Dreptul U

Dreptul Uniunii Europene
Profesor curs: Augustin Fuerea

Profesor seminar: Alina Conea
Curs 1, 04.10.17
Tematica
1. Valorile si obiectivele U.E.;

2. Principiile ordinii juridice a U.E.;
3. Competentele U.E. : exclusive, partajate, de sprijin, coordonare si completare;
4. Procedurile de adoptare a actelor juridice ale u.e.: legislative ordinare si speciale;
5. Controlul judiciar al respectarii ordinii juridice a U.E. : actiunea in anulare, in carenta, in
interpretare, etc;
6. Libertatile de circulatie;
7. Libertatile de circulatie a capitalelor si platilor;
8. Elemente de drept concurential.
Bibliografie: Dreptul U.E. principii, actiuni, libertati, ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2016 de
Augustin Fuerea;
Ppe=prezenta, participare, examen;
Examen: 6 subiecte, fiecare cate 1 pct + 1 pct din oficiu + 3 pcte de la seminar si curs, cele doua
examene;
1. Valorile si obiectivele U.E.
Art 2 si 3 din tratatul privind U.E.
Valorile U.E.:
Respectarea intimitatii umane, libertatea, egalitatea, democratia, statul de drept, respectarea

drepturilor omului, inclusiv drepturile apartinand minoritatilor, sunt tot atatea valori pe care
uniunea se intemeiaza si pe care statele membre trebuie sa le respectete si sa le promoveze.
Informatiile de mai sus nu au numai un caracter informativ, acestea au un caracter concret in sensul
ca intreaga legislatie a U.E., respectiv actiunile care se deruleaza la acest nivel, au in vedere valorile
anterior enuntate. De altfel, angajamentul de a le respecta si de a le promova in comun reprezinta
una dintre conditiile de indeplinit de catre statele care candideaza la aderare.
Pe cale de consecinta nerespectarea lor, a valorilor U.E., poate conduce la ceea ce inseamna
declansarea procedurii prevazuta la art. 7 din Tratatul privind U.E.
Obiectivele U.E.:
Caracter evolutiv, daca la origini vedem ca in ansamblu comuniunea U.E. a urmarit obiective de
natura economica, in timp acestea au dobandit si conotatii politice.
Comunitea carbunelui si otelui urmarea drept misiune: de a contribui in armonie cu economia

generala a statelor membre si prin instituirea unei piete comune, la cresterea economiei,
dezvoltarea fortei de munca si la cresterea nivelului vietii in ansamblu in statele membre.
Acelasi lucru il prevede si Tratatul de instituire a comunitatii a energii atomice, mai precis aceasta
comunitate isi propune ca misiune principala sa contribuie la stabilirea conditiilor necesare formarii
si cresterii rapide a industriei nucleare, la ridicarea nivelului de trai in statele membre si la
desvoltarea schimburilor cu celelalte state.
Tratatul de instituire a comunitatii economiei europene: comunitatea isi propue drept misiune prin
instituirea unei piete comune si prin apropierea treptata a politicii economice ale statelor membre
sa promoveze intreaga comunitate o dezvoltare armonioasa a activitatii economice, o crestere
durabila si echilibrata, o stabilitate crescanda, o crestere accelerata a nivelului de trai si relatii mai
stranse intre statele membre.
Sub aspect evolutiv, analizand obiectivele, observam ca tratatul privind U.E. a modificat tratatul de
instituire a economiei europene, dar obiectivul economiei a ramas in centrul preocuparilor U.E.
Potrivit tratatului de Maastricht, de asemenea comunitatea economic-europeana(comunitatea

europeana) promoveaza o dezvoltare armonioasa a activitatii economice la care se adauga o
crestere durabila si neinflationista, respectand mediul inconjurator, un inalt grad de convergenta a
performantelor economice, un nivel al ocuparii locurilor de munca si al protectiilor sociale ridicat la
care se adauga cresterea nivelului de trai si a calitatii vietii, coeziunea economica si sociala intre
statele membre.
Prin tratatului de Amsterdam constatam ca au fost incluse si alte obiective, cum ar fi:
- Competivitatea si convergenta politicilor economice

- Egalitatea intre femei si barbati
- Dezvoltatea mediului inconjurator
*Tratatul de Amsterdam propus 97, intrat in vigoare 99: a prevazut si o serie de actiuni specifice.
Prin Tratatul de la Lisabona au fost adaugate si alte obiective care au fost fundamentate doar prin
Tratatul de la Maastricht referindu-se la: afirmarea identitatii uniunii in plan international, in special
prin aplicarea unei politici externe executata comun care sa includa si definirea progresiva a unei
politici de aparare comuna=> conduce la o aparare comuna.
In al doilea rand, adauga consolidarea protectiei drepturilor si intereselor resortisantilor statelor

membre prin instituirea unei cetatenii a uniunii. Se adauga mentinerea si dezvoltarea uniunii ca
spatiu de libertate, securitate si justitie, in cadrul carui spatiu este asigurata libera circulatie a
persoanelor prin adoptarea unor masuri uniforme in domeniul controlului la frontierele externe,
azilului, migratiei precum si in materia prevenirii criminalitatii si a luptei impotriva acestui fenomen.
( TUE, titlul 5: Uniunea, stat de libertate[...] )
Aceste obiective sunt completate cu cele care vizeaza:
- Combaterea excluziunii sociale si a discriminarilor

- Promovarea justitiei si a protectiei sociale
- Promovarea concluziunii(???) teritoriale precum si solidaritatea intre statele membre
- Respectarea bogatiei diversitatii culturale si lingvistice
- Protejarea si dezvoltarea patrimoniului cultural european
(Prin Tratatlui de la Lisabona sunt aduse obiective care au mai fost promovate, dar dobandesc o
importanta aparte)
Obiective relevante (din Tratatul de la Lisabona) pentru patriciparea la viata internationala: acestea
se refera la faptul ca in relatiile uniunii cu ansamblul societatilor internationale aceasta isi afirma si
promoveaza valorile si interesele contribuind la protectia cetatenilor sai. Contribuie la pacea,
securitatea, dezvoltarea durabila a planetei, solidaritatea si respectul reciproc intre popoare. Mai
mult uniunea promoveaza comertul liber si echitabil, eliminarea saraciei si protectia drepturilor
omului, in special a drepturilor copilului, implicandu-se in respectarea stricta si dezvoltarea dreptului
international, inclusiv respectarea principiilor Cartei ONU.
Curs 2, 11.10.17
Uniunea Europeana
Sediiul primar il reprezinta art 47 din TUE. Art potrivit caruia uniunea are personalitatea juridica.
Se adauga o declaratie: declaratia nr. 24 privitoare la personalitatea juridica a U.E. potrivit careia
Uniunea Europeana are personalitate juridica, insa acest fapt nu o va autoriza in nici un fel sa
legifereze sau sa actioneze in afara competentelor care ii sunt conferite de catre statele membre
prin tratate.
Tratatul privind functionarea U.E.(T.F.U.E.) : pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona,

personalitatea apartinea la nivelul uniunii comunitatilor europene, aceasta intamplandu-se in
conditiile in care Tratatul de la Maastricht privind u.e. nu a recunoscut in mod expres personalitatea
juridica a u.e. o astfel de personaliate juridica apartinea comunitatilor potrivit tratatelor institutive:
tratatele de la Paris si de la Roma.
In temeiul acestei personalitati cuminatile europene stabileau raporturile cu statele membre si nu

numai, persoanele juridice si alte subiecte de drept international.
Dupa 1 dec 2009, cand a intrat in vigoare Tratatul de la Lisabona, U.E. devine subiect de drept
international prin dobandirea personalitatii juridice. Pe cale de consecinta, U.E., dobandeste statutul
care sa-i permita participarea la raporturile de drept intern, respectiv la raporturile de drept
international. Mai mult, U.E., potrivit acestui statut are un buget propriu, de asemea functionari
publici si sedii proprii. Pe
scurt vedem ca dobandirea personalitatii juridice de catre U.E. reprezinta rezultatul unei cerinte
necesare cu privire la stabilirea clara a statului juridic al uniunii in plan international in general si in
plan european in special. In acest fel, uniunea prin personalitatea juridica dobandita are posibilitatea
de a contribui la ameliorarea perceptiei uniunii, in ansamblu, si a capacitatii sale de actiune,
facilitand activitatea politica si contractuala la nivel bilateral si multilateral in mediu international,
dar si participarea in/la organizatiile internationale. (ex. Concret s-au pus bazele tratatului de la
Lisabona.... Revista de drept public, nr 2 din 2016 aderarea u.e. la conventia europeana a drepturilor
omului)
Personalitatea jurdica a uniunii contribuie la o mai mare vizibilitate a acesteia in plan international,
oferind cetatenilor statelor membre ( cetatenii U.E.) o identitatea pe care nu o aveau. Constituie de
asemea un element inseparabil sistemului de protectie a Drepturilor Fundamentale ale Omului. (a se
vedea Carta Depturilor Fundamentale)
Personalitatea juridica are rolul de a contribui la corectarea disfunctiunilor pe care le genera

structura pe pilon a U.E.
Personalitatea juridica ce se manifesta in cazul ordinii juridice a U.E., personalitatea juridica ce se

