TEMA: Republica Moldova – în contextul geo - politic european

           
De la proclamarea independenţei Republicii Moldova la 27 august 1991,
politica externă a statului nostru a trecut prin mai multe perioade de maturizare. De la
formalizarea juridică a suveranităţii şi independenţei, la stabilirea relaţiilor
diplomatice cu statele lumii şi în final la plasarea ţării în sistemul relaţiilor
internaţionale.
Totodată, pe lângă aceste evoluţii dinamice pe plan extern, persistenţa mai
multor probleme cu care se confruntă Republica Moldova, inclusiv, prezenţa unei
regiuni secesioniste, subdezvoltarea economică, nivelul scăzut de viaţă, fac necesară o
implicare mai activă a politicii externe în asigurarea celei interne. Acest lucru
urmează a fi realizat prin accentuarea dimensiunii economice a politicii externe, sau
activizarea diplomaţiei economice. 
Republica Moldova este interesată în instaurarea unui sistem internaţional
stabil, bazat pe principiile egalităţii suverane a statelor, respectului şi cooperării
reciproc avantajoase, care ar asigura securitatea fiecărui stat în domeniul politic,
militar, economic, umanitar etc. RM consideră că centrul universal al reglementării
tuturor problemelor globale trebuie să rămână în continuare ONU. Luând în
considerare tendinţele de grupare concentrică a actorilor internaţionali în jurul polilor
de putere, precum şi avansarea proceselor de globalizare, Republica Moldova
pledează pentru o lume multipolară, respectând valorile şi identitatea culturală a
fiecărui stat.
Pornind de la interesele naţionale ale RM în domeniile politic, economic,
financiar, militar, ştiinţific şi cultural, orientările de bază ale politicii externe sunt
orientate spre atingerea unor obiective fundamentale:
1. Promovarea unei imagini politice şi economice favorabile a Republicii
Moldova pe plan extern, în scopul atragerii investiţiilor de capital, al creării
unei economii competitive;
2. Asigurarea politico-diplomatică a promovării potenţialului de export al RM;
3. Integrarea europeană a RM, inclusiv, aderarea la UE;

2.1. Integrarea europeană – obiectiv strategic pentru Republica Moldova

În condiţiile în care noua orânduire mondială se configurează în jurul marilor
poli de putere, este evident că Republica Moldova nu poate rămâne în afara lor,
devenind vitală necesitatea orientării şi integrării sale într-unul din aceşti poli pentru
a-şi asigura perspectivele dezvoltării şi securitatea naţională. În acest context, polul
recomandabil pentru Republica Moldova îl constituie Uniunea Europeană, a cărei
pondere politică şi economică în comparaţie cu cea a altor organizaţii regionale nu se
pune la îndoială. În acest context Republica Moldova promovează ideea Europei
Unite, unei Europe fără linii de divizare.   
 Opţiunea apropierii R.M. de Comunitatea Europeană, demersurile pentru a
deveni ţară asociată şi, în perspectivă, membră cu drepturi depline a Uniunii
Europene, urmăresc dezvoltarea puternică a relaţiilor ei tradiţionale, pe toate
planurile, cu ţările Europei1. Drept început al colaborării R.M. cu U.E. poate fi
considerată ziua de 18 decembrie 1989, când între U.R.S.S. şi Comunitatea
Europeană a fost semnat Acordul privind Comerţul şi Cooperarea Economică-
Comercială, la care R.M. a devenit parte componentă în baza dreptului de succesiune
la tratate.
După proclamarea independenţei, activitatea relaţiilor dintre R.M şi U.E a
început odată cu remiterea de către preşedintele M. Snegur la 1 noiembrie 1993 a unei
scrisori Preşedintelui Comisiei Europene J. Delor, precum şi a unei evaluări ulterioare
efectuată de Comisie asupra corespunderii situaţiei din stat cu exigenţele comunitare2.
O etapă nouă, destul de importantă în relaţiile cu U.E., este Acordul de
Parteneriat şi Cooperare (APC), semnat la 28 noiembrie 1994 şi ratificat la 3
noiembrie 1995 de către Parlamentul R.M., intrând în vigoare la 1 iulie 1998 pentru o
perioadă de 10 ani3. Din momentul punerii sale în aplicare, APC-ul substituie Acordul
între Comunităţile Europene şi ex-URSS privind comerţul şi cooperarea comercial-
economică din 18 decembrie 1989 (art.105 al APC).
În perioada dintre semnarea APC-ului şi intrarea lui în vigoare, relaţiile
(comerciale) între Comunităţile Europene şi Moldova s-au bazat, în special, pe aşa-
numitul Acord Interimar privind comerţul şi măsurile aferente din 2 octombrie 1995
(în continuare „Acord Interimar”), care a intrat în vigoare la 1 mai 1996. Acordul
Interimar conţinea deja prevederile pentru comerţul cu bunuri, plăţi, concurenţă şi
proprietate intelectuală şi comercială, care acum pot fi găsite în art.10 – 22 şi 47 – 49
ale APC. Respectiv, art.106 al APC stipulează că termenul „intrarea în vigoare” a
APC înseamnă „intrarea în vigoare a Acordului Interimar”, adică 1 mai 1996.
1
Petru Roşca, Integrarea Republicii Moldova în structurile europene – ca factor strategic de dezvoltare, Chişinău,
2000, p.195. Materialele simpozionului ştiinţiific internaţional cu genericul “Moldova, România, Ucraina: Integrarea în
strucutrile europene” din 15-16 septembrie 1999.
2
Această evaluare a constatat reformele positive care au avut loc – alegeri parlamentare democratice, elaborarea noii
Constituţii şi începutul reformei legislative, liberalizarea economiei şi democratizarea domeniului social. A se vedea:
Allah Thatham, Eugen Osmochescu, Dreptul Uniunii Europene, Editura “Arc”, Chişinău, 2003, p. 477.
3
Semnarea Acordului de Parteneriat şi Colaborare (APC) dintre UE şi RM a însemnat recunoaşterea oficială a Moldovei
ca partener al UE în vederea dialogului politic şi al cooperării juridice şi economice. Totuşi acest acord, spre deosebire
de "Acordul de asociere" al Uniunii Europene semnat cu ţările din Europa Centrală şi de Est (de la Estonia pînă la
Bulgaria), nu a însemnat în nici un caz o etapă premergătoare aderării de mai departe la Uniunea Europeană. Acesta, mai
degrabă, a avut menirea de a "europeniza" tînărul nostru stat şi de a apropia organizarea statală, economia şi viaţa socială
de criteriile UE stabilite la Copenhaga (1993) pentru potenţialii membrii ai UE. (Deşi Acordurile Europene
demonstrează unele similarităţi cu APC-urile, în particular vizând prevederile pentru cooperare (art.72 al Acordului
European UE-România), ele stabilesc relaţii mai intense – incluzând, în particular, prevederea pentru zone de liber
schimb - între părţi, decât cele stabilite de APC-uri. „Acordurile Europene” recunosc faptul că obiectivul final al ţărilor
ECE este calitatea de membru al UE şi că asocierea le va ajuta să realizeze acest scop (Preambulul Acordului European
UE-România). De altfel, Acordurile Europene însăşi sunt destinate integrării graduale în Comunitate (art.1 al Acordului
European UE-România). Conform acestuia, aderarea ţărilor vizate nu rezultă în mod automat din Acordurile Europene,
dar necesită încheierea unui acord special de aderare între Statele Membre şi ţara aplicant (art.49 al Tratatului UE).
 Parteneriatul între UE şi Moldova este stabilit în baza art.1 al APC. Obiectivele
acestui parteneriat sunt:
- asigurarea unui cadru apropriat pentru dialogul politic (vezi p. 3.);
- promovarea comerţului şi investiţiilor (vezi p. 4.);
- crearea bazelor pentru cooperarea legislativă, economică, socială, financiară şi
culturală (vezi p. 5.)
- susţinerea consolidării democraţiei, dezvoltării economiei şi finalizarea
tranziţiei la economia de piaţă în Moldova.
După cum este stipulat în art.1 al APC, parteneriatul urmează a fi considerat ca
o formă specifică a cooperării între UE şi Moldova în diverse domenii, cu excepţia
problemelor ce ţin de apărare. Acest parteneriat nu prevede aderarea Moldovei la UE,
dar APC-ul (paragraful 14 din Preambul) menţionează „apropierea graduală între
Moldova şi o zonă mai largă de cooperare în Europa şi regiunile limitrofe...”.
Pe de altă parte, APC-ul nu exclude participarea Moldovei în Comunitatea
Statelor Independente (C.S.I.): art.3 al APC încurajează – fără a menţiona C.S.I. ca
organizaţie – menţinerea şi dezvoltarea cooperării între statele, care au apărut în
rezultatul destrămării URSS, aşa numitele Noile State Independente (NSI). Mai mult,
art.51 paragraful 4 al APC se referă la cooperarea moldo-europeană destinată
susţinerii „ cooperării între statele independente”.
Pe lângă cooperarea în cadrul APC-ului propriu-zisă, acordul menţionează şi
alte forme de cooperare, cum ar fi Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU) şi Organizaţia
pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) (art.8 al APC), Organizaţia
Mondială a Comerţului (OMC) (art. 5 APC) şi Tratatul Cartei Europene pentru
Energie (art.97, 60, 61 APC).
APC-ul stabileşte un cadru instituţional pentru realizarea obiectivelor sale, ce
constă din trei organisme, care sunt :
- Consiliul de Cooperare4 - constituit din membri ai Consiliului UE (adică
membri ai guvernelor Statelor Membre ale UE5), Membri ai Comisiei Europene
şi membri ai Guvernului Moldovei6. Consiliul de Cooperare adoptă
4
A se vedea:
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 714 din 30 iunie 1998 "Cu privire la aprobarea părţii moldave în
Consiliul de Cooperare între Republica Moldova şi Comunităţile Europene" (Monitorul Oficial, 1998, nr. 62-65, art.
652) – abrogată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova N 1208 din 9 noiembrie 2001(Monitorul Oficial N
136-138 15 noiembrie 2001);
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 834 din 9 septembrie 1999 "Cu privire la modificarea şi completarea
unor hotărâri ale Guvernului Republicii Moldova" (Monitorul Oficial, 1999, nr. 103-105, art. 881) - abrogată prin
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova N 1208 din 9 noiembrie 2001(Monitorul Oficial N 136-138 15 noiembrie
2001);
 Hotîrârea Guvernului Republicii Moldova nr. 174 din 25 februarie 2000 "Cu privire la modificarea unor hotărâri
ale Guvernului Republicii Moldova" (Monitorul Oficial, 2000, nr. 24-26, art. 256) - abrogată prin Hotărârea
Guvernului Republicii Moldova N 1208 din 9 noiembrie 2001(Monitorul Oficial N 136-138 15 noiembrie 2001);
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova “Cu privire la aprobarea componenţei partii moldave în Consiliul de
Cooperare între Republica Moldova şi Uniunea Europeana” N 1208 din 9 noiembrie 2001 (Monitorul Oficial N
136-138 15 noiembrie 2001).
5
Art.203 Tratatul C.E.
6
Art.83 para.1 APC.
 recomandări prin comun acord între părţi7 şi este responsabil pentru
interpretarea APC-ului şi pentru soluţionarea disputelor8. La reuniunea sa din
14 iulie 1998, la Bruxelles, Consiliul de Cooperare a adoptat regulile sale de
procedură, care includ regulile de procedură ale Comitetului de Cooperare, şi
Programul Comun de Lucru pentru implementarea APC-ului;
- Comitetul de Cooperare9 - este constituit din funcţionari de nivel înalt ai
părţilor10. Comitetul are urmatoarele funcţii:
 elaborarea sarcinilor şi măsurilor în vederea executării prevederilor
Acordului în direcţiile strategice şi în domeniile definite de Consiliul de
Cooperare drept prioritare;
 dirijarea şi coordonarea acţiunilor în vederea îndeplinirii sarcinilor
stabilite;
 participarea, în caz de necesitate, la pregătirea reuniunilor şi elaborarea
recomandărilor Consiliului de Cooperare, monitorizarea implementarii
recomandărilor Consiliului de Cooperare şi asigurarea continuităţii şi
eficienţei aplicării prevederilor Acordului;
 prezentarea de rapoarte Consiliului de Cooperare privind îndeplinirea
sarcinilor şi obiectivelor stabilite în cadrul implementării Acordului;
 abordarea oricarui alt subiect indicat de Consiliul de Cooperare, precum
şi a problemelor apărute în procesul implementării Acordului;
 elaborarea propunerilor şi recomandărilor vizând acţiunile ce ţin de
executarea Acordului, pentru a fi adoptate de Consiliul de Cooperare;
 instituirea şi desfiintarea, în caz de necesitate, a
subcomitetelor/grupurilor de lucru în funcţie de direcţiile prioritare de
colaborare între Părţi, stabilite de Consiliul de Cooperare;
 definirea sarcinilor şi funcţiilor subcomitetelor/grupurilor de lucru
instituite;

