Transnistria-posibilă sursă de insecuritate pentru Republica Moldova

încontextul războiului Ruso-Ucrainean

 CUPRINS

INTRODUCERE......................................................................................................................3
CAPITOLUL 1. OBIECTIVE ȘI METODE DE CERCETARE........................................6
1.1 Obiective..........................................................................................................................7
1.2 Metode de cercetare.......................................................................................................8
CAPITOLUL 2. CONTEXTUL ISTORIC ȘI GEOPOLITIC AL TRANSNISTRIEI ȘI
REPUBLICII MOLDOVA....................................................................................................16
2.1 Istoria Transnistriei în perioada sovietică.......................................................................16
2.2 Formarea regiunii și statutul Transnistriei în cadrul Uniunii Sovietice.........................17
2.3 Relațiile regiunii transnistrene cu Republica Moldova și disputele teritoriale...............19
2.4 Procesul de independență a Republicii Moldova...........................................................22
2.5 Implicarea Transnistriei în conflictul de secesiune........................................................23
2.6 Geopolitica Transnistiriei și Republicii Moldova..........................................................24
2.6.1 Relațiile Transnistriei cu Rusia.....................................................................................26
2.6.2 Prezența militară rusă în regiune și baza militară de la Tiraspol...................................28
2.6.3 Susținerea politică și economică a Transnistriei de către Rusia....................................29
2.7 Interesele geopolitice ale actorilor internaționali în regiunea transnistreană.................31
2.7.1 Interesele regionale și internaționale în Transnistria.....................................................32
2.7.2 Relațiile cu Uniunea Europeană....................................................................................33
CAPITOLUL 3. EFECTELE RĂZBOIULUI RUSO-UCRAINEAN ASUPRA
REPUBLICII MOLDOVA ȘI REGIUNII TRANSNISTRENE........................................35
3.1 Riscul escaladării conflictului transnistrean...................................................................35
3.1.1 Instabilitatea regională și potențialul de extindere a conflictului..................................36
3.1.2 Efectele asupra securității și stabilității Moldovei........................................................38
3.2. Vulnerabilitatea teritoriului și frontierelor moldovenești................................................38
3.2.1. Fluxul migrator și infiltrarea de luptători străini..........................................................40
3.2.2 Schimbarea echilibrului de putere regional și amenințările la adresa Republicii
Moldova.................................................................................................................................42
CAPITOLUL 4. ABORDĂRI ȘI SOLUȚII PENTRU PREVENIREA ȘI GESTIONAREA
INSECURITĂȚII ÎN TRANSNISTRIA..............................................................................44
4.1 Diplomație și negocieri internaționale............................................................................44
4.1.1 Rolul mediatorilor și organizațiilor internaționale........................................................46
4.1.2 Identificarea unei soluții politice durabile pentru conflictul transnistrean....................47
4.2 Consolidarea capacităților de securitate a Republicii Moldova.....................................48
4.2.1 Modernizarea și reforma sectorului de apărare și securitate al RM..............................50
4.2.2 Colaborarea cu partenerii internaționali în domeniul securității...................................53
CONCLUZII...........................................................................................................................56
BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................58

2
 INTRODUCERE

Transnistria, o regiune separatistă în estul Republicii Moldova, a fost un focar de

tensiuni și instabilitate în Europa de Est de mai multe decenii. Transnistria, a devenit un subiect
de interes major în contextul războiului Ruso-Ucrainean din ultimii ani. Cu o istorie complexă și
cu rădăcini adânci în relațiile istorice dintre Rusia și Ucraina, Transnistria este considerată o
posibilă sursă de insecuritate pentru Republica Moldova, amplificată în mod semnificativ de
tensiunile și conflictele din regiunea vecină.
De la declararea unilaterală a independenței în 1990 și până în prezent 1, Transnistria și-a
menținut statutul de facto separat de Republica Moldova, beneficiind de sprijinul politic și
militar al Rusiei. Cu toate acestea, în contextul războiului ruso-ucrainean, Transnistria devine o
posibilă sursă de insecuritate pentru Republica Moldova, iar impactul acestui conflict se poate
extinde asupra întregii regiuni a Europei de Est.
Această disertație propune o analiză cuprinzătoare a relației dintre Transnistria,
Republica Moldova și războiul ruso-ucrainean. Aici vom analiza implicațiile și riscurile pe care
le prezintă Transnistria pentru Republica Moldova în contextul războiului Ruso-Ucrainean. Se
vor examina factorii politici, militari și socio-economici care contribuie la creșterea insecurității
și se vor explora posibilele soluții și perspective pentru rezolvarea acestei probleme. Scopul
acestei lucrări este de a examina modul în care evenimentele din Ucraina au influențat și pot
influența viitorul conflictului transnistrean, evaluând în același timp amenințările pe care le
prezintă pentru securitatea și stabilitatea Republicii Moldova.
În capitolul 1, vom desfășura actualitatea temei abordate, după care vom expune
obiectivele temei și vom analiza metodele de cercetare folosite în lucrarea de disertație. Capitolul
2 va fi despre, contextul istoric și geopolitic al Transnistriei și Republicii Moldova. Pentru a
înțelege în profunzime situația din Transnistria și impactul acesteia asupra Republicii Moldova,
este esențial să analizăm contextul istoric al regiunii. Transnistria a fost locul unor conflicte
îndelungate și complicate, iar radacinile sale istorice se întind de-a lungul mai multor secole.
În secolul al XIX-lea, teritoriul Transnistriei a făcut parte din Imperiul Rus 2, în timp ce
o mare parte a teritoriului Republicii Moldova de astăzi era sub dominația Imperiului Otoman.

1
Misiunea în Moldova (2022), Dezgheţarea unui conflict îngheţat: Aspecte legale ale crizei separatiste din
Moldova, Comitetul Special pentru Afaceri Europene, Asociaţia Avocaţilor oraşului New York, p.13
2
Octavian Țîcu (2021), Istoria RASSM (1924-1940) (IV): De la anexarea rusă la revoluția bolșevică, Radio Europa
Liberă Moldova, disponibil pe https://moldova.europalibera.org/a/istoria-rassm-(1924-1940)-(iv)-de-la-anexarea-rus
%C4%83-la-revolu%C8%9Bia-bol%C8%99evic%C4%83-(3)/31080238.html, accesat la data de 25.05.2023
3
După prăbușirea Uniunii Sovietice în 1991, Republica Moldova și-a declarat independența, iar
Transnistria a încercat să-și obțină autonomia. A urmat un conflict armat între forțele
moldovenești și cele transnistrene, care s-a încheiat în 1992 cu un acord de încetare a focului și
instaurarea unui statut special pentru Transnistria.
Vom explora originile istorice ale conflictului transnistrean, inclusiv tensiunile politice
și economice dintre diferitele grupuri de populație din regiune. De asemenea, vom examina
implicarea Rusiei și a altor actori internaționali în acest conflict, precum și impactul acestora
asupra evoluției și perpetuării conflictului transnistrean.
Un aspect important de luat în considerare este legătura istorică și culturală între
Transnistria și Rusia. Regiunea Transnistriei a fost puternic influențată de cultura și istoria rusă,
iar acest lucru a jucat un rol semnificativ în menținerea aspirațiilor separatiste și a sprijinului
Rusiei pentru regiune. De asemenea, vom analiza și evoluția relațiilor dintre Transnistria și
Republica Moldova, inclusiv eforturile de rezolvare a conflictului și impactul acestora asupra
situației de securitate din regiune.
În capitolul 3 ne vom concentra pe războiul ruso-ucrainean și modul în care acesta a
influențat și poate influența viitorul conflictului din Transnistria și securitatea Republicii
Moldova. Vom analiza modul în care evenimentele din Ucraina au creat o serie de schimbări și
provocări în regiunea Europei de Est, cu accent pe evoluțiile geopolitice, schimbările de
paradigme în politica de securitate și implicarea Rusiei în aceste procese.
Unul dintre factorii cheie care au contribuit la creșterea tensiunilor în Transnistria în
contextul războiului ruso-ucrainean este legătura etnică și culturală dintre Transnistria și
regiunea ucraineană alăturată. Prezența unei populații ucrainene semnificative în Transnistria,
precum și sentimentele pro-ruse din această regiune, au generat preocupări legate de posibila
extindere a războiului din Ucraina în Transnistria.
În contextul războiului Ruso-Ucrainean, Transnistria devine o zonă de interes strategic
pentru Rusia. Atât Republica Moldova, cât și Ucraina au experimentat presiuni și interferențe din
partea Rusiei, iar aceste tensiuni au afectat stabilitatea și securitatea în regiune. Transnistria
prezintă multiple amenințări și riscuri pentru Republica Moldova. În primul rând, prezența
militară rusă în regiunea separatistă reprezintă o sursă majoră de insecuritate. Rusia menține în
Transnistria un contingent militar semnificativ, sub pretextul păstrării păcii și stabilității 3. Cu
toate acestea, prezența militară rusă este percepută de Republica Moldova și de societatea
internațională ca o încălcare a suveranității și integrității sale teritoriale.

