Serviciul de informatii secrete in statul moscovit

Rusia sub dominatia mongola – Cresterea politica a marilor duci moscoviti – Reformele lui Ivan
al 3- lea – Prefata unei declaratii de stat a prototipurilor mongole – Organizatia – Herberstein si
von Staden in serviciul de informati muscovite – Reorganizatia lui Ivan al 4-lea a serviciului
postal– Tratamentul fata de ambasadele straine – Opricnina si Politia Secreta

Dupa ce principatele rusesti au fost in sfarsit cucerite, hanii mongoli au numit printi si duci prin
emiterea unui document special «Jarlyk », care de asemenea continea o enumeratie a taxelor ce
trebuie adunate din fiecare principat si fiecare trimise sau aduse hanilor. Aceste taxe au fost
calculate dupa rezultatul reincesamantelor facute populatiei de funcionarii mongoli. Printesele cat
si marii duci au facut frecvent calatoria lunga si periculoasa de la Hoardele lui Batu pana la
Marele Han la Karakorum. Carpini ne spune ca Mihai,Duce de Cherngov impreuna cu insotitorul
sau Feodor au fost ucisi de catre Batu doarece din motive religioase, acestia au refuzat sa aduca
un omagiu idololului Gingis Han, refuzul lor fiind socotit ca un semn de neloialitate politica.
Acest incident a avut loc in Septembrie 1246, de atunci, cei doi barbati au fost martirizati de catre
Biserica Rusa.
In timpul sederii lui Carpini in Mongolia, Printul Andrei de Chernigov a fost de asemenea
asasinat, fratele lui mai mic fiind fortat sa o i-a pe vaduva acestuia de sotie.
Mai tragica a fost soarta lui Jaroslav I, Mare Duce de Vladimir (1238-1247) a carei datorie era sa
fie prezent la Karakorum la alegerea lui Guyuk ca Han. Mama hanului i-a oferit de baut cu
proprie ei mana ca semn de onorare. Acesta a murit sapte zile mai tarziu in apartamentul lui.

Carpini spune ca trupul acestuia sa facut gri-albastrui intr-o maniera cuidata, sugerand ca a fost
otravit. Din cauza a 300 de astfel de calatorii, printii rusi impreuna cu insotitorii lor erau
familiarizati cu Serviciul Mongol, nu numai in Hoarda de Aur, cat si pe drumul lung dintre Sarai ,
capitala Hoardei de Aur si Karakorum.
Intrebarea daca mongolii si-au extins santinelele si sistemul de mesagerie de-a lungul si de-a latul
teritoriilor cucerite rusesti inca nu a fost satisfacator explicate. Sunt multe indicatii ca ceva
asemenetor a existat in Rusia in timpul perioadei Kievene.

Cronicile deseori mentioneaza despre obligatia de a asigura ghizi, calesti, cai si alte comoditati
convoielor printilor. Autoritatile comunelor erau responsabile cu aprovizionarea acestor servicii
de catre populatie. Ia Gurl’and a adunat desulte probe din cronici si alte documente ca sa arate ca
printii au trimis mesaje marelui duce si altor printi si comunicarea dintre capitalele principatelor
exista. Aceasta desigur nu inseamna ca a fost un sistem regulat de transmitere cu statii de relee.
Este foarte probabil ca mongolii s-au multumit cu un astfel de sistem de comunicatii, facandu-i pe
printi responsabili pentru functionarea acestuia, pentru folosirea propriilor convoiaie si ofiteri.
Printre multele taxe impuse asupra locuitorilor a fost « jam », denumirea mongola pentru
serviciul postal. Se pare totusi ca banii colectati au fost pentru cheltuiala serviciului general al
postei in teritoriile mongoleze.
Nu exista nici o proba cum ca mongolii le-ar fii cerut rusilor sa asigure un sistem similar, cu
statii de relee ca si in Mongolia.
La inceputul dominatiei mongole in Rusia, taxele au fost colectate de catre oficilali mongoli
numiti « baskaks », dar fata de sfarsitul secolului al XIII- lea marii duci insisiau fost insarcinati sa
stranga taxele in propriile principate sub supravegherea vomisarilor mongoli. Mai tarziu a devenit
pe deplin datoria lor. De acolo ei nu numai ca supravegheau recrutarea recrutilor pentru armata
hanului dar si responsabili pentru intretinerea comunicatiilor intre Sarai, capitala hoardei de Aur
si principate, prin aprovizionarea cu cai si alte bunuri pentru mesagerii mongoli si ofiteri.
Aceasta sa dovedit a fi o explicatie potrivita la problema serviciului postal, pentru ca taxa JAM
este pentru prima data mentionata intr-un document de a lui Vasilij I, datand de la inceputul
secolului al XV- lea.
Dupa eliberarea de sub robia mongola, care a fost facilitata de dezintegrarea lenta a Hoardei de
Aur in mai multe hanate, marii duci de Moscova au putut accelera unificarea celorlalte principate
ruse cu cele proprii. Principiul unitatii religioase a intregii Rusii a fost de ajutor pentru acestia la
aceasta sarcina, urmarind transferul rangului metropolitan Kievean la Moscova. Ideea reunificarii
tinuturilor rusesti i-au condus pe Basil II-lea, Ivan II- lea, Basil III- lea si Ivan IV- lea la
nemiloasa anexare a principatelor independente, la victoriasa lupta cu Tver’, si cu republicile
Novgorod si Pskov.
O data cu cresterea politica a marilor printi moscoviti, chiar si sistemul politic a suferit o usoara
transformare. Tratatele democratice a sistemului politic in timpul perioadei kievene au disparut in
timpul ocupatiei mongole; cel mai remarcabil dintre acestea a fost adunarile populatiei care a
impartit cu printii anumite puteri administrative si militare. Dar populatia si-a pierdut toate
privilegiile fata de printi, astfel confirmand puterea acestora si autorizandu-le sa introduca in
Moscova si in principatele dobandite, un regim autocratic si monarhic. Radacinilile ideologice ale
autocratiei moscovite sunt bizantine si au fost raspandite de catre clericii rusi, dar experientele
printilor cu sistemul tiranic si autoritar mongol a favorizat cresterea autocratiei moscovite.