manifesta cu raportare la ordine jur nationale si personalitatea juridica a U.E. in raporturile stabilite
in cadrul societatii internationale.
Competentele U.E. (subiect examen)
Sediul materiei:
T.U.E are art. 4 care precizeaza faptul ca orice competenta care nu este atribuita uniunii prin tratate
apartine statelor membre. Potrivit art 5, alin 1 delimitatrea competentelor uniunii este guvernata de
Principiul Atribuirii. Exercitarea acestor competente este reglementata de principiile si
proportionalitatii.
Art 40, T.U.E. la care se adauga art. 2, 3, 4, 6 si 352 din Tratatul privind functionarea U.E., declaratia
nr. 18 privind delimitarea competentelor, declaratia nr . 41 privitoare la art. 352 din T.F.U.E,
protocolul nr. 25 privind exercitarea competentelor U.E. reglementata de princiipiile si
proportionalitatii.
In stabilirea raportului potrivit caruia in stabilirea raportului dintre U.E. si dreptul acesteia si statele
membre, respectiv ordinile jurdice ale acestora, inclusiv din punctul de vedere al prioritatii este
important de realizat distinctia dintre competentele care sunt repartizate exclusiv uniunii,
competenele partajate cu statele membre de catre uniune si cele de sprijinire, asa cum se exprima
T.F.U.E.
Cele 3 niveluri de competente stabilite prin Tratatul de la Lisabona:
1. Potrivit art 3 din T.F.U.E, competenta uniunii este exclusiva in urmatoarele domenii:
- Uniunea vamala
- Stabilirea normelor privind concurenta necesare functionarii pietei interne
- Politica monetara pentru statele membre a caror moneda este euro
- Conservarea resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune
- Politica comerciala comuna
Sezimam faptul ca se adopta norme de tipul regulamentelor, pentru ca U.E. are competenta
exclusiva in materie de reglementare, statele membre avand obligatia de a aplica normele
adoptate la nivelul U.E.
Tot exclusiva este competenta uniunii privind incheierea unui acord international in cazul in
care aceasta incheiere este prevazuta de un act legislativ al uniunii ori este necesara pentru
a permite uniunii sa isi exercite competenta interna, ori in masura in care aceasta ar putea
aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.
In toare situatiile de mai sus numai uniunea poate legifera si adopta acte cu forta juridica
obligatorie, statele membre avand posibilitatea sa faca acest lucru numai in cazul in care
sunt abilitate de catre uniune pentru punerea in aplicare a actelor uniunii.
2. Domeniile care cad sub incidenta competentei partajate intre uniune si statele membre:
- piata interna
- politica sociala pentru aspectele definite prin T.F.U.E.
- coeziunea economica, sociala si teritoriala
- agricultura si pescuitul, cu excpetia conservarii resurselor biologice ale marii
- mediul
- protectia consumatorului
- transporturile
- retelele trans-europene
- energia
- statul de libertate, securitate si justitie (tilul 5)
- obiectivele comune de securitate in materie de sanatate publica, de asemena pentru acele
aspecte definite prin tratat.
Prevederilor de mai sus li se adauga urmatoarele: in domeniile cercetarii, dezvolatii
tehnologice si spatiului, uniunea dispune de competenta pentru a desfasura actiuni si in
special pentru definirea si punerea in aplicare a programelor fara ca exercitarea acestei
competente sa poata avea drept efect impiedicarea statelor membre de a-si exercita propria
competenta.
In domeniile cooperarii pentru dezvoltare ajutorului umanitar, uniunea dispune de
competenta pentru a intreprinde actiuni si pentru a duce o politica comuna fara ca
exercitarea acestei competente sa poata avea drept efect lipsirea statelor membre de
posibilitatea de a-si exercita propria competenta. (Art 4, alin 3 T.F.U.E)
3. Competente care vizeaza actiuni de sprijinire, de coordonare, de completare a actiunii
statelor membre ( art 6, T.F.U.E)
Domeniile sunt:
- Protectia si imbunatatirea sanatatii umane
- Industria
- Cultura
- Turismul
- Educatia
- Formarea profesionala
- Protectia civila
- Cooperarii administrative
Actele uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, art 288 T.F.U.E., adoptate pe baza
dispozitiilor tratatelor referitoare la aceste domenii nu pot impiedica armonizarea actelor cu
putere de lege si a normelor administrative ale statelor membre. Intinderea si conditiile
exercitarii competentelor uniunii sunt stabilite prin dispozitiile tratatelor referitoare la
fiecare domeniu in parte.
De retinut:
Personalitatea juridica si competentele uniunii sunt strans legate de conceptul de
supranationalitate, acest lucru se intampla pentru ca supranationalitatea la randu-i este
strand legata de punerea in comun a suveranitatii de catre statele membre, concretizata in
infiintarea unor institutii comune.
Pentru data viitoare: vom analiza princiipile specifice dreptului u.e.
Cursul al 3-lea, 18.10.17
www.srde.ro
Princiipile specicifice dreptului U.E. (subiect)
Princpiul atribuirii de competenta

Sediul principal al materiei il reprezinta declaratia nr 24 la care se adauga TFUE, alin 1 si
2.
Potribit primului sediu retinem ca uniunea nu este autorizata in nici un fel sa legifereze sau
sa actioneze in afara competentelor care ii sunt atribuite.
Potrivit TFUE, alin 1 al art 5, delimitarea competentelor uniunii este guvernata de
Principiile atribuirii, exercitarea acestor competente este reglmentata de principiile
subsidiaritatii si proportionalitatii. Cel de al doilea alineat al art 5 mai devreme invocat spune
ca in temeiul principiului atribuirii uniunea actioneaza numai in limitele competentelor care
i-au fost atribuit de catre starele membre prin tratate pentru indeplinirea obiectivelor
stabilite prin aceste tratate. In cazul in care o competenta nu a fost atribuita uniunii prin
tratate aceasta apartine statelor membre.
Pe baza acestui principiu institutiile uniunii duc la indeplinire atributii care le sunt
repartizate in mod expres, prin tratate. Din motive din coerenta, de cereditate, rapiditate,
vigoare, la acel nivel nu este permisa indeplinirea unor atributii implicite, deduse.
Principiul Subsidiaritatii
TFUE, art 5, alin 3, 4 la care se adauga protocolul nr.2 privind aplicarea Principiilor
subsidiaritatii si proportionalitatii.
Potrivit TFUE in temeiul principiului subsidiaritatii in domeniile care nu sunt in
competenta sa exclusiva UE intervine numaii daca si in masura in care obiectivele actiunii
preconizate nu pot fi indeplinite in mod satisfacator de catre statele membre la nivel
regional, local, central. Dar datorita dimensiunilor si efectielor actiunii preconizate pot fi
indeplinite mai bine aceste obiective la nivelul uniunii.
De stiut este facptul ca principiul a fost initial consacrat prin Actul Unic European, 1986
intrat in vigoare in 1987.
De stiut mai este si faptul ca institutiile uniunii aplica principiul subsidiaritatii potrivit
protocolului nr.2. Parlamentele nationale sunt cele care contribuie la asigurarea respectarii
acestui principiu, potrivit procedurii inscrisa in protocol.
Retinem faptul ca, potrivit aceluiasi art 5, alin 4 din TFUE se precizeaza ca in temeiul
acestui principiu al proportionalitatii, actiunea uniunii nu trebuie sa depaseasca in
continut si forma ceea ce este necesar pentru indeplinirea obiectivelor tratatelor. In acest
sens se are in vedere faptul ca ceea ce poate fi indeplinit la nivel national de catre statele
membre, nu trebuie sa faca obiectul actiunii in comun la nivelul uniunii.
In cazul in care statele membre nu reusesc sa isi indeplineasca obiectivele stabilite in tratate
in subsidiar uniunea poate interveni.
Pe cale de consecinta, deducem ca regula este cea potrivit careia: competenta de drept
comun apartine statelor, exceptia fiind data de interventia comuna a acestora la nivelul UE.
Interventia UE, potrivit doctrinei, in concordanta cu principiul subsidiaritatii, reglementeaza
competentele la nivelul UE, nefiind un principiu care sa atribuie competente uniunii.
Aplicarea principiului subsidiaritatii numai in cazul competentelor partajate. Adica

nu putem discuta despre aplicarea principiului in cazul competentelor exclusive deoarece
oricum uninea potrivit tratatelor este singura care poate actiona.
O discutie aparte o presupune cel de al treilea nivel care se refera la actiunile de

sprijinire, de coordonare si de completare a actiunii statelor membre.
Principiul Proportionalitatii
Temei legal: TFUE, art 5, alin 4, acelasi protocol nr 2 privind aplicarea principiului subsidiaritatii si
proportionalitatii.
Retinem ca, principiul proportionalitatii a fost fundamentat pe cale jurisprudentiala si codificat prin
Tratatul de la Maastricht, 1992 intrat in vigoare in 1993. Actiunea comunitatii nu depaseste ceea ce
este necesar pentru realizarea obiectivelor prezentului tratat. Odata cu intrarea in vigoare a
Tratatului de la Lisabona, continutul acestui principiu este numai exact, precis, in sensul ca actiunea
in continut si forma nu depaseste ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.
Pragmatic analizand, observam ca, proportionalitatea semnifica faptul ca in aplicarea unei

competente uniunea daca are de ales intre mai multe moduri de a actiona trebuie sa-l retina pe
acela care lasa statelor posibilitatea de a pune in valoare cea mai mare libertate. Acelasi lucru se
intampla si cu trimitere la particular.
Principiul in sine presupune faptul ca in cazul in care se dovedeste ca este mai mult decat necesara
adoptarea unei norme la nivelul UE, continutul acesteia nu trebuie sa se reflecte intr-un exces de
reglementare (ex. adoptarea unui regulament in locul unei directive)
Edificatoare in aceasta materie a principiului proportionalitatii sunt prevederile art 296, alin 1 din
TFUE, prevederi potrivit carora in cazul in care tratatele nu dispun, nu precizeaza tipul actului care
trebuie adoptat institutiile sunt cele care il aleg de la caz, la caz cu respectarea principiului
proportionalitatii si a procedurilor aplicate.
Potrivit acestei hotarari, principiul proportionalitaii impune ca actele institutiilor comunitare de la
acea vreme (1996) sa nu depaseasca limitele a ceea ce este adecvat si necesar pentru indeplinirea
obiectivelor legitime urmarite de reglementarea respectiva in sensul ca in cazul in care exista
posibilitatea de a alege mai multe masuri adecvate trebuie sa se recurga la masura cel mai putin
constrangatoare si faptul ca inconvientele cauzate nu trebuie sa fie disproportionate, daca le
raportam la scopurile urmarite.
Referitor la acest principiu al proportionalitatii: doctrina de specialitate identifica trei caractere