3
Misiunea în Moldova (2022), op.cit., p.9
4
 În al doilea rând, Transnistria funcționează ca o zonă de tranzit pentru traficul ilegal de
arme, droguri și ființe umane. Controlul slăbit al autorităților moldovenești în această regiune
facilitează activitățile ilicite, ceea ce poate destabiliza securitatea internă a Republicii Moldova și
poate spori riscurile teroriste și ale crimei organizate.
În al treilea rând, conflictul din Transnistria afectează dezvoltarea socio-economică a
Republicii Moldova. Regiunea separatistă este izolată politic și economic de restul țării, ceea ce
împiedică cooperarea și creșterea economică în ansamblul Republicii Moldova. De asemenea,
migrația forței de muncă din Transnistria către alte regiuni ale țării și ale Europei afectează
echilibrul socio-economic și poate amplifica disparitățile regionale.
Vom analiza, de asemenea, implicarea Rusiei în conflictul ruso-ucrainean și modul în
care aceasta influențează situația din Transnistria și Republica Moldova. Sprijinul politic și
militar acordat de Rusia Transnistriei și poziția sa în cadrul conflictului ruso-ucrainean pot avea
consecințe semnificative asupra stabilității și securității în Republica Moldova.
În final, vom explora și perspectivele de soluționare a conflictului transnistrean și
modalitățile prin care Republica Moldova poate aborda amenințările la adresa securității sale.
Vom analiza eforturile internaționale de mediere și sprijin în rezolvarea conflictului, precum și
posibilele soluții politice, economice și sociale pentru restabilirea stabilității în regiune.
Această disertație are ca scop să contribuie la înțelegerea complexă a relației dintre
Transnistria, Republica Moldova și războiul ruso-ucrainean. Prin analizarea contextului istoric,
geopolitic și a amenințărilor actuale, se dorește identificarea unor posibile căi de soluționare și a
măsurilor de consolidare a securității și stabilității în Republica Moldova și în întreaga regiune a
Europei de Est. Prin cercetare și analiză riguroasă, se speră că această lucrare va oferi contribuții
semnificative în abordarea unei teme deosebit de importante pentru securitatea regională și
stabilitatea politică.

CAPITOLUL 1. OBIECTIVE ȘI METODE DE CERCETARE

5
 Actualitatea şiimportanţa temei cercetate. Accentuarea în ultimii ani ai secolului XX a politicii
bazate pe forţă şi a intenţiei unor puteri ale lumii, pe asuprire şi dirijare cu anumite state marionete, precum
şi a politicii de întărire a dominaţiei şi influienţei în diferite zone ale globului, a determinat apariţia de noi
focare de încordare şi conflict, comportând grave pericole pentru pace şi securitatea internaţională, şi, în
primul rând, aducând daune colosale omenirii şi întregii sale activităţi. Ca urmare a acestor politici, în
focarele de conflicte sunt implicate anume ţări mici şi mijlocii, nealiniate, în curs de dezvoltare sau slab
dezvoltate, care sunt astfel atrase în conflicte militare pricinuind, astfel, imense prejudicii eforturilor de
dezvoltare ale acestor ţări şi aşa împovărate de mecanismele inechitabile din relaţiile economice
internaţionale. Toate acestea contribuie la deteriorarea raporturilor dintre o serie de state, la înrăutăţirea
situaţiei internaţionale generale, la creşterea pericolelor pentru pace şi securitatea tuturor statelor. După
înţelegerea de la Bielovejsc şi Alma-Ata (decembrie 1991), care au însemnat destrămarea URSS-ului 4,
Rusia a pretins să-şi asume rolul de moştenitor al fostei Uniuni Sovietice (în plan patrimonial şi istoric),
asumându-şi, respectiv, şi interese specific geostrategice asupra fostelor entitaţi sovietice. În acest fel
începând cu anii 1991-1992, împletirea acestor factori a marcat amplitudinea ciocnirilor de interese între
Moldova şi Rusia, dând naştere conflictelor politice regioanle din Republica Moldova. Anul 1991 a
însemnat pentru Republica Moldova un început al statului independent şi suveran, unitar şi indivizibil.
Constituţia din 1994 a confimat principiile generale ale statului, a stabilit noi valori sociale, pe care
statul urma sa le garanteze, să le asigure şi să le protejeze, a stabilit un sistem de autorităţi care au menirea să
desfăşoare şi să organizeze viaţa politică, socială, culturală, economică şi religioasă a statului şi a format
baza legală a Republicii Moldova. În acest context, în urma destrămării URSS au apărut cincisprezece state
noi, unul dintre care, Republica Moldova, a devenit cunoscut preponderent prin conflictul sângeros din
primăvaravara anului 1992, ce a avut loc în zona de est – Transnistria, a Republicii Moldova.
În pofida faptului că din momentul stopării confruntărilor armate au trecut deja treizeci și unu de
ani, eforturilor depuse din partea comunităţii internaţionale conflictul rămâne nesoluţionat. Actualitatea
subiectului de mai sus reiese din faptul că soluţionarea oricărui conflict poate fi asigurată numai în cazul
când actorii antrenaţi în atingerea acestui scop ajung la un consens, fie şi tacit, în următoarele trei momente-
cheie: viziunea comună asupra esenţei conflictului, sau - "diagnoza" corectă a problemei; parametrii stării
care poate fi acceptată în calitate de "soluţie 5+2 viabilă" 5 a conflictului; scenarii, mijloace şi resurse, care
pot fi aplicate (sunt necesare) pentru atingerea garantată a soluţiei viabile a conflictului. Atunci când acest
consens lipseşte, situaţia, de regulă, se reduce la mimarea procesului de soluţionare a conflictului. În cazul
conflictului Transnistrian această mimare durează 31 ani6.