Regimul autoritar prima data avea vevoie de o buna armata, printii moscoviti tinand seama si
urmarind modelul mongol. Mongolii le-au permis sa pastreze doar suita lor, si astfel marii printi
nu numai ca si-au pastrat suitele(garzi), dar au adaugat oameni legati de serviciul militar si
numind-o in moda mongola « dvor » (comisie). Dupa eliberarea lor, printii nu numai ca au
continuat pastrarea curtii militare, dar de asemenea au mentinut serviciul militar obligatoriu
introdus de catre mongoli.

Armata lor a fost divizata in cinci divizii asa cum a fost si armata mongola , tacticile militare
mongole si armele au fost de asemenea adoptate. Aceaste reorganizare a armatei moscovite dupa
modelul mongolez a dat autocratilor o deosebita putere militara, pe care suveranii din vest nu o
puteau egala.
Schimbarile in administratia moscovita au urmarit de asemeni modelul mongol. Marii printiau
pastrat sistemul mongol de taxare cu care populatia devenise obisnuita si care s adovedit extreme
de eficienta. Justitia a fost administrata in marile orase de catre locotenentii lor iar in districtele
rurale de catre sefii de district numiti de catre marele print. Acestia au fost insarcinati respectiv cu
adimistrarea generala a oraselor si a districtelor(raioane) rurale. Le-a fost permis sa retina o parte
din taxa curtii si aprobanadu-le sa se « hraneasca » din raioanele lor. Pe langa administratia de
catre oficialii de stat, a mai existat in Moscova un sistem nobiliar la care proprietatile marilor
printi, a nobililor si ale Bisericii au fost subjugate.

Crearea de fiefuri militare a fost initiata de catre Ivan III- lea , care a impartit teritoriul cucerit
membrilor curtii sale, si nobililor care au intrat in slujba sa cu un asezamant(inzestrare) de la alte
principate sau chiar din hanatele ramase. Inzestrarile erau cunoscute ca »pomestie » iar noii
cavaleri, neavand alta ocupatie, au fost destinati sa rasplateasca cu un serviciu militar loial si
eficient marelui print. Copii acestora au fost fortati sa intre in serviciul militar la varsta de 15 ani,
mai mult pamant fiind acordat doar daca teritoriul oferit tatilor lor era prea mic pentru a se putea
intretine.
Cu acest sistem, Ivan III- lea nu numai ca a sfaramat puterea vechii nobilimi in teritoriile cucerite,
dar a si creat niste armate foarte credincioase destinate sa sprijine guvernarea centralizata de la
Moscova. Acest sistem nobiliar a devenit baza solida a organizatiei militare moscovite pe durata
urmatoarelor 3 secole. Pentru a-si spori rangul, marii printi au introdus la curte un ceremonial
special manifestat in special in timpul audientelor acordate solilor straini.
Deseori se crede ca acest ceremonial era originar din ceremonialul Bizantin introdus in Moscova
de catre Ivan III- lea dupa casatoria lui in 1472 cu Sophia, nepoata ultimului imparat bizantin.
Totusi, marea principesa, care a fost scolita in Roma, ar fi putut stii foarte putin despre
ceremonialul bizantin, si dupa casatoria ei, a exercitat o mica influenta asupra lui Ivan III- lea.

