UNIVERSITATEA DANUBIUS GALAȚI

DREPT ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ EUROPEANĂ

PROGRAM DE MASTER

DREPT SOCIAL EUROPEAN

LIBERUL ACCES LA ANGAJARE ȘI EGALITATEA DE TRATAMENT

Lect. Univ. Georgeta Modiga

Studentă : Podaru (Patriche) Luminița

0
CUPRINS
Capitol 1 – INTRODUCERE
1.1 Dreptul european al muncii .…….......................................................……………….. pag. 2
1.2 Evoluția dreptului social european …..……..…………….................................…….. pag. 3
1.3 Obiectul si cauza dreptului social european …………………………………………. Pag. 4

Capitol 2 - LIBERUL ACCES LA ANGAJARE ȘI EGALITATEA DE TRATAMENT

2.1 Reglementări comunitare …………….....…........…............................................…….pag. 5

2.2 Competențele Uniunii Europene …………………..............................…………........pag. 7

Capitol 3 – CONCLUZIE …………………………………………………….……...….pag. 8

Surse bibliografice…………………………….……………………………….………...pag. 10

1
 Capitolul 1

INTRODUCERE

1.1 Dreptul european al muncii

Dreptul european al muncii reprezintă o disciplină aparținând ramurii dreptului muncii și
se constituie din ansamblul raporturile normelor elaborate de diverse organisme europene vizând
raporturile juridice de muncă având ca subiecte, în principal, cetățenii Uniunii Europene, dar și
indivizi asimilați acestora.
Drepturile omului, demnitatea și valoarea persoanei umane, egalitatea în drepturi a
bărbaților și femeilor, au fost consacrate în chiar Preambulul Cartei Organizației Națiunilor
Unite, adoptată la 26 iunie 1945, iar Declarația Universală a Drepturilor Omului, din 10
decembrie 1948, ridică la rang de drepturi fundamentale: dreptul la muncă, dreptul la odihnă,
dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
Dreptul social european reprezinta acea parte a dreptului international al muncii ce se
constituie din reglementările în materie adoptate de către Consiliul Europei si respectiv de
Uniunea Europeana. Dacă instrumentele elaborate în cadrul Consiliului Europei sunt, prin forța
obiectivelor sale, limitate ca număr, dreptul elaborat în cadrul Uniunii Europene, denumit si
"drept social comunitar" sau" ,,drept comunitar al muncii" se află, în ultimii ani, în plină
expansiune1.

În limbajul curent, uneori, se constată o confuzie a termenilor, denumirea "drept social

european" fiind atribuită, fie dreptului creat prin convențiile și acordurile Consiliului Europei
care poartă, în titulatura lor, genericul "european(ă)", fie dreptului creat prin regulamentele și
directivele Uniunii Europene.

În realitate, în opinia noastră, cele doua grupări de norme regionale, împreună, constituie
o ramură nouă a dreptului, poate insuficient fundamentată teoretic, dreptul social european.

1
Consiliul Europei, Uniunea Europeanã, Organizaþia Internaþionalã a
Muncii º.a.. A se vedea în acest sens: Nicolae Voiculescu, Drept și instituții
sociale internaționale, Ed.Pan Publishing House,Buc.1997; Stefan
Delureanu, Geneza Europei comunitare, ed.Paideea, 1999;Liliana Grigore ;
Probleme specifice în domeniul pieþei muncii pe plan mondial

2
 La începuturile sale, pe când era denumită Comunitatea Economică Europeană, actuala
Uniune Europeană avea obiectivele sociale relativ restrânse, însușii numele său dovedind
preocuparea pentru crearea, în primul rând, a unei piețe comune din punct de vedere economic.