7
Art.82 Ibid.
8
Art.93 Ibid.
9
A se vedea:
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1100 din 6 noiembrie 1998 Cu privire la aprobarea componenţei
nominale a părţii moldave a Comitetului de Cooperare între Comunităţile Europene şi statele lor membre, pe de o
parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 100-102, art.
1050) – abrogată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 320 din 18 martie 2002;
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 91 din 2 februarie 1999 Cu privire la aprobarea Regulamentului şi
modificarea componenţei nominale a părţii moldave a Comitetului de Cooperare între Comunităţile Europene şi
statele lor membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
1999, nr. 16-18, art. 118) – abrogată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 320 din 18 martie 2002;
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 834 din 9 septembrie 1999 Cu privire la modificarea şi completarea
unor hotărâri ale Guvernului Republicii Moldova" (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 103-105,
art. 881) – abrogată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 320 din 18 martie 2002;
 Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 320 din 18 martie 2002 Cu privire la aprobarea componenţei
nominale şi a Regulamentului părţii moldave în Comitetului de Cooperare republica Moldova – Uniunea
Europeană (Monitorul Oficial al Republicii Moldova N 43-45 din 28.03.2002).
10
Art.84 al Ibid.
  dirijarea şi coordonarea activităţii subcomitetelor/grupurilor de lucru11.
La reuniunea Comitetului de Cooperare din 27 noiembrie 1998, a fost
decisă distribuirea ariilor de activităţi ale Comitetului de Cooperare în
cadrul următoarelor subcomitete:
 Subcomitetul nr.1 „Comerţ şi investiţii”;
 Subcomitetul nr.2 „Probleme economice şi financiare”;
 Subcomitetul nr.3 „Vama, cooperarea transfrontalieră, combaterea crimei
organizate”;
 Subcomitetul nr.4 „Transporturi, telecomunicaţii, energie, mediu, educaţie şi
instruire, ştiinţă şi tehnologie, cultură”;
 Subcomitetul nr.5 „Grupul de contact ECSC” (comerţul cu oţel şi cărbune);
- Comitetul Parlamentar de Cooperare 12– Conform Art. 9 APC, Dialogul
politic între Moldova şi UE urmează a avea loc, de asemenea, şi la nivel
parlamentar. În acest scop, în baza Art.87 APC, a fost instituit Comitetul
Parlamentar de Cooperare13. El este constituit din membrii Parlamentului
european şi Parlamentului Moldovei. Reuniunile Comitetului Parlamentar de
Cooperare oferă un for pentru schimb de opinii14 şi Comitetul are dreptul de a
face recomandări Consiliului de Cooperare15.
Adiţional, APC-ul prevede şi alte forme de cooperare, şi anume reuniuni la
nivel de oficialităţi de nivel înalt şi canalele diplomatice tradiţionale pentru purtarea
dialogului politic (Art.8 APC).
Din păcate, pe parcursul anilor 1998-2002 Acordul dintre Uniunea Europeană
şi Moldova a fost implementat destul de încet. Straniu, dar acordul nu a fost
modificat, în ciuda noilor accente în politica şi practica de zi cu zi de transformare a
Republicii. Ambele părţi - atît Bruxeles-ul cît şi Chişinăul - recunosc că potenţialul
Acordului de Parteneriat şi Cooperare nu a fost exploatat la maxim deocamdată. Iată
de ce s-a decis ca colaborarea dintre părţi să se axeze pe 5 domenii: armonizarea
legislaţiei, cooperarea vamală şi transfrontalieră, combaterea criminalităţii, studierea
posibilităţilor de cooperare în cadrul spaţiului de liber schimb şi investiţiile.
O colaborare fructuoasă se desfăşoară în cadrul programului TACIS (Asistenţă
Tehnică Noilor State Independente)– program elaborate de Comunitatea Europeană
pentru statele noi independente (fostele republici ale Uniunii Sovietice, cu excepţia
ţărilor baltice), în scopul susţinerii dezvoltării armonioase şi al colaborării politice şi
economice trainice între U.E. şi aceste ţări. Deşi conceput iniţal ca un program chemat
să materializeze sprijinul UE pentru desfăşurarea procesului de tranziţie în Noile State
11
P.3 al Regulamentului părţii moldave în Comitetului de Cooperare republica Moldova – Uniunea Europeană adoptat
prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 320 din 18 martie 2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova N
43-45 din 28.03.2002).
12
Art.82 Ibid.
13
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova privind constituirea unui Comitet Parlamentar de Cooperare între
Republica Moldova şi comunităţile europene Nr.104-XIV din 23.07.98 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr.75-76 din
13.08.1998).
14
Art.87 Ibid.
15
Art.89 Ibid.
Independente (NSI), evoluţia sa a marcat caracterul şi obiectivele sale originare.
Astfel, asistenţa tehnică furnizată de TACIS nu mai poate fi redusă doar la conţinutul
său ethnic, ea concentrându-se în present asupra dezvoltării în N.S.I. a unor economii
de piaţă viabile, precum şi a consolidării bazelor lor democratice şi juridice. Odată cu
intrarea în vigoare a APC într-o serie de state din spaţiul CSI, TACIS devine
instrument în procesul de implimentare a acestora. R.M. nu este o excepţie în acest
sens. Fiind pe deplin interesată să contribuie la impelmentarea exemplară şi integrală
a obiectivelor APC, UE s-a angajat, în conformitate cu art. 78 din APC, să acorde
asistenţă financiară şi tehnică temporară sub formă de donaţii prin intermeiul
programului TACIS Toodată, convinsă de faptul că economia poate influenţa în sens
pozitiv traectoria politicii, UE a decis să imprime o nouă ipostază programului TACIS
în R.M., şi anume: de promoter al dialogului, cooperării ţi încrederii între cele două
maluri ale Nistrului prin identificarea şi realizarea unor proiecte economice comune16
Totuşi, primul act care expres se referea la “integrarea în comunitatea
europeană” este Concepţia politicii externe a Republicii Moldova. În acest document,
integrarea în U.E. figurează printre obiectivele de perspectivă ale politicii externe a
ţării. Este de menţionat că o asemenea formulare este ambiguă şi poate fi interpretată
diferit.
Ulterior, totuşi, în programele de activitate ale tuturor guvernelor ideea
integrării europene/ aderării la UE şi cooperării cu această strucutră şi-a găsit o
reflectare mai puţin sau mau mult largă. Astfel, la 27 februarie 1998 Guvernul a
adoptat un Program de extindere şi aprofundare a cooperării cu Uniunea
Europeană în perioada 1998-199917, dar care, din păcate, după cum se face evident şi
din denumirea sa, viza o perioadă destul de scurtă. Una din acţiunile sale de bază
stipulată de acest Program şi anume “elaborarea doctrinei naţionale de integrare a
Republicii Moldova în Uniunea Europeană” a rămas o literă moartă.
Programul de activitate a Guvernului R.M. pentru anii 1998-200118 declara ca
un obiectiv principal “participarea activă în procesele integrării europene …”, iar în
scopul integrării ţării în UE se preconiza pe lângă măsurile interne, realizarea
prevederilor APC şi intensificarea demersurilor politico-diplomatice în favoarea
demarării negocierilor privind asocierea la UE.
Vectorul clar al integrării RM la UE a fost elucidat de Programul de activitate
a Guvernului Republicii Moldova pentru perioada 1999-2002 19. În acest Program se
sublinia, că integrarea în Uniunea Europeană este obiectivul strategic prioritar al
16
Cu titlu de exemplu menţionăm finanţarea proiectului de construcţie a podului de la Gura Bâcului, distrus în timpul
operaţiunilor militare din 1992 şi pentru care UE a preconizat alocarea a 2 milioane Euro. A se vedea: Moldova şi
integrarea europeană, Editura “Prut Internaţional”, Chişinău, 2001, p. 57.
17
Hotărârea Guvernului nr. 231 din 27 februarie 1998 (Monitorul Oficial, 9 aprilie 1998, nr. 30-33, p. II, art. 255).
18
Hotărârea Guvernului nr. 523 din 4 iunie 1998 (Monitorul Oficial, 18 iunie 1998, nr. 54-55, p. II, art. 370) – abrogată
prin Hotărârea Guvernului nr. 270 din 8 aprilie 1999.
19
Vezi Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova pentru perioada 1999-2000. “Supremaţia legii,
revitalizarea economiei, integrarea europeană”, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr.270 din 8 aprilie 1999
(Monitorul Oficial, 22 aprilie 1999, nr. 39-41, p. II, art. 279) – abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 20 din 11 ianuarie
2000.
politicii externe a Republicii Moldova20. Această orientare era determinată de factorii
obiectivi ai edificării unui stat democratic şi prosper, bazat pe economia de piaţă, şi
angajării lui în spaţiul european de securitate şi stabilitate. În scopul realizării
obiectivului de integrare în Uniunea Europeana, Guvernul trebuia să acţioneze în
vederea:
 elaborării şi realizării consecvente a strategiei naţionale de integrare în UE;
executării stricte a prevederilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare;
 constituirea unui departament pentru Integrare Europeană cu atribuţii de
coordonare pe plan intern a procesului de integrar a Republicii Moldova în
Uniunea Europeană;
 intensificarea demersurilor politico-diplomatice pentru demararea negocierilor
privind asocierea Republicii Moldova la UE, incheierea unui acord de liber
schimb între Republica Moldova şi Uniunea Europeana şi obţinerea din partea
UE a unui regim de vize favorabil pentru cetăţenii Republicii Moldova.
În scopul promovării unei politici guvernamentale coerente de integrare în
Uniunea Europeană, RM trebuia să urmarească cu stricteţe ca angajamentele asumate
pe plan extern să nu contravină exigenţelor UE pentru ţările aspirante la integrare.
Programul de activitate a Guvernului R.M. “Legalitatea, Consolidare şi
reforme – întru Bunăstarea Naţiunii21, afirma obiectivul integrării europene, dar nu
aduce nimic nou la cele stipulate anterior. Printre obiectivele stabilite, Guvernul
trebuia să acţioneze în vederea:
 realizării întocmai a prevederilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare;
 demarării negocierilor privind crearea zonei de liber schimb între Republica
Moldova şi Uniunea Europeană;
 intensificarii demersurilor politico-diplomatice pentru demararea negocierilor
privind integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană;
 adoptarea şi realizarea consecventă a strategiei naţionale de asociere la Uniunea
Europeana.
Guvernarea actuală la fel se referă la domeniul integrării europene şi stabileşte
în Măsurile de realizare a Programului de activitate a Guvernului Republicii
Moldova pe anii 2001-2005 “Renaşterea economiei – renaşterea ţării 22, activităţi ce
ţin de politica externă, necesare integrării şi care se referă la ALS, implementarea
APC şi realizarea programelor DG “Dezvoltare” ale Comisiei Europene pentru
Moldova. În iunie 2002, după summit-ul preşedinţilor ţărilor Europei centrale şi de
Est (Lubliana), Preşedintele R.M. V. Voronin a declarat: “A sosit timpul de a sfârşi

