Dreptul Uniunii Europene

C1- 04.10.2012
Libertati de circulatie – Dreptul comunitar al afacerilor – A. Fuerea, ed. a 2-a, 2008 UJ
Europa.eu, curia.europa.eu, ier.ro
Tematica:
- Obiectivele UE
- Personalitatea juridica al UE
- Principiile ordinii juridice a UE
- Competentele UE
- Justitie si afaceri interne?
- Procedura de adoptare a actelor juridice ale UE
- Controlul judiciar al respectarii ordinii juridice a UE : controlul de legalitate al actelor
adoptate de institutiile Uniunii (actiunea in anulare), controlul inactiunii institutiilor uniunii
(actiunea in carenta), contenciosul functiei publice europene, controlul exercitat de catre
instant de la Luxembourg cu privire la respectarea dreptului Uniunii europene de catre
statele member (procedura de infringement), actiunea in interpretare
- Politicile Uniunii Europene: clasficare, prezentare generala
- Libertatile de circulatie (4): persoane, marfuri, servicii, capitaluri si plati - sediul materiei,
beneficiarii, exceptii, clauze de salvgardare
- Reguli concurentiale adresate statelor membre ale UE, intreprinderilor (interzicerea
ajutoarelor de stat resp interzicerea intelegerilot)
Notiuni recapitulative
TUE, TFUE, EURATOM
I. Personalitatea juridica a UE
Pana in anul 2009 definea UE ca fiind o entitate sui generis, avand personalitate juridica emergenta,
de-alungul timpului sprijinandu-se pe 3 piloni (Pesc, Jai, CE). Odata cu intrarea in vigoare a tratatului
de la Lisabona UE dobandeste personalitate juridica, acest lucru fiind prevazut la art. 47 din TUE.
Acest articol trebuie analizat cu raportare la alte doua articole, art. 1 din TUE si art. 335 din TFUE.
Potr art. 1 Uniunea se substituie Comunitatii Europene si ii succede acesteia. La art. 335 se prevede
fatul ca uniunea are cea mai larga capacitate juridica recunoscuta persoanelor juridice de catre
legislatiile statelor membre. Uniunea poate sa dobandeasca sau sa instraineze bunuri mobile si
imobile si poate sta in justitie.
Consecintele personalitatii juridice pentru UE sunt urmatoarele:
- Uniunea poate incheia acorduri internationale in nume propriu
- Permite Uniunii existenta unui buget propriu al Uniunii
- Posibilitatea de a selecta si angaja functionari
- Crearea unui sistem institutional propriu
- Semnarea de contracte
- Dreptul de legatie- pasiv si activ: dreptul de a primi si a trimite reprezentante diplomatice

1
Dobandirea de catre UE a personalitatii juridice este rezultatul unei cerinte necesare cu privire la
stabilirea clara a statului juridic al Uniunii, pe plan international in general si pe plan European in
special. De asemena, personalitatea juridica contribuie la ameliorarea perceptiei UE si a capacitatii
sale de actiune, facilitand astfel activitatea politica si contractuala a Uniunii la nivel bilateral si
multilateral, precum si la prezenta sa in alte organizatii internationale.
S1- 05.10.2012
Pg 260, pg (recurs= actiune)
Beatrice andresan, tudorel stefan – 2010
Sergiu Deleanu
Paul Craig, Grainne de Burca
Referat -2-5 pg.
Teme: max 5
Stiri : 2-3
Prezenta: 0,5 pcte (50%+1)
Teste: 1,5 pcte (sapt 6-7, ...) – sinteza
Tema:
In perioada 1993-2009 UE avea personalitate juridica?
-ce este o pers juridica?
- ce entitate este CE?
Disparitia sistemului pilonilor: UE devine organiz internat, nu mai e concept.Pilonii defineau acel
concept, cooperarea largita dintre comunitati.
C2
Obiectivele UE
Art. 3 TUE
Art. 4 T. Maastricht -> UE urmeaza sa promoveze pacea, valorile sale si bunastarea popoarelor
UE ofera cetatenilor sai un spatiu de libertate, justitie fara frontiere, in cadrul caruia e asigurata
libera circulatie a persoanelor in armoniare cu masurile adecvate cu privire la controlul
frontierelor externe, dr de azil, imigrarea, prevenirea si combaterea criminalitatii
UE -> instituirea unei piete externe la care sa participe toate statele membre, in acest sens se
actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei intemeiata pe o crestere economica echilibrata
si pe stabilirea preturilor pe o economie de piata cu un grad ridicat de competitivitate, care tinde
spre ocuparea deplina fortei de munca si progresul social in conditiile unui nivel inalt de
protectie a calitatii mediului.
-combaterea excluziunii sociale si a discriminarilor: UE promoveaza justitia si protectia sociala,
egalitatea intre femei si barbati, solidaritatea intre generatii si protectia pentru copil, coeziunea

2
sociala si teritoriala, respectarea bogatiei culturale si lingvistice, protejarea si dezvoltarea
spatiului european, desavarsirea uniunii economice si monetare.
- in relatiile cu celelate state de pe glob UE isi afirma intentia privind protectia cetatenilor,
contribuie la mentinerea pacii, a securitaii si la dezvoltarea durabila a planetei.
- UE promoveaza solidaritatea si respectul reciproc intre popoare, comertul liber si echitabil
-inlaturarea saraciei, protectia dr omului, resectarea dr international potrivt principiilor Carte
ONU.
-Pt realizarea obiectivelor UE isi stabileste mijloacele necesare act sale, raportanu-se la
competentele stabilite prin tratate.
Competentele UE
1. Competenta exclusiva a UE – politici comune: comerciale, a transporturilor, ..
2. Competente partajate UE- state membre ( Dr international, DUE, Legi speciale, C. Civil – art
2557 art. 3)
3. Competentele exclusive a statelor membre
Potrivit Declaratiei nr. ... anexata T. Lisabona, in temeiul personalitatii juridice ale UE acesta nu e
autorizata in nici un fel sa legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care ii sunt conferite
de statele membre prin tratate. T. Lisbaona stabileste repartizarea competentelor intre UE si
statele membre. Sediul materiei este art 4 , 5 TUE, art 2- 6 TFUE -> categoriile si domeniile
competentelor UE.
Art. 5 TUE: delimitarea competentelor UE e guvernata de principiul atribuirii, exercitarea acestor
competente este guvernata de principiul subsidiaritatii si proportionalitatii. In temeiul princ
atribuirii UE actioneaza numai in limitele competentelor care i-au fost conferite de statele
membre prin tratate pentru indeplinirea obiectivelor stabilite prin aceleasi instrumente jridice.
Orice competenta care nu e atribuita Uniunii prin tratate, apartine statelor membre.
Principiul subsidiaritatii: in domeniile in care nu sunt in competenta sa exclusiva, UE intervine
numai daca si in masura in care... actiunile preconizate nu pot fi realizate in mod satisfacator de
catre statele membre la nivel central, regional si local, dar datorita dimensiunilor si efectelor
actiunilor preconizate pot fi realizate mai bine la nivelul UE.
- In completarea acestor prevederi le gasim pe cele din art. 4 TUE
- Art 3 TFUE: competenta UE este exclusiva in urmatoarele domenii: uniunea vamala, stabilirea
normelor privind concurenta, politica monetara pentru statele care au trecut la moneda
euro, domeniul conservarii resurselor biologice ale marii, politica comerciala comuna.
- Incheierea unui acord international in cazul in care e prevazuta de un act legislativ al UE sau e
necesara pentru a permite UE sa isi exercite competenta interna sau in masura in care acesta
ar putea aduce atingere normelor comune ori ar putea modifica domeniul de aplicare ce
cade sub incidenta competentelor exclusive ale UE.
- In toate aceste cazuri numai UE poate legifera si adopta acte cu forta obligatorie, statele
membre putand face acest lucru numai in cazul in care sunt abilitate de UE sau pentru a pune
in aplicare actele UE.
2. Competenta partajata face obiectul reglementarii art. 4 TFUE

3
 S2- 12.10.2012
Art 2- 3 TUE – obiective
Cauze recomandate (complexitatea obiectivelor):
- Cauza 176/2003 c. Consiliului
- 376/1998 , 380/2003 Germania c Consiliului si Parlamentului
- 45/1986 Comisia c. Consiliului
- 317 si 318/ P.E. c Consiliului si a Comisiei
Competente, cauze, principii pt data viitoare
C3- 18.10.2012
Competentele partajate
Sediul materiei repr art 4 din TFUE. Domeniile in care competenta UE este partajata cu statele
membre sunt: piata interna, politica sociala pentru acele probleme care cad sub incidenta tratatului,
coeziunea economica sociala si teritoriala, agricultura si pescuitul, cu exceptia conservarii resurselor
biologice ale marii, mediul, protectia consumatorului, transporturile, retelele transeuropene, energia,
spetiul de libertate, securitate si justitie- cooperare, obiectivele comune de securitate in materie de
sanatate publica pentru acele aspecte definite prin tartatul de la Lisabona.
In domeniile cercetarii, dezvoltarii tehnologice si spatiului UE dispune de o competenta care vizeaza
desfasurarea actiunilor cu privire speciala asupra efinirii si punerii in aplicare a programelor, fara ca
exercitarea acestei competente sa poata avea drept efect impiedicarea statelor membre de a-si
exercita propriile competente. In domeniile cooperarii pentru dezvoltare si ajutor umanitar UE
dispune de competenta pentru a intreprinde actiuni si pentru a avea o politica comuna fara ca
exercitarea acestei competente sa poata avea drept efect lipsirea statelor membre de posibilitatea
de a-si exercita competentele.
Potr art 2 din TFUE uE si statele membre pot legifera, respectiv pot adopta acte obligatorii dpdv
juridic in domeniile care cad sub incidenta competentelor partajate. Statele membre isi exercita
competentele in masura in care UE nu a facut acest lucru. Statele mebre isi exercita competenta si in
masura in care UE hotareste sa nu mai exercite astfel de competente in unele dintre domeniile mai
sus precizate.
Protocolul nr 25 privind exercitarea competentelor partajate in cadrul articolului unic pe care-l
contine dispune faptul ca in cazul in care UE desfaoara o actiune intr-un anumit domeniu, domeniul
de aplicare al exercitarii competentelor sale include numai acele elemente care sunt reglementate de
respectivul act al uniunii, si prin urmare se deduce ca nu include intregul domeniu, ci numai anumite
aspecte ale acestui. In ce priveste declaratia 18 cu privire la delimitarea competentelor aceasta vine
in ompletarea celor de mai sus, in sensul ca in conformitate cu sistemul partajarii competentelor
intre UE si statele membre, asa cum e acest sistem prevazut in TUE si in TFUE. Orice competenta care
nu a fost atribuita UE prin tratate, apartine statelor. Ex. Regelementarea zonelor desertificate- nu
este reglementata de UE. In situatia in care tratatele atribuie Uniunii comeptente partajate cu statele
membre, intr-un anumit domeniu, statele membre isi exercita competentele in masura in care UE nu
si le-a exercitat prin omisiune sau a hotarat in mod deliberat ca nu si le exercita. Aceasta ultima
situatie poate sa apara in cazul in care institutiile Uniunii competente hotarasc sa abroge un act

4
legislativ in special pentru a garanta mai buna respectare in mod constant a principiilor subsidiaritatii
si proportionalitatii. Concret, Consiliul poate solicita Comisiei din initiativa sau a mai multora dintre
membrii sai ( reprezentanti ai statelor membre) potr art 241 din TFUE sa inainteze propuneri de
adaugare a unui act legislativ.
In ce priveste art 6 TFUE domeniile in care UE este competenta sa desfasoare actiuni de sprijinire, de
coordonare sau de completare a actiunii statelor membre sunt urmatoarele: protectia si
imbunatatirea sanatatii umane, industria, cultura, turismul, educatia si formarea profesionala,
tineretul si sportul, protectia civila, cooperarea administrativa.
Art 2 din TFUE precizeaza faptul ca actele Uniunii din aceasta perspectiva, obligatorii din prespectiva
juridica, adoptate in temeiul dispozitiilor tratatelor referitoare la domeniile mai sus precizate nu pot
implica armonizarea actelor cu putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre.
Intinderea si conditiile exercitarii competentelor Uniunii sunt stabilite prin dispozitiile tratatelor
referitoare la fiecare domeniu in parte. Este motiv pentru care statele membre ( a 3-a cat de compet)
isi cordoneaza politicile economice si de ocupare a fortei de munca potrivit conditiilor prevazute in
tratat pentru definirea carora UE dispune de competenta. Totodata uniunea este competenta
potrivit TUE sa defineasca si sa puna in aplicare o politica externa si de securitate comuna, respectiv
sa defineasca treptat o politica de aparare comuna.
Art 352 din TFUE - in cazul in care o actiune a Uniunii se dovedeste necesara in cadrul politicilor
definite prin tratate pentru a atinge unul dintre obiectivele stabilite prin aceleasi tratate fara a fi
prevazute atributiile necesare in acest sens Consiliul hotarand in unanimitate la propunerea Comisiei
si dupa aprobarea PE adopta masurile corespunzatoare. La data la care dispozitiile respective sunt
adoptate de catre Consiliu potrivit procedurii legislative speciale, acesta hotaraste in unanimitate la
propunerea Comisiei si dupa aprobarea PE. In cadrul procedurii de control al principiului
subsidiaritatii Comisia in calitate de Executiv al UE atrage atentia Parlamentelor nationale asupra
propunerilor care fac obiectul clauzei pasarele ( al masurilor adopate in conditiile de mai sus).
Masurile intemeiate prevederile art 352 din TFUE nu implica armonizarea actelor cu putere de lege si
a normelor administrative ale statelor membre in cazul in care tratatele exclud o astfel de
armonizare. Daca beneficiul prevederilor art 352 nu poate fi extins si pentru atingerea obiectivelor
din domeniul politicii externe si de securitate comuna, iar actele adoptate potrivit aceluiasi articol
trebuie sa respecte limitele prevazute de tratat. Limitele se gasesc la art. 40 din TUE, si se refera la
faptul ca punerea in aplicare a politicii externe si de securitate comuna nu aduce atingere aplicarii
prevederilor art 352 cu trimitere la procedurile si domeniul de aplicare corespunzatoare atributiilor
institutiilor prevazute in tratate in vederea exercitarii competentelor Uniunii inscrise la art. 3 – 6 din
TFUE. De aemenea punerea in aplicare a politicilor inscrise in articolele respective nu aduce atingere
aplicarii procedurilor si domeniului de aplicare corespunzator atributiilor istitutiilor prevazute in
tratate in vederea exercitarii competentelor Uniunii inscrise in tratate.
Un alt sediu al materiei este cel care face trimitere la declaratie cu privire la art 352 din TFUE. Este o
declaratie - in conformitate cu jurisprudenta constanta a Curtii de justitie a Uniunii Europene art 352
din TFUE, care face parte integranta dintr-un sistem institutional intemeiat pe principiul
competentelor de atribuire, nu poate constitui temeiul pentru extinderea competentelor Uniunii
dincolo de cadrul general pe care il reprezinta totalitatea dispozitiilor tratatelor, cu precadere fiind
vorba despre acele dispozitii care definesc misiunile si actiunile Uniunii.
Principiile ordinii juridice ale Uniunii Europene

5
- Principiul atribuirii de competente
- Principiul proportionalitatii
- Principiul subsidiaritatii
- Principiul cooperarii loiale

1. Principiul atribuirii de competente

Potrivit declaratiei nr. 24 anexata tratatului de la lisabona, in temeiul personalitatii juridice
pe care Uniunea a dobandit-o aceasta nu este autorizata in nici un fel sa legifereze sau sa
actioneze in afara competentelor care ii sunt conferite de catre statele membre prin tratate.
Potr art. 5 din TUE in temeiul principiului atribuirii, Uniunea actioneaza numai in limitee
competentelor care i-au fost atribuite de catre statele membre prin tratate pentru realizarea
obiectivelor stabilite tot prin intermediul acestor tratate. Pe cale de consecinta orice
competenta care nu este etribuita Uniunii prin tratate apartine statelor membre. Potrivit
principiului subsidiaritatii in domeniile care nu sunt in competenta sa exclusiva UE intervine
numai daca si in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi realizate in mod
satisfacator de catre statele membre la nivel central, regional si local, dar date fiind
dimensiunile si efectele actiunii preconizate pot fi realizate mai bine la nivelul UE.
Principiul se intemeiaza pe dispozitiile tratatelor care au conferit Uniunii un anumit obiect de
activitate, si, in consecinta, competente specifice corespunzatoare scopurilor, respectiv
obiectivelor stabilite prin tratate. Din jurisprudenta Curtii de Justitie de la Luxemburg putem
constata ca interpretarea dispozitiilor tratatelor privind competentele nu este restrictiva.
Motiv pentru care se evidentieaza o mare diversitate de competente, si anume: competente
normative, executive, de control, si jurisdictionale. In temeiul principiului atribuirii institutiile
Uniunii duc la indeplinire numai acele atributii care le sunt stabilite in mod expres prin
tratate. La acest nivel nu este permisa indeplinirea atributiilor implicite, deduse. Ratiunea
unui astfel de principiu isi gaseste originile chiar in aspectele care tin de rigoarea manifestata
in planul actiunii pe de o parte, dar si in cel al raspunderii institutiilor pentru indeplinirea
defectuoasa sau neindeplinirea atributiilor sau a competentelor pe de alta parte.

S3- 19.10.2012

Cauza 45/1986 Comisia c. Consiliului

Actiune in anulare prin care Comisia urmarea anularea unui Regulament- avansand 2
argumente: temeiul juridic nu a fost corect (in baza caruia a fost adoptat regulamentul) . Pe
langa acest fapt, nu se respecta obligatia de a motiva corespunzator regulamentul.
-Curtea : trebuie expuse motivele de fapt si de drept al actelor respective.
Referitor la obligatia de a se motiva regulam, directivele si deciziile Curtea a apreciat ca
pentru a raspunde acestei cerinte actele UE trebuie sa cuprinda expunerea elementelor de
fapt si de drept care au stat la baza aoptarii lor de catre institutie respectiva, astfel incat
Curtea sa poata exercita controlul judiciar si statele membre sa poatea cunoaste conditiile in
care institutiile Uniunii aplica dispozitiile tratatului.
Consiliul s-a aparat: a recunoscut ca nu se indica temeiul juridic precis in baza caruia a fost
ales.....

6
Curtea a spus ca alegerea temeiului juridic nu poate depinde exclusiv de convingerea unei
institutii in ceea ce priveste scopul urmarit, ci alegerea trebuie sa se intemeieze pe factori
obiectivi supusi controlului judiciar: scopul efectiv urmarit prin instituirea respectivelor
norme si continutul actului ca atare.
Curtea a admis ca este posibil ca in anumite situatii obligatia de motiv sa fie indeplinita chiar
daca temeiul juridic nu e precizat, daca scopul, obiectivele actului sunt bine definite. Daca
insa se nasc discutii, atunci oblig de motivare nu este indeplinita.
Curtea a anulat regulamentul respectiv.

