea prin
care p reten d en ţii la tro n u l un u ia d in tre p rin ­
cipii aflaţi în ţa ra celuilalt să fie expulzaţi.
Cei pribegiţi însă din alte m otive decît acelea
provocate de in te n ţii de ridicare în dom nie
puteau răm îne, dacă doreau, cît le era voia
— de această m enţiune im pusă de bună seam ă
dom nitorului m u n tean au p ro fita t boierii Can-
tacuzini, care, salvaţi p rin fugă şi refugiaţi în
Moldova, îşi găsiseră acum, din nou, scăpare.
T ra ta tu l m enţiona totodată alian ţa celor doi
principi în faţa duşm anilor comuni. Nim ic nu
pom enea însă de in tenţia, necum de angaja­
m en tu l ferm , direct al p ărţilo r de a declanşa
un război antiotom an sau m ăcar de a se a ju ta
în cazul cînd u n u l din ei s-a r fi an gajat în-
tr-o acţiune de asem enea n atu ră. P riv it din
acest pu n ct de vedere, tra ta tu l n u aducea spe­
ra n ţă voievodului m u n tean care n u a găsit
deci în Ghica un p a rte n er pe m ăsura n ă ­
zuinţelor sale. în ţeleg ăto r însă cu lim itele fi­
rii um ane, dom nul Ţ ării Rom âneşti ren u n ţă să
în tre p rin d ă şi alte dem ersuri pe lîngă G heor-
ghe Ghica, m ulţum indu-se p e n tru m om ent
doar cu ceea ce p ru d en ţa sa exagerată i-a pu­
tu t da în tra ta tu l din noiem brie 1658.
A tenţia lui M ihnea se în d rep tă apoi spre
T ransilvania. Cu succesorul lui Râkoczi al
II-lea, cu A caţiu Barcsai, a avut rap o rtu ri
care au v a ria t de la un m om ent la altul. N u­
m irea acestuia în funcţie de către m arele vi­
zir şi faim a de om plecat lui care a început
să se răspîndească n -au constituit p e n tru M ih­
nea m otive să ren u n ţe la ideea atragerii lui şi,

S 150
p rin el, a provinciei rom âneşti de dincolo de
m unţi în coaliţia antiotom ană pe care o p re ­
gătea. P rin urm are, a ră tă noului principe do­
vezi de bu n ă prietenie care făcură să se nască
oarecari relaţii de am iciţie ; în această direcţie
a fost a ju ta t şi de M atei Balogh, un fel de
rep re z en ta n t al principelui transilvan în Ţ ara
Rom ânească (m eritele lui treb u ie să fi fost
m ari din m om ent ce M ihnea, la 19 decem brie
1658, i-a dăruit, ca „p riaten şi slugă dereaptă
ţă ră i“, u n u l din satele confiscate de la P red a
Brînooveanu, anum e satu l Stănceşti din p ă r­
ţile G orjului).
D evenit încrezător, M ihnea m erse apoi m ai
departe, îm părtăşind vecinului său de la m ia­
zănoapte, p rin tr-o scrisoare, planurile făcute
înainte cu Râkoczi de a ataca u n u l pe paşa
de la B uda şi celălalt, dom nitorul m untean,
pe cel de la Silistra. în co n ju rat de otom ani
care-1 păzeau cu g rijă de o eventuală ră z v ră ­
tire — în m ulte rîn d u ri po rn ită de rom ânii
cei v iteji — , Barcsai — du p ă citirea cărţii —
a av u t o atitudine m ai reţin u tă . Cu neliniştea
provocată de cunoaşterea celor ce cuteza M ih­
nea, B arcsai întrebă pe predecesorul său dacă
n u este cum va potriv it să trim ită la P oartă
docum entul prim it, deconspirînd în acest fel
acţiunea dom nitorului m untean.
N u se cunoaşte cum a reacţionat Râkoczi,
ce sfatu ri a dat. Este de presupus că a in te r­
v e n it în sprijinul proiectelor lui M ihnea — în
fond şi proiectele lui. Şi că a dom olit tem erile
principelui care decise să lase Dietei sarcina
unui răspuns. în tru n ită la B istriţa, D ieta a

151
respins propunerile dom nitorului Ţ ării Rom â­
neşti.
P e n tru M ihnea apăru de acum clar că şi
principele transilvănean, asem enea lui Ghica
vodă, se ţine dep arte de în trep rin d eri de felul
celei pe care o pregătea. De atunci prietenia
în tre cei doi începu să se răcească. Şi, to t de
atunci, a început să reactivizeze relaţiile cu
fostul principe G heorghe Râkoczi al II-lea,
relaţii care, neîncetînd niciodată, au cunoscut
doar diferenţe de am plitudine, de intensitate.
Incîntat că p rin ele se contura posibilitatea
p ăstrării unui aliat puternic, care-i putea fi
de un real folos în recucerirea p uterii poli­
tice pierdute cu puţin tim p înainte, Râkoczi
se pregăti să iasă cu tot in teresu l în întîm -
pinarea lor. Cel m ai bun m ijloc p rin care se
p u tea ajunge direct la inim a lui M ihnea era
aderarea la acţiunea antiotom ană ori m ani­
festarea dorinţei de a participa la ea.
Ştiind acest lucru, Râkoczi trim ise în Ţ ara
Rom ânească u n nobil, rom ân de obîrşie, Iacob
H arsânyi, fostă capuchehaie la C onstantinopol
şi cunoscut de acolo dom nitorului m untean.
M isiunea lui era să reînnoade alianţa în d rep ­
ta tă îm potriva duşm anului com un de la m ia­
zăzi de D unăre. Sosind la c u rtea lui M ihnea
pe la ju m ătatea lunii februarie 1659, acesta
inform ă pe dom nitor că Râkoczi îi poate tr i­
m ite 6 000 de oşteni sub com anda colonelului
G audy, cu care să pornească războiul. După
aceea începu să trateze cu M ihnea am ănuntele
viitoarei acţiuni.

152
 P lanul general de lu p tă cu Răkoczi, din
nou parten er, prevedea ca cei doi principi să
se ridice sim ultan : unul, cel din Ţ ara Ro­
m ânească, să fulgere raialele dunărene, celă­
lalt, Răkoczi, să lovească cu tărie p u terea
paşei din B anat. Apoi să-şi îm preune oştile,
să treacă la m iazăzi de D unăre şi, a lă tu rîn -
du-se forţelor locale, să pornească m area cam ­
panie de eliberare a B alcanilor de sub oto­
m ani.
Lui M ihnea îi revenea, în plus, m isiunea
de a fo rţa decizia lui Barcsai de ren u n ţa re la
p u tere în favoarea lui Răkoczi, acesta din
urm ă nep u tîn d acţiona ca persoană p a rticu ­
lară, ci doar ca principe. S arcina nu era nici
uşoară, nici lipsită de u rm ă ri prim ejdioase
p e n tru M ihnea.
L u crăturile lui Panaiotâchi Nikusios, omul
lui B arcsai la Poartă, începură să dea roade.
La 23 m artie 1659 îi trim ise lui B arcsai o
scrisoare p rin care îl an u n ţa că M ihnea este
com plet discreditat la P oartă, că toţi sînt
acum convinşi de vinovăţia lui şi că m arele
vizir va face schim barea de dom nie în Ţ ara
Rom ânească — dorită şi de el şi de principe —
im ediat ce va fi v e n it trib u tu l. Il inform a apoi
că se stabilise şi cine avea să-i ia locul lui
M ihnea, alesul otom anilor fiind p rin ţu l G ri-
gore Ghica, fiul lui G heorghe Ghica, voievo­
dul Moldovei.
M ihnea se află atunci, din nou, în prim ejdie
de a pierde tronul. Şi din nou făcu ceea ce
făcuse în toam nă, în faţa paşalei de Silistra,

153
cînd fusese p îrît de boieri : din în v in u it se
transform ă în acuzator.
In răspunsul p rin care a d a t vizirului lă­
m u riri asupra faptelor petrecute, M ihnea spu­
nea, repetînd cele zise şi înainte, că P oarta
n u poate găsi în toată îm p ărăţia un om mai
plin de credinţă ca el. Că îi este chezaş cu-
v în tu l cel însoţit de alese daruri, pe care, cu
dragoste, i le trim ite. Că B arcsai este la fel
cu ceilalţi ce l-a u vo rb it de rău, un calom ­
niator, el, M ihnea, neavînd m intea la treb u ri
de război cu nici u nul din vecini, necum cu
slăvitul padişah. Şi că, ştiindu-i-se supuşenia
cea fără de m argini pe care o are faţă de
Poartă, solicită dom nia şi a celorlalte două ţări
ale rom ânilor : a T ransilvaniei şi a Moldovei.
C ererea lui M ihnea, bazată pe curaj, in tu ­
iţie şi o perfectă cunoaştere a g îndurilor celor
cu p u teri de decizie de la Istanbul, s-a do­
vedit cea m ai bună apărare. în loc să-şi apere
scaunul, M ihnea — acuzatul de tră d a re —
ceru dom nia şi a M oldovei şi a T ransilvaniei.
Cu ce-şi p u tea dovedi voievodul m ai bine
,.nevinovăţia“ lui decît p rin această su rp rin ­
zătoare cerere de extindere a au to rităţii asu­
p ra întregului păm în t rom ânesc ?
Evident, n u-şi face iluzia că va izbîndi doar
p rin solicitare fa p ta p e n tru îm plinirea căreia
m arele M ihai, antecesorul său în fapte de
în altă aducere am inte, pusese spada şi inim a
iar la urm ă şi viaţa. El u rm ărea doar ca, ce-
rînd m ult, să păstreze ce îi era atunci nece­
sar : dom nia Ţ ării R om âneşti. Folosind această

154
 neaştep tată stratagem ă, voievodul a izb u tit să
se m enţină în continuare în scaun.
Apoi, Barcsai încercă să reia legăturile cu
dom nul m untean, su p ărarea acestuia putînd,
repetăm , să-i aducă prejudicii. In care scop
apelă din nou la serviciile lui M atei Balogh,
cerîndu-i să restabilească b u n a prietenie în tre
cele două ţă ri şi să m ijlocească o înţelegere
în tre conducătorii lor.
M ihnea n u acceptă însă jocul dublu a lui
Barcsai şi-şi retrase tru p ele pe care i le lăsase
acestuia, p e n tru apărare, în toam na anului
1658. Ba, m ai m ult, obţinu de la m arele vizir
îngăduinţa unei cam panii în T ransilvania,
cam panie m en ită să răzbune, spunea M ihnea
otom anilor, insultele care i-au fost aduse. In
realitate, expediţia se m ai justifica şi p rin
alte ştiu te ori ascunse scopuri. U nul, spre
pildă, u rm ă rea stîn jen irea preparativelor m i­
litare ale lui C onstantin Şerban, cel m ereu
căutător de scaun dom nesc şi despre care vo­
ievodul m u ntean auzise că, aflat în p ărţile sep­
tentrionale ale T ransilvaniei, în preajm a lui
G heorghe Râkoczi, reluase m ai vechile p la­
n u ri de război în d rep tate îm potriva sa. A ltul
era înscăunarea lui Râkoczi. Dar, pesem ne,
cel de seam ă a fost posibilitatea ca o expe­
diţie p ornită în T ransilvania, condusă atunci
de un principe neiubit de nobilim e să poată
deveni o replică a celei care, în tîm p lată în
urm ă cu 60 de ani, a m arcat prim ul pas al
m em orabilei în făp tu iri îm plinite de M ihai vo­
dă cel V iteaz : unirea rom ânilor sub o singură
a u to ritate politică. T entaţia n u l-a ocolit pe

155
M ihnea. în trezărin d , de bună seam ă, seducă­
toarea perspectivă de a fi şi dom n al Ţ ării Ro­
m âneşti şi principe în Transilvania, este de
necrezut să n u fi m editat asupra unei astfel
de ipoteze cînd viaţa ilu stru lu i înaintaş M ihai
V iteazul i-a fost şi pildă şi îndem n în tot ce
făcea. D ar s-a gîndit, în acelaşi tim p, şi la
consecinţele pe care le-ar fi av u t o asem enea
îndrăzneală, ştiu t fiind de toţi şi fiindu-i ştiu t
şi lui că m arele predecesor a căzut în urm a
situaţiei politice create de în fă p tu irea acestui
act de tem eritate (stînjenind tendinţele de ex­
pansiune ale habsburgilor în ţin u tu rile rom â­
neşti, M ihai vodă V iteazul a fost prim a vic­
tim ă politică a im perialilor, m oartea lui înainte
de vrem e, p etrecu tă la 9/19 august 1601 la
Cîm pia Turzii, întîm plîndu-se la porunca ge­
n eralului austriac George Basta).
în d ră z n eţ peste m ăsură d ar şi calculat, bun
cunoscător al epocii şi fin politician, M ihnea
şi-a dat seam a că nu poate lu p ta în acelaşi
tim p cu două d in m arile p uteri m ilitare ale
Europei — în alta P o artă şi C urtea de ia
V iena — am îndouă cu interesele lezate de în ­
tărirea, p rin unire, a p uterii rom ânilor. Se
socoti, de aceea, bine şi alungind ispititoarea
idee de a uni şi Ţ ara Rom ânească şi T ra n ­
silvania sub aceeaşi dom nie, h o tărî că nu este
totuşi m om entul unei astfel de fapte. D rept
care începu să gîndească la o personalitate
politică ce poate deveni cu foloase p e n tru el,
în locul lui Barcsai, principe al T ransilvaniei
(este dem n de sem nalat atenţiei cititorului ro ­
lul efectiv m ajor pe care M ihnea a ajuns să-l

156
joace în evoluţia unor evenim ente de un in ­
teres deosebit, preocuparea lui perm anentă
p e n tru crearea unei puternice alianţe a ţărilo r
rom âne constituind un arg u m en t în acest
sens).
A legerea lui se opri din nou asupra lui Ioan
K em âny *, viteazul ostaş aflat în robie tă ­
tară. A legere bazată m ăcar pe două m otive.
Întîi, că personajul se b u cu ra de auto ritatea
şi re p u ta ţia care l-a r fi în d re p tă ţit să ocupe
funcţia pe care M ihnea se pregătea să i-o
ofere. Apoi, că Ioan K em eny, n u e ra num ai
un m are lu p tăto r, ci — cercurile apropiate
lui ştiau — şi un duşm an neîm păcat al oto­
m anilor. E ra deci, el, K em eny, unul din b ă r­
baţii potriviţi faptelor b ărb ăteşti la care M ih­
nea, de ani lungi, visa necontenit. începu,
p rin u rm are, să se intereseze din nou, în d e­
aproape, de soarta lui.
Întîm p larea a făcu t ca în respectiva p eri­
oadă prizonierul — respectiv Ioan K em eny —
să trim ită neam urilor sale o nouă scrisoare
p rin care solicita să strîngă 100 000 de ţechini
ceruţi de han u l de la Crîm d rept p re ţ pen­
tru răscum părarea sa. R udele prizonierului nu
prea se grăbeau să dea ascultare rugăm inţii
trim ise. Poate şi p e n tru că nu puteau cu u şu ­
rin ţă aduna uriaşa sum ă de care, p e n tru eli—

* Mihnea nu putea totuşi impune, în condiţiile

date, pe aliatul său mai vechi, Gheorghe Răkoczi al
II-lea ca principe în Transilvania. Intenţiile Iui s-ar
fi dezvăluit, in acest caz, înainte de vreme, otomani­
lor aflaţi la pîndă, iar planul alianţei ar fi fost
compromis.

157
berare, avea nevoie prinsul. M ihnea interveni
oferindu-se să plătească el banii. Cu condiţia
ca prizonierul să vină în Ţ ara Rom ânească, la
Tîrgovişte.
D em ersurile făcute de M ihnea în această
direcţie avură d aru l să îngrijoreze din nou pe
Barcsai, care, în două rîn d u ri, trim ise dom ni­
torului m u n tean rugăm inte scrisă n u num ai
să ren u n ţe la eliberarea lui K em eny, ci chiar
să încerce să-i prelungească robia.
Voievodul n u luă în seam ă solicitările n e ­
binevoitorului principe şi continuă ce începuse
în legătură cu dezrobirea nobilului tra n silv ă ­
nean. H anul, in teresat în obţinerea răscum ­
părării, a în curajat, fireşte, in iţiativ a dom ni­
torului şi a acceptat cererea acestuia ca o ju ­
m ătate din sum ă să-i fie p lătită cu bani peşini
la sosirea lui K em eny, cu cealaltă ju m ătate
urm înd să-i răm în ă d ator pînă i se va ivi p ri­
lejul să se achite.
La începutul lunii iunie 1659 Ioan Kem eny
ajunse să guste din nou libertatea, sosind în
Ţ ara Rom ânească. îm p reu n ă cu el veniră şi
alţi conaţionali, scăpaţi din robie graţie lui
M ihnea. Şi toţi fu ră ţin u ţi cu d a ru ri şi în
m are cinste la c u rte a lui M ihnea, ca nişte lu p ­
tători cu b raţe tari, încercaţi în lupte grele cu
păgînii. Unii, doritori să ajungă m ai repede
acasă, au su p o rta t greu ospitalitatea dom ni­
torului m untean ; cunoscutul oştean Francisc
K orniş scria, spre pildă, din Tîrgovişte, la 15
septem brie 1659, lui G heorghe Râkoczi
al II-lea : „Acum eu m ănînc pâinea şi sarea
M ăriei sale şi din robia m ea am căzut rob în

158
m îna M ăriei sale, d ar nu sîn t socotit ca atare,
cu toate că nu m ă pot întoarce în ţa ra mea,
făgăduindu-i M ăria sa m ultă m ilostenie1'.
De cum a ajuns la M ihnea, K em eny a fost
pus la cu re n t cu cele petrecute, pregătirile
cam paniei îm potriva lui Barcsai fiind atunci
în toi. D om nitorul a d iscu tat cu el despre a ti­
tudinea neloială a principelui transilvan, ară-
tîn d u -i d rep t dovadă de necontestată duşm ă­
nie scrisorile p rin care principele cerea să i
se prelungească captivitatea. P e de altă parte,
i-a a ră ta t şi scrisoarea p rim ită de la Râkoczi
p rin care acesta îşi exprim a satisfacţia la
vestea scăpării sale din robie. „De bună seam ă
— scria G heorghe Râkoczi — că ne-am bu cu ­
ra t din toată inim a de sosirea dum nealui,
I. K em eny, pe care sîntem gata să-l ajutăm
cu sîngele nostru şi cu averile noastre... N u­
m ai de-ar p u tea să ajungă scrisoarea sau om ul
nostru la M ihnea, că i-am lega noi cununa
dom nului Barcsai, ou a tît m ai m u lt acuma,
fiind acolo şi dum nealui I. K em eny14. Este
uşor de înţeles ce m u lt s-a în tris ta t fostul os-
tatec cînd a aflat cum se poartă principele cu
un supus care n u -i greşise până atunci cu n i­
mic. D urerea şi m înia nu i-au fost însă mai
tari decît judecata. In loc să se ridice cu răz ­
bunare îm potriva celui care se bucura de şe­
derea sa în întuneric de robie şi în felul
acesta să m ărească tu lb u ra re a şi rău tă ţile unui
război în T ransilvania se oferi să se facă m ij­
locitorul unei înţelegeri loiale în tre A caţiu
Barcsai şi voievodul m untean.

159
 Dealtfel, nici M ihnea n u prea era p o rn it
să-şi trim ită oştile dincolo de m unţi, dorinţa
lui cea m are fiind să găsească căi paşnice pen­
tru rezolvarea litigiilor cu principele ţării su­
rori. D rept care pregătirile m ilitare ale lui
M ihnea, in iţiate m ai cu seam ă p e n tru in tim i­
dare, se încheiară doar p rin tr-o incursiune
nesem nificativă desfăşurată în Ţ ara Bîrsei, la
sfîrşitul lunii august.
R elaţiile Ţ ării Rom âneşti cu T ransilvania
in tra ră , către sfîrşitul verii anului 1659, în -
tr-o nouă fază. Convins şi de K em eny, M ih­
nea acceptă ideea încheierii unui tra ta t de
prietenie cu Barcsai. In care scop plecară în
T ransilvania ca soli de pace ai lui M ihnea
vodă K em eny şi un boier m u ntean (am basada
voievodului se va fi produs concom itent sau,
poate, im ediat după dem onstraţia m ilitară
m untenească desfăşurată în zona Braşovului).
La 28 august 1659, K e m e n y .se prezenta în
faţa principelui — aflat la O ristur, la lu cră­
rile Dietei — , unde, com unicînd propunerile
de pace ale lui M ihnea, insistă să fie accep­
tate. D upă d o rin ţa lui M ihnea şi d rep t gaj al
păcii, T ransilvania treb u ia să trim ită în Ţ ara
Rom ânească tre i nobili o sta te d , alţi tre i b ă r­
baţi m unteni de fru n te u rm în d să stea, p en tru
reciprocitate, pe lîngă principele ardelean. Cu
acordul nobilim ii, B arcsai prim i condiţiile lui
M ihnea. Ca urm are, D ieta stabili pe cei ce
treb u iau să reprezinte, pe lîngă voievodul
m untean, garan ţia bunelor sentim ente ce i se
p u rta u : m aghiarul M ihail N adanyi, secuiul
Ş tefan L azăr şi sasul A ndreas Schoppel, u lti-

160
m ul senator braşovean, bun cunoscător al
lim bii rom âne. Cu scrisoare de acreditare şi
cu 600 taleri d rep t cheltuială de drum , cei
trei p o rn iră a doua zi spre Ţ ara Rom ânească.
L iniştea şi pacea n u s-au lăsat asupra T ra n ­
silvaniei nici după încheierea conflictului în tre
Barcsai şi M ihnea. In tim p ce la C ristur se
spuneau vorbe de am iciţie, de înţelegere, din
p ărţile de m iazănoapte unde se întindeau do­
m eniile lui Râkoczi se auzea zgomot de arm e.
C onstantin Şerban şi G heorghe Ş tefan se p re ­
găteau din nou să capete, p rin luptă, dom ­
niile celor două ţă ri rom âneşti de dincolo de
m unţi. Şi în acelaşi tim p îl povăţuiau pe R â­
koczi să-şi părăsească m oşiile şi să in tre din
nou în v iaţa politică (aceasta m ai cu seam ă
p e n tru a economisi m arile sum e de bani pe
care le dădeau aproape m ereu protectorului
lor răm as fără v eniturile dom niei, fie în dar,
fie sub form ă de îm p ru m u tu ri cu puţine n ă ­
dejdi de înapoiere). în d em n u rile d ăd u ră roa­
de. Râkoczi se hotărî să pornească îm po­
triv a lui Barcsai. In fru n te a arm atelor sale,
la sfîrşitu l lui august, el tre c u M unţii Meze-
şului şi porni asupra C risturului, unde se
afla Dieta. De frica viteazului ce se apropia,
D ieta se dizolvă. E ra chiar în ziua în care cei
tre i nobili desem naţi a g a ra n ta pacea cu
Ţ ara Rom ânească plecau să-şi îndeplinească
m isiunea.
D upă ce prim i vestea că un corp de oaste
care n u m ăra 1 200 oameni, condus de Ş tefan
V aradi, care a fost p o rn it îm potriva lui R â­
koczi, fu, cu uşurinţă, risipit, Barcsai se re ­

161
trase precaut, la Deva, oraş aflat m ai aproape
de protectorul său, paşa de Tim işoara. De
aici trim ise p e n tru tra tativ e la Râkoczi pe K e­
m eny, cel ce p ă re a a-şi fi făcut num e bun de
m ijlocitor de înţelegeri, de aducător de pace.
Cei doi, Râkoczi şi K em eny, fostul principe şi
loialul său slu jito r au d iscutat propunerile
de pace ale lui Barcsai care se a ră ta dispus să
ren u n ţe la putere, cu condiţia ca succesor să-i
fie Ioan K em eny. E ra exact d orinţa lui M ih-
nea. Râkoczi era şi el de acord cu persoana
viitorului principe, num ai că acesta, cerea el,
treb u ia să-i dea ascultare şi să-i urm eze po­
veţele.
In tim pul discuţiilor sosi din Ţ ara Rom â­
nească o veste im portantă. Şi anum e că voie­
vodul m u n tean se ridică îm potriva Porţii. Ş ti­
re a determ ină pe Râkoczi să ren u n ţe la p ru ­
d en ta atitu d in e de până atunci. Considerând că
n u m ai este în situ a ţia „să culeagă fragi cu
cofa a ltu ia “, el h o tărî să se folosească în in te ­
resul său de abdicarea lui B arcsai şi de re tra ­
gerea lui spre Tim işoara, în care sens ceru
şi obţinu de la D ieta convocată la T îrgu M u­
reş acordul realegerii lui ca principe. Acum,
la începutul lui septem brie, c o n tra r vrerii
m arelui vizir, la cîrm a T ransilvaniei se afla
din nou cel m ai vechi şi de n ădejde a lia t al
lui M ihnea în lu p ta antiotom ană. Ca u rm are
a abdicării lui A caţiu B arcsai şi a revenirii
la p u tere a lui Gh. Râkoczi a l II-lea ad e ra ­
rea A rdealului la planurile lui M ihnea a de­
v en it un lucru îm plinit.