Ceremonialul moscovit, descris in detaliu de catre Herberstein, si de asemenea de catre un

insotitor de a lui Possevino trimis de Gregory XIII- lea curtii lui Ivan al IV- lea, de asemenea
numindu-l pe Ivan « cel Groaznic » (1577), reamintire mai degraba a obiceiului mongol in care se
gaseau ramasite a ceremoniilor bizantine si arabe.
Solii papali au fost primite de Ivan IV- lea la resedinta sa de vara la Staritza langa raul Volga.
Noul regim autoritar avea nevoie de bune relatii in tot teritoriul pentru a obtine informatii rapide
despre situatia tinuturilor cucerite, si pentru urgentarea poruncilor date de marele print la
reprezentantii teritoriilor lui. Ivan III- lea a inteles repede aceasta necesitate, drept urmare el nu
numai ca a utilizat ce a mai ramas din vechiul sistem de comunicatii mutuale, dar la si reorganizat
potrivit sistemului mongol si extinzandu-l in tot regatul.
Taxa Jam, introdusa de mongoli a fost de asemeni reorganizata. In locul aprovizionarii de catre
populatie cu cai si calesti, o taxa in bani a fost introdusa numita « jamskija dengi » care urma sa
fie platita de catre toti supusii la taxa si chiar de catre cei scutiti de taxarea generala.

Dupa cucerirea definitiva a Novgorodului(1478)si incorporarea teritoriilor in fosta republica,

« Marele Lord Novgorod », Ivan III- lea a vazut ca Moscova avea nevoie de servicii de
comunicatii rapide cu orasul anexat, unde pericolul unei revolte a cetatenilor din est dezamagiti
ca si-au pierdut puterea si inalta pozitie era mare. Singurele intentii era ridicarea unei statii cu
relee bine aprovizionata cu cai pentru mesageri pentru a aduce informatii, sau pentru a transmite
ordine de la noul conducator. Statiile spatiate sau « jami » , au fost ridicate de-a lungul intregului
drum. Aflam despre existenta acestor drumuri din un document de calatorie date de Ivan III- lea
trimisului sau, Jurig Trachaniot, un invatat grec in serviciile moscovite, citat de G. Alef .
Acesta a fost trimis cu secretatul de stat, Vasilij Kulesin la Imparatul Maximilian cu instructiuni
despre stabilirea conditiilor, sub care ar fi posibil sa decida o alianta cu Imparatul impotriva
Poloniei si Lituaniei. In document este explicata maniera in care ambele delegatii au calatorit si
cum au fost aproizionati « de la Jam la Jam » cu cai, trasuri si cu « korm »sau cu provizii, cum ar
fii carcasa de oaie, trei gaini, si painea fiind mentionata in special.
In 1485 Ivan III- lea a anexat republica Tver’ si a fost necesar sa ridice imediat statii Jam de-a
lungul rutei de la Tver’ la Moscova. In 1493, in conflictele cu Pskov, acelasi sistem postal a
trebuit extins pana la granita cu Pskov. Orasul a fost anexat de catre Basil III- lea in 1510. Pskov
si Novgorod de asemeni au trebuit sa supravegheze situatia din Lituania si Polonia si sa
informeze Moscova despre evenimentele din acele tari. In jurul anului 1501, Jami au fost ridicate
de-a lungul drumului de la Mozajsk pana la noul tinut lituanian cucerit, prima data in directia
Kazena, si apoi pana la Dorogobuz. Aflam dintr-un document din 1504 ca statii similare au fost
construite de-a lungul drumului dintre Moscova si Kaluga pana la mijlocului Oka-ului si mai
tarziu la Vorotynsk.