Totuși, în Tratatul de la Roma din 1957 existau deja prevederi referitoare la libera
circulație a lucrătorilor și la nediscriminare. Astfel, art. 2, referitor la politica socială, prevede:
„promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de protecție socială, creșterea
nivelului de trai și a calității vieții, coeziunea economică și socială”, iar art. 3 lit.(j) prevede
obligația de a promova o „politică în domeniul social cu ajutorul unui Fond Social European”. 2

Dreptul social european este instrumentul prin care se concretizează noțiunea de model
social european. Noțiunea s-a structurat încă din anul 2000, când în Concluziile Consiliului
European de la Nisa din decembrie 2000 se sublinia că „modelul social european – caracterizat
în particular de un sistem care oferă un nivel ridicat al protecției sociale, de importanța dialogului
social și de serviciile de interes general care acoperă activitățile vitale pentru coeziunea socială –
se bazează în ciuda diversității sistemelor sociale ale Statelor Membre – pe un fundament comun
de valori”.3

1.2. Evoluţia dreptului social european

Potrivit Tratatului privind Uniunea Europeana, Comunitatea Europeana nu este numai o

zona de comerț liber. În realitate, procesul de construcție europeană a reflectat întotdeauna
nevoia menținerii unui echilibru între dimensiunea economică și cea socială. Ca urmare, politica
socială a Comunității acoperă, la ora actuală, libertatea de circulație a lucrătorilor, coordonarea
organismelor de protecție socială, șanse egale pentru femei și bărbați, sănatatea și securitatea la
locul de muncă, precum și armonizarea anumitor probleme ale legislației muncii.

3
Andrei Popescu, Dreptul internațional al muncii, Ed.Holding
Reporter,1998; Sanda Ghimpu, Alexandru Ticlea, Constantin Tufan,
Dreptul securitãții sociale, Ed.ALL Beck, 1998; I.T.Stefãnescu, Dreptul
muncii. Realități și perspective, revista Dreptul nr.III/2000; Viorel Marcu
Nicoleta Diaconu, Drept comunitar general , tratat, Ed.Lumina Lex,
Buc.2002; Ion Filipescu și Augustin Fuerea, Drept instituțional comunitar
european; Ed.Actami, Buc,1994; Ovidiu Tinca, Drept social comunitar;
Ed.Lumina Lex, Buc.2002.

3
 Adoptarea, în 1989, a Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale
lucrătorilor a constituit un alt reper important. În esență însă, Carta este o declarație solemnă care
stabilește un set de principii ce acoperă unele aspecte ale condițiilor de muncă și viață ale
lucrătorilor. Ea nu are forța juridică, ci reprezintă un document moral politic care a influențat
însă considerabil evoluția dreptului social comunitar.

Carta, considerată o "declarație vocaționala de intenții politice", căci, dupa cum am

arătat, ea nu este un act constrângător juridic, a fost adoptată, evident, ca "răspuns la pericolul
dezvoltării unei economii integrate... scopul său declarat fiind de a permite o mai bună
armonizare a practicilor și politicilor sociale naționale și de a îmbunătăți imobilitatea forței de
muncă în interiorul Uniunii Europene".

Dreptul social european este constituit din ansamblul normelor juridice adoptate de
organismele europene referitoare la relaţiile de muncă şi la securitatea socială. Politica socială
reprezintă o componentă importantă a construcţiei europene, urmărind ameliorarea nivelului
ocupării forţei de muncă, a condiţiilor de muncă şi a securităţii sociale.

1.3 Obiectul si cauza dreptului social european

Dreptul social european include în sfera sa de reglementare relațiile sociale de muncã și

celelalte raporturi sociale indisolubil legate de acestea, ale lucrãtorilor (salariaților) care
presteazã o muncã utilã în folosul societãților, instituțiilor, fundațiilor, întreprinderilor și în
general pentru unitãțile economice și agenții de muncã din statele europene precum și jurisdicția
comunitarã.