Cauza 376/1998 Germania C. Parlamentului si Consiliului

Germania a solicitat anularea directivei privind armonizarea legislatiei statelor membre in

materia publicitatii si sponsorizarii produselor din tutun. Argumentele Germaniei:
-Temeiul juridic ales pt adoptarea directivei este incorect, necorespunzator
-Sunt incalacate princ proport si subsidiaritatii
-sunt incalcate drepturile fundamentale si a serie de articole din tratat
Legat de alegerea temeiului juridic Curtea a constatat ca directiva in cauza urmareste
implementarea unor masuri inspirate in mare parte de obiectivele politice de sanatate
publica. Curtea a analizat aceste norme avute in vedere la adopt dir, a constatat ca temeiul
invocat- competenta Uniunii exista la momentul dat. Totodata masurile urmareau si
armonizarea practicilor in materia pietei interne.
Curtea, analizand prevederile directivei, a constatat ca era necesara adoptarea directivei.
Pornind de la preambului dir, a ratata ca tre sa se arate in concreat daca exista bariere in
aclea liberei circulatie a marfurilor etc si a ajuns la concl ca libera circ a marf si serv nu este
pusa in pericol, difernetele legislative din statele membre nu sunt semnificative, astfel a
anulat directiva. -> nu a fost ales temeiul juridic adecvat.
In baza aceluiasi temei juridic se adopta o noua directiva, Germ introd o noua directva,
solicita anul unor prevederi din noua directive. Prevederile se ref la interdict de a se face
public produselor de tutun prin radio, presa scrisa, sponsoriz evenimentelor sportive si
culturale. -> denatureaza concurenta, restrict libera circ, nu este mas proport, nu se resp
princ proportinoalitatii, etc
Curtea a ajuns la alta concluzie. Intre timp au devenit membre UE 10 noi state, iar statele nou
intrate- exista discrepanta legislativa mult mai mare. In acest context Curtea a apreciat ca
pericolul de a se crea obstacol in calea liberei circulatii a crescut, si se impune un anumit
nivel de armonizare. Aceasta directiva cuprindea princ potrivit caruia ceea ce nu este interzis
este permis- erau permise practicile care nu erau interzise expres de directiva.
iN ceea ce priveste principiul proportionalitatii, in opinia Curtii: in cauza curtea a recunoscut
faptul ca principiul proportionalit este unul din principiile generale ale dreptului UE si cere ca
masurile adoptate de Uesa fie adecvate obiectivului urmarit si sa nu mearga dincolo de ceea
ce este strict necesar pentru atingerea acestuia.

Cauza 176/2003
Comisia c. P. E. Si Consiliului

7
S-a pus problema legalitattii unei decizii-cadru ( s-a solicitat anularea) adoptate in mat
protectiei mediului inconjurator (fostul pilon 3). Decizia cadru urmarea armonizarea partiala
a normelor de drept penal si procesual penal din statele membre privind elementele
constitutive ale diferitelor infractiuni din domeniul protectiei mediului. Curtea a considerat
ca temeiul juridic ales nu era corespunzator, nici sub aspectul scopului urmarit, si nici sub
aspectul continutului. Curtea a recunoscut ca dreptul penal si procesual penal sunt de
competenta exclusiva a statelor membre, insa a subliniat ca UE poate sa ia masurile pe care
le considera necesare pentru a aplica eficient normele de mediu, atunci cand aplicarea unor
pedepse penale de catre autoritatile nationale competente este o masura esentiala pentru
combaterea abaterilor grave de la normele privind protectia mediului.

Cauzele 317 si 318/ 2004 Parlamentul European c. Comsiliului si Comisiei

Este o cauza relevanta pt cometenta externa a UE, si priveste un acord incheiat intre UE si
SUA, adoptat printr-o decizie a Consiliui, si care privea prelucrarea si transferul datelor
personale ale pasagerilor care utilizau transportul aerian.
Dupa evenimentele din 11 sept 2011 SUA a adoptat legisl foarte stricta privind controlul
pasagerilor si obtinerea datelor acestora. SUA a incheiat cu UE un acord prin care se
permitea accesul la datele personale ale persoanelor care utilizau transport aerian.
PE a apreciat ca acest acord a fost inch cu depasirea competentei UE si ca s-au incalc
normele UE existente care impun protectia datelor personale ale cetatenilor.
Curtea, analizand continutul acestei decizii, a considerat ca temeiul juridic ales a fost unul
eronat, care nu putea sa constituie baza legala pt adopt unei astfel de decizii, UE n-are
competenta de a incheia un asemenea acord, si ca UE avea oblig de a proteja datele
personale ale resortisantilor sai. Curtea a dispus anularea.
Efectele in timp ale hotararilor Curtii: pt princ securitatii juridice efectele hotararii se vor
produce dupa expirarea celor 90 de zile prevazute in tartat ( era prevazut in acord ca in caz
de anulare mai ramane in vigoare timp de 90 de zile).

Principii

Art. 5 din TUE : princ atribuirii de competente vizeaza delimitarea competentelor, delim de a
statelor membre in primul rand.
Principiul subsidiar si proport vizeaza modul in care sunt exercitate aceste competente.
Princ atribuirii de competente: prin tartate st membre au hot cat din atrib sa cedeze Uniunii
si cat sa pastreze, resp cat sa exercite in comun. In princ se exerc in comun tot ce tine de
economic. In compet statelor membre au ramas domeniile traditionale, chestiuni care tin de
suveranitatea statelor. Princ atribuirii insemana ca daca nu s-a dat uniunii compet de a
actiona, acesta nu are dreptul sa o faca. Tot ce nu e atribuit in mod direct Uniunii, ramane
competenta statelor membre.
Toate principiile sunt legate intre ele, sunt interdependente.
Art 2 par 2 din TFUE: acolo unde tratatul ii confera Uniunii compet partajata, UE si statele
membre pot legifera si adopta acte obligatorii St membre isi exerc compet in mas in care UE
nu isi exerc competenta, sau a hotarat UE sa nu isi mai exercite. Pdealta parte princ subsid:
domeniile care nu’s de competenta exclusiva a UE (comp partaj) UE intervine numai daca si

8
 in mas in care obiect nu pot fi realizate satisf de st membre, sau pot fi realizate mai bine de
UE. Cele doua articole sunt contrare?

TEMA: Explicati daca art. 5 al. 3 din TUE (princ subsid) este in concordanta cu art 2 al 2 din
TFUE.

Comisia Europeană (CE) a propus vineri acordarea unui ajutor de 2,9 milioane de euro României,
pentru a susţine revenirea pe piaţa muncii a 1.416 angajaţi concediaţi de Nokia şi unul dintre
furnizorii companiei, după închiderea fabricii din judeţul Cluj a grupului finlandez

C4- 25.10.2012

Principiul proportionalitatii

Sediul materiei TUE art. 5- precizeaza faptul ca delimitarea copetentelor Uniunii este guvernata de
principiul atribuirii. Exercitarea insa a acestor competente este reglementata principiilor
subsidiaritatii si al proportionalitatii.
In temeiul principiului proportionalitatii actiunea Uniunii in continut si forma nu depaseste ceea ce
este necesar pentru realizarea obiectivelor stabilite prin tratate.
Institutiile Uniunii aplica principiul proportionalitatii in conformitate cu protocolul privind aplicarea
celor 2 principii- subsidiaritate si proportionalitate. Uniunea Europeana nu intervine in domeniile
care nu tin de competenta sa exclusiva decat in masura in care obiectivele avute in vedere nu pot fi
realizate in mod corespunzator de catre statele membre, apreciindu-se ca acestea pot fi indeplinite
mai bine la nivelul Uniunii Europene.
Principiul subsidiaritatii: in temeiul principiului subsidiaritatii in domeniile care nu sunt in competenta
sa exclusiva Uniunea intervine numai daca in masura in care obiectivele actiunii preconizate nu pot fi
realizate in mod satisfacator de catre statele membre la nivel national, regional si local, dar datorita
dimensiunilor si efectelor preconizate aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii.
Institutiile aplica de data aceasta principiul subsidiaritatii in conformitate cu acelasi protocol.
Parlamentele nationale sunt cele care asigura respectarea principiului subsidiaritatii in conformitate
cu procedura inscrisa in protocol.
Actiunile Uniunii, pe cale de consecinta nu depasesc ceea ce se apreciaza ca este necesar pentru
atingerea obiectivelor stabilite prin tratate. Se are in vedere faptul ca ceea ce poate fi realizat in mod
individual nu trebuie sa faca obiectul actiunii comune, dar daca acest fapt nu este posibil, se impune
interventia colectiva. Competenta de drept comun este prin urmare a statelor. In mod concret, este
orba despre o acceptare din partea unui stat luat individual cu privire la ceea ce poarta numele de
limitare a competentelor sale in vederea acordarii unor competente sporite Uniunii.

9
Competenta nationala constituie regula pentru acele domenii stabilite prin traatate, iar competenta
Uniunii este exceptia.
Principiul subsidiaritatii in sinteza spune urmatoarele doua aspecte, si anume:
- Uniunea este competenta sa actioneze in domeniile si in masura obiectivelor care ii sunt
incredintate in mod expres si evident, fiind vorba despre o competenta exclusiva, acesta va
actionacu titlu definitiv, irevocabil, fara alternativa. In fapt, sub acest aspect nici nu poate fi
pusa in discutie aplicarea principiului subsidiaritatii. De exemplu in domeniile care tin de
politica agricola, a transporturilor, a concurentei, respectiv politica in domeniul comercial.
- Daca sunt in cauza competente concurente, adica in acele domenii care nu tin de
competenta exclusiva a Uniunii Europene, precum si in acele materii care cad sub incidenta
cooperarii, respeciv a sprijinului ( politicile sociale, sanatate, protectia consumatorilor, a
mediului) iar statele membre nu au posibilitatea din motive care tin de dimensiunile
eforturilor si de natura actiunii respective nu indeplinesc obiectivele propuse, atunci Uniunea
intervine exact in aceste conditii precizate, adica apreciindu-se ca la un astfel de nivel
obiectivele pot fi indeplinite mai bine.
Aplicarea principiului are in vedere respectarea identitatii nationale si pastrarea competentelor
nationale, pastrand totodata luare in considerare a opiniilor cetatenilor, exprimate in procesul
decizional.
Protocolul privind aplicarea principiului subsidiaritatii si al proportionalitati. Potrivit art. 5 din
protocol proiectele de acte legislative se motiveaza in raport cu cele doua principii. Orice proiect
de act legislativ trebuie sa contina o fisa detaliata care sa permita evaluarea conformitatii cu cele
doua principii. Fisa cuprinde acele elemente care permit evaluarea impactului financiar al
proiectului in cauza si in cazul unei directive trebuie sa contina evaluarea implicatiilor acesteia
asupra reglementarilor care vor fi puse in aplicare in statele membre inclusi impactul asupra
legislatiei regionale, dupa caz.
In ceea ce priveste motivele care conduc la concluzia potrivit careia un obiectiv al uniunii poate fi
realizat mai bine la nivelul Uniunii, acestea se intemeiaza pe indicatori calitativi si ori de cate ori
este posibil, pe indicatori cantitativi. Astfel se incearca o obiectivare a acestor situatii. Proiectele
de acte legislative au in vedere necesitatea de a proceda astfel incat orice obligatie financiara
sau administrativa ce revine uniunii, guvernelor nationale, autoritatilor regionale sau locale,
operatorilor economici si cetatenilor sa fie cat mai redusa posibil si proportionala cu obiectivul
urmarit.
Art. 6 din protocolul nr. 2 la Tratatul de la Lisabona- in termen de 8 saptamani de la data
transmiterii unui proiect de act legislativ in limbile oficiale ale Uniunii, orice Parlament national
sau orice camera a unui parlament national poate adresa presedintelui Parlamentului European,
presedintelui Consiliului respectiv al Comisiei un aviz motivat in care sunt prezentate motivele
pentru care considera ca proiectul respectiv nu este conform cu principiul subsidiaritatii. Dupa
caz, fiecarui parlament natonal sau fiecarei camere a unui parlament national ii revine sarcina de
a consulta parlamentele regionale ( federatii) care au competente legislative. In cazul in care
proiectul de act legislativ aflat in cauza este emis de un grup de state membre, presedintele
Consiliului transmite avizul guvernelor respectivelor state membre. Daca proiectul de act
legislativ este emis de catre Curtea de Justitie, Banca Centrala Europeana sau Banca Europeana
de Investitii, presedintele Consiliului transmite avizul institutiei sau organului in cauza. Sub aspect

10
procedural- art 7 din Protocol- parlamentul european, Consiliul si Comisia, si atunci cand este
cazul, grupul de state membre, Curtea de Justitie, BCE sau BEI in situatia in care proiectul de act
legislativ european este emis de acestea tin seama de avizele motivate adresate de catre
Parlamentele nationale sau de catre o camera a unuia dintre parlamentele nationale. Fiecare
Parlament national dispune in cadrul acestei proceduri de 2 voturi repartizate in functie de
sistemul parlamentar national. In cadrul unui sistem parlamentar national bicameral fiecare
camera dispune de cate un vot.In cazul unui sistem unicameral, parlamentul in ansamblu are 2
voturi. In cazul in care avizele motivate privind nerespectarea de catre un proiect legislativ a
principiului subsidiaritatii reprezinta cel putin 1/3 din totalul voturilor atribuite parlamentelor
nationale, proiectul trebuie reexaminat.
Acest prag este de ¼ in cazul unui proiect de act legislativ prezentat in domeniul spatiului de
libertate, securitate si justitie. In urma acestei reexaminari Comisia, sau dupa caz grupul de state
membre , PE, CJ, BCE sau BEI in situatia in care proiectul de act legislativ este emis chiar de catre
acestea pot hotari fie sa mentina proiectul, fie sa-l modifice, fie sa il retraga. Oricare ar fi decizia,
trebuie motivata.
In cazul procedurii legislative ordinare, in situatia in care avizele motivate privind nerespectarea
de catre un proiect de act legislativ a principiului subsidiaritatii reprezinta cel putin o majoritate
simpla din voturile atribuite parlamentelor nationale, proiectul trebuie reexaminat.
Ca urmare a unei astfel de reevaluari, Comisia poate hotari la randul lui fie sa mentina
propunerea, fie sa o modifice, fie sa o retraga. In cazul in care decide mentinerea propunerii,
Comisia trebuie sa justifice printr-un aviz motivat motivele pentru care considera ca propunerea
este conforma cu principiul subsidiaritatii. Acest aviz motivat, precum si celelate avize motivate
ale parlamentelor nationale trebuie prezentate de catre institutiile legislative ale UE. Avizul
motivat inaintat de incheierea primei lecturi, institutiile legislative ( PE si Consiliul) examineaza
compatibilitatea compunerii legislative cu principiul subsidiaritatii, tinand seama in special de
motivele invocate si insusite de majoritatea parlamentelor nationale precum si avizul motivat al
Comisiei. In cazul in care o majoritate de 55% a membrilor Consiliului sau cu o majoritate a
voturilor exprimate in PE institutiile legislative considera ca propunerea nu este compatibila cu
principiul subsidiaritatii, propunerea in cazua nu va mai fi examinata. Din acest motiv,
competenta de a se pronunta cu privire la actiunile referitoare la incalcarea principiului
subsidiaritatii de catre un act legislativ formulate de catre un stat membru sau transmise de
acesta in conformitate cu dreptul sau intern in numele parlamentului national sau al unei camere
a acestuia revine Curtii de Justitie a Uniunii Europene. (art 8)
Principiul cooperarii loiale
Sediul materiei il reprezinta art. 4 din TUE. Potrivit acestui sediu al materiei, in temeiul
principiului cooperarii loiale, Uniunea si statele membre se respecta si se ajuta reciproc in
indeplinirea misiunilor ce rezulta din tratate. In acest sens, statele membre adopta orice masura
generla sau speciala pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor rezultate din tratate sau care sunt
stabilite prin actele institutiilor Uniunii ( izvoarele primare, izvoarele derivate).
Statele membre faciliteaza, favorizeaza indeplinirea de catre Uniune a misiunii sale, si se abtin de
la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii Europene.
Procedurile de adoptare a actelor juridice ale Uniunii Europene

11
 S4- 26.10.2012

Stire seminar: http://legestart.ro/?p=20568 Comisia propune să se dea undă verde pentru cooperare
consolidată în domeniul taxei pe tranzacţiile financiare

Art. 5 alin. 3 (TUE) vs. Art 2 alin.2 (TFUE)- TFUE are caracter secundar, subsidiar fata de articolul din
TUE. UE adopta acte intr-o anumita masura, dupa care inceteaza, sau nu mai adopta deloc. Abia dupa
asta se aplica art. 2 alin 2- in aceasta situatie revine statelor membre competenta de a adopta acte.
Rolul parlamentelor nationale in aplicarea pricipiului subsidiaritatii:
-obligatia de a motiva actele legislative
-obligatia pe care o are initiatorul proiectului de a trimite initiativa la parlamentele nationale
(initiator poate fi Comisia sau alta institutie ale UE- PE, CJ, BCE, BEI, un grup de state membre, etc).
Parlamentele nationale il analizeaza, si dau cu parerea daca respecta principiul subsidiaritatii-
voteaza- transmit mai departe rezultatul votului Uniunii- Uniunea stabileste praguri minime- daca
acest prag nu este atins (praguri- 1/3 din voturile acordate statelor membre, ¼ daca e vba de proiect
din dom spatiu de libertate, securitate si justitie, resp majoritate simpla daca e vorba de un act
legislativ care se adopta potrivit procedurii legislative ordinare) – proiectul trebuie reexaminat-
initiatorul reexamineaza, poate sa modifice, sau sa-l pastreze- in acest caz emite un aviz in care
motiveaza de ce nu s-a incalcat princ subsidiaritatii. Ultimul cuvant are Parlamentul, care cu
majoritate simpla, iar Consiliul cu majoritate de 55% pot aprecia ca propunerea nu e compatibila cu
principiul subsidiaritatii, si sa nu il mai examineze.
Un rol important in aceasta procedura ii revine Curtii de Justitie al Uniunii Europene, care se
pronunta cu privire la incalcarea princiiului subsidiaritatii in cadrul actiunilor in anulare. Dupa ce se
adopta actul, este chemata CJ sa se pronunte intr-un fel de control de legalitate a posteriori in
legatura cu respectarea principiului subsidiaritatii. COMISIA? are sarcina de a prezenta un raport
anual atat Consiuliului European cat si Consiliului, Parlamentului si parlamentelor nationale privind
aplicarea art. 5 din TUE (inseamna si princ atribuirii, proportionalitatii si subsidiaritatii).
Actiunile ce pot fi introduse la Curtea de Justitie
Art 258-281 TFUE
Protocolul nr 3 la TFUE privind statutul Curtii de Justitie
Actiunea in anulare
263-264 TFUE
Obiectul actiunii: desfiintarea normelor Uniunii Europene cu caracter obligatoriu considerate ilegale.
Calitatea procesuala activa apartine statelor membre, institutiile Uniunii, particulari (atat persoane
fizice cat si juridice). In cazul particularilor exista conditia sa justifice un interes- trebuie sa arate ca
actul respectiv o priveste direct si individual sau o priveste pe persoana respectiva direct si nu

12
necesita masuri de executare. (Regulamentul nu ma priveste direct si individual niciodata. Insa o
decizie poate sa ma priveasca direct si individual.
Impotriva cui introduc actiunea? Actiunea este introdusa impotriva emitentului- calitatea procesuala
pasiva poate avea numai institutia emitenta- PE si Consiliul. Pot fi chemate separat numai Consiliul pt
anumite acte, Comisia, BCE. Pot fi chemate PE ori Consiliul European pt actele acestor instititutii care
sunt menite sa produca efecte fata de terti. Pot fi atacate actele emise de organele, agentiile, oficiile
UE daca actele acestora produc efecte fata de terti.
Exista conditia respectarii unui termen- conditie de admisibilitate a actiunii—se prevede un termen
de 2 luni care incepe sa curga dupa caz dupa publicarea actului in JOUE, de la notificare, daca este
unul dintre acte care se notifica (ex directiva) sau de la data la care persoana interesata a luat
cunostinta de existenta actului. Daca este vb de un act care se publica in JOUE- regulament- se
calculeaza de la publicare. Daca e directiva, de la notificare, etc.
Tratatul prevede limitativ motivele de nulitate:
- Necompetenta
- Incalcarea unei norme fundamentale de procedura ( ex nemotivarea sau motivarea
necorespunzatoare)
- Incalcarea tratatelor sau a normelor de aplicare a acestora
- Abuzul de putere
 Efecte: Curtea declara actul nul si neavenit- este considerat inexistent inca de la data
adoptarii. Insa efectele deja produse nu pot fi sterse intotdeauna. Curta de Justitie poate sa
arate expres care efecte ale actului trebuie considerate irevocabile.
Actiunea in carente
-actiunea prin care se ataca refuzul de a actiona sau abstentiunea institutiei Uniunii Europene- art.
265-266 TFUE
Obiectul actiunii: atacarea abstentiunii, refuzul de a decide a unei institutii al Uniunii Europene
Calitate procesuala activa: statele membre si institutiile UE
Calitatea procesuala pasiva: institutiile UE, oganelor, oficiilor, agentiilor UE
Conditie de admisibilitate: procedura prealabile care trebuie urmata, daca nu actiunea va fi respinsa
ca inadmisibila. Aceasta proc prealabila presupune sa ceri institutiei sa actioneze si sa-i acord 2 luni in
care sa actioneze sau sa-mi raspunda. Daca nu raspunde/ nu actioneaza am la dispozitie un nou
termen de 2 luni care curge de la expirarea primelor 2 luni.
Efecte: daca Curtea admite actiunea, institutia respectiva este obligata sa ia toate masurile necesare
pentru executarea hotararii Curtii.
Procedura de infringement
(Actiunea in neindeplinirea obligatiilor de catre statele membre)- sediul materiei: art. 258-260 TFUE
Obiectul actiunii e reprezentat de corijarea conduitei statelor, care si-au incalcat obligatiile ce le
incumba in virtutea dreptului Uniunii Europene, si obligarea acestora sa-si revizuiasca pozitia.