principale:
- Caracterul adecvat
- Caracterul necesar
- Caracterul nedisproportional
Executivul uniunii apreciaza ca proportionalitatea este un principiu director pentru stabilirea

modului in care uniunea ar trebui sa isi exercite competentele exclusive si partajate.
Principiul cooperarii loiale
Temeiul legal/sediul materiei este tot TFUE, art 4 si se adauga art. 13 din TFUE, alin 2.
De retinut este faptul ca in temeiul principiului cooperarii loiale statele membre au obligatia de a
pune in aplicare dreptul UE, contribuind in acest fel la indeplinirea misiunii uniunii si de asemenea au
obligatia de a se abtine de la orice actiune care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor
uniunii.
Potrivit art 4 din TFUE, in temeiul principiului cooperarii loiale, uniunea si statele membre se
respecta si se ajuta reciproc in indeplinirea misiunilor care decurg din tratate. In acelasi sens retinem
ca statele membre adopta orice masura generala sau speciala pentru asigurarea indeplinirii
obligatiilor care decurg din tratate sau care sunt reglementate prin actele insitutiilor uniunii.
Retinem ca la nivelul uniunii potrivit acestui principiu statele membre sunt invitate sa sprijine
actiunile uniunii si sa nu impiedice buna functionare a acesteia. (Se spune in doctrina ca statele
membre trebuie sa fie la fel de exigente cu aplicarea normelor ca atunci cand sactioneaza )
Al 4-lea curs, 25.10.17
Proceduri de adoptare a Actelor Juridice ale Uniunii Europene

A. PROCEDURILE LEGISLATIVE DE ADOPTARE A ACTELOR JURIDICE ALE U.E
-Procedura legislativa ordinara

art.294 T.F.U.E
In toate cazurile in care tratatele Uniunii fac trimitere la procedura legislativa ordinara pentru
adoptarea unui act se aplica prevederile art. 294 T.F.U.E
In cazul procedurii ordinare sunt implicate urmatoarele institutii:
1. Comisia Europeana( executivul UNIUNII, detine intiativa legislativa)
2. Parlamentul European
3. Consiliul
Procedura legislativa speciala presupune participarea Parlamentului european si Consiliului.

Aici nu mai intervine Comisia.
Procedura legislativa ordinara cunoaste 4 etape:

I. Prima lectura
II. A doua lectura
III. Consilierea
IV. A treia lectura
I. Prima lectura
Presupune initiativa legislativa si apartine comisiei.
Dupa primirea propunerii de la Comisie, Parlamentul European adopta propria pozitie, opinie pe
care o transmite Consiliului, acesta la randu-i are mai multe posibilitati:
- Are posibilitatea de a aproba opinia Parlamentului European, caz in care adopta actul juridic
cu formularea care corespunde pozitiei Parlamentului European
- Posibiliatea de a respeinge opinia, pozitia Parlamentului European, caz in care Consiliul
adopta propria-i opinie in prima lectura si o transmite Parlamentului European. Cu acelasi
prilej Consiliul informeaza Parlamentul European cu privire la motivele care au determinat
adoptarea opiniei sale in prima lectura si bine-inteles Comisia luand cunostinta de o astfel de
opinie informeaza Parlamentul European asupra conduitei pe care o va avea.
II. A doua lectura
In cazul in care in termen de 3 luni de la data transmiterii pozitiei Consiliului in prima lectura,
Parlamentul European aproba pozitia Consiliului sau nu se pronunta, actul respectiv se considera
adoptat cu forlmularea care corespunde pozitiei Consiliului.
In cazul in care Parlamentul European cu majoritatea membrilor care il compun respinge pozitia
Consiliului din prima lectura, actul propus este considerat ca nefiind adoptat.
Exista si a treia posibilitate pe care o are Parlamentul European in cadrul celei de a doua etape, si
anume: aceia in care propune cu majoritatea membrilor sai modificari la opinia formulata de Consiliu
in prima lectura. In acest caz textul modificat se transmite Comisiei si Consiliului, Comisia avand si
rolul de a emite un aviz referitor la aceste modificari.
In termen de 3 luni de la primirea modificarilor Parlamentului European, Consiliul hotarand cu
majoritate calificata aproba modificarile si actul este considerat adoptat. Este posibil insa ca
modificarile propuse de Parlamentul European sa nu fie aprobate de catre Consiliu, caz in care in
consens cu presedintele parlamentului european convoaca Comitetul de Conciliere intr-un termen
de 6 saptamani.
Tot in cadrul acestei etape, Consiliul hotaraste cu unanimitate privitor la modificarile care au facut
obiectul unui aviz negativ dat de catre Comisie.
III. Consilierea
In cazul in care, in termen de 3 luni, de la primirea modificarilor Parlamentului European, Consiliul

hotarand cu majoritate calificata nu aproba toate modificarile, Presedintele Consiliului de comun
acord cu Presedintele Parlamentului convoaca Comitetul de Conciliere in termen de 6 saptamani.
Acesta, comitetul, este compus din: membrii consiliului sau reprezentantii lor si tot atatia membri
care reprezinta Parlamentul European; cand este cazul poate participa si un reprezentant al
Comisiei.
Misiunea comitetului este acea de a ajunge la un acord asupra unui proiect comun, termenul limita
in care Comitetul trebuie sa ajunga un astfel de acord este de 6 saptamani de la data convocarii.
Acordul se realizeaza pe baza opiniilor Parlamentului si Consiliului din cea de a doua lectura. In cazul
in care in termenul precizat nu se ajunge la adoptarea unui proiect comun actul este considerat ca
nefiind adoptat.
IV. A treia lectura
Procedura legislativa ordinara continua in mod firesc, in cazul in care, Comitetul de Conciliere in
termenul de 6 saptamani aproba proiectul comun. Proiectul comun este analizat de catre Consiliu si
Parlamentul European timp de inca 6 saptamani, de la aprobare si adopta actul respectiv. Actul este
adoptat cu majoritatea calificata in cadrul Consiliului.
In cadrul procedurii legislative ordinare sunt prevazute unele situatii distincte care cad sub incidenta
dispozitiilor speciale inscrise in art 294, alin15, TFUE.
Domeniile in care se aplica procedura legislativa ordinara:
- Serviciile de interes economic general

- Initiativele cetatenesti (in materie legislativa care vizeaza, de exemplu, imigratia)
- Aplicarea regulilor de concurenta in cadrul politicii agricole comune
- Adoptarea legislatiei in materia politicii agricole comune, se adauga excluderea unui stat
membru din anumite activitati care se gasesc in sfera de aplicare a dispozitiilor privind
dreptul de stabilire
- Extinderea beneficiului dispozitiilor cu privire la prestarile de servicii si la resortisantii unui
stat tert stabiliti in uniune. (resortisant=cand un stat devine parte la adoptarea unui tratat
international, statul trebuie sa defineasca termenul de resortisant, legea 157/2005 legea de
ratificare a tratatului de aderare- art 3, lit a si b: a. resortisant este persoana fizica/ juridica
avand cetatenia unui stat in general; resortisant roman este persoana fizica avand cetatenia
romana, persoana fizica avand nationalitatea romana.)
- Liberalizarea serviciilor in anumite sectoare, se adauga imigrarea si lupta importriva
traficului cu fiinte umane
- Cooperarea judiciara in materia penala
- etc
-Procedura legislativa speciala
Acestea sunt prevazute chiar in Tratatul de la Lisabona; art. 289, alin 2, TFUE
Aceste proceduri inlocuiesc procedurile legislative anterioare de consultare, de cooperare si de aviz

conform.
Procedurile legislative speciale trimit la absenta Comisiei de la initiativa legislativa, mai precis este
vorba despre acele situatii precis determinate in cadrul tratatelor in care adoptarea unui regulament
a unei directive sau a unei decizii, apartine Parlamentului European cu participarea Consiliului sau
poate apartine Consiliului cu participarea Parlamentului European.
- Prima procedura legislativa speciala este aceea ca: initiativa aprtine parlamentului cu
participarea consiliului
- cea de a doua este cea potrivit careia initiativa apartine consiliului cu participarea
parlamentului.
Initiativa apartine fie Parlamentului European, fie Consiliului.
Majoritatea calificata
Majoritatea:
- simpla
- dubla
- tripla
In 24 de cazuri/domenii, in care anterior Tratatului de la Lisabona era ceruta unanimitatea,
prin Tratatul de la Lisabona s-a trecut la majoritatea calificata privind adoptarea actelor
juridice. In acest fel sfera de aplicare a majoritatii calificate s-a extins.
Cele 24 de domenii sunt:
- punerea in aplicare a masurilor specifice spatiului de libertate, securitate si justitie:
controlul frontierelor, azil, imigratie, europol si eurojust.
- Politica externa si de securitate comuna in cazul propunerilor facute de catre Inaltul
Reprezentat la solicitarea Consiliului European
- Modalitatile de control privind exercitarea competentelor executive ale Comisiei
(este vorba de fenomenul Comitologiei)
Celelalte 20 de cazuri fac trimitere la:
- Principiile si conditiile necesare functionarii serviciilor de interes economic general,
se adauga regimul de protectie a prorprietatii intelectuale.
- Politica spatiala
- Energia
- Ajutorul umanitar
- Protectia civila
- Si altele
Semnarea, publicarea, intrarea in vigoare si notificarea actelor legislative ale U.E sunt
reglementate in art 297, TFUE. In acest sens, alin 1, art 297, TFUE distinge intre semnarea
actelor legislative adoptate prin procedura legislativa ordinara si semnarea actelor
legislative adoptate prin procedurile legislative speciale.
In situatia procedurii legislative ordinare, actele adoptate se semneaza de catre Presedintele
Parlamentului European si de catre Presedintele Consiliului. Ex: directiva 2008/52 (c.e. a
parlamentului european si a consiliului privind unele aspecte ale medierii in materie civila si
comerciala)
In cea de a doua situatie a procedurii legislative speciale, semneaza presedintele institutiei
care a adoptat actul respectiv.
Indiferent de procedura parcursa, actele juridice ale UE se publica in Jurnalul oficial al UE
(JOUE) si intra in vigoare la data prevazuta in textul lor sau in absenta acestei date, intra in
vigoare in cea de-a 20-a zi de la publicare.
Vom incepe: controlul judiciar al aplicarii
Al V-lea curs, 1.11.17