162
 *
P aralel cu evenim entele m ai sus rela ta te,
M ihnea a depus efo rtu ri în stabilirea de noi
p rieteni şi prietenii şi în alte ţin u tu ri decît
cele locuite de rom âni. „A lianţele pe care le
căuta (Mihnea)... sîn t m ultiple — scrie Al. Cio-
rănescu — şi dovedesc o în tin d ere de orizont
politic p u ţin obişnuit până atu n ci“. D om nito­
ru l in tra se în leg ătu ră cu populaţiile de la
m iazăzi de D unăre încă atunci cînd' se afla la
C onstantinopol. Ne am intim că în tim pul con­
vorbirii avute cu secretaru l delegaţiei vene-
ţiene, p rin ţu l spunea, p rin tre altele, că se
bucură de sp rijin u l locuitorilor din Balcani,
că în tre ei „avea oam eni ju raţi, a tît din B ul­
garia, cît şi din Grecia, M acedonia, T racia şi
S erbia“ , gata să pornească la lu p tă la prim a
chem are a lui. M ihnea, de asem enea, avea le ­
g ături secrete cu unii din înalţii prelaţi orto­
docşi din Balcani, ba chiar şi din Asia Mică,
m isiunea acestora fiind să răscoale, la ceasul
potrivit, popoarele ţin u te în robie de oştile
sultanului.
La începutul lui ian u arie 1659 a fost con­
vocat u n sinod la Tîrgovişte, u n d e au fost in ­
v itaţi şi clerici din afara ţă rii — bulgari, greci,
sîrbi. Sinodul fu folosit de M ihnea, cu m ultă
diplom aţie, p e n tru cunoaşterea nem ijlocită a
stării de sp irit a locuitorilor din ţin u tu rile
creştine ocupate de otom ani. Cu acest prilej a
stab ilit noi contacte cu rep rezen tan ţii sp iri­
tuali ai celor ce suportau din greu asuprirea
străină. D iligenţele şi e fo rtu rile lui M ihnea

163
p e n tru atragerea su d-dunărenilor la luptă
îm potriva otom anilor au av u t succes. Dovada
cea m ai bună este faptul că a rm ata lui a cu­
prins num eroşi soldaţi viteji proveniţi din ţi­
n u tu rile de dincolo de fluviu, urm aşi ai celor
care, aflaţi, de pildă, sub com anda cunoscu­
tului căpitan B aba Novac, lup taseră în urm ă
cu şase decenii alătu ri de m arele M ihai.
P riv irile dom nitorului s-au în d reptat, de
asem enea, şi de la început cu nevoie de aju to r
şi către apusul Europei. P e n tru a capta
bunăvoinţa m arilo r p uteri occidentale de cre­
dinţă catolică, dom nitorul folosi ideile încă
sensibile, încă vii, cultivate de biserica de la
Rom a : expansiunea catolicism ului în sud-
estul european. Se arătă deci că este gata să
sprijine in sta u ra rea acestei religii în spaţiul
d in tre D unăre şi C arpaţi, după ce arătase m ai
înainte că nu are altă dorinţă decît să treacă
M untenia şi O ltenia la m ahom edanism . Ia r
p e n tru a fi crezut începu să acorde protecţie
celor care în ţa ră ţineau de această credinţă
(metoda era verificată de cînd făcuse acelaşi
lucru şi p en tru otomani). înnoi deci edificiul
catolic din Tîrgovişte, d ărîm at de m ai bine de
o ju m ătate de veac. îl dărui cu sate şi moşii
şi chemă p e n tru în g rijirea lui pe arhiepiscopul
de Sardica. D ădu privilegii şi înzestră cu da­
ru ri m ănăstirea catolică din Cîm pulung. P rim i
şi ţinu la curtea sa, în m are consideraţie, un
n u m ăr de călugări franciscani pe care, în u r ­
m a convorbirilor de n a tu ră religioasă pe care
le p u rtă cu ei îi lasă să creadă că, în curînd,
ya putea fi convertit, el şi ţara, la catolicism.

164
Vechiul vis al p ap alităţii — do rit de m ultă
vrem e şi încercat să fie tran sfo rm at în re ­
alitate încă înainte de întem eierea statu lu i
feudal m u n tean — , p ărea acum, după m ai
bine de tre i secole, aproape de îm plinire.
La urechile persoanelor influ en te din m arile
capitale ale Europei vor fi ajuns negreşit
ecouri despre cele în trep rin se de dom nitorul
rom ân. M ihnea era ştiu to r însă că ele se vor
a ră ta m ai reţin u te în problem ele de n a tu ră
religioasă decît, spre pildă, fanaticii osmanlîi,
ideologia renascentistă spunîndu-şi în aceste
ţări cuvîntul. E ra însă, pe de altă parte, con­
vins că atitudinea binevoitoare faţă de cato­
licism şi m ăsurile lu ate p e n tru sp rijin irea lui
îi vor crea la curţile unor puternice state
europene un curent de opinie favorabil. Cu­
re n t de opinie pe care conta şi de care avea
nevoie p e n tru sensibilizarea dem nitarilor s ta ­
telor apusene, p e n tru crearea unui clim at
propice cererilor sale de a ju to r militai-. In
tim p ce căuta să realizeze la unele curţi din
apusul Europei, în felul su s-arătat, o stare de
atenţie, un in teres p e n tru spaţiul carpato-du-
nărean, M ihnea trim ise şi o am basadă să co­
m unice direct planurile sale de curaj, să ceară
sprijin în bani şi arm e. A ceasta s-a în tîm p lat
în v a ra anului 1658, cînd a plecat prim a solie.
C uvîntul dom nitorului a fost p u rta t de călu ­
gărul franciscan G abriel Thom assy, vicar ge­
neral al arhiepiscopului P e tru al Sardicei, cel
chem at de M ihnea la C îm pulung să se ocupe
de treb u rile bisericii catolice de aici. La 5 iu ­

165
nie 1658, M ihnea sem na la B ucureşti scriso­
rile adresate îm p ăratu lu i de la V iena, Sena­
tu lu i Veneţiei, m arelui pontif de la Roma. în ­
soţit de un singur slujitor, pe num e M atei (de­
legaţia nu tre b u ia să fie m are să n u atragă
tu rcilo r atenţia), G abriel Thom assy p o m i la
drum .
în ştiin ţa t de m andatul soliei, Râkoczi al
II-le a dădu şi el trim isului m u n tean „cărţi“
asem ănătoare că tre aceleaşi m ari puteri. In
plus, îl recom andă pe Thom assy arhiepiscopu­
lui de Strigoniu rugîndu-1 să-i acorde sp riji­
n u l său la cu rtea habsburgică. A juns la Viena,
solul dom nitorului m u n tean n u p u tu in tra la
îm părat, acesta fiind plecat la F ra n k fu rt, unde
aveau loc tocm ai atunci lu crările Dietei. In
această situaţie, Thom assy predă scrisorile
cu care venise m in istru lu i de resort. Ele con­
ţineau cererile lui M ihnea şi Râkoczi ca la gra­
n iţă să se m aseze tru p e im periale a tît p e n tru
a intim ida oştile otom ane d in paşalîcul de la
Buda, cît şi p e n tru a da a ju to r tran silv ăn en i­
lor în caz de necesitate.
înţelegînd că p a tria sa, R epublica venetă,
aflată în îndelungat război cu arm atele sul­
tanului, nu a r avea decît oîştig din cam pania
pusă la cale de M ihnea, am basadorul V eneţiei
la Viena, B attista Nani, făcu to tu l ca cererea
acestuia — şi a aliatului său ard elean — să
fie bine prim ite. E forturile lui şi pledoaria
solului n u a v u ră succes decît pe jum ătate,
Thom assy p rim in d un răspuns laudativ faţă
de in ten ţiile rom ânilor, cu m ulte făgăduieli de
sprijin. Făgăduieli doar şi nim ic concret. Dem ­

166
n itarii austrieci lansară chiar ideea in u tilită ­
ţii acţiunii principelui m untean, zădărnicia
dem ersurilor în trep rin se în scopul cău tării de
aliaţi p e n tru războiul îm potriva P orţii. A lianţa
cu V eneţia, cea m ereu a te n tă la interesele ei,
spuneau im perialii care aflaseră de urm ătoarea
etapă a soliei lui Thom assy, n u v a aduce fo­
loase voievodului rom ân, deoarece R epublica
va sem na pacea im ediat ce turcii puşi în di­
ficultate de răscoala lui M ihnea i-o vor oferi.
D iplom atul veneţian contrazise această p re ­
zum ţie şi, înd em n at de sen atu l R epublicii sale,
solicită lui Thom assy să n u dea ascultare vor­
belor descu rajan te care îi ajung, la cunoştinţă,
oficial sau pe căi ocolite şi să continue m i­
siunea. Ceea ce acesta şi făcu.
La 17 august 1658 solul d em nitarului m u n ­
tean sosi în falnica cetate de pe lagune. A
tre ia zi se înfăţişă la dogele V eneţiei şi, după
p rezen tarea scrisorilor de acreditare, ceru în
num ele lui M ihnea şi Râkoczi să i se dea
asigurări că R epublica n u v a lovi prin înche­
ierea unei păci separate, interesele rom âni­
lor porniţi la lu p tă îm potriva Porţii. Şi că,
v rîn d să nu se întîm ple acest lucru, doreşte
în schim b şi roagă ca V eneţia să-i a ju te pe
cei doi principi declanşînd pe de o p a rte ase­
diul D ardanelelor (în felul acesta se în tre ru ­
pea u n a din căile de aprovizionare ale Con-
stantinopolului), îndem nînd, pe de altă parte,
populaţia de pe coasta A driaticii să înceapă
şi ea o răscoală antiotom ană.
D upă puţine zile de aşteptare, Thom assy
cunoscu satisfacţia p rim irii tu tu ro r cererilor.

167
I se spuse astfel că V eneţia ia notă cu plă­
cere de in ten ţiile rom ânilor, că cetatea nu re ­
n u n ţă la războiul cu tu rcii dacă aceştia sîn t
dispuşi să-i ofere o pace avantajoasă, că flota
republicană va ataca D ardanelele şi că trim işi
speciali vor instiga locuitorii D alm aţiei şi Al­
baniei la lu p ta cu turcii. Era, repetăm , ac­
ceptarea întocm ai a solicitărilor dom nului
m untean. Un singur lucru — de n a tu ră fo r­
m ală — nu i s-a îm plinit zelosului sol : nu s-a
încheiat şi sem nat un tra ta t destin at anum e
sancţionării acestei înţelegeri, dogele com u-
nicîndu-i că n u vede u tilita te a lui, R epublica
aflîndu-se deja în plin conflict cu ostile sul­
tanului.
Cu rezu ltat bun, cu inim a lum inată de spe­
ran ţe renăscute, diplom atul Ţ ării Rom âneşti
porni spre Roma, popasul ultim al călătoriei
sale. Angelo Correr, trim isul V eneţiei pe lîngă
papă, prim ise dispoziţiile senatului să asigure
solului m u n tean o bună prim ire şi le dădu
curs. La p u ţin tim p după sosirea la Roma,
p etrecu tă la 7 septem brie 1658, Thom assy ob­
ţin u audienţa cerută m arelui pontif A lexan­
dru al V lII-lea. In te resa t m ai cu seam ă de
problem ele bisericii, acesta se ară tă bucuros
la vestea „convertirii14 lui M ihnea la catoli­
cism, d rep t care acceptă cererea — evident, cu
caracter de politeţe —■ în ain ta tă de dom nito­
ru l rom ân de a binecuvînta arm ele acestuia
înainte de luptă. Mai m u lt însă franciscanul
G abriel Thom assy nu izbuti să obţină. Poate
p en tru că statu l papal nu dorea să se anga­
jeze în noi cruciade pe care, în cursul veacu-

168
iilor, le m ai iniţiase sau la care participase
— fără reu şită însă. Ori poate d atorită nedibă-
ciei pe care o dovedise solul m u n tean în au­
dienţa acordată. A tunci, în tim pul în tre v e ­
derii, după ce s-a făcu t schim bul de am abili­
tăţi şi de fraze protocolare, şi s-a tre c u t la
problem ele de fond, Thom assy începu să a r­
gum enteze pe lîngă papă necesitatea organi­
zării unei expediţii antiotom ane. M arelui pon­
tif, spuse solul, îi revine rolul să atragă în ac­
ţiu n e pu terile catolice n ean g ajate în luptele
cu turcii. A ceastă cerere va fi incom odat pe
interlocutor, stăp în it pesem ne de alte planuri
politice.
Nesesizînd reţinerea, Thom assy continuă
expunerea, solicitînd a ju to rare a cu bani a
Ţ ării Rom âneşti, bani care să fie folosiţi pen­
tru începerea războiului antiotom an. Despre
M ihnea, voievodul care se pregătea de luptă
cu oştile vizirului, nu se cunoştea însă m are
lucru la curtea pontifului de la Roma. Decît
că a fost n u m it cu p u ţin tim p înainte, în ca­
litate de om de încredere al turcilor, principe
la D unărea de Jos. C ererea form ulată de T ho­
m assy privitoare la acordarea de ajutoare m a­
teriale u n u i personaj aproape necunoscut, sau
cunoscut ca fidel în altei Porţi, a creat o fi­
rească a titu d in e de neîncredere. Dacă este de
d at bani cuiva, socotea papa, cel care i-a r fi
m erita t a r fi Râkoczi, catolic p rin naştere,
b ă rb a t a cărui poziţie antiotom ană era de m ult
tim p ştiută. Thom assy n u a înţeles — si aici
este lucrul ce i se poate im p u ta — că poziţia
C urţii era, din punctul ei de vedere, ju stifi­

169
cată. Şi n -a înţeles că de i se dădea a ju to r lui
Râkdczi era to t bine, el şi M ihnea fiind aliaţi
şi sp rijin u l p rim it de u n u l era bun cîştigat şi
de a l doilea. N u a înţeles şi a procedat greşit,
declarînd că Râkoczi n u are nevoie de bani
şi că num ai M ihnea este cel ce treb u ie ajutat.
A titu d in ea n ein sp irată a lu i Thom assy, p re­
z e n ta t ca fiind trim is al am bilor principi dar
susţinător num ai al unuia din ei, a trezit, re ­
petăm , suspiciuni. în urm a cărora solul se
alese cu m ai nim ic p e n tru stăpînii săi : ap re-
ceri măgulitoaire la adresa lo r şi cîteva d a ­
ru ri sim bolice — p e n tru M ihnea, sp re pildă,
un tablou, o cutie cu m oaşte şi o m edalie de
aur. în plus, recom andări p e n tru n u n ţiu l apos­
tolic de la Viena, cardinalul C arafa, să se stră ­
duiască să convingă pe Leopold de H absburg
de ju steţea şi necesitatea sp rijin u lu i cauzei ce­
lor doi principi din C arpaţii rom âneşti şi să-l
determ ine să dea a ju to ru l cerut. Eşecul m isi­
unii la R om a a fost deci evident. Ca şi în
cazul Vienei, el fu a te n u a t însă de atitudinea
ferm ă a V eneţiei în oare, pe d rum ul de în to a r­
cere, la 27 noiem brie 1658, T hom assy a po­
posit iar. In tim pul convorbirilor p u rta te din
nou cu m ai m arii Republicii, solului i se în­
tă riră prom isiunile făcute cu cîteva luni
înainte. Alvise M olin, am basadorul cel nou
al V eneţiei la V iena, prim i dispoziţie să se
prezinte în audienţă la îm p ă ratu l Leopold, să
arate pericolul pe care îl rep rezin tă planurile
de expansiune terito ria lă ale m arelu i vizir şi
să ceară particip area la o acţiune com ună îm ­
potriva acestuia. D ar A ustria, ca şi S tatu l pa­

170
pal, era p u ţin dispusa să participe la u n ră z ­
boi cu turcii, m ai ales că atunci se tra v e rsa o
epocă în care relaţiile cu Sublim a P o artă erau
din cele m ai calme. Dacă habsburgii s-au a ră ­
ta t re ţin u ţi faţă de propunerile V eneţiei cu
a tît m ai m u lt aveau să se ara te ei faţă de
Thom assy care, la încep u tu l anului 1659, ce­
rea p e n tru a doua oară să-l a ju te pe principele
m untean. La 15 feb ru a rie 1659, cînd pleca
din capitala im periului — acum p e n tru a se
întoarce spre dom nitorul să u — solul n u prea
avea ce spune lui M ihnea despre bunăvoinţa
lui Leopold.
M isiunea pe care a p u rta t-o G abriel T ho­
m assy la tre i din m arile p u teri ale A pusului
a a ră ta t dom nitorului rom ân că speranţe m ari
n u-şi poate pune — din păcate — în aju to ru l
acestora. Că, dacă se poate bizui pe cineva, se
poate bizui în principal d o a r pe el şi pe cei
din ju r, care, însem naţi cu focul dragostei pen­
tru ţară, n u se învoiesc cu soarta h ărăzită ce­
lor aflaţi sub grele stăpâniri străine.

C um pănind cu lu cid ita te evenim entele po­

litice din v a ra anului 1659, cîntărind inform a­
ţiile p rim ite de la P o artă, judecind că şansele
pe care le-a r avea să m ai răm înă încă o vrem e
n e tu lb u ra t în dom nie sîn t m inim e, M ihnea
aprecie că vrem ea co n fruntării arm ate se apro­
pie. Mai avea să se asigure doar că în zilele
m arii încordări n u va fi lovit pe la spate de
cei a fla ţi în preajm ă (întîm plările din urm ă

171
 eu un an, cînd boierii i s-a u opus în chip fă ­
ţiş, erau kieă proaspete în m em oria sa). A apă­
r u t deci, ca o necesitate stringentă, obligaţia
de a c u ră ţa cît m ai adine necredinţa, de a în ­
d ep ărta de lîngă sine, de la curte, v irtualii
trădători. M etoda folosită atunci a fost, a tre ­
b u it să fie, radicală.
î n vara anului 1659, în tr-o seară a cărei
dată nu poate fi cu ex actitate precizată (se
ştie doar că era cuprinsă în tre 22 iunie şi
26 iulie 1659 *), un n u m ăr de boieri şi căpi­
tan i de oşti au fost chem aţi la un ospăţ dom­
nesc. Cînd i-a văzut pe toţi strînşi voievodul
a d at sem nul ; au tăb ă rît asupra lor slujitorii
de i-au om orît „... aruncîndu-i din casele dom ­
neşti jos, cu laţu rile în grum azi. Ia r dorobanţii
îi călcau cu picioarele şi-şi băteau joc de tru ­
p urile lor. Şi nici la biserică n u -i lăsa să-i
îngroape, ci afară p rin gunoae“ (Letopiseţul
cantaeuzinesc). A u p ierit atunci m arele vornic
R adu M ihalcea din C îndeşti îm preună cu fra ­
ţii săi, Negoiţă şi clucerul şi logofătul Moise
U drişte vel spătar, vel clucerul Diicul Bui-
cescu. Au m ai p ierit atunci şi m arele stolnic
R adu F ărcăşanul, m arele postelnic D anciul
P îrîian u l cu fiul-său P re d a logofătul, m arele
comis Badea din Comani — fiul lui Staico
postelnicul şi al ju p în iţei Călina, clucerul
Stroe Bîrsescu, căpitanul Vasile Cîm pineanu
şi căpitanul de roşii M ihai de la .P ă tro a ia . In
total, au fost ucişi 12 oameni. U nii din ei că­

* La 23 iunie în divan figurează toţi boierii mai

vechi, la 25 iulie, divanul apare remaniat.

