COLONIZAREA ROMANILOR MACEDO! (1925-1935) 1 IN CADRILATER Istoria romanitatii baleanice a cunoscut la inceputul secolului al XX-lea si cu precidere dupa primul rzboi mondial, modificari radicale ale cursului et obignuit. Curentul formarii gi consolidari statelor nationale nu putea lasa neatins sud-estul Europei, de curand eliberat de sub stapanirea fostului Imperiu Otoman Dupa castigarea independentei, noile state nationale din Balcani au aplicat o politica intoleranté faté de minoritatile nationale de pe teritoriul lor. Astfel si conditiile de viata si statutul populatiei aroménesti din aceste state a cunoscut schimbari profunde in comparatie cu situatia avuté in timpul stipanirii otomane La conferinta de pace de la Bucuresti, care a urmat al doilea razboi balcanic, printre alte cchestiuni a fost discutata si problema destinului populatiei aromanesti care urma sa fie imparita intre noile state nationale. Cu toate acestea textul tratatului incheiat in data de 28 iulie /10 august 1913, nu cuprindea nici o referire la aromani; doar in anexele tratatului se aflau documente rezultate dintr-un schimb de scrisori intre Romania pe de o parte si Bulgaria, Grecia si Serbia pe de alté parte, prin care cele trei state se angajau sé acorde autonomie scolilor, s& permita infiintarea de episcopate pentru aromnii din noile posesiuni, subventionate de catre guvernul roman’, Textul respectivelor serisori obliga statele in cauza numai moral, nu 5i juridic, la respectarea celor stabilite. Romania renuntase intr-un fel la politica sa de a asigura garantarea drepturilor nationale ale aroménilor in schimbul unui castig de prestigiu - Cadrilaterul, teritoriul din Dobrogea de sud cate fusese pierdut in 1878. Primul razboi mondial a determinat importante modificari in spatiul sud-est european Stabilirea noilor realitati teritoriale si politice a fost strans legata de regicmentarea statutului nafionalititilor din zona. A fost din nou adusd in discutie problema aromanior. S-a incercat obtinerea pentru aromani in cadrul unui stat albanez de tip cantonal, dupa modelul elvetian. S- ‘a sustinut si ideea mai veche a unei Macedonii autonome cu caracter plurietnic, Propunerile nu au fost sprijinite de guvernul roman gi nici nu au fost acceptate de reprezentantii celorlalte state balcanice’, in tratatul minoritatilor semnat de Grecia la Sevres, se asigura minoritatilor sale etnice, puse sub protectia Societatii Natiunilor, intr altele, $i dreptul de a se intruni si de a folosi limba maternd, Guvernul grec a obtinut introducerea in tratat a unei mentiuni speciale privind controlul statului elen asupra drepturilor aroménilor din regiunea Pindului cu privire la chestiunile religioase, de binefacere gi scolare, inlaturand prevederile infelegerilor cu statul roman din 1913. Deaitfel, in preambulul aceluiasi tratat din 1920, se preciza c& guvernul grec "inkatura in mod clar si categoric orice dispozitii uate inainte de 10 august 1920 privitoare la minoritafile etnice din Grecia” Dup’ primul rizboi mondial a urmat conflictul armat greco-turc a cairui cauza principal a fost intentia Greciei de a elibera teritoriile din Asia Micd locuite de 0 numeroas& populajie greacd, aflats sub stapainirea statului ture. Razboiul s-a incheiat dezastruos pentru Grecia iar litigiile existente intre cele doua state au fost reglementate in cadrul conferintei de la Lausanne din ianuarie 1923°, Printre altele cele dou pirti au convenit asupra "Conventiunii asupra schimbului de populatie greco-turc”™ Conventia prevedea ca incepand de la | mai 1923 si se procedeze la un schimb obligatoriu intre supusii turci de religie greco-ortodoxa stabiliti pe teritoriul statului ture si supusii greci, de religie ‘musulmana, stabiliti pe paméntul grecese. ‘Aceasti conventie reglementa o situatie ce luase nastere inc& din timpul r&zboaielor baleanice cand aproape 100000 de etnici turci s-au refugiat din teritoriul ocupat de greci. in 1922, cu ocazia * athivele Romani de la sud de jionale Istorice ale Romaniet, fond Presedentia Consliului de Minisri, nr. 53, 1913, p. 53; veai si undre. Documente, coordonator Stelian Brezeany, Gh, Zbuchea, Bucureyti, 997, p. 238 59 zomiilide a sud de Dunare. Document, p. 264-267. * Mihail Blenche, Ronni! de peste horare, Bucuresti, 1935, p. 479. * Douglas Dakin, The Unification of Greece (1770-1923), Londra, 1972, p. 231-245, °C. Evelpiis, Les Etats balkanigue. Etude comparée pottigue, sociale, economigue et financiée, Paris, 1930. p. ar.158 CORNELIA POPA-GORJANU evacuarii Asiei Mici de catre trupele grecesti invinse, peste un milion de greci s-au refugiat in Grecia, Mai trziu cu controlul comisiilor constituite de Societatea Natiunilor in scopul supravegherii schimbului de populatie, au mai fost evacuati 355000 de turci din Grecia si 190000 de greci din Asia Mic. Acesti refugiat si alti 50000 de greci din Rusia, din regiunea Caucazului, au fost colonizati in Grecia’ Astfel s-au adunat in Grecia, intr-un timp relativ scurt, aproximativ 1,3 milioane de refugiati Majoritatea lor au fost instalati in Macedonia si Tracia; populatia agricola constituia 45% 31 55% populatia urbana’. Aceasti migcare imensa de imigrare s-a produs in paralel cu aplicarea reformei agrare in Grecia, prin care s-a trecut la o expropriere totald a tuturor mosiilor absenteistilor, si partial a tuturor piménturilor cultivabile care depageau 8-15 hectare in Macedonia, Tesalia, Epir si Tracia sia celor care aveau 0 intindere mai mare de 35 hectare in restul Greciei®, in urma acestor masuri aproape toate mosiile din Macedonia au fost lichidate intrucdt ele apartinusera proprietarilor turci care parsisera fara incepand cu rézboaiele baleanice. Imigrarea a peste 1,3 milioane de refugiati in Grecia si desfiintarea mosiilor mari au avut consecinle importante asupra aroménilor din aceste regiuni. Ocupatia traditionalA a aromanilor eta cresterea animalelor, in special a oilor. Bi isi aduceau vara turmele in muntii pe care ii inchiriau de la proprietarii turci, iar pe timpul iemii le duceau la mare, pe islazurile de pe mosiile de aici pe care de asemenea le arendaw. Parcelarea acestor paménturi i-a adus pe aroméni in imposibilitatea de a mai practica ocupatia lor tradifionala. Pe de alt& parte, prin colonizarea in regiunile locuite de aroméni a unui numar foarte mare de refugiati greci, conditiile de trai sau indsprit, orice cale de céstig fiind rezervata de citre autoritatile grecesti numai pentru conationali Solutia salvatii din calea amenintarii cu disparitia a incoltit mai intai in regiuni ca Meglenia, Vodens si Veria, in care inca din vremea st&panirii turcesti s-a manifestat o amplé miscare national romaneasca, si unde dupa 1923 va fi colonizata cea mai mare parte a refugiatilor greci din Asia Mica, Solutia la care se géndeau fruntasii romani macedoneni era aceea de a emigra in statele care le-ar fi oferit ocrotire. Cei mai multi ins doreau sa se stabileasc& in ,,tara mum&”, Romania. in luna martie, 1923, la mai putin de dou luni de la semnarea tratatului greco-ture de la Lausanne (20 ianuarie 1923), un grup de aroméni din Veria s-au adresat revizorului scolilor romanesti din Macedonia pentru a afla pozitia guvernului roman in legatura cu o posibila colonizare in tara’, Argumentele pe care romani macedoneni le aduceau in favoarea colonizirii lor in tard, in special in Cadrilater ~ regiune cu 0 populatie majoritaré tured si bulgar8, erau cele legate de