Integrarea Europeană.

S2.
Politica regională a Uniunii Europene cuprinde ansamblul instrumentelor şi procedeelor aplicate
în scopul creşterii gradului de coeziune economico-socială a ansamblului comunitar. Coeziunea
desemnează acel nivel de convergenţă reală între economiile şi regiunile unui sistem aflat în
proces de integrare care asigură funcţionarea optimă, echilibrarea şi promovarea unei dezvoltări
armonioase în condiţii de cost economic şi social minim. Politica regională este considerată ca
având efecte stimulative asupra procesului de convergenţă, în pofida menţinerii unor disparităţi
importante. Politicile comunitare contribuie contribuie pe palierele specifice la diminuarea
disparităţilor . Este îndeosebi cazul politicii monetare, a politicilor de unificare a pieţei interne,
politicii concurenţei, a politicii sociale şi a politicii agricole. Lansată în 1962, politica agricolă
comună a UE (PAC) este un parteneriat între agricultură și societate și între Europa și fermierii
săi. Acesta își propune sprijinirea fermierilor și îmbunătățirea productivității agricole, asigurând
o ofertă stabilă de alimente accesibile proteja fermierii din Uniunea Europeană pentru a-și duce
viața rezonabil contribuie la combaterea schimbărilor climatice și la gestionarea durabilă a
resurselor naturale menținerea zonelor rurale și a peisajelor din întreaga UE menține vie
economia rurală prin promovarea locurilor de muncă în agricultură, industrii agroalimentare și
sectoare asociate PAC este o politică comună pentru toate țările UE. Este gestionat și finanțat la
nivel european din resursele bugetului UE. Comerțul cu bunuri și servicii aduce o contribuţie
semnificativă la intensificarea creșterii economice durabile și la crearea de locuri de muncă
creșterea economică la nivel mondial va avea loc în afara frontierelor Europei. Prin urmare,
comerțul este un vector de creștere economică și o prioritate esențială pentru UE. Consiliul s-a
angajat în favoarea unui sistem comercial multilateral puternic, bazat pe norme. UE are o politică
comercială responsabilă, cu un nivel ridicat de transparență și o comunicare eficace cu cetățenii
cu privire la beneficiile și provocările comerțului și ale piețelor deschise. Politica comercială este
o competență exclusivă a UE. Aceasta înseamnă că cea care legiferează în materie comercială și
încheie acorduri comerciale internaționale este UE, și nu statele membre. În cazul în care acordul
cuprinde aspecte de responsabilitate comună, Consiliul îl poate încheia numai după ratificarea sa
de către toate statele membre. Prin faptul că acționează colectiv și vorbește cu o singură voce pe
scena internațională și că nu urmează multiple strategii comerciale separate, UE ocupă o poziție
puternică în ceea ce privește comerțul la nivel mondial. UE gestionează relațiile comerciale cu
țări terțe prin intermediul acordurilor comerciale. Acestea sunt concepute pentru a crea
oportunități comerciale mai bune și a înlătura barierele din calea comerțului.

Istoria și și teoria diplomației

S1. Definirea şi caracteristica dreptului diplomatic.