172
zuţi în păcatul lăcom iei îşi însuşiseră ven itu ri
care nu erau ale lor — aşa cum a fost U drişte
spătarul, în v in u it de nereguli în ce priveşte
ocnele de sare (un docum ent de epocă scria
că „sculatu-s-au U drişte sp ă ta ru l şi G hinca
vistierul de au lu at den ven itu l ocnelor şi al
vadurilor taleri 14 176 de i-au m încat şi i-au
făcut ei ce au ş tiu t“). Alţii, cei m ai m ulţi,
„ştiind că-i vor p ristăn i11 (că nu vor face dom ­
nito ru lu i pe voie), cum spune Letopiseţul can-
tacuzinesc, s-au făcut vinovaţi de îm potrivire,
de trăd are. D ealtfel, şi M iron Costin confirm ă
că uciderea boierilor s-a d ato rat opoziţiei
acestora faţă de p lanurile dom nului. El, voie­
vodul, scria M iron Gostin „au pus gîndu să
băinească pre turci. Şi m irîndu-se, cum va
face să n-aibă siială (frică) de boieri, ce era
capete Ţării M unteneşti, cu m are şi nespusă
tiranie, 30 de boieri, to t fru n te a aceii ţări, au
om orît şi-au pus pe voia sa boieri. Şi după
aceasta faptă, au răp ed zit la Racoţii, dîndu-i
ştire că, ori la ce-1 va scoate norocul şi v re ­
m ea este tovarăş îm potriva turcilor cu dînsul“
(sublinierea noastră). Că boierii erau vinovaţi
de una din culpele a ră ta te o dovedeşte şi fap ­
tu l că hecatom ba ce s-a produs în toiul verii
anului 1659 nu a av u t nici un răsu n et în stră i­
nătate, că nu s-au adus dom nitorului la porţile
îm părăteşti p en tru o astfel de faptă obişnui­
tele acuze. V izirul n e ştiu to r al cauzei adevă­
ra te care a provocat sîngerosul evenim ent
n u num ai că nu a găsit nim ic de obiectat la
întîm plare, ba chiar în tr-u n fel s-a şi b u cu rat
de producerea lui. A ceasta p en tru că, tran sm i­

1.73
tea el vorbă dom nitorului, m arele padişah este
suzeran Ţ ării Rom âneşti şi stăp în asupra bo­
găţiilor ei, deci şi asupra acelora care au pie­
r it din viclenie p rin m oarte crudă. Şi că, în
v irtu te a acestui d rep t ce ţin e de ju stiţia feu­
dală, dom nitorul este dator să lase în hasnaua
su ltanului toţi banii luaţi de la cei vinovaţi.
D om nitorul se făcu însă că nu înţelege prea
bine porunca vizirului şi am înă îm plinirea
ei — n u p u tea să dea duşm anului cel m are
al ţării, tocm ai el, banii care i-a r fi fost folo­
sitori în lu p ta îm potriva lui.
O sîndirea boierilor potrivnici a a v u t m ai
m ulte urm ări, ilntîi că l-a scăpat pe voievod
de cei care erau partizani ai stă rii de înrobire
a Ţ ării Rom âneşti, de opozanţii făţişi ai unui
război de eliberare, de cei ce se făcuseră p ă r­
taşi la vătăm area ven itu rilo r statului. Apoi,
că, după datină, b unurile lo r au devenit b u ­
n u ri dom neşti, M ihnea obţinînd posibilităţi
m ateriale m ai m ari să pregătească războiul îm ­
po triv a otom anilor. In fine, că a aşezat în
slujbele im portante, la com anda corpurilor de
oaste şi în fru n te a cetăţii oam eni pe care şi
i-a ş tiu t credincioşi ori şi i-a do rit aşa. D iva­
n u l lui M ihnea, după în tîm p larea din vara
lui 1659, a dobîndit o compoziţie d iferită decît
o avusese înainte. D intre boierii vechi, Mano
ţin ea în continuare m area bănie pe care dom ­
n u l i-o dăduse după m o artea lui P re d a B rîn-
coveanu.
V istieria a fost dată lui S troe L eurdeanu,
figură m arcantă în epocă, conducător şi el al
B ălenilor, personaj cu viaţa agitată, tre c u t prin

174
prim ejdii aducătoare de m oarte, p rin urcuşuri
şi coborîşuri politice spectaculoase ; a fost cti­
to r al cunoscutului ansam blu de a rh itectu ră
m edievală — conacul şi m onum entul de cult
de la Goleşti. M ihail A rgetoianu a fost n u m it
m are clucer în locul lui Diicu Buicescu. U nii
boieri a u p rim it slujbe m ai im p o rtan te decît
cele avute — precum VIad Bengescu sluge-
rul, n u m it de M ihnea postelnic. în divan con­
tin u ă să răm în ă şi cei care, p e n tru prim a dată
în tim pul dom niei lui M ihnea, au o bţinut func­
ţii dregătoreşti : p ah arnicul G heorghe G heţea,
negustor de abale din Nicopol, adus în ţa ră
de dom nitor (fiica lui, M aria, avea să fie
doam na lui Ş erban vodă Cantacuzino), D u­
m itru Sîrbul, se pare cum nat cu M ihnea, n u ­
m it m are sp ă ta r în locul lui U drişte cel pie­
r it de m oarte crudă.
Deşi porunca dom nitorului din v a ra anului
1659 a lovit greu pe unii din cei aflaţi în an­
tu ra ju l lui, M ihnea n u a considerat problem a
boierilor tră d ă to ri ca definitiv încheiată. Mai
răm ăseseră în viaţă, liberi să uneltească, să
facă rău , o p a rte din m arii lui duşm ani, în
p rim ul rîn d cei ce izbutiseră să scape cu viaţă
p rin fugă. iîn fru n te a lo r se afla influ en tu l
C onstantin Cantacuzino care, cu cei şase fe­
ciori (Drăghici, Şerban, C onstantin, M ihai, M a­
tei şi Iordache) şi cu ginerele său, P an ă F ili-
pescu, apucase să treacă în T ransilvania şi de
acolo în Moldova, la c u rtea dom nitorului Ghica
vodă.
N eputîndu-i ajunge cu pedeapsa acolo unde
se aflau — tra ta tu l încheiat cu G heorghe

175
Ghica interzicea ex trăd area fugarilor — M ih-
naa încercă să se folosească p e n tru pedepsirea
duşm anului de m ină străină. Începu deci să se
plîngă m arelui vizir că fostul vel logofăt Con­
sta n tin Cantacuzino (cunoscut în istorie m ai
ales cu funcţia de m are postelnic pe care a
deţinut-o în tot tim pul lungii dom nii a lui
M atei Basarab), u rm a t îndeaproape în gîn-
durile tră d ă rii de ginerele său P ană Filipescu,
sîn t necredincioşi lui dar şi sultanului. Că au
refu zat am îndoi să i se închine, ca ceilalţi
m ari boieri ai ţării sale. Că, şezînd în Mol­
dova, fac pricină în tre el şi dom nitorul aces­
tei ţări.
D oritor să ajungă şi în posesia averilor lor,
precum , după porunca dată credea că va ajunge
în aceea a boierilor vinovaţi şi, p e n tru asta,
executaţi p u ţin tim p înainte, M ehmed Kop-
riilii paşa trim ise capugii în M oldova să-i ridice
pe fugari, să-i ducă la M ihnea şi acesta să-i
judece. D rum ul la c u rtea dom nitorului m u n ­
tean e ra p e n tru pribegi d ru m u l m orţii. Ştiau.
F ăcură de aceea rugă la turci — cu vorbe, de­
sigur, dar şi cu daru ri — să fie duşi nu la
M ihnea ci la vizir, unde să dea socoteală de
faptele lor. D orinţa a fost ascultată, capugii
plecînd spre m iazăzi însoţiţi doar de cel ce
se afla în tîiu l în m înia lui M ihnea : Constan­
tin Cantacuzino.
Inform at de cele întîm plate, voievodul tr i­
m ise la m arele vizir o delegaţie de boieri, în
fru n te cu Colţea clucerul Doicescul şi cu Ne-
cula Sofialîul, să poarte acuzele m ai sus no­
tate şi să obţină, p rin rela ta rea faptelor şi cu

176
aju to ru l unor bani daţi anum e, condam narea
postelnicului. C onstantin Cantacuzino s-a a ră ­
ta t însă m ai dibaci decît boierii lui M ihnea.
La oonfruntarea care a a v u t loc, el a spus că,
la început, în tre ei şi M ihnea n -a fost nim ic
de duşm ănie. D rept p e n tru care a p rim it cea
m ai în altă slujbă din divan : aceea de m are
logofăt. D ar că, ţinînd aceasţă dregătorie, a
aflat din scrisorile cancelariei că M ihnea nu
treşte gînduri de hainie faţă de p rea lu m in a­
tu l sultan. Şi că el, nedoritor, cum scrie cro­
nica lui Jo h an n Filstich, „a se îndem na să
sufle cu M ihnea vodă în trîm b iţa răscoalei
îm potriva îm p ăratu lu i“ şi, deci, să-l urm eze
în această, de el şi de alţi boieri ca el nevoită
acţiune, a p refe ra t să fugă. Ascultîndu-1, v i­
zirul l-a crezut şi l-a iertat. „Iar el (Constan­
tin Cantacuzino postelnicul) — descrie L eto­
piseţul cu am ănunte toată întîm plarea — şti-
indu-se drept, nim ic nu s-au ferit, ci au eşit
de faţă la divanul îm părătesc, de s-au p îrît
cu acei boieri ai M ihnii vodă, de faţă, înaintea
vizirului, jăluindu-se că nu iaste hain îm pă­
răţiei. Ci în tă i el au m ers la M ihnea vodă,
dîndu-i şi boerie, să fie logofăt m are. Ia r apoi,
cunoscînd vicleşugul lui, ce va să facă asupra
îm părăţiei şi văzînd că au făcu t m oarte boiari-
lor ţării, de m are frică, au fu g it la ţa ra Mol­
dovei. Şi în d ată răm aseră acei boiari ai M ih­
nii de judecată şi fu ră scoşi din divan cu m are
ru şin e “.
D em ersurile în trep rin se de M ihnea p e n tru
în lă tu ra re a postelnicului n u reu şiră deci. In
loc să-l scape de duşm an ele făcură să se în tă-

177
reascâ credinţa turcilo r că M ihnea are gînduri
de răzvrătire. Căci, la plîngerile boierilor aflaţi
în opoziţie şi, d in această cauză, în duşm ănie
nem eritată cu voievodul, la pîrile insistente,
rep etate, ale lui Barcsai, la ştirile m ereu m ai
m ulte, m ai sigure, care ajungeau la P oartă
despre unirea, în pornire la lu p tă, a celor
doi principi : M ihnea şi Râkăczi, li se a lă tu ­
rase şi dezvăluirile C antacuzinului. H otărîrea
vizirului în ce priveşte soarta voievodului se
în tări. De acum nim ic n u o m ai p u tea schim ba.
Se aştep ta doar, aşa cum s-a spus, sosirea ha-
raciului p e n tru a trece la o liniştitoare, p en tru
otom ani, schim bare de dom nie în Ţ ara Rom â­
nească.
 VI. FA PTA CEA MARE

„Mulţi principi creştini care

s-au luptat cu turcii nu au
făcut attt cit am săvîrşit noi
în scurt timp."
(Scrisoarea lui Mihnea din
22 septembrie 1659)

A nul 1659. în cep u t de septem brie. M ihnea

vodă se afla în graba ultim elor p regătiri pen­
tru a se în fru n ta cu otom anii. O astea îi era
num eroasă şi bine înarm ată. Boierii cei răi
din ţa ră fuseseră în lătu raţi. Alţii, cu credinţă
ştiu tă faţă de dom nie, fuseseră num iţi în slujbe
de seam ă. Râkoczi al II-lea, principele viteaz
al T ransilvaniei, reintnase — d u p ă fuga lui
A caţiu B arcsai — în v iaţa politică a epocii,
lingă M ihnea aşezîndu-se astfel aliatul de n ă ­
dejde pe care şi-l căuta. Din afa ra păm întului
rom ânesc dom nitorul m u ntean avea sprijin
— îi fusese prom is în două rîn d u ri — din p a r­
te a puternicei V eneţii. In părţile asiatice ale
im periului otom an răscoale locale ţineau asu-
pră-le forţe destul de im portante din arm atele
sultanului. De asem enea, socotea to t tim pul
dom nitorul, aju to r avea să prim ească şi din

179
p ărţile vitejilor de dincolo de D unăre, din ţi­
n u tu rile cotropite de osmanlîi.
în faţa unor perspective ce se a ră tau bune,
M ihnea a lu a t în judecată, ca un bun condu­
cător ce era, şi prim ejdiile care îl pîndeau şi
faptele neîm plinite încă. în tre am eninţări, cea
m ai m are îi venea de la vizir care, după cum
se ştie, hotărîse scoaterea lui din scaun. Iar
în tre planurile nerealizate, cel m ai im portant
a fost neînchegarea unui fro n t de lu p tă anti-
otom ană care să cuprindă toate ţările am enin­
ţate de expansiunea pe care, cu perseverentă,
o pregătea la Istanbul M ehm ed paşa Kopriilu.
A bsenţa M oldovei din această necesară şi m ult
dorită coaliţie, absenţă provocată d in politica
prudentă, filoturcă, a lui G hica vodă, era de
n a tu ră să m îhnească adînc sufletul lui M ih­
nea. Tot m îhnire năştea şi atitudinea unora
din m arile p uteri europene, care din felurite
m otive ori nu tra ta se ră cu seriozitate propu­
nerile de lu p tă antiotom ană ale voievodu­
lui rom ân, ori se fereau să strice o pace nesta­
tornică încheiată cu un statornic vrăjm aş.
Din cîştiguri, deci, d ar şi din prim ejdii, din
izbînzi, dar şi din in tenţii încă nerealizate s-a
c o n tu rat cadrul politic, social, m ilita r în care
avea să pornească ultim ul război de eliberare
al Ţ ării Rom âneşti din evul m ediu de sub su­
zeran itatea otomană.
Cunoscînd însem nătatea şi responsabilitatea
unei asem enea fapte, M ihnea — dom nitorul
pe oare întîm plările l-au a ră ta t a fi cu m ultă

18Q
 cum pănă, deloc g răb it în judecată — a pro­
n u n ţa t m area ho tărîre de a se angaja în con­
fru n ta re num ai d u p ă o m a tu ră chibzuinţă. La
decizie au contribuit, de bună seam ă, şi eve­
nim entele nou ap ărute. U nul d in tre acestea,
spre pildă, a fost provocat de în ră u tă ţire a
rap o rtu rilo r dom nitorului — ajunse în ultim a
vrem e la lim itele deznodăm întului — cu p u ­
tere a suzerană, otom anii hoţărînd scoaterea
grabnică din scaun a necredinciosului voievod
şi pieirea lui (osînda tre b u ia îm plinită fie de
garda de oşteni otom ani oare s tă te a în ju ru-i,
fie de tru p ele paşei de S ilistra, m ai vechiul
duşm an al voievodului). A ltul consta din în ­
crederea av u tă de M ihnea m ereu în justeţea
cauzei p e n tru care, de m ulţi ani, se pregătea.
In convingerea că ziua sc u tu ră rii dom inaţiei
străine va lum ina p e n tru totdeauna — adusă
de el, atunci, sau, dacă nu, de alţii, m ai tîr-
ziu — întregul păm în t rom ânesc. In fine, că
în acest nobil gînd nu era singur. Sim ţea lîngă
el ţăra n ii cei scăpaţi din rum ânie şi aduşi la
oaste, unii cu ran g de comandă, toţi cu d ra ­
goste de libertate. Ş tia că fem eile, copiii şi bă-
trînii, oraşele şi satele, m u n ţii şi cîm piile, apele
şi codrii vor a ju ta şi acum vrednicia şi cu ra­
jul rom ânilor, cum deseori aju taseră v red n i­
cia şi curajul altor rom âni din vrem ea lui
Ş tefan cel B iruitor, al m arelui Ioan Corvin
de H unedoara sau al viteazului în tre viteji,
M ihai vodă cel Brav. Ş tia că ţa ra cea adevă­
ra tă este cu el şi că ea îl îndeam nă la m area
cutezanţă.

181
 *
Se scurseseră m ai bine de şaizeci de ani de
cînd, în 1595, în lu n a august, o m are victorie
rom ânească se m utase de pe păm in tu l Călu-
gărenilor în paginile de cinste ale istoriei.
Ecourile acestei în v erşu n ate lu p te c u ienicerii
şi spahii m în d ru lu i paşă S in an se m ai deslu­
şeau cu lim pezim e în am intirea celor bogaţi
în ani. De aici, ele au trecu t, cu g rija cu care
se păstrează faptele sfinte, în sufletele celor
ajunşi în pu tere şi de acolo la cei aflaţi la vîrs-
tele în tîielo r cunoaşteri. F ig u ra lu i M ihai Vi­
teazul, p ornitorul m arelui război cu otom anii
de la finele veacului al X V I-lea, devenise, la
m ijlocul scolului u rm ător, u n num e de legendă.
U n sim bol care în tru n e a calităţile, virtuţile,
curajul eroului p o rn it să scoată ţa ra din stă-
pînire străină. U n îndem n care p ă stra speranţa,
visul de lib e rta te al unui popor. In tu in d efec­
tu l m obilizator, d ătăto r de curaj, a l m em oriei
viteazului bărbat, M ihnea cău tă — d orinţă în ­
drăzneaţă, expresie însă şi a unui înalt, ales
om agiu adus uneia din personalităţile proem i­
nen te ale istoriei europene — să se asem ene
m arelui voievod. Să i se asem ene cu num ele
— d in ziua încoronării şi-a spus, cum se ştie,
şi M ihai. Să i se asem ene cu fapta, pornirea
războiului antiotom an pe neaştep tate şi p u r­
tare a lui p rin atacuri scurte şi năprasnice pe-
trecîndu-se, nu întîm plător, la fel celui p u rta t
cu a tîta vitejie de m arele antecesor.
...13 noiem brie 1594. M ihai vodă strînsese la
B ucureşti, la vistierie, toţi creditorii turci. Le

182
spusese că plăteşte datoriile şi ei veniră cu
mic, cu m are. O dată strînşi, dom nitorul în ­
dreptă tu n u rile spre e i ; cei scăpaţi de lovituri
fu ră tre c u ţi p rin ascuţişul săbiilor soldaţilor
anum e aduşi acolo p e n tru o astfel de treabă.
D upă creditori, veni rîn d u l celor 2 000 soldaţi
duşm ani aflaţi la B ucureşti. M ihai lovi apoi
garnizoanele otom ane de la D unăre. T otul se
petrecu cu iu ţeala fulgerului, elem entul s u r­
priză fiind total.
...12 septem brie 1659. C ăpeteniile otom ane
care se găseau la T îrgovişte chem ară pe M ih-
nea la u n b a n c h et în a fa ra oraşului. Se preco­
niza ca în tim pul festin u lu i M ihnea să-şi gă­
sească sfîrşitul astfel ca porunca de m oarte de
curînd sosită de la v izir să fie îm plinită. P la ­
n u l duşm anilor nu s-a ţin u t însă secret, în tre
cei care aflară despre el fiind chiar dom nito­
rul. „Trupele tu rceşti de lîngă el (de lîngă
M ihnea) — scria la 19 septem brie 1659, din
Tîrgovişte, Francisc K orniş lui G heorghe R â-
kăczi — , conspirând în tain ă îm potriva lui,
dum inica tre c u tă l-au chem at pe M ăria sa
voievodul m ulţi din tr-în şii afară în cîm p la
petrecere, d ar ştiind M ăria sa gîndul lor n e ­
m ernic, n u s-a dus...“
In fo rm at deci, dom nitorul n u num ai că nu
s-a dus, d a r a luat-o în ain tea celor cu gînd
rău. B azîndu-se pe cred u litatea şi lăcom ia aces­
tora, le-a adresat el in v itaţie la ospăţ. La un
ospăţ m are în casele dom neşti din Tîrgovişte.
M ihnea chem ă toate căpeteniile otom ane care
se găseau în ţară. Din cei 2 000 oşteni otom ani

183
aflaţi atunci la nord de D unăre, 400 alcătuiau
gard a dom nească. D om nitorul îi chem ă şi pe
ei, pe toţi, la m asă, la palat.
N etem ători de voievodul care li se arătase
pînă atunci cu zîm bet şi bunăvoinţă turcii au
p rim it propunerea, luînd-o oa favoarea din
urm ă ce se acordă victim elor sigure. Cit p ri­
veşte porunca vizirului de a încheia socotelile
cu M ihnea, dom nitorul cel „necredincios Lu­
m in atu lu i P rag al îm p ărăţiei41, ea putea să
m ai aştepte încă. In vitaţii se duseră de aceea
cu toţii şi fără g rijă la ospăţ. Nu observară
însă că în ju ru l zidurilor se plim bau, parcă
fără ţintă, seim eni num eroşi şi bine înarm aţi.
Nu observară nici că în odăi se foiau aproape
tot atîţia slujitori câţi oaspeţi erau. G îndul le
era în d re p tat spre chiolhan ; ochii le luceau
după frip tu ra bună de oaie, după pilaful cel
gras, învelit în aburi adem enitori. M usafirii de
seam ă au fost conduşi de gazde în încăperile
de sus şi aşezaţi la m asă cu dom nitorul. în
toiul banchetului se ivi în faţa voievodului
un ţăra n cu straiele sfîşiate, însîngerat, cu d u ­
rere a înscrisă, ca o pecete, pe chipul supt,
păm întiu. în tre b a t cine este şi cine l-a adus
în stare a tît de grea, necăjitul rom ân povesti
că totul i se trage de la asu p rito ru l otoman,
că sărăcia, am arul, nevoile el i le-a adus. Mî-
n ia t peste m ăsură de cele auzite, M ihnea apucă
buzduganul aşezat de spătar, ca de obicei, la
dreapta sa şi lovi cu p u tere fru n tea un u ia din
m ai m arii otom anilor aflaţi în p reajm a sa.
A cesta fu sem nalul convenit p e n tru slujitorii
şi oştenii lui M ihnea, care se găseau în sală,

184
de a acţiona aşa cum se stabilise dinainte. Toţi
cei care treb u iau atunci să piară, pieiră. Cînd
m ăcelul s-a încheiat, dom nitorul se ară tă la
fereastră şi dădu un sem n. O ştenii adunaţi
anum e înţeleseseră şi se aruncară, la rîndu-le,
asupra grosului gărzii m ai m arilo r „m osafiri-
lo r“. M asacrul fu scu rt d ar cum plit. Izbutiră
să fugă doar 150 de otom ani care, cu frica în
suflet, se adăpostiră în tre fortificaţiile m ănăs­
tirii Stelea. D ar nici aici n u scăpară, sfîrşitul
fiindu-le în grabă adus de săbii m înuite cu
iuţeală de lu p tăto ri dornici de răzbunare.
P edeapsa dom nitorului se întinse apoi şi
asupra osm anlîilor aflaţi p rin alte locuri. La
ceasul dinainte stabilit, soldaţi anum e, călări,
închiseră dru m u rile Tîrgoviştei, ale B ucureş­
tilor, ale altor oraşe im p o rtan te din ţară. La
fel fu ră închise văm ile şi locurile de trecere
peste D unăre. Nici unui supus al su ltanului
nu i se îngădui să fugă, să se ascundă. T re-
b uiră să se plece toţi, ajunşi la pedeapsă, sub
greaua osîndă dom nească. A u p ierit m ulţi oto­
m ani, n u m ăru l lor atingînd, după spusele lui
Evlia Celebi, cifra de 17 000. Iată cum rela ­
tează acesta, cu m ilă p e n tru ai săi, faptele :
„D ar iată că în tr-o zi pe neaşteptate, bleste­
m atul de M ihnea bei şi-a trim is oam enii la
toate schelele, poruncindu-le : -«Să nu îngă­
duiţi să treacă nici un m usulm an ; să nu lăsaţi
să zboare nici m ăcar o pasăre»-. De asem enea,
el a trim is porunci boierilor din toate oraşele
din Ţ ara Rom ânească cerîndu-le : «Să om orîţi
pe toţi m usulm anii de sub stăpînirea voastră
şi să-m i trim iteţi mie banii şi averea lor». Se

185
relatează că, în tre i zile, şaptesprezece m ii de
m ahom edani au fost trecu ţi p rin sabie şi loviţi
cu topoarele, ia r în oraşele B ucureşti şi T îr­
govişte şi în altele, o m ulţim e de m ahom edani
au fost închişi şi după ce li s-au lu a t averile
au fost om orîţi cu m ii de to rtu ri14.
M asacrul otom anilor la curtea dom nească din
T îrgovişte şi, aproape în acelaşi tim p, şi a ce­
lor răspîndiţi pe alte locuri a av u t un dublu
efect. In tîi că a în d ep ă rta t pericolul cu m oar­
tea care-1 am eninţa pe viteazul voievod. Apoi
că a distrus pe cei care fie pu teau a n u n ţa pa-
şalele de la D unăre asupra celor ce u rm a să
facă dom nitorul şi aceştia p u teau înăbuşi în
faşă fap ta lui, fie opreau ele însele, cu forţa
pe care o reprezentau, po rn irea războiului de
eliberare a Ţ ării Rom âneşti.
Este de rem arcat că evenim entele din sep­
tem brie 1659 s-au b u c u ra t de adeziunea tu tu ­
ro r binevoitorilor Ţ ării R om âneşti, căci odată
începută provocarea îm potriva otom anilor vo­
ievodul M ihnea şi-a propus să urm eze în con­
tin u are pilda lui M ihai V iteazul. Adică să fo­
losească din plin surpriza pe care fap ta sa a
produs-o în rîn d u l duşm anului, să-l lovească
iu te şi cu folos, să-i provoace pagube m ari
în ain te ca acesta să se desm eticească. Şi aşa
a făcut.
A doptînd tactica m anevrei pe direcţii in te ­
rioare, dom nitorul îşi stabili dispozitivul alcă­
tu it din principalele fo rţe m ilitare ale ţă rii la
Tîrgovişte. De aici u rm a să lovească, p rin de­
plasările rapide şi m anevrele iu ţi ale cetelor
sale de oşteni, duşm anii pe care îi aştepta ve­