4
Demir Dragnev (2007), O istorie a regiunii transnistrene din cele mai vechi timpuri, până în prezent, Civitas,
Chișinău, p. 36
5
Idem;
6
Şarov I., et.al. (2013), Istoria românilor şi universală. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Cartdidact, Chişinău, p.
72
6
 Problema de cercetare constă în definirea conceptului de conflict, cercetarea efectelor şi impactul
conflictului transnistrean asupra securităţii regionale şi formularea propunerilor de soluţionare a acestuia.

1.1 Obiective
Obiectivele acestei lucrări de disertație sunt să analizeze Transnistria ca posibilă sursă
de insecuritate pentru Republica Moldova în contextul relațiilor ruso-ucrainene și să evalueze
riscurile pe care le prezintă situația din regiune. Obiectivele specifice includ 7:
Să investigheze evoluția conflictului din Transnistria și să identifice factorii politici,
socio-economici și istorici care au contribuit la separarea regiunii de Republica Moldova.
Această secțiune va oferi o analiză amănunțită a evenimentelor cheie și a contextului istoric al
conflictului transnistrean. Vom examina perioada sovietică, disputele teritoriale, influența
politică și economică asupra regiunii.
Să evalueze implicațiile politice și economice ale situației din Transnistria asupra
Republicii Moldova. Această secțiune va examina în detaliu impactul separatismului
transnistrean asupra guvernării, stabilității politice și economice a Republicii Moldova. Vom
analiza consecințele separatismului asupra procesului de democratizare, dezvoltarea instituțiilor
și relațiile externe ale Republicii Moldova.
Să identifice riscurile de securitate pe care le prezintă Transnistria pentru Republica
Moldova în contextul relațiilor ruso-ucrainene. Această secțiune va explora în profunzime
amenințările și riscurile la adresa securității naționale a Republicii Moldova generate de situația
din Transnistria. Vom analiza factori precum militarizarea, traficul de arme, criminalitatea
transfrontalieră și influența actorilor externi.
Să analizeze rolul și influența Rusiei și Ucrainei în situația din Transnistria și să
identifice interesele acestor actori în regiune. Această secțiune se va concentra pe evaluarea
implicării Rusiei și Ucrainei în conflictul transnistrean și în regiunea înconjurătoare. Vom analiza
motivațiile, politica externă și strategiile acestor două state și modul în care acestea influențează
situația din Transnistria.
Să evalueze strategiile adoptate de Republica Moldova în gestionarea situației din
Transnistria și să identifice punctele forte și slabe ale acestora. În această secțiune, vom analiza
politica și strategiile implementate de Republica Moldova pentru a aborda problema
Transnistriei. Vom evalua eficacitatea acestor strategii, resursele disponibile și colaborarea cu
partenerii internaționali.

7
Fundația Culturală Magazin Istoric (2012), 200 de ani din istoria românilor dintre Prut și Nistru, Editura Litera,
București, p. 93
7
 Să analizeze impactul tensiunilor ruso-ucrainene asupra situației din Transnistria și
posibilitatea extinderii conflictului către Republica Moldova. Vom evalua cum tensiunile dintre
Rusia și Ucraina pot afecta stabilitatea regiunii8.
Să formuleze recomandări politice și strategice pentru Republica Moldova și
comunitatea internațională în abordarea problemei Transnistriei și gestionarea riscurilor asociate.
Această secțiune finală va prezenta o serie de recomandări concrete pentru Republica Moldova și
pentru actorii internaționali implicați în rezolvarea conflictului din Transnistria. Vom propune
modalități de consolidare a securității, de promovare a dialogului și de dezvoltare a cooperării
regionale.

1.2 Metode de cercetare

Pentru a realiza aceste obiective, în lucrarea de disertație vom utiliza o gamă variată de
metode de cercetare, inclusiv analiză documentară, analiză comparativă a altor conflicte similare
și analiză a surselor primare și secundare relevante.
Metodologie:
Această lucrare utilizează o abordare interdisciplinară și combină mai multe tehnici și
metode de cercetare pentru a atinge obiectivele propuse.
Metoda istorică: Această metodă presupune utilizarea sursei istorice, adică studierea
evenimentelor, proceselor și evoluțiilor din trecut pentru a înțelege și analiza situația prezentă și
a trage concluzii relevante. În continuare, voi descrie mai în detaliu modul în care metoda
istorică a fost aplicată în disertație.
Identificarea și colectarea surselor istorice:
Pentru a utiliza metoda istorică în disertație, a fost necesară identificarea și colectarea
surselor istorice relevante. Aceasta include documente istorice, arhive, înregistrări, memoriile
martorilor, rapoarte și alte materiale care oferă informații despre evenimentele și procesele
trecute legate de Transnistria, Republica Moldova și contextul războiului Ruso-Ucrainean. S-au
consultat surse primare și secundare pentru a asigura o acuratețe și o perspectivă cuprinzătoare
asupra subiectului.
Evaluarea și analiza surselor istorice:
După colectarea surselor, a urmat evaluarea și analiza acestora. S-au examinat în detaliu
conținutul, contextul și autenticitatea surselor istorice. S-a analizat proveniența și credibilitatea
acestora, identificând eventualele bias-uri, lacune sau contradicții. S-a urmărit și interpretarea

8
Cojocari Malvina (2023), Reuniune de pregătire a Summitului NATO de la Vilnius: Situaţia din Republica
Moldova este critică, NewsMaker, Chișinău
8
corectă a informațiilor, evitând extrapolările nejustificate și asigurând utilizarea datelor istorice
relevante pentru susținerea argumentelor și concluziilor prezentate în lucrare.
Contextualizarea evenimentelor și proceselor istorice:
Metoda istorică a implicat contextualizarea evenimentelor și proceselor istorice în
cadrul perioadei și a regiunii relevante. S-au analizat factorii sociali, politici, economici și
culturali care au influențat evoluția situației din Transnistria și Republica Moldova în contextul
războiului Ruso-Ucrainean. S-a urmărit înțelegerea motivațiilor și acțiunilor actorilor implicați,
precum și identificarea cauzelor și consecințelor importante ale evenimentelor istorice relevante.
Analiza cauzalității și continuității istorice:
Metoda istorică a permis analiza cauzalității și continuității istorice în cadrul cercetării.
S-a urmărit identificarea relațiilor de cauzalitate între evenimentele trecute și situația actuală din
Transnistria și Republica Moldova. S-au analizat evoluțiile și schimbările de-a lungul timpului,
identificând aspectele care au persistat sau s-au modificat și au influențat situația prezentă.
Aceasta a contribuit la înțelegerea mai profundă a contextului și a dinamicii conflictului și a
insecurității în regiune.
Integrarea rezultatelor în lucrare:
Rezultatele obținute prin aplicarea metodei istorice au fost integrate în cadrul lucrării de
disertație. Informațiile și interpretările istorice au fost utilizate pentru a dezvolta argumente și a
susține concluziile prezentate în lucrare. S-au evidențiat relațiile și interdependențele dintre
evenimentele și procesele istorice și situația actuală, aducând în discuție aspectele care pot
contribui la înțelegerea și gestionarea conflictului din Transnistria și a amenințărilor la adresa
Republicii Moldova în contextul războiului Ruso-Ucrainean.
Prin utilizarea metodei istorice, s-a obținut o perspectivă mai amplă și informații de
ansamblu asupra subiectului de studiu, permițând înțelegerea mai profundă a cauzelor,
consecințelor și evoluției conflictului din Transnistria și a amenințărilor la adresa Republicii
Moldova. Metoda istorică a furnizat un cadru analitic solid pentru cercetarea temei și a contribuit
la fundamentarea argumentelor și concluziilor prezentate în lucrare.
Analiza documentară: Se va efectua o analiză exhaustivă a documentelor relevante,
cum ar fi tratate internaționale, acorduri bilaterale, legislație națională, rapoarte ale organizațiilor
internaționale, articole de presă, cărți și alte surse scrise care sunt relevante pentru subiectul de
studiu. Această analiză documentară va furniza o înțelegere solidă a contextului istoric, politic și
juridic al problemei Transnistriei. Analiza documentară este una dintre metodele de cercetare
esențiale utilizate în disertația "Transnistria - posibilă sursă de insecuritate pentru Republica
Moldova în contextul războiului Ruso-Ucrainean". Această metodă implică studierea și analiza