De la documentele mai sus mentionate mai alfam ca drumurile postale au fost puse sub ingrijirea
supraveghetorilor. Solului Trachaniot, Golochvastow a actionat ca supraveghetor sau « pristav » ,
de la ruta dinspre Moscova spre Novgorod ; Surmin, alt « pristav » a fost respnsabil pentru
urmatoarea statie de la Novgorod sper Reval.
Aceste drumuri au fost foarte importante pentru Ivan III- lea datorita conflictului militar cu
Lituania. Dar hanatele mongole de la Kazan au avut nevoie de asemeni de supraveghere. Imediat
dupa 1490, Ivan a ridicat stati postale la Murom, si de aici a fost usor de ajuns la Niznij Novgorod
pana la raul Oka.
Este evident ca sistemul « jam « a contribuit in mare masura la unificarea Rusiei de Nord-Estice
si a facilitat administrarea teritoriilor moscovite. In testamentul lui din 1504, Ivan III- lea a
subliniat obligatia fiului sau Basil III- lea sa « pastreze Jami si trasurile pe drumurile in aceste
locuri unde au fost Jami si trasuri pe timpul vietii mele »

Creatia unui sistem postal cu statii a fost o mare realizare. A avut nevoie de planificare, ridicare
de relee, adeseori construirea de sate pentru aprovizionarea Jami-ului si a personalului sau cu
hrana, nutret, cai si trasuri. Marile orase capabile sa aprovizioneze echipamentul necesar pentru
Jami au fost compensate de catre tezaurul public(ministerul de finante ) ; era responsabilitatea
printului sa aprovizioneze cai cu sutele pentru serviciul de mesagerie. Raurile au fost puse in uz
pentru serviciul de mesagerie si pentru transportul solilor, barcile fiind aprovizionate de
guvernatori. In timpul lunilor de iarna saniile erau folosite la drumuri in locul telegas-urilor.
In capitala, functionari speciali erau insarcinati cu formularea documntelor de drum si cu registrul
numarului de pasageri care luau parte la misiunile oficiale. Au estimat numarul cailor, telegas-
urilor si a barcilor necesare pentru astfel de misiuni si au calculat cantitatea de hrana si nutret
necesara pentru fiecare statie.

Cu privire la solii straini din alte tari, functionarii au fost pusi sa examineze obiceiurile lor
culinare, cum ar fii fara carne de porc pentru mongoli si fara alcool pentru musulmani. Necesarul
de hartie, scrise in numele marelui duce au fost inmanate supraveghetorilor, caruia i se dadea
insctructiuni precise cum sa ghideze misiunile ; a obtinut compensare pentru cursele prin
provincii si a avut autoritatea sa solicite provizii suplimentare. Acesti supraveghetori, pentru ca
erau familiarizati obiceiurile strainilor, erau uneori insisi alesi ca emisari.
Administratia postei a fost organizata dupa modelul mongol; aceasta este documentate dupa
denumirea in rusa a functionarilor care raspundeau de intretinera drumurilor postale.
Dirigintele(de posta) a fost numit : Jamcik, supraveghetorul podurilor : Mostovcik ; inspectorul
drumurilor : Doroznik ; si ofiterul care rapundea de transportul fluvial :Lodejscik ; colegul lui
care supraveghea plajele si porturile : Pobereznik, si seful satiilor postale : Jurtci.