186
nind fie de la sud d e D unăre, fie de dincolo
de hotarele de ră s ă rit ale ţării.
P rim a ciocnire fu cu un corp de oaste con­
dus de D jan A slan paşa, beilerbeiul din Si-
listra, care, spunea el, se duce spre Ineu dar
care, se aflase m ai înainte, prim ise m isiunea,
sarcina să-l m azilească pe M ihnea. V eneau oa­
m enii paşalei şi ei fără grijă, nim eni d in tre
otom ani nep u tîn d u -şi închipui că un dom nitor
care treb u ie scos din scaun poate face altceva
— dacă se află, din întîm plare, în situ aţia fe­
ricită de a şti ce i se pregăteşte — decît să se
retrag ă cu team ă p e n tru v iaţa lu i şi, dacă
poate, cu oarecare averi, pe m eleaguri străine.
Plecase aşa cu un an şi ceva m ai bine C onstan­
tin Şerban. Plecase la fel şi G heorghe Ş tefan
al Moldovei. P lecaseră şi alţii în ain tea lor.
Spre deosebire de ei, M ihnea reacţionînd însă
altfel : cu ferm itate, cu hotărire. D rept care,
îm potriva paşalei care la începutul lu nii sep­
tem brie înainta, cum am spus, fără team ă, tr i­
m ise u n corp de oaste condus de unul din apro­
piaţii lui. În tîln irea avu loc n u d e p a rte de
G iurgiu, în ju r de 15 septem brie 1659. R om â­
nii se av întaseră asupra vrăjm aşului, pe ne­
aşteptate, lovindu-1 cu m u ltă p u tere (avea
M ihnea cu paşa de S ilistra o m ai veche ră fu ­
ială, de cînd cu gestul necugetat pe care acesta
l-a făcut, plin de aroganţă, la Ineu, izbindu-1
cu piciorul), © ştirea otom ană fu nim icită. P ie-
irâ atunci n u m ai p u ţin de 2 000 de soldaţi.
Alţii, cam to t pe a tîţia la num ăr, a u fost făcuţi
prizonieri. R estul fu ră puşi pe fugă şi azvîrliţi
în D unăre. T rei paşale scăpară de prăpăd, as-

187
 cunzîndu-se în tre zidurile G iurgiului. P aşa de
Silistra, ră n it se pare greu, abia izbuti prin
fugă să-şi scape şi el viaţa. „R ezistenţa fiind
cu n ep u tin ţă — scria cronica oficială a lui
M ustafa Naim a — D jan A slan paşa a ales fuga,
neavînd încotro. El a tre c u t D unărea cu m ii
de greutăţi, p rin faţa Şiştovului şi a a ră ta t
situaţia la P o a rta fericirii14.
A fost, această luptă, prim a confruntare m i­
litară cu otom anii după o perioadă de m ai bine
de o ju m ătate de veac de supunere, de a titu ­
dine reţin u tă sau de pru d en ţă a Ţ ării Rom â­
neşti faţă de P oartă. A fost, după ani lungi de
aşteptare, o prim ă victorie a oştirii m untene,
prevestitoare a celor m enite să îm plinească
m u lt doritul vis al eliberării de sub au to rita­
tea sultanului.
D îndu-şi seam a de im p o rtan ţa m orală şi, în
acelaşi tim p, politică pe care au avut-o şi
treb u iau s-o aibă po rn irea războiului şi suc­
cesele oare au m arcat începutul acţiunii — dis­
trugerea forţelor otom ane aflate la curtea sa
şi în ţară, precum şi a oştirii aflate sub condu­
cerea unei paşale de seam ă, cum e ra cea de Si­
listra — M ihnea se grăbi să an u n ţe în prim ul
rînd pe principalul aliat de la m iazănoapte de
m unţi de cele întîm plate, de izbînzile sale. O
făcu p rin Francisc K orniş, care în tr-o scri­
soare din 19 septem brie 1659 com unica veştile
cele bune. O dată cu ele, in tr-u n în flo rit stil
de epocă, K orniş adresa şi o cerere de ajutor
a voievodului m u n tean : „M ăria sa dom nul
ştie că am av u t în ain tea M ăriei tale oarecare
trecere în ce priveşte treb u rile războiului, mai

188
m ult decît se cuvenea după m eritele m ele şi
p o triv it cu aceasta a şi poftit M ăria sa să
aducă la cunoştinţa M ăriei tale dorinţa M ăriei
sale şi să-şi vestească pofta. A r m ai dori M ă­
ria sa de la M ăria ta şi cîteva scule p e n tru
îm puşcat, uşoare, de cîmp, cu o m ortieră grea,
cu cîteva g ran ate şi cu fitilu rile trebuincioase,
căci altfel M ăria sa nu poate găsi... P e n tru
aceea rog şi eu pe M ăria ta, p e n tru întinderea
slavei num elui tău, să ajungă m in a M ăriei
tale la D unăre şi la M area N eagră, d e-ar tri­
m ite m ăcar p a tru m ii de oam eni d in tre oştile
aduse în A rdeal“. O dată cu scrisoarea porni
spre T ransilvania şi o solie, p rin Pavel Korosi,
prieten apropiat cu Ioan K em eny. El a po­
v estit p rin viu grai cele în tîm p late şi a tra n s­
mis rugăm intea dom nitorului de a fi ajutat.
D eocam dată spuse el, d o ar cu 2 000 de viteji
pricepuţi în treb u rile războiului.
D upă în frîn g erea tru p elo r conduse de D jan
Aslan paşa, oştirea rom ână fu în d rep tată asu­
p ra G iurgiului. în tem eiată de M ircea cel Bă-
trîn pe o insulă a D unării, cetatea de aici a
fost de la început unul din punctele de re ­
zistenţă ale sistem ului de ap ărare a graniţelor
de m iazăzi ale Ţ ării Rom âneşti ; în rep etate
rîn d u ri cetatea a fost lovită de osmanlîi. C u­
cerită de aceştia, spun unele izvoare, în u l­
tim ii ani de dom nie ai lui M ircea cel B ătrîn,
a fost tran sfo rm ată apoi îm preună cu pămân­
tu rile din ju r în raia turcească.
A preciind la valoarea reală rolul pe care
G iurgiul îl avea în strategia războiului cu oto­
m anii, M ihnea socoti că este şi necesar şi de

189
m are folos să-l redobîndească. D rept, care, de
îndată, începu atacul asupra lui. Lovită cu
p u tere în plin, rezistenţa celor din paşala de
Nicopole — de care ţinea garnizoana cetăţii —
fu repede înfrântă. Ostaşii u n u i dom nitor
m u n tean in tra ră din nou în tre zidurile fo rtă-
reţei de pe D unăre, d in p ăcate n u p e n tru
m u ltă vrem e. A ceastă nouă izbîndă a rom â­
nilo r dădu cutezanţă încă m ai m are acţiunilor
voievodului.
U n corp de oaste rom ân fu trim is asupra
unei alte raiale tu rceşti aflate pe păm întul
Ţ ării R om âneşti : B răila. Care, şi ea, fu cu­
cerită. R ăzboiul p o rn it de M ihnea îm potriva
otom anilor se întinse. In situ aţia cînd oştile
rom âne începură să obţină victorie după vic­
torie, era de prev ăzu t reacţia pu tern ică a
P orţii, m aterializată în prim ul rin d p rin p u ­
n e re a în stare de alarm ă şi apoi p rin contra­
ofensiva tru p elo r otom ane de pe m alul sudic
al D unării şi din regiunea cuprinsă în tre flu ­
viu şi Balcani. A fost deci firească h otărîrea
voievodului de a lovi, în a doua etapă a luptei
sale, garnizoanele duşm ane de pe linia D u­
n ării şi de dincolo de ea. „Şi a u purces M ih­
n e a vodă în olatele tu rceşti asu p ra G iurgiovu-
lui singur — m enţionează L etopiseţul lui Mi-
ro n Costin — iară o sam ă de oaste asupra
Brăilei, iară pre Cornia despre M ehediia şi
p reste D unăre, ardzîndu şi prădîndu. El singur
au lu a t G iurgiovul şi l-au arsu şi B răila iară
au arsu oştenii lui şi au arsu şi G alaţii atunci
to t acei căpitani ai lui şi la Dobrogea, asupra
Hîrşovei au tre c u t oastea44.

190
 A tacurile fulgerătoare în tre p rin se de oşte­
nii rom âni au făcut ca victoriile să fie în con­
tin u are de p a rte a lor ia r pagubele provocate
inam icului să fie considerabile — dom nitorul
afirm a — poate fără exagerare — că pînă
atunci „a ru p t g îtul la 30 000 de păgîni“.
Cu banii şi averile lu ate de la otom ani, M ih-
nea şi-a în m u lţit oştirea, i-a b u c u ra t pe oa­
m eni cu bani, c u odoare şi vestm inte de preţ.
„Şi-i cinstea (pe ostaşi) — scrie L etopiseţul
cantacuzinesc — şi-i d ă ru ia cu fringhii şi cu
haine scum pe. Şi îm brăca pre dorobanţi tot
cu haine spahieşti. Şi năd ăjd u ia în ei...“. „Iar
dom nul — relatează Jo h an n Filstich despre
începutul războiului — puse în fru n te a pilcu­
rilo r pe cei m ai cutezători d in tre m unteni,
în v estm întîndu-i în straie de preţ, ba încă îm -
bogăţindu-i şi cu alte faceri de bine, ca să
se îndem ne cu a tît m ai virtos la luptă..
C onştient că singur n u poate duce vrem e
îndelungată greul războiului şi că sp rijin u l
cel m ai p u tern ic din p a rte a aliaţilor îi putea
veni din T ransilvania condusă de Râkoczi,
dom nitorul adînci statornica leg ătu ră de am i­
ciţie cu principele de dincolo de m unţi. A proa­
pe zilnic la şi de la c u rţile celor doi v iteji so­
seau şi plecau scrisori sau soli p rin care se
inform au reciproc despre ultim ele evenim ente
întîm plate, despre nevoile şi insatisfacţiile,
bucuriile şi succesele lor. In relaţiile d intre
ei a continuat să se reliefeze clar, să fie to t
m ai vizibil rolul m ajor, de in iţiativ ă pe care
M ihnea continua să-l joace.

191
 Schim barea ra p o rtu rilo r de im portanţă, de
influenţă, se citeşte fără ocolişuri, în tre alte
exem ple, şi în am in tita scrisoare a lui M ih-
nea din 22 septem brie 1659. „Credem că şi
M ăria ta priveşte cu destulă înţelepciune sta ­
rea noastră şi a creştinătăţii întregi, căci nu
e un lucru de nim ica acesta, ia r noi cit am
p u tu t am făcut, după cum ştie şi M ăria ta.
M ulţi principi creştini care s-au luptat cu
turcii n-au fă cu t atîta cit am săvîrşit noi in
scurt tim p “ (sublinierea noastră). Iar, m ai
departe, p rin aceeaşi scrisoare nu roagă, ci
cere pe un ton fără replică să n u m ai ţină
alătu ri pe fostul dom nitor m untean, prezenţa
lui p u tînd constitui un m otiv de perm anentă
zîzanie în tre ei. „Să ia M ăria ta sam a şi des­
pre p a rtea dom nului C onstantin, ca să-l înde­
părteze cu orice ch ip de la sine, ca să n u m ai
fie lîngă M ăria ta, căci, a tîta vrem e cît va
sta el lîngă M ăria ta şi ştiind oastea noastră
că se află acolo, niciodată n u v a avea pace,
ci va fi cu inim a îndoită, căci ştie M ăria ta
că e neîm păcată duşm ănie în tre ei“.

V eştile despre cele întîm plate la nord de

D unăre, despre nem aipom enita îndrăzneală a
valahului care risipise pacea la graniţele Im ­
periului otom an ajunseră la B rusa — unde se
găsea atunci, la curtea sultanului, vizirul cel
m are, M ehm ed K dpriilu. I-au fost aduse
de un curier special al lui A caţiu B arcsai care,
refugiat la Tim işoara, suferea un prost tra -

192
tafnent din partea otom anilor. I-au fost aduse
aproape în acelaşi tim p şi de un olăcar al lui
Ghica vodă. Ş tirile păreau în m are p arte de
necrezut. Că M ihnea cel crescut la porţile se­
raiului um blă cu gînduri haine era lucru ce
se ştia. Că se zbătea în sine — credea vizi­
rul — fără noim ă şi că, în agitaţia lui, ză-
dărea şi pe alţii era, de asem enea, ştiut.
P e n tru astfel de vini, îi hotărîse schim barea
din dom nie şi pieirea. D ar că a avut cutezanţa
războiului cu oştile cele fără n u m ăr ale m ă­
ritu lu i padişah, că a în d ră z n it să se ridice cu
arm a îm potriva p uterii unui m are vizir cu
b ra ţ călit în num eroase războaie, era un lucru
greu de închipuit. Căci, de la începutul vea­
cului acela, nici un voievod rom ân nu-1 m ai
făcuse. îşi ziceau deci, vizirul şi otom anii din
preajm a lui, că cele ce li se vestise în legă­
tu ră cu războiul beiului m u n tean şi victoriile
acestuia nu sîn t decît scornelile a doi principi
— Barcsai şi Ghica — care doreau o mai
grabnică pieire a vecinului lor. P e n tru a avea
totuşi num ele şi renum ele ap ărate de posibili­
tate a învinuirilor provocate de o eventuală
necunoaştere exactă a faptelor unui dom nitor
înd răzneţ dar răzv rătit, vizirul hotărî să se
verifice cele aflate. în care scop dădu po­
runcă curierului m oldovean să se întoarcă la
S ilistra şi să aducă de la paşaua de acolo con­
firm area celor întîm plate în Ţ ara Rom ânească.
Spre sfîrşitul lui septem brie, olăcarul se
înapoie de la drum şi confirm ă prim ele ştiri.
D em nitarii sultanului şi su ltan u l însuşi se con­
vinseseră atunci că spusele dintîi ale curieri­

193
lor erau adevăr. Şi se m îniară cum plit, ho-
tărîn d în încrîncenarea lor m ăsuri aspre de
pedepsire a celor vinovaţi. Paşalele de la D u­
năre, acuzate de lenevie şi nepricepere în ale
războiului, fu ră schim bate cu alţi dem nitari
consideraţi m ai potriviţi în situ aţii de cum ­
pănă. A n u n ţară apoi, în mod oficial, schim ba­
re a lui M ihnea, voievod în Ţ ara Rom ânească
urm înd să vină din M oldova G heorghe Ghica
vodă, iar scaunul de la Iaşi să fie acordat
nevîrstnicului Ştefăniţă, fiui lui Vasile Lupu.
„Şi aşea, fără zăbavă — scrie M iron Costin —
au ieşitu la dom nie Ş tefăniţă vodă, m utîndu
vezirul pre G hica vodă în Ţ ara Rom ânească,
ca pre un om b ătrîn , p e n tru aşedzarea aceii
ţări, după m area răscoală ce făcuse M ihnea
vodă în Ţ ara M untenească41. Pe lingă m ăsurile
citate, m ai m arele P orţii h o tărî închiderea
capuchehaiei dom nitorului de la C onstantino-
pol, vina ce i-au adus-o fiind aceea că nu a
cunoscut şi a n u n ţa t la în a lta P o artă din tim p
planurile de răz v ră tire ale stăpânului său.
La nogai a fost trim isă grabnic porunca să
se ridice lup tăto rii şi să pornească fără în-
întîrziere asupra Ţ ării R om âneşti. C ălătorul
tu rc E vlia Celebi a în tîln it în drum ul lui capu-
gibaşii în sărcinaţi de către han şi de m arele
vizir M ehm ed K opriilu paşa să ajungă la că­
petenia tă ta rilo r de m argine cu h atişerifuri
conţinînd urm ăto area poruncă : „Tu care eşti
calgaiul p realum inatului m eu fra te han şi tu,
care eşti supusul m eu aga de ţărm uri... ca cu
patruzeci de m ii de tă ta ri iu ţi ca v în tu l să-i
veniţi de hac blestem atului de M ihnea, care

194
s-a ră z v ră tit în Ţ ara Rom ânească şi, d istru -
gîndu-i vilaietul, să-i p răd aţi toate av u tu rile
şi să vă bu cu raţi (de ele). Cînd s-a citit acest
hatişerif, fiecare ostaş din a rm a ta tă ta ră a
devenit ca un b a la u r cu şapte capete ; chiar
în ziua aceea au şi p o rn it spre Ţ ara Rom â­
nească optzeci şi unu de m ii de tăta ri, cu
p a tru sute de m ii de oai“.
P o a rta a trim is poruncă şi lui G hica vodă,
dom nitor în Moldova, cerîndu-i să vină şi el
cu oaste. Ia r oa strînsoarea proiectată de oto­
m ani să cuprindă Ţ ara Rom ânească şi dinspre
m iazăzi, se dădu ordin u n o r corpuri de oaste
turceşti aflate acolo să se îndrepte spre D u­
năre. A li-paşa, sangeacul de Elbasan, porni de
îndată la luptă. Cu 1 000 de m ilitari trebuia
să vie şi paşa de Rum elia. U rm au să contri­
buie cu lu p tăto ri şi sangeacii de p rin p ărţile
greceşti.
Deşi, p e n tru salvarea aparenţelor şi p ă stra ­
rea m oralului, rep rezen tan ţii su ltan u lu i de­
clarau că „tu lb u rările din M untenia şi din
T ransilvania ne produc a tîta durere c ît ar
pricinui unui corp puternic şi sănătos o lo­
v itu ră uşoară la un deget“, pericolul pe care
îl rep rezen ta războiul p o rn it de M ihnea i-a
în spăim în tat pe otomani. Dovezi sîn t am inti­
tele m ăsuri severe care s-au lu a t îm potriva
voievodului m untean. D ovada este organizarea
unei m ari expediţii de pedepsire* a răz v ră ti­
tu lui domn. Dovada este şi faptul că însuşi
m arele sultan îşi părăsi plăcerile oferite de
şederea lenevoasă la B rusa şi se în d rep tă spre
A drianopol, sem n că se hotărâse pornirea unui

195
 m are război contra ghiaurilor de la Dunăre.
C ătre sfîrşitu l lui septem brie 1659 otom anii
term inaseră pregătirile. A flat în zilele p re­
m ergătoare m arii confruntări, M ihnea trebui
să concentreze, să adune toată fo rţa ţării, toţi
bărbaţii apţi p e n tru slujbe m ilitare. Tactica
de lu p tă folosită se cerea deci, în noile con­
diţii, schim bată. A cţiunile de pînă atunci di­
rija te — p rin surprindere şi sim ultan — pe
m ai m ulte direcţii, dăduseră roade. Se pusese
stăpînire pe terito rii rom âneşti, pînă atunci
ocupate de inam ic, se pătrunsese în regiunile
inam ice de gran iţă ale Im periului otoman, se
crease panică în rîn d u rile duşm anului, se ob­
ţin u seră victorii care dădeau oştenilor încre­
dere în dom nitorul lor. Ea, tactica înainte
aplicată prezenta însă acum, în această nouă
fază a războiului, pericolul ca ofensiva m u n ­
tenească pornită pe diferite linii de corpuri de
oaste p u ţin num eroase să fie blocată încetul
cu încetul de forţe superioare ale inam icului.
M ilitar de elită, M ihnea a sesizat că a sosit
m om entul să-şi strîngă oştirea, loviturile ei
urm înd să dobîndească tăria m arilor efective
um ane. De asem enea dom nitorul a sim ţit n e ­
voia să-şi apropie p rin noi acte diplom atice
aliaţii din afara ţării sale, principalul între
ei fiind, neîndoielnic, principele transilvan
G heorghe Râkoczi al II-lea.
La 2 octom brie 1659, la T îrgu M ureş unde
era convocată D ieta T ransilvaniei şi unde se
afla şi Râkoczi, se p rezen ta oficial o im por­
tan tă solie m unteană. E ra com pusă din doi
prelaţi şi un boier de seam ă : Ignatie m itropo­

196
litul, călugărul G abriel Thom assy, cunoscut
nouă din m isiunea pe care a avut-o de înde­
p linit în eîteva capitale europene şi logofătul
Radu. Solia prezentă m an d atu l său : înnoirea
tra ta tu lu i din 1636 încheiat în tre Râkoczi cel
B ătrîn şi M atei B asarab şi încheierea unei
alianţe antiotom ane în tre Ţ ara R om ânească şi
Transilvania.
P ropunerile delegaţiei în tîln iră a tît opoziţii
— cum a fost aceea venită din p a rte a nobilului
Ioan H aller — dar şi m ulte adeziuni. în tr e
ultim ele şi aceea a cancelarului princepelui,
M ihail Mikeş, care spunea că, aflînd de ali­
anţă, otom anii se vor abţine, din prudenţă, de
a porni cam pania, deoarece „nici tu rc u l n u-i
drac şi se va gîndi la trib u t şi m ai curînd
ne va lăsa în libertate decît să ia cele din
urm ă m ăsu ri“. A depţii 'alianţei celor două
principate rom âneşti av u ră cîştig de cauză.
Ca urm are, la 4, respectiv 6 octom brie 1659 *,
la T îrgu M ureş, s-a încheiat tra ta tu l dorit de
M ihnea. El prevedea, p rin tre altele, că în tre
cele două principate rom âneşti se încheie pace
pe vecie, că duşm anii — ca şi p rietenii —
uneia sîn t şi ai celeilalte. Că nu se vor orga­
niza expediţii m ilitare care să tu lb u re liniştea
hotarelor, în caz de neînţelegeri urm înd să se
instituie comisii m enite să rezolve paşnic liti­
giile. Că, în caz de prim ejdie, principii îşi
vor asigura reciproc loc de refugiu şi că se
vor anunţa de pericolele com une de care iau

* La 4 octombrie tratatul a fost semnat de dele­

gaţia munteană, după două zile de transilvăneni.