20
În acest context a fost bine venită declaraţia senatorului francez Andre Dulait, la începutul lui octombrie 1999 de la
Chişinău, care şi-a expus susţinerea pentru integrarea R.M. în U.E.
21
Hotărârea Guvernului nr. 20 din 11 ianuarie 2000 (Monitorul Oficial, 13 ianuarie 2000, nr. 5-7, p. II, art.100) –
abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 854 din 16 august 2001.
22
Hotărârea Guvernului nr. 854 din 16 august 2001 (Monitorul Oficial, 18 august 2001, nr. 100-101, P. II, art. 887).
cu declaraţiile despre aderare la UE, trebuie de trecut la fapte. Numai cu acţiuni
concrete noi vom putea atinge acest obiectiv”23.
Întru realizarea scopului propus, au fost înfiinţate:
1. Comisia Naţională pentru Integrarea Europeană - prin Decretul Preşedintelui
Republicii Moldova nr.957-III din 13 noiembrie 200224. Decretul prezidenţial
prevedea:
a. elaborarea de către C.N.I.E. a Strategiei RM de integrare europeană;
b. aprobarea de către Parlament a Strategiei respective;
c. elaborarea, aprobarea şi coordonarea implementării Planului de acţiuni
pentru realizarea Strategiei;
d. instituirea unui organ al administraţiei publice pentru realizarea politicii de
integrare europeană.
2. Comisia Parlamentului pentru integrare europeană (CPIE)25;
3. Departamentul Integrare Europeană (DIE)26.
Departamentul Integrare Europeană pe lângă Ministerul Afacerilor Externe
este creat în baza direcţiei generale integrare europeană din cadrul Ministerului
Afacerilor Externe, Biroului Naţional pentru Pactul de Stabilitate pentru Europa de
Sud-Est27 pe lângă acelaşi minister, precum şi prin preluarea funcţiilor de domeniu de
la Ministerul Economiei.
Departamentul este creat în scopul consolidării capacităţilor instituţionale
naţionale de promovare a priorităţii strategice de integrare europeană a Republicii
Moldova, coordonării pe plan intern a acţiunilor orientate spre implementarea
standardelor europene, precum şi eficientizării participării la activităţile şi iniţiativele
Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est.
Departamentul are următoarele atribuţii:
- asigură coordonarea implementării strategiei de integrare europeană a
Republicii Moldova, elaborată în colaborare cu celelalte ministere şi
departamente;