Obiectul dreptului social european rezultã din reglementãrile juridice individuale și

colective de muncã ale statelor din cadrul Comunitãților Europene și ale statelor care au aderat la
sistemul juridic al unei Europe Unite.4

4
Conf.univ.dr. Andrei Popescu, Dreptul internațional al muncii,
Ed.Holding Reporter,1998

4
 Capitolul 2

LIBERUL ACCES LA ANGAJARE ȘI EGALITATEA DE TRATAMENT

Începând cu anul 1952, Curtea de Justiție a Uniunii Europene asigură respectarea și

corecta aplicare a dreptului Uniunii în statele membre.

Prin numeroase hotărâri, Curtea a constatat nerespectarea interdicțiilor de discriminare

prevăzute de dreptul Uniunii și le-a consolidat. În acest capitol voi încerca să prezint o selecție a
hotărârilor marcante ale Curții de Justiție grupate pe categorii de discriminare.

În 1958 a fost adoptată Convenţia OIM nr. 111 cu privire la discriminare 5. Prin această
convenţie este definită noţiunea de “discriminare” ca fiind orice distincţie, excludere sau
preferinţă fondată pe rasă, culoare, religie, opinie politică, naţionalitate sau origine socială, care
are drept efect sau care poate avea drept efect restrângerea sau înlăturarea egalităţii de şanse şi
tratament în materie de formare profesională şi angajare în muncă.

Aceste principii au fost reiterate şi în Cartea Socială Europeană revizuită 6 care stipulează
că toţi salariaţii au dreptul la egalitate de şanse şi tratament în materie de angajare şi exercitare a
profesiei, fără discriminare bazată pe sex. În acest sens statele care ratifică această Cartă trebuie
să adopte măsuri prin care să se asigure accesul liber la angajare, protecţia împotriva
concedierilor şi reintegrarea profesională, orientarea şi formarea profesională, adaptarea
profesională, dreptul la carieră, inclusiv promovarea în muncă.

2.1 REGLEMENTĂRI COMUNITARE

În cuprinsul Tratatului de la Roma, a fost inserat principiul plății egale pentru muncă
egală între bărbați și femei.5

În baza acestui principiu au fost aprobate o serie de directive și recomandări cu relevanță

în domeniu.

5
Adoptată de Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a Muncii în cea de-a patruzeci si doua sesiune la 4
iunie 1958. România a ratificat Convenţia prin Decretul nr. 284, publicat în Buletinul Oficial, nr. 81, din 6 iunie
1973.

5
 1. Directiva 75/117/CEE privind armonizarea legislaţiilor statelor membre referitoare
la aplicarea principiului salarizării egale între bărbaţi şi femei 8 – stabileşte că
principiul stabilirii unei egalităţii de remunerare înseamnă eliminarea oricărei
discriminări bazate pe sex.

Astfel, atunci când sunt stabilite anumite criterii pentru fixarea remuneraţiilor, acestea trebuie
să fie comune atât bărbaţilor cât şi femeilor.

2. Directiva 76/207/CEE cu privire la egalitatea de tratament între bărbaţi şi femei în

ceea ce priveşte accesul la locurile de muncă, formare şi promovare profesională cât
şi în ceea ce priveşte condiţiile de muncă

Principalele prevederi ale directivei sunt următoarele:

- este interzisă orice fel de discriminare pe bază de sex, direct sau indirect, în
special prin referire la statutul material sau familial;

- se instituie o excepţie de la principiul enunţat anterior pentru acele activităţi

care datorită naturii lor sau mediului în care sunt desfăşurate, sexul salariatului constituie un
factor determinant.

- o altă derogare de la principiul egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în

materie de angajare este instituită în scopul protecţiei femeilor gravide şi a maternităţii

3. Directiva 92/85/CEE privind punerea în aplicare a măsurilor vizând promovarea

îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a lucrătoarelor gravide, lăuze şi a celor care
alăptează.