197
 Cunoştinţă. Că M ihnea dă iui Râkoczi, „vecin
iu bit şi binevoitor14, sp rijin în caz de nevoie,
fie trim iţîn d u -i oaste sub conducerea unui
boier al său, fie, dacă necesităţile im pun, con­
duse chiar de el. Şi că de află de v reu n com­
plot îm potriva lui Râkoczi, se obligă să-l în­
ştiinţeze şi să ia m ăsuri de urg en ţă să-l ani­
hileze. T ra ta tu l a ră ta şi el schim barea rap o r­
tu lui de fo rţe în tre cei doi principi, M ihnea
fiind cel care dă a ju to r şi ocroteşte. D intr-o
delicată a titu d in e faţă de poziţia vecinului său
şi faţă de m eritele pe care cu sinceritate i
le-a adm irat, M ihnea consideră pe Râkoczi
egal cu el, nelăsînd să ap ară în docum ent
acele relaţii de su p erio ritate pe care le im ­
pune, îndeobşte în epocă, cel tare. T ra ta tu l
prevede, în continuare, şi clauze m enite să
contribuie la asigurarea unui com erţ liber în ­
tre T ransilvania şi Ţ ara Rom ânească, la asi­
gurarea unei ju stiţii n ep ărtin ito are a cetăţe­
nilor unei provincii aflaţi tem p o rar în cea­
laltă provincie rom ânească ş.a.
Cum era firesc M ihnea n u s-a op rit doar la
alianţa cu T ransilvania, ci a continuat dem er­
surile p e n tru realizarea u nui deziderat de
m are im portanţă p e n tru destinul luptei anti-
otom ane pe care o pornise : atragerea Moldo­
vei la m arele război al dezrobirii. P rim a încer­
care eşuase, G heorghe Ştefan, voievodul m azil
pe care îl ajutase cu oarecare tim p în urm ă să
alunge pe dom nitorul aflat la Iaşi, nereuşind
în ten ta tiv a sa. T rebuia găsit un a lt candi­
dat, m ai întrep rin zăto r, m ai tenace. P rivirea
lui M ihnea s -a oprit asupra lui C onstantin

198
Şerban, fostul voievod al M unteniei, aflat şi
el în su ita lui Râkoczi. In scrisoarea cunos­
cută din 29 septem brie 1659, dom nitorul pro­
punea lui Râkoczi : „N um ai p e n tru rân d u l lui
C onstantin vod(ă), deaca voeşti M ăria ta să-l
aşăzi în p artea Moldovei, nim ic nu-1 zăbovi
M ăria ta, ci acum m ai în grabă să m eargă, cu
aju to ru l M ării tal(e) şi cu ale lui oşti ce va
avea, nim ic să nu m ai zăbovească ; că acum
iaste vrem ia“.
A legerea lui C onstantin Ş erban ca p rete n ­
d e n t la scaunul de la Iaşi rezolva p e n tru M ih-
nea n u num ai problem a necesarei şi de la
început doritei înlocuiri a voievodului ostil
alianţei celor tre i ţă ri su ro ri : M untenia, T ra n ­
silvania, M oldova în lu p ta antiotom ană — este
n u m it G heorghe G hica — , ci şi a în lă tu ră rii
unui p reten d en t activ ■ — C onstantin Ş er­
ban — la tro n u l de la B ucureşti. De aceea,
p e n tru realizarea acestui proiect dom nitorul
se a ră tă gata de a ju to r nu num ai cu vorbe, ci
şi în fapte. „Că iat(ă) noi — scrie M ihnea m ai
departe — , derep(t) voia M ării tal(e) şi derep(t)
folosul creştin(ă)tăţii, gata ne aflăm cu ne-
voinţă şi cu a ju to r a-1 căuta. Gar(e) despre
p a rtea n oastră am g rijit şi am şi trim is pănă
în 10 000 de oşti, to t oam eni aleşi şi seim e-
nim e călări, cu puşti lungi şi ţăcăluşe şi peste
două-trei zile vor ajunge la hotară. N um ai şi
den p artea M ării tal(e) să nu fie a ltă zăbavă,
ci să m eargă cît m ai curînd. Că, cum vor in ­
tra despre p a rte a M ării tal(e) aşa vor în tră
şi ai noştri, de să vor îm preuna toţ(i) şi vor
m erge de-1 vor aşăza în scaun, şi dup(ă) aceea

199
noi, cu toat(ă) v ă rtu tia noastră, căuta-l-vom
în tru toat(e)... şi ca pe un frat(e) îl vom şti
lăngă vecin(ă)tatea noastră. N um ai iar vom
zic(e) şi vom îndem na pre M ăriia ta altă ză-
bav(ă) să n u fie -— că apoi alor noştri în
zm enteal(ă) le-or veni să şază să aşteaptă la
h o ta ră 11.
Intîm plările, aşa cum se va vedea m ai de­
parte, nu l-au a ră ta t pe C onstantin Şerban
m ai norocos decît celălalt candidat la scaunul
Moldovei. N um ai că, în cazul lui, efectul pe
care insuccesele l-au avut asupra soartei lu p ­
telor cu otom anii declanşate de M ihnea a fost
resim ţit m ai puternic, a avut consecinţe m ai
m ari.
*

U nul din factorii principali pe care s-a b a­

zat politica lui M ihnea a fost constituirea unui
sistem puternic de alianţe oare să cuprindă
m ajoritatea statelo r in teresate în zăgăzuirea
expansiunii otom ane în Europa. P e n tru aceasta
trim isese o am basadă la curţile apusene, că­
lugărul franciscan G abriel Thom assy, dobîn-
dind în m isiunea sa, ream intim , un succes
doar parţial.
N esatisfăcut de rezultat, în toam na anului
1659 pom i a doua oară, la aceleaşi p uteri oc­
cidentale la care fusese şi Thom assy un nou
trim is al lui M ihnea : călugărul franciscan
G rigore din Chiprovăţ. M isiunea lui era acum
m ai uşoară, el treb u in d să convingă pe in ­
terlocutori de necesitatea unor alianţe cu ro­

200
m ânii nu în condiţiile cînd intenţiile acestora
de a se ridica îm potriva P o rţii erau doar pla­
nuri, ci cînd au dev en it faptă. G rigorie din
C hiprovăţ s-a o p rit în tîi la G heorghe Râkoczi
al II-lea, de la care a p rim it scrisori, întocm ai
cum prim ise şi G abriel Thom assy (ele i-au
fost înm înate de principele T ransilvaniei la
T îrgu M ureş chiar în ziua în care se sem na
tra ta tu l cu Ţ ara Rom ânească).
U rm ătoarea oprire a solului a fost la Viena.
îm p ă ratu l Leopold a fost prev en ito r cu trim i­
sul celor doi prinoipi. A ascultat cu atenţie
m esajul acestuia, d ar s-a a b ţin u t să-şi preci­
zeze poziţia, spunînd delegatului că răspunsul
îl va prim i la întoarcerea sa din Italia. In
schim b, C urtea s-a a ră ta t şi acum refractară
la propunerile soliei valahe. L upta începută
de M ihnea nu convenea, este de-acum lucru
ştiut, tendinţelor de expansiune în p ărţile est
şi sud-est europene pe care le cultiva V iena
im perială, ea m anifestînd reţin eri şi în acest
caz, ca şi în alte ocazii, în ain te şi după, faţă
de lup tele p e n tru independenţă a popoarelor
din Balcani şi zona C arpaţilor. Asem eni tre ­
cutei situ aţii cînd cereri sim ilare fuseseră
transm ise de călugărul Thom assy, dem nitarii
habsburgici s-au a ră ta t nereceptivi la efor­
tu rile de eliberare pe care M ihnea şi Râkoczi
le făceau, declarînd că „nebuniile acelor p rin ­
cipi vor d u ra cît va ţin e iarna, d ar se vor topi
în d ată ce se va apropia m arele v izir11.
Ou aproape nici un re z u lta t pozitiv, G ri-
gore din C hiprovăţ plecă şi el din Viena, m ai
departe, spre Veneţia. V eneţia era. aşa cum

201
s-a văzut, adepta unei atitudini consecvente
de a ju to ra re a oricărei m işcări, al oricărui răz­
boi care a r fi zdruncinat p u terea sultanului.
Credincioasă cuvîntului d a t franciscanului
Thom assy, ea trim ise deja în p rim ăv ara anu­
lui 1659 corăbii în D ardanele care, la 2 mai
şi la 17 iulie, au obţinut două im portante iz-
bînzi asupra flotei de război otom ană. G rigore
din C hiprovăţ a fost bine p rim it la V eneţia
cînd, la 24 noiem brie, se prezentă în faţa Co­
legiului.
Solul a făcut cunoscut fap tu l că M ihnea a
ridicat ţa ra îm potriva asupritorului, că „legă­
tu ra ce era în tre noi şi duşm anul cel n e sătu rat
al sîngelui creştinesc, am stricat-o “. Vorbele
călugărului despre succesele lui M ihnea au
fost confirm ate de scrisoarea trim isă de R â-
koczi, care inform a că viteazul de la D unăre
„a d at de cu rîn d dovezi strălucite ale urii sale
îm potriva acestor barbari". O dată convins a u ­
ditoriul de im p o rtan ţa faptelor izbîndite de
voievodul rom ân, solul a ră ta că po rn irea lui
M ihnea ar fi fost u şu rată dacă putern ica R e­
publică va p u tea in iţia o nouă cam panie m ili­
ta ră îm potriva C onstantinopolului şi, paralel
cu aceasta, o cam panie în D alm aţia. P us prin
aceste noi acţiuni ale V eneţiei în situaţie di­
ficilă, m arele vizir va treb u i, spunea G rigore
din Chiprovăţ, să-şi risipească forţele p e n tru
a face faţă g reu tăţii im puse de m ai m ulte
fro n tu ri de luptă. D îndu-şi seam a de justeţea
propunerilor, V eneţia acceptă cererile. Se dădu
poruncă flotei să pornească spre strâm toarea
D ardanelelor. Se făgădui că, pe coasta r ă ­

202
săriteană a A driaticii, în D alm aţia şi A lbania,
vor fi pornite acţiuni m ilitare. Se prom ise că
se v o r chem a la lu p tă contra otom anilor po­
poarele supuse din Balcani. Şi, în plus, că va
în trep rin d e acţiuni p e n tru atragerea unor m ari
p u teri europene la ideea cruciadei antioto-
m ane. In tru c ît se încheiase de curînd pace în ­
tre F ra n ţa şi Spania, Veneţia, hotărâtă să-şi
ţin ă prom isiunile, ceru rep rezen tan tu lu i ei la
P aris, diplom atul B a ttista Nani, să facă de­
m ersurile cuvenite pe lingă cancelarul M aza-
rin — personalitatea politică cea m ai pro ­
em inentă din ţa ră în acea vrem e — p en tru
a-1 determ ina să participe la războiul an ti-
otom an. Apoi îşi orientă eforturile şi spre ră ­
sărit, contactînd în acelaşi scop ţaru l to t m ai
pu tern ic al Moscovei.
G rigore din C hiprovăţ nu putea fi decît în-
cîntat, bucuros de preparativele pe care Ve­
neţia le făcea, de p ’oiectele ei.
Cu re z u lta t m ai bun deci decît cel pe care-1
dobândise G abriel Thom assy, predecesorul său
în ale diplom aţiei, G rigore plecă m ai departe
la Roma, etapa a tre ia şi u ltim a din călătoria
sa. M arele pontif îl prim i cu sim patie, acor­
dând in teres rela tă rii izbînzilor voievodului,
planurilor lui de acţiune. P e n tru negocieri cu
trim isul dom nitorului rom ân fu însărcinat
apoi cardinalul Ohigi.
In tim pul desfăşurării lo r începuseră însă
să sosească la Roma, pe diverse căi, veşti des­
pre bătălii grele care se p u rta u la nord de
D unăre, despre jafu ri nem aivăzute pe care
tă ta rii le făceau în acele locuri. Ş tirile a la r­

203
 m ară pe solul m untean, care în treru p se con­
vorbirile şi ceru îngăduinţa întoarcerii spre
casă.
P lecarea precipitată a lui G rigore din Chi-
provăţ a făcut ca el să n u ducă din C etatea
E ternă dom nitorului său decît binecuvântarea
în altu lu i prelat, scrisori de în cu rajare şi cîteva
m edalii d rep t d aruri. în plus, prom isiunea că
n u n ţii papali din G erm ania şi Polonia vor p ri­
m i dispoziţii să susţină cauza principilor ro ­
m âni la cele două curţi — din V iena şi C ra­
covia. La 18 ian u arie 1660, cînd G rigore din
C hiprovăţ părăsea Roma, nim ic însă nu m ai
era de făcut. C onturile în tre M ihnea şi puterea
suzerană îm p otriva căreia se ridicase cu atîta
eroism se încheiaseră în favoarea ultim ei, cu
aproape două luni în urm ă.

I .. *

în tim p ce se pornise am basadă spre p ăr­

ţile de apus ale Europei, în ţin u tu rile de la
m iazăzi şi m iazănoapte de C arpaţii m eridio­
nali, evenim entele se derulau cu m are rep e­
ziciune. D upă victoriile obţinute de oştile ro­
m âneşti în septem brie 1659, care au m arcat
începutul u ltim ului război antiotom an al Ţ ării
Rom âneşti în evul m ediu, s-a ajuns, cum s-a
spus înainte, la perfectarea im p o rtan tu lu i tra ­
ta t de prietenie în tre M ihnea şi Râkoczi. D upă
încheierea lui, în tre cei doi aliaţi s-a a ra n jat
o întrevedere, prim a directă în tre ei. Ea a
a v u t loc la R ucăr, la 15 octom brie 1659, pe
plaiul din preajm a hanului din localitate.

204
Râkoczi a po rn it la în tîln ire înco n ju rat de un
alai m îndru, strălucitor. î n suită avea şi pe
cei doi dom nitori pribegi. G rijuliu faţă de sen­
tim entele am fitrionului, principele tra n silv ă ­
nean lăsă însă la B raşov şi pe G heorghe Ş te­
fan şi pe C onstantin Şerban, prezenţa acestora
în continuare, în cortegiul lui p u tîn d ream inti
lui M ihnea eşecul prim ului în cam pania por­
n ită îm potriva lui GhiCa vodă şi încercările
rep e tate de a se înscăuna dom nitor în Ţ ara
Rom ânească ale celui de-al doilea.
M ihnea l-a aşte p tat pe principele Râkoczi
în m ijlocul a num eroşi curteni şi ostaşi, îm ­
brăcaţi în straie fastuoase. A urul fire tu rilo r şi
luciul chivărelelor sporeau, acolo, la Rucăr,
lum ina caldă a soarelui din acea zi de m ijloc
de toam nă. Iarba deasă, uşor arsă de brum ă,
îndulcea loviturile dese ale copitelor de cal.
P este to t se aflau cu treab ă slujitori de toate
felurile, fiecare avînd de îm plinit rostul lor.
în tre v e d e re a se an u n ţa a se desfăşura în tr-u n
cadru deosebit. !
In prim ele ore ale dim ineţii, după obişnuitul
schim b de ostateci, cei doi v iteji s-au aflat,
în fine, faţă în faţă. în som ptuosul cort al lui
M ihnea, c o rt care stârnise adm iraţia călăto­
ru lu i P au l din Alep, au av u t loc convorbirile,
încrezători în d rep tatea cauzei lor, cei doi ali­
aţi au pus la punct am ănuntele luptei ce le va
aduce m area victorie. P lan u rile aveau ca punct
de plecare înscăunarea în M oldova a unui
dom nitor prieten. Lui îi revenea sarcina im ­
p o rtan tă de a opri tă ta rii care stăteau la hotare
gata ca totdeauna de pradă. Râkoczi avea m i­

205
siunea să alunge pe otom ani din Caransebeş
şi din Lugoj, după care, cu toată arm ata sa,
să se îndrepte asupra puternicei cetăţi a T i­
m işoarei, s-o asedieze şi apoi, înfrîngînd defi­
n itiv pe duşm ani, s-o cucerească.
M ihnea îşi asum ase responsabilitatea acţi­
un ilo r din Balcani. El se gîndea să profite de
asprim ea lunilor de toam nă şi de iarn ă cînd
otom anii puteau m ai greu să-şi grupeze for­
ţele, să treacă D unărea (în acest scop începuse
deja să-şi pregătească un pod de vase) şi să
răscoale populaţiile de acolo. D upă care, cu
aju to ru l locuitorilor ţin u tu rilo r de la m iazăzi
de fluviu şi în fru n te a oştirii sale viteze, să
înainteze am eninţător spre sud pînă sub zi­
durile Constantinopolului. D om nul Ţ ării Ro­
m âneşti avea pe lîngă sine num eroşi călugări
şi preoţi din în treag a peninsulă care, la m o­
m entul potrivit, u rm a u să-şi îndem ne com pa­
trioţii la răscoală şi care, în tim pul cam paniei
pe care o va p u rta M ihnea, treb u iau să-i ser­
vească d rep t credincioase călăuze. N ădejdea
ce şi-o punea voievodul rom ân în populaţia
sud-dunăreană şi siguranţa pe care o avea în
reu şita planului său se vedeau şi din faptul
că trim isese din vrem e în B ulgaria u n om să-i
recruteze oştire şi să-i adune provizii, fără
ştirea stăpînirii, în diferite locuri pe unde
avea să-i treacă expediţia.
Proiectele, deşi îndrăzneţe, aveau şanse m ari
de îm plinire, din socotelile făcute, principii
dispunînd de forţe îndestulătoare p e n tru re ­
alizarea lor. Râkoczi conta astfel pe 12 000

206
oşteni, n u m ăru l lor p uţind spori p rin rec ru tă ri
făcute în rîn d u l ţărăn im ii la circa 30— 40 000.
M ihnea avea m ai m u lt de 25 000 de braţe
arm ate „suficiente — ca să aju n g ă cu ele la
G onstantinopol“. A liaţii se m ai bizuiau şi pe
sp rijin şi pe atitudine binevoitoare din afara
ţărilo r lor. A şteptau ca solia lui G rigore din
C hiprovăţ să se întoarcă din d rum urile ei cu
aju to r de nădejde. Cazacii m ai înainte le pro-
m iseseră concursul, iar p e n tru a le ream inti
făgăduiala, Râkoczi trim ise din nou la ei un
om al său. Mai fusese trim isă solie după spri­
jin şi la ţaru l Moscovei, sensibilizat la cere­
rile de aju to r m ilita r ale ţărilo r rom âne şi de
intervenţiile Veneţiei. Regele polon se arăta,
de asem enea, binevoitor fa ţă de acţiunea răz ­
boinică pornită de rom âni — dar, din păcate,
num ai a tîta (aflînd de ea, m onarhul trim isese
la dom nitorul m u n tean un delegat care să-l
susţină m oral în acţiunea începută şi să-i ex­
prim e reg retu l că de n u ar fi fost prins în
conflictul cu suedezii, a r fi d at în grabă m are
oam eni de ajutor). în fine, din p a rte a tă ta ri­
lor, socotea M ihnea, nu avea să vie prim ejdie
ci, poate, doar o am eninţare form ală. Se bi­
zuia în această credinţă pe prietenia personală
a ră ta tă de han, a tît în tra tativ ele privind dez­
robirea lui K em eny, cît* şi în eliberarea solului
regelui polon înainte m enţionat, care în d ru ­
m ul de întoarcere p rin M oldova fusese prins
de G hica şi pus în lib e rta te la cererea nogailor
deşi se aflase că el era p u rtă to ru l unei cereri
de a ju to r a „ră z v rătitu lu i1' M ihnea. Se bizuia,
de asem enea, şi pe fap tu l că doam na lui se

207
trăgea din p ărţile Caucazuiui fiind, se pâre,
ru d ă înd ep ărtată cu m arele han. Deci nu fără
m otive în d rep tăţite scria lui Râkoczi că „noi
cu tă ta rii avem bună pace şi nu ne tem em
de ei“.
Discuţiile de la R ucăr ale celor doi aliaţi
s-au desfăşurat deci pe fondul de optim ism
născut din acest fel de judecăţi şi socoteli
încurajatoare. La baza lor au s ta t pe bună
d rep tate în p rim ul rîn d bunele relaţii d intre
Ţ ara Rom ânească şi Transilvania, ratificate
oficial p rin acordurile ce fuseseră sem nate la
T îrgu M ureş.
In tim pul întrevederii celor doi conducători
de oşti s-au lu a t h o tăriri im p o rtan te privind
războiul început cu puţin tim p înainte. Ţ inîn-
du-se seam ă că m isiunea lui M ihnea era m ai
grea, Râkoczi s-a a ră ta t gata să-i acorde a ju ­
tor suplim entar în oam eni (a făcut-o cu a tît
m ai bucuros cu cît soldele acestora, trecînd
im ediat în sarcina dom nitorului m untean, îi
u şu rau propriile g reu tă ţi financiare, în ultim a
vrem e p e n tru el to t m ai greu de depăşit).
La începutul lui octom brie 1659, Râkoczi
trim ise în Ţ ara R om ânească un corp de 500
oşteni cu plată. D upă în trevederea de la R ucăr
a m ai lăsat alţi 500, aflaţi sub conducerea cu­
noscutului ofiţer A ndrei Gaudy. U n corp de
500 luptători, în fru n te cu G heorghe Mikeş,
avea să se alăture lui M ihnea la începutul
lui noiem brie. Soldaţii lui Râkoczi au însem ­
n a t u n a ju to r preţios dat oştirii m u n ten e care,
în felul acesta, se în tă re a cu un lot puternic

208
de lu p tăto ri disciplinaţi, biiie înarm aţi şi bine
instruiţi.
U na din hotărîrile im portante luate la R u-
căr a fost, revenim , reaşezarea unui dom nitor
aliat în tro n u l Moldovei. Se făcuse în ain te în ­
cercarea cu G heorghe Ştefan, dar „din cauza
puţinei sale priceperi44 aceasta se încheiase cu
un ruşinos eşec. D upă întîm plare, nenorocosu-
lui p rete n d en t nu îi m ai răm ăseseră speranţe
ca cei doi principi aliaţi, M ihnea şi Râkoczi,
să-l a ju te în tr-o nouă încercare. Cînd M ihnea,
din m otivele sus-am intite, hotărî să înlocu­
iască pe G hica vodă cu C onstantin Şerban,
acesta a acceptat im ediat propunerea.
P e n tru a crea o opinie favorabilă în ju ru l
ideii aşezării sale ca voievod în Moldova, pen­
tru a se justifica în faţa cunoscuţilor, a lum ii
că poate să ia tovarăşului său de pribegie,
G heorghe Ştefan, locul în scaunul de la Iaşi,
C onstantin Ş erban începu să spună peste tot
că fostul voievod ren u n ţase în favoarea sa la
dom nie p e n tru nişte castele pe care i le-a r fi
d ă ru it în Transilvania. Şi că este în d re p tă ţit
să se aşeze în tro n u l cinstit de Ş tefan cel M are
date fiind unele legături de rudenie pe care
le-ar avea cu boierim ea m oldoveană.
Cu to ată reţin erea în d re p tăţită pe care un
astfel de personaj, de bună seam ă, i-o p ro ­
voca, M ihnea — judecind faptele prin prism a
intereselor războiului cu otom anii —■ hotărî
să-i sprijine candidatura cu oştire puternică.
In acest scop pom i spre M oldova 10 000 de
oşteni, puşi sub conducerea vornicului G heor­
ghe B ăleanu şi a lui D um itru S îrbu spătarul.

209
G heorghe Râkoczi al II-lea dădu şi el ajutor,
trim iţîn d lui C onstantin Şerban cîteva m ii de
luptători. Iar p e n tru a se plăti, m ăcar form al,
de datoriile faţă de G heorghe Ş tefan — p ri­
beagul care şi-a c h e ltu it în p reajm a sa averile
în speranţa că v a fi din nou sp rijin it să se
înalţe în dom nie — îi acordă acestuia titlu l de
generalissim al arm atelor sale.
În tîln irea de la R ucăr fu deci fructuoasă,
cu înţelegeri depline în m ulte dom enii poli­
tice şi m ilitare. Cei doi principi, după cum
scrie şi cronicarul Georg K raus, „se învoiră
repede ce aveau să facă, făcură un legăm înt
pe viaţă şi pe m oarte şi se despărţiră. M ihnea
vodă plecă cu oastea lui spre linia D unării,
unde îşi rîn d u i trupele p e n tru a opri trecerea
otom anilor. Râkoczi se aşeză în tab ă ră în Ţara
Bîrsei, cu C onstantin vodă pe care-1 trim isese
apoi (în Moldova) cu oaste şi cu alte lucruri
trebuincioase, poruncindu-i ca p o triv it în ţe ­
legerii cu M ihnea vodă să se aşeze în scau­
nul M oldovei11.