23
Президент готов к европейской интеграции. «Эконом. Обозрение», 7 июня 2002; Обращение Президента РМ
В. Воронина. «Независимая Молдова», 7 июля 2002, стр. 9.
24
Ulterior, articolul 1 a Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.957-III din 13 noiembrie 2002 a fost completat
prin Decretul Presedintelui Republicii Moldova nr. 1082-III din 15.01.2003 (Monitorul Oficial al R.Moldova N 3-5 din
21.01.2003).
25
Hotărârea Parlamenului Republicii Moldova nr. 84-XV din 28.02.2003 (Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 38-39 din
11.03.2003).
26
Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 960 din 4.08.2003 (Monitorul Oficial al R.Moldova N 170-172 din
08.08.2003).
27
Regulamentul Biroului National pentru Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, aprobat prin Hotarirea
Guvernului Republicii Moldova nr. 1239 din 23 septembrie 2002 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002,
nr.131-133, art.1369) este abrogat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea structurii,
efectivului-limită şi Regulamentului Departamentului Integrare Europeană nr. 981 din 8.08.2003 (Monitorul Oficial al
R.Moldova N 177-181 din 15.08.2003).
- prezintă, în comun cu ministerele şi alte organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale, propuneri coordonate privind promovarea
politicii guvernamentale de integrare europeană a Republicii Moldova şi
modalităţile de participare a ţării noastre la activităţile Pactului de Stabilitate
pentru Europa de Sud-Est;
- coordonează raporturile ministerelor şi altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale din Republica Moldova cu instituţiile Uniunii
Europene, precum şi cu Oficiul Coordonatorului Special al Pactului de
Stabilitate pentru Europa de Sud-Est;
- asigură, sprijină sau coordonează, după caz, îndeplinirea obligaţiunilor ce
derivă din prevederile diverselor acorduri, la care ţara noastră a subscris în
cadrul cooperării cu instituţiile Uniunii Europene şi colaborării regionale în
sud-estul Europei;
- asigură coordonarea activităţilor organelor şi instituţiilor abilitate din ţara
noastră, în vederea realizării prevederilor Acordului de Parteneriat şi
Cooperare, semnat între Republica Moldova şi Uniunea Europeană; participă,
sprijiă şi coordonează, după caz, acţiunile guvernamentale care decurg din
aplicarea prevederilor Acordului de Parteneriat şi Cooperare dintre Republica
Moldova si Uniunea Europeana;
- asigură şi coordonează participarea la diferite mecanisme de cooperare
regională şi subregională (Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est,
Procesul de Cooperare în Europa de Sud-Est, Iniţiativa de Cooperare în Europa
de Sud-Est, GUUAM);
- avizează acordurile, convenţiile şi alte acte pe care le semnează Republica
Moldova cu Uniunea Europeană, instituţiile şi structurile ei specializate,
precum şi cele pe care le incheie în cadrul Pactului de Stabilitate pentru Europa
de Sud-Est;
- asigură pregătirea şi participarea la şedinţele Consiliului de Cooperare
Republica Moldova - Uniunea Europeană, Comitetului de Cooperare
Republica Moldova - Uniunea Europeană şi ale subcomitetelor respective,
precum şi la şedinţele Comitetului Parlamentar de Cooperare Republica
Moldova - Uniunea Europeană;
- asigură efectuarea lucrărilor de secretariat în cadrul Comisiei Naţionale pentru
Integrare Europeană;
- asigură, după caz, copreşedinţia Republicii Moldova în cadrul structurilor
Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est;
- convoacă şi asigură secretariatul Comitetului interministerial pentru
participarea Republicii Moldova la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-
Est;
- urmareşte asigurarea compatibilităţii diferitelor programe şi acţiuni
guvernamentale cu obiectivele integrării europene şi cele ale cooperării
regionale în sud-estul Europei;
 - coordonează problemele ce ţin de asistenţa financiară acordată Republicii
Moldova de catre Uniunea Europeană, inclusiv prin intermediul diverselor
programe comunitare de asistenţă tehnică;
- facilitează cooperarea între instituţiile publice competente din Republica
Moldova şi structurile Uniunii Europene, statele sau organizaţiile finanţatoare,
în vederea asigurării corespunderii proiectelor ce urmează a fi înaintate spre
finanţare priorităţilor strategiei de integrare europeană a Republicii Moldova;
- coordonează organizarea campaniilor de informare a opiniei publice din
Republica Moldova despre perspectivele aderării la Uniunea Europeană,
efectele procesului de integrare europeană a ţării noastre şi beneficiile
participării la Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, furnizând
buletine periodice şi prezentări analitice;
- conducerea Departamentului prezintă periodic instanţelor superioare rapoarte
asupra realizării activităţilor ce ţin de integrarea europeană;
- poate îndeplini şi alte funcţii ce ţin de colaborarea Republicii Moldova cu
Uniunea Europeană, instituţiile şi organizaţiile acesteia28.
Făcând o analiză la toate cele trei documente menţionate mai sus conchidem că,
acestea constituie practic întregul cadru legislativ al RM care se referă la noul
“obiectiv de importanţă strategică pentru RM”.