13
Scopul acestei proceduri nu este in principiu sanctionator- scopul este de ai da posibilitatea statelor
sa-si prezinte argumentele, si sa ia masurile necesare pt a-si respecta obligatiile cand acest lucru se
impune.
Calitatea procesuala activa apartine Comisiei, dar si oricarui alt stat membru. (pana acum numai
Comisia a demarat procedura de infringement). In privinta statelor membre mai exista o conditie:
sesizarea prealabila a Comisiei, solicitandu-i prezentarea unui aviz motivat intr-un termen de trei luni.
Comisia emite acest aviz. Statul membru se poate adresa direct Curtii doar daca nu se amite avizul
Comisiei, sau daca se emite ulterior.
Calitatea procesuala pasiva apartine statelor membre
In concret, procedura are 2 etape: o procedura necontencioasa si o procedura contencioasa.
- Procedura necontencioasa debuteaza cu sesizarea Comisiei, fie din oficiu, fie de catre
particulari- exista un formular pe site-ul Comisiei in acest sens. Dupa sesizare urmeaza
invesigatii preliminare si dialog preliminar cu statul membru, dupa care se emite o scrisoare
de notificare formala statului. Statul raspunde, explicand si dand argumente. Daca nu
raspunde, Comisia ii emite un aviz motivat (ultimul avertisment care se da statului). Daca nici
dupa aviz statul nu-si revizuieste pozitia, se trece la:
- Etapa contencioasa: speta ajunge in fata CJ care analizeaza pozitiile partilor si pronunta o
hotarare. Inclusiv pe parcursul procedurii contencioase statul membru are posibilitatea sa-si
revizuiasca pozitia si actiunea sa ramana fara obiect. Hotararea Curtii are efect declarativ. La
acest moment nu se aplica statului nici o sanctiune, cu o singura exceptie: cand statul e
chemat in fata Curtii pentru faptul ca nu a notificat masurile de transpunere a unei directive.
Daca nu a notificat, i se poate aplica o sanctiune pecuniara, care poate imbraca doua forme:
o suma forfetara sau penalitati cu titlu cominatoriu. Mai exista posibilitatea ca dupa ce statul
a fost „condamnat” in loc sa ia masurile necesare sa execute hotararrea Curtii, statul sa
incalce in continuare obligatiile. Daca nu ia toate masurile pentru execurtarea hotararii Curtii,
se decalnseaza din nou procedura- statul poate fi chemat din nou de Comisie din nou in fata
Curtii, si abia a doua oara statul e sanctionat pecuniar in limita propusa de Comisie in orice
caz.
Motivele pentru care poate fi declansata procedura de infringement:
1. Omisiunea de a comunica masurile de transpunere sau de implementare a unei directive
2. Neconformitatea legislatiei nationale cu normele Uniunii Europene
3. Aplicarea necorespunzatoare al normelor Uniunii Europene
Faptele acestea pot fi savarsite atat prin actiuni, cat si prin inactiuni. Raspunderea statului este o
raspundere obiectiva, neconditionata de existenta culpei, si nu necesita existenta unui prejudiciu.
Obligatiile incalcate pot fi atat obligatii pozitive, cat si negative, dupa cum pot fi obligatii de
rezultat sau de diligenta, insa trebuie sa fie precise.
Exemplu:
Cauza Comisia c. Greciei 45/1991
Proc de infringement: Cauza 96/1981 Comisia c. Olanda
167/1973 Comisia c. Frantei

14
 29/1984 Comisia c. Germaniei
304/2002 Comisia c. Frantei
Procedura intrebarii preliminare: cauza 402/ 2009 – taxa de poluare
Decizia 1178/2009 – Decizia CCR – taxa de poluare
Taxa de prima inmatriculare si taxa de poluare- articole de prezentat

C5- 01.11.12

Procedurile de adoptare ale actelor juridice ale Uniunii Europene

Se impart in 2 mari categorii: procedura ordinara si procedurile speciale

Sediul materiei il reprezinta partea a VI-a din TFUE, intitulata Dispozitii institutionale si financiare,
Titlul 1 numit Dispozitii institutionale, Capitolul al 2-lea, referitor la actele juridice ale Uniunii,
respectiv procedurile de adoptare si alte dispozitii.
La art 289, alin1 se face vorbire despre faptul ca procedura legislativa ordinara consta in adoptarea
in comun de catre PE si Consiliu a unui regulament, a unei directive sau decizii la propunerea
Comisiei. In cazurile special prevazute in tratate adoptarea unui regulament, directiva sau decizii de
catre PE cu participarea Consiliului sau de catre Consiliu cu participarea PE constituie o procedura
legislativa speciala.
Procedura legislativa ordinara
In ce priveste procedura legislativa ordinara o gasim regelementat in art 294 din TFUE. In toate
cazurile in care tratatele UE fac trimitere la procedura legislativa ordinara.
Initiativa legislativa apartine executivului- Comisiei Europene. De la aceasta regula fac exceptie
domeniile in care TFUE nu prevede altfel, in special este vorba despre domeniul: cooperarea judiciara
in materia penala si cooperarea politieneasca. Atata timp cat Consiliul nu adopta o hotarare, de
observa ca Comisia isi poate modifica propunerea pe tot parcursul procedurilor care duc la adoptarea
unui act al Uniunii.
Procedura legislativa ordinara cunoaste 4 etape distincte:
1. Prima lectura: in cadrul acestei prime etape, dupa primirea propunerii legislative de la
Comisie, PE adopta propria ei pozitie in raport cu aceasta, pozitie pe care o transmite
Consiliului. Daca acesta din urma aproba pozitia Parlamentului European, in mod implicit
adopta actul cu formularea care corespunde Parlamentului European. In situatia in care nu
aproba pozitia PE, Consiliul adopta propria ei pozitie in prima sa lectura pe care o transmite
PE-lui. Totodata, Consiliul informeaza PE cu privire la motivele care au determinat adoptarea
pozitiei sale in prima lectura, iar Comisia la randul ei informeaza PE cu privire la pozitia pe
care o are raportata la propunerea Consiliului.
2. A doua lectura: in cazul in care in termen de 3 luni de la data transmiterii pozitiei Consiliului
in prima lectura Parlamentului European aprobaaceasta pozitie a Consiliului sau nu se

15
 pronunta, actul respectiv se considera adoptat cu formularea pozitiei care apartine
Consiliului. In situatia in care PE cu majoritatea membrilor respinge pozitia Consiliului actul
propus este considerat ca nefiind adoptat, motiv pt care este prevazuta si o a 3-a posibilitate
pe care o are PE in aceasta etapa a procedurii legislative, si anume aceea in care colegislativul
propune cu majoritatea membrilor sai modificari la pozitia Consiliului. Textul, asa cum este
modificat se transmite Consiliului si Comisiei, care la randu-i emite un aviz privitor la aceste
modificari. In termen de 3 luni de la primirea modificarilor PE-lui Consiliul hotaraste cu
majoritate calificata, aproba modificarile, iar actul se considera aprobat. Este posibil insa ca
modificarile Parlamentului sa nu fie aprobate de catre Consiliu, caz in care presedintele
Consiliului in consens cu presedintele PE convoaca comitetul de conciliere in termen de 6
saptamani. Tot in aceasta etapa Consiliul hotaraste in unanimitate cu privire la modificarile
care au facut obiectul unui aviz negativ din partea Comisiei.
3. Concilierea: in cazul in care in termen de 3 luni de la primirea modificarilor PE Consiliul,
hoarand cu majoritate calificata nu aproba toate modificarile, presedintele Consiliului de
comun acord cu presedintele Parlamentului convoaca in termen de 6 saptamani Comitetul
de Conciliere. Comitetul de Conciliere este compus din membrii Consiliului sau reprezentantii
acestora si tot atatia membri ai Parlamentului. Misiunea Comitetului de Conciliere este aceea
de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun cu majoritatea calificata a membrilor.
Termenul-limita in care Comitetul trebuie sa ajunga la un acord este de 6 saptamani de la
data convocarii. Acordul se realizeaza pe baza pozitiilor formulate de catre PE si Consiliul in
cadrul celei de-a 2-a lecturi. Daca in termenul prevazut nu se ajunge la adoptarea unui
proiect comun, actul propus se considera neadoptat si se trecela a 4-a etapa.
4. A treia lectura- procedura legislativa ordinara continua in mod firesc atunci cand comitetul
de conciliere in termenul de 6 saptamani aproba proiectul comun. Proiectul comun este
analizat de catre Consiliu si Parlament timp de inca saptamani de la aprobare pentru a
adopta actul respectiv. Actul se adopta cu majoritatea voturilor exprimate la nivelul
Parlamentului si cu majoritatea voturilor exprimate n cazul Consiliului.
Aspecte care tin de unele prevederi specifice pe care le contine art 294 alin15: in cazul in care in
situatiile prevazute in tratate un act legislativ face obiectul procedurii legislative ordinare din
initiativa unui grup de state membre sau la recomandarea BCE, ori la solicitarea Curtii de Justitie ,
Comisia Europeana isi vede restranse atributiile in sensul ca nu va putea sa-si modifice prounerea
pe tot parcursul procedurii care duce adoptarea unui act al Uniunii, atata timp cat Consiliul nu a
luat o hotarare, nici sa informeze PE cu privire la pozitia sa in cadrul primei lecturi, nici sa
modifice pozitia exprimata nu poate sa ofere un aviz negativ pe timpul celei de-a doua lecturi. In
aceste cazuri PE si Consiliul transmit Comisiei proiectul de act, precum si pozitiile lor din prima si
a doua lectura. Avizul Comisiei poate fi solicitat in oricare dintre etapele procedurii, dar Comisia
are posibilitatea sa emita un astfel de aviz si din proprie initiativa.
Tot o situatie particulara reprezinta si faptul ca Comisia poate participa in cazul in care apreciaza
ca este necesar la lucrarile Comitetului de Conciliere.
Probleme care tin de Majoritatea calificata in cadrul Consiliului- T de la Lisbona modifica si
modul de calcul al majoritatii calificate in cadrul Consiliului, precum si sfera de aplicare a acestei
majoritati calificate. Pana la data de 01.11.2014 se aplica sistemul instituit prin T. De la Nissa,
adica majoritatea calificata este intrunita in cazul in care 255 de voturi din cele 345 posibile sunt
exprimate in favoarea actului propus. Se adauga faptul ca statele care si-au exprimat votul

16
 favorabil actului in cauza trebuie sa reprezinte 62% dpdv al populatiei Uniunii Europene. Aceasta
conditie se rezuma a fi indeplinita insa daca un stat membru solicita verificare indeplinirii
conditiei, se actioneaza in consecinta. In cazul in care Consiliul nu hotaraste la propunerea
Comisiei sau a inaltului reprezentant al Uniunii, majoritatea calificata se defineste ca fiind egala
cu cel putin 72% din membrii Consiliului, reprezentand statele membre participante care reunesc
cel putin 65% din populatia Uniunii. 2014- majoritatea calificata se defineste ca fiind egala cu cel
putin 55% dintre membrii Consiliului, reprezentand statele membre participante care reunesc cel
putin 65% din populatia acestor state cu precizarea potrivit careia minoritatea de blocaj a unei
decizii trebuie sa reuneasca unele conditii, si anume:
-aceasta minoritate de blocaj a deciziei trebuie sa includa cel putin numarul minim de membri
din Consiliu reprezentand mai mult de 35% din populatia statelor-membre participante, plus un
membru, altfel majoritatea calificata se considera intrunita si nu poate fi blocata adoptarea
deciziei. Este prevazuta o perioada de tranzitie in acest sent pana la 31.03.2017, cand va exista
posibilitatea ca un stat membru sa solicite trecerea la un astfel de sistem de vot.
In ce priveste sfera dee aplicare a majoritatii calificate, acesta s-a extins cu 44 de domenii dupa
cum urmeaza. In 24 de cazuri este vorba despre materiile in care anterior tratatului de la
Lisabona era ceruta unanimitatea pentru adoptarea unui act juridic, cu urmatoarele precizari:
- in primul rand punerea in aplicare a masurilor specifice spatilului de libertate, securitate si
justitie ( controlul frontierelor, azilul, imigrarea, Eurojustul si Europolul). –
- In al doile rand, vizeaza politica externa si de securitate comun in cazul propunerilor facute
de catre Inaltul Reprezentant al Uniunii la cererea Consiliului European.
- A treia precizare se refera la faptul ca intra sub aceasta cupola modalitatile de control privind
exercitarea competentelor executive ale Comisiei (Comitologie).
In alte 20 de situatii este vorba despre baze noi juridice, care intra in sfera de aplicare a
majoritatii calificate, referitoare la:
- Principiile si conditiile necesare functionarii serviciilor de interes economic general
- Regimul de protectie a proprietatii intelectuale
- Politica spatiala
- Energia
- Ajutorul umanitar, protectia civila si altele...
Domeniile in care se aplica procedura legislativa ordinara (83):
- Serviciile de interes economic general
- Initiativele cetatenesti
- Aplicarea regulilor de concurenta politicii agricole comune
- Excluderea unui stat membru din anumite activitati din sfera de aplicare a dispozitiilor cu
privire la dreptul de stabilire
- Liberalizarea serviciilor in anumite sectoare determinate
- Imigrarea si lupta impotriva traficului de fiinte umane
- Cooperarea judiciara in materie penala
- Eurojust, Europol
- Masurile in domeniul utilizarii monedei unice Euro
- Sanatatea publica

17
 - Fondurile structurale
- Energia
- Statutul functionarilor si regimul aplicabil agentilor Uniunii , si altele...
Aspecte care vizeaza procedurile legislative speciale
Tratatul de la Lisabona restrange procedurile legislative la 2, si anume:
-procedura legislativa ordinara
-procedurile legislative speciale- acele proceduri care intervin in situatiile expres prevazute de
tratate in care actele juridice ale Uniunii pot fi adoptate de catre: Parlamentul European cu
participarea Consiliului, sau de catre Consiliu cu participarea Parlamentului European.
Particularitatile procedurilor legislative speciale sunt date de faptul ca
S5- 02.11.2012
Comisia c. Greciei
-deseuri
-erau in cauza directive adoptate inainte de aderarea Greciei la UE -> aceste directive se aplica din
momentul aderarii, statul nu mai beneficiaza de perioada de tranzitie, din motiv ca in perioada
negocierilor a avut la dispozitie timp sa-si modifice si sa coreleze legislatia cu prevederile comunitare.
Comisia c. Frantei -2002
Franta a fost chemata in fata Curtii a 2-a oara. Franta nu si-a indeplinit obligatiile in ceea ce priveste
conservarea resurselor piscicole. Obligatiile vizeau dimensiunile plaselor de pescuit, dimensiunile
pestilor pe specii si categorii, etc... Franta a fost condamnat prima oara in 1988. Comisia insa a
apreciat ca masurile adoptate de Franta dupa prima hotarare nu sunt suficiente pt a-si indeplini
obligatiile. A doua oara, i se reprosa Frantei ca nu a aplicat / nu a vegheat aplicarea masurilor in acest
domeniu, inspectiile nu au fost suficiente, cei care incalcau obligatiile nu erau sanctionate, etc...
Franta s-a aparat: hotararile Curtii nu erau suficient de precise,
A fost condamnat din nou.
Comisia c. Frantei 167/1973
-comisia nu trebuie sa probeze interes pt a introduce o actiune in cazul neindeplinirii obligatiilor de
catre statele membre
-transport
Comisia c. Olandei 96/1981
-norme care vizau calitatea apei
-Curtea a aratat ca sarcina probei ii apartine Comisiei
In cauza statul nu transpusese o directiva- simpla netranspunere naste prezumtia ca nu a indeplinit
obligatia. In speta, Olanda avea practici administrative prin care erau indeplinite obligatiile.
Necomunicarea masurilor de implementare a directivei, sau comunicarea unor informatii neclare,
imprecise pot constitui in sine motiv suficient pentru a incepe procedura de infringement, dar nu
indreptateste Comisia sa prezume ca masurile nu au fost luate.

18
Olanda practic lasase responsabilitatea aplicarii pe administratia regionala si locala. Simplul fapt al
delegarii acestor atributii nu te exonereaza ca stat membru- tot statul e in culpa daca administratia
nu-si indeplineste in mod corespunzator obligatiile.
Comisia c. Germaniei
Accesul la profesia de asistent medical
- Germania nu permitea echivalarea diplomelor pt persoanele care au obtinut diplomele in
strainatate
- Curtea a aratat ca implemetarea unei directive nu presupune in mod necesar masuri
legislative, este suficient si sa existe principii generale de drept constitutional sau
administrativ care sa fie recunoscute si aplicate de autoritatile nationale, daca destinatarii
drepturilor si obligatiilor cunosc aceste principii si se pot intemeia pe ele in justitie.
Procedura intrebarii preliminare
Sediul materiei: 267 din TFUE
Obiectul actiunii: este interpretarea tratatelor – a se analiza validitatea si a se interpreta actele
adoptate de institutiile, organele, oficiile sau agentiilor EU.
 Nu se poate pune o intrebare privind validditatea tratatelor – tratatele au fost adoptate de
statele membre, si numai statele membre au competenta de a le modifica.
 De asemenea, nu pot sa cer interpretarea normelor interne
Pot constitui obiect: Acte adoptate de institutii: drept derivat si acte subsecvente dreptului derivat,
fostele decizii-cadru, decizii adoptate pe fostele piloane 2 si 3
Calitate procesuala activa: are doar judecatorul national- Curtea foloseste termenul de „instanta” sau
„tribunal”- se refera la orice organ cu atributii jurisdictionale- si tribunale arbitrale in anumit conditii
pot trimite intrebari preliminare. Judecatorul formuleaza intrebarea daca raspunsul este necesar
pentru solutionarea unui litigiu aflat pe rol, in curs de judecata. Judecatorul are puterea de a decide
daca raspunsul Curtii ii este necesar pentru a pronunta o hotarare.
Litigiul trebuie sa fie ulterior dobandirii calitatii de stat membru.
Daca in dr intern nu mai exista o cale de atac impotriva solutiei instantei interne, atunci judecatorul
are obligatia de a trimite intrebarea.-> s-a preferat teoria concreta, potrivit caruia ultima instanta
poate sa fie oricare instanta interna- daca nu mai exista cale de atac, judecatorul are obligatia de a
trimite itrebarea. In jurisprudenta Curtii sa- apreciat ca judecatorul are marja de apreciere de a
aprecia daca raspunsul Curtii ii este necesara sau nu. Judecatorul care judeca in ultima instanta poate
considera ca raspunsul Curtii nu ii este necesar, sau apreciaza ca are de a face cu un „act clar”,
interpretarea fiind evidenta.
Calitate procesuala pasiva NU exista- nimeni nu e chemat in judecata. In schimb exista obligatia de a
suspenda procedura pe plan intern pana la primirea raspunsului Curtii.
Hotararea Curtii are efecte inter partes- efecte relative- doar pt litigiul respectiv, insa metodele de
interpretare utilizate de Curte, considerentele cu caracter de principii nu pot fi ignorate in cauze
similare, in care se pun aceleasi probleme de drept.