romanizareateritoriului dar si ,nationalizarea si extinderea comertului roman". Ei cereau, pentru efectuarea colonizarii, ca statul roman sa le acorde © suprafata de pamant platibilf in rate, imprumuturi financiare pe termen lung si cu dobanzi mici si materiale pentru construirca gospodatiilor'! Apeluri adresate de citre fruntasii macedo-roméni guvernului roman, presedin{ilor corpurilor legiuitoare, diferitelor societati culturale, diferitelor personalitafi, s-au ficut inc& din anul 1922, dar inainte de 1924 nici un guvern nu a stéruit prea mult asupra cererilor acestora. in cadrul sedintei AdunariiDeputatilor din 24 mai 1923, ta interpelarea deputatului Gheorghe Pop (acesta cerea interventia imediata a ministrului pentru gisirea unei solutii in rezolvarea colonizarii emigrantilor * Iden ” Nicolae Manescu, lonizarea in Grecia, Schimbul de populati greco-turco-bulgare, Bucuresti, 1941, p32, °C. Evelpidis, op cit, 9 ° Athivele Nationale Istorice, fond Societaten de Culturh ,Macedo-Romana”, nr. 109, 1923, fila 1: Considering ct exparierea va fi mat pufin resimyita dac8 ne vom plasa in sinul iri mume, jinem ca s& stim daca guvernl romén este dispus Si-si manifeste sentimentele priest, primindusne in Roménia.” " SterieT. Hagigogu, Einjgrarea aromdnilor si colonizarea Cadrilateruul, Bucuresti, 1927. p. 19 39, in scurt Limp si pe nesimjite Dobroyes va i pur romdneasea. OdatInceputul leut, chiar dacé mai tarziu numacul emigranilors-ar ‘mai ei se vor intnde singuri Tn Basarabia gi in marile centre comercial, fra susfinerea statului, unde prin recanoscutele lor 'aptitudini comerciale vor inlocui multe elemente stedine,contribuind stella nafionalizarea si extinderea comerjulu roman, ‘ai ales e& picfele orientale le sunt cunoscute lo " fbiders,p. 21 sa, ..-satul SB asigure print-o lege o ttindere de pnt, pltibils in rate lung flecrei fel care ar veni din Macedonia. Banca Nafionalé si facd un imprumut amortizat in 30-40 de ani cu dabind mict, ca 8 se ‘vanseze credite si materialele necesarerefugitilor venti, pentru a putea injgheba gospodarile”Colonizarea romanilor macedoneni tn Cadrilater 159 aroméni in zonele in care mai existau terenuri disponibile ca lalomita sau Cadrilater) ministrul liberal al agriculturii si domeniilor, Alexandru Constantinescu, rspundea cé ideea colonizarii emi aroméni nu era plasata printre priorititi, atentia guvernului find indreptata inspre improprietirirea cu terenuri ramase disponibile a roménilor ce se aflau dincolo de granita romano-ungara, fixata in urma ‘ratatului de la Trianon”. in promovarea cererilor de emigrare a aromanilor din Grecia gi stabilirea si improprietarirea lor in Romania un rol deosebit a avut Societatea de Culturd ,Macedo-Romana” din Bucuresti. Societatea, consttuita 1a 30 septembrie 1879, avea atributii deosebite, dispundnd printre altele de dreptul de a elibera acte de stare civild, adicd acte de nationalitate, pe baza cArora aroménii puteau primi cetajenia romana. Prin influenta si pozitia membrilor sti, personalitafi marcante ale vietii culturale si politice roménesti, societatea a reusit s& sprijine eficient toate demersurile legate de ‘emigrarea si colonizarea aromanilor”. Reactiile publice la ideea colonizarii in societatea romaneasca au fost variate. Unii nu vedeau utilitatea acestei emigrari; motivul era c& ocupatia traditionala a romanilor macedoneni find cresterea , in Cadrilater nu erau suprafete suficiente pentru practicarea pisunatului, iar practicarea agriculturii le era necunoscuts'’, Alta opinie gasea mai potrivita colonizarea lor in Basarabia 5i Maramures unde datorita calitatii de buni comercianti, ar fi putut contribui la dezvoltarea comertului romanesc". intr-un memoriu redactat la