Controlul actelor juridice ale UE
Avem 4 actiuni care vizeaza acest control: (POSIBILE SUBIECTE)
1. Actiunea in anulare (inlaturare)

2. Actiunea in carenta (lipsa)
3. Actiunea prealabila/preeliminara (verificare a valabilitatii)
4. Procedura Infrigement (Actiunea pentru neindeplinirea de catre state a obligatiilor care le
revin din tratate)
1.Actiunea in anulare
Sediul materiei in reprezinta TFUE, art 263 si art 264.
Notiune/concept: actiunea in anulare consta in posibilitatea pe care o au statele, institutiile UE si

particularii (persoanele fizice si persoanle juridice) de a ataca in fata Curtii un act legislativ emis de
institutiile UE si de a obtine in anumite conditii desfiintarea acestuia.
Adaugam faptul ca actiunea in sine reprezinta un mijloc de control al conformitatii actelor juridice
ale UE, adica un control de legalitate urmarind desfiintarea unui act ilegal, nu modificarea acestuia.
Actele susceptibile a fi atacate: actiunea poate fi introdusa impotriva actelor Consiliului, Comisiei, ale
Bancii Centrale Europene altele decat recomandarile si avizele, la care se adauga actele
Parlamentului European si ale Consiliului European, care produc efecte juridice fata de terti. Mai
mult, Instanta de la Luxemburg controleaza legalitatea actelor organelor, oficiilor sau agentiilor
uniunii, acte care produc efecte juridice fata de terti.
Indiferent de institutiile de la care emana actul atacat, acesta trebuie sa fie unul obligatoriu, adica sa
produca efecte juridice, mai precis sa dea nastere la drepturi si obligatii.
Curtea ia in considerare obiectul si continutul actului, fara a lua in considerare denumirea acestuia.
In acest sens, Comisia daca isi numeste unul dintre acte aviz sau recomandare, actiunea in anulare
poate fi admisa.
Unele acte nu pot face obiectul unei actiuni in anulare, cum este cazul actelor adoptate de
reprezentantii guvernelor statelor membre reuniti in cadrul Consiliului potrivit jurisprudentei Curtii
de Justitie.
Subiectele de drept care pot formula actiunea in anulare: pot formula o actiune in anulare
urmatoarele categorii de subiecte de drept:
a. Statele membre, Parlamentul European, Consiliul si Comisia. Se mai numesc si

Reclamantii Privilegiati, deoarece pot introduce o actiune in anulare fara a indeplini o
Comisie speciala privind interesul.
b. Curtea de Conturi, Banca Centrala Europeana si Comitetul Legiunilor, formeaza categoria
reclamantilor care pot formula o actiune in anulare numai pentru a-si apara
prerogativele.
c. Persoanele fizice si persoanele juridice, cu indeplinirea unor conditii:
i. Sunt destinatarele actului care urmeaza a fi atacat
ii. Actul pe care intentioneaza sa il atace ii priveste direct si individual
iii. Actul atacat privindu-i direct nu presupune adoptarea unor masuri de
executare
Actiunea in anulare poate fi formulata impotriva Parlamentului European si Consiliului, in cazul in

care un act emana de la ambele institutii. De asemenea o asemenea actiune poate fi formulata
impotriva Consiliului cand actul este formulat numai de acesta. Mai poate fi formulat impotriva
Comisiei, Bancii Centrale Europene, a Consiliului European sau impotriva Parlamentului European
(cand actul atacat apartine numai acestuia).
Actiunea in anulare poate fi formulata impotriva institutiilor de la care provine actul atacat. Cu alte
cuvinte, poate fi atacat orice act care produce efecte juridice fata de terti, emanat de la una de la
entitatile de mai sus.
Termenul in care poate fi formulata actiunea in anulare
Art 263, alin 6, TFUE, termenul in care poate fi formulata actiunea in anulare este de 2 luni si curge:
- Pentru actele generale de la publicarea lor in Jurnalul Oficial al UE

- Pentru actele individuale de la notificarea acestora catre partea interesata sau in lipsa de la
data la care reclamantul a luat cunostinta despre actul respectiv
Termenul se calculeaza, potrivit regulamentului de procedura, in caz de publicare se calculeaza din a
15-a zi urmatore datei publicarii actului atacat in Jurnalul Oficial al UE. In caz de notificare se
calculeaza incepand cu ziua imediat urmatoare notificarii.
Zilele de sarbatori legale sunt incluse in acest termen. Mai mult, aceste zile de sarbatoare legala nu
suspenda termenele, nici macar vacantele judecadoresti nu suspenda aceste termene. O problema
apare in cazul in care termenul se implineste intr-o zi de sarbatoare legala => termenul se
prelungeste pana in ziua lucratoare imediat urmatoare a acelei sarbatori legale.
Motivele care pot conduce la anularea unui act
- Necomptenta unor institutii

- Incalcarea unor norme fundamentale de procedura
- Incalcarea tratatelor sau a oricarei norme de drept privind aplicarea acestora
- Abuzul de putere
Efectele hotararii date in cadrul actiunii in anulare
Potrivit art 264, din TFUE, daca actiunea este intemeiata, Curtea de Justitie declara actul nul si
neavenit. Prin urmare, actul dispare din ordinea juridica a uniunii, adica este declarat ca inexistent
de la intrarea in vigoare. Efect: Partile trebuie repuse in situatia anterioara adoptarii actului.
Produce efecte erga omnes pentru toti justitiabilii, adica hotararea respectiva are autoritate de lucru
judecat. Este posibil si Curtea a decis in acest sens, adica o hotarare data in aceasta actiune in
anulare sa antreneze nulitatea totala sau partiala a unui act juridic, respectiv poate viza, potritivit
jurisprudentei, numai anumiti justitiabili.
2.Actiunea in carenta (inactiune)
Sediul materiei il reprezinta art 265, TFUE
Notiunea: Consta in posibilitatea pe care o au statele membre si institutiile UE ca in anumite situatii

precis determinate sa atace in fata Curtii de Justitie a UE abtinerea sau refuzul, respectiv inactiunea:
Parlamentului European, Consiliului, Comisiei ori Bancii Centrale Europene de a hotara incalcand in
acest fel prevederile tratatelor.
Se adauga celor de mai sus: organele, oficiile si angentiile uniunii care se abtin sa horasasca in cazul
in care acestea omit sa adreseze un act, altul decat o recomandare sau aviz persoanelor fizice sau
persoanelor juridice.
Situatiile care pot sau care nu pot conduce la formularea unei actiuni in carenta
Alin 2, art 265 din TFUE precizeaza ca actiunea in carenta are in vedere situatia in care institutiile se
abtin sa hotarasca. Din jurisprundenta Curtii de la Luxemburg si din doctrina rezulta faptul ca exresia
„se abtin sa hotarasca” vizeaza situatia potrivit careia institutiile respective au prin tratate stabilite
competenta de a adopta un act juridic, dar nu fac acest lucru, este vorba despre actele juridice
potrivit art 288, din TFUE.
Exista unele situatii in care actiunea in carenta nu poate fi formulata, de exemplu situatia in care
reclamantul doreste sa obtina revocarea unei decizii a carei anulare nu a fost solicitata in termenele
stabilite prin tratate si altele.
Subiectele de drept care pot formula o actiune in carenta
Cursul al VI-lea, 8.11.17
Actiunea in carenta
Este o actiune in constatare.
Subiectele de drept care pot formula o actiune in carenta
Au calitate procesuala activa.

Potrivit art 265, TFUE, au calitate procesuala pasiva (impotriva carora se declanseaza
actiunea) in cazul actiunii in carenta Parlamentul European, Consiliul European, Comisia si
Banca Centrala Europeana. De asemenea, actiunea in carenta poate fi initiata impotriva
organelor, oficiilor si agentiilor uniunii care se abtin sa hotarasca.
In ceea ce priveste calitatea procesuala activa exista doua categorii de reclamanti:
1. Statele membre si celelalte institutii, daca considera ca o alta institutie a uniunii
trebuia sa actioneze si nu a actionat
2. Persoanele fizice si juridice (particulari). Potrivit art 265, alin 3, TFUE, orice persoana
fizica si juridica poate sesiza Curtea in legatura cu omisiunea unei institutii, organ,
oficiu sau agentie de a-i adresa un act, altul decat o recomandare sau un aviz.
Elemente procedurale ale actiunii in carenta