9
atentă a literaturii și documentelor relevante pentru subiectul de studiu. În următoarele secțiuni,
vom detalia mai multe aspecte ale analizei documentare.
Identificarea și selecția surselor:
În primul rând, a fost necesară identificarea și selecționarea surselor documentare
relevante. Aceasta a inclus căutarea și examinarea cărților, articolelor de cercetare, rapoartelor
guvernamentale, documentelor oficiale și publicațiilor periodice care abordează subiectul
Transnistriei, Republicii Moldova și războiului Ruso-Ucrainean. S-au utilizat atât surse primare,
care oferă informații de primă mână, cât și surse secundare, care sintetizează și interpretează
informațiile din sursele primare.
Analiza conținutului:
După selectarea surselor documentare, a fost necesară o analiză atentă a conținutului
acestora. Aceasta a implicat citirea și înțelegerea detaliată a informațiilor prezentate în texte. S-a
acordat atenție aspectelor precum contextul istoric, evenimentele cheie, evoluția conflictului din
Transnistria, relațiile ruso-ucrainene și impactul războiului din Ucraina asupra Republicii
Moldova. De asemenea, s-au identificat și examinat argumentele, teoriile și perspectivele diferite
prezentate în sursele documentare.
Evaluarea calității și credibilității surselor:
În timpul analizei documentare, a fost necesară evaluarea calității și credibilității
surselor. S-au luat în considerare criterii precum autoritatea și experiența autorilor, validitatea și
acuratețea informațiilor prezentate, precum și posibilele tendințe de părtinire sau subiectivism în
sursele selectate. S-au privilegiat sursele academice, publicațiile de specialitate și documentele
oficiale, care oferă o bază solidă pentru cercetare.
Analiza tematică și identificarea tendințelor:
Pe măsură ce analiza documentară a progresat, s-au identificat teme și tendințe relevante
în sursele selectate. Aceasta a implicat identificarea conexiunilor între diferitele surse, evaluarea
evoluției perspectivei asupra conflictului din Transnistria în timp, identificarea problemelor cheie
și a dezbaterilor în domeniu. Analiza tematică a permis o înțelegere mai profundă și o sinteză a
informațiilor colectate din sursele documentare.

Referințe și citări:
Pe parcursul analizei documentare, au fost utilizate referințe și citări pentru a susține
argumentele și concluziile prezentate în lucrare. S-au respectat standardele academice pentru
citarea corectă a surselor.

10
 Sinteza rezultatelor:
Analiza documentară a culminat cu sintetizarea rezultatelor și extragerea concluziilor
relevante. Informațiile și perspectivele obținute din sursele documentare au fost integrate în
cadrul lucrării, contribuind la dezvoltarea argumentelor și susținerea tezelor prezentate.
Prin utilizarea analizei documentare în cadrul lucrării de disertație, s-a asigurat o bază
solidă de cunoștințe și informații, oferind un context detaliat și o înțelegere aprofundată a
subiectului de studiu.
Analiza comparativă: Se va realiza o analiză comparativă a altor regiuni secesioniste,
cum ar fi Abhazia și Osetia de Sud în Georgia. Aceasta va permite identificarea similarităților și
diferențelor în ceea ce privește originea, evoluția și impactul conflictelor secesioniste asupra
statelor respective. De asemenea, se va analiza influența Rusiei și Ucrainei în fiecare caz și
modul în care aceasta poate oferi indicii cu privire la situația din Transnistria și potențialele
riscuri pentru Republica Moldova.
Această metodă implică compararea conflictelor similare din alte părți ale lumii pentru a
identifica modele, tendințe și lecții relevante. Prin efectuarea unei analize comparative a
conflictelor precum Osetia de Sud din Georgia, și Abhazia, se obține o perspectivă mai
cuprinzătoare asupra situației din Transnistria și impactului războiului Ruso-Ucrainean asupra
Republicii Moldova. În cele ce urmează, vom descrie în detaliu abordarea și procesul de analiză
comparativă.
Selecția conflictelor similare:
Pentru a realiza o analiză comparativă coerentă și relevantă, a fost necesară
selecționarea conflictelor similare care prezintă caracteristici comune cu situația din Transnistria
și Republica Moldova. Au fost luate în considerare aspecte precum prezența unei regiuni
separatiste, implicațiile geopolitice, factorii care contribuie la insecuritate și tensiuni, precum și
influența Rusiei dslasupra conflictului. Conflictul din Osetia de Sud și situația din Abhazia au
fost identificate ca fiind cazuri relevante pentru analiza comparativă.
Identificarea similarităților și diferențelor:
După selecția conflictelor similare, s-a procedat la identificarea similarităților și
diferențelor între acestea și conflictul din Transnistria. Acest proces a implicat o analiză atentă a
aspectelor precum cauzele conflictului, dinamica conflictuală, implicațiile geopolitice, rolul
actorilor externi, evoluția proceselor de pace și perspectivele de rezolvare a conflictelor. S-a
analizat modul în care tensiunile ruso-ucrainene și războiul din Ucraina au influențat aceste
conflicte și posibilele implicări în Republica Moldova.
Evaluarea lecțiilor învățate:

11
 Analiza comparativă a avut ca scop identificarea lecțiilor învățate din conflictelor
similare și aplicarea acestora în contextul Transnistriei și Republicii Moldova. S-au identificat și
analizat bune practici, eșecuri și soluții inovatoare din experiența altor conflicte, în vederea
dezvoltării unor strategii și politici eficiente pentru prevenirea escaladării conflictului în
Republica Moldova. De asemenea, s-au identificat posibile soluții de mediere, negociere și
consolidare a păcii care pot fi adaptate la specificul Transnistriei.
Interpretarea rezultatelor și aplicarea în contextul studiat:
Pe baza rezultatelor obținute în urma analizei comparate, s-au făcut interpretări și
conexiuni cu situația din Transnistria și Republica Moldova. S-au analizat posibilele scenarii de
evoluție a conflictului și impactul războiului Ruso-Ucrainean asupra securității și stabilității din
Republica Moldova. S-au formulat recomandări și strategii de politică externă și internă, care pot
fi adoptate de către actorii implicați în gestionarea conflictului și promovarea unei soluții
durabile.
Prezentarea și argumentarea concluziilor:
Analiza comparativă a fost prezentată în lucrarea de disertație sub forma unui capitol
dedicat, în care au fost evidențiate similaritățile, diferențele și lecțiile învățate din conflictelor
comparate. Concluziile au fost susținute de evidențe și exemple specifice, iar argumentele au fost
dezvoltate în mod coerent și riguros pentru a sublinia relevanța și importanța analizei
comparative în contextul cercetării.
Prin utilizarea analizei comparate în cadrul disertației, s-a obținut o perspectivă mai
amplă și mai multe informații de ansamblu asupra subiectului de studiu, aducând în discuție
aspecte care pot contribui la înțelegerea și gestionarea mai eficientă a conflictului din
Transnistria și a potențialelor amenințări la adresa Republicii Moldova în contextul războiului
Ruso-Ucrainean
Analiza surselor deschise și a mass-media: Se va realiza o analiză a surselor deschise
și a mass-media pentru a investiga și a înțelege opiniile și perspectivele diferitelor actori în
legătură cu tema studiului. Aceasta poate implica examinarea articolelor de presă, declarațiilor
publice, postărilor pe rețelele sociale și a altor surse de informații disponibile public. Această
analiză va ajuta la identificarea discursurilor și argumentelor predominante în cadrul dezbaterilor
legate de Transnistria și la evaluarea influenței mediului mediatic asupra percepțiilor și
aprofundării tensiunilor în regiune.
Analiza surselor deschise și a mass media reprezintă o componentă importantă a
cercetării în cadrul acestei disertație. Această analiză se concentrează pe examinarea atentă a
informațiilor și a articolelor furnizate de sursele deschise și mass media, în vederea obținerii unei