Silistra gi adresat guvernului roman, se imputa macedo- romanilor c& ,,nu pot fi in masuré s& dezvolte 0 activitate care si corespunda intereselor nationale romanesti” pentru c& au obiceiuri balcanice, nu cunosc limba gi au caractere , iui gi razbundtoare”. in schimb populatia bulgara din regiune era constituita din ,oameni harnici, sobri, [care] se supun legilor si executa de buna voie masurile legale”"®. La inceput nici membrii Societatii de Cultura ,Macedo-Romane” nu agreau ideea colonizérii {in mas a aroménilor, ei erau de parere ci emigrarea lor ar fi putut fi dorité doar de dusmanii lor care ‘au inferesul si-i inlocuiascd cu conationali de-ai lor greci. In plus erau sceptici si in legatur’ cu rezolvarea problemei imigrarii aromanilor fie de cdtre guvernul in functie fie de altul vitor. Ce guvern si-ar fi permis sa ia asupra sa sarcina dificilé a deplasdrii unei mase importante de populatie, de a purta tratative cu statul grec pentru a clarifica problemele legate de emigrate, apoi a operatiilor de transport, intretinere si adpost si in sfirsit rezolvarea problemei impropr ‘emigrantilor’”. Dupa o analiza ‘mai atenta a chestiunii, Consiliul de 35 al societati, in sedinta din 10 februarie 1925, avea sa se declare in favoarea emigrari'*. Printre argumentele care sprijineau ideea colonizarii aroménilor in Cadrilater se aduceau cel al experienfei indelungate de convietuire alaturi de popoare straine si cunoasterea limbilor 51 obiceiurilor acestora. Datorité acestor calitati maceda-roménii s-ar putea integra mai usor realitatilor din aceasta regiune decat romani din Regat care nu avusesera astfel de contacte"”. " Monivorul Ofcial, Dezbaterile Adunirit Deputajilo, nr. 73,23 iunie 1923, p. 2179; Im prima lini ered e& ar frebui sf umplem locurielibere ramase prin improprietirire cu ati de-ai nostri ramasi dincolo, pe pint ungurese prin agranija nedreapia ce a despartit de noi, Satsfacdnd deci cu prefernja pe cei de fafa de cate avem o datorie morala, dacd vor ‘ai rlmdne locuri disponibile, este evident, cu aceiag inima larga, ne vom gindi la tol aii nastei de pe ee pamdnt s-ar aa Printre aveste personality se numarau N,Jorga, Gh. 1. Britianu, Simion Meheding., V. Papacostea, G. Mumu, Strie Diamand, ete Colonizarea Dobrogei Noi eu macedo-roméni, in Tribuna romanilor de peste hotare, Bucuresti lr. 1-2, 1925, p.2l sq "fon Neicu, Coton rea Dobrogel Noi eu macedo-romni, Bucuresti 1924, p. 11 "* Vasile Th, Musi, 4roment $f minortdile Dobrogei Noi, in Tribuna romanilor de peste hotar, Bucuresti. n. 3.1924, p. 1954 °"T Hagi-Gogu, fn jure! eurentulul de emigrare, in Peninsula Baleanicd, Bucuresti H, nr. 8, 1925. p. 183. " Athivele Nationale Itorice, fond Sovitatea de Culturd ,Macedo-Romang”, 1924-1925, nr. 110, fila 9-13, -Motiune: 1. Recunoasterea din partes Societaii de Cultur8 ¢& roménit din Grecia, din comunele Vodena, Paticina, Gramaticova si Caterina nu mai pot tr tn Grecia si ceterea delegaii este indrepajits. 2. Socieiatea de Cultura va sprijini cererile delegatilor faa de guvern de a lua o hotirire defiitiva,chestia tn prineipi find trangud gi admis8 pentru emigrarea scestorromint gia se stabili mjloaoele de indeplinie "T Hagi-Gogu, fo. eit160 CORNELIA POPA-GORJANU. Dintre oamenii politici care au acordat atentie acestei probleme s-au aflat doar cei din opozitie. Intr-o conferinfa tinuta la Fundatia Carol, in 1924, luliu Maniu considera ci tofi romani risipi lume trebuian 38 Be vepaviat gi colonizai pe feritarul iri tn anal 1925, dup vii cut la se partidului sau de caire delegatia macedo-roména, luliu Maniu promitea ca problema colonizarii si constituie un punct esential in programul partidului sau”. In sedinta Camerei Deputatilor din 7 mai 