P e n tru C onstantin Şerban principala p re ­

ocupare era să fie voievod. Unde, în Ţ ara Ro­
m ânească sau în M oldova ? R ăspunsul la o
atare în tre b are nu m ai avea im portanţă *. A le­

* Sentimentul că, fie la Iaşi, fie la Bucureşti,

voievozii conduc tot o ţară de români, se înrădă­
cinase. Pentru personajele doritoare însă doar de
avantajele materiale pe care le oferea domnia, Mun­
tenia era, pare-se, preferată, fiind mai bogată în ve­

210
gerea lui de cei doi principi d rep t p reten d en t
oficial la tro n u l M oldovei l-a m ulţu m it pe Ş er-
ban. P e n tru a-şi a ră ta recunoştinţa, el a oferit
lui Râkoczi, p rin docum entul sem nat la 12 oc­
tom brie 1659, avantaje m ateriale im portante.
„Dau principelui G heorghe Râkoczi 150 000,
adecă u n a su tă cincizeci de m ii de taleri im ­
periali, cari dacă nu sîn t pre toţi plătibili la
o dată fixată, în tim p de un an şi m ai curînd
sîn t dator a-i plăti în m od sigur 100 000, iar
ceilalţi 50 000 după do rin ţa lu i“. Iar p e n tru a
se p lăti faţă de M ihnea se consem nează în
acelaşi docum ent, „...văzînd că va fi m ai m u lt
folos creştinătăţii de voi îngădui lui Radu sca­
u n u l dom nesc (al Ţ ării Rom âneşti) cu condiţia
să făgăduiască su punere şi credinţă lui Rd-
koczi, principele A rdealului şi să atîrn e de el,
eu p e n tru aceasta cedez su sn u m itu lu i voievod
toată avuţia m ea din M untenia, iar el în
schim b îm i făgăduieşte ajutorul său cu oaste
ca să n u m ă aşez în tronul M oldovei“ (subli­
n ierea noastră).
Cît tim p se desfăşura întrevederea de la
Rucăr, C onstantin Şerban aştepta la Codlea.
Cînd află că cei doi, M ihnea şi Râkoczi, se
înţeleseseră să-l sprijine p e n tru a se înscăuna
ca dom n la Iaşi, plecă, în grabă m are, să-şi
adune oaste de lefegii de p rin Ţ ara Bîrsei şi

n itu ri; cînd tronul îi era ocupat, această categorie

de pretendenţi la domnie nu-şi făcea multă supă­
rare dacă ajungeau a fi înscăunaţi în Moldova. Mai
ales cînd se dovedeau a nu fi în măsură sau prin
uneltiri sau prin înfruntări deschise să înlăture din
domnia Ţării Româneşti pe adversarii lor.

211
să pornească cu ea, dar şi cu oastea pe care
i-o dădeau aliaţii, în Moldova.
Expediţia începu la 22 octom brie 1659. Ea
se desfăşură în cele m ai favorabile condiţii,
Şerban şi ai lui n eîntîlnind pe to t drum ul nici
o oprelişte. G hica vodă, auzind că oştire m ultă
trece m unţii, fugise din Iaşi cu pedestraşii şi
artileria. In oraş a lăsat doar u n corp de că­
lăreţi, care să pună stavilă în ain tării p reten ­
dentului. A ceştia însă num ai g rijă de lu p tă nu
aveau. R ăm aşi de capul lor, fără doj ană dom ­
nească, începură să se ţin ă doar de petreceri şi
de băut. A stfel că ...„oastea noastră... au îm -
p lu t tîrg u l — cum scria M iron Costin — pen
pivniţe slobode de vinuri, pen case, pen po­
duri, m orţi beţi pre uliţe, pren toate pivni­
ţele... Iară C onstantin vodă, dacă au sosit
am u la văiuga Copoului, au stătu t, gîndindu
că este oaste în tîrg supusă. Iară dacă au văd-
zu t că nu ieste oaste, ce ieste o glogozală de­
şartă au lu a t cu oastea pe deasupra Copoului
şi p e n tru vii şi acolea, la capul viilor, s-au
tocm it în tocm ală oastea şi au stă tu t. Era
leşii a lui Ş tefan vodă, carii, fusese la dînsul
lefecii, cu C onstantin vodă în fru n te şi o samă
de catane. Cu aceia ai noştrii beţi fără po­
runca nem erui, fără nici o tocm ală, au în ­
ceput h arţu l, in trîn d beţi, cu săbiile zm ulte
păn în şiragurile ungureşti".
Ciocnirea adevărată în tre cele două grupări
s-a produs însă în m laştinile Jijiei, unde Con­
stan tin Şerban obţinu izbînda. Căci, „acolea
m ulte oaste de a noastră au p e rit şi m ai m ulţi
de apă. Au cădzut şi vii cîţva pre m ina lui

212
C onstantin vodă şi m ai ales den boieri. P re
boieri, dacă iau dus la C onstantin vodă în­
dată i-au pus iară la boierii şi slobodzi, fără
nici o pază... Iară G hica vodă cu oastea am u
spăim ată, s-au sfă tu it şi cu noaptea au purces
spre L ăpuşna cu pedestrim ea şi cu puşci, ră -
pedzindu îndată de olac la el agasi de Bugeag
(mai m arele tăta rilo r de acolo) dîndu-i ştire
de aceste to ate 14.
C onstantin Ş erban răm ase, p rin fuga lui
Ghica, voievod în Moldova. îşi văzu îm pli­
n ită dorinţa. A vînd de acum experienţă, în ­
cepu să-şi consolideze- dom nia. C urînd îşi spori
p u terea m ilitară. P rin dobîndire de a ju to r în
oam eni de la cazaci — la care pornise solie cu
astfel de rugăm inte. P rin oaste de sp rijin de
la ţa ru l Moscovei. C onstantin Şerban făcu apoi
şi unele încercări de a obţine bunăvoinţa m ai
m arilor de la P oartă, unde trim ise d a ru ri şi
prom isiuni (nu prea sem ăna o atare a titu ­
dine cu cuvenita şi d ato rata recunoştinţă faţă
de M ihnea şi Râkoczi, care-1 aduseseră în
scaun şi care, lucru ştiut, erau în război toc­
m ai cu cei la care C onstantin vodă voia să
se plece...). Politica, de acum duplicitară, a
dom nitorului — acesta atingîndu-şi ţelul în ­
cepuse să uite de cei care-1 aju taseră să-l a-
tingă — nu ar fi fost de n a tu ră să aducă sa­
tisfacţii celor doi aliaţi. Noroc că la cunoaş­
terea acestora nu ajunseseră încă astfel de
ştiri. Ci doar că cel pe care-1 ţineau de cre­
dincios, de om de ajutor, izbîndise în fapta
lui. Era, p e n tru ei, fireşte, m otiv de satis­
facţie.

213
 In tim p ce C onstantin Şerban îşi pregătea
dom nie lungă în Moldova, otom anii term ina­
seră pregătirile p en tru expediţia îm potriva
voievodului ră z v ră tit din Ţ ara Rom ânească.
Ei trim iseseră tru p e la m alul D unării încă de
la începutul lui octom brie. P e la jum ătatea
lunii tre c u ră fluviul peste u n pod de vase în ­
tins în d rep tu l Rusciucului, după oare înce­
p u ră ostilităţile. O tom anii în d re p tară prim ul
atac asupra G iurgiului, cu cetatea sa de im ­
p o rtan ţă strategică. D ispunînd de efective re ­
duse, garnizoana lui M ihnea n u p u tea rezista
valurilor copleşitoare. După cucerirea cetăţii
duşm anii se în d re p tară spre B ucureşti. în ca­
lea lor ieşi u n corp mic de oaste condus de
Chirca R udaanu — dom nitorul se găsea atunci
la în trevederea cu Râkoczi. R espectivul corp
de oaste fu în frîn t, C hirca R udeanu aflîndu-se
în prim ejdie de m oarte. Tocm ai cînd otom anii
începură a se bucura de prim ele lor succese,
se întoarce şi M ihnea de la R ucăr. Voievodul
luă cunoştinţă de cele în tîm plate şi trecu im e­
diat la acţiune. T rupele otom ane oare învin­
seseră corpul de oaste condus de C hirca R u­
deanu fu ră izbite năprasnic şi zdrobite. Siliţi
să fugă spre D unăre, supravieţuitorii s-au as­
cuns unii p rin rîpile m alurilor, alţii în dosul
sudurilor cetăţii G iurgiu sau a alto r construcţii.
Voievodul luă apoi m ăsuri p e n tru ap ărarea
cetăţii. In acest scop el ceru două tu n u ri şi un
m ortier de la Braşov, precum şi „cîteva tu ­
n u ri m ai m ari şi alte arm e m ai m ici“, cu
plum bul şi praful de puşcă aferente, de la
Sibiu.

214
 D upă zdrobirea trupelor otom ane şi consoli­
darea asediului G iurgiului, oştenii lui M ihnea
au continuat acţiunile m ilitare, după m ulte
surse dem ne de lu a t în seam ă lovind chiar
forţele duşm ane a fla te în ţin u tu rile de m a r­
gine ale Im periului otom an. Pe la jum ătatea
lunii noiem brie, Râkoczi avea să spună că
„oştile lui M ihnea vodă şi acum a om oară pe
turci, dincolo de D unăre..
A fectaţi de cele întîm plate, de curajul voie­
vodului rom ân, otom anii h o tărîră să în tre p rin ­
dă o cam panie de pedepsire a lui M ihnea, a
răzv rătito ru lu i, după cum îl apreciau ei. Nu
aşteptară, ca de obicei, sosirea prim ăverii, cînd
le era m ai uşor să lupte, ci porniră im ediat
la acţiune. A stfel, osm anlîii scăpaţi din încleş­
tarea anterioară şi care se ascunseseră p en tru
a răm îne în viaţă, sp rijin iţi se pare şi de forţe
proaspete, străp u n seră m ai în tîi asediul in sti­
tu it de oştenii m unteni, după care se în d rep ­
tară spre B ucureşti, avînd planul să-l scoată
din scaun şi să-l răp u n ă pe curajosul dom n
rom ân. M ihnea nu se lăsă însă surprins. In loc
prielnic, la F răţeşti, sat aşezat n u departe de
G iurgiu, el hotărî să-i întîm pine pe vrăjm aşi.
Zona se potrivea de m inune planului alcătuit
de voievod : păm întul de luncă de aici, m lăş­
tinos m ai cu seam ă în lunile de toam nă, afecta
direct m işcarea tru p e lo r inam ice, greu ad apta­
bile la m anevre pe un astfel de sol. M ihnea îşi
rîndui oştirea, în tabără, după tipicul vrem ii.
In m ijloc, sub cerul liber, ori în colibe, fru n ­
zare sau corturi în ălţate în grabă se rep a-
uzau cei m ai m ulţi oam eni. P e m argini, se aşe­

215
zară puşcaşii care p u teau opri m ai lesne, cu
arm ele lor de foc, eventualele a tacu ri p rin su r­
prindere ale duşm anului. De ju r îm prejurul
taberei stăteau la posturi, apărînd odihna ca­
m arazilor lor, oştenii de veghe. De veghe, gîn-
dind adînc asupra a ceea ce va urm a, stătea
şi dom nitorul.
...23 noiem brie 1659. Zorii zilei se iviră tu l­
b uri şi înceţoşaţi. O ştirea rom ână aştepta
— cum spune cronica despre tru p ele pregătite
p en tru bătălie — gata „tocm ită". Dispozitivul
de lu p tă e ra cel obişnuit epocii. In faţă, o
linie de călăreţi în arm ată cu arcuri, arbalete
şi arm e individuale de foc. M isiunea lor era
dublă. Mai în tîi să oblige inam icul să se des­
făşoare. Apoi să constituie o acoperire sigură
p e n tru a rtileria proprie. T u n u rile fuseseră
grupate pe direcţiile care solicitau cel m ai
m are efort m ilitar. Ele erau încărcate şi p re­
gătite de tragere. G rosul forţelor rom âneşti
— in fan teria şi cavaleria — fusese dispus în
preajm a şi în spatele artileriei.
D ispuşi în aştep tarea luptei pe form aţiuni
articulate, la distanţe care să reducă cît mai
m u lt pagubele produse de focul inam ic, os­
taşii rom âni care trebuiau să atace în tr-o an u ­
me direcţie şi aveau aceeaşi m isiune de luptă
form au cu tru p u rile lor u n p a tru la te r mobil,
capabil să facă faţă duşm anului p rin sim ple
m anevre de întoarcere din orioare direcţie ar
fi v e n it el. La nevoie oştenii lui ştiau să se
aşeze şi altfel pe cîm pul bătăliei. Să-i cu­
prindă, spre pildă, pe potrivnici, în vălm ăşagul

216
 luptei, cu ex trem ităţile fro n tu lu i în ain tate în
form ă de sem ilună. Sau să străpungă liniile
adverse p rin atacuri în unghi cu v îrfu l în­
d rep ta t spre în faţă.
P lan u l de lu p tă pe care îl concepuse voie­
vodul m u n te a n era şi sim plu şi curajos. El
prevedea ca grosul oştirii sale să aştepte în -
tr-u n loc anum e, pe d rum ul de pe firu l văii pe
unde avea să treacă duşm anul. în flancuri şi
m ai în faţă, ascunşi în locuri ferite, fuseseră
aşezaţi soldaţii tran silvăneni trim işi în aju to r
de Râkoczi. Ei treb u iau să pornească la luptă,
să izbească p rin su rp rin d ere flancurile şi spa­
tele tru p elo r duşm ane şi să le îm pingă p rin
forţa loviturii spre lănciile şi săbiile pregătite
din vrem e ale oştenilor lui M ihnea.
O tom anii în ain tau spre B ucureşti cu pedes-
trim eâ în centru şi călărim ea la aripi (acesta
era dispozitivul lor de lu p tă tradiţional, care,
devenit în cursul veacurilor cunoscut de ad­
versari, le-a pricin u it m u lte neajunsuri). Cînd
au ajuns în locul do rit de voievod, acesta dădu
poruncă lu p tăto rilo r transilvăneni să-şi facă
datoria. Ei se aruncară în d ată asupra flan­
curilor tru p elo r otom ane şi strid n d u -le for­
m aţia de m arş şi le îm pinseră spre poziţia lui
M ihnea. P u ţin i su pravieţuitori otom ani scăpaţi
cu fuga se adăpostiră în cetatea G iurgiului.
„Şi cînd sosiră la F ră ţe şti — scrie L etopise­
ţul — eşiră o seam ă de tu rci din tab ăra lor şi
să loviră în lunca G iurgiovului. Iar G aud cu
ungurii loviră fără veste şi foarte rău i-a u tă ­
iat. Şi cîţi scăpară, i-au gonit pîn în tabără.
Turcii să îngrijoră foarte“ (sublinierea noastră).

217
 L upta de la F răţeşti a însem nat o m are bi­
ru in ţă a rom ânilor. In istoria războiului de
n e a tîm a re p o rn it de M ihnea, ea a av u t o
dublă im portanţă. Prim a, de n a tu ră m ilitară,
dom nitorul intenţionînd în chiar noaptea u r ­
m ătoare victoriei să atace şi să cucerească ce­
tate a G iurgiului, să aru n ce peste fluviu re stu ­
rile de tru p e otomane. A doua, de ordin m oral.
M ihnea obţinuse pînă atunci victorii bazate
m ai cu seam ă pe surpriză. P e n tru apărarea
prestigiului lor, otom anii puteau invoca faptul
că loviturile prim ite s-au d ato rat neprevăzu­
tu lui atac al unui om pe care-1 ştiau supus
P orţii, credincios ei. Că insuccesele lor nu ţin
de vitejia lui M ihnea şi a rom ânilor, ci de
nedum erirea pe care a provocat-o fap ta cea
neaşteptată a „ tră d ării“. La F ră ţe şti nu se m ai
pu teau invoca astfel de scuze. Otomanii- erau
de acum pregătiţi p e n tru război, ştiau că îi
aşteaptă un adversar puternic, că faţă în faţă
cu el, glas n u p u tea să aibă decît paloşul, că
rezu ltatu l confru n tării ţine — de aici înainte
în to talitate — de bărbăţie, de eroism. Victo­
ria de la F ră ţe şti a a ră ta t că apărîndu-se
— p rin u n irea forţelor şi m u n ten e şi tra n sil­
vănene — o cauză nobilă, duşm anul asupritor
poate fi op rit şi învins. Ea, lupta, şi izbînda
de la F ră ţe şti încheie deci p rin tr-o victorie
şirul războaielor de ap ărare p u rta te pe tru p u l
Ţ ării R om âneşti, de vitejii săi ostaşi, îm po­
triv a arm iilor agresive, otomane. Şir de răz­
boaie care, apoteozat de gloria C ălugărenilor,
a avut la începuturile lui tot o victorie, vic­
toria de la Rovine.
 VII. „ŞI AU DOMNIT M IHNEA VODĂ
1 AN ŞI NOUA LU N I“...

23 noiem brie 1659 a m arcat m om entul de

apogeu al destinului politic al dom nitorului
m untean. E ra de 72 de zile în război deschis
cu P oarta. în care tim p a o bţinut în lu p te n u ­
m eroase succese. In care tim p a încheiat p rie­
tenie durabilă cu principele transilvan G heor-
ghe Râkoczi al II-lea. în care tim p porni un
corp de oaste în sp rijin u l lui C onstantin Şer-
ban, preten d en tu l care, îndepărtîndu-1 pe
Ghica vodă şi p reluînd dom nia M oldovei
— despre îm plinirea fap tu lu i prim ise veste ■—
urm a să vină la rîn d u -i cu oaste îm potriva
otom anilor. în care tim p, în fine, pornise o
solie pe la unele curţi din Apus, m isiunea ei
fiind aceea de a atrage aten ţia a su p ra eveni­
m entelor de la D unărea de jos a personalită­
ţilor politice ale epocii şi a le obţine ajutorul.
M ihnea era m u lţum it de felul cum începuse
şi cum i se desfăşura lupta.
N ecazurile şi g rija aveau să urm eze im ediat
după victoria de la F răţeşti. Ele au fost pro­
vocate de evenim entele petrecute la Iaşi şi
dincolo de m unţi, în Transilvania.
M ihnea ştia — s-a spus — că pretendentul
la tro n u l Moldovei, propus de el şi sp rijin it
cu oaste, C onstantin Şerban, izbutise să alunge
pe G heorghe Ghica. D ar nu m ai ştia că, de

219
 curînd, porniseră asupra noului dom nitor două
m ari corpuri de oaste. U na tăta ră , num ărind
50 000 luptători, în fru n te cu hanul Gâzi Ghi-
rai şi cu fugarul Ghica proaspăt n um it de vi­
zir dom nitor al Ţ ării R om âneşti. A doua, oto­
m ană, destul de num eroasă şi ea. In rîndurile
ei se afla Ş tefăniţă — fiul lui Vasile Lupu,
ales de P o artă ca voievod în Moldova.
B eligeranţii se în tîln iră lîngă Iaşi unde, pen­
tru a li se îm potrivi cu şanse de izbîndă, Con­
sta n tin îşi făcuse m ai m ulte tab ere puternic
în tărite. P rim u l asalt asupra sa a fost pornit
la 19 noiem brie 1659. A părate de tu n u ri şi
de m ulţi oşteni, fortificaţiile de păm înt şi
de care — legate unele de altele şi plasate pe
m argine — au rezistat otom anilor şi tă ta ri­
lor. Au rezistat şi a doua zi. încrezător în ce
izbutise pînă atunci, C onstantin u ită de p ru ­
denţă şi, la 21 noiem brie 1659, atacă el în ­
suşi. „G hiaurii josnici — relatează cronicarul
M ustafa N aim a luptele ce au av u t loc în aceste
zile — form aseră în faţa oraşului n um it Iaşi
şapte tabere şi, afară de alţi lu p tăto ri, puse­
seră în tab ă ră şi vreo 13 000 de puşcaşi şi aşe­
zaseră în faţa lo r 12 tu n u ri, fiind gata pentru
lu p tă şi măcel... Luînd m ăsuri p e n tru în lă­
tu ra re a taberelor duşm ane (atacatorii), cu în ­
voirea oştilor islamice, au pus să m eargă
în ain te oştile căzăceşti şi leşeşti. Ele însele au
p o rn it după acestea asupra taberei. A jungînd
şi venind faţă în faţă a u început în d ată lupta
şi m ăcelul. în tim pul luptei au d istru s şi au
îm p răştiat m ajo ritatea oştilor leşeşti şi căză­
ceşti, care se aflau în faţă. Cînd şi ceilalţi

220
 ostaşi i-au atacat, lu p ta în tab ă ră c u - a f u r i­
siţii a devenit foarte grea: De aceea oastea is­
lam ică s-a prefăcut că este. îu frîn tă şi s-a- re ­
tras de pe cîm pul de lu p tă în şes, p e n tru
a-i despărţi de tab ă ră şi pentru, a-i scoate la
cîm p deschis. D ar ghiaurii netrebnici n u s-a u
pus pe urm ele lor, ci s^au întors: în taberele
lor. Cu aceasta s-a re n u n ţa t la h ip tă în. ziua
aceea. A tunci, afurisiţii necredincioşi, ar-hn-
cînd din tu n u ri şi puşti, au făcu ca to cu l unde
se dădea lu p ta să p ară îng u st în fafle ochii or
tăta rilo r şi nu i^au lăsat să se apropfc de ei.
Şi ziua aceea a tre c u t în felul acesta. A treia
zi au po rn it iarăşi, din toate p ărţile la lu p tă
şi la m ăcel. Ori de cîte ori ghiaurii josnici se
aruncau în lu p tă, oastea islam ică la rîn d u l ei
se prefăcea că este în frîn tă şi se dădea înapoi.
De aceea ghiaurii, condam naţi focului din in ­
fern, în ain tau m ereu atacîndu-i şi, în felul
acesta, s-au d espărţit de taberele lor. Oastea
islamică, la rîn d u l ei, p o triv it versetului „fo­
loseşte în lu p tă şiretlicu l14, a lu at m ăsuri pen­
tru a-i îm prăştia cu viclenie pe cei a ră taţi m ai
sus, urm înd ca apoi, după ce se vor fi prefăcut
că fug, să-i prindă şi să-i nim icească cu u şu ­
rin ţă 11.
V ictoria tăta rilo r a fost totală, o bună parte
din oastea lui C onstantin Ş erban căzînd fie pe
cîm pul de luptă, fie în robie. „Să priveşti
m oarte — scria cu durere M iron Costin — să
vedzi osînda şi aşea de sîrg vărsare de sînge
de oam eni ! E ra trei iazuri de tru p u ri, cum
sta trei rîn d u ri de pedestrim e, unul preste al-

221
tu l de pe su p t m al, pin la p îrîu l R ahluiului11.
P ierderile arm atei lui C onstantin Ş erban s-au
socotit la peste 12 000 oam eni — din care
ju m ătate erau din cei trim işi de M ihnea ca
ajutor. C ifra trebuie sporită încă pe a tît cu
cei „luaţi în prinsoare44 — în tre ei şi G heor-
ghe Băleanu, com andantul corpului de oaste
m unteană (răm as apoi, doi ani, în robia cea
grea). C hiar C onstantin vodă era să cadă p ri­
zonier. In toiul luptei, calul i se îm potm oli în
m ocirlă şi dacă nu: l-a r fi a v u t în preajm ă pe
S tan pîrcălabul de la C om işani să i-1 dea pe
al lui ar fi căzut, negreşit, prizonier (pîrcăla­
b ul plăti cu lib e rta te a credinţa faţă de dom ni­
toru l său, tătarii, atenţi la cele ce se petreceau
în ju ru l lui C onstantin luîndu-1 pe el rob). Cu
restu rile oştirii sale, încărcat de ruşine, Con­
stan tin Ş erban s-a în d re p tat spre Ţ ara R om â­
nească *. Să-i ducă lui M ihnea n u a ju to ru l la
care e ra dator, ci ştirea că nu s-a p u tu t m en­
ţine în dom nie, nu oastea întreagă pe care o
prim ise ci doar cîteva cete de soldaţi înegu-
raţi de am intirea tristă a înfrîngerii. Ca un
adaos la sum a de necazuri ce ap ăru ră atunci
în spatele lui Ş erban C îrnul veneau valuri, v a ­
lu ri tă ta rii călări, p u rtîn d în goana m are pe
G heorghe Ghica, cel h ă răzit de su ltan ca dom ­
nito r al Ţ ării Rom âneşti.