Potrivit tratatului, procedura intruducerii in carenta implica doua etape:
1. Precontencioasa / administrativa
2. Contencioasa
1.Potrivit art 265, alin 2, actiunea in carenta este admisibila numai in cazul in care institutia
a fost solicitata in prealabil sa actioneze si numai daca la expirarea unui termen de 2 luni de
la data solicitarii insitutia nu si-a modificat pozitia.
2.Etapa a 2-a: etapa procedurii in fata Curtii Europene.
curia.eu
Consecintele hotararii Curtii: potrivit art 266, TFUE, institutia emitenta a actului anulat sau a
carei abtinere a fost declarata contrara tratatelor este obligata sa ia masurile impuse de
executarea hotararii Curtii de Justitie a UE.
Hotararea in cazul procedurii in carenta este unitar, adica obliga institutia sa actioneze, dar
nu ia locul actiunii, Curtea ar putea indica actul necesar pentru conformare.
Actiunea preleminara
Actiunea preleminara are temeiul legal in art 19, alin 3, TUE si art 267, TFUE.
CJUE are doua misiuni foarte importante, curtea se asigura ca in interpretarea si aplicarea
tratatelor dreptul este respectat. Prin urmare, Curtea realizeaza doua lucruri distincte
- Aplica tratatele, dreptul UE in general: actiuni directe
 Impotriva statelor membre (infrigement)
 Impotriva institutiilor UE: actiunea in anulare si actiunea
in carenta (art 263, din TFUE si art 265, din TFUE
- Interpreteaza:
 Actiunea preleminara, nu este o actiune contencioasa,
preleminara in cadrul unui proces intern.
Actiunea cu titlu preleminar reprezinta un mecanism fundamental al dreptului UE menit sa
confere instantelor nationale mijloacele de a asigura o interpretare si o aplicare uniforme a
dreptului UE in statele membre.
Potrivit art 19, alin 3, TUE si art 267, TFUE, Curtea de Justitie a UE este comptenta sa se
pronunte cu titlu preleminar cu privire la interpretarea dreptului UE si cu privire la
validitatea actelor adoptate de institutiile UE.
Initiativa actiunii sau subiectele care pot formula o actiune cu titlu preleminar
Potrivit art 267, din TFUE orice instanta al unui stat membru in masura in care trebuie sa se
pronunte in cadrul unei proceduri menite sa conduca la o decizie cu caracter jurisdictional
poate, in principiu, sa sesizeze Curtea cu o cerere de decizie preliminara.
In orice moment, orice instanta care constata ca are nevoie de interpretare a dreptului UE
pot trimitere o cerere CJUE.
Notiunea de instanta (posibil subiect)
Notiunea de instanta este interpetata de CJUE ca o notiune autonoma de dreptul UE, acest
lucru inseamna cadoar Curtea poate intepreta, ci nu fiecare stat membru. Curtea tinand
seama, in aceasta privinta de un ansamblu de factori, cum ar fi: originea legala a organului
care a sesizat-o, caracterul sau permanent, caracterul obligatoriu al comptentei sale,
caracterul contradictoriu al procedurii, precum si indepenta sa.
Decizia de sesizare a Curtii cu titlu preleminar apartine in exclusivitate instantei nationale,
indiferent daca partile din litigiul principal si-au exprimat sau nu dorinta in aceasta privinta.
Exista situatii cand instantele nationale sunt obligate sa trimita o cerere cu titlu preleminar
si anume: in cazul in care o instanta ale carei decizii nu sunt supuse vreunei cai de atac in
dreptul intern este in fata unui caz in care interpretarea unei norme din dreptul UE este
necesara pentru a se pronunta o hotarare, aceasta instanta este obligata sa adreseze o
cerere preliminara CJUE.
Continutul unei cereri preleminare este determinat de catre instanta nationala, cu toate
acestea exista indicatii destul de precise ale CJUE cu privire la modul in care instantele
nationale ar trebui sa faca aceste cereri.
„Coman si CJUE”
Cursul al VII-lea, 15.11.17

Actiunea preleminara (continuare)
Cerintele
Recomandarilor curtilor de justitie
Actiunea in constatarea incalcarii unei obligatii din tratate

de catre statele membre
(Procedura de Infrigement)
Sediul materiei il reprezinta art 258-260 din TFUE
Notiunea si conceptul Procedurii Infrigement (posibil subiect)
O gasim definita atat in tratate cat si in doctrina domeniului.
Conform doctrinei reprezinta instrumentul de control tipic comisiei care actioneaza in limitele
competentelor sale in raporturile stabilite cu statele membre.
Actiunea comisiei este indreptatita data fiind conduita acesteia, respectiv calitatea pe care o are,
aceea de Gardian sau Garant al respectarii tratatelor.
Subiectele de drept care pot formula o astfel de actiune
Rolul principal apartine Comisiei care, potrivit art 258, in cazul in care apreciaza ca un stat membru
nu si-a indeplinit una dintre obligatiile sale din tratate emite un aviz motivat cu privire la subiectul
respectiv dupa ce ofera statului posibilitatea de a-si prezenta observatiile.
Daca analizam art 259, alin 1 din TFUE constatam ca legitimarea procesuala activa (statut de
reclamant) pot avea si statele membre, nu numai Comisia.
Din interpretarea art 271 din TFUE, rezulta ca inclusiv Banca Central Europeana si Banca Europeana
de Investitii prin organele lor pot avea calitate procesuala activa.
In al doilea rand, subiectele impotriva carora poate fi formulata actiunea sunt statele intelese in
tripla lor acceptiune: puterea legislativa, executiva si judecatoreasca. Prin acceptiunea de stat
intelegem, deopotriva, nivelul central si local.
In cazul Romaniei: Art 148, alin 4, sunt stabilite responsabilitati dupa cum urmeaza: Parlamentul,
Guvernul, Presedintele -> autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a
prevedirilor actelor de aderare
Notiunea de incalcare a obligatiei:
Potrivit art 258, TFUE, legislatia nu contine o definitie completa, dar din jurisprudenta Curtii rezulta
faptul ca statele sunt raspunzatoare pentru: actiunile, inactiunile ori omisiunile organelor statale
independente din punct de vedere constitutional.
Neindeplinirea obligatiilor poate emana pe cale de consecinta de la cele 3 puteri, nivel central si
local, de la organele descentralizate, deconcentrate, dar si de la o societate privata care are legaturi
stranse cu statul.
O incalcare a obligatiei trebuie sa se regaseasca intr-un comportament neconform al statului

raportat la intreaga legislatie a UE.
Subiect de sine statator poate fi cel formulat astfel: cauzele care pot declansa procedura de
infrigement. Aici gasim cateva cauze care pot fi analizate: incalcarea obligatiei de cooperare loiala
(art 4, alin 3, TUE), incalcarea unei obligatii pozitive de a asigura eficienta dreptului UE rezultat din
acelasi sediu al materiei (conduita statului privitor la sanctiunea unui subiect de drept la fel de aspru
pentru incalcarea dreptului UE ca in cazul in care acelasi subiect de drept incalca dreptul intern).
In cel de al treilea rand este vorba despre situatia in care actiunile unui stat membru conduc la
omisiuni in indeplinirea obligatiilor asumate. (de exemplu, absenta notificarii transpunerii unor
derictive ale UE; absenta conformitatii conduitei obligatiilor asumate; gresita aplicare a dreptului UE)
Modalitatile de declansare a actiunii (posibil subiect)
Prima modalitate: autosesizarea comsiei la neindeplinirea statelor a obligatiilor, cele care subzista la
notificarea transpunerii
A doua modalitate: sesizarile inaintatea Comisiei de catre particulari, adica persoane fizice si
persoane juridice. Conditia care trebuie indeplinita pentru a sesiza comisia: sa constate incalcarea de
catre stat a unei obligatii
A treia modalitate: propriile investigatii ale Comsiei, pot fi declansate fie din proprie intitiativa fie
pentru a pregati interpelarile pe care comisia le sustine in cadrul Parlamentului European.
Procedura privind incalcarea obligatiilor

Asistam la un dialog intre instantele UE si statele membre, acest dialog se poate transforma in
TRIALOG cand intre cele doua executive nu se ajunge la o intelegere deoarece vine si Curtea de
Justitie care se adauga dialogului.
Etape:
1. Negocierea din etapa precontencioasa initiala

2. Notificarea oficiala cu privire la respectiva incalcare (printr-o scrisoare)
3. Avizul motivat din partea Comisiei catre statul in cauza
4. Etapa finala care implica Trialogul, sesizarea Comisiei de catre Curtea de Justitie
Daca ar fi sa sistematizam, etapa administrativa necontencioasa, cuprinde urmatoarele subetape:
- Scrisoarea formala
- Observatiile statului membru
- Avizul motivat
- Raspunsul statului membru in cauza
Etapa contencioasa se deruleaza la initiativa Comisiei implicand Curtea de Justitie, dar si statul
membru.
Efectele Curtii de Justitie
Efectele sunt declaratorii.
Cursul al VIII-lea, 22.11.17