1925, Nicolae lorga sublinia necesitatea unor negocieri stéruitoare in favoarea roménilor care traiesc in state straine si vorbea despre misiunea statului roman de a ,curdta” Macedonia pentru a popula Cadrilaterul ,cici acesta este o bucata de pamant romanese i in lupta dintre rase nu se stie ce ne rezerva viitorul” Din punct de vedere legislativ primul pas in directia realizarii colonizarii_romanilor macedoneni s-a facut prin hotardrea ministrului domeniilor si agriculturii din 23 martie 1925. Aceasta decizie se afla tn continuarea unui lung gir de incercari de reglementare a legii proprietati funciare in Dobrogea Noui, Prin legea din 22 aprilie 1924 se crea un fond funciar in proprietatea statului din care, din dispozitia articolului 129 al aceleias lei, se puteau face colonizari si insiingr in ltur mici, prin Casa Centralia Improprietariri, in baza unui jurnal al Consiliului de Ministriv?. Hotararea ministrului domeniilor din 23 martie 1925 prevedea o actiune de verificare a titlurilor de proprietate, expropriere i colonizare, care urma a fi executata de un birou special pe langi Casa Centrala a Improprietariri, iar la nivel local de eatre o comisie pentru fiecare din cele doua judete, Durostor si Caliacra, compusa din prefect, inspector agricol, consilier agricol si administrator financiar™. La finalizarea acestor cercetari, coordonatorul comisiilor, Max Popovici, a intocmit un raport cétre ministul domeniilor si agriculturii care cuprindea situatia pamanturilor disponibile, o hartd a terenurilor pe care se puteau ageza colonisti, Se propunea acordarea unor suprafefe de catre 15 ha in regiunile de frontierd, 10 ha in interiorul provinciei, céte 2000 m’ loc de casi, 1 ha teren de islaz pentru fiecare familie si un credit de 50000 lei pentru construirea locuintei. Raportul a fost aprobat de tministrul Al. Constantinescu si pe baza lui a fost supus guvernului un referat care a fost acceptat si semnat in jurnalul Consiliului de Ministrii din 13 iunie 1925". Dupa aflarea vestii cu privire la acceptarea colonizarii de catre guvernul roman, macedo- romanii au inceput pregatirile de plecare. Fi si-au vandut casele, pimantul, animalele si cu banii strangi si cu ajutorul guvernului roman, sperau sd-si refacd in scurt timp gospodariile™, Partidele politice care s-au aflat la guvernare in perioada anilor 1925-1935, nu au urmarit cu conseeventalegiferarea si indeplinirea procesului de colonizare. Astfel, arom nii, intotdeauna nesiguri de atitudinea acestora, au continuat si adreseze solicitari guvernului roman prin’ memorii si scrisori” dar si prin manifestari publice precum cel de-al doilea congres de la Veria, din 27 decembrie 1925”. Ei au cerut interventia statului roman pe lnga autoritatile grecesti pentru a facilita lichidarea avutului imobiliar din Macedonia, transportarea imigrantilor $i agezarea lor in tard. Interventia statului roman pe Kinga autoritatile grecesti s-a fcut destul de incet, dovada stau greutatile intampinate atat din partea sgrecilor, cat si a oficialitatilor roménesti de la Salonic®. Autoritatile roménesti le ceruserd aromanilor care urmau sa imigreze si accepte ca in locul pasapoartelor si foloseasca simple permise conform * tuliy Maniu, Probleme minovtatilor, in Tribuna romdnilor de peste hotare, Bucuresti, 1924, nr. 8p. 16. Declaratia d-tui lulix Maniv in chestinea colonizirit Cadrilateruui in Tribuna romanilor de peste hotare, Bucuresti, Il, nr 6, 1925, p. 11 sq. (noi vom cluta sd umplem goturile si si reparim toate lipsuile pene ca astfel coloniziile si fie olositoare att colonistilor eit tatului rom") Monitorul Ofcial, Dezheterile Camerei Deputotilor, 3 iulie 1925. ® Constantin Noe, Colonizarea Cadhifaterlul, tn Soeiologie