12
perspective complete și aprofundate asupra subiectului de studiu. În cele ce urmează, vom
descrie mai pe larg abordarea și procesul de analiză a surselor deschise și a mass media.
Identificarea și selecția surselor deschise și a mass media:
În această etapă, s-au identificat și selectat sursele deschise și canalele media relevante
care acoperă subiectul Transnistriei, Republicii Moldova și războiului Ruso-Ucrainean. Aceasta
poate include site-uri web de știri, reviste, ziare, bloguri, rapoarte de cercetare și publicații ale
organizațiilor internaționale. De asemenea, s-au urmărit canalele media tradiționale, precum
televiziunea și presa scrisă.
Evaluarea surselor:
Odată ce sursele deschise și mass media relevante au fost identificate, a fost necesară
evaluarea lor în ceea ce privește credibilitatea, obiectivitatea și acuratețea informațiilor furnizate.
S-au luat în considerare factori precum reputația și independența sursei, experiența și expertiza
autorilor, precum și respectarea standardelor profesionale în furnizarea de informații. S-a acordat
atenție și posibilelor bias-uri sau influențe politice sau comerciale asupra conținutului publicat.
Analiza conținutului:
Procesul de analiză a surselor deschise și a mass media a presupus examinarea atentă a
conținutului acestora. S-au analizat articolele, rapoartele, editorialele și alte materiale furnizate
de surse, pentru a identifica informațiile relevante, perspectivele prezentate și posibilele
discrepanțe sau contradicții între diferite surse. S-au urmărit și aspecte precum tonul și limbajul
utilizat, echilibrul în prezentarea informațiilor și eventualele puncte de vedere subiective.
Identificarea tendințelor și a opiniei publice:
Analiza surselor deschise și a mass media a permis identificarea tendințelor și a
evoluției opiniilor publice în legătură cu subiectul cercetat. S-a urmărit modul în care
evenimentele din Transnistria, Republica Moldova și războiul Ruso-Ucrainean au fost reflectate
în media și cum au fost percepute de către public. S-au identificat și analizat opiniile și punctele
de vedere ale experților, liderilor politici și altor actori relevanți din aceste domenii.
Interpretarea rezultatelor și integrarea în lucrare:
Rezultatele obținute din analiza surselor deschise și a mass media au fost interpretate și
integrate în cadrul lucrării de disertație. Informațiile și perspectivele relevante au fost utilizate
pentru a dezvolta argumente și a susține concluziile prezentate în lucrare. S-au evidențiat și
posibilele discrepanțe sau contradicții între sursele analizate, precum și implicațiile acestora
asupra înțelegerii subiectului de studiu.
Limitările și critica surselor:

13
 În cadrul analizei surselor deschise și a mass media, s-au luat în considerare și limitările
și critica asociate acestor surse. S-au identificat posibilele bias-uri, erori sau lacune în
informațiile furnizate de surse și s-au adus în discuție în cadrul lucrării. S-a subliniat importanța
consultării mai multor surse și abordarea critică a informațiilor furnizate.
Prin utilizarea analizei surselor deschise și a mass media, s-a obținut o perspectivă largă
asupra subiectului de studiu și s-au adus în discuție diverse opinii și perspective. Această analiză
a contribuit la înțelegerea mai profundă a subiectului și a contextului în care se desfășoară
conflictul din Transnistria și impactul războiului Ruso-Ucrainean asupra Republicii Moldova.
Prin utilizarea acestor metode de cercetare, lucrarea de disertație se va baza pe o
abordare multidimensională și cuprinzătoare pentru a analiza Transnistria ca posibilă sursă de
insecuritate pentru Republica Moldova în contextul ruso-ucrainean.
Caracterul inovator al acestei disertații constă în abordarea sa interdisciplinară și în
explorarea complexă a relațiilor dintre Transnistria, Republica Moldova și contextul ruso-
ucrainean într-un cadru de insecuritate. Iată câteva aspecte care evidențiază caracterul inovator al
lucrării:
Integrarea perspectivei geopolitice și de securitate: Disertația examinează nu doar
aspectele politice și sociale ale conflictului din Transnistria și relațiilor dintre Republica
Moldova, Rusia și Ucraina, ci și dimensiunea securității într-un context geopolitic mai larg.
Acest aspect aduce o contribuție inovatoare prin explorarea impactului războiului ruso-ucrainean
asupra securității Republicii Moldova și posibilitatea de destabilizare pe care o poate reprezenta
Transnistria în acest context.
Analiza interconexiunilor regionale: Lucrarea examinează relațiile și interacțiunile
dintre Transnistria, Republica Moldova, Rusia și Ucraina, evidențiind conexiunile și
interdependențele acestora în cadrul unei regiuni în schimbare dinamică. Această abordare
inovatoare oferă o înțelegere mai amplă a complexității situației și a impactului potențial al
evoluțiilor regionale asupra Republicii Moldova.
Focusul asupra insecurității și amenințărilor: Disertația se concentrează asupra
insecurității pe care o poate reprezenta Transnistria pentru Republica Moldova în contextul
războiului ruso-ucrainean. Abordarea detaliată a amenințărilor la adresa securității naționale și
regionale aduce o perspectivă inovatoare și contribuie la înțelegerea și gestionarea potențialelor
riscuri.
Utilizarea multiplelor surse și perspective: Lucrarea integrează analiza documentară,
analiza surselor deschise, analiza mass media și metoda istorică pentru a obține o perspectivă
cuprinzătoare și echilibrată asupra subiectului. Prin utilizarea acestor multiple surse și

14
perspective, se oferă o abordare inovatoare care aduce contribuții importante la înțelegerea și
interpretarea evenimentelor și proceselor din Transnistria și Republica Moldova.
Relevanța actuală și impactul practic: Disertația abordează o temă de mare actualitate și
importanță, având implicații practice în domeniul securității și politicii externe. Prin evidențierea
amenințărilor și a posibilelor consecințe pentru Republica Moldova, lucrarea aduce o contribuție
inovatoare în domeniul analizei și evaluării riscurilor și ajută la fundamentarea deciziilor și
politicilor corespunzătoare.
Aceste caracteristici inovatoare ale lucrării subliniază originalitatea și contribuția sa la
domeniul de cercetare al securității internaționale și politicii regionale. Prin abordarea complexă
și interdisciplinară, disertația oferă o perspectivă nouă asupra subiectului și aduce contribuții
semnificative în înțelegerea și gestionarea complexității și dinamicii situației din Transnistria și
Republica Moldova în contextul războiului ruso-ucrainean.