2.2. Republica Moldova în Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud - Est

Datorită eforturilor politico-diplomatice întreprinse pe parcursul anilor 1999-
2000, Uniunea Europeană a decis în decembrie 2000 să sprijine admiterea Republicii
Moldova în calitate de participant cu drepturi depline în cadrul Pactului de Stabilitate
pentru Europa de Sud Est29, cu condiţia ca RM, pe de o parte, să nu abordeze
problema transnistreană în discuţiile din cadrul acestui aranjament regional, iar pe de
altă parte, să nu insiste asupra unui nou acord cu UE. Materializarea finală a acestui
consens s-a produs cu ocazia reuniunii Mesei Regionale a Pactului ce a avut loc la
28 iunie 2001 la Bruxelles30.

28
Capitolul II, p.8 al Regulamentului Departamentului Integrare Europeană adoptat prin Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova nr. 981 din 8.08.2003 (Monitorul Oficial al R.Moldova N 177-181 din 15.08.2003).
29
Lansat în primăvara lui 1999 din iniţiativa bundescancelarului german Schroeder, Pactul de Stabilitate are drept
obiectiv major spijinirea ţărilor din Europa de Sud-Est în efortul lor de a asigura pacea, democraţia, respectarea
drepturilor omului şi prosperitatea economică, în scopul realizării stabilităţii în această regiune. A se vedea: Moldova şi
integrarea europeană, Editura „Prut Internaţional”, Chişinău, 2001, p. 245.
30
Ideea Pactului de Stabilitate a fost lansat într-o perioadă de „disperare” pentru diplomaţia moldovenească, în
momentul când devenise clar că ea nu a reuşit să convingă Bruxelles-ul să ridice nivelul calitativ al raporturilor sale
politice cu RM. Relaţiile dintre RM şi UE sunt definite de APC, dar, în pofida tuturor beneficiilor pe care RM le poate
avea de pe urma implementării lui, acest document nu conţine o finalitate clar definită a relaţiilor sale cu Uniunea.
Astfel, aspiraţiile RM de integrare nu pot fi pe deplin satisfăcute de către acest Acord, deoarece el pune accentul în
special pe aspectul cooperării, şi nu pe cel de integrare în UE. Anume din aceste motive RM a insistat în ultimii ani
asupra lansării negocierilor privind semnarea unui acord de asociere la UE, acord care presupune relaţii mai avansate.
Aşadar, PSESE, datorită obiectivelor sale de integrare europeană clar stipulate în documentul de constituire, a fost
percepute în RM mai degrabă ca o „strategie de integrare” în UE. A se vedea: p. 246 Ibid.
 Urmare a aderării la Pactul de Stabilitate, Republica Moldova şi-a creat
instituţiile de participare la activităţile acestui aranjament regional, şi anume prin
desemnarea în baza hotărîrii de guvern nr. 1110 din 18.10.2001 a Coordonatorului
Naţional pentru Pactului de Stabilitate şi crearea unui Comitet interministerial compus
din experţii departamentelor şi ministerelor care vor fi implicate în monitorizarea pe
plan naţional a iniţiativelor şi activităţilor Pactului de Stabilitate. De asemenea, la
07.12.2001 în Parlamentul Republicii Moldova a fost constituită delegaţia
parlamentară a Moldovei la grupul parlamentar al Pactului de Stabilitate în Europa de
Sud-Est.
La etapa actuală Republica Moldova s-a implicat în mai multe iniţiative şi
proiecte ale Pactului ce ţin de toate cele trei mese de lucru:
1. Masa de lucru nr. 1
2. Masa de lucru nr. 2
3. Masa de lucru nr. 3.
Participarea RM la PSESE acordă posibilitate şi, în acelaşi timp, obligă RM să
întreprindă un şir de măsuri în vederea democratizării tuturor sferelor vieţii sociale
(economică, politică, juridică etc.) la toate nivelurile de manifestare (local, regional,
central). În această ordine de idei au fost formulate ca prioritate următoarele direcţii
de activitate, de al căror grad de realizare va depinde nivelul de democratizare a
societăţii moldoveneşti:
Masa de lucru Nr.1
 Drepturile omului31.
 Egalitatea şanselor32.
 Mass-media33.
 Educaţia şi tinerii34.
31
Republica Moldova a fost invitată să participe la iniţiativa „Link Diversity”. În acest context, în vara anului 2001, a
fost constituit Comitetul Naţional Organizatoric, menit să monitorizeze participarea Moldovei la această iniţiativă.
Preşedintele acestei structuri a fost ales dl Nicolae Chirtoacă, Directorul Colegiului Invizibil. În luna octombrie 2001 în
adresa Comitetului a sosit din partea Oficiului regional de Coordonare a proiectului în cauză un lot publicitar (postere,
insigne, etc.) destinat să popularizeze proiectul în Moldova. Republica Moldova a primit şi invitaţia de a participa la
proiectele complimentare Iniţiativei „Link Diversity” - „Studiu privind non-discriminarea”, „Acceptarea şi
implementarea standardelor existente” şi „ Acordurile bilaterale de cooperare”. Pentru implementarea proiectului
„Studiu privind non-discriminarea” a fost constituit un grup de experţi naţionali în frunte cu dna Atanasiu Stoianova,
preşedintele unui ONG în materie.
32
În luna noiembrie 2001 a fost lansat proiectul „The Women can do it” (Femeile pot obţine aceasta), destinat pentru
Republica Moldova şi România, care presupunea încurajarea femeilor pentru participarea în campaniile electorale.
33
Consolidarea mass-mediei independente şi a standardelor în materie de jurnalism în regiunea sud-est europeană prin
intermediul armonizării legislaţiei cu standardele UE; producerea programelor tele/radion de calitate avînd un volum de
30 ore; încurajarea instituţiilor locale de training în domeniul jurnalismului. În acest sens, RM a adoptat Carta Pactului
de Stabilitate pentru mass-media.
34
Republica Moldova este implicată în 4 proiecte regionale cu demarare rapidă cu valoarea totală de 600 420 euro.
Primul proiect implementat de OECD, “Retrospectiva tematică a politicilor educaţionale – I” are drept scop formularea
recomandărilor pendru factorii decizionali naţionali şi partenerii internaţionali interesaţi în cooperarea în domeniul
reformelor în educaţie (228 000 euro). Al doilea proiect se numeşte “Retrospectiva tematică a politicilor educaţionale II
– reţeaua de cooperare din Europa de Sud-Est” şi este implementat de Universitatea din Liubljana, Centrul European
pentru Studii Politice (Bruxelles) şi organizaţia “KulturKontakt” din Austria. Scopul acestui proiect este crearea unei
reţele virtuale pentru facilitarea difuzării informaţiei referitoare la dezvoltarea educaţiei şi a sistemelor educaţionale din
  Cooperarea statului cu ONG35.
 Buna guvernare şi cooperarea transfrontalieră36.
 Ombudsman-ul37.
 Cooperarea parlamentară38.
Masa de lucru nr. II
 Liberalizarea comerţului39.
 Carta investiţiilor40.
 Proiecte de infrastructură41.