Libertatile de circulatie
Libera circulatie a marfurilor, a persoanelor si a serviciilor, a capitalelor si platilor.
Libertatea de circulatie a marfurilor
Sediul materiei:
TFUE, art 28-37 si vom constata ca avem si un sediu derivat al materiei pe care ni-l ofera
reglementarile de tipul regulamentelor sau directivelor.
Aspecte conceptuale:
Libera circulatie a marfurilor reprezinta acel regim juridic in temeiul caruia marfurile nu se cofrunta
la frontiere cu nici o restrictie reglementata de catre un stat atat in cazul importurilor, cat si in cazul
exporturilor. Prin urmare, libertatea de circulatie a marfurilor se concretizeaza in interzicerea intre
statele membre ale UE atat a taxelor vamale de import si de export, cat si a taxelor cu efect
echivalent; la care se adauga ca aceasi libertate de circulatie a marfurilor mai presupune instituirea
unui tarif vamal comun intre statele membre si statele terte.
O problema aparte o reprezinta interdictia care se instituie intre statele membre de a stabili restrictii
cantitative sau de a adopta masuri cu efect echivalent acestora.
Libera circulatie a marfurilor este aplicata in cadrul ariei geografice comune a statelor membre, arie
in care acestea isi exercita suveranitatea.
Acceptiunea notiunii de marfa nu a fost devinita in cadrul UE. Potrivit doctrine, marfa este orice bun
apreciabil in bani si susceptibil sa faca obiectul unei tranzactii comerciale.
Sunt considerate bunuri dupa cum urmeaza:
- lucrarile de arta; Curtea considera ca obiectele care prezinta interes artistic, istoric,
arheologic sau etnografic indiferent de calitatile care le diferentiaza de alte tipuri de marfuri
impart cu acestea din urma caracteristica potrivit careia pot fi valorificate in bani si pot face
obiectul unei tranzactii comerciale.
- Monedele iesite din circulatie; acestea nu pot fi considerate mijloace de plata
- Energia electrica; potrivit Curtii energia electrica este considerata o marfa inclusa in
nomentatorul (????) tarifar al Comunitatii Europene. Energia poate intra sub incidenta
marfurilor
- Deseurile care si in cazul in care nu sunt reciclabile sunt considerate tot marfuri.
Potrivit art 28, alin 2 din TFUE principiul liberii circulatii a marfurilor se aplica acelor bunuri originare
din statele membre, precum si produselor care provin din tari terte si care se gasesc in libera
circulatie (vanzare – cumparare) in statele membre.
Acelasi sediu al materiei se aplica teritoriilor statelor membre ale UE, dar prin Regulamentul UE nr
952/2013 de stabilire a Codului Vamal al UE este definit teritoriul vamal al uniunii.
Interzicerea taxelor vamale si a taxelor cu efect echivalent la import si la export
In ceea ce priveste taxele vamale si taxele cu efect echivalent acestea reprezinta modalitatile cel mai
des folosite pentru a obstructiona libera circulatie a marfurilor. Sunt veritabile forme de
protectionism care se concretizeaza in cresterea, artificiala uneori, a preturilor marfurilor importate
fata de produsele similare interne, favorizate fiind in acest mod produsele interne.
Uniunea vamala se constituie in temeiul concret al bunei functionari a pietei interne, piata care
functioneaza in mod corespunzator numai in cazul in care astfel de taxe se aplica la frontiere
externe.
Sub aspect conceptual taxele vamale reprezinta impozite indirecte pe care statul le percepe asupra
marfurilor in momentul in care acestea trec frontiera unei tari in vederea:
- Importului
- Exportului
- Tranzitului
Taxele vamale reprezinta sarcini pecuniare care aduc atingere marfurilor care trec o frontiera. La
nivelul uniunii acest tip de taxe se aplica marfurilor care provin din state terte, nu exporturilor sau
importurilor dintre statele membre.
Taxele cu efect echivalent taxelor vamale sunt acele sarcini pecuniare impuse in mod unilateral de
catre un stat membru asupra unui bun pentru simpul fapt ca bunul trece o frontiera.
Caracteristi: acestea sunt sarcini pecuniare, conatificabile in bani; nu are imporanta cine incaseaza,
stabileste si care este cuantumul taxei, important este ca taxa se incaseaza nu la frontiera ci pentru
ca marfa trece o frontiera.
Exista unele taxe care nu intra in categoria taxelor cu efect echivalent. (subiect examen)
Aceste taxe sunt:
- Taxele interne (de exemplu, taxele pentru produse spirtoase)

- Taxele solicitate in temeiul unei prevederi legale
- Taxe care sunt incasate pentru servicii prestate agentilor economici
Exceptii de la aplicarea libera circulatie a marfurilor:
1. Exceptiile reglementate (legale, stabilite prin legislatie)
Au drept sediu al materiei art 36, TFUE si se refera la morala publica, ordinea publica, siguranta
publica, protectia sanatatii si a vietii persoanelor si animalelor sau de conservare a plantelor,
respectiv de protejare a patrimoniului national cu valoare artistica, istorica sau arheologica ori de
protectie a proprietatii industriale si comerciale.
2. Exceptiile jurisprudentiale
O hotarare care consimteste loialitatea tranzactiilor comerciale prin instituirea oblogatiei de indica
lista compusilor alimentari pentru animale.
Protectia consumatorilor prin informarea acestora cu privire la compozitia painii.
Lupta impotriva concurentei neloiale
Aceasta avizeaza interdictia unei intreprinderi de a-si folosi dreptul sau de import intr-un stat
membru si de a comercializa sub o anumita marca produsele care provin din alt stat membru.
Lupta impotriva riscurilor de inselare a consumatorilor
Campaniile de publicitate de scurta durata
Fapte care vizeaza pluralismul presei
(Subiect de examen) Cauzele de salvgardare sunt veritabile derogari de aplicare legislatiei uniunii,
adica cu titlu de exemplu daca dupa adoptarea la nivelul UE a masurii de armonizare ce urmeaza sa
fie aplicata in statele membre unul dintre aceste state considera necesara introducerea unor
dispozitii de drept intern intemeiate pe dovezi noi stiintifice referitoare la protectia mediului
ambiant, ori a mediului de lucru din cauza unei probleme specifice statului respectiv (aparuta dupa
adoptarea masurii de armonizare) acesta adreseaza Comisiei o notificare privind masurile avute in
vedere si motivele adoptarii lor.
Cursul al IX-lea
Libera circulatie a persoanelor
Sediul materiei: TFUE, art.45-55
Concept
Aceasta consta in absenta oricarei discriminari bazata pe cetatenie originara intre lucratorii
statelor membre cu privire la angajarea, remunerarea si alte conditii de munca si angajare. In
acest sens, persoanelor le sunt conferite drepturi pe care le pot valorifica in justitie in fiecare
stat membru. Si acest caz, exita unele limitari ale libertatii de circulatie pe motive de ordine
publica, sanatate publica, etc.
Notiunea de resortisant
Acesta notiune de resortisant nu este definitia in plan international, nu este o def general
acceptata de catre state la nivel internationale. Din aceste considerente, un stat devine parte la
un tratat international in care sunt reglementate drepturi si obligatii ale resortisantilor, statul
in cauza este obligat sa defineasca notiunea de resortisant prin chiar legea de ratificare a
acelui tratat.
Tratatul de aderare al Romaniei si Bulgariei la UE consacra astfel de drepturi si obligatii ale

resortisantilor si a fost ratificat prin legea de ratificare 157/2005 art.3 lit.a si b (definesc
conceptul de resortisant in general, si resortisant roman in mod special)
Potrvit art.3 litera a resortisant este persoana fizica sau juridica avand cetatenia/nationalitatea
acelui stat dobandita in conformitate cu legislatia interna a acestuia.
Potrivit art.3 litera b prin resortisant roman intelegem persoana fizica sau juridica avand
cetatenia/nationalitatea romana potrivit legislatiei romane.
Beneficiarii
-Lucratorii salariati, independenti, membrii familiei lucratorilor salariati sau independenti,
destinatarii prestarii unor servicii si membri familiilor acestora, societatile ca persoane
juridice
Lucratorii salariati
- art 45 TFUE, pentru aceasta cat de beneficiari libera circulatie in cadrul Uniunii este
garantata
- dispozitiile tratatului sunt completate de prevederile regulamentului U.E. nr.492/2011
privind libera circulatie a lucratorilor in cadrul Uniunii si de prevederile directivei 2004/38
C.E. privind drepturi la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru
cetatenii Uniunii si membri familiilor acestora.
- din interpretarea prevederilor TFUE libera circulatie a persoanelor este conditiionata de
indeplinirea unor conditii ce tin de cetatenia persoanei( care trebuie sa fie a unui stat
membru) si de exercitarea unei activitati profesionale sau economice.
- o activitate profesionala poate consta din desfasurarea unei activitati salariate in timp ce
doctrinei si jurisprudentei activitatea economica se refera la activitatea productiva
generatoare de venituri
- autoritatile natioanale au in vedere in cazul in care confera statutul de lucrator unui
resortisant apartinand unui alt stat membru urmatoarele elemente:
a) remunerare
b) existenta unui raport de subordonare la care se adauga munca reala si efectiva
Lucratorii migranti care desfasoara o activitate independenta (lucratori nesalariati)
- in literatura de specialitate se precizeaza ca o activitate profesionala poate consta din

desfasurarea unei activitati salarizate, dar poate dobandi si forma unei activitati indepente
- aceasta poate fi exercitata de catre o persoana independenta fie prin instalarea de o maniera
durabila pe teritoriul unui alt stat membru, fie prin faptul ca ofera servicii intr-un alt stat
membru prin realizarea de acte profesionale izolate(ex: medicii, avocatii care pot oferi
consultatii juridice)
Membri familiilor migranti, salariati sau care desfasoara o activitate independenta
- ordonanta de urgenta 2000/2005 republicata cu modificarile

- in cadrul ordonantei de urgenta regasim 2 notiuni :
1) notiunea de cetatean al U.E.(orice persoana care are cetatenia uneia dintre statele
membre ale U.E. altul decat Romania)
2) calitatea de membru al familiei( o astfel de calitate o au descendentii in linie directa,
indiferent de cetatenie care nu au implinit varsta de 21 de ani sau care se afla in
intretinerea cetateanului U.E, precum si descendentii sotului sau ai sotiei, acolo unde este
cazul)
3) ascendentii in linie directa indiferent de cetatenie care se afla in intretinerea cetateanului
european cat si a sotului.
Alte notiuni importante

- rezidentul
- dreptul de rezidenta
- persoana aflata in intretinere
- activitatea independenta
- partenerul : Daca parteneriatul este inregistrat conform statului de provenienta sau in cazul
in care parteneriatul nu este inregistrat relatia de convietuire poate fi dovedita.
Societatile ca beneficiari( art.54 TFUE, sediul materiei)

Tratatul dispune ca societatile beneficiaza de un regim juridic similar persoanelor fizice,
cetateni ai statelor membre ale U.E.
Exceptiile de la LCP si de la dreptul de stabilire

Exceptiile legale reglementate( prevazute in art.45 al.4, art.51 TFUE)

Exceptiile celelalte sunt cele care privesc ordinea, sanatatea publica.
Cursul X-lea, 06.12.17