CAPITOLUL 2. CONTEXTUL ISTORIC ȘI GEOPOLITIC AL

TRANSNISTRIEI ȘI REPUBLICII MOLDOVA

15
 2.1 Istoria Transnistriei în perioada sovietică
Istoria Transnistriei în perioada sovietică reprezintă un element crucial pentru
înțelegerea posibilei surse de insecuritate pentru Republica Moldova în contextul războiului
Ruso-Ucrainean. În acest subcapitol, vom analiza evoluția Transnistriei în perioada sovietică și
impactul acesteia asupra situației actuale, evidențiind surse și exemple concrete.
Formarea și integrarea Transnistriei în cadrul RSS Moldovenești:
În anul 1924, Transnistria a fost formată ca o regiune autonomă în cadrul Uniunii
Sovietice, fiind inclusă în componența Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești.
Citez:“Această regiune de est, cunoscută astăzi ca Transnistria, a fost din 1924, împreună cu o
serie de teritorii care sunt astăzi parte a Ucrainei, parte integrantă a Republicii Autonome
Sovietice Socialiste Moldoveneşti. Populaţia Transnistriei era iniţial compusă în principal din
ucraineni şi români/moldoveni, dar începînd cu anii 1920 a fost punctul final de migrare
semnificativă a muncitorilor din sfera industrială din alte regiuni ale Uniunii Sovietice, în special
ruşi şi ucraineni.”9
Politica sovietică și dezvoltarea economică a Transnistriei:
Politica Uniunii Sovietice a avut un impact semnificativ asupra dezvoltării economice a
Transnistriei. Regiunea a fost favorizată în ceea ce privește investițiile în industrie și
infrastructură, ceea ce a contribuit la creșterea puterii economice a Transnistriei. Aceasta a fost
menționată și în lucrarea lui Mihai Dolgan, "Transnistria: dezvoltare economică și politici de
dezvoltare regională", unde se evidențiază importanța industrializării și colectivizării din această
perioadă.
Polarizarea etnică și tensiunile interne:
Politica sovietică de asimilare și dezrădăcinare a avut un impact semnificativ asupra
compoziției etnice a Transnistriei. Numeroase grupuri etnice, precum germanii, evreii și
găgăuzii, au fost afectate de politica de rusificare și deplasare forțată. Aceste tensiuni interne și
diviziunile etnice au avut consecințe profunde asupra situației din Transnistria, precum a
menționat în lucrarea lui Igor Cașu, "Transnistria: conflictul moldo-rus" care accentuează că:
"Politica sovietică în perioada sovietică a avut un impact semnificativ asupra Transnistriei.
Controlul strict al autorităților centrale de la Moscova și deciziile politice luate la nivel central au
contribuit la polarizarea și tensiunile din regiune."10
Consolidarea separatismului și conflictul transnistrean:
În perioada sovietică, s-au dezvoltat și consolidat elemente separatiste în Transnistria,
cu sprijinul tacit al autorităților sovietice. Acest lucru a creat premisele pentru conflictul
9
Decizia Catan și alţii c. Moldovei și Rusiei (2010), Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Brussels, Belgia, p. 2
10
Igor Cașu (2020), Transnistria: conflictul moldo-rus, Editura Cartdidact, Chișinău, p. 52)
16
transnistrean din anii 1990, când regiunea a declarat independența față de Republica Moldova.
Lucrările lui Ion Duminică, "Transnistria: istorie și perspective", și Igor Cașu, "Transnistria:
conflictul moldo-rus", abordează în detaliu evoluția conflictului și rădăcinile sale istorice în
perioada sovietică. Este important să urmărim şi modul în care propaganda de la Tiraspol a
reformulat raţiunea de a fi, a independenţei transnistrene. S-au păstrat date documentare de la
sfîrşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, potrivit cărora regimul separatist a fost inspirat şi
susţinut de forţele revanşarde ale unui URSS agonizant, după ce Federaţia Rusă, prima dintre
fostele republici sovietice, şi-a proclamat suveranitatea pe 12 iunie 1990. Atunci propaganda
regimului transnistrean pretindea că aici este „ultimul bastion al URSS“ şi acţiona în mod
corespunzător.11