romaneased, Bucuresti, Il nr. 4-6, 1938, p. 119. %V. Th. Muy, Lirdeceniu de colonize In Dobrogea Nowa (1925-1935), Bucuresti, 1935, p. 28 sq ‘Athivele Najionale Itorice, fond Jumnalele Consiiului de Minti (1917-1944), vol. 1, 1925, 2 V. Th, Mug, pet, p. 39-42, Arhivele Nationale Istorice, Fond Socitatea de Cultura ,Macedo-Romana”, nr. 121, 1928, fila 20 * Al doilea congres de la Veria pentew emigrare, in THbuna romano de peste hotare, Bucuresti, IT, nx. 1, 1926, 184, VTh Magi, op. eit. p. 4-48,Colonizarea roménilor macedoneni tn Cadrilater 161 tabelelor nominale aprobate de ministerul domeniilor si agriculturii. Acest procedeu le-a adus neplaceri aromanilor c&ci autoritatile consulare romanesti continuau si pretinda plata vizelor de pasaport. Oficial autoritatile grecesti au avut o atitudine binevoitoare fata de romanii care urmau si plece, dar in realitate au luat masuri ca nimeni si nu cumpere averile celor care urmau si plece astfel incdt emigrantii s& fie nevoiti sa-si parasease bunurile pe care nu le puteau duce cu Din cele mentionate mai sus reiese faptul cd intre statul roman si statul grec nua existat 0 Infelegere oficialé referitoare ta solufionarea problemei emigrarii macedo-roménilor. Probabil a existat tun acord verbal, despre care insi nu se cunosc amanunte, Colonistii macedo-romani au intémpinat greutati si dupa venirea in tara. Aplicarea planului de colonizare se desfisura cu greutate; cei pusi de drept si-1 indeplineasca incercau si profite de pe urma colonistilor’'. Uneori memoriile aroménilor, prin care cereau cu insistenta interventia guvernului, au fost interpretate ca fiind elaborate sub imboldul patimii politice™ Reactia populatiei bastinase bulgare fata de asezarea aroménilor in Cadrilater a fost in general ostila. Colonizarea nu putea aduce decét suferinfe populatiei bulgare caci, in viziunea unor reprezentanti ai sii, cu toate cd erau cetiteni indigeni, cu drepturi egale in fata legii, ei erau ,, redusi la rolul de iobagi tolerati pe paménturile lor, in vreme ce colonistilor statul le acorda 10-15 ha”. O alta acuz4 adusi colonistilor este situatia dificila creati prin gazduirea macedo-roménilor in casele bastinasilor turci si bulgari. Dac& initial colonisti ar fi trebuit sa fie gazduitio perioada scurta de timp, pana la construirea propriilor locuinte, sederea lor s-a prelungit neasteptat de mult, chiar pana la 3-4 ani. Autorititile nu s-au grabit intotdeauna s& acorde ajutoarele materiale si financiare necesare construiri locuintelor. La alegerile parlamentare din 1928 in Camera Deputatilor au reusit s& ajunga, in calitate de reprezentanti ai populatiei din Dobrogea Noud, doi etnici bulgari, Matei Stefanov gi N. Darandonov si un ture, O. Vehbi, Ei au reusit s& obtina ordinul de sistare a colonizarilor. Proiectul deputatilor bulgari, yotat la 30 iunie 1930, anula toate disponibilitatile create prin legea din 1924 pentru colonizate, S-a acordat un nou termen populatiei bastinase de 30 de zile pentru declararea terenurilor care n-au putut fi declarate pana la termenul stabilit in 1924. Prin articolele 22 si 23 pamanturile care ar mai fi rimas statului se repartizau localnicilor sub forma a patru categorii de improprietariri™. Vestea incetarii colonizarilori-a gasit pe foarte mulfi aromani pe drum si in imposibilitatea de 4 se intoarce in Grecia unde igi vanduserd avutul sau de a intra in far’ datorita refuzului acordarii vizelor, sau pe unii asteptand sa li se dea voie s@ plece in Dobrogea Nous Spre bucuria emigrantilor si colonistilor macedo-romani, dar si a celorlalti romani care acceptasera s& se stabileased in Dobrogea Nou’, la 17 julie 1930 2 fost adoptata legea colonizari. ‘Aceasta reglementare legislativa