Rusii au fost astfel prima natiune europena ce a stabilit un serviciu postal de stat regulat. Aceasta
a fost ceva neuzit in europa de Vest , unde cunostintele despre Moscova si regimul ei erau foarte
putine. Din fericire posedam o imporanta sursa istorica depsre Moscova din aceea perioada, scrisa
de baronul Sigismund von Herberstein, care a mers de doua ori in Moscova ca delegat al
imparatilor Maximilian si Charles V- lea. Scrierea lui « Rerum Muscovitarum Commentarii » ,
publicata priam data la Viena in 1549, a fost prima descriere a noului stat. A aparut in mai multe
editii in latina, germana si italiana. A fost mai ales descrierea lui Herberstein ca Europa de vest a
invatat interesantele detalii despre Rusia si statiile sale postale. Din fericire Herberstein a fost
bine pregatit pentru ambasadele sale. A fost nascut in Carinthia, unde era in contact cu populatia
slovena, o circumstanta care ii facilitase intelegerea limbii ruse. A fost bine instruit la
Universitatea din Viena si luat parte la serviciul militar, dar din 1515 Imparatul Maximilian i-a
folosit serviciile in diplomatie. Prima lui ambasada la Moscova in 1516 a fost mai putin reusita
decat a doua, cum Basil III- lea nu a acceptat invitatia imparatului de a intra in relatii de pace cu
regele polon. A doua ambasada la Basil III- lea in 1526 i-a mers mai bine, fiind de ajutor la
aranjarea unui armistitiu intre Polonia si Moscova. A stat in Moscova pentru 7 luni in timpul
primei ambasade, si 9 luni a doua oara. A fost un observator iscusit cat si inteligent, asadar
bilantul lui despre viata moscovita in secolul al XVI- lea este o capodopera, plina de interesante
descrieri diplomatice despre geografie, politica si folclor. Cand descrie functionarea postei
moscovite, este constient ca ceva asemanator existase in Imperiul Roman, intrucat cand vorbeste
despre statiile postale ale ducelui foloseste termni latini, referindu-se la mesagerii ducelui ca
« veredarii » care inseamna mesager rapid. « Ducele », spune el, « are rute postale catre toate
partile regatului sau, in parti diferite si cu un numar suficinet de cai. Cand un mesager oficial este
trimis undeva, aceste obtineun cal fara nici o intarziere. De altfel el are dreptul de a alege orice
cal doreste. » Statiile trebuie sa fi fost aprovizionate cu un numar mare de cai, iar Herberstein
marturiseste ca atunci cand a mers dinspre Novgorod spre Moscova, Jamcik-ul, ii oferea 30-40
chair 50 de cai din care sa aleaga, chiar daca delgatul si suita sa aveau nevoie numai de 12 .
Animalele erau schimbate cu altele odihnite la fiecare statie sau Jam , si iar delegatul eru liberi sa-
si faca alagerea. Mesagerii cat si delegatii mergeau la viteza maxima ; daca animelele oboseau
sau schiopatau, erau lasate pe drum si noi cai erau rechizitionati de la oricine de pe drums au de la
alta asezare. Proprietarii animalelor erau compensati de catre guvern pentru pierderile lor. Era
datoria Jamcik-ului sa gaseasca animalele abandonate si sa le ingrijeasca la Jam. Multumita
oranizarii perfecte a postei de stat Moscovite, unul dintre slujitorii lui Herberstein a putu sa
calareasca de l aMoscova la Novgorod in 72 de ore, ceea ce insemna un drum de 214 km in
fiecare zi pentru trei zile consecutive. Asemenea realizare nu era posibila pe teritoriile
contemporane din vestul Europei. Sunt indicii ca s-ar fi atins viteze mai mari in cadrul serviciului
postal moscovit in caz de urgenta, asa cum aflam din alte descrieri facude de delegati si vizitatori.

Aventurierul Heinrich von staden, care si-a oferit serviciile lui Ivan IV- lea si care a locuit in
Moscova intre anii 1560 si1570, vorbeste cu respect de spre aceasta organizatie. Jami-urile, spune
el « sunt ridicate la distante diferite si aprovizionate cu cai buni. Este astefel posibil de atins orice
frontiera a statului de la Moscova in 6 zile »

Von Staden vorbeste din propria lui experienta. El si-a efectuat calatoria de la Doropat pana ma
Moscova(1400 km) in 6 zile.
In 1476 lui A. Contarini, un delegat venetian, i-a luat 8 zile sa calatoreascade la Novgorod la
Moscova, dar aceasta sa intamplat in zilele pre-postale, si calatoria era slab organizata, cum poate
fi concluzionat din plangerea sa. Introducerea serviciului Jam de catre Ivan III- lea dupa cucerirea
definitiva a Novgorodului a facut calatoria pe acest drum mai confortabila.

Ivan IV- lea a contiunuat construirea de Jami desi, asa cum von Staden observa l-a costat sume
mari de bani. Ambasadorul englez Sir Jerome Horsey (1587), cand descria ambasada sa, vorbeste
cu mult respect despre realizarile lui Ivan IV- lea, enumerand cuceririle lui. Acest suveran, spune
el, nu numai ca a fondat si a dotat mai mult de 60 de manastiri, dar a construit intru totul mai mult
de 155 de locuri fortificate in toate partile regatului sau , bine garnizonate si cu razboinici.
« Acesta a construit trei sute de orase in locuri vaste si in salbaticie, numite Jami de o distanta de
o mila sau doua in lungime ; dand fiecarui locuitor o cota de pamant pentru a intretine cati mai
multi cai de viteza pentru folosirea lor cand ocazia o solicita. »
Se pare, dupa socoteala lui, locuitorii noilor asezari cu statii de releu le era dat parcele de pamant
pentru a aproviziona Jami-ul cu cai puternici si servicii de calitate. Gurl’and ii numeste
« slobody »