* Faptul că înfrîntul din lunca Bahluiului nu s-a

dus la Râkoczi, ci la Mihnea constituie iarăşi un
argument în favoarea rolului principal pe care
acesta din urmă l-a avut în alianţa principilor celor
trei ţări româneşti.

222
 P rin -alungarea lui C onstantin Şerban din
scaunul de la Iaşi, din fro n tu l de lu p tă an ti-
otom an al rom ânilor s-a desprins atunci, din
nefericire, Moldova. A proape în acelaşi tim p,
din p ricina insucceselor în reg istrate de G heor-
ghe Râkoczi al II-dea avea să se desprindă de
alianţa Ţ ării Rom âneşti şi T ransilvania. D ar
iată cum s-au p etrecu t faptele : Din m otive
pe care încă nu le cunoaştem , nu se decidea
să-şi onoreze prom isiunile principale făcute la
Rucăr, -amînînd declanşarea luptelor cu oto­
m anii. Poate din prudenţă. Poate că în tîm plă-
rile p rin oare trecuse pînă atunci îl obosiseră.
Poate din gîndul de a-şi cru ţa oştile, lăsîndu-şi
aliatul de dincolo de m u n ţi să suporte greul
războiului. De această in activitate au p ro fitat
din plin otom anii, oare a u p u tu t să pornească
în linişte îm potriva sa o expediţie „de pe-
deapsă“.
A bia cînd duşm anii, venind dinspre B anat,
se a ră ta ră la P orţile de F ie r ale T ransilvaniei,
principele, parcă atunci tre z it la rea lita te se
gîndi să lupte. In calea vrăjm aşului îşi tr i­
m ise în grabă oastea — soldaţi de profesie
am estecaţi cu ţăra n i nedeprinşi încă cu m e­
seria arm elor. La 21 noiem brie, zi cînd otom a­
nii in tra ră în defileu, a a v u t loc o grea şi
cum plită luptă. S u p erio ritatea num erică a in a ­
m icului şi-a spus cuvîntul, în ain tarea lui ne-
p u tînd fi oprită.
In apropierea G rădiştei, adversarii se în tîl-
n iră din nou. L upta se încheie p e n tru R â­
koczi, ca şi în ajun, cu înfrîngere. „Turcii cîş-
tigară b ătălia — spune cronica lui Georg

223
K raus — , p riiitr-u n noroc orb şi ahuttle din
pricină că Râkoczi n u avusese destulă oaste“.
In tre m otivele înfrângerii se aşază de asem e­
nea eficacitatea redusă a artileriei — fap t ex­
plicabil — adusă în tr-o zonă cu relief de-
luros şi m untos, cum era cea a Porţilor de
F ier ale T ransilvaniei — şi fap tu l că pedes-
trim ea ardeleană n u s-a p u tu t sprijini pe ca­
valerie. A ceasta, din pricini necunoscute, nu
participase la lu ptă. „D rept aceaia, (Râkoczi)
auzind că vizirul din B uda cu başa (paşa) din
Tim işoara şi cu Barciai (Barcsai) se gată se-i
vină asupră, — scrie Hronica Rom ânilor a lui
G heorghe Şincai — au început a-şi spori oş-
tile şi au chiem at pe G iulai F re n ţ cu haiducii
lui în A rdeal ; ia ră pre Chirii, parohul sau
preotul cel rom ânesc din satu l C iurulla din
com itatul H inedoarei, carele cu cinci sau şase
sute de ostaşi rom âni ai săi nu de m u lt arsese
Deva, l-au trim is R akoţi cu cărţi dinpreună
cu Ştefan Rom an, ţeran u l din Telegd, la ro ­
m ânii din Criş-Baia, din Hălm agi, din Beiuş,
din Papm ezeu, din Mische, din Luncă şi din
dom iniul O răzei-M ari ca să ia arm a că pe toţi
îi va nemeşi... Iară înţelegînd R akoţi că turcii
au p o rn it din T im işoara şi vin pre la C aran­
sebeş şi pre la Lugoji, el s-au g răb it de au
cuprins strîm to area de la P o arta de F err, unde
ş-au băgat toată pedestrim ea în şa n ţu ri bine
în tă rite cu m ulte tu n u ri ; ci tu rcii au tre c u t
preste m unţi, pe locuri nem aiîm blate de oşti,
şi s-au lovit cu R akoţi la G rădiştea, unde au
fost m ai de m u lt Sarm isoghetusa, cetatea da-
chilor. Acolo Rakoţi, neavînd pedestrim ea cu

224
sine, fu b iru it de turci şi s-au tras la O răştie ;
iară turcii nu l-au gonit, ci s-au în tu rn a t în
şanţurile de la P o arta de F e rr de au tă ia t toată
pedestrim ea şi au lu a t toate tunurile. Apoi s-au
că ra t după Rakoţi, ci R akoţi s-au tra s din
n aintea lo r la M (ureş) O şorheiu“.
D upă luptele de la P o rţile de Fier şi G ră­
diştea, Râkoczi fu silit să fugă. U nde ? Avea
de ales în tre drum ul spre m oşiile sale din
nordul T ransilvaniei, unde-şi pregătise adăpost
din tim p, şi cel care ducea spre m iazăzi, la
singurul aliat pe care îl avea : dom nul m u n ­
tean M ihnea. P o m i pe prim ul drum , greu fi-
in d u -i desigur să dea ochi cu cel care, şi din
vina celor întîm plate lui, stătea acum singur
în faţa oştilor otomane.

Ş tirile despre evenim entele din Moldova şi

T ransilvania au ajuns la M ihnea în noaptea
u rm ătoare victoriei de la F răţeşti, pe cînd
acesta se afla la G iurgiu în pregătire intensă
p e n tru atacul de a doua zi asupra cetăţii. „Iar
preste noapte ■ — scrie Letopiseţul cantacuzi-
nesc — veni veste neagră M ihnii, că a u b ă tu t
tu rcii pe Racoţi craiul şi p re C onstantin vodă
tătarii, aşijderea... Şi socoti că nu va face sin­
gu r nim ic. Că tu rcii erau m ulţi şi tă ta rii încă
venea cu Ghica vodă. Ci se în v îrte ji înapoi cu
m ultă g rijă pîn sosi la Tîrgovişte. Deci el acolo
gîndise să şază p re loc şi să să bată cu tu rc i“.
Prevăzător, dom nitorul în tărise oraşul m ai de
m ult. C ronicarul tu rc Silahdar F îndîklîlî M eh-

225
m ed aga scria că „din vrem e a pus să se sape
şa n ţu ri în cele p a tru p ărţi ale T îrgoviştei şi,
făcînd tabere şi procurînd tu n u ri a p reg ătit
can tităţi îndestulătoare de m uniţii".
In tim p ce M ihnea îşi făcea din greu drum
spre regiunea deluroasă din preajm a Tîrgoviş­
tei * unde p u tea m ai bine să se apere de duş­
m ani, tă ta rii începură să facă pagube m ari în
Ţ ara Rom ânească. Paşii lor de cuceritori lăsau
peste to t răni adinei. O raşele şi satele ce nu
aveau cu ce-şi plăti răscum părarea căzură ia­
răşi, nici după doi ani, pradă jafului. Lungi şi­
ru ri de oam eni prinşi p rin su rp rin d ere ori di­
b uiţi în locuri ascunse fu ră p u rta ţi pe d ru m u ­
rile robiei celei aspre. Din nou jalea şi plînsul
coborîră asupra ţin u tu rilo r de la sud de Oar-
p aţi de unde, abia cu ceva tim p în urm ă, ple­
caseră. P rim u l oraş lovit fără m ilă fu Rîm nicul
Sărat, „oare — după cum spune călătorul turc
E vlia Celebi — a fost incendiat, căci raialele

* Drumul lui Mihnea de la Giurgiu la Tîrgo-

vişte fu încărcat şi de primejdii şi de pagube. Un
corp de oaste tătară îl luaseră oştenii prin sur­
prindere şi-i risipiră. Cu ce mai rămăsese din ei,
Mihnea porni spre miazănoapte, urmat fiind de
aproape şi de tătari şi de otomanii ieşiţi din dosul
zidurilor Giurgiului unde, pînă atunci, tremuraseră
de frica înfrîngerii. In mlaştinile Neajlovului, la
Călugăreni, în ziua de 1 decembrie, oastea munteană
fu din nou izbită de urmăritori. Noi pierderi în
oameni, noi pierderi în materiale de luptă — între
ele 7 tunuri şi 2 mortiere. De aici de la Călugăreni,
prin Bucureşti, Mihnea ajunse apoi, fără alte în-
tîmplări mai deosebite, în vechea cetate de scaun a
Tîrgoviştei.

226
plecaseră la tab ă ra lui M ihnea. Nu s-au găsit
nici prăzi, nici robi.
Plecînd de aici, chiar în ziua aceea, am m ers
p rin m un ţii acoperiţi cu păduri, şi capturînd
m ii de robi aleşi, am ajuns în oraşul Buzău.
E ra foarte înfloritor. In zori de zi to t oraşul
a fost in c e n d ia t; de frica incendiului locuitorii
n u şi-au p ărăsit casele, ia r cei care au ieşit au
fost lu aţi robi. Plecînd şi de acolo sp re apus,
am ajuns în orăşelul G herghiţa. De dim i­
neaţa, îm presurînd acest oraş, am lu a t şapte
m ii de robi, înainte ca ei să iasă din casele
lor. Au fost c ap tu rate atîte a prăzi în cît toţi
ne-am îm bogăţit. N u am d at foc acestui oraş.
Plecînd în grabă în noaptea aceea, am asediat
oraşul Tîrgovişte, m arele centru com ercial al
Ţ ării R om âneşti. D im ineaţa cînd am tre c u t la
atac, zicînd A llah ! A llah !, n -a ieşit nim eni
în fa ţa noastră, fiindcă bărb aţii de aici fiind
plecaţi în ta b ă ra (lui M ihnea), în oraş nu ră ­
m ăseseră decît douăzeci şi tre i de m ii de fe­
m ei şi copii. De aici am lu a t num eroşi robi
şi m u lte avuţii şi tezaure din biserici..." „De
acolo — continuă re la ta re a acelaşi călător
tu rc — am m ers, tot în grabă, spre miazăzi,
parcurgînd în tr-o oră o d istanţă de nouă cea­
suri şi am ajuns în zorii zilei la renum itul
oraş B ucureşti, capitala Ţ ării Rom âneşti, ase­
diind acest tîrg. De dim ineaţă cînd oastea tă ­
ta ră a po rn it la atac, toate fem eile, toţi băieţii
şi fetele au ieşit pe străzi cu veşm inte de
noapte, ţipfind şi văitîndu-se ; m ulţi d in tre ei
au fost lu aţi robi. A u m ai fost cap tu rate a tît
de m u lte lucruri, avuţii şi tezaure, încît nu se

227
poate descrie. A u fost lu aţi num ai decît două­
zeci şi şase de m ii de robi aleşi şi şase sute
de care cu d iferite lu cru ri şi m ărfu ri ; prizo­
nierii au fost predaţi to t lui B atir aga... Ră-
m înînd astfel iarăşi fără poveri, cînd ne în ­
d rep tam în altă direcţie, ostaşii noştri de la
C etatea Albă au adus cincizeci de prinşi
(lim bi).Puşi să vorbească, ei au spus : «Jurăm
că beiul nostru, al Ţ ării Rom âneşti, M ihnea
bei, l-a în frîn t pe Fazii paşa şi pe conaceiul
K ara-A li paşa şi pe M erdjan-A rslan paşa, p re ­
cum şi pe m u lte alte paşale şi pe m ulţi alţi
bei ai turcilo r şi nim icind oştile lor, pe m ulţi
i-a aru n cat în D unăre şi i-a înecat. Paşalele
lor s-au închis în cetatea G iurgiului, unde se
dau şi acum lupte m ari. Dacă (Mihnea) va lua
cetatea G iurgiului şi D unărea va răm îne în ­
gheţată, el va lovi sigur şi oraşele Nicopol,
R usciuk şi Silistra»-. Cînd ei au vo rb it astfel,
cîtorva d intre prinşi li s-au tă ia t capetele, iar
cinci d intre ei au fost lăsaţi lib e ri“. Cu greu
se poate realiza o descriere m ai patetică a ja-
lei care a cuprins ţa ra ca rela ta rea enum era-
tivă, seacă şi dureroasă p e n tru noi, a călătoru­
lui turc Evila Celebi. Din acea relatare răm îi
cu un sentim ent de caldă adm iraţie p en tru
com portarea a tît de curajoasă a atîto r prinşi
ai tăta rilo r duşi în captivitate. A vînd în faţă
spectrul m orţii, prizonierii rom âni n u s-au le­
pădat de încrederea pe care o aveau în M ihnea
în fap ta lui, o p a rte din ei plătind cu viaţa cu­
raju l tu tu ro r.
M ihnea, cum s-a spus, a ajuns cu greu la
Tîrgovişte. Aici, în dosul palăncilor în tărite,

228
 s-a p reg ă tit de luptă. De încă o lu p tă din ră z ­
boiul pe care, şi în care, din nefericire răm ă ­
sese singur. Zilele frum oase din p reajm a în tîl-
nirii de la R ucăr, încrederea m anifestată
atunci, satisfacţia victoriei re p u rta tă la F ră ­
ţeşti trecuseră. A proape nim ic din ce plănuise
şi-şi dorise m ai înainte M ihnea nu m ai găsea
condiţii de trecere în faptă. Ideea constituirii
unui fro n t larg al tu tu ro r ţărilo r creştine de
lu p tă antiotom ană n u se realizase. Poate din
cauză că lipsiseră victoriile de răsu n e t ale
Veneţiei, principala forţă beligerantă angajată
în război cu Im periul sultanului, victorii care
să aducă adeziuni noi şi im portante la ideea
unei cruciade antiotom ane (după oarecari suc­
cese navale, flota ei s-a în d re p ta t spre D ar-
danele unde, cu toate eforturile, n u a p u tu t
aduce decît m ăru n te prejudicii corăbiilor con­
duse de C apudan paşa). S igur însă că ce nu
s-a îm plinit s-a d ato rat şi poziţiei ostile, indi­
ferente a m arilor p u teri europene solicitate.
Ideea constituirii m ăcar a fro n tu lu i de luptă
antiotom an al celor tre i ţă ri rom âne nu s-a
realizat nici ea în to talitate. Cauzele sîn t cu­
noscute. In fine credinţa dom nitorului că după
elim inarea din viaţa politică a boierilor „vi-
cleni“, că după distrugerea opoziţiei in tern e
a răm as în co n ju rat num ai de bărb aţi cu suflet
tare s-a dovedit şi ea falsă. T răd area a a p ăru t
din nou. Şi acum tot în rîn d u l celor sus aşe­
zaţi la treb u rile ţării care nu credeau în răz ­
boiul de eliberare p o rn it de dom nitor şi se
opuneau lui. Căci boierii, aşa cum a a ră ta t un
transilvănean contem poran al evenim entelor,

229
P e tru Budai „îl vor părăsi pe M ihnea vodă şi
vor veni îm potriva lui şi a noastră cu voie­
vodul pe care îl vor num i t u r c i i . A a p ăru t
din nou şi în rândurile arm atei p e n tru m u lţu ­
m irea căreia voievodul depusese efo rtu ri stă­
ruitoare.
M om entul ultim ei tră d ă ri a fost la Tîrgo-
vişte d n d dom nitorul, în d orinţa de a în fru n ta
duşm anii, ceru credinţă şi p articipare totală
de la toţi cei d atori să i le dea : boierii, căpe­
teniile de oaste. La auzul cererii dom neşti, ei
refuzară lupta. Mai m ult, plăn u iră să-l prindă
pe voievod, să-l ţin ă în tre ei pînă vor sosi
tu rcii u rm ărito ri cărora voiau să-l vîndă pe
cîţi arginţi vor căpăta. R elatînd întîm plarea,
cronicarul tu rc Silahdăr Fîndîklîlî M ehmed
aga scrie : „D ar neputînd să stea nici acolo
(la Tîrgovişte), boierii, d intre locuitorii Ţării
R om âneşti, au început să strige, zicînd astfel
■«mai înainte am fost înfrânţi, d ar acum am
fugit. De aceea pe tin e te vor cere de la noi,
aşa încît n u te vom lăsa să fugi». Şi cu m are
m ulţim e de oam eni ei au în co n ju rat palatul
său (al dom nitorului) din toate părţile, aştep-
tîn d sosirea oştilor p u rtă to are de victorii...
P o triv it înţelepciunii lui A llah, pe lîngă fap ­
tu l că p rin ţu l calgai, m ergînd pe un drum
greşit, nu a p u tu t să vină, oştile islam ice ce se
aflau în p artea aceasta se m işcau şi ele încet.
De aceea afu risitu l fără de lege (Mihnea),
care era asediat (de ai săi), zicînd că e mo­
m en tu l să profite de acest p rilej p e n tru a-şi
salva viaţa nedem nă, a d ă ru it puşcaşilor care
se aflau lîngă el m ulte bogăţii (şi a scăpat)“.

230
D espre acelaşi episod, Letopiseţul cantacuzi-
nesc scrie cam la fel : „Iar dorobanţii şi alte
oşti se sfătu iră să-l închiză în cetate şi să-l
dea turcilor. M ihnea, de cum prinse de veste,
cu m are m eşteşug să îm păcă cu dorobanţii,
dîndu-le şi bani m ulţi. Noaptea-1 sloboziră, de
au fu g it preste m u n te “.
A ctul ostil al boierilor faţă de dom nie, în -
tîm p lat la Tîrgovişte, a fost p e n tru M ihnea
cea m ai gravă lovitură. În tîi că i s-au dovedit
neprietene, p e n tru a tre ia oară, tocm ai acele
categorii de oam eni care se b ucuraseră to t­
deauna, din plin, de m ila dom nească, de bine­
facerile ei. Apoi, şi m ai cu seam ă p e n tru că,
răm as fără de oaste, M ihnea nu a m ai avut
cum şi cu ce să în fru n te duşm anul care se
apropia. Voievodul fu silit deci să părăsească
dom nia, să părăsească ţara . Nu din v in a lui,
nu de frica otom anului, ori d in nepricepere
în p u rta re a lu ptelor a lu a t M ihnea drum ul
pribegiei. Ci, aşa cum am v ăzu t din m işe-
leasca, nevrednica p u rta re a celor din ju r, din
trăd area apropiaţilor care ca şi în alte dăţi
tran sfo rm ară idealurile sfinte ale ţării în v i­
suri fără îm plinire p e n tru cei care se puseseră
în slujba lor.
*

La începutul lui decem brie 1659, înainte de

a se îm plini doi ani de la înscăunare, M ihnea
trecu p e n tru a doua oară m unţii. Nici acum nu
avea chipul lu m in at de izbînzi îndrăzneţe, ci

231
întunecat, m îh n it de în tîm plările p rin care
trecuse în zilele din urm ă.
D ar, fire oţelită, încercată de m ulte greu­
tăţi, voievodul Ţ ării R om âneşti nu îşi pierdu
nădejdea în d rep tatea cauzei sale nici chiar în
asem enea m om ente. G îndul lui fu să ajungă
la Râkoczi — despre care dealtfel, nu m ai
ştia nim ic după ciocnirea de la P orţile de Fier
ale T ransilvaniei — şi, cu sp rijin u l lui şi al
oştenilor pe care avea să-i adune, să alunge
pe Ghica vodă, proaspăt adus dom nitor în lo­
cul său şi să reia lu p ta îm potriva otom anilor.
P lanuri, din nou p lan u ri ! A sem ănătoare, dacă
păstrăm rezervele im puse de com paraţie, cu
cele ale lui M ihai cel M are cînd, la sfîrşitul
anului 1600, pornise încolţit de duşm ani dar
nu d escurajat spre curtea de la V iena a îm ­
p ă ra tu lu i habsburg.
T recerea lui M ihnea în T ransilvania a
coincis cu retrag e rea paşalei de la Tim işoara.
N u se cunoaşte precis ce a determ in at pleca­
re a lui. Poate necesitatea de a-şi odihni oştile
p u rta te în tr-o anevoioasă cam panie. Poate da­
to rită anotim pului friguros în care intraseră.
Poate — şi ni se pare întem eiată şi această
ipoteză — d atorită spaim ei pe care i-o provoca
apropierea dom nitorului m untean a cărui fai­
m ă — născută din victoriile obţinute pînă
atunci asupra otom anilor —- va fi ajuns ne­
g reşit şi în tab ă ra lui. îm p reu n ă cu paşa de
Tim işoara treb u ia să se aşeze la adăpost, pînă
în prim ăvară, şi principele m ereu h ă rţu it de
întîm plări, A caţiu Barcsai. La cererea lui in ­
sistentă, a fost însă lăsat în T ransilvania, cu

232
1 500 oşteni în ajutor. B arcsai s-a aşezat la
Sibiu.
La 23 decem brie 1659 Râkoczi, decis să te r ­
m ine definitiv cu, de acum , in sisten tu l său
concurent în dom nie, îşi aşază trupele în ju ­
ru l zidurilor puternicei cetăţi de la poalele
Oibinului şi porni u n greu asediu. In tim p ce
principele încerca să cuprindă cetatea, M ih-
nea se stră d u ia să-şi găsească p rin părţile de
sud-est ale T ransilvaniei aju to are noi. La 23
decem brie a sosit la B raşov o scrisoare de la
G hica vodă, noul dom nitor m untean, care,
aflînd că M ihnea se află în Ţ ara Bîrsei, cerea
căpitanilor oraşului să-l urm ărească şi să-l
prindă. D ealtfel, lui M ihail H erm ann, m ai
m arele sfatului orăşenesc al B raşovului, îi
sosise m ai înainte poruncă asem ănătoare şi
de la A caţiu Barcsai. P e n tru p rinderea lui
M ihnea se dădu ştire şi de răsplată în bani
(la 14 noiem brie, un localnic, pe num e Ioan
Nemeş, doritor să in tre în posesia arginţilor
prom işi, pornise cu o ceată de treizeci de oa­
m eni pe urm ele lui M ihnea, în ţin u tu l Ciucu-
lui — secuii avură însă g rijă de dom nul p ri­
beag, îl feriră de prim ejdie şi pe hăitaşi îi
puseră pe fugă).
M ihnea se afla deci, în acest sfîrşit de an
1659, p ărăsit aproape de toţi, alu n g at d in tr-u n
loc în altul, pribeag d in tr-u n oraş în altul.
La 19 decem brie se afla la Făgăraş. De acolo
a p o rn it spre Sibiu, unde Râkoczi p articip a
la asediul cetăţii. Înţelegînd că principele, cum
scria G heorghe Şincai, „nici pe sine nu se
poate a ju ta “ — şansele de a obţine o victorie

233
asupra lui Barcsai erau m inim e — M ihnea
plecă la începutul anului 1660 din nou spre
p ă rţile secuieşti. La 18 ian u arie se afla la
V urpăr, pe d rum ul G heorghenilor.
în tr-o noapte — d a ta exactă nu se cu­
noaşte — a fost găzduit în frum osul castel al
B ethlenilor de la Lăzarea. U m bla singur sau
aproape singur, puţinii boieri care îl urm a­
seră peste m u n ţi răm înînd, încă din decem ­
brie 1659, la adăpost, în Braşov. In peregri­
nările lui, M ihnea c ău ta oşteni, oşteni m ulţi,
cu care să alunge pe G hica vodă, om ul de
credinţă al m arelui vizir. Cu care să ducă apoi
la bun sfîrşit ce începuse în toam na ce tre ­
cuse : alungarea otom anilor şi eliberarea Ţării
R om âneşti.
In p rim ăv ara anului 1660 M ihnea se găsea
la Satu M are. Acolo se afla şi C onstantin Şer-
ban, care în ziua de 5 aprilie l-a poftit pe
M ihnea la un prînz îm belşugat. P e amîndoi,
spera M ihnea, îi aşteptau m antiile dom niei
— a lui la B ucureşti, a celuilalt la Iaşi. Şi
pe am îndoi — cugeta el — istoria îi aşteaptă
ca, îm preună cu transilvăneanul G heorghe Râ-
koczi al II-lea, să-şi îm plinească rostul poli­
tic : scoaterea ţărilo r rom âne de sub dom i­
n a ţia înaltei Porţi.
M ihnea dădu deci curs invitaţiei făcute. So­
cotea că sosise m om entul înnodării firului
ru p t în luna lui noiem brie a anului ce tre ­
cuse. Şi că în tîln ire a la un ospăţ oferă un
cadru potriv it u itării m ai în ain te întîm plate-
lor necazuri. R ecepţia s-a d esfăşurat în b u n ă ­
voie, în veselia m esenilor, pînă seara tîrziu.