stabilea ca activitatile legate de colonizare si fie transferate de la Casa Centralé 2 improprietarrii unui serviciu nou creat, Oficiul National al Colonizarii (O.N.A.C,), cu atributii in elaborarea metodelor celor mai adecvate pentru realizarea acesteia’®. incercarile de boicotare a colonizarilor au continuat si dupa punerea in vigoare a noii legi Marturie stau discutiile consemnate prin procese verbale ale Societatii de Cultura ,Macedo-Romane” din anul 1933 referitoare la asasinatele comitagiilor bulgari in Dobrogea Noua’’, Pentru judetul Durostor sa intocmit o lista cerut& de prefect - colonelul Naum - a efectelor acestor atacuri Reproducem aici tabelul statistic cu atacurile comitagiilor intreprinse in intervalul 1919-1931". » dbidem, p49. > Athivele Najionale Itorice, fond Societatea de Culturd ,Macedo-roman™, nr. 119, 1926, fila $7 Arhivele nationale stories, fond Socetatea de Culturl .Macedo-Roménd", nt. 119, 1926, fila 78 > V.Th. Musi, op cit p. 97. tbidem, p. 129. > Athivele Nationale Istoice, fond Societatea de Culturh ,Macedo-Romine”, nt: 119, 1929, fila 20-21, » Nicolae Cusa, Aromdni macedonenii) in Roma, Bucuresti, 1996, p. 29. » Ashivele Nationale Istoriee, fond Societatea de Culturd ,Macedo-Romén Athivele Najionale Istorce, fond Presedentia Consililui de Minis, n. 23, 1932, fila 65-66 119, 1933, fila 4243,162 CORNELIA POPA-GORJANU. ‘Anul [Nr atacurilor | Ranigi | Colonigti ucigi | Siluiri | Bulgari ucigi 1925 7 14 6 2 1926 B 8 2 = 5 1927 29 2 T = ae 1928 29 T T i igeseael| 1929 19 a 2 Sa] nese 1930 ZI 3 7 5 1931 16 T 2 Seal | Total | _234 39 15 1 Legea colonizarii ar fi trebuit s& puna capat incercarilor de sabotare a stabilirii aromanilor gi basarabenilor in Cadrilater. S-a incercat chiar acuzarea roménilor de crime pentru ca primiserd avizul de a primi arme cu unele restrictii (cate 20-40 de fiecare colonie). Se cerea cu insistenta interventia Ligii Natiunilor in anchetarea situatiei. Intr-un astfel de memoriu, datat 18 iunie 1928, profesorul Kyroff infitiga tabloul ,sumbru” al vietii populatiei bulgare bastinase din Cadrilater de cand au ineeput colonizarile aroménilor, despre persecutii in masa la adresa bulgarilor”. Guvernul roman va raspunde acestor acuzatii printr-un memoriu in care se face referire ta organizatii din Bulgaria, precum cea intitulaté ,Organizatia revolutionar’ dobrogeani interni”(VDRO), care avea drept fel eliberarea Dobrogei prin atacuri, crime si mentinerea unui climat cde nesiguranfa si teroare". Aceasta stare de spirit ostilé romanilor nu trebuic generalizata la intreaga opinie publica bulgara. Dupa doar un deceniu doringa celor care nu au privit cu ochi buni aceste colonizari s-a implinit. La 4 septembrie 1940 Romania va fi obligata si semneze Ia Craiova tratatul cu Bulgaria prin care Cadrilaierul era anexat acesteia. Pana in 1935, potrivit cifrelor oferite de V. Th. Musi, part std intreprindere, se stabiliserd in cele doua judete, Caliacra gi Durostor, 18 965 de familii de colonisti dintre care 12 412 erau din Vechiul Regat, Ardeal si Banat, si 6553 din statele balcanice‘', Dupa datele de arhiva ublicate de Nicolae Cusa, preluate din inventarele cu populatia colonizati ale Oficiului National al Colonizarii, reiese c4 in perioada 1927-1935 au fost improprietarite 3635 de familii macedo-romane, 1945 in judetul Caliacra si 1690 in Durostor®. Colonistii au sosit din diferite zone geografice din Balcani locuite de populatie de etnie aromana. Din Grecia, zonele sau localittite de provenienta ale colonislilor au fost Gramaticova, Caterina, Céndrova, Cavale, Drama, Fetita, Horupani, Leftera, Livezi, Lundzini, Neoasa, Luminita, Osani, Papadia, Poroi, Salonic, Scopu, Selia, Vodena. Din Macedonia localitatile