Interesul lui Ivan IV- lea in a construi noi drumuri postale este explicata de politica lui. El era
dornic sa intensifice relatiile economice cu Anglia, si descoperirea rutei prin Marea Alba de catre
englezi a necesitat extinderea Jam-urilor in Nord pentru a ajuta negustorii englezi a caror marfuri
erau binevenite in Moscova, si care si-au extins activitatile comerciale chiar pana la teritoriul
hanatelor Kazan si Astrakhan supuse de catre suveranul moscovit. Portul Archangelsk, prin care
negurtori englezi au patruns in interiorul Moscovei a fost deschis navigatiei numai pe durata
lunilor scurte de vara ; asadar dorinta lui Ivan IV- lea sa cucereasca Livonia pentru porturile sale
la Marea Baltica. Si-a pregatit campania atent, primul lui pas fiind extinderea Jam-ului pana la
frontiera cu Livonia. Ambasada livoniana, care a aparut in Moscova in 1554 sa pledeze fara
rezultat pentru un tratat de pace prelungit, observand aceste pregatiri de-a lungul rutei catre
capitala lor. Au vazut statii postale nou contruite la fiecare 4 sau 5mile la care grajduri uriase au
fost atasate. Trenuri lungi de sanii incarcate cu materiale pentru razboi erau deja in miscare pe
noul drum.

Mai multe pregatiri au fost facute pentru atacul asupra Suediei in 1555, obiectivul fiind croirea
unui drum spre Livonia prin Golfului Finlandei. Urmarind aceasta Ivan IV- lea a inceput
campania Baltica in 1558. Razboiul Baltic, cu toate acestea, sa dovedit a fi foarte lung si
costisitor, Ivan IV- lea confruntandu-se nu numai cu fortele livoniene, dar si cu suedezii si
lituanienii de asmeni, amandoua care erau foarte dornice sa pastreze iesirea Moscovei la porturile
de la Marea Baltica. Organizatia Jam-urilor si-a dovedit utilitatea fata de Ivan IV- lea, dupa cum a
fost capabil sa obtina informatii aproape zilnic despre situatia de pe campul de batalie, si
activitatea diplomatica energica pe care conflictul o dadea crestea solicitarea primirii si expedierii
a numeroase delgatii de-a lungul noii poste Jam.

Institutia postala isi avea centrul in Moscova si, dupa von Staden, era numita prima data
« Jamskaja Izba ». Probabil era Ivan IV- lea care a reorganizat centrul, formand un minister
special al postei numit “ Jamskoj Prikaz” aceste fiind numele dat institutiei dupa 1574.
Activitatile ei sunt acum mai bine cunoscute prin publicarea de catre elevii rusi a lucrarilor,
preocupati fiind de functiile ei, si a « verstbook-urilor » dand numele statiilor si distantele de la
Moscova, impreuna cu indicatia despre cate zile erau necesare pentru a ajunge la destinatie.
Se pare ca sub conducerea lui Ivan IV- lea, « Jamskoj prikaz » era in posesia unei munci
geografice prezentand drumurile si distantele intregului stat moscovit, originalul fiind pierdut.
A fost compilata nu numai pentru Jamskoj prikaz, dar si pentru Ministerul de Razboi, sau
Razrjadnyj prikaz.

Drumurile Jam erau de asemenea deschise pentru a fi folosite si de delegatiile straine, asa cum a
fost mentionat. Von Staden descriind in cateva cuvinte cum delegatiile statelor straine erau
intampinati la granite de catre multi oficiali si localnici. Dupa o receptie impresionanta le era
oferit in tutela un oficial sau un « pristav » , a carei datorie era sa ii ghideze prin tara pana unde
marele duce ii astepta. Aceasta era o precautie sa ii ascunda de la ruta directa si de la populatia
saraca si pamanturile pustii.
Erau strict impiedicati sa vada straini si daca ar fi alte delegatii straine care sa stea la rezidenta
marelui duce, prezenta lor si numele erau tinute secrete fata de fiecare in parte.
Marele duce se caznea sa obtina informatii de la fiecare in parte, dar tinandu-i in ignoranta despre
situatia din propria tara.

Informatia data de von Staden este confirmata de Antonio Possevino, care a fost trimis se Pala
Grigorie XIII- lea la Ivan IV- lea in 1581.
In capitolul II din « De rebus Moscoviticis Commentarius Possevino » critica rapoartele
diferitelor delegatii care vorbesc despre Moscova ca fiind o tara foarte populate, o impresie
creeata de faptul ca atunci cand delegatiile straine calatoreau spre Moscova , populatiei din satele
apropiate le era ordonat sa se alinieze pe drum unde acestea treceau.
Sunt cateva descrieri date de delegatii si negustorii straini, explicand cumau fost tratati in
Moscova.
V. Kljucevski, folosind in mare parte relatarile facute de S. von Herbenstein(1517), Jakob von
Ulfeld(1575, 1578), Possevino, Contarini(1473), Olearius (1633), A. von Meyerberg(1661-
1663), a. Lyseck(1675) si B.L.F Tanner (1678), da o imagine vie a activitatilor delegatilor din
capitala, receptiile marelui duce si tranzactiile diplomatice cu omologii moscoviti.
Receptiile diplomatice in Moscova urmate de un ceremonial ingrijit, strazile fiind pline de
oameni curiosi sa-i vada pe straini. Cavaleria moscovita in uniforme stralucitoare preceda
convoiul si companii de « strelsy » moscovite (infanterie cu pusti) formau o garda de onoare.
Delegatiile erau intampinate in numele marelui duce de catre administratori imbracati in haine
imbelsugate si scumpe. Toata aceasta parada era destinata pentru a impresiona vizitatorii cu
aptitudinea armatei si cu bogatia curtii ducelui. Ei erau gazduiti intr-o casa speciala care, in
secolul al XVI- lea era slab mobilata. Suita lor obtinea hrana necesarala fel si nutret pentru
animalele lor si lemn pentru bucatarie. Totusi, nu le era permis sa mearga ei insisi in bazar sa-si
cumpere propriile provizii.