19
C6 – 8.11.2012

Procedura de adoptare a actelor juridice ale uniunii europene

Procedurile legislative speciale:

Particularitatile acestor proceduri speciale vizeaza: faptul ca pentru adoptarea unui act este necesara
realizarea unanimitatii in cazul consiliului dar si obtinerea aprobarii din partea parlamentului. In acest
caz statele membre dispun de un veritabil drept de veto prin consiliu in timp ce parlamentul
european indeplineste un rol secundar adica acesta neavand aceleasi atributii pe care le exercita in
cazul procedurii legislative ordinare unde vine = cu consiliu si neceranduse cu unanimitate. A 2a
particularitate e ca rolul comisiei nu este mentionat in tratatul de la lisabona in mod explicit insa din
practica rezulta ca executivul uniunii isi vede atributile consolidate in sensul potrivit caruia urmare a
unui act legislativ dedus spre adoptare comisia poate intervenii in cadrul procedurilor modificand
unele elemente neesentiale ca urmare a actului produs. Procedura legislativa speciala ori una ori alta
se aplica in deosebi in urmatoarele materii: materia justitie si afaceri interne; materia bugetului,
fiscalitatea ca materie si in cazul unor aspecte care sunt in mod special mentionate in cadrul
anumitor politici comune.

Justitia si afacerile interne: proc vizeaza parchetul european si activitatea acestuia, cooperarea
politieneasca operationala, masurile privind pasapoartele, cartile de indentitate. Permisele de
sedere, etc.

Bugetul ca materie vizeaza in principal (da nu numa) resursele proprii, cadrul financiar plurianual si
nu numai, fiscalitatea se refera din acest pdv la domenii cum ar fi circulatia capitalurilor stari, state
terte, si armonizarea legislatilor statelor membre privind impozitele indirecte ; masurile de mediu
avand natura fiscala, programele de cercetare si dezvoltare tehnologica in cazul in care programul
cadru plurianual este adoptat potrivit proc legislative ordinare. Si este vorba despre securitatea
sociala, si protectia sociala a lucratorilor.

Controlul judiciar al respectarii ordinii juridice a UE

Controlul de legalitate al actelor adoptate de catre institutile UE, astfel de control se poate realiza
numai de catre instantele abilitate, prin niste actiuni care pot fi introduse in fata instantelor uniunii
europene

3 mari actiuni(se ad altele): Actiunea in anulare; actiunea in carenta; Actiunea in interpretare

respectiv actiunea preliminara.+ procedura de infringement, actiunea introdusa pentru
nerespectarea de catre state a obligatilor care le revin din tratatele institutive si din cele
modificatoare.

La fiecare actiune cateva aspecte conteaza: Notiunea; legitimarea pasiva, activa, procrdura & exc de
inadmisibilitate,

1.Actiunea in anulare

Sediu mat art 263 din TFUE, ex 260 din tratateu instituind com europeana, si art 24 din TFUE; potrivit
acestora retinem ca sub aspect procesual consta in prosibilit pe care o au statele, institutile uniunii
europene si particularii(PF si PJ) de a ataca in fata curtii de justitie un act obligatoriu edictat si

20
adoptat de catre institutile uniunii eruopene, deci pot ataca si obtine in anumite conditii desfintarea
acestuia; in dreptul intern e analoaga actiunii in neconstitutionalitate a unei legi ....

Act in anulare e un mijloc de control al conformitatii actelor juridice ale uniunii europene mai precis e
un control de legalitate urmarind desfiintarea unui act considerat ca fiind ilegal, nu modificarea
acestuia, actul desfiintat, anulat produce efecte ex tunc adica ca si cand nu ar fi existat si numai in
mod exceptional produce efecte ex nunc, adica numai pentru viitor,

Actele supsceptibile de a fi atacate cu actiunea in anulare: IERARHIZARE: ACTELE CONSILIULUI;

ACTELE COMISIEI; ACTELE BANCII CENTRALE EUROPENE ALTELE DECAT RECOMANDARILE SI AVIZELE
RESPECTIV ACTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN SI ALE CONSILIULUI EUROPEAN CARE PRODUC
EFECTE JURIDICE. CURTEA DE JUSTITIE CONTROLEAZA DE ASEMENEA LEGALITATEA ACTELOR
ORGANELOR, OFICIILOR SAU AGENTIILOR UNIUNII, ACTE CARE PRODUC EFECTE JURIDICE FATA DE
TERTZI. Remarcam ca indiferent de la ce institutie emana actul acesta trebuie sa fie unul obligatoriu,
adica sa produca efecte juridice (dr si obligatii) CJ ia in considerare obiectul si continutul actului nu
numai denumirea acestuia(adica merge si un aviz sau recomandare care daca produc efecte juridice
dinalea se poate sa le ia si pe astea) Astfel daca comisia europeana isi numeste unul dintre actele sale
aviz care produce efecte obligatorii dar ii zice aviz ca sa nu fie atacat la curtea de justitie, dar CJ
considera ca acesta are caracter obligatoriu (avizul) actiunea in anulare poate fi introdusa. Regula
generala e cea potrivit careia recomandarile si avizele nu pot face obiectul unei actiuni in anulare, pe
cale de consecinta acest luru exclude toate actele institutilor care adopta numai avize.

A3a problema: legitimarea procesuala activa in cazul acitunii in anulare in un proces o parte e activa
si una e pasiva, e un reclamant si un parat. Reclamant poate sa fie urmatoarele categorii de subiecte
de drept: Statele membre, consiliul si comisia (numite si titulari superprivilegiati deoarece pot
introduce o actiune in anulare fara nici o conditie speciala pe care sa o indeplineasca privind interesul
avut / urmarit, un stat membru poate introduce o actiune in anulare inclusiv impotriva unui act
pentru care din punct de vedere politic el a votat pentru); a 2a catg: parlamentul european, banca
centrala europeana si curtea de conturi (acestia sunt numiti titulari semi-privilegiati deoarece nu pot
introduce o actiune in anulare decat pentru a isi apara prerogativele / atributiile pe care le au; ex:
consiliul poate adopta un regulament pentru care trebuie sa solicite avizul parlamentului european
lucru pe care nu il face, in aceasta situatie prerogativele parlamentului european in calitate de
avizator nu sunt respectate motiv pentru care acesta poate introduce un recurs in anulare privind
regulamentul in cauza, daca dimpotriva, consiliul adopta un regulament pentru care ar fi trebuit sa
consulte de data asta nu parlamentul european ci comitetul regiunilor dar nu consulta comitetul
regiunilor comitetul ca organ tehnic auxiliar nu poate introduce o astfel de actiune in anulare a
regulamentului deoarece prerogativele parlamentului nu au fost atinse, comitetul regiunilor fiind
organ tehnic auxiliar al).

A 3a categorie de subiecte de drept o reprezinta particularii PF sau PJ. Pentru ca acestia sa poate
introduce o astfel de actiune in anulare trebuie indeplinite 2 conditii in mod cumulativ: 1. actul juridic
pe care il ataca trebuie sa li se adreseze in mod individual, in al 2lea rand actul juridic atacat trebuie
sa aiba continutul si forma fie a unui sau ale unui regulament atat continutul cat si forma fie ambele
ale unei decizii, acestea trebuie sa ii se adreseze particularului in mod direct si individual.

Legitimarea persoana pasiva: tratatul evidentieaza in ordine: 1.Parlamentul si Consiliul 2. Consiliul 3.

Comisia 4.Banca centrala europeana 5.Consiliul european sau parlamentul dar numai pentru acele
acte care pot produce efecte juridice fata de terti.

A 5a probl pe care o analizam se refera la procedura actiunii in anulare: Termenul in care poate fi
formulata/introdusa actiunea in anulare este de 2 luni si curge pentru actele generale de la

21
publicarea lor iar pentru actele individuale de la notificarea catre cel interesat; momentul inceperii
curgerii termennului poate fi pe cale de exceptie si ziua in care persoana interesata a luat cunostinta
despre existenta si continutul actului individual daca acesta nu i-a fost notificat in mod oficial a luat
cunostinta (ori i-a zis vecinu, sau de la mass media)

In caz de notificare termenul curge din ziua imediat urmatoare notificarii iar in caz de publicare
termenul curge cu o incepere din a 15a zi urmatoare datei publicarii actului atacat in jurnalul oficial al
uniunii europene.

A 6a problema : Cauzele de ilegalitate (si nelegalitate e corect) sunt pentru introducerea unei astfel
de actiuni in anulare; e vorba de absenta competentei de edictare respectiv de adoptare a unui act; e
vorba despre incalcarea unor norme fundamentale de procedura indeosebi de cele prevz de legislatia
primara, in al 3lea rand e vorba si de incalcarea unui tratatat sau o oricarei alta norme de drept
privind aplicarea dreptului uniunii europene si abuzul de putere, retinem ca in primul si al 2lea caz
(absenta competenta si incalcare norma fundam de procedura) curtea de justitie si tribunalul se pot
auto-sesiza

a 7a:Autoritatea hotararii in cazul unei actiuni in anulare (are multe subprobleme ): pe 264 + 266 277
TFUE if actiunea este intemeiata curtea de justitie declara actul nul si neavenit. Prin urmare actul
dispare din ordinea juridica a uniunii europene adica produce efecte ex tunc mai precis se considera
ca actul nu a existat chiar de la data intrarii in vigoare a acestuia, in consecinta partile trebuie re-puse
in situatia anterioara intrarii in vigoare a actului juridic anulat; - Analizam 3 aspecte: Problema
retroactivitatii ; Problema executarii hotararii si Exceptia de ilegalitate.

- Retroactivitatea e tot in 264 din TFUE, o hotarare data in cadrul unei actiuni in anulare de
catre curtea de justitie produce efecte retroactive avand / fiind opozabila erga omnes si
antrenand nulitatea totala sau partiala a unui act juridic al uniunii europene, cand determina
nulitatea partiala trebuie sa retinem ca aceasta se face sub conditia de a nu denatura actul in
cauza, si daca actul e susceptibil de partajare. Curtea de justitie poate anula un act potrivit
264 dar poate declara prin hotaraarea sa faptul ca unele efecte ale actului in discutie pot
subzista, de asemenea curtea poate sa limiteze prin hotararea data efectele retroactivitatii
adica poate sa limiteze efectele pe care le produce hotararea in timp, deopotriva, nu de la
intrarea in vigoare ci de la pana un an dupa intrarea in vigoare isi mentine efectele. Curtea
poate limita retroactivitatea numai la persoana care a formulat actiunea in anulare, e vb
indeosebi de situatia particularilor care pot introduce aceste actiuni in conditiile mai sus
date; instanta de la luxemburg are posibilitatea ca prin hotararea data sa anuleze un act dar
sa mentina actul in cazua pana cand institutia obligata adopta un nou act care sa inlocuiasca
actul anulat; se recurge la aceasta solutie numai in cazul in care nementinerea actului atacat
ar determina producerea de prejudicii pentru particulari. De ex consiliul de ministri a decis in
acord cu sindicatele functionarilor publici europeni o crestere a salariului cu 10%. Dupa
negocieri consiliul a adoptat un regulament in care s-a prevazut o crestere a salariului
functionarilor publici europeni de numai 5 %; curtea de justitie a UE a anulat actul consiliului
prin care s-a prevazut cresterea de nuami 5% dar prin hotararea data l-a mentinut pana cand
consiliul a adoptat un nou regulament prin care s-a prevazut cresterea de 10%, in caz contrar
functionarii publici eruopeni in perioada respectiva, de la anulare la adoptare nu ar fi primit
nici un procent crestere de salariu.

- Executarea hotararilor curtii df justitie art 266 TFUE potrivit caruia institutile ale caror acte au
fost anulate sutn obligate sa adopte masurile necesare pentru executarea hotararii instatnei
adica anuleaza retroactiv dupa acea edicteaza acte conforme celor sugerate pan hotarare

22
S6 -9.11.2012

Desi nu are puterea jud national sa declare norma UE invalida, el poate sa constate ca norma e valida
si sa refuze sa adreseze intrebare curtii si sa termine singur treaba.

Cauza TATU

Au intrebat daca norma interna contravine unei norme UE, CJUE nu poate, ea poate sa interpreteze
norme UE. Asa ca in loc sa ii cancel le-a reformulat. Art 110 tfue tb interpr in sens ca nai voie sa bagi
taxa de prima inmatriculare.

Exceptia de neconstitutionalitate a ordonantei 30/2008

Trib buc a zis ca govt instituie o taxa de poluare, principiu la asta e ca poluatorul plateste; raspundere
obiectiva, independenta de culpa; de aici trib buc a zis ca taxa se aplica in continuare la prima
inmatriculare de vreme ce sunt vehicule deja care polueaza si care nu achita taxa. Adica se creaza
persoanele care polueaza si care platesc, pers care polueaza si nu platesc, singurul motiv era
momentul la care le-au cumparat. Curtea n-a admis exceptia ca legiuitorul are pos de a aprecia ce
masuri sa ia in aceasta situatie. CC admite ca cererea lui trib buc tine de oportunitatea reglementarii
si existenta unui vid legislativ ori reglementari nefericite nu pot fi acoperite prin decizia CC care nu
poate fi legiutor, nu poa sa le aprecieze si modifice doar pe oportunitate.

Sentinta civila a tribunalului hot prin care s-a repus taxa,

23
Instanta pleaca de la raportu dintre dr intern si dr UE, dupa ce trece in revista normele face ref la 148
CC paragrafu 2

EXAMEN4 cauze cauza 7/68 comisia vs italia

cauza 24/68 Comisia vs italia

cauza 18/87 comisia VS GERMANIA

cauza 16/94 Dubois(duboa)

Uniunea vamala

-elementul principal al pietei comune, raport parte intreg.

DEF: (doctrina) reunirea mai multor teritorii vamale distincte intr-un un spatiu vamal comun,
suprimandu-se frontierele vamale interne dintre statele membre si toate operatiunile fiind mutate la
frontiera acestora cu tarile terte.

Ca sediu: art 28-29 TFUE; 30-32 TFUE;

Uniunea vamala s-a creat in timp si tratatul de la roma prevedea 3 periaode de tranzitie : se dorea sa
se elimine taxele vamale la comert intre state membre si sa se puna comun unu cu statele terte, asta
mergea doar comun ca membri aveau tarife vamale diferite, si in propriile relatii comertiale.

etapa 1: 58-61 in comertul dintre statele membre s-a redus cuantumul dintre taxele vamale si sa
adoptat legislatie necesara pentru eliminarea lor

etapa 2: din 62 pana in 66 s-a operat o noua reducere a taxelor vamale dintre statele membre si s-a
calculat tariful vamal comun ca medie a tarifelor nationale aplicate de fiecare stat membru in parte la
1 ian 1957

etapa 3: din 67 pana in 70 s-au eliminat taxele vamale si restrictiile cantitative in comertul dintre
statele membre, s-a aplicat tariful vamal comun si libera circulatie a marfurilor si a persoanelor,
majoritatea obiectivelor realizate la 1 iunie 1968 care e considerata data desavarsirii uniunii vamale,
dupa 68 a mai fost nevoie de o scurta perioada pentru a se lua aceste masuri si in ce priveste produse
agricole si produse industriale.

Piata comuna s-a realizat mult mai tarziu, se considera ca e gata de la sfarsitul lui decembrie 92, de
aia sunt lucruri diferite, uniunea vamala e inclusa in libera circulatie a marfurilor (parte la intreg)
libera circ a marfurilor presupune si politica comerciala comuna si – taxe interne protectioniste; ;
piata com pp si alte masuri care le poate lua uniunea, si alte circulatii libere.