Circulatia persoanelor
Lucratorii migranti
Potrivit doctrinei de specialitate o activitate profesionala poate consta in: desfasurarea unei munci
salarizate, dar poate imbraca si forma, respectiv, poate avea continutul unei activitati independente.
Aceasta din urma activitate independenta poate fi exercitata de catre o persoana care detine un
astfel de statut de lucrator independent (aici intalnim liber profesionistii, intre care si avocatii), fie
prin stabilirea printr-o maniera durabila pe teritoriul altui stat membru, fie prin intermediul
serviciilor oferite pe teritoriul unui alt stat membru, adica prin realizarea unor acte profesionale
izolate. De exemplu, medicii.
In zona membrilor de familie legislatia derivata aplicabila este Directiva 2004/38, important este sa
identificam legislatia interna de transpunere, aceasta directiva a fost transpusa in Romania prin OG
102/2005.
Calitate de membru al familiei (posibil subiect): sotul/sotia, descendentii in linie directa, indiferent
de cetatenie care nu au implinit varsta de 21 de ani sau care se afla in intretinerea cetateanului UE,
precum si cei ai sotului acolo unde este cazul. Problema se pune la copii facuti in afara casatoriei;
ascendentii tot in linie directa, indiferent de cetatenie care se regasesc in intretinerea cetateanului
UE, precum si cei ai sotului.
Alte categorii de beneficiari sunt:
- Rezidentul
Nu se confunda cu resortisantul.
Rezidentul este cetateanul UE sau membru de familie al acestuia care isi exercita dreptul la libera
circulatie pe teritoriul Romaniei in conditiile legii. Concret, rezident in Romania poate fi orice
cetatean al unui stat membru UE.
Persoana aflata in intretinere.
- Partenerul
Partenerul este persoana care convietuieste cu cetateanul uniunii daca parteneriatul respectiv este
inregistrat conform legii din statul membru de origine, ori de provenienta sau in cazul in care
parteneriatul nu este inregistrat, relatia de convietuire poate fi dovedita.
O importanta deosebita este acordata persoanelor juridice.
Regula este cea potrivit careia persoanlor juridice li se aplica legislatia aplicabila persoanelor fizice.
Cu toate acestea observam ca TFUE, art 54 prevede faptul ca societatile constituite in conformitate
cu legislatia unui stat membru si avand sediul social, administratia centrala sau locul principal de
desfasurare a activitatii in cadrul uniunii sunt asimilate in aplicarea prevederilor referitoare la
dreptul de stabilire persoanelor fizice resortisante ale statelor membre.
Tratatul defineste ce intelege prin notiunea de societate, potrivit TFUE societatile sunt acele entitati
constituite potrivit dispozitiilor legislatiei civile si comerciale, inclusiv societatile cooperative si alte
persoane juridice de drept public sau privat, cu exceptia celor cu scop lucrativ.
Exceptii de la libera circulatie:
1. Exceptii legale (reglementate)
Le intalnim in legislatia UE.
Art 45, alin 4 si art 51 din TFUE
Potrivit art 45, alin 4 din TFUE, dispozitiie in temeiul carora libera circulatie a lucratorilor este
garanta in spatiul UE nu se aplica incadrarii in administratia publica deoarece functionarea
administratiei publice reprezinta o componenta a exercizarii deplinei suveranitati de stat.
2. Exceptii jurisprudentiale
Acestea sunt la randul lor impartite in doua categorii:
- Exceptii care privesc ordinea publica, siguranta publica si sanatatea publica
Aceste limitari, exceptii sunt instituite prin legislatia primara, pe de-o parte, dar si prin legislatia pe
de alta parta si bineinteles consacrate prin jurisprudenta domeniului.
Art 45, alin 4 prevede faptul ca pot invoca exceptiile de mai sus enuntate din punctul de vedere al
acceptarii al ofertelor reale al incadrarilor in munca din punctul de vedere al dreptului de a circula
liber in acest scop din perspectiva materializarii dreptului de sedere si de a ramane pe teritoriul
acelui stat membru.
Principiul liberii circulatii poate fi limitat din punct de vedere al aplicarii si din motive care tin de
conduita persoanelor respective.
Conduita care contravine statelor pe care se gasesc.

Clauzele de salvgardare
Aceste clauze sunt veritabile derogari de la aplicarea legislatiei UE. Aceste lucru este permis de art
347 al TFUE in cazul in care sunt in pericol securitatea si apararea nationala statelor membre.
Potrivit articolului mai sus mentionat statele membre se consulta in vederea adoptarii in comun
pentru a evita situatia potrivit careia functionarea pietei interne sa fie afectata de masurile la care un
stat membru poate fi obligat sa le adopte in cazul aparitiei unor probleme interne care aduc atingere
ordinii publice in caz de razboi sau de tensiune internationala grava, care constituie o amenintare de
razboi, ori pentru a face fata angajamentelor contractate de acest stat in vederea mentinerii pacii si
securitatii internationale. (aderarea NATO, ONU)
Libera circulatie a serviciilor
Sediul materiei: art 56-62 din TFUE.
Notiunea de prestare de servicii: privit in ansamblu procesul de integrare europeana care este unul
continuu, in mod inevitabil se constituie intr-o veritabila componenta a procesului general de
globalizare si in mod firesc participa atat lucratorii cat si serviciile prestate de catre acestia; motiv
pentru care libertatea de prestare a serviciilor poate fi definita la nivelul UE ca fiind dreptul de a oferi
servicii persoanelor sau firmelor care au resedinta pe teritoriul altor state membre pornind de la ceea
ce inseamna ca baza un sediu plasat in uniune fie ca sediu principal, fie ca sediu secundar.
Data viitoare: Serviciile, capitalurile si platile
Cursul al XI-lea, 13.12.17

Cercul DUE
„In bataia timpului”
Nils
Cursul al XII-lea, 20.12.17

Libera circulatie a serviciilor
Sediul materiei: art 56-62 TFUE; art 51-54 din TFUE
Definitie: o prestatie remunerata oferita in mod indepentent, indiferent de secorul economic.

Nu este necesara existenta unui contract; renumeratia poate fi platita de beneficiar sau de catre o
alta persoana.
Potrivit jurspurdentei CJUE o activitate [...]
Aceeasi societate poate desfasura in acelasi timp activitati de natura comerciala, de exemplu
educatia.
Cel care presteaza serviciul trebuie sa fie independent si nu este necesar ca activitatea respectiva sa
fie exercita cu titlu profesional sau sa subziste existenta prestatorului.
Profesiile liberale se incadreaza in activitatile independente, remunerate.
Art 57, TFUE se stabileste caracterul rezidual al LCS: se incadreaza la LCS activitatile care nu pot fi
incadrate in celelalte libertati.
Sediul derivat al materiei: directiva CE 123/2006 ( directiva 2006/123 CE) privind serviciile.
Prestatorul este orice persoana fizica resortisant al unui stat membru sau persoana juridica ce
desfasoara o activitate de servicii intr-un stat membru.
Notiunea de destinatar al serviciilor: resortisantii statelor membre + unii resortisanti ale statelor
terte.
Persoana juridica este orice entitate constituita in temeiul dreptului unui stat membru sau
reglementat de acesta.
Directiva nuu se aplica in materie de constructii, nu armonizeaza dreptul penal, exista derogari
suplimentare la drepturile de autor, transportul deseurilor, serviciile din domeniul energiei electrice.
Drepturile de care se bucura destinatarii serviciilor: sunt interzise toate restrictiile cu privire la
accesul unui serviciu; nediscriminarea; dreptul la asistenta.
Exista niste actiuni cu mecanism special, cel de alerta (prejudicii aduse persoanelor, sanatatii,
mediului) si mecanismul de asistenta reciproca, adica statele membre sa se ajute intre ele.
Libertatea societatilor de a presta servicii
Sedii secundare (filiale, ): legatura efectiva si continua cu economia unui stat membru.
Criteriile dupa care se apreciaza: prezenta in statul respectiv, investiitiile in statul respectiv.
Poate fi efectuata din orice sediu (primar si secundar).
Directiva 2009/101/UE privind publicitatea si nulitate; directiva 2012/30 privind constituirea

societatilor pe actiuni, mentinerea si modificarea capitalurilor acestora; directiva 2011/35/UE privind
fuziunea societatilor comerciale pe actiuni; directiva 2013/34/UE privind situatiile financiare anuale,
situatiile financiare consolitate si rapoartele; direcitva .... privind ; directiva 89
Exceptiile de la LCS: art 62, TFUE trimite la dispozitiile art 51-54 libertatea de stabilire
- Legale: ordinea publica, siguranta publica si sanatatea.
- Jurisprudentiale: cerinte imperative sau justificative. 1. Restrictia trebuie adoptata pentru
realizarea unui interes public legitim care sa nu fie incompatibil cu obiectivele UE. Cerintele
pur economice nu reprezinta o restrictie; mentinerea echilibrului financiar al sistemului de
securitate sociala in vederea protejarii publice. 2. Restrictia sa fie aplicabila in mod egal
persoanelor stabilite pe teritoriul statului si sa se aplice fara discriminare. 3. Restrictia
impusa prestatorului de servicii sa fie proportionala cu necesitatea respectarii normelor
legitime legale. 4. Masura restrictiva sa respecte drepturile fundamentale.
Clauzele de salvgardare: situatii in care se constata ca un stat s-ar putea sa sufere niste prejudicii
foarte grave si i se permite sa deroge de la aplicarea dreptului UE. (sunt aceleasi pentru toate
serviciile).
Libera circulatie a capitalurilor