ţările regiunii (225 420 euro). În sfîrşit, două alte proiecte sunt dedicate recalificării profesorilor de istorie şi pentru
difuzarea materialelor metodice (147 000 euro împreună).
35
Guvernul Republicii Moldova a susţinut Declaraţia privind Parteneriatul Stat-ONG din Sud Estul Europei.
Actualmente se elaborează diverse proiecte menite să dezvolte societatea civilă în conformitate cu prevederile
Declaraţiei.
36
La acest capitol Republica Moldova a înaintat Consiliului Europei o serie de proiecte în cadrul Pactului de Stabilitate:
reabilitarea Euroregiunii Dunărea de Jos; promovarea democraţiei locale prin intermediul educaţiei şi informării în
Moldova; explorarea potenţialului pentru cooperarea transfrontalieră dintre România şi Moldova; promovarea turismului
rural ca mijloc de dezvoltare regională; consolidarea democraţiei locale.
37
În iunie 2001 avocatul parlamentar din Moldova a participat la Strasbourg la conferinţa „Priorităţile de activitatea a
ombudsmen-ilor în Sud Estul Europei” desfăşurată sub egida Pactului de Stabilitate. În perioada 27-29 iulie 2001 cu
ajutorul Pactului la Chişinău a avut loc Simpozionul „ Ombudsmenii şi relaţiile cu mass-media”.
38
La 19-20 iunie 2001, la Chişinău, a fost organizat primul seminar al Pactului de Stabilitate pe problemele eticii
parlamentare. Organizatori au fost Parlamentul Republicii Moldova, Institutul pentru Democraţie Internaţională
(Strasbourg) şi Consiliul Europei.
39
La 27 iunie 2001 la Bruxelles, în ajunul reuniunii Mesei Regionale a Pactului de Stabilitate, Republica Moldova,
printr-o Declaraţie de Intenţii a subscris la Memorandumul de Înţelegere privind Liberalizarea şi Facilitarea Comerţului
în Europa de Sud Est. În conformitate cu prevederile acestuia, printr-o Hotărîre a Guvernului Republicii Moldova a fost
desemnată componenţa nominală a Grupului naţional de lucru privind Liberalizarea şi Facilitarea Comerţului, în frunte
cu dl Marian Lupu, Viceministru al Economiei, care urmează să înceapă activităţile în vederea negocierii şi semnării
acordurilor de liber schimb cu toate statele semnatare ale Memorandumului, pînă la finele anului 2002. Actualmente,
procedurile interne şi activităţile externe în această direcţie au fost lansate. Astfel, în noiembrie 2001, în Republica
Moldova s-a aflat într-o vizită de lucru reprezentantul Departamentului de Dezvoltare Internaţională a Marii Britanii. În
cadrul vizitei a fost efectuat un schimb de opinii privind capacităţile Republicii Moldova de a îndeplini prevederile
Memorandumului de Înţelegere, şi în particular, eficienţa utilizării Acordurilor de liber schimb, pentru a deveni un
partener egal cu toate statele deja incluse în reţeaua acordurilor menţionate mai sus.
40
La 23-25 iulie 2001 în Republica Moldova s-a aflat într-o vizită de lucru o misiune a OCDE condusă de dl Declan
Murphy, Director al Programului “Carta Investiţiilor”. Obiectivul vizitei a fost evaluarea proceselor de reforme din ţara
noastră, şi, în acest context, informarea privind scopurile şi conţinutul Programului în vederea iniţierii procedurilor
interne, necesare pentru includerea Republicii Moldova în cadrul acestei iniţiative. În urma întrevederilor a fost
convenit, că primul pas în această direcţie va fi crearea Grupului naţional de lucru pentru coordonarea şi monitorizarea
activităţilor de implementare a proiectelor din cadrul Cartei Investiţiilor şi numirea liderului acestuia. La acest subiect a
fost emisă o Dispoziţie a Guvernului Republicii Moldova privind necesitatea creării unei astfel de structuri pe plan
naţional.
41
Republica Moldova a pregătit şi a înaintat spre examinarea Secretariatului Pactului de Stabilitate şi a donatorilor 7
proiecte în domeniul transporturilor şi energeticii. Ulterior, în cadrul Conferinţei a- II Regionale de Finanţare de la
Bucureşti din 25-26 octombrie 2001, pentru Republica Moldova au fost acceptate spre finanţare două proiecte:
1. Proiectul naţional “Modernizarea şi reabilitarea drumului M3 Chişinău - Cimişlia - Comrat - Vulcăneşti -
Giurgiuleşti”, care prevede reconstrucţia şi renovarea porţiunii de drum menţionate. Preţul total al proiectului este
de 60.0 mln. USD. Banca Mondială a acceptat finanţarea proiectului în cauză în proporţie de 50%, ceea ce
constituire 30.0 mln. USD. Sursele de finanţare a celeilalte părţi a proiectului urmează să fie identificate.
2. Proiectul regional “Facilitarea Comerţului şi Transportului în Europa de Sud Est”, în care a fost inclusă Republica
Moldova, de rînd cu Albania, Bosnia-Herţegovina, Bulgaria, Croaţia, Macedonia şi România, state pentru care acest
proiect a fost lansat nai înainte. Preţul total al proiectului este de 112.0 mln. USD, din care Republicii Moldova îi
revine 9.1 mln. USD. Acest proiect are drept obiectiv de bază micşorarea cheltuielilor legate de transport şi
 Masa de lucru nr. III
În cadrul Mesei III a fost elaborată o abordare comună a reformelor în domeniul
securităţii şi apărării, justiţiei şi afacerilor interne. Obiectivele şi domeniile principale
de lucru în cadrul acestei „mese” sunt analizate în Capitolul III al lucrării.

2.3. Opţiunile Republicii Moldova în relaţiile cu Uniunea Europeană

La etapa actuală relaţiile Moldovei cu UE sunt centrate pe trei probleme cheie:
1. Dezvoltarea politicii UE pentru "Europa largită - Vecinatatea";
2. Demersurile Moldovei de a fi acceptată în Procesul de Stabilizare şi Asociere;
3. Rolul UE în reglementarea transnistreană.

2.3.1. Europa largită - vecinatatea

În primăvara 2002 la iniţiativa ministrului de externe britanic, Jack Straw, au
fost lansate discuţiile privind dezvoltarea unui nou cadru de relaţii dintre UE şi "noii
vecini" est-europeni. La 11 martie 2003 Comisia Europeană a prezentat o Comunicare
în care îşi expunea viziunea asupra relaţiilor cu vecinii din Est (Rusia, Ucraina,
Belarus şi Moldova) şi Sud (Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc,
Autoritatea Palestiniană, Siria şi Tunisia). Conceptul Comisiei asupra relaţiilor cu
"vecinii" nu prevede posibilitatea aderării la UE, ci doar aprofundarea relaţiilor prin
elaborarea unor "planuri de acţiune" dintre UE şi fiecare ţară în parte. În iulie 2003 în
cadrul Comisiei a fost creat un "grup de lucru pentru Europa largită" condus de
Comisarul pentru Extindere Gunter Verheugen.
Pentru relaţiile Moldovei cu UE, "Europa largită" înseamnă un pas înainte, dar
nu constituie neapărat un pas în direcţia integrării în UE. Aspectele pozitive ale ofertei
Comisiei sunt urmatoarele:
- există posibilitatea pe termen lung ca vecinii să beneficieze de cele patru
libertăţi (libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului şi a persoanelor)
care stau la baza "pieţei unice". Astfel Comunicarea Comisiei menţiona că: "În
schimbul progreselor concrete care ar demonstra valori comune şi
implementarea efectivă a reformelor politice, economice şi instituţionale,
inclusiv în armonizarea legislaţiei cu acquis-ul, vecinătatea UE va putea
beneficia de perspectiva unei integrări economice mai stranse cu UE"42.
- se preconizează extinderea mandatului Băncii Europene de Investiţii asupra
vecinilor UE, şi lansarea în 2007 al unui nou instrument financiar "de
vecinătate" care ar integra proiecte de cooperare transfrontalieră realizate prin