Sa abolit taxe vamale; s-a instituit tarif vamal comun cu tertii + politica comerciala comuna ceva mai
incolo

24
C7- 15.11.2012

Actiunea in anulare – continuare

- Exceptia de ilegalitate:
Sediul materiei: art. 277 TFUE.
Desi termenul de 2 luni se poate implini cu prilejul aparitiei unui litigiu avand drept obiect un
regulament adoptat in comun de catre PE si Consiliu, sau un regulament al Consiliului, Comisiei ori al
BCE, in orice moment poate fi invocata exceptia de ilegalitate. In aceasta situatie Curtea de Justitie
poate declara actul ca inaplicabil fara insa a-l anula. Scopul exceptiei de ilegalitate este acela de a
compensa imposibilitatea de a actiona in mod direct. Raportand la practica materiei observam ca o
astfel de problema are un caracter complex. Exemplu: o intreprindere dintr-un stat membru UE a
primit ajutorul guvernamental de la respectivul stat. Comisia Europeana a declarat ca acest ajutor a
fost ilegal acordat, si a condamnat statul sa recupereze ajutorul de la intreprinderea respectiva.
Pentru a pune in aplicare executarea sanctiunii statul condamnat transmite decizia Curtii de Justitie
intreprinderii vizate, insa nu precizeaza termenul in care trebuie rambursat ajutorul primit. La randu-
i, intreprinderea ar putea introduce un recurs in anulare deoarece decizia, desi ii este adresata
statului, o priveste in mod direct si individual. Comisia revine si obliga statul sa actioneze impotriva
intreprinderii, fapt pentru care aceasta din urma este adusa in fata Curtii de Justitie. Curtea a
considerat ca deoarece intreprinderea avea posibilitatea sa introduca un recurs in anulare, dar nu a
facut acest lucru, nu va putea recurge la exceptia de ilegalitate. Daca s-ar urma un astfel de
rationament, precizand ca atunci cand a existat posibilitatea de a actiona, dar nu s-a actionat, o astfel
de posibilitate este considerata pierduta, am putea conchide, apreciind ca toti ceilalti titulari de
drepturi ar fi in situatia de a nu putea face uz de prevederile articolului 277. Rationamentul anterior
urmat nu este aplicabil, deoarece textul art. 277 TFUE invoca toate partile, nu numai unele dintre
acestea. Rationamentul vine in conflict cu textul tratatului.
In prezent particularii care ar avea in mod evident dreptul de a actiona in mod direct nu pot utiliza
exceptia de ilegalitate. In ceea ce ii priveste pe ceilalti titulari, Curtea la aplica aceeasi regula nuai
atunci cand este vorba despre decizii care ii privesc numai pe acestia. In cazul statelor dimpotriva,
jurisprudenta pune in valoare faptul ca acestea pot inroduce o actiune in anulare a deciziilor care le
sunt adresate sau daca nu introduc o astfel de actiune, pot invoca exceptia de ilegalitate.
(exc de ileg ofera posib celui care ar fi putut sa actioneze in term de 2 luni dar nu a introdus)
Norme care se adreseaza particularilor
Norme care se adreseaza colectivitatilor
2. Actiunea in carenta
Sediul materiei : 265 TFUE
a. Notiune: actiunea in acrenta consta in posibilitatea pusa la dispozitia statelor, a institutiilor
UE, precum si a intreprinderilor , respectiv a particularilor pentru ca in anumite situatii precis
determinate sa atace in fata Curtii de Justitie inactiunea, respectiv abtinerea, abstentiunea
Parlamentului European, al Consiliului, Comisiei, si Bancii Centrale Europene de a decide in
materii in care au prin tratate stabilita obligatia de a adopta o anumita masura. Aceasta

25
 actiune – actiune pentru inactiune- daca Comisia Europeana in caz de catastrofa trebuie sa
initieze o actiune de sprijin statelor aflate in nevoie- Comisia E. nu declanseaza procedura,
statele putand introduce actiunea. Primul mijloc de control jurisdictional – actiunea in
carenta- are rolul de a garanta exercitarea puterilor Uniunii Europene conferite institutiilor
prin tratate, urmarind in mod concret obligarea institutiei competente la o actiune in cazul in
care o astfel de institutie nu-si indeplineste prerogativele conferite de catre state. Scopul
unei astfel de actiuni este data de adoptarea unei hotarari de catre Curtea de Justitie prin
care institutia este obligata sa actioneze.
b. Legitimarea procesuala activa: titularii actiunii in carenta sunt aceeasi ca in cazul actiunii in
anulare: statele membre si institutiile Uniunii Europene. Instantele UE nu au un drept la
actiune in cadrul carentei. De remarcat este ca orice persoana fizica sau juridica poate sesiza
Curtea de Justitie cu o plangere indreptata impotriva unei institutii a Uniunii care a omis sa-i
adreseze un act, altul decat o recomandare sau un aviz- acel act care are caracter obligatoriu.
c. Legitimare procesuala pasiva: institutiile UE: PE, Consiliul European, Consiliul, Comisia, BCE
d. Procedura actiunii in carenta: reuneste 2 etape- etapa premergatoare (administrativa sau
etapa punerii in intarziere) si etapa judiciara.
Etapa premergatoare: actiunea in carenta nu poate fi exercitata decat daca institutia in cauza
a fost in prealabil atentionata sa actioneze. Actiunea propriu- zisa poate fi introdusa numai
daca la expirarea unui termen de 2 luni de la punerea in intarziere institutia respectiva nu a
initiat nici o procedura. Partea interesata trebuie sa solicite institutiei competente de la
nivelul UE sa puna capat inactivitatii sale. Solicitarea respectiva reprezinta punerea in
intarziere. Aceasta punere in intarziere trebuie sa fie clara, precisa si de natura sa
atentioneze institutia ca daca va persevera in inactiune, se va trece la a 2-a etapa, adica a
actiunii in carenta propriu-zisa. Cererea preliminara trebuie sa precizeze in continutul sau
data de la care curge termenul de 2 luni, termen in care institutia trebuie sa actioneze.
Cererea se adreseaza numai institutiei competente si obligata la o anumita actiune, stabilind
inclusiv limitele in care viitoarea actiune in carenta va fi introdusa. In cazul unei actiuni in
carenta, recursul, repsectiv actiunea in carenta propriu-zisa ramane fara obiect. Curtea
aprecieaza ca orice act sau actiune al institutiei in cauza, chiar daca nu ar avea un caracter
strict formal si obligatoriu, trebuie considerata ca fiind o luare de pozitie si prin urmare
actiunea in carenta propriu-zisa nu va fi acceptata.
Faza judiciara: daca dupa si cele 2 luni trecute de la punerea in intarziere institutia in culpa
persevereaza in tacerea sa, partea interesata are la dispozitie un nou termen de 2 luni pentru
a sesiza Curtea cu o actiune in carenta propriu-zisa. Institutia a carei inactiune a fost
declarata contrara prevederilor tratatelor este obligata sa adopte masurile impuse de
executarea hotararii Curtii de Justitie. Hotararea Curtii are un caracter limitat, in sensul ca
obliga institutia sa actioneze, neluand locul acesteia Curtea. Instanta de la Luxembourg are
posibilitatea numai de a preciza actul necesar a fi adoptat.
c. Cauzele de ilegalitate invocate prin intermediul actiunii in carenta: incalcarea prevederilor
tratatelor si de deturnarea de putere – ( putere legislativa, executiva, ...)

S7- 16.11.2012

26
Test: 23. Nov inclusiv cursul de joia viitoare intra- 6 subiecte, amfit. 1
Uniunea vamala
Notiunea are 2 dimensiuni
-tarife vamale unice pentru terti- exista un nomenclator in care e stabilita taxa pentru fiecare tip de
produs. Taxa asta se face venit la bugetul UE- statele primesc banii repartizati dupa ce se stabileste
bugetul UE.
-politica comerciala comuna- dimensiunea externa : pozitie comuna/ avantaje comune pentru state.
Potrivit regelementarilor actuale interzicerea instituirii taxelor vamale in comertul dintre statele
membre se aplica si taxelor vamale de natura fiscala, si vizeaza nu doar marfurle originare dintr-un
stat membru, ci si marfurile aflate in libera-circulatie, dar care provin din state-terte.
Art 29 din TFUE – definitie legala a marfurilor aflate in libera ciculatie. In esenta, e o marfa care
provine dintr-un stat tert, pentru care au ost indeplinite formalitatile de import, si sa-u perceput taxe
vamale si taxe cu efect echivalent exigibile intr-unul dintre statele membre, si care nu au beneficiat
de o restituire totala sau partiala a acestor taxe.
In urma realizarii uniunii vamale spatiul Uniunii Europene este neutru dpdv al granitelor fizice prin
care marfa patrunde in interiorul Uniunii, iar circulatia marfurilor intre granitele statelor membre nu
este taxata. Pentru interzicerea taxelor vamale: Cauza Van Gend en Loos- se arata in mod expres ca
aceasta interdictie ce se aplica statelor membre sa nu stabileasca taxe pentru importuri intre ei este
o interdictie cu caracter absolut, de la care nu exista exceptii, si care se aplica tuturor tipurilor
vamale. Taxa vamala se aplica pentru ca o marfa travesrseaza o frontiera- este interzisa si perceperea
taxelor cu efect echivalent, deghizate de catre statele membre.
REFERAT: spatiul economic european, asociatia europeana a liberului schimb
Libera circulatie a marfurilor
Art 28, 29, 30 s.u.- se refera tot la taxele vamale.
Art 110 TFUE
Libera circulatie a marfurilor are in vedere 3 aspecte:
- Uniunea vamala
- Restrictiile cantitative in comertul dintre statele membre
- Interzicerea impozitelor interne discriminatorii sau protectioniste
Piata comuna: se intelege locul de intalnire a cererii si a ofertei din toate statele membre fara
discriminari pe baza de cetatenie sau dupa caz, nationalitate, si fara distorsionarea concurentei.
Marfa: Cauza Comisia c Comisiei 7/ 1978- Comisia a sesizat Curtea pt ca It a continuat sa perceapa o
taxa (infringem) pt bunul pe care considera bunuri de interes artistic, arheologic. Italia nu le-a
considerat aceste bunuri marfuri, pentru ca nu sunt de consum sau de uz general. Italia a consid ca
taxa nu urmareste aducerea banilor, ci protejarea patrimoniului artistic, adica taxa nu e de natura
fiscala. Comisia- taxa descurajeaza comertul, are efect echivalent taxelor fiscale. Art 16 se aplica taxei
instituite de Italia, si ca nu se aplica exceptia din 36. Curtea a fost de acord cu Comisia- taxa trebuia
abolita la finele perioadei de tranzitie, spunand ca exceptiile sunt de stricta interpretare si textul nu

27
distinge- scopul pentru care este instituita taxa nu mai e relevanta. Curtea a definit in aceasta cauza
notiunea de marfa: poate fi considerat marfa orice produs cu valoare monetara ce poate forma
obiectul unei tranzactii comerciale.
Cauza 97/ 1998
S-a pus propbelma daca autorizatiile si licentele de pescuit constituie sau nu marfa in acceptiunea
UE. Curtea a ajuns la concluzia ca sunt indeplinite conditiile, si licentele/ permise de pescuit pot fi
considerate marfa.
Cauza 275/1992
Daca organizarea loteriilor poate fi protejata in baza reglementarilor de la libera circulatie a
marfurilor sau de la libera circulatie a serviciilor. Loterie- presupune vanzarea biletelor, bilet care
poate fi si instrainat. Aici are cracter predominant serviciul pe care il presteaza loteria- dreptul de a
participa, extragerea numerelor, castigul. Nu biletul in sine are valoare, ci dreptul de a participa la
joc, de a beneficia de serviciile pe care le presteaza loteria de la inceput pana la furnizarea banilor.
Activitatea de loterie nu se reduce la simpla vanzare a biletelor, ci la toate serviciile oferite.
Organizarea loteriilor reprezinta in esenta prestarea unor servicii si nu se circumscrie liberei circulatie
a marfurilor chiar daca implica in mod necesar distribuirea de materiale comerciale si de bilete.
Taxele permise
Speta Dubois 16/1994
Reclamantele erau soc com care se ocupau de transporturi. S-au plans in inst franc pt ca au fost oblig
sa plateasca o taxa pt efect unr formalitati de vama. Statul francez subcontractase unei soc com, care
se ocupa de intocmirea actelor si ii asigura acest transport international pe teritoriul Frantei. Dubois
a considerat aceasta taxa ca fiind interzisa de UE, care e de fapt taxa cu efect echivalent taxelor
vamale. Curtea de Casatie Franceza a consid ca taxa nu era stab de statul Francez, ci de a o soc com.
Normele UE impun obligatii statelor, nu particularilor- statele au obligatia de a nu institui taxe.
Curtea Franceza a intrebat Curtea de Justitie daca responsabilitatea statelor este antrenata si pentru
faptele societatii cu care subcontractase. Curtea a zis ca normele Uniunii Europene cer statelor
membre sa suporte costurile controalelor si ale formalitatilor indeplinite in legatura cu circulatia
marfurilor peste frontiere si in consecinta, interzic obligarea agentilor economici sa plateasca pentru
formalitatile administrative efectuate de functionarii vamali, fie ca acestia fac parte dintr-o autoritate
a statului, fie ca isi desfasoara activitatea in baza unui contract intre particulari.
Statul Francez nu ar fi incalcat obligatiie daca compania nu ar fi perceput taxele respective.
In ceea ce priveste notiune de stat se intelege autoritate publica. Autoritate publica ( 266, 267/86)
Curtea a aratat ca intelegem si organizatiile profesionale independente atunci cand calitatea de
membru este obligatorie pentru a desfasura activitati de comert.
265/ 95 Comisia c. Frantei
Curtea a aratat ca statul va fi responsabil si pentru actiunile institutiilor private daca nu a adoptat
masurile necesare pentru a le controla in vederea inlaturarii barierelor din calea comertului impuse
de aceste institutii, sau daca, desi nu le poate controla in mod formal statul exercita o influenta
considerabil asupra lor.
Comisia c. Italiei 24/1968

28
Italia aplica o taxa de statistica, justificata de tinerea in evidenta a bunurilor importate, cu titlu de
contravaloare pt alcatuirea evidentelor. Se apara ca instituirea taxei nu era pt a se imbogati, suma
era oricum mica, si nu era aplicata pentru ca marfa trece frontiera, si este o exceptie de la interdictie.
Curta a zis ca taxa are efect echivalent taxelor vamale, iar sarcina suportarii taxelor statistice revine
statului italian.
In aceasta speta Curtea a dat definitia taxelor cu efect echivalent: orice taxa pecuniara indiferent cat
este de redusa, indiferent de scopul pentru care este perceputa si de modul de aplicare, impusa in
mod unilateral asupra bunurilor nationale sau straine (din alte state membre) pentru trecerea unei
frontiere, care nu e o taxa vamala stricto senso, constituie o taxa cu efect echivalent taxelor vamale
in acceptiunea dreptului Uniunii Europene, chiar daca nu este inclusa in profitul statului membru, nu
este discriminatorie sau protectionista, si chiar daca produsul taxat nu este in competitie cu un
produs national. Curtea a reinterat ca interdictia de a institui taxe vamale si cu efect echivalent in
comertul dintre statele membre constituie a oregula fundamentala, imperativa a dreptului Uniunii
Europene.

Taxe permise

29
C8- 22.11.2012
Procedura de infringement
Controlul judiciar al respectarii ordinii juridice de catre statele membre.
Este de fapt controlul aplicarii de catre statele membre a obligatiilor ce-i revin in virtutea tratatelor ->
procedura se declanseaza cand statele nu-si indeplinesc obligatiile ce-i revin din tratate.
- Un prim dialog se poarta intre executivele uniunii si executivele statelor membre
- Al doilea dialog, judiciar- intre CJUE si executivele nationale, in conditiile in care nu se ajung
la o conduita conforma.
Aspecte generale: in calitate de gardian al tratatelor, Comisia Europeana vegheaza la asigurarea
transpunerii si aplicarii corecte a dreptului Uniunii Europene in ordinea juridica interna a statelor
membre, avand posibilitatea ca in anumite conditii sa inroduca o actiune impotriva statelor membre
la Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cazul in care constata ca unele state membre nu-si
indeplinesc obligatiile din tratatele institutive si din cele modificatoare.
Moment de lauda...
Aceasta actiune pe care Comisia poate declansa reprezinta un veritabil instrument de control, pe
care Comisia are la dispozitie in limita atributiilor sale in raport cu statele membre, reprezentand
expresia acordului intervenit intre statele membre si institutiile Uniunii. Prin acest mecanism al
actiunilor de constatare a incalcarilor tratatelor Comisia isi exercita prerogativa de monitorizare
privitoare la aplicarea dreptului Uniunii.
Sediul materiei il reprezinta art 258 din TFUE. Potrivit acestei sediu in cazul in care Comisia apreciaza
ca un stat membru nu si-a indeplinit una dintre obligatiile care ii revin in temeiul tratatului emite un
aviz motivat cu privire la subiectul, respectiv dupa care ofera posibilitatea statului de a-si prezenta
observatiile. Daca statul membru nu formuleaza astfel de observatii, Comisia poate sesiza Curtea de
Justitie.
Situatiile care pot declansa procedura de infringement:
1. Omisiunea notificarii al actelor normative nationale care transpun directivele. In acest caz
statele membre au obligatia de a notifica atat legislatia de transpunere, cat si cea de
implementare a directivelor Uniunii. O astfel de obligatie este precizata de regula in
dispozitiile finale ale directivelor.
2. Absenta conformitatii legislatiei nationale cu exigentele normelor uniunii europene. Statele
membre sunt obligate sa adopte norme care sa fie in deplina concordanta cu legislatia
Uniunii Europene.
3. Aplicarea necorespunzatoare a legislatiei Uniunii Europene. Statele membre au obligatia nu
numai de transpunere, ci si de aplicare a normelor Uniunii.
Modalitatile de declansare a procedurii de infringement
1. Sesizarea in mod automat de catre Comisie a situatiilor de omisiune a notificarii legislatiei
nationale de transpunere. In acest caz Comisia beneficiaza de un sistem informational care ii
permite o astfel de sesizare de natura sa declanseze in mod automat procedura de
infringement. De ex. Directiva 2001/ 42 privind evaluarea efectelor anumitor planuri si
programe asupra mediului prevede la art. 13 alin. 1 obligatia statelor membre de a adopta

30
 normele necesare pentru a se conforma dispozitiilor directivei pana la data de 21. 07.2004.
obligatia de notificare al transpunerii trebuia indeplinita pana la 31.12.2004. 7 state nu si-au
indeplinit o astfel de obligatie, si au fost sesizate imediat prin mecanismele existente la
nivelul Comisiei.
2. Plangerea inaintata Comisiei de catre orice particular, PF sau PJ, avand drept obiect orice
masura de natura legislativa, de reglementare sau administrativa ori practica a unui stat
membru pe care o considera incompatibila cu legislatia Uniunii Europene. Sesizarea poate
avea fie forma unei scrisori, fie se poate completa un formular standard pus la dispozitie
chiar de catre Comisie. Reclamantii nu trebuie sa dovedeasca nici un interes pentru
formularea unei sesizari si nu este necesar ca acestia sa fie in mod direct prejudiciati de
presupusa incalcare. Singura conditie pe care trebuie s-o indeplineasca pentru ca plangerea
sa fie admisibila este ca sesizarea sa se refere la incalcarea unei norme a Uniunii Europene de
catre un stat membru. Odata primita sesizarea, Comisia are putere discretionara de a decide
asupra acesteia. Sesizarea se inscrie intr-un registru tinut la secretariatul general,
reclamantul primind o notificare cu numarul de inregistrare a sesizarii. In termen de 1 an
Comisia trebuie fie sa inchida cazul, fie sa treaca la etapa urmatoare, adica a solicitarii
interventiei Curtii de Justitie. Reclamantul este informat prin intermediul directoratului
general care se ocupa de domeniul respectiv asupra actiunilor intreprinse ca raspuns la
plangerea sa asupra deciziei de a declansa procedura de infringement impotriva unui stat,
precum si asupra oricarei alte actiuni legale.
3. Propriile investigatii ale Comisiei. Exista 3 situatii in care pot fi declansate aceste investigatii.
-rapoartele intocmite de catre statele membre, fie la solicitarea Comisiei, fie la proprie initiativa:
unele conventii internationale la care comunitatie europene/ EU au devenit parte prevad obligatia
redactarii rapoartelor privind transpunerea si aplicarea prevederilor lor de catre statele parti. Dat
fiind faptul ca in astfel de cazuri suntem in prezenta nu numai a unei obligatii de drept international,
ci si de drept al Uniunii Europene, rapoartele sunt luate in considerare si de catre Comisie pentru a
analiza modul in care un stat membru isi indeplineste obligatiile care ii revin chiar din conventiile
respective.
-intrebarile parlamentare : in exercitarea atributiilor de control asupra Comisiei, PE ii poate adresa
acesteia intrebari privind activitatea desfasurata. In temeiul unor astfel de intrebari, Comisia se poate
autosesiza si poate declansa procedura de infringement.
-petitii: in cadrul PE functioneaza un comitet pentru petitii care indeplineste rolul de a primi sesizarile
cetatenilor europeni. Unele dintre aceste sesizari pot fi transmise Comisiei pentru solutionare. Din
analiza acestor petitii Comisia poate ajunge la concluzia potrivit careia un stat membru nu a respectat
dreptul Uniunii.
Etapele procedurii de infringement:
1. Scrisoare de notificare formala: in cazul in care considera ca o plangere este intemeiata,
Comisia transmite statului respectiv o scrisoare de notificare formala in care precizeaza
incalcarile legislatiei Uniunii. Scrisoarea reprezinta deschiderea formala a procedurii de
infringement, Comisia avand rolul de autoritate de investigare. Aceasta etapa este
importanta deoarece identifica domeniul maxim al plangerii. Inainte de a transmite
scrisoarea exista posibilitatea ca directoratul general cu atributii intr-un anumit domeniu sa
solicite statului respectiv informatii privind presupusa incalcare a legislatiei europene.