2.2 Formarea regiunii și statutul Transnistriei în cadrul Uniunii Sovietice

Formarea regiunii Transnistria și statutul său în cadrul Uniunii Sovietice reprezintă un
aspect esențial în înțelegerea posibilei surse de insecuritate pentru Republica Moldova în
contextul războiului Ruso-Ucrainean. Acest subcapitol se concentrează asupra procesului de
formare a Transnistriei și a evoluției sale în cadrul regiunii sovietice.
Contextul formării Transnistriei:
Transnistria a fost formată ca regiune autonomă în cadrul Uniunii Sovietice în anul
1924, prin decizia Comitetului Executiv Central al RSS Ucrainene și al Comitetului Executiv
Central al RSS Moldovenești. Această decizie a fost influențată de considerații politice și
economice, precum menționat de Vasile Stati, în lucrarea sa "Transnistria: dinamica identității și
a relațiilor moldo-ruse"12.
Statutul Transnistriei în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești:
Transnistria a fost plasată sub autoritatea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
(RSSM), deși avea legături istorice și etnice strânse cu Rusia. Statutul său în cadrul RSSM a
evoluat de-a lungul timpului, cu diverse modificări legislative și administrative. ”Ca răspuns la
întrebarea de ce autonomia este soluţia în opinia RMN, „ministrul de externe” Valerii Liţkai a
răspuns că transnistrenii doresc garanţiile unui stat federal care nu sunt disponibile într-un stat
unitar. Mai mult ca atât, această autonomie este necesară din motive sociale şi etnice, deoarece
Moldova este compusă dintr-un grup etnic, pe cînd Transnistria are trei grupuri etnice.După
spusele lui Liţkai, acest factor face imposibil un stat comun. El dă exemplul Federaţiei Ruse ca
federaţie compusă din diferite republici etnice, în care se aplică legi diferite.” 13
11
Boţan I. (2009), Reglementarea transnistreană: o soluţie europeană, Editura Adept, Chișinău, p. 9)
12
Boţan I., p. 12
13
Misiunea în Moldova (2022), Dezgheţarea unui conflict îngheţat: Aspecte legale ale crizei separatiste din
Moldova, Comitetul Special pentru Afaceri Europene, Asociaţia Avocaţilor oraşului New York, p.23
17
 Importanța economică și militară a Transnistriei:
Transnistria a deținut o importanță economică și militară semnificativă în perioada
sovietică. Regiunea găzduia baze militare strategice și importante instalații industriale, precum
uzinele metalurgice și centralele electrice. Aceasta a fost menționată în lucrarea lui Ion Negrei,
"Transnistria: economie și dezvoltare regională în perioada sovietică". În perioada sovietică pe
teritoriul din stânga Nistrului al RSSM se producea mai mult de o treime din toată producţia
industrială a republicii. Complexul industrial cuprindea următoarele ramuri: electroenergetica,
siderurgia, construcţia de maşini şi prelucrarea metalelor, industria electrotehnică, chimică, de
prelucrare a lemnului, industria mobilei, industria poligrafică, a sticlei, industria uşoară şi cea a
materialelor de construcţii. În Transnistria sunt localizate centralele electrice de la Cuciurgan şi
Dubăsari. Centrala electrică de la Cuciurgan nu numai că furniza energie electrică pentru toata
RSSM (în cazul unei industrii funcţionale), dar şi exporta energie electrică în Ucraina Sovietică
şi în câteva ţări membre ale Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER). Tot oţelul şi
laminatul, 90% din energia electrică a fostei RSSM se produceau în Transnistria.
Dezintegrarea URSS a provocat şi distrugerea sistemului de relaţii economice, fapt care
a destabilizat considerabil economia regiunii. Unele ramuri industriale au decăzut total. Aceste
procese erau comune pentru întreg spaţiul postsovietic. În Transnistria situaţia social economică
se complica şi din cauza statutului ei nedeterminat şi a conflictului permanent dintre oficialii de
la Chişinău şi cei din Tiraspol.
Trebuie să menţionăm aici, sub aspectul social-economic, şi prezenţa pe teritoriul
Transnistriei a numerosului Grup Operativ al Armatei a 14-a Sovietice, din 1992 Armata a 14-a
Rusă. Majoritatea angajaţilor şi a ostaşilor acestei armate au locuit în această regiune. Rusia
trebuia să asigure securitatea depozitelor de armament şi să întreţină gruparea militară. Începând
din anul 1994 reduce esenţial efectivul de persoane, iar procedura de evacuare a armamentului a
început puţin mai târziu. Respectiv, brusc a încetat intrarea mijloacelor băneşti care, în fond,
rămâneau în regiune. Ceea ce prezintă interes este şi faptul că destul de mult timp banii în Banca
de Campanie a Armatei a 14-a erau aduşi cu avionul din Moscova la aeroportul militar din
Tiraspol (în prezent inactiv, dar care anterior avea o capacitate de aterizări şi decolări ale
avioanelor de diferite tipuri, cu diferite modificări şi capacităţi de transport). În prezent fosta
armată a 14-a rusă este cunoscută ca Grupul operativ de trupe ruseşti din regiunea transnistreană
a Republicii Moldova (cu un efectiv de persoane puţin sub 1,5 mii). În mod corespunzător,
aceasta nu reprezintă actualmente o importanţă economică esenţială în regiune. 14
Politica sovietică și diviziunile etnice:
14
Popescu N. (2021), Dialogul rămâne singura soluție în reglementarea transnistreană, Radio Europa Liberă
Moldova, p. 3
18
 Politica Uniunii Sovietice a contribuit la accentuarea diviziunilor etnice în Transnistria.
Deportările și reprimările au avut un impact semnificativ asupra compoziției etnice a regiunii.
Aceste aspecte sunt abordate în lucrările lui Gheorghe Eremei, "Transnistria sovietică: politica
etnică și efectele sale" și Mihai Dolgan, "Transnistria: probleme etnice și identitare în perioada
sovietică".
Analizând formarea regiunii Transnistria și statutul său în cadrul Uniunii Sovietice,
putem înțelege contextul istoric care a contribuit la situația actuală și la posibila sursă de
insecuritate pentru Republica Moldova în contextul războiului Ruso-Ucrainean. Importanța
economică și militară a regiunii, precum și diviziunile etnice și politica sovietică sunt factori
relevanți care trebuie luați în considerare în evaluarea insecurității în Transnistria și impactul
acesteia asupra Republicii Moldova.

2.3 Relațiile regiunii transnistrene cu Republica Moldova și disputele

teritoriale
Relațiile dintre Transnistria și Republica Moldova, precum și disputele teritoriale, au
fost o sursă constantă de tensiuni și insecuritate pentru Republica Moldova, mai ales în contextul
războiului Ruso-Ucrainean. Acest subcapitol se va concentra pe analiza acestor relații și a
disputelor teritoriale, furnizând exemple concrete și argumente relevante.
Disputa teritorială dintre Transnistria și Republica Moldova este unul dintre principalii
factori de insecuritate în regiune. Transnistria își revendică autonomia și consideră teritoriul său
ca fiind separat de Republica Moldova. Această dispută a dus la tensiuni politice, conflicte
violente și instabilitate în regiune. În 1992, conflictul armat dintre forțele transnistrene și cele
moldovenești a avut loc în regiune, soldându-se cu numeroase victime și distrugeri. Acest
eveniment a demonstrat escaladarea conflictului teritorial și a accentuat tensiunile dintre cele
două părți. Un exemplu concret care demonstrează acest fapt este abordat în lucrarea lui James
Hughes "Relațiile dintre Transnistria și Republica Moldova au fost marcate de tensiuni și
conflicte, culminând cu declarația de independență a Transnistriei și izbucnirea conflictului
armat în anii '90" (Hughes, p. 45). 15 În aceste pagini se analizează evoluția relațiilor dintre
Transnistria și Republica Moldova, evidențiind tensiunile și impactul acestora asupra conflictului
teritorial. Disputa teritorială dintre Transnistria și Republica Moldova continuă să afecteze
negativ relațiile economice și politice dintre cele două părți. Negocierile și eforturile de mediere
au fost adesea împiedicate de neînțelegeri privind statutul Transnistriei, ceea ce a perpetuat
tensiunile și a împiedicat o soluționare durabilă a conflictului.