staţionare în vamă şi reducerea nivelului corupţiei la trecerea frontierelor. Proiectul prevede dezvoltarea
infrastructurii regionale în domeniul vamal, îmbunătăţirea schimbului de informaţii între autorităţile vamale,
introducerea reţelelor moderne de comunicaţie (accesul la Internet, poşta electronică...), computerizarea
procedurilor de trecere vamală.
42
Communication from the Commission to the Council and the European Parliament: "Wider Europe- Neighbourhood:
A New Framework for Relations with our Eastern and Southern Neighbours", Brussels, 11.3.2003, COM(2003) 104
final. Sursa: http://www.europa.eu.int/comm/external_relations/we/doc/com03_104_en.pdf
 programele de finanţare ale UE -TACIS, PHARE, MEDA, CARDS şi
Interreg43.
Cu toate acestea, politica UE pentru o "Europa largită" implică atât avantaje cât
şi dezavantaje pentru Moldova. Chisinăul nu trebuie să se grăbească să accepte oferta
pentru "noii vecini". Oricum, primele avantaje economice (destul de limitate,
probabil) ale politicii "Europa largită" vor aparea spre sfârşitul deceniului, odată cu
noul ciclu bugetar al UE (2007), aderarea Romaniei la UE (2007-2010) şi expirarea
Acordului de Parteneriat si Cooperare dintre UE şi Moldova (2008). Până atunci,
Moldova se poate concentra pe eforturile ce vizeaza includerea în Procesul de
Stabilizare şi Asociere (PSA).

2.3.2. Moldova şi Procesul de Stabilizare si Asociere

Procesul de Stabilizare şi Asociere (PSA) este conceput de către UE drept un
mecanism esenţial pentru promovarea reformelor în regiune în vederea aderării
graduale a statelor sud-esteuropene la UE. În mai 1999, Comisia Europeană a elaborat
un set de raţionamente destul de ambiţioase care urmau să definească politica
regională a UE în Europa de Sud-Est. Acestea se bazau pe:
- recunoaşterea faptului că principalul mobil pentru reforme (inclusiv întărirea
supremaţiei legii, a instituţiilor democratice şi a economiei de piaţă) în statele din
regiune ar fi o relaţie cu UE în care s-ar pune clar perspectiva aderării la acest
organism. Această perspectivă a fost acordată la Consiliul European de la Feira în
iunie 2000;
- necesitatea statelor din regiune de a stabili relaţii bilaterale care ar permite o
dezvoltare economică şi o stabilizare politică a Europei de Sud-Est.
La 24 noiembrie 2000, la summit-ul de la Zagreb este lansat PSA prin care
statele din regiune se angajau să îndeplinească un anumit set de obiective şi
condiţii, iar UE acorda Europei de Sud-Est perspectiva integrării în Uniune, în
baza prevederilor Tratatului Uniunii Europene (Maastricht) şi a criteriilor de la
Copenhaga44.
PSA este un proces prin care UE îşi asuma anumite obligaţii politice şi
economice pe termen lung în faţa Europei de Sud-Est. Prima faza a PSA este
mişcarea spre semnarea unui Acord de Stabilizare şi Asociere care constituie
fundamentul procesului însuşi. Prin acest acord părţile se vor mişca spre
implementarea graduală a unei Zone de Liber Schimb şi a reformelor care vizează
adoptarea standardelor UE, ceea ce ar permite o apropiere mai consistentă de
Uniune.
În faza a doua părţile negociază şi implementează Acordul de Stabilizare şi
Asociere (ASA). Acesta este un mecanism oarecum asemănător Acordurilor
43
Communication from the Commission: "Paving the way for a New Neighbourhood Instrument", Brussels, 1 July
2003, COM(2003) 393 final. Sursa: http://eurojournal.org/more.php?id=66_0_1_6_M7
44
O prezentare a criteriilor de la Copenhaga – http://europa.yam.ro/rubrici/pre-aderare/cum_arata.html.
Europene (semnate de către actualii candidaţi la UE între 1991–1996), şi prevede
mecanisme formale de apropiere a statelor semnatare de Uniunea Europeana şi de
standardele acestui organism. ASA acordă o atenţie deosebită promovării
principiilor democratice şi a elementelor care stau la baza Pieţei Comune în UE.
Prin instituirea unei Zone de Liber Schimb cu UE şi a măsurilor adiţionale (reguli
privind concurenta, susţinerea din partea statului, proprietatea intelectuală etc.),
PSA va permite economiilor din regiune să înceapă integrarea în Uniunea
Europeana.
Prin PSA statul semnatar primeşte de fapt statutul de candidat potenţial la UE.
Mecanismele acestei noi relaţii calitative cu UE reprezintă o serie de organe – de la
subcomitete specializate pana la reuniunile de adoptare a deciziilor politice precum
Consiliul de Stabilizare şi Asociere – care au menirea de a ajuta statul semnatar să
evidenţieze reformele prioritare, să le realizeze după modelul UE, să depăşească
problemele şi să monitorizeze implementarea acestora. În cadrul PSA este
prevăzută şi acordarea de asistenţă statelor participante prin programul CARDS
(Community Assistance for Reconstruction, Development and Stabilisation), care
se va axa pe sprijinul procesului de reforme şi edificare a instituţiilor necesare
implementării ASA.
La summit-ul de la Zagreb, cooperarea regională a fost identificată drept o
parte componentă a Procesului de Stabilizare şi Asociere. Acordul respectiv
include şi angajamentul explicit al statelor semnatare de a dezvolta cooperarea
regională. Astfel, în cadrul dimensiunii regionale a PSA, UE a articulat
următoarele obiective:
- încurajarea statelor din regiune să aibă relaţii şi să coopereze între ele intr-
o manieră comparabilă cu relaţiile existente acum între statele membre ale UE;
- crearea unei reţele de acorduri bilaterale de liber schimb compatibile între
statele sud-esteuropene, prin care ar fi scoase barierele la circulaţia bunurilor între
statele din regiune, între UE şi statele candidate la aderare;
- integrarea graduală a statelor în reţele de transport şi energie europene,
precum şi cooperarea mai strînsă în domeniul controlului frontierelor;
- convingerea autorităţilor să coopereze între ele pentru combaterea efectiva
a ameninţărilor la adresa securităţii regionale şi a UE – crima organizată, emigraţia
ilegală şi alte forme de trafic.
Şansele de includere a Moldovei în PSA sunt direct proporţionale cu reformele
interne şi nivelul de implicare al UE în procesul de reglementare transnistreană.
Politica externa are un rol necesar, dar insuficient pentru a realiza aspiraţiile "sud-est
europene" ale Moldovei.
Apropierea Moldovei de UE se va face predominant la Chisinau. Acţiunile, nu
promisiunile sunt criteriile după care vom fi judecaţi la Bruxelles. După ce mesajul
extern pro-UE a fost rostit destul de clar (nu doar la Bruxelles, ci şi la Ialta), şansele
de apropiere de UE depind mai mult de politica internă, decât de cea externa. Mesajul
"dorim integrare în UE" trebuie să se transforme în "am realizat următoarele reforme
politice şi economice pentru a ne apropia de UE". Problemele economice şi politice
ale Moldovei sunt cunoscute celor care iau decizii în privinta Moldovei, şi nu pot fi
camuflate de retorica pro-europeana. Intenţia exprimată în Concepţia Naţională de
Integrare Europeană prin care va fi analizată compatibilitatea proiectelor de lege cu
acquis-ul comunitar este binevenită, însă mult mai importanta va fi aplicarea acestor
legi.
Şansele de includere a Moldovei în PSA depind şi de rolul pe care îl va juca UE
în reglementarea transnistreană. PSA este un instrument politic nu numai de asociere
la UE, ci şi de stabilizare. Logica PSA e că stabilizarea statelor sud-est europene
afectate de conflict nu este posibilă fără perspective europene (asociere la UE), însă
nici integrarea europeană nu este posibilă fără stabilizare. Această logică trebuie
aplicată şi cazului Moldovei, care poate susţine că rezolvarea durabilă a problemei
transnistrene nu este posibilă fără perspective europene pentru Moldova. O soluţie
definitivă în Transnistria ar trebui să fie construită nu doar pe presiunile externe
asupra Transnistriei, ci şi pe interesul economic şi politic al populaţiei de acolo şi al
agenţilor economici să facă parte din Moldova. În momentul de faţă Moldova nu este
un stat atractiv pentru transnistreni, însă includerea Moldovei în PSA şi accesul
preferenţial pe piaţa UE ar favoriza în Transnistria tipul de procese interne care vor
facilita reintegrarea Moldovei. UE ar juca în acest proces un rol cheie, pentru că este
singurul actor internaţional capabil să impulsioneze procesele din Moldova într-o
direcţie pozitivă.
Javier Solana afirmă ca "UE este singura organizaţie regională cu un spectru
larg de instrumente politice, diplomatice, umanitare, economice şi financiare, militare
şi de poliţie" pentru a contribui la stabilizarea periferiei UE"45. Moldova are tot
interesul să le amintească oficialilor europeni de propriile declaraţii, atunci când cere
sprijin în reglementarea problemei transnistrene.