31
 Solicitarea se realizaeaza tot sub forma unei scrisori, dar avand caracter informal. In practica
s-a dovedit a fi necesara o astfel de comunicare deoarece nu de putine ori sa- constatat ca
presupusa incalcare a fost determinata fie de o deficienta de traducere, fie de o interpretare
gresita. Scrisorile informale (scrisori pre258) indeplinesc rolul de a aduna informatiile
necesare pentru a inlatura eventualele neintelegeri din parte Comisiei. Decizia de a declansa
procedura formala este pregatita de reuniunea sefilor de cabinet, si intr-un final este
aprobata de catre colegiul Cmisiei- reuniunea membrilor Comisiei.
2. A doua etapa o reprezinta observatiile statului membru la aceasta scrisoare de notificare
formala. Potrivit 226 din TFUE statul membru are posibilitatea de a transmite Comisiei
observatiile sale ca raspuns la scrisoarea formala primita. Acest raspuns reprezinta dreptul
statului de a se apara garantandu-se in acest fel protectia intereselor sale. Un stat membru
nu poate invoca in favoarea sa prevederi ale legislatiei, practici sau circumstante pe care le
ofera dreptul intern pentru a justifica absenta conformitatii conduitei sale cu obligatiile
impuse de dreptul Uniunii, chiar daca acestea sunt de natura constitutionala.
3. A treia etapa o reprezinta opinia motivata. In cazul in care un stat membru nu a transmis un
raspuns sau in urma unei analiza a observatiilor primite de la statul in cauza Comisia
apreciaza conduita nesatisfacatoare, aceasta adopta o opinie motivata pe care o transmite
statului. Aceasta opinie motivata reprezinta o atentionare continand cerinta Comisiei ca
statul membru sa adopte masurile necesare inlaturarii incalcarii legislatiei Uniunii Europene.
Se precizeaza in cazul opiniei motivate detaliat care sunt cauzele pe care se inemeiaza o
astfel de actiune, precizandu-se si termenul pana la care statul trebuie sa se conformeze.
Executivul Uniunii nu poate invalida/anula masurile nationale care contravin dreptului
Uniunii.
4. A patra etapa se refera la raspunsul statului membru. Trebuie sa contina de regula masurile
intreprinse pentru a se conforma prevederilor opiniei motivate a Comisiei. Acestea sunt fie
masuri de natura administrativa, fie de natura legislativa sau pot fi si de natura
administrativa si de natura legislativa. Termenul de aplicare a masurilor si de raspuns la
solicitarile Comisiei este de 2 luni avand posibilitatea de a fi prelungit la solicitarea statului
membru interesat cu pana la maximum 3 luni, cu precizarea potrivit careia masurile necesare
unei conduite conforme cu opinia motivata trebuie sa fie adoptate printr-o procedura
legislativa.
5. Sesizarea Curtii de Justitie de catre Comisie, in cazul in care un stat membru nu se
conformeaza sub aspectul conduitei sale cu dispozitiile opiniei motivate in termenul stabilit.
Prin aceasta sesizare incepe procedura contencioasa. Actiunea Comisiei are in vedere numai
fapa obiectiva de incalcare a normelor Uniunii si nu se refera la dovedirea vreunei opozitii a
statului membru de a se conforma prin conduita sa cu dispozitiile dreptului Uniunii
Europene. Se observa ca preocuparea principala nu este aceea de a analiza de ce un stat
membru are o astfel de conduita neconforma, ci este aceea de a se obtine o conduita
conforma legislatiei Uniunii. Prin urmare, chiar daca un stat membru recunoaste incalcarea
dreptului Uniunii, insa nu rezolva problema, actiunea contencioasa nu se declanseaza. Curtea
de Justitie este de natura sa solutioneze
6. Solutionarea de catre Curtea de Justitie a cauzei. (3 etape).
a. Sesizarea Curtii de catre Comisie: serviciul juridic al Comisiei elaboreaza un
document scris impreuna cu directoratul general responsabil de domeniu. Actiunea

32
 trebuie introdusa cel mai tarziu in termen de 1 luna de la data la care Comisia a decis
sa inainteze cazul Curtii de Justitie.
b. Solutionarea cauzei de catre Curtea de Justitie
c. Punerea in aplicare a deciziei Curtii-> la o luna dupa decizia finala a Curtii de Justitie
Comisia trimite statului respectiv o scrisoare prin care ii reaminteste obligatia de a
adopta masurile necesare pentru a asigura respectarea legislatiei Uniunii Europene
incalcate si de a raporta Comisiei in termen de 3 luni masurile adoptate sau care vor
face obiectul unei astfel de adoptari.
C9- 29.11.2012
Actiunea preliminara (intrebarea preliminara, actiunea in interpretare)
-asigura aplicarea uniforma a dreptului Uniunii in statele membre
Sediul materiei: art. 267 TFUE
Aspecte conceptuale: consta in posibilitatea realizarii unei activitati de interpretare de catre Curtea
de Justitie cu titlu incidental, prealabil, in afara unui litigiu propriu-zis, dedus direct in fata instantei
Uniunii prin intermediul cererii preliminare.
Potr art. 267 CJUE este competenta sa se pronunte cu titlu preliminar cu privire la:
- Interpretarea tratatelor
- Validitatea si interpretarea actelor aduptate de catre institutiile, organele , oficiile sau
agentiile Uniunii
Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cererea preliminara:
1. Trebuie sa existe un litigiu pendinte in fata unei jurisdictii nationale care sa sesizeze Curtea
cerand interpretarea sau validitatea unui act al Uniunii Europene
2. Practica instantei de la Luxemburg nu a retinut nici o formula sacramentala pentru sesizarea
Curtii in temeiul articolului 267 din TFUE.
3. Actiunea in interpretare instituie un mecanism de cooperare intre instanta de la Luxemburg,
ca instanta specializata, si instantele nationale, ca instante generale.
4. Nu exista intre cele doua categorii de instante raporturi de subordonare
Legitimare procesuala activa apartine instantelor nationale indiferent de grad.
Valoarea hotararii Curtii de Justitie: hotararea are valoare de lucru judecat relativa, n sensul ca se
adreseaza nuai partilor interesate. Aceasta determina efecte erga omnes, in ce priveste modul de
interpretare a dreptului Uniunii Europene sau cu privire la aprecierea de validitate a unui act al
Uniunii fata de altul. Hotararea Cutii nu inlatura actul Uniunii in discutie, ci doar il interpreteaza.
Procedura cererii prealabile: cunoaste 2 etape:
1. Etapa scrisa
Judecatorul national, care adreseaza o cerere preliminara in interpretare suspenda procesul
pendinte. El comunica hotararea sa Curtii, care la randu-i o notifica prin grefier partilor in
cauza, statelor membre, Comisiei si uneori Consiliului, daca actul atacat emana de la acesta.
Cererea se publica in toate limbile oficiale ale UE si se notifica partilor, statelor membre si
institutiilor UE. Cererea se publica in JOUE. In termen de 2 luni de la comunicare, partile,

33
 statele membre, Comisia si/sau Consiliul au dreptul de a depune la Curte memorii/ observatii
scrise.
2. Etapa orala
Include audierile, expunerea opiniei avocatului general. Deliberarile + adoptarea hotararii.
Obiectul unei astfel de proceduri prealabile:
-intrebarile privind interpretarea sau validitatea actelor juridice ale Uniunii Europene. Instanta de la
Luemburg nu poate fi intrebata cu privire la aplicabilitatea/ compatibilitatea / conformitatea actelor
normative interne raportate la dreptul Uniunii. In aceasta materie competente de a se pronunta are
Comisia (procedura de infringement).
Anumite instante pot introduce cererea preliminara daca se apreciaza ca raspunsul Curtii de Justitie
este necesar adoptarii deciziei nationale. In acest caz este vorba despre o cerere facultativa.
Alte instante trebuie sa introduca cererea preliminara in cazul in care o asemenea intrebare apare in
cadrul unei instante ale carei decizii nu sunt potrivit legii interne supuse unei cai de atac. In acest caz
avem o cerere obligatorie.
Numai instantele nationale introduc astfel de cereri prealabile, nu partile.
Pentru ca o entittate sa aiba un statut de instanta, trebuie sa cumuleze urmatoarele cerinte
- Trebuie sa fie un organ/ entitate stabilit prin lege
- Trebuie sa aiba caracter permanent
- Trebuie sa exercite o jurisdictie obligatorie
- Trebuie sa cunoasca o procedura contradictorie
- Sa aplice normele de drept
- Sa fie independenta
- Intrebarea trebuie sa apara in exercitarea functiei judiciare

In ceea ce priveste caracterul facultativ al cererii, adica atunci cand o instanta nationala poate sa
introduca o astfel de cerere prealabila, trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
- O astfel de cerere poate fi introdusa atunci cand se invoca o problema de drept al Uniunii
Europene
- Cand se introduce, o decizie cu privire la o astfel de problema este necesara dpdv al instantei
nationale – atunci cand determina in mod substantial solutia pe fond si atunci cad nu exista o
hotarare anterioara a CJCE/CJUE pe problema in cauza.
Caracterul obligatoriu al cererii este invocat in urmatarele conditii:
- Cand apare o problema de drept al Uniunii Europene
- Decizia nu poate face obiectul unei cai de atac ordinare
Exista si unele exceptii care pot fi invocate: in cazul in care intrebarea este nerelevanta. / exista o
hotarare anterioara pe o problema identica de drept material sau raspunsul poate fi dedus dintr-
o hotarare anterioara a instantei de la Luxemburg./ raspunsul este evident (teoria actului clar).
In ceea ce priveste teoria actului calr, introducerea cererii nu este obligatorie daca nu exista nici
o indoiala rezonabila cu privire la raspuns. Tot in cauza Ch.......: instanta nationala trebuei sa
verifice faptul ca raspunsul este evident pentru toate instantele inclusiv pentru Curtea de Justitie

34
 a UE in toate statele membre si in toate versiunile lingvistice. Potrivit aceluiasi cauze intrebarea
trebuie formulata in contextul dreptului Uniunii, nu al dreptului intern.
Obiectul intrebarilor preliminare
-reprezinta in primul rand tratatele, solicitandu-se numai interpretarea acestora.
-in al doilea rand: actele tuturor institutiilor Uniunii, inclusiv ale BCE ( se poate solicita interpretarea
si validitatea.
-in al treilea rand : statutele organelor infiintate prin acte ale Consiliului (se solicita interpretarea si
validitatea lor).
Drepturile si obligatiile

Curs 10- 06.12.2012

Cererea preliminara (continuare)

Este una dintre procedurile care o putem intalni mult mai des decat celelalte actiuni. Aceasta actiune
poate fi introdusa doar de judecatorul national.
In ceea ce priveste drepturile si obligatiile judecatorului national
Aceasta cerere preliminara reprezinta un dialog intre judecatori. Judecatorul national se bucura de
autonomie cu privire la faptul daca adreseaza o intrebare judecatorului de la Luxemburg. Partile nu
au dreptul de a impune judecatorului adresarea unei cereri preliminare.
Cererea nu trebuie sa indeplineasca anumite formalitati speciale, insa judecatorul care o formuleaza
trebuie sa o argumenteze foarte bine.
Tratatele nu precizeaza nimic cu privire la etapa procedurala in care trebuie introdusa cererea insa
din practica de la Luxemburg, momentul in care judecatorul poate suspenda procesul la nivel
national il reprezinta finalizarea procedurii contradictorii, moment in care faptele si dreptul national
au fost clarificate. Exista situatii in care judecatorul national poate trimite o intrebare preliminara si
situatii in care este obligat sa trimita.
Drepturile si obligatiile Curtii de Justitie:
In principiu Curtea de la Luxemburg trebuie sa raspunda tuturor intrebarilor formulate si doar
acestor intrebari. Curtea de la Luxemburg nu trebuie sa se pronunte cu privire la faptele spetei. In
acelasi timp, Curtea are anumite prerogative in ceea ce priveste intrebarea formulata:
-o poate reformula
-o poate completa
-poate raspunde partial
-poate transforma intrebarea privind interpretarea intr-una de validitate.
Curtea va respinge cererea in interpretare in urmatoarele cazuri:
-nu exista fapte sau temei legal suficiente
-intrebarile formulate sunt in mod evident nerelevante pentru solutionarea litigiului la nivel national
-intrbarea formulata in realitate solicita un raspuns ce imbraca forma unei opinii consultative
-nu exista un litigiu pendinte
In oricare dintre aceste situatii Curtea va emite o ordonanta de respingere.
Nu trebuie sa intreb curtea despre mai multe lucruri. ii pot formula mai multe intrebari dar acestea
trebuie sa vizeze acelasi aspect. (Speta Omega instanta nationala a formulat 2 intrebari una privind
serviciile si una privind marfurile, curtea a acceptat ambele intrebari dar a ales numai una dintre
acestea pentru a formula un raspuns.)
Drepturile si obligatiile partilor:
Acestea nu pot introduce o cerere preliminara la Curte si nu-l pot forta pe judecatorul national sa
faca acest lucru. Cu toate acestea, partile pot fi ascultate de catre instanta nationala in sensul

35
solicitarii formularii unei cereri preliminare si pot depune observatii scrise sau orale in fata Curtii de
Justitie dar trebuie neaparat sa aiba un reprezentant legal.
Efectele raspunsului Curtii de Justitie la intrebarea formulata:
Raspunsul Curtii nu are valoarea unui aviz sau unei opinii ci imbraca forma unei hotarari motivate.
Instanta nationala care a formulat intrebarea este tinuta de interpretarea data. Hotararea Curtii este
obligatorie si pentru alte instante in fata carora se ridica aceeasi problema.
Structura hotararii:
Hotararea are 3 parti:
1. Prima parte: Curtea reaminteste in ce conditii judecatorul national a decis sa intrebe Curtea si
reproduce textul intrebarilor formulate.
2.Partea a doua: este consacrata examinarii intrebarilor si prezentarii motivelor care justifica
raspunsul Curtii.
3.Partea a treia: Reia concluziile la care a ajuns Curtea cu ocazia reexaminarii facute.
Cu aceasta cerere in interpretare se finalizeaza cererile invatate.

Libertatile de circulatie

Politica comerciala comuna

Inca de la constituirea Comunitatii Economice Europene, aceasta politica a fost inclusa in categoria
politicilor comune alaturi de politica agricola comuna, pescuit, si transporturi. Tratatul din 1958
prevedea dreptul Consiliului de a decide cu majoritate calificata autorizarea comisiei de a reprezenta
comunitatea in negocierile comerciale. In prezent TFUE pastreaza aceasta competenta in favoarea
Uniunii reglementand-o in partea a 5-a numita actiunea externa a Uniunii, in cadrul Titlului 2 Politica
Comerciala Comuna art. 206, 207.
Potrivit art. 207 din TFUE Politica Comerciala Comuna este fondata pe principii uniforme in special in
ceea ce priveste:
-modificarile tarifare
-incheierea de acorduri tarifare si comerciale privind schimburile de marfuri si servicii
-aspectele comerciale ale proprietatii intelectuale
-investitiile straine directe
-uniformizarea masurilor de liberalizare
-politica exporturilor
-masurile de protectie comerciala printre care si acelea care se adopta in caz de dumping
si subventii.
Comisia Europeana este institutia insarcinata cu asigurarea executiei masurilor de politica comerciala
comuna. Astfel Comisia este cea care le comanda statelor metodele optime de cooperare astfel incat
sa se evite aparitia unor dificultati de natura economica pentru unele dintre acestea.
De asemenea Comisia autorizeaza daca este cazul adoptarea unor masuri de protectie nationala
stabilind in aceste situatii conditiile si modalitatile concrete de aplicare.
(politici comune = tot ce intra in competenta Uniunii Europene)
(Daca eu ca stat am pe piata o cantitate foarte mare de bunuri si stiu ca nu le pot vinde, pot solicita
sa mi se restranga importul unor astfel de produse. acest lucru il stabileste Comisia.)
Cu toate acestea, tratatul mentioneaza faptul ca in caz de urgenta statele membre pot cere Comisiei
autorizatia de a lua ele insele masurile pe care le considera necesare in vederea remedierii
disparitatilor create prin aplicarea politicilor comerciale comune sub conditia ca aceste masuri sa nu
perturbe semnificativ functionarea pietei interne.
Piata interna = piata pe teritoriul UE

Domeniul Politicii Comerciale Comune:

Desi nu este definit ca atare in tratat, domeniul PCC trebuie sa fie considerat sub multiplele sale
aspecte. In opinia Curtii domeniul politicii comerciale comune include regimul ajutoarelor la export si

36
masurile care privesc creditele destinate finantarii cheltuielilor locale legate de operatiunile de
export. Potrivit Curtii de Justitie "o politica comerciala este edificata prin concursul si interactiunea
masurilor interne si externe fara sa existe prioritate pentru unele sau altele atunci cand acordurile
stau la baza unei politici stabilite la nivelul Uniunii".
Conceptul de politica comerciala ar mai putea fi extins dincolo de aspectele traditionale ale
comertului putand include si unele mecanisme mai dezvoltate de ex: Uniunea a fost declarata
competenta sa incheie un acord international privind cauciucul care poate fi integrat in domeniul
politicii comerciale comune in pofida unor posibile repercusiuni asupra unor sectoare economice
care fac obiectul politicii economice precum si aprovizionarea cu unele materii prime sau a
importantei politice pe care ar avea-o stabilirea unui stoc privind un anumit produs.

Sem. 10- 07.12.2012

Stire- Comisia Europeană (CE) recomandă statelor membre, printr-un pachet de măsuri contra şomajului şi a
excluziunii sociale în rândul tinerilor, introducerea unei "garanţii" că toate persoanele până în 25 de ani
beneficiază de o ofertă de muncă de calitate şi de un program de formare continuă.

39/ 1992 Cauza Donner

Sunt i serie de taxe care sunt totusi permise, 3 categorii:
-taxe prestate pentru serviciile prestate de agentii econmici atunci cand marfurile trec frontiera
-> este necesar sa nu depaseasca taxa costul serviciului prestat. Agentul econmic are un drept de
optiune. Sa nu existe o directiva de armonizare cu privire la taxa respectiva.
Ex. Transport- produse congelate perisabile: la trecerea frontierei sunt supuse unui control, si
intampin unele probleme, si am nevoie sa-mi pun marfa intr-un depozif frigorific sa nu se strice. Daca
autritatile vamale pot sa-mi puna la dispozitie un astfel de depozit, eu trebuie sa platesc pretul
serviciului respectiv. In aceste conditii taxa este permisa, chiar daca putea fi interpretata ca taxa cu
efect echivalent taxelor vamale.
Cauza 18/ 87 Comisia c. Germaniei
-Curtea indicat elementele care sunt conditii pt ca o taxa sa fie permisa, dupa care a analizat daca in
speta sunt indeplinite aceste conditii.
A stabilit ca nu poate fi considerat serviciu furnizat importatorului sau exportatorului si nu justifica
plata unor sume catre stat o activitate administrativa destinata mentinerii unui sistem de inspectii
fito-sanitare, impuse de interesul general al mentinerii sanatatii publice.

O a doua categorie de taxe permise sunt impozitele/taxele/accizele interne

Aceste taxe nu sunt aplicate pentru ca o marfa trece frontierei, sunt stabilite in interiorul tarii, cu
limitarile impuse si acceptate de statele membre prin art 110 TFUE, si nu se circumscriu obiectului de
reglementare al normelor care reprezinta taxe vamale sau taxe cu efect echivalent.
A 3-a categorie de taxe permise sunt taxele care fac parte din sistemul Uniunii- ele pot fi taxe
vamale/ pot fi calificate taxe cu efect echivalent, dar sunt prevazute de legislatia Uniunii. Spre ex
106/81 Kind

37
-regasim o asemenea taxa, impusa in legatura cu politica agricola comuna si se platea ca urmare a
unei inspectii sanitar veterinare a marfurilor la trecerea frontierei instituite de o directiva.