de origine au fost Monastir, Filipopoli, Nijapoli. Din Albania Corita, Corcea, Elbasan, Lunca, Nicea, Pleasa, Moscopole, Stopan. Din Bulgaria colonistii au venit din Cepeno, Belovo, Giumaia, Lavrova, Leascova, Nevricopi, Pestera, Plovdiv, Prave, Vruta Colonizarea Cadrilaterului constituie in politica Romaniei interbelice un proiect care urmarea roménizarea acestei provincii locuita de o populatie preponderent turca si bulgar8. Aparitia probleme’ aroménilor ca urmare a constituirii statelor nationale in peninsula Baleanica, a insemnat si un aport suplimentar de populatie romaneasca. Cererile aroménilor au fost primite in general cu o atitudine binevoitoare de cdtre partidele politice care sau aflat la guvernare in aceasta perioada, fiind si rezolvate favorabil cea mai mare parte dintre ele. Dificultafile au aparut la nivelul autoritatilor locale din cele dou judete, S-a constat_inconsecventa in aplicarea programului de sprijinire a colonistilor aprobat de guvern, care a avut drept consecinti inrdutatirea conditiilor de viata ale colonistilor si implicit a dus la aparitia unor conflicte cu populatia bulgara si tured bastinasé. Ceea ce a insemnat 0 reusité a fost improprietarirea in Cadrilater a 6553 familii macedo-romane din totalul de 18 965 care s- au stabilit in aceasta provineie. Achivele Nationale Isirie, fond Pregedentia Consliului de Minstri,n. 24, 1928 fila 155-164, © thidem, fila 165-178 “Vth Musi op. cit ps 7 * Nicolae Cusa, 4romni (macedonenti in Roménia, Bucuresti, 1996, p. 15-139.Colonizarea roménilor macedoneni Cadritater 163 ‘THE COLONISATION OF THE AROMANIANS IN THE CADRILATER (1925-1935) SUMMARY ‘This article deals with the colonisation of a part of the Aromanian population living at the end of the World War 1” in various territories of the former Otoman Empire, which had recently come under the rule of the newly created national states from the Balkans. Throughout this period Greece, Bulgaria, and Albania pursued their own national policies, which meant a harsh treatment of their national minorities. At the end of the war between Turkey and Greece, the latter was flooded with Greek refugees from Asia Minor. The refugees were directed to Macedonia and other territories of Greece inhabited by an Aromanian population. Soon, asa result of ‘agrarian reforms and other political measures, the Aromanians found them in a critical condition, threatened by the economic changes as well as by political constraints. Their leaders sought solutions in a massive emigration. Under the leadership of such personalities like Gheorghe Celea, George Colimitra, Mihail Bajdechi, lancu Cepi, ‘or with the constant support of such organisations as Societatea de Cultura Macedo-Romana (The Aromanian Society of Culture), was initiated a program of immigration and colonisation of the Aromanians in the Cadrilater, the southern Dobrudja, a small area consisting of two counties, Durostor and Caliaera, inhabited mainly by @ Turkish and a small Bulgarian population. The colonisation involved grants of pieces of land and some financial support for the colonists. The Romanian governments between 1925-1935 had have generally a positive attitude toward this project and sustained it by legislative and administrative measures. Some difficulties ‘were caused by the local administration, which led to tensions between the Aromanian colonists and the Bulgarian minority. In the political context of the interwar Romania, the project was endangered several times due to political interventions of interested parts. However, in concrete numbers, it meant the colonisation and endowment with land of a total number of 18965 families of colonists, out of which 6353 were Aromanians