2.3.3. Un nou aflux de intenţii integraţioniste

În discursul rostit la 26 decembrie 2003, cu ocazia încheierii sesiunii de
toamnă-iarnă a Parlamentului, Preşedintele Vladimir Voronin a trasat noi sarcini
pentru anul 2004. Printre acestea se numără şi intensificarea eforturilor în vederea
integrării europene a RM. Cîteva zile mai tîrziu a avut loc o şedinţă prezidată de şeful
statului "cu participarea prim-ministrului Vasile Tarlev, factorilor de decizie de la
Preşedinţie, Parlament şi Guvern" în cadrul căreia Preşedintele Voronin a subliniat că
"integrarea europeană este un obiectiv de importanţă strategică pentru RM, de care
depinde perspectiva dezvoltării ţării şi destinul generaţiilor viitoare". În acest scop
este necesară întreprinderea unor eforturi "în plan instituţional şi funcţional" pentru a
pregăti în termenul stabilit "propunerile RM pentru Planul de Acţiuni RM-UE".
Planul de Acţiuni (PA) urmează să definească "obiectivele necesare apropierii RM de

45
Javier Solana: "Europe must assume its responsibility for security", The Irish Times, 23 September 2003.
această prestigioasă organizaţie europeană". El trebuie elaborat şi definitivat astfel
încît să fie posibilă prezentarea lui la reuniunea Consiliului UE din luna mai 2004.
În conformitate cu sugestiile şefului statului, Departamentului Integrare
Europeană (DIE) îi va reveni sarcina "să determine poziţiile RM pentru negocierile cu
UE referitoare la PA. De asemenea, DIE va trebui "să coordoneze activităţile pe plan
intern şi să reprezinte RM la negocieri…".
În acest context, Preşedintele Voronin a trasat sarcinile de bază pentru
apropierea de UE:
1) realizarea mai hotărîtă a reformelor structurale pentru îndeplinirea criteriilor şi
cerinţelor de la Copenhaga;
2) armonizarea legislaţiei şi standardelor naţionale cu cele comunitare.
Pentru îndeplinirea acestor două sarcini prim-ministrului i s-a pus un şir de alte
sarcini:
- să elaboreze şi să realizeze un "plan guvernamental pentru pregătirea şi
reciclarea cadrelor";
- în cadrul ministerelor şi departamentelor să formeze "grupuri de lucru,
componenţa cărora urmează a fi riguros selectată şi confirmată de către
Guvern";
- să ţină sub un strict control activitatea grupurilor de lucru îndreptată spre
elaborarea PA;
- să examineze experienţa avansată a ţărilor care au parcurs cu succes calea
integrării europene, în special cea a Slovaciei şi a Sloveniei;
- "în paralel" cu elaborarea PA să fie "elaborată Strategia Europeană, care va
include toate direcţiile de activitate în vederea realizării aspiraţiilor europene
ale RM".
În fine, putem conchide că opţiunea de integrare europeană a Republicii
Moldova are la bază următoarele argumente politice şi economice:
 Istoria UE este un bun exemplu de cooperare regională drept mijloc sigur de
apărare a intereselor naţionale. Actuala fază a proceselor de integrare politică şi
economică a Europei este orientată spre constituirea unui sistem politic
paneuropean şi face necesară antrenarea tuturor ţărilor continentului, indiferent
de statutul lor vizavi de UE: membru, candidat, asociat sau candidat într-o
perspectivă mai îndepărtată. Această necesitate este dictată şi de contextul
actual al sistemului internaţional, inclusiv, globalizarea economiei şi a relaţiilor
interstatale, consecinţelor cărora RM va trebui să le facă faţă, mai devreme sau
mai tîrziu. Doar făcînd parte dintr-o comunitate politică şi economică puternică,
precum este UE, RM va fi în măsură să înfrunte această problemă;
 Luînd în considerare criteriile geografice şi istorice RM este o ţară de tradiţie şi
cultură europeană. Prin urmare, integrarea într-un spaţiu european este un
obiectiv natural. Totodată, RM, proclamîndu-şi independenţa, şi-a fixat sarcină
strategică edificarea unui stat de drept în baza valorilor democratice universale.
UE constituie un model de democraţie, stabilitate politică şi bunăstare
 economică demn de urmat. Este deci, firesc ca RM să aspire anume la o astfel
de comunitate;
 Dezvoltarea dialectică a civilizaţiilor vorbeşte despre faptul că, mai devreme
sau mai tîrziu, toate ţările situate pe continentul european, fără excepţie, vor fi
antrenate în procesul integrării. RM nu poate să rămînă izolată şi nici să se
opună acestui proces.
 Aderarea RM la UE va consolida statalitatea RM (inclusiv, independenţa şi
suveranitatea, integritatea teritorială şi securitatea naţională, tradiţiile, limbile şi
identitatea culturală);
 Orientarea clară europeană a RM va atrage investiţiile străine care rămîn o
componentă decisivă în creşterea economică a ţării. Acest lucru va determina şi
competitivitatea mărfurilor sale pe piaţa externă;
 Un element favorabil integrării europene a RM îl constituie şi relaţiile sale
actuale economice şi comerciale: printre primele 28 de state cu care RM
dezvoltă aceste raporturi, 9 fac parte din UE iar altele 10 sînt pe cale de a adera
la UE. Ponderea investiţiilor directe în economia RM provenind din statele UE
constituie 86,1 la sută, iar cea a comerţului exterior este de circa 26,2 la sută
(2001);