234
In tim pul ei, m ina unui om cu gînd în tu n ecat
a tu rn a t însă în cupa lui M ihnea, pe neobser­
vate, otravă. A doua zi, în casa pe care o în­
chinase, viteazul b ă rb a t al Ţ ării R om âneşti a
fost găsit m ort.
Cronicile, contem poranii nu-1 num esc pe
cel ce a făcut această m işelească faptă. „In
lunea P aştilor ■ — scria Cronica lui Georg
K raus — C onstantin îl avea la m asă pe M ih­
nea. A cesta era voios şi sănătos : de la ospăţ
se întoarse acasă... şi dim ineaţa fu găsit m ort.
C um i s-a în tîm p lat n u se poate întreba...
Oricum i s-a întîm plat, este destul că a m u rit
fu lg erăto r ; las pe alţii să judece14.

O lună după dram a p etrecută la Satu Mare,

C onstantin Şerban in tră cu oaste în Ţ ara Ro­
m ânească ca p reten d en t la tro n u l ei. La 11
m ai 1660 era în B ucureşti, unde se înscăuna
dom nitor. După circa două săptăm îni, G heor-
ghe G hica s-a întors cu aju to r tu rco -tătar,
obligînd pe proaspătul voievod să se retragă.
D rum ul acestuia a tre c u t p rin părţile secuieşti
ale T ransilvaniei, de acolo în M oldova şi a
dus apoi m ai departe, spre nord. Şi-a aflat
m oartea la W arnisw ice, în Polonia.
La scu rt tim p după d ispariţia lui M ihnea
a venit şi sfîrşitul lui Râkoczi. A propierea, în
p rim ăv ara anului 1660, a trupelor otom ane de
Sibiul îm p resu rat de oştile sale l-a obligat să
ridice asediul şi să se îndrepte spre m iază­
noapte, către dom eniile sale. La Gilău, aşe­

235
zare situ ată în preajm a C lujului, otom anii
care îl u rm ăreau l-au ajuns. A a v u t loc acolo,
la 22 m ai, o lu p tă scu rtă şi aprigă. In tim pul
desfăşurării ei, principele prim i o lo v itu ră de
paloş peste fru n te a goală şi căzu de pe cal.
Ou greu ai lui îl sooaseră din prim ejdie. R ănit
grav, îşi găsi adăpost în cetatea ©radei. Aici,
la 7 iunie 1660, G heorghe Râkoczi al II-lea,
curajosul, viteazul principe al T ransilvaniei,
a tre c u t şi el din viaţă.

Acum, cînd rîn d u rile care şi-au propus să

evoce fig u ra lui M ihnea şi fap ta şi epoca lui
se apropie de sfîrşit, acum, cînd sîn t cunos­
cute îm plinirile sale cele m ai de seam ă, po r­
tre tu l acestuia se cuvine a fi readus în m e­
m oria cititorului şi ca o concluzie a celor mai
înainte scrise şi ca un cuvenit om agiu adus
personajului.
D escendent din fam ilie de voievozi rom âni,
M ihnea a depus m u lte efo rtu ri p e n tru a do-
bîndi scaunul Ţ ării Rom âneşti la care, de fapt,
p rin naştere, avea dreptul. L -a v ru t n u p en tru
sine. Că de l-a r fi dorit aşa s-ar fi p u rta t ca
alţii, supus şi cu cred in ţă la P oartă. Şi ar fi
av u t dom nie lungă, bogată în venituri, lip ­
sită de prim ejdie. D ar l-a v ru t p e n tru ţară.
Pe care o vedea ieşită, p rin lu p ta sa şi a în­
treg u lu i popor, din starea de se rv itu te faţă de
sultan.
T rebuie m enţionat că deşi tră ito r o bună
p a rte din viaţă la C onstantinopcl, M ihnea a

236
răm as cu sim ţăm intele adine îm plîntate în
străb u n u l său p ăm în t rom ânesc. în acelaşi
tim p, în a n tu ra ju l P orţii otom ane şi-a dat
seam a, întocm ai ca Râkoczi, de slăbiciunea de
care începuse să sufere m arele im periu. Şi
înainte chiar de a ajunge dom n s-a în fră ţit
cu nădejdea obţinerii independenţei Ţ ării Ro­
m âneşti p rin vitejesc război. A cest vis de
dem nitate şi-a pus pecetea pe întregul său
destin politic. Ţinîndu-1 m ereu în faţă, fapta
şi drum ul lui M ihnea — o spunem din nou —
ap ar fiecăruia din cei care s-au aplecat sau
se apleacă asupra num elui său lim pezi şi
drepte, curate şi nobile.
P e n tru în făp tu irea scopului propus, M ihnea
a fost a ju ta t de o fire aleasă, în zestrată cu
însuşiri de m are preţ. în tre ele, şi nu din cele
lipsite de im portanţă, se află perseverenţa de­
pusă planurilor, capacitatea de a face faţă
unor situ aţii im previzibile, îndrăzneala care
de m ulte ori l-a salvat din îm p re ju rări li­
m ită, din prim ejdii de m oarte.
Ca voievod, M ihnea s-a a ră ta t voitor să
aducă în ţară ani cu folos şi belşug. A dorit
să-şi ţină în pace şi bine supuşii. Să-şi apro­
pie, în lim itele concepţiilor epocii, pe cei
m ulţi, ştiu tă fiindu-i rea lita te a că la greu, ei
duc greul.
Ca soldat, M ihnea a p robat un nobil devo­
tam en t p e n tru cauza ţă rii sale, a a ră ta t p ri­
cepere în întocm iri de oaste, sim ţ de organi­
zare, pricepere în a rta m ilitară.
Cei doi ani de gu v ern are ai voievodu­
lui — şi nici aceia îm pliniţi — nu pot fu r­

237
niza date suficiente p e n tru judecarea, la
toate dim ensiunile ei, a dom niei m arcate de
idealuri a tît de înalte cum a fost aceea a lui
M ihnea. A fost m enirea paginilor de faţă să
am intească pe cele în m ajo ritate ştiu te şi este
de datoria cercetărilor viitoare a aduce, în
com pletare, altele noi. Aşa încît chipul acestei
personalităţi de seam ă a evului m ediu rom â­
nesc să prim ească aura de glorie ce i se cu­
vine, iar num ele să fie ro stit de urm aşi cu
m în d ria pe care o tra n sm it acestora faptele
deosebite ale înaintaşilor lor.
 BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

NICOLAE CEAUŞESCU — România pe drumul de-

săvîrşirii construcţiei socialiste, voi. 1, Editura
politică, Bucureşti, 1966.
NICOLAE CEAUŞESCU — România pe drumul de­
săvârşirii construcţiei socialiste, voi. 3, Editura
politică, Bucureşti, 1969.
NICOLAE CEAUŞESCU — România pe drumul
construirii societăţii socialiste m ultilateral dez­
voltate, voi. 9, Editura politică, Bucureşti, 1974.

A. I z v o a r e

BULAT, T. G. — Trei scrisori de la Mihnea vodă

Radu, în „Revista istorică11, XIII (1923).
* * * — Călători străini despre ţările române,
voi. VI. Paul de Alep. Evlia Celebi. Editura şti­
inţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976.
CIORANESCU, AL. — Documente privitoare la dom­
nia lui Mihail Radu (Mihnea III), în „Buletinul
Comisiei Istorice a României11, XIII (1934).
COSTIN, MIRON, — Letopiseţul ţării Moldovei de
la Aron Vodă încoace, în Opere, ediţie îngrijită
de P. P. Panaitescu, Editura de stat pentru lite­
ratură şi artă, Bucureşti, 1958.

239
* * * — Cronici turceşti privind ţările române.
Extrase, voi. II, sec. XVII—începutul sec. XVIII,
Editura Academiei R. S. România, Bucureşti, 1974.
* * * — Cronici turceşti privind ţările române.
Extrase, voi. III. Sfîrşitul sec. XVI—începutul
sec. XIX, Editura Academiei R. S. România,
Bucureşti, 1980.
* * * — Documente inedite din Ţara Românească
— a doua jum ătate a sec. XVII. Transcrieri şi
traduceri ; Institutul de istorie N. Iorga.
FILITTI, I. C. — Din arhivele Vaticanului, voi. II,
Documente politice 1526—1788, Bucureşti, 1913—
1914.
FILSTICH, JOHANN — încercare de istorie româ­
nească, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucu­
reşti, 1979.
HURMUZAKI, E. — Documente privitoare la istoria
românilor, voi. I, partea I (1650—1699), Bucu­
reşti, 1878 ; Suplement . I, voi. I (1518—1780),
Bucureşti, 1886 ; voi. V, partea Il-a (1650—1699),
Bucureşti, 1886 ; voi. IX,partea I-a (1650—1797),
Bucureşti, 1897 ; voi. XIV, partea I-a (1620—
1716), Bucureşti, 1915 ; voi. XV, partea Il-a (1601—
1825), Bucureşti, 1913, (apud. AL. CIORANESCU
— Domnia lui Mihnea III (Mihail Radu), 1658—
1659, în Buletinul Comisiei Istorice a Româ-
niei“. XIV, 1935).
IORGA, N. — Noi acte româneşti la Sibiu, în „Ana­
lele Academiei Române11, Memoriile secţiunii is­
torice, III, 7 (1927).
IORGA, N. — Scrisori de boieri. Scrisori de domni,
Ediţia a Il-a, Vălenii de Munte, 1925.

240
IORGA, N. — Socotelile Braşovului, în „Analele
Academiei Române", Memoriile secţiunii istorice,
II, 21 (1898—9).
IORGA, N. — Socotelile Sibiiului, în „Analele Aca­
demiei Române", Memoriile secţiunii istorice, II,
21 (1898—9).
IORGA, N. — Studii şi documente cu privire la
istoria românilor, voi. IV, Bucureşti, 1902 ; voi. V,
Bucureşti, 1903 ; voi. VI, Bucureşti, 1904 ; voi.
IX, Bucureşti, 1905.
* * * — Istoria Ţării Româneşti 1290—1690. Leto­
piseţul cantacuzinesc. Ediţie critică întocmită de
C. Grecescu şi D. Simonescu, Editura Academiei
R. P. R., Bucureşti, 1960.
KRAUS, GEORG — Cronica Transilvaniei. 1608—
1665. Editura Academiei R. S. R., Bucureşti, 1965.
LUPAŞ, IOAN — Documente istorice transilvane,
voi. I, 1599—1699, Cluj, 1940.
* * * — Monumenta Comitialia Regni Transsyl-
vaniae, ed. Al. Szilâgyi, voi. XI—XII, Budapesta
1886—1887 (apud Al. Ciorănescu, Domnia lui Mih-
nea III...).
NECULCE, ION — Letopiseţul Ţării Moldovei, edi­
ţie Iorgu Iordan, Editura de stat pentru literatură
şi artă, Bucureşti, 1959.
POPESCU, RADU — Istoriile domnilor Ţării Ro­
mâneşti ; introducere şi ediţie critică de C. Gre­
cescu, Editura Academiei R. P. Române, Bucu­
reşti, 1963.
ŞINCAI, GH. — Hronica românilor, voi. III, Editura
pentru literatură, Bucureşti, 1969.
VERESS, ANDREI — Documente privitoare la is­
toria Ardealului, Moldovei şi Ţârii Româneşti,

241
 voi. X. Acte şi scrisori (1637—1660), Bucureşti,
1938.

B. L u c r ă r i şi studii
BAJENARU, N. C. — Domnia lui Constantin vodă
Şerban de la stabilirea supremaţiei lui Răkoczy
asupra Ţării Româneşti pînă la mazilirea lui, in
„Arhiva11, Iaşi, XXXII (1925).
BAJENARU, N. C. — Pribegia lui Constantin vodă
Şerban, în „Arhiva11, Iaşi, XIII (1926).
BALCESCU, N. — Românii şi fanarioţii, în Opere,
voi. I, Editura Academiei R. P. Române, Bucu­
reşti, 1953.
BALCESCU, N. — Postelnicul Constantin Cantacu-
zino, în Opere, voi. I, Editura Academiei R. P.
Române, Bucureşti, 1953.
BERZA, M. — Haraciul Moldovei şi Ţării Româ­
neşti în secolele XV—XIX, în „Studii şi materiale
de istorie medie11, voi. 2/1957.
CIORANESCU, AL. — Domnia lui Mihnea III (Mi-
hail Radu), 1658—1659, în „Buletinul Comisiei
Istorice a României11, XIV (1935).
COLUMBEANU, SERGIU, Momente ale evoluţiei po­
porului român şi luptei sale sociale şi naţionale
pentru unitate fi independenţă, în „Studii. Re­
vistă de istorie11, XVIII (1975), nr. 9.
CONSTANTINESCU, MIRON ; CONSTANTIN DAI-
COVICIU ; ŞTEFAN PASCU — Istoria României,
Compendiu, Editura didactică şi pedagogică, Bucu­
reşti, 1969.
DECEI, AUREL — Jstoria Imperiului otoman pină
la 1656, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucu­
reşti, 1978.

242
DEMENY, LIDIA ; L. DEMfiNY ; N. STOICESCU —
Răscoala seimenilor sau răscoala populară ? Bucu­
reşti, 1968.
EFREMOV, ALEXANDRU, Portrete de donatori în
pictura de icoane din Ţara Românească, în „Bu­
letinul monumentelor istorice11, anul XL, nr. 1/1971.
FURNICA, D. Z. — Din istoria comerţului la ro­
mâni, Bucureşti, 1908.
GIURESCU, CONSTANTIN C. — Istoria Bucureşti­
lor, ediţia a Il-a revăzută şi adăugită, Editura
Sport—Turism, Bucureşti, 1979.
GIURESCU, CONSTANTIN C. ; DINU C. GIU­
RESCU — Istoria românilor din cele mai vechi
timpuri şi pînă astăzi, Editura Albatros, Bucu­
reşti, 1971.
GOLNER, CAROL — Gheorghe Râkoczi II, Editura
militară, Bucureşti, 1971.
ILIESCU, OCT. — Moneda în România. 491—1864,
Editura Meridiane, Bucureşti, 1970.
IONESCU, GRIGORE — Istoria arhitecturii din Ro­
mânia, voi. II, Editura Academiei R. S. România,
Bucureşti, 1965.
IORGA, N. — Două conferinţe : I. Luptele românilor
cu turcii de la Mihai Viteazul încoace. II. Cultura
română supt fanarioţi, Bucureşti, 1898.
IORGA, N. — Istoria armatei române, Editura mi­
litară, Bucureşti, 1970.
IORGA, N. — Istoria comerţului românesc. Drumuri,
mărfuri, negustori şi oraşe, Vălenii de Munte,
1915.
IORGA, N. — Steagul lui Mihnea vodă Radu, în
„Analele Academiei Române", Memoriile secţiunii
istorice, II, 36 (1913—4).

24" !
* * * — Istoria artelor plastice în România, voi.
II, Editura Meridiane, Bucureşti, 1970.
* * * — Istoria României, voi. III, Editura Aca­
demiei R. P. R., Bucureşti, 1964.
KONIG, CAROL — Scurt istoric al evoluţiei armelor
de foc portative. Sec. XIV—XVIII, în „Studii şi
materiale de muzeografie şi istorie militară", I,
1968.
LEHR, LIA — Factori determinanţi in evoluţia de­
mografică a Ţării Româneşti în secolul al
XVII-lea, în „Studii şi materiale de istorie me­
die", voi. VII, 1974.
LEHR, LIA — Comerţul Ţării Româneşti şi Moldo­
vei în a doua jumătate a secolului XVI şi prima
jumătate a secolului XVII, în „Studii şi mate­
riale de istorie medie", voi. IV, 1960.
METEŞ, ŞTEFAN — Domni din principatele române
pribegi in Transilvania în veacul XVII, Cluj,
1934.
METEŞ, ŞT. — Moşiile domnilor şi boierilor din ţă­
rile române în Ardeal şi Ungaria, Arad, 1925.
METEŞ, ŞT. — Oraşul Cluj asediat de oştirea româ­
nească la 1658, în „Revista Arhivelor", I (1924—6).
METEŞ, ŞT. — Relaţiile comerciale ale Ţării Româ­
neşti cu Ardealul pînă în veacul al XVIII-lea,
Sighişoara, 1920.
MICLESCU, P. F. — Monumentele de pe Dealul Pa­
triarhiei, Editura Meridiane, Bucureşti, 1967.
MINEA, I. — Un adăpost ardelenesc al lui Radu Mi-
hai vodă, în „Cercetări istorice", V—VII (1929—
31), Iaşi, 1932.
NĂSTUREL, P. V. — Genealogia Năstureilor, în
„Revista pentru Istorie, Arheologie şi Filologie",
XI (1910).

244
OLTEANU, ŞTEFAN ; CONSTANTIN ŞERBAN —
Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova
în Evul Mediu, Editura Academiei R. S. România,
Bucureşti, 1969.
OŢETEA, A. ; I. POPESCU-PUŢURI ; I. NESTOR ;
M. BERZA ; V. MACIU — Istoria poporului ro­
mân, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1970.
PANAITESCU, P. P. — Dreptul de strămutare în
ţările române, în „Studii şi materiale de istorie
medie", voi. I, Editura Academiei R. P. R., Bucu­
reşti, 1956.
PANAITESCU, P. P. — Pribegia lui Constantin Şer-
ban Basarab şi a lui Ştefan Petriceicu şi testa­
mentele lor, în „Analele Academiei Române", Me­
moriile secţiunii istorice, III, XXI (1939).
PAPAHAGI, V. — Contribuţii la istoria relaţiilor
comerciale ale Munteniei cu Peninsula Balcanică
şi cuVeneţia în secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea,
în „Revista istorică", III (1933), nr. 4—6.
REZACHEVICI, CONSTANTIN — Efectivele oştilor
din Ţara Românească şi Moldova în veacul al
XVII-lea, în „Studii şi materiale de muzeografie
şi istorie militară", nr. 6/1973.
ROMANESCU, COLONEL GH. — Oastea română
de-a lungul veacurilor, Editura militară, 1976.
ROSETTI, GENERAL R. — Istoria artei militare a
românilor pînă la mijlocul veacului al XVII-lea,
Bucureşti, 1947.
SEVEREANU, DR. G. — Monetele lui Dabija vodă
(1661—1665) şi ale lui Mihnea vodă Radul (1658—
1660). Varietăţi inedite, în „Buletinul Societăţii
Numismatice Române", XVIII (1923).

245
STOICESCU, N. — Contribution ă l’histoire de l’ar-
mee roumaine au Moyen Age, în „Revue Rou-
maine d’Histoire“, 5/1967.
STOICESCU, N. — Curteni şi slujitori, Editura mi­
litară, Bucureşti, 1968.
STOICESCU, N. — Despre organizarea pazei hota­
relor în Ţara Românească în secolele XV—XVII,
în „Studii şi materiale de istorie medie11, VI (1960).
STOICESCU, N. — Dicţionar al marilor dregători din
Ţara Românească ji Moldova, Secolele XIV—XVII,
Editura enciclopedică română, Bucureşti, 1971.
STURDZA, D. A. — Memoriu asupra numismaticei
româneşti, în „Analele Academiei Române11, I,
10, partea a Il-a.
VLADESCU, N. M. — Din trecutul boierimii ro­
mâneşti. Vel comisul Şerban Pîrvu Vlădescu, în
„Revista Arhivelor11, I 1924—6.
XENOPOL, A. D. — Istoria românilor din Dacia
Traiană, voi. VII, Ed. III, Bucureşti, 1927.
 C U PR IN S

Cuvînt înainte . . 5
I. Excurs bibliografic 9
II. Ridicarea în domnie . 13
III. Aşezarea ţării . . . . 40
IV. Expediţia din Transilvania 107
V. Noi căutări, noi speranţe . . 142
VI. Fapta cea mare . . . . 179
VII. „Şi au domnit Mihnea vodă
1 an şi nouă luni“... . . 219
Bibliografie selectivă . . 239
 Redactor : ALEXANDRU MARCU
Tehnoredactor : M. NICOLAE
Bun de tipar 15.04.1982. Apărut 1982.
Coli tipar 7,3l i + 1 colifd tipar înalt. B 109.

T ip a ru l e x e c u ta t s u b c o m a n d a
nr. 948 la
în tr e p r in d e r e a p o lig ra fic ă
„13 D ec e m b rie 1918“,
s tr . G rig o re A le x a n d re s c u n r. 89-97
B u c u re ş ti,
R e p u b lica S o c ia lista R o m ân ia
E d it u r a m ilita r ă

Descendent din familie de voievozi români, Mihnea

a depus multe eforturi pentru a dobîndi scaunul
Ţării Româneşti la care, de fapt, prin naştere, avea
dreptul. L-a vrut nu pentru sine. Că de l-ar fi dorit
aşa s-ar fi purtat ca alţii, supus şi cu credinţă la
Poartă. Şi ar fi avut domnie lungă, bogată în veni­
turi, lipsită de primejdie. Dar l-a vrut pentru ţară.
Pe care o vedea ieşită prin lupta sa şi a întregului
popor din starea de servitute faţă de sultan.

Lei 9,50