O noua cladire a fost inaltata in timpul primei jumatati de secol XVII, inlocuind-o pe cea veche
care a fost distrusa de foc. Era aproape de Kremlin, avea trei etaje in patrulater si o curte foarte
spatioasa in spate. Turnul de deasupra intrarii avea trei balcoane de la care delegatii se bucurau de
o frumoasa priveliste a orasului. Casa era bogat mobilata si hrana pentru suita delegatiilor era
pregatita in trei bucatarii. Pentru motive de securitate ferestrele erau mici, cu mai mult fier si
piatra decat geam. Cladirea trebuia fie de dimensiuni enorme, pentru ca in 1678 a gazduit cei
1500 de oamnei ce acompaniau ambasadorul polonez. Principala intrare era ferm inchisa si bine
pazita de catre Streltsy care, unerori erau postati la fereastrele intregii cladiri pentru a prevenii
orice comunicare cu membrii ambasadelor a cetatenilor curiosi, sau straini ce locuiau in
Moscova. Permisiunea de a parasii cladirea era acordata numai pentru motive specifice si ea
necesar ca un Pristav sa insoteasca membrul ambasadei in timpul iesirii sale, astfel
« protejandu-l » de contactul cu curiosii sau alt strain. Nimeni nu a permis parasirea locuintei
ambasadoriale inainte ca delegatul sa fie intampinat la prima audienta la marele duce. Orice
corespondenta pe care delegatii incercau sa o trimita in afara era cenzurata, continutul copiat
pentru arhiva si scrisorile distruse. Era extrem de dificil pentru negustorii straini si altii sa obtina
permisiune sa vada delegatiile reprezentandu-si proprii suverani si reversul era de asemeni pastrat
secret.

Aceste limitari au fost usurate pana la un anumite grad in timpul celei de-a doua jumatati a
secolului XVII- lea, timp la care moscovitii s-au acomodat cu prezenta multor ambasade straine ,
dar chiar si asa delegatii si suitele lor erau tinuti sub o supraveghere stricta si discreta, chiar si
cand le era permis sa se deplaseze liberi in afara si sa admire monumentele orasului.
Cineva poate vedea din aceste descrieri ca moscovitii tratau delegatii intr-o maniera similara
bizantinilor si arabilor. Principiul era sa se cazneasca sa obtina cat mai multa informatie posibila
de la ei si in acelasi timp sa ii previna sa vada in Moscova ceea ce guvernarea dorea sa le
ascunda. Pristav-ul care insotea pe unul dintre delegati a fost foarte bine descris de un ambasador
olandez numit Brederode care spune despre acesta se pretinde a fi un maestru de ceremonii, dar in
realitate este un spion.

Toate actele ce priveu relatiile cu o putere straina si toate rapoartele facute de catre ambasade au
fost copiate in volume si pastrate in Prikaz-ul ambasadelor. Prima colectia de acest fel dateaza din
primi ani ai domniei lui Ivan III- lea, care contine documente privitoare la relatiile cu Lituania,
Hoarda de Aur, Imparatul german. Documnete despre Polonia au fost pastrate intr-un Panskij
prikaz special ; ministerul de finante (Kazemyi prikaz) trata mai ales cu afacerile din est si cu
ambasadele. Doar din secolul XVII- lea departamentele speciale ce tranzactionau cu tarile
europene au fost treptat instituite.
Diplomatii rusi deseori manifestau o atitudine vicleana cand tratau cu delegatii straini.