Daca am platit niste taxe totusi care nu erau permise?

-agentul economic poate solicita restituirea taxelor nedatorate de la autoritatile nationale. Mai putin
in situatia in care transfera costurile in sarcina consumtorilor.-> ex prin ridicarea pretului bunurilor pe
care le vand. In acest caz si consumatorul poate solicita suma achitata suplimentar de la autoritatile
nationale, in cazul in care stie ca a cumparat un bun la care a achitat o taxa nedatorata.

Restrictii cantitative la import si export:

Cauza 469/2000 Ravil
Cauza 8/74 Dassonville
120/78 Cassis de Dijon
267, 268/1991 Keck
20/2003 Burmanjer
261/81 Comisia c. Belgiei

- Interzicerea impozitelor interne protectioniste

Impozitele interne pot constitui in calea liberei circulatii a marfurilor pe teritoriul statelor membre
dupa ce marfa a parasit frontiera. Statele in principiu au competenta stabilirii impozitelor interne,
mai putin atunci cand sunt impuse aceste taxe in mod discrim produselor nationale/ indogene sau
produselor provenite din alte state membre, sau daca sunt impuse in scop protectionist, de a proteja
productia interna de productia concurenta din alte state membre.
Art 110 TFUE
Impozit intern- orice impozit care sa regaseste in legislatia fiscala interna a statului membru,
indiferent de denumire. Calificarea in dreptul intern este un prim indiciu, dar conteaza natura taxei,
scopul, cuantumul, asupra caror marfuri este aplicat, unde este reglementat, etc...
Discriminare – tratament diferit- elemente de comparare. Cand curta analizeaza are in vedere
existenta unui tratament diferit si elementele care sunt comparate- persoanele/ produsele. O sa se
aiba in vedere nu doar discriminarea directa, care se intemeieaza in mod vadit pe originea
produsului. Curtea considera si are in vedere si discriminarea indirecta, acel tratament diferentiat
aplicat marfurilor pe alte criterii decat originea produsului, dar care au ca efect concret crearea unui
dezavantaj tot pe temeiul provenientei.
Cauza 112/84- discriminare indirecta
Chiar si atunci cand nu este dicriminatorie, taxa interna este contrara dreptului UE daca veniturile
obtinute din incasarea ei sunt utilizate in beneficiul unic al productiei interne. Ex. Accize la tigari,
aplicate tuturor la fel- statul Roman insa aloca aceste accize institutului Cantacuzino aceste sume,

38
pentru protejarea sanatatii publice.-> venitul e utilizat in scop protectionist, altui sector de productie,
art 110 alin. 2. Ratiunea e inlaturarea efectului protectionist
Produse similare- Curtea in jurisprudenta a considerat caraceristici obiective, legate de calitatea
produselor, nevoile consumatorilor pe care le satisfac, nivelul (gradul) de substituire in referintele
consumatorului, etc.
Cauza 243/84
s-au comparat lichiorul din vin de fructe si whisky-ul- s-a ajuns la concluzia ca nu sunt produse
similare, pentru ca au materii prime diferite: fructe- cereale. Proces de fabricatie, continut de alcool
diferit- prin urmare pot fi taxate diferit.
In 168/78 Comisia C. Frantei
s-au comparat vinurile din alte fructe si vinurile din struguri. S-a aratat ca sunt produse similare acele
produse care au caracteristici asemanatoare si indeplinesc aceleasi nevoi ale consumatorului.
106/84 Comisia c. Danemarcei

Si o taxa care este indirect discriminatorie poate fi permisa daca indeplineste urmatoarele conditii:
1. Nu are legatura cu originea produsului
2. Urmareste un obiectiv recunoscut de UE ca fiind legitim ( ex protectia sanatatii, protectia
mediului, etc)
3. Mijloacele folosite pentru protectia acestui interes sunt proportionale.
Ex. Taxa noastra de poluare
Cauza Comisia c . Marii Britanii 170/78
110 alin.2- M. Brit- vinul era taxat cu 38% din pretul de vanzarea, iar berea cu 25%. S-a constatat ca in
M. Brit se produceau mari cantitati de bere si foarte putin vin. Comisia a apreciat ca taxa impusa de
M. B.iIncalca aceasta dispozitie din art. 110 alin. 2 fiind o masura cu caracter protectionist. Curtea a
constatat ca au caracteristici/ natura diferita, exista diferenta atat sub aspectul continutului de alccol
materii prime, proces de fabricatie, pret, etc. Totodata Curtea a apreciat ca nivelul de substituire
dintre ele nu este unui imuabil- preferintele consumatorilor se pot orienta fie spre unul, fie spre altul
in functie de pret- exista un anumit nivel de substituire in functie de pret. Prin urmare, s-a stabilit ca
modul in care aceste 2 produse sunt taxate influenteaza preferintele consumatorului si ca Marea
Britanie a promovat o politica de import care supunea vinul unei suprataxe in scopul de a-si proteja
productia nationala de bere.
1. Restrictii cantitative la import
Art 34 si 35 TFUE
SEMINAR 14 .12.2012 PE FOI in mapa
Libera circulatie a marfurilor

Pct. 3- interzicerea restrictiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent.

39
Cauza 2/1973
 In aceasta cauza se regaseste definitia restrictiilor cantitative la import: prin restrictii
cantitative se inteleg masurile care pot restrange total sau partial importurile, exporturile sau
tranzitul marfurilor.
Cauza 469/2000 Ravil
 Franta si Italia au incheiat un acord bilateral prin care stabileau anumite conditii pentru
utilizarea denumirii de origine Grana Padana (branza). Potrivit acestui acord denumirea
putea fi utilizata numai pt un anumit sortiment de branza produs si impachetat in Italia,
regiunea Padua.
Un comerciant francez importa branza din Padua si o impacheteaza in franta, sub numele de
Grana Padana proaspat impachetata. Un concurent francez introduce o actiune impotriva
comerciantului argumentand ca s-a incalcat acordul bilateral mentionat.
Se formuleaza intrebare preliminara la CJUE:
- Art. 34 interzice restrictiile canttative intre statele membre?
- Acordul bilateral constituie sau nu o masura care se circumscrie notiunii de restrictii
cantitative in sensul dr. UE?
Curtea: respectivul acord itroduce restrictii canttative la import in sensul art 34 TFUE, prin aceea
ca stabileste o diferentiere de tratament intre cometul intern si cel exterior. -> elementul
impachetrii nu e suficient de important.
Masurile cu efect echivalent restrictiilor cantitative
- Definitia se regaseste in Cauza Dassonville, 8/1974. Astfel, toate regelementarile comerciale
din cardul statelor membre care ar putea impiedica in mod real sau potential, direct sau
indirect activitatile coerciale din cadrul UE.
Situatia de fapt: comerciantii belgieni care doreau sa importe Whisky din Franta trebuia sa obtina
un certificat de origine care se obtinea cu dificultate, in timp ce concurentii lor care importa
direct din Marea Britanie nu aveau nevoie de un asemenea certificat. Curtea a considerat ca
solicitarea de catre un stat membru a unui astfel de certificat de autenticitate care este mai greu
accesibil importatorilor unui produs autentic aflat in libera circulatie in alt stat membru decat
importatorilor aceluiasi produs din tara de origine constituie o masura cu efect echivalent unei
restrictii cantitative la import si este interzisa de tratat.

Interdictia prevazuta de art 34-35 din TFUE se aplica si masurilor stabilite fara discriminare
asupra produselor fabricate pe plan intern si cele importate, daca ele au ca efect restrictionarea
activitatii comerciale, reprezentand o ingreunare a accesului pe piat.
Cauza 261/1981
 Belgia a impus comercializarea margarinei atat indigena, cat si importata numai in forma
cubica, forma traditionala in statul respectiv, masura ce a fost considerata de Curte
incompatibil cu tratatul, pentru ca impachetarea in forme speciale presupune costuri
aditionale, adica preturi mai mari, ceea ce duce la ingreunarea accesului pe piata belgiana
pentru productorii din alte state membre.

40
 In art. 36 din TFUE regasim o serie de exceptii de la regulile instituite in art. 34-35 TFUE. Potrivit
exceptiilor, pot fi introduse restrictii la import, export, trnzit, daca daca sunt justificate de
urmatoarele motive:
- Morala publica
- Ordine publica
- Siguranta publica
- Protectia sanatatii si a vietii persoanelor si a animalelor sau conservarea plantelor
- Protectia unor bunuri de patrimoniu national cu valoare artistica, istorica sau arheologica
- Protejarea proprietatii industriale si comerciale
 Restrictiile impuse in temeiul acestor motive nu trebuie sa constituie un mijloc de
discriminare arbitrara si nici de eludare a art 34-35 TFUE (restrictia disimulata)
Cauza 120/ 1978 Cassis de Dijon
Statul German a interzis importul bauturii Cassis de Dijon din Franta pe motiv ca legislatia germana
prevedea un continut minim de alcool pentru ca o bautura sa fie considerata bautura alcoolica, iar
lichiorul francez avea o concentractie inferioara pragului stabilit. Germania a argumentat ca a luat
aceasta masura pentru protectia sanatatii publice si diminuarea riscului de dependenta.
Curtea a respins aceste aparari, apreciind ca efectul prevederii consta in a asigura un avantaj pentru
bauturile spirtoase cu un continut ridicat de alcool, indepartand de pe piata produsele din alte state
membre care nu indeplinesc aceasta cerinta si instituiind deci un obstacol in calea liberei circulatii a
marfurilor.
S-a mai aratat ca nu exista nici un motiv pentru a impiedica accesul pe a piata a bauturilor alcoolice
care sunt legal produse si comercializate intr-un alt stat membru. (principiul reciprocitatii).
Concluzii
Prin urmare sunt masuri cu efect echivalent restrictiilor cantiative atat cele care se aplica doar
produselor importate din alte state membre, ducand la scaderea importurilor, cat s masurile care
se aplica produselor importate dar si celor indigene, care au ca efect restrictionarea comertului
intracomunitar.

Aranjamentele de comercializare

 Sunt permise de tratate, dar afecteaza toti agentii economici care isi desfasoara activitatea
pe teritoriul unei tari in mod egal.
 Sunt masuri luate de statele membre, care sunt aplicate comertului cu produse indigene sau
celor similare importate
 Nu stanjenesc comertul intracomunitar, dar nu incalca art 34-35 TFUE
Ex. In Austria se prevede ca magazinele sunt inchise duminica- aceasta prevedere se aplica
tuturor. O asemenea prevedere nu este masura cu efect echivalent restrictiilor cantitative.
Cauza 267, 268/ 1991 Kech si Mituard
Potrivit legislatiei franceze vanzareaa in pierdere constituie infractiune, daca este savarsita de
comercianti. ( dar nu si de producatori).

41
Kech si Mituard erau judecati: au argumentat ca aceasta norma de drept penal incalca art 34 si 35
TFUE, constituind o masura cu efect echivalent.
Potrivit Curtii aceasta norma este un aranjament de comercializare, ceea ce este permis de tartat, art
34 si 35 nefiind incidente. Curtea a apreciat ca nu are ca obiect reglementarea schimburilor de
marfuri. Ea se aplica tuturor comerciantilor care isi desfasoara activitatea pe teritoriul francez, si nu
poate sa impiedice sau sa restrictioneze accesul pe piata mai mult decat il restrictioneaza pe cel al
produselor nationale.

Cauze privind libera circulatie a persoanelor:

C 41/1974,
C 265/1988
C 503/2003
C 415/1993
C 215/2003
C 207/1978
C 9/1974
C 36/1975
Directiva 38/2004

Seminar 11- 19.12.2012

Cauza Burmanjer 20/2003
Masura luata in aceasta cauza a fost se se limiteze vanzarea itineranta fara autorizare. – curtea a
considerat ca masura este un simplu aranjament de comercializarea, pt ca nu se face distinctie intre
originea produselor si pt ca simpla scadere a consumului de asemenea produse nu este suficienta
pentru a constitui un obstacol in calea comertului intracomunitar.

Alte masuri considerate aranjamente de comercializare: magazinele sa fie inchise duminica; norme
care vizeaza compozitia marfurilor, obligatia de a pune pe eticheta ce conttine produsul, norme care
tin de prezentarea marfurilor;

Autorit sta A impun o taxa de 1 euro pe animal platibila o singura data si aplicabila importului de
animale din alte state membre ale UE, precum si in cazul simplului tranzit al animalelor, de pe terit
statului A pe teritoriul altor state membre. Taxa trebuia sa acopere costurile suportate ca urmare a
controalelor veterinare prevazute de o directiva a uniunii europene ce instituia norme pt protectia
animalelor in timpul transportului international. Taxa nu depasea costul real al controalelor efectuate
de statul A, insa controlul avea caracter obligatoriu, agentul economic controlat neavand un drept de
optiune. Totodata, directiva nu continea nici o dispoitie privind perceperea unor taxe de catre statele

42
membre pentru controalele veterinare efectuate. Comisia a apreciat respectiva taxa reprezinta o
taxa cu efect echivalent taxelor vamale si a introdus o actiune impotriva statului A in temeiul art 258
din TFUE. Statul A a invocat inadmisibilitatea actiunii pe motiv ca avizul motivat ce a fost comunicat
de Comisie nu facea referire la directiva ci doar la incalcarea obligatiei de a nu se institui taxe cu efect
echivalent taxelor vamale. Pe fondul cauzei statul A a apreciat ca taxa instituita nu incalca dreptul UE.
Probleme de drept:
1. Sub aspect procedural, actiunea este admisibila?
2. Taxa in cauza poate fi considerata o taxa cu efect echivalent taxelor vamale, dat fiind scopul
pentru care a fost instituita si cuantumul foarte redus?
3. Taxa e o simpla remuneratia prestata agentului economic?
Poate fi considerata o taxa interna sau este o taxa prevazuta de DUE avand in vedere ca efectuarea
controlului este necesara pentru repsectarea prevederilor directivei?
4. Taxa este sau nu permisa de due, in absenta unei armonizari prin directiva mentionata a
taxarii controalelor veterinare de catre statele membre?
Sunt permise:
- Taxele interne
- Taxele care fac parte din sistemul UE
- Taxe percepute pentru anumite servicii prestate ( ex. Depozitare)
Drept procedural: procedura de infringement- care sunt motivele de inadmisibilitate?
- Daca e introdusa de alta institutie decat cea competenta...
- Comisia c Greciei- 45/..... : era invocat un motiv similar- in etapa necontencioasa nu s-a
indeplinit o masura, dar cauza n-a fost considerata inadmisibila.
Prin urmare, daca nu exista o asemenea dispozitie nici in tratate, nici in jurisprudenta Curtii,
cauza nu va fi inadmisibila.
-daca o taxa este aplicata la tracerea frontierei poate fi considerata taxa u efect echivalent. In sine
scopul si cuantumul taxei nu sunt suficiente pentru a determina ca nu are taxa cu efect echivalent
taxelor vamale.
-nu este indeplinita dreptul de optiune de a plati taxa sau nu, taxa fiind obligatorie
-nu este nici taxa interna, pentru ca are un element de extraneitate
-UE impune anumite controale, statul avand posib de a decide care sunt mijloacele potrivite pt a
atinge acest scop. Masura luata de stat este instituirea unei taxe. Conditii:
-necesara
-proportionala
-directiva de armonizare
Astfel marja de apreciere a statului este mai larga, masura e necesara si proportionala.
Speta e bazata pe o cauza reala: Comisia c. Germaniei

43
LipSA curs din 13. Dec.2012. Cerc? S-a predat? -> nu s-a predat

20-Dec-12, Curs 11

1. domeniul pcc
2. regimul importuri, exporturi
3. practici comerciale neloiale
2.REGIMUL IMPORTURILOR

Importurile au fost supuse unei reglementari dupa criteriul liberalizarii sau al c…. lor.

Importurile liberalizate de marfuri provenind din state terte au ca sediu derivat al materiei
Regulamentul CE nr. 260/2009 al Consiliului privind regimul comun aplicabil importurilor. Acesta se
aplica importurilor de produse originare din state terte, exceptie facand produsele textile care
cunosc o alta reglementare.

Regulamentul prevede 3 proceduri:

A. procedura de informare a Comisiei de catre statele membre cu privire la tendinta care se

manifesta la importuri si mai ales daca o astfel de tendinta impune adoptarea unor
masuri de supraveghere sau de salvgardare
B. procedura de consultare care se realizeaza in cadrul unui comitet la solicitarea unui stat
membru sau din initiative Comisiei, avand drept obiect conditiile si modalitatile
importurilor, evolutiile acestora, unele aspecte ale situatiei economice si comerciale
privitoare la produsele in cauza si eventualele masuri de adoptare
C. procedura de ancheta la finalizarea careia Comisia prezinta un raport comitetului
consultative

In cazul in care apreciaza ca este necesar, Comisia poate adopta unele masuri de
supraveghere sau de salvgardare. Masurile de salvgardare se adopta atunci cand:

-un produs este importat in UE intr-o cantitate mult sporita fata de ceea ce se
intampla in mod firesc

-se genereaza in conditiile de mai sus prejudicii grave producatorilor UE

In aceste conditii, Comisia poate, dupa cum urmeaza:

- sa limiteze perioada de valabilitate a documentelor de import

- sa modifice regimul de import pt produsul in cauz, prevazandu-se ca acesta poate fi pus
in libera circulatie numai dupa obtinerea unei autorizatii de import care va fi acordata
potrivit modalitatilor si limitelor pe care Comisia le indeplineste.

REGIMUL EXPORTURILOR

SM: Regulamentul CE 1061/2009 al Consiliului prv instituirea unui regim comun aplicabil
exporturilor

44
 In principiu, exporturile produselor din UE catre state terte sunt libere, adica acestea nu sunt
supuse restrictiilor cantitative. Sunt exceptate acele restrictii care se aplica potrivit prevederilor
regulamentului.

Regulamentul organizeaza o procedura de informare si de consultare cand, urmare a unei

evolutii neobisnuite inregistrate pe piata UE, un stat mebru apreciaza ca este necesara adoptarea
unor masuri de protectie potrivit Regulamentului.

Masurile de protectie pot fi adoptate de catre Comisie. Acestea pot fi limitate la exporturile
spre anumite state sau la exporturile din anumite regiuni ale UE. Nu vor fi afectate produsele care se
gasesc deja in circulatie spre frontierele externe ale UE.

Este posibil ca un stat membru sa adopte masuri unilaterale de protectie atunci cand
apreciaza ca pe teritoriul sau se confrunta cu o situatie critica. Masurile vor avea un character
provizoriu si se refera la cerinta obtinerii unei autorizatii de export.

Regulamentul nu interzice adoptarea sau aplicarea de catre un stat membru a unor restrictii
cantitative la export pe motiv de:

-moralitate publica

-ordine publica

-securitate

-protectia sanatatii si a vietii persoanelor, animalelor si plantelor

-protectia tezaurelor nationale care au valoare artistica, istorica si arheologica

-protectia proprietatii industriale si comerciale

In cazul produselor neliberalizate sau supuse restrictiilor cantitative la import si/sau export,
prin Regulamentul CE nr. 717/2008 s-a prevazut instituirea unei masuri de administrare a
contingentelor cantitative, care se regasesc in procedurile de gestionare ale contingentelor.

