Găgăuzii și dragostea față de Rusia. Evoluție istorică.

Faptul că între micul popor de origine turcică, găgăuzii, și Federația Rusă există relații
foarte bune este arhicunoscut. Mulți politologi afirmă că UTA Găgăuză, alături de Transnistria
este o piatră pe care Rusia a leagat-o la gâtul Republicii Moldova. De asemenea se vehiculează
faptul că găgăuzii ar „dansa” în funcție de cum se „cântă” la Moscova. De asemenea comform
noilor realități geo-politice și geo-strategice din regiune, se pare că găgăuzii au un rol cheie în
menținerea încă a influenței rusești. De unde totuși aceste relații strânse între cele două popoare,
asta dacă ne gândim că din punct de vedere etnologic și lingvistic nu au nici o tangență? Când au
existat primii germeni ai prieteniei dintre cele două popoare și cum au evoluat ele?

Găgăuzii și Imperiul Bizantin.

Acest popor paradox în istorie (fiind alături de ciuvași singurul popor turcic de religie
creștină) își face intrarea în istoria Europei cu ajutorul bizantinilor. Astfel cronicile bizantine
menționează faptul că în anul 1065, ar fi trecut Dunărea circa 600 de mii de oguzi (strămoșii
găgăuzilor) și cu încuviințarea împăratului bizantin s-ar fi așezat în zona Varna-Cavarna. Ei se
vor integra foarte bine aici, unde se vor converti la creștinism. De acum încolo devenind un
popor foarte credincios și fidel în totalitate puterei de la Constantinopol. Astfel deja în anul 1071
se menționează prezența unui număr important de oguzi în armata împăratului bizantin Roman al
IV-lea Diogenes, care cu 100 de mii de soldați va porni o expediție împotriva seldjucilor (la fel
un popor turcic) conduși de Alp Arslan. De la începuturi și până la cucerirea Imperiului Bizantin,
găgăuzii vor rămâne mereu fideli puterii centrale, care le-a oferit un loc de trai.
Pe la jumătatea secolului a XIV-lea se pare că va apărea chiar un stat găgăuz, condus de
Dobrotici, ce va juca un rol important în regiune, având chiar și propria Mitropolie ortodoxă, la
Varna, care va depinde direct de Patriarhia de la Constantinopol și de cea de la Târnova, mult
mai apropiată, cum ar fi fost logic. Găgăuzii vor intra și ei sub dominație otomană la începutul
secolului al XV-lea, când turcii vor ajunge la Dunăre. Ei vor fi unul dintre cele mai persecutate
popoare din imperiu, asta și din cauza că erau considerați niște trădători, o rușine a neamurilor
turcice de au trădat religia musulmană.

Rusia, Bizanțul și a III-a Romă.

Odată cu cucerirea Constantinopolului de către Mehmed al II-lea Fetih, care a însemnat și
dispariția culturii bizantine, Rusia va începe ușor, ușor să devină cea mai importantă putere
ortodoxă din lume. În timpul lui Petru cel Mare, dar mai ales Ecaterina a II-a, Imperiul Rus
(titulatura obținută oficial în anul 1721) se va remarca ca o putere europeană importantă. Astfel
scopul tuturor țarilor ruși de acum încolo va fi de a cuceri cele 2 strâmtori: Bosfor și Dardanele,
autointitulându-se în același timp și moștenitoare directă a Imperiului Bizantin, dar și apărătoarea
creștinilor din întreg teritoriul Imperiului Otoman.
Titulatura de moștenitoare a Bizanțului este argumentată de căsătoria, în anul 988, între
cneazul Rusiei Kievene, Vladimir I și prințesa Bizantină, Ana de Bizanț, iar drept consecință
rușii se vor creștina.

Găgăuzii și dragostea față de Rusia.

Găgăuzii vor nimeri, la început, incidental (asta dacă ne gândim că la început nu erau
diferențiați de bulgari) sub influența rusească. Istoria relațiilor directe dintre cele două popoare
începe în secolul al XVIII-lea, ca urmarea a declanșării unei serii numeroase de războaie ruso-
turce: 1735-1739, 1768-1774, 1787-1791 și 1806-1812. Popoarele asuprite Imperiului Otoman,
mai ales cele creștin ortodoxe, își manifestau o simpatie față de Imperiul Rus, cel care era într-o
expansiune continuă, asumându-și rolul de apărător al ortodocsismului – A 3-a Romă. De fiecare
dată când Imperiul Rus ataca Imperiul Otoman, rușii făceau un apel către popoarele creștine din
Balcani, pentru a susține țarul, iar în schimb li se promitea emanciparea națională.
Așa s-a întâmplat și în anul 1768, atunci când Ecaterina a II-a a lansat un apel către
creștinii din Balcani, pentru a se răzvrăti împotriva otomanilor. Astfel rușii aveau intenția de
activa „Calul Troian” din interiorul imperiului. Răscoala începută în Muntenegru în 1768 se va
extinde rapid în Albania, Macedonia, Bosnia, Bulgaria și Herțegovina. Se pare că la aceste
răscoale au participat și un număr însemnat de găgăuzi. Drept răsplată creștinii din Balcani vor fi
colonizați pe teritoriul Imperiului Rus, ca urmare “ucazului” din 1751.
De acum încolo se va crea o legătură strânsă între găgăuzi și Imperiul Rus. Mai târziu,
după anexarea Basarabie, ei vor fi colonizați în Bugeac, acolo unde vor primi o mulțime de
privilegii și unde își vor dezvolta propria cultură. Găgăuzii consideră astfel până în zilele noastre,
că sunt datori moral rușilor, care i-au salvat de sub jugul turcesc. Și pe bună dreptate, deoarece
migrația găgăuzilor pe teritoriul Imperiului Rus a însemnat și conservarea culturii și limbii
găgăuze, mai ales că aici se vor așeza compact, ocupând satele abandonate de tătarii nogai, în
urma strămutării lor din Bugeac. Un singur moment în istorie adduce cele două popoare în tabere
diferite: revolta găgăuză din 1907, când se înființează o Republică Găgăuză la Comrat. Revolta a
fost înăbușită, iar cei vinovați pedepsiți aspru.
În rest găgăuzii au transferat acea fidelitate pe care o aveau față de Imperiul Bizantin,
Imperiului Rus, manifestată parcă de o dorință de a fi protejați mereu de un frate mai mare.
Găgăuzii au asimilat atât de bine cultura și limba rusă, încât uneori în Moldova mai este folosit
termenul de “găgăruși”, aluzie la fidelitatea, uneori dusă la extreme, pe care o au găgăuzii față
de ruși. Relațiile strânse nu vor dipărea prea curând, poate chiar niciodată, iar cei care vor
încerca cumva să-i îndrepte pe găgăuzi împotriva națiunii rusești, va face o muncă inutilă.
Găgăuzii au fost dintotdeauna aproape de Rusia și vor susține toate interesele rusești în
zonă, iar la alegeri, fie ele parlamentare, prezidențiale, bașkanale sau locale găgăuzii vor alege în
marea lor majoritate candidații pro-ruși.