Negustorii straini au fost de asemeni sub un control strict. Acestia au fost interogati la postul de
fontiera si marfa lor inspectata ; daca se descoperea ca erau bineveniti in Moscova, se acorda
permisiunea de a folosi posta Jam. Un Pristav i-a insotit in rol de paznic, astfel prevenind ca ei sa
mearga pe o alta ruta si asa, poate observand lucruri interzie strainilor.
Stim acum putin din activitatile Jamtchiks-urilor si a subordonatilor lor altele decat
responsabilitatea ingrijirii organizatiei postale in buna ordine. Dar in mod normal, marii duci
asteptau de la ei aceleasi sevicii cum faceau hanii mongoli si anume informarea despre populatie ,
pastrand un « un ochi treaz » la functionari, denuntand orice atitudine suspecta a celor din functii
inalte si declaratii similare. Aceasta institutie permitea marilor duci sa pastreze nobilii sub
supraveghere si sa inspire respect pentru autoritatea stapanirii in principatele anexate de
Moscova.

Nu am aflat nici o informatie despre creerea unei politii secrete care sa mentina ordinea din
interior inainte de Ivan IV- lea .
Aceasta putere suprema asupra tuturor supusilor l-a surpins pe Herberstein, asa cum nici un alt
suveran din Vest nu ar fi visat la o asemenea dezvoltare autocratica. Englezul Giles Fletcher ,
care a vizitat Moscova 17 ani dupa Herberstein, a numit aceasta putere destul de tiranica.
Aceasta dezvoltare corespundea noului concept al societatii si a relatiei cu statul care a fost usor
introdusa in Moscova o data cu crestrea si raspandirea ideilor monarhice ai autoritare. Toate
clasele natiuni erau legate la serviciul de stat. Fostul apanaj al printilor si a administratorilor si-au
pierdut din privilegii si au devenit functionarii tarului. Incercarile de a rezista acestui regim erau
deosebit de mari in timpul lui Ivan IV- lea, dar si-a zdrobit opozitia cu o lovitura violenta
indreptata impotriva printilor si a familiilor vechi nobiliare, creand o noua clasa a Opricniki-lor,
barbati care erau devotati total tarului si alesi de catre el(1565). Opricniki-i , selectati din
Dvorjane si din nobilimea mica, erau asezati pe tinuturile mostenite ale vechilor familii nobiliare
in partea centrala a Moscovei. Fosti proprietari erau, in parte nemilos exterminati si in parte
reasezati pe noile teritorii anexate a granitele statului.
Aceasta masura opresiva cerea creerea unui corp special de paza sau politie politica la curte
pentru a combate incercari de tradare. Domnia terorii a fost astfel introdusa de catre schimbarile
brutale care au durat timp de 20 de ani. Prin aceasta cale planuirea politiei secrete a fost introdusa
in Moscova care continua sa functioneze in multe feluri sub stapanirea tarilor.

Asa cum am spus deja, rusii au fost prima natiune in Europa ce a introdus un serviciu postal bine
organizat in statul lor. Totusi ar trebuii accentuat ca sistemul lor nu era in totalitate o imitatie a
procedurii mongole. Ivan al III-lea si-a contruit sistemul postal pe baza deja formata de printii din
perioada kieveana. Se pare ca era o analogie intre practica kieveana si sistemul de comunicatii ce
a existat in China in timpul sau feudal, descrisa inainte in capitolul V.

Daca mongolii insisi se multumeau cu sistemul kievean de comunicatii intre principate, ceea ce
pare probabil, atunci trebuie sa admitem ca era destul de avansat. Daca mongolii nu ar fii
perturbat dezvoltarea Rusiei atat de bine si pentru o perioada atat de lunga, putem sa admitem ca
sistemul de comunicatii kievene ar trebuiit sa dezvolte in ceva similar la care mongolii au intiparit
in imperiul lor.
Imitatia sistemului mongol a accelerat aceasta dezvoltare si acesta este marele merit al lui Ivan
III-lea de a-i vedea marele avantaj si de a se folosi de experienta de secole pe care celelalte
natiuni au acumulat-o si pe care mongolii au mostenit-o. A fost tot Ivan III- lea care a recunoscut
importanta unui bun sistem de informatii in scopul unei guvernari centralizate – iar primul
suveran european care a aratat asemenea intelepciune si diplomatie. Din fericire, stapanirea
acestui suveran abil este acum mai mult apreciata de istorici.

J.L.I. Fennel, in cartea sa »Ivan cel mare al Moscovei » a descris diplomatia lui Ivan III- lea
savantilor din vest.
Acest suveran merita mai multa atentie dar si pentru pentru realizarile sale in avansarea
economica si materiala a natiunii sale. A stabilit fundatiile pentru expansiunea si grandoarea
Rusiei si astfel merita pe deplin titlul, Ivan cel Mare