Potrivit noului sistem instituit, exista urmatoarele metode de gestionare a contingentelor la

nivelul UE:

1. luarea in considerare a curentelor traditionale de schimb, caz in care o parte a

contingentului este rezervata importatorilor sau exportatorilor traditionali, cealalta parte
fiind destinata altor importatori sau exportatori (ocazionali)
2. are in vedere ordinea cronologica a depunerii cererilor (metoda primului venit) ->
Comisia determina cantitatea pe care un operator o poate primi pana la epuizarea
contingentului. Aceasta cantitate egala pt toti se stabileste tinand seama de necesitatea
de a atribui cuantumuri economic apreciabile fiecarui operator in functie de natura
produsului in cauza.
3. repartizarea in proportia cantitatilor cerute pe timpul depunerii solicitarilor (procedura
examenului simultan)
3).REGIMUL DE PROTECTIE IMPOTRIVA PCC NELOIALE

1.Dumpingul

45
 2.subventiile

3.obstacolele la comert

4.contrafacerea

1. Dumpingul

Reglementari successive: -reg ce 384/96 al Consiliului prv protectiaimpotriva importurilor

care fac obiectul unui dumping din partea statelor care nu sunt membre CE

-reg CE 2026/97 prin care se asigura protectia impotriva importurilor

subventionate din statele nemembre ale UE

Un produs se considera ca face obiectul unei practici de dumping daca pretul sau de export
spre UE este mai mic decat un pret comparabil pt produsul similar aflat in cursul obisnuit al
comertului in statul exportator. Determinarea pretului de dumping se realizeaza astfel: ->dupa ce
valoarea normala si pretul la export sunt stabilite, acestea se compara. Pt a se compara in mod
corect, trebuie avute in vedere urmatoarele aspecte:

- caracteristicile fixe, stabile ale produsului

- taxele la import si cele indirecte
- reducerile, rabaturile, cantitatile
- transportul
- asigurarea
- manipularea
- incarcarea
- cheltuielile subsidiare
- ambalajul
- costurile dupa vanzare
- comisioanele legale
- conversiile monetare
- nivelul comertului
->pretul in cadrul operatiunii prin care se compara valoarea normala si pretul la export
se concretizeaza intr-o limita/marja de dumping. Cand limitele de dumping oscileaza, pot fi stabilite
medii ponderate.

Conditia esentiala pt aplicarea taxelor de protectie fata de practicile de dumping este

cauzarea de prejudicii. Notiunea de prejudiciu presupune:

a.o pierdere materiala adusa industriei UE

b.amenintarea cu o astfel de pierdere materiala pt industria UE

c.intarzierea materiala a aparitiei unei astfel de industrii

*** Nu intra in aceasta categorie prejudiciile determinate de alti factori, cum ar fi: volumul si
preturile importurilor care nu sunt supuse practicilor de dumping.Nu intra nici: diminuarile privind
cererea, modificarile intervenite in modelele de consum, practicile comerciale restrictive, concurenta

46
dintre producatorii straini si cei ai UE, dezvoltarile intervenite in tehnologie si in productivitatea
industriei UE.

47
CURS XIII – 10.01.2013

a. Subvențille – Sediul principal al materiei îl reprezintă tratatele institutive și izvoarele derivate

de tipul regulamentelor, cum ar fi Regulamentul CE 2026/97 al Consiliului, potrivit căruia
subvențiile pot fi acordate de către guvernul țării de origine a produsului importat sau de
către guvernul unei țări intermediare din care produsul este exportat spre Uniune, țară
cunoscuta in doctrina și sub denumirea de țară de export. Există o subvenție dacă sunt
îndeplinite în mod cumulativ 2 condiții:
 Trebuie să existe o contribuție financiară din partea guvernului
unei țări (țara de origine/ export)
 În acest mod, prin contribuția respectivă, se obține un beneficiu,
spre exemplu, prețul de vânzare.
Nu sunt supuse măsurilor care au caracter protecționist acele subvenții care nu sunt
specifice.

b. Obstacolele la comerț/ în calea comerțului – sunt considerate obstacole la comeț acele

practici comerciale adoptate și menținute de către un stat terț, practici în privința cărora
reglementările internaționale comerciale stabilesc un drept la acțiune. Un astfel de drept la
acțiune există în cazul în care prin aceste reglementări fie se interzice cu desăvârșire o
practică, fie se conferă părții afectate de practica în discuție dreptul de a solicita eliminarea
efectului acesteia. În accepțiunea legilației UE (ca primă reglementare în aceasta materie:
Regulamentul 3286/94) pot fi prejudiciate nu numai importurile, ci și exporturile. Potrivit
reglementărilor UE sunt supuse procedurilor interne numai acele practici comerciale
internaționale care pot fi atribuite statelor. Nu intră în sfera de aplicare a reglementărilor UE
acele practici comerciale incorecte aparaținând întreprinderilor, cel puțin în măsura în care
acestea nu pot fi imputate statelor. Când se constată ca este necesară acțiunea în interesul
Uniunii, în scopul de a se asigura exercitarea drepturilor acesteia, potrivit reglementărilor
internaționale pot fi adoptate următoarele măsuri:
 Suspendarea sau retragerea concesiilor rezultate din negocierile de
politică comercială (terți)
 Majorarea taxelor vamale existente ori stabilirea altor taxe asupra
importurilor
 Stabilirea oricărei restricții de natură cantitativă sau impunerea unor
măsuri de natură să modifice condițiile de import ori de export sau
care să afecteze în alt mod comerțul cu statul terț respectiv.

c. Contrafacerea – Sediu: Regulamentul CE 1383/2003 al Consiliului privind intervenția

autorităților vamale împotriva acțiunilor de contrafacere. Potrivit legislației UE, autoritățile
vamale pot interveni în cazul în care unele mărfuri fac obiectul suspiciunilor cu privire la
încălcarea dreptuli de proprietate intelectuală în condițiile date. Legislația UE reglementează
condițiile în care autoritățile vamale pot interveni. O astfel de legislație nu se aplică
următoarelor 3 categorii de mărfuri:

48
  Mărfurile care poartă o marcă de comerț având consimțământul
titularului acesteia, dar care marfă este admisă în liberă circulație
(vânzare-cumpărare) fără consimțământul titularului mărcii.
 Nu se aplică mărfurilor admise în liberă circulație care poartă o
marcă de comerț, dar potrivit altor condiții decât cele convenite cu
titularul mărcii comerciale.
 Mărfurilor aflate în bagajul personal al călătorilor sau trimise în
cunatumuri mici de natură necomercială în limitele stabilite de
exceptările de la plata taxelor vamale.
Reglementările interzic punerea în libera circulație a mărfurilor în legătură cu care s-a constat
că sunt contrafăcute. Fără a fi încălcate celelalte drepturi la acțiune, aflate la dispoziția
titularului mărcii de comerț despre care s-a constat că a fost încălcată, statele membre
adoptă măsurile necesare pentru a permite autorităților competente după cum urmează:
 Să distrugă mărfurile contrafăcute ori să dispună de acestea în afara
canalelor comerciale, astfel încât să se reducă la minimum păgubirea
titularului mărcii de comerț fără nicio compensare. Spre exemplu:
CD-uri.
 Pot lua cu privire la aceste mărfuri orice măsură care să aibă
consecința de a-l lipsi în mod efectiv pe cel răspunzător de
imporantele beneficii economice ale tranzacției și de a se constitui
într-un factor de reținere eficient pentru tranzacții viitoare de același
gen.

Libera circulație a mărfurilor

a. Noțiune
b. Interzicerea taxelor vamale între statele memebre la import și la export
c. Interzicerea taxelor cu efect echivalent la import și la export
d. Excepțiile de la aplicarea principiului liberei circulații a mărfurilor
e. Clauzele de salvgardare

a. Noțiune – libera circulație a mărfurilor reprezintă regimul juridic în cadrul căruia bunurile nu
se confruntă la frontiere cu niciun obstacol stabilit de către stat, atât în cazul importurilor,
cât și în cazul exporturilor. O astfel de liberă circulație a mrfurilor, în mod concret, se
realizează prin interzicerea între statele membre a taxelor vamale și a taxelor cu efect
echivalent la import și la export.
b. Interzicerea taxelor vamale între statele memebre la import și la export
 Uniunea vamală – reprezintă ansamblul schimburilor de mărfuri care
presupune interzicerea între statele membre a taxelor vamalela import și la
export la care se adauga interzicerea taxelor cu efect echivalent, precum și
adoptarea unor taxe vamale comune în raporturile cu statele terțe
 Piața unică/internă/comună – presupune, pe de o parte, realizarea uniunii
vamale, iar, pe de altă parte, interzicerea între statele membre a restricțiilor
cantitative și a măsurilor cu efect echivalent. Domeniu de aplicare al unei
astfel de Uniuni vamale:

49
  Domeniul de aplicare în spațiu:
o Se aplică statelor membre ale UE
o Nu sunt incluse teritoriile tuturor statelor
membre
o Sunt teritorii care nu aparțin statelor
membre, dar care participă la uniunea
vamală.
 Domeniul material de aplicare. Toate mărfurile date în
accepțiunea UE. Marfă – orice bun care trece o frontieră în
scopul realizării unor acte comerciale
 Domeniul de aplicare în timp – o astfel de uniune vamala s-a
realizat cu începere din 1 iunie 1968
c. Interzicerea taxelor cu efect echivalent la import și la export. Sediul materiei: art. 28 alin (1),
art 30 si 110 tin TFUE. Potrivit art. 30 din TFUE, taxele vamale la import și ola export, precum
și taxele cu efect echivalent sunt interzise între statele membre. Această interdicție se aplică
și taxelor vamale care au caracter fiscal. Taxele vamale cu caracter fiscal sunt instituite cu
privire la mărfurile importate in absența existenței unor bunuri indigene similare ori
comparabile pentru a procura venituri autorităților publice. Taxele cu efect echivalent sunt
acele taxe care au efect pecuniar indiferent de cuantumul lor, de denumirea ori modul de
plicare și care sunt impuse în mod unilateral asupra mărfurilor naționale ori străine care trec
o frontieră, dar nu sunt considerate taxe vamale în sesnul strict al cuvântului.
Caracterele taxelor cu efect echivalent:
o Sunt taxe pecuniare
o Nu are relevanță denumirea sau modul de aplicare
o Sunt taxe impuse în mod unilateral de către un stat membru de către o autoritate
publică sau ca efect al unei convenții încheiate între particulari.
o Nu sunt considerate taxe cu efect echivalent sumele încasate cu prilejul controalelor
sanitare stabilite de către UE sau printr-un tratat internațional care îndeplinește
funcții similare normelor UE în sensul aplicării de către toate statele membre, dar în
cazul în care cuantumul lor nu depășește costul real al controalelor efectuate
o Taxele respective sunt solicitate pentru că mărfurile trec o frontieră. Nu are
relevanță cine este beneficiarul taxei (statul sau un particular) și nici scopul în care
taxa se instituie (de exemplu, în vederea asigurării protecției patrimoniului cultural
național).
o Nu sunt considerate taxe cu efect echivalent următoarele:
 Taxele interne
 Taxele încasate pentru servicii prestate agenților economici
 Taxele cerute în temeiul prevederilor legilației UE

d. Excepțiile de la aplicarea principiului:

o Excepții legale reglementate la art. 36 din TFUE
o Excepțiile jurisprudențiale

o Excepții legale. Potrivit art. 36 din TFUE, sunt permise restricțiile/ interdicțiile/
limitările la import, export ori tranzit, justificate de următoarele motive:

50
 - Morală publică
- Ordine publică
- Securiate publică
- Motive care țin de protecția sănătății omului și a animalelor
- Motive care se referă la ocrotirea vegetalelor
- Protecția tezaurelor naționale cu valoare artistică sau arheologică etc.

o Excepții jurprudențiale. Rezultă din deosebirile existente între legislațiile naționale

ale statelor membre privitoare la comercializarea bunurilor, excepții care trebuie
acceptate în măsura în care se apreciază că sunt necesare pentru a răspunde
exigențelor imperative ce țin în special de:
- Eficacitatea controalelor fiscale
- Protecția sănătății publice
- Corectitudinea tranzacțiilor comerciale
- Protecția consumatorilor
În plan secundar au fost formulate ca excepții jurisprudențiale, următoarele:
- Protecția industriei cinematografice
- Protecția creației și a diversității culturale în domeniul cărții
- Protecția mediului înconjurător
- Protecția rețelei comune de telecomunicații
- Protecția libertății de expresie și a pluralismului în domeniul presei

CURS 14 – 17.01.2013
Clauze de salvgradare:
 Dupa ce Consiliul sau Comisia a adoptat o masura de armonizare, un stat membru
considera necesar sa mentina dispozitii nationale justificate de exigente importante
referitoare unele dintre ele chiar la protectia mediului natural ori a mediului de lucru, le
va notifica executivului, precizand motivele mentinerii dispozitiilor respective;
 Daca dupa adoptarea de catre Comisie sau Consiliu a unei masuri de armonizare, un stat
membru apreciaza ca este necesar sa introduca dispozitii nationale intemeiate pe noi
probe stiintifice privitoare la protectia mediului natural sau mediului de lucru
determinate de problemele specifice acelui stat aparute ulterior adoptarii masurii de
armonizare, statul respectiv va notifica executivului masurile avute in vedere precum si
motivele care le-au determinat;
 Niciun stat membru nu este obligat sa transmita obligatii a caror dezvaluire o apreciaza
ca fiind contrara intereselor vitale ale securitatii sale;
 Orice stat membru poate adopta masurile pe care le considera necesare pentru protectia
intereselor sale vitale de securitate si care sunt in legatura cu productia sau comertul cu
arme, munitii si materiale de razboi;
 Statele membre se consulta pentru a adopta in comun dispozitiile necesare in vederea
evitarii situatiei potrivit careia functionarea pietei comune sa fie afectata de masurile pe
care un stat membru poate fi nevoit sa le adopte in situatia unor tulburari interne grave

51
 care aduc atingere ordinii publice in caz de razboi sau tensiune grava internationala care
sa constituie un pericol de razboi ori pentru a isi indeplini angajamentele asumate in
scopul mentinerii pacii si securitatii internationale.

Libera circulatie a persoanelor si a serviciilor

Sediul materiei: TFUE – capitolele I-III din Titlul IV in care intalnim inclusiv motivele care determina
studiul impreuna a celor 2 libertati de circulatie,
Motive:
 reglementarile care le exprima si care privesc deopotriva persoanele fizice si persoanele
juridice;
 libera circulatie a serviciilor nu poate fi pe deplin asigurata in absenta liberei circulatii a
persoanelor;
 principiul egalitatii de tratament guverneaza ambele domenii;
 exista dispozitii legale semnificative aplicabile celor doua situatii.

Beneficiarii aplicarii principiului liberei circulatii a dr de stabilire si de prestare a serviciilor:

a. lucratorii salariati;
sediul materiei: art 45 TFUE – libera circulatie a lucratorilor in cadrul UE este asigurata.
Cerinte: cetatenie+activitate economica.
=acea persoana care indeplineste o activitate cu valoare economica certa in beneficiul altei
persoane si sub conducerea acesteia din urma, in schimbul unei remuneratii.
Potrivit CJUE, nu este obligatoriu ca persoana care beneficiaza de dispozitiile TFUE sa
desfasoare activitatea pe teritoriul UE. De exemplu, o persoana avand cetatenia unui stat
membru UE poate fi angajata de catre o societate comerciala avand sediul pe teritoriul unui
alt stat membru pentru ca apoi, persoana respectiva sa fie detasata sa desfasoare o activitate
intr-un stat tert/nemembru UE.
Contractul de munca – este supus fie legii statului pe al carui teritoriu isi desfasoara in mod
obisnuit activitatea in temeiul contractului, chiar daca persoana respectiva este detasata
temporar intr-un alt stat, fie legii statului unde se gaseste sediul principal al intreprinderii
care a angajat salariatul, chiar in conditiile in care acesta isi desfasoara activitatea prin natura
functiei sale pe teritoriile mai multor state.
b. lucratorii nesalariati;
c. persoanele care sunt destinatare ale unui serviciu, membrii de familie ai lucratorilor salariati
independenti precum si ai pers care sunt destinatare ale unui serviciu;
d. Persoanele juridice care indeplinesc cerintele inscrise in legislatia UE.

52
Deplasarea si stabilirea pers fizica in statele membre ale UE in scopul desfasurarii unor active pentru
a beneficia de anumite servicii
Semnificatii si implicatii ale principiului
Exceptiile de la aplicarea principiului si clauzele de salvgradare:
a. Legale – aceste fiind prevazute in dreptul primar si derivat, limitele aduse principiului liberei
circulatii a persoanelor si serviciilor sunt incluse in 2 categorii de masuri:masurile stabilite in
functie de natura sau de caracteristicile unor activitati profesionale, in temeiul acestor
masuri, statele membre pot rezerva exercitarea unor activitati, atributii, competente
cetatenilor care le apartin (persoanele care au cetatenia de originea statului respectiv);
masurile instituite cu luarea in considerare a conduitei resortisantilor statelor membre –
aceste masuri indreptatesc statele membre sa refuze intrarea ori sederea persoanelor avand
o alta cetatenie decat ce a statului de origine pe teritoriul lor, refuz care se justifica de acele
motive care tin de ordinea publica, de securitatea publica si de sanatatea publica.
b. Jurisprudentiale – CJUE a hotarat ca motive imperative de interes general pot justifica
instituirea unor restrictii privitoare la exercitarea libertatilor fundamentale consacrate prin
TFUE. Aceste motive se refera la: eficacitatea controalelor fiscale, coerenta sistemului fiscal,
asigurarea unei comunicari adecvate intre medic si pacient, precum si intre medic si
autoritatile administrative sau organismele profesionale, protectia sanatatii publice.
Art 346, 347 TFUE

Libera circulatie a capitalurilor si a platilor

Notiune: circulatia capitalurilor este data de acele operatiuni financiare care se refera la
investirea capitalurilor si nu la remunerarea unui serviciu. Libera circulatie a capitalurilor se
deosebeste de libera circulatie a platilor, aceasta din urma reprezentand contraprestatii in cadrul
unor tranzactii principale.
Sediul materiei: sediul primar – T instituind Comunitatea Europeana art 56 – toate restrictiile
privind circulatia capitalurilor intre statele membre, precum si intre statele membre si statele
terte sunt interzise. Prevederile art 56 produc efecte directe, dar numai in cadrul Comunitatii
Europene. Astfel de efecte directe nu le produce art 56 in cazul circulatiei capitalurilor intre
statele membre si state terte, deoarece Consiliul poate adopta masuri referitoare la circulatia
capitalurilor avand drept destinatie statele terte sau provenind din aceste state terte chiar in
cazul in care acest aspect reprezinta un regres in domeniu.
T Maastricht, T Lisabona.
Legislatia derivata – Directiva din 11 mai 1960 privind liberalizarea investitiilor directe, Directiva
nr 86/566 prin care au fost liberalizate operatiunile de achizitionare a actiunilor si obligatiunilor
care nu erau negociate la bursa, Directiva 88/361 prin care s-a realizat liberalizarea completa a
circ capitalurilor
Domenii:

53
 - Investitiile realizate in scopul constituirii sau dezvoltarii unor societati comerciale ori a unei
sucursale
- Investitiile imobiliare
- Investitiile in bonuri de tezaur
- Imprumuturile pe termen mediu si lung

Elemenete de drept concurential al UE

Conceptul de ”intreprindere”
Conceptul de ”asociatii de intreprinderi”
Practicile anticoncurentiale
Practicile concertate
Pozitia dominanta + intelegerile

Dreptul concurential reuneste 2 mari de reguli: regulile care se adreseaza intreprinderilor si regulile
care se analizeaza statelor.
Regulile care se adreseaza intreprinderilor se refera cu precadere la : interzicerea intelegerilor si
abuzul de pozitie dominanta.
Art 85, 86 TCEE, 81, 82 TCE, art 101, 102 TFUE.
Reguli + exceptii.

54