Directiva stabileşte că în situaţia în care condiţiile de muncă indică un risc pentru securitatea
sau sănătatea femeilor gravide, lăuze sau care alăptează şi care au adus la cunoştinţa
angajatorului starea lor specială, angajatorul are obligaţia de a lua măsurile necesare pentru
schimbarea provizorie a condiţiilor de muncă şi/sau a timpului de lucru a salariatei în cauză. În
cazul în care acest lucru nu se poate realiza, angajatorul trebuie să asigure schimbarea locului de
muncă al salariatei.

6
 4. Directiva 96/34/CE cu privire la acordul cadru referitor la concediul parental
încheiat de Uniunea Confederaţiilor Industriei şi Patronatului din Europa - UNICE,
Centrul European al Întreprinderii Publice - CEEP şi Confederaţia Sindicatelor
Europene - CES (organizaţii comunitare patronale şi sindicale).

5. Directiva 87/80/CE privind aducerea dovezii în cazurile de discriminare bazată pe

sex.
6. Directiva 2000/43/CE privind implementarea principiului tratamentului egal între
persoane indiferent de originea etnică sau rasială vizează eliminarea oricărei
discriminări directe sau indirecte pe motiv de origine etnică sau rasială.

7. Directiva 2000/78/CE privind crearea unui cadru general în favoarea egalităţii de

tratament în domeniul ocupării forţei de muncă şi a muncii.

Codul Muncii statuează la nivel de principiu nediscriminarea în relaţiile de muncă pentru

toţi salariaţii şi angajatorii, fiind interzisă orice discriminare directă sau indirectă faţă de un
salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă
naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau
responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală. 6

Totodată, au fost definite atât discriminarea directă cât şi cea indirectă. În acest sens
discriminarea directă este generată de actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau
preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile menţionate anterior, care au ca scop
sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării
drepturilor prevăzute în legislaţia muncii; pe când discriminare indirectă este reprezentată de
actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele menţionate anterior, dar care
produc efectele unei discriminări directe .

Codul muncii stabileşte şi regimul de sancţionare al actelor sau faptelor de discriminare

săvârşite în legătură cu relaţiile de muncă sub forma răspunderea disciplinară( intervine în
situaţiile în care un salariat săvârşeşte un fapt sau un act discriminatoriu faţă de un alt salariat sau
chiar angajator, considerându-se că a săvârşit o abatere disciplinară) şi a răspunderii

6
A se vedea , Raluca Dimitriu, Noul Cod al muncii. Privire asupra principiilor fundamentale, în „Raporturi de
muncă”, nr.3/2003, p. 49-50

7
patrimoniale( intervine în situaţia în care salariatul suferă un prejudiciu material ca urmare a unui
act sau fapt discriminatoriu săvârşit de angajator).7

Capitolul 3
CONCLUZII

S-a demonstrat cu argumente științifice că dreptul social european este o disciplină care, ca
regulă generală, se bucură de autonomie fiind legată cu necesitate de reglementările
comunitare privitoare la relațiilesocialeindividuale șicolectivede muncă, la protecție socială etc.
Bazele ideii de drept social european au fost puse prin reglementările adoptate de cele
trei Comunități (C.E.E.,C.E.C.O.,C.E.E.A.)și Uniunea Europeană în domeniul raporturilor
juridice de muncă și ale securității și protecției sociae.
Reglementările adoptate în domeniul de activitate al dreptului social european, urmăresc:
- armonizarea legislației Uniunii Europene rin Tratate, directive, convenții, protocoale,
acorduri,recomandăriimpunându-se statelor membre obligații privitoare la includerea normelor juridice de
drept social european în reglementările naționale;
- protejarea salariaților în relațiile cu cei ce angajează forță de muncă, prin aplicarea
normelor juridice de drept social incluse în legislația națională a statelor membre sau candidate;·
- e x e r c i t a r e a u n u i c o n t r o l j u r i s d i c ț ional asupra modului cum sunt
implementate și respectate reglementările dreptului social european al muncii prin « justiția comunitară ».