Temeiul juridic: art 63-66 TFUE
Cursul al XIII-lea, 10.1.2018

Libera circulatie a capitalurilor si a platilor
Capitalurile
Sediul principal al materiei: art 67, TFUE
Sediul secundar al materiei: directiva 88/331
Domeniile: investitiile directe vizeaza infiintarea si extinderea de sucursale apartinand persoanelor

care detin capital; investitii indirecte sau cele care vizeaza partea imobiliara pe teritoriul national al
unuia dintre statele membre; operatiuni cu operatiuni imobiliara tranzactionate in mod obisnuit pe
piata de capital; valorile care cad sub incidenta acesteia; operatiunile in unitati ale intreprinderilor
de clasament colectiv; operatiunile cu valori mobiliare si alte instrumente tranzactionate in mod
obisnuit pe piata monetara; imprumuturile si creditele financiare; cautiunile, garantiile si dreptul de
gaj; transferurile in derularea contractelor de asiguare; cadouri, donatii, zestre; importul si exportul
fizic al ;
Platile:
Sediul derivat al materiei: directiva 2007/64 CE privind serviciile de plata in cadrul pietei interne;
Cand circula liber serviciile:

- Serviciile care permit plasarea de numerar dintr-un cont de plati, precum si toate
operatiunile necesare pentru functionare unui cont de plati.
- Retragerea de numerar dintr-un cont de plati, precum si toate operatiunile necesare pentru
functionarea acelui cont de plati.
- Executarea de operatiuni de plata
Regulamentul 260/2012 de stabilire a cerintelor tehnice si comerciale....
Posibil subiect: Exceptiile de aplicarea principiului LCC si LCP
Cazuri exceptionale
Art 63, TFUE: restrictiile cu privire la circulatia capitalurilor intre statele membre, precum si intre
statelel membre si statele terte sunt interzise si, pe de alta parte, spune ca sunt interzice restrictiile
privind platile intre statele membrei, precum si intre statele membre si statele terte.
Celor de mai sus li se adauga, in cazul in care in imprejurari exceptionale circulatia capitalurilor
provenind din state terte sau destinate acestora provoaca sau ameninta sa provoace dificultati grave
in functionarea uniunii economice si monetare, Consiliul la propunerea Comisiei si dupa consultatea
Bancii Centrale Europene poate adopta, in raport cu statele terte, masuri de salvgardare ( interdictii
ale importurilor si exporturilor) pentru o perioada de pana la 6 luni, in cazul in care aceste masuri
sunt strict necesare.
Clauzele de salvgardare: potrivit art 143, TFUE – in caz de dificultati sau de risc al aparitiei unor
dificultati grave pentru balanda de plati a unui stat membru, care face obiectul unei derogari,
provenind fie dintr-un dezechilibru global al balantei, fie din natura devizelor de care acesta dispune
si care pot compromite functionarea pietei interne, fie realizarea politicii comerciale comune,
Comisia poate indica masurile de adoptat de catre statul in cauza.
Cursul al XIV-lea, 17.01.18

Recapitulare (posibile subiecte):
1. Obiectivele si valorile UE: personalitatea juridica a UE - etape parcurse de UE pana la T. De la

Maastricht, evolutiile inregistrate prin T de la Lisabona;
2. Competentele UE: competentele exclusive ale UE, competentele partajate si nivelul
competentelor de sprijin, coordonare si completare a statelor membre;
3. Principiile care guverneaza ordinea juridica a UE: principiul proportionalitatii, princ
subsidiaritatii, princ atribuirii si princ al cooperarii loiale;
4. Procedura legislativa in cadrul UE: procedura legislativa ordinara si procedurile legislative
speciale + domeniile in care se folosesc procedurile;
5. Actiunile in fata Curtii de Justitie a UE: actiunea in anulare, actiunea in carenta, actiuea in
interpretare si procedura de infrigement; (defintii + subiectele care pot declansa o astfel de
actiune + subiectele impotriva carora se poate declansa + procedura de urmat +
jurisprudenta)
6. Politica comerciala comuna: practicile comerciale neloiale: dampingul (???), subventiile,
obstacolele in calea comertului si contrafacerea.
7. Libera circulatie a marfurilor: definirea notiunii de marfa, aspecte ce tin de interzicerea
taxelor vamale de import si de export intre statele membre, taxele cu efect echivalent
taxelor vamale de import si de export intre statelel membre, exceptiile de aplicarea
principiului LCM (legale, jurisprudentiale)si clauzele de salvgardare.
8. Libera circulatie a persoanelor: principalele categorii de beneficiari (lucratorii salariati,
lucratorii independenti sau nesalaritati, destinatarii prestarii unui serviciu, membrii de
familie a lucratorilor salaritati si independeti, respectiv ai destinatarilor prestarii de serviciu),
exceptiile si clauzele de salvgardare (exceptii legale, jurisprudentiale);
9. Libera circulatie a serviciilor: notiunea de serviciu, aspecte jurisprudentiale,
10. Libera circulatie a capitalurilor si a platilor: notiunile, domeniile in care pot fi valirificate cele
libertati de circulatie (investitii, imprumuturi, etc), exceptii si clauzele
11. Interzicerea intelegerilor: art 101,TFUE: sunt incompatibile cu piata comuna acordurile
dintre intreprinderi, deciziile asociatiilor de intreprinderi si practicile concertate care, pot
afecta comertul dintre state si care au ca obiect ori efect impiedicarea restrangerea ori
distorsionarea concurentei in cadrul pietei comune.
Art 101 se refera, in special, la urmatoarele situatii:
- Direct sau indirect sunt stabilite preturile de vanzare sau de cumparare ori alte conditii
comerciale;
- Se limiteaza ori este controlata productia, dezvoltarea tehnica, pietele ori investitiile;
12. Interzicerea abuzului de pozitie domininta : art 102, TFUE este interzicerea orice abuz de
pozitie dominanta din partea unor intreprinderi in cadrul pietei comuna ori in cadrul unei
parti substantiale ale acestora in masura in care abuzul respectiv afecteaza comertul cu
statele membre.
Consta in special in:
- Impunerea in mod direct sau indirect a unor preturi de vanzare sau de cumparare
inechitabile ori a unor conditii comerciale incorecte;
- Limitarea productiei, a pietei de desfacere ori a beneficiarilor din punctul de vedere al
accesului la dezvoltarea tehnica cu prejudicierea lor.

Dreptul U

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dreptul U

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dreptul Uniunii Europene

Profesor curs: Augustin Fuerea

1. Valorile si obiectivele U.E.;

Ppe=prezenta, participare, examen;

1. Valorile si obiectivele U.E.

Art 2 si 3 din tratatul privind U.E.

Respectarea intimitatii umane, libertatea, egalitatea, democratia, statul de drept, respectarea

Comunitea carbunelui si otelui urmarea drept misiune: de a contribui in armonie cu economia

Potrivit tratatului de Maastricht, de asemenea comunitatea economic-europeana(comunitatea

- Competivitatea si convergenta politicilor economice

In al doilea rand, adauga consolidarea protectiei drepturilor si intereselor resortisantilor statelor

Aceste obiective sunt completate cu cele care vizeaza:

- Combaterea excluziunii sociale si a discriminarilor

Tratatul privind functionarea U.E.(T.F.U.E.) : pana la intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona,

In temeiul acestei personalitati cuminatile europene stabileau raporturile cu statele membre si nu

Personalitatea juridica are rolul de a contribui la corectarea disfunctiunilor pe care le genera

Personalitatea juridica ce se manifesta in cazul ordinii juridice a U.E., personalitatea juridica ce se

Competentele U.E. (subiect examen)

Cele 3 niveluri de competente stabilite prin Tratatul de la Lisabona:

Pentru data viitoare: vom analiza princiipile specifice dreptului u.e.

Cursul al 3-lea, 18.10.17

Princpiul atribuirii de competenta

Aplicarea principiului subsidiaritatii numai in cazul competentelor partajate. Adica

O discutie aparte o presupune cel de al treilea nivel care se refera la actiunile de

Pragmatic analizand, observam ca, proportionalitatea semnifica faptul ca in aplicarea unei

Referitor la acest principiu al proportionalitatii: doctrina de specialitate identifica trei caractere

Executivul uniunii apreciaza ca proportionalitatea este un principiu director pentru stabilirea

Principiul cooperarii loiale

Al 4-lea curs, 25.10.17

Proceduri de adoptare a Actelor Juridice ale Uniunii Europene

-Procedura legislativa ordinara

Procedura legislativa speciala presupune participarea Parlamentului european si Consiliului.

Procedura legislativa ordinara cunoaste 4 etape:

Presupune initiativa legislativa si apartine comisiei.

II. A doua lectura

In cazul in care, in termen de 3 luni, de la primirea modificarilor Parlamentului European, Consiliul

IV. A treia lectura

Domeniile in care se aplica procedura legislativa ordinara:

- Serviciile de interes economic general

-Procedura legislativa speciala

Aceste proceduri inlocuiesc procedurile legislative anterioare de consultare, de cooperare si de aviz

Initiativa apartine fie Parlamentului European, fie Consiliului.

Al V-lea curs, 1.11.17

Avem 4 actiuni care vizeaza acest control: (POSIBILE SUBIECTE)

1. Actiunea in anulare (inlaturare)

Sediul materiei in reprezinta TFUE, art 263 si art 264.

Notiune/concept: actiunea in anulare consta in posibilitatea pe care o au statele, institutiile UE si

a. Statele membre, Parlamentul European, Consiliul si Comisia. Se mai numesc si

Actiunea in anulare poate fi formulata impotriva Parlamentului European si Consiliului, in cazul in

Termenul in care poate fi formulata actiunea in anulare

- Pentru actele generale de la publicarea lor in Jurnalul Oficial al UE

Motivele care pot conduce la anularea unui act

- Necomptenta unor institutii

Efectele hotararii date in cadrul actiunii in anulare

2.Actiunea in carenta (inactiune)

Sediul materiei il reprezinta art 265, TFUE

Notiunea: Consta in posibilitatea pe care o au statele membre si institutiile UE ca in anumite situatii

Subiectele de drept care pot formula o actiune in carenta

Cursul al VI-lea, 8.11.17

Au calitate procesuala activa.

Elemente procedurale ale actiunii in carenta

Cursul al VII-lea, 15.11.17

Recomandarilor curtilor de justitie

Actiunea in constatarea incalcarii unei obligatii din tratate