Dreptul social european, realizând prin reglementărispecificeounificarea regimuluijuridicalmuncii și al protecției

sociale și aplicarea acestuia tuturor categoriilor de angajați și angajatori din
țările U.E., este recunoscut tot mai mult în literatura de specialitate ca o ramurã de drept de
sinestătătoare. Dreptul social european poate fi caracterizat ca o ramurã autonomã
de dreprt deoarece este alcătuit din norme juridice a căror aplicare nu depinde în general de alte
reglementări mai ales în cazurile privitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea
contractelor individuale și colective de munc ă și la alte raporturi juridice strâns legate de acestea.Conținutul
dreptului social european este constituit din totalitatea normelor juridice adoptate de O.I.M.,
C.E., U.E., prin convenții, tratate, protocoale, recomandări etc. în care se încorporează drepturile
și obligațiile subiecților în raporturile juridice de muncă și în acelea care sunt strâns legate de relațiilede
muncă
Reglementările elaborate de O.I.M., C.E., U.E., instituționalizează dreptul social european, alcătuit din
ansamblul raporturilor juridice care reglementeazã relațiile individale și colective de muncă din țările
membre ale Comunităților europene precum și securitatea socială

7
A se vedea Magda Volonciu, Libertatea muncii, principiul fundamental al dreptului muncii, în „Studii de drept
românesc”, nr.3-4/1991, p. 152

8
 În domeniul egalităţii de tratament întâlnită în cadrul raporturilor juridice de muncă,
legislaţia naţională este armonizată în totalitate prevederilor internaţionale şi comunitare în
domeniu.

Acest aspect reprezintă un pas înainte în vederea aderării României la uniunea Europeană
dar şi a creării unui cadru normativ modern şi democratic în acest domeniu, prin care se
promovează şi se menţine egalitatea de tratament între membrii societăţii indiferent de rasă, sex,
orientare sexuală, apartenenţă politică, etc. a acestora , fireşti în orice stat de drept.

Astfel, trebuie subliniat progresul înregistrat de România în ultimii ani prin adoptarea
legislaţiei specifice antidiscriminatorii (Ordonanţa de urgenţă nr. 137/2000), egalităţii de
tratament între bărbaţi şi femei (Legea 202/2002) şi prin adoptarea Codului Muncii care a inclus
ca principiu fundamental al relaţiilor de muncă egalitatea de tratament faţă de toţi salariaţii şi
angajatorii, interzicând ori ce fel de discriminare, directă sau indirect.

9
 SURSE BIBLIOGRAFICE

EGALITATEA DE ŞANSE ŞI TRATAMENT ÎN DOMENIUL RELAŢIILOR DE MUNCĂ

VLAD BARBU Conf.univ.dr. Academia de Poliţie ”Al. I. Cuza”

Conf.univ.dr. Valericã Nistor DREPT SOCIAL EUROPEAN

Georgeta Modiga DREPTUL SOCIAL EUROPEAN AL MUNCII
Nicolae Voiculescu, DREPT ȘI INSTITUȚII SOCIALE INTERNAȚIONALE,
Magda Volonciu, LIBERTATEA MUNCII, PRINCIPIUL FUNDAMENTAL AL DREPTULUI
MUNCII, în „STUDII DE DREPT ROMÂNESC”
Conf.univ.dr. Andrei Popescu, DREPTUL INTERNAȚIONAL AL MUNCII
Raluca Dimitriu, NOUL COD AL MUNCII. Privire asupra principiilor fundamentale, în
„Raporturi de muncă”

https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2020-10/qd-02-20-588-ro-n.pdf
https://www.codulmuncii.ro/titlul_1/capitolul_2/art_5_1.html
https://anes.gov.ro/wp-content/uploads/2018/06/Strategia-Nationala-ES-si-VD.pdf

10