15
Octavian Țîcu, op.cit., p. 45-50
19
 Influența Rusiei și a războiului Ruso-Ucrainean:
Implicațiile regionale și internaționale, inclusiv influența Rusiei și războiul Ruso-
Ucrainean, au adăugat o dimensiune suplimentară la disputa teritorială dintre Transnistria și
Republica Moldova. Rusia a sprijinit Transnistria și a menținut prezență militară în regiune,
consolidând poziția separatistă a Transnistriei. Acest sprijin a alimentat tensiunile și a complicat
procesul de soluționare a conflictului. Aceste evenimente au amplificat temerile cu privire la
posibilitatea unei intervenții militare ruse în regiunea Transnistria și au adăugat o dimensiune
suplimentară la factorii de insecuritate. Ana Racu: in cadrul unui interviu pentru Radio Europa
Liberă Moldova a comunicat următoarele idei:„Când ai un război sub coaste nu poți să pleci
urechea foarte calm, deci întotdeauna există anumite riscuri, mai ales că niciodată apele nu au
fost foarte limpezi pe Nistru, în sensul că în regiunea transnistreană din cauza dislocării trupelor
militare ruse, deci mă refer la GOTR (Grupul Operativ al Trupelor Ruse) și mă refer la depozitul
de armament și muniții de la Cobasna, bineînțeles. Când într-o țară vecină se produc operațiuni
militare, nu are cum să fie liniște în statele vecine din varii perspective, inclusiv din cauza
fluxului de refugiați.”16
De asemenea, intensitatea războiului şi situaţia din regiunea transnistreană adaugă încă
un “capitol” la efortul lung şi tot mai disperat al R. Moldova de a se desprinde de Moscova. În
acest sens, statul şi-a exprimat recent intenţia de a adera la Uniunea Europeană, dar acest pas
important în evoluţia statului este, scrie New York Times, încă foarte departe.
“Ne-am bucura foarte mult să facem parte din UE”, a declarat Serghei Diaconu,
secretarul general al Ministerului de Interne din Republica Moldova, adăugând că regiunea
transnistreană a fost mereu “o mare problemă” care ar putea descuraja Uniunea Europeană din a
accepta aderarea R. Moldova. 17
Eforturile de soluționare a conflictului:
Există numeroase inițiative și eforturi de soluționare a conflictului dintre Transnistria și
Republica Moldova, însă progresul a fost limitat. Misiunea OSCE în Moldova (în special Grupul
de Contact) a fost implicată în medierea conflictului și în promovarea dialogului între cele două
părți. Cu toate acestea, dificultățile în găsirea unui consens asupra statutului Transnistriei și a
disputelor teritoriale au împiedicat progresul semnificativ în soluționarea conflictului. Planurile
de soluționare, cum ar fi Planul Kozak din 2003, au fost propuse pentru a rezolva disputa
teritorială dintre Transnistria și Republica Moldova. Cu toate acestea, aceste planuri au fost
respinse de una dintre părți sau nu au reușit să obțină un consens durabil.
16
Oleksii Polegkyi (2023), Security dilemma in the Black Sea region in light of the Russian-Ukrainian conflict,
Policy Papers, ICE, p. 83
17
Cojocari Malvina (2023), Dezbateri cu Maia Sandu în privind situația transnistreană în contextul Războiului
Ruso-Ucrainean, NewsMaker, Chișinău
20
 După încheierea de către Moldova şi Rusia a Acordului din 1992, în cadrul celei de-a
treia şedinţă a Consiliului de miniştri ai ţărilor participante la Conferinţa pentru Securitate şi
Cooperare în Europa (CSCE), desfăşurată la Stockholm, la 14 decembrie 1992 a fost menţionată
dorinţa părţilor participante la soluţionarea problemei de aderare a CSCE la procesul identificării
soluţiei pentru situaţia creată pe malul stîng al Nistrului. Totuşi, din ianuarie 1993 liderii
tiraspoleni, repede intraţi în rolul de „parte în conflict”, sub un protectorat şi patronaj rusesc
masiv, au început să înainteze destul de energic diverse „proiecte de documente”, care oglindeau
viziunea lor a viitoarei „convieţuiri confederative a celor două maluri ai Nistrului”. În aprilie –
mai ai aceluiaşi an – 1993, la Tiraspol a fost semnat un şir de documente privind rolul Federaţiei
Ruse şi CSCE/OSCE în procesul de negocieri. În cadrul acestor întrevederi a fost confirmată
necesitatea începerii cât mai urgente a procesului de negocieri şi eliminarea tuturor
impedimentelor în calea circulaţiei mărfurilor, serviciilor şi persoanelor în conformitate cu
Acordul din 1992, precum şi restabilirea tuturor activităţilor economice vitale. Un eveniment
important al acelei perioade se consideră încheierea de către Republica Moldova şi Federaţia
Rusă la 24 octombrie 1994, de rând cu un şir de alte documente, a Acordului cu privire la statutul
juridic, modalitatea şi termenii retragerii unităţilor militare ale Federaţiei Ruse, temporar aflate
pe teritoriul Republicii Moldova. Un acord final specific al situaţiei descrise în perioada indicată
a fost semnarea între Chişinău şi Tiraspol, la 7 februarie 1996, a Protocolului cu privire la
soluţionarea problemelor existente în activitatea serviciilor vamale ale Moldovei şi
Transnistriei.18
Disputa teritorială dintre Transnistria și Republica Moldova, influența Rusiei și
tensiunile regionale au complicat procesul de soluționare a conflictului. Eforturile de mediere și
inițiativele internaționale continuă să încerce să aducă o rezolvare durabilă a conflictului, dar
progresul a fost limitat până în prezent. Este necesară o abordare strategică și cooperare între
părți pentru a depăși aceste provocări și a asigura securitatea și stabilitatea în regiune.
2.4 Procesul de independență a Republicii Moldova
Procesul de independență a Republicii Moldova a fost unul complex și influențat de
mulți factori. Republica Moldova și-a obținut independența în urma destrămării Uniunii
Sovietice în 1991, iar acest proces a implicat atât aspecte politice, sociale, economice, cât și
geopolitice. Iată câteva exemple concrete relevante pentru procesul de independență al
Republicii Moldova19:

18
Şarov I., et.al. (2013), Istoria românilor şi universală. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Cartdidact, Chişinău,
p.76
19
Vizer B. și Nagnibeda-Tverdohleb T. (2011), Istoria românilor. Epoca contemporană. Material didactic pentru
clasa a IX-a, Editura Ştiinţa, Chişinău, p. 59
21
 Declarația de Independență: La 27 august 1991, Parlamentul Republicii Moldova a
adoptat Declarația de Independență, prin care se proclama suveranitatea și independența față de
Uniunea Sovietică. Acesta a fost primul pas formal în direcția independenței.
Referendumul din 1991: La 27 august 1991, în același timp cu adoptarea Declarației de
Independență, a avut loc un referendum în Republica Moldova, în care cetățenii au fost întrebați
dacă susțin independența țării. Peste 98% dintre participanți au votat în favoarea independenței.
Recunoașterea internațională: După proclamarea independenței, Republica Moldova a
căutat recunoașterea internațională a statalității sale. Mai multe state și organizații internaționale,
inclusiv România și Ucraina, au recunoscut Republica Moldova ca stat independent în următorii
ani.
Problema Transnistriei20: Un aspect important al procesului de independență a fost
gestionarea conflictului din regiunea Transnistria, unde s-au desfășurat lupte între forțele
separatiste și cele guvernamentale în anii '90. Negocierile și acordurile ulterioare, cum ar fi
Acordul de Încetare a Focului din 1992, au avut ca scop rezolvarea problemei Transnistriei și
afirmarea suveranității Republicii Moldova asupra întregului teritoriu.
Integrarea europeană: Începând cu anii 2000, Republica Moldova și-a exprimat aspirația
de a se integra în structurile europene. Aderarea la Consiliul Europei în 1995, semnarea
Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană în 2014 21 și obținerea statutului de candidat sunt
exemple de angajamentul Republicii Moldova față de valorile europene și direcția sa de integrare
europeană.
Acestea sunt doar câteva exemple concrete care ilustrează procesul de independență a
Republicii Moldova. Este important de menționat că acest proces este în curs și evoluează în
funcție de schimbările politice, economice și sociale la nivel intern și internațional.

2.5 Implicarea Transnistriei în conflictul de secesiune

Transnistria a căutat independența și recunoașterea internațională. În cadrul acestui
subcapitol, vom explora implicarea Transnistriei în procesul de secesiune, evidențiind exemple
concrete care au influențat acest proces.
În 1990, Transnistria a emis o declarație unilaterală de independență, proclamându-se ca
"Republica Moldovenească Nistreană". Această declarație a fost un prim pas crucial în procesul
de secesiune, prin care Transnistria a căutat să-și obțină statutul de entitate independentă.

20
Idem;
21
GRĂMADĂ ANGELA (2021), Moldova și Ucraina – În căutarea unui compromis complex, Fundația ”Friedrich
Ebert”, Kiev, p. 25
22
 La 2 septembrie 1990, Sovietul Suprem al Transnistriei a adoptat o declarație prin care
se proclama independența față de Republica Moldova și se afirma intenția de a deveni o
republică independentă. Aceasta a reprezentat o acțiune semnificativă în eforturile Transnistriei
de a se separa de Republica Moldova și de a-și stabili propriul stat.
Un moment important în procesul de secesiune al Transnistriei a fost conflictul armat
din 1992 dintre forțele separatiste ale Transnistriei și forțele guvernamentale ale Republicii
Moldova22.
Acest conflict a avut ca rezultat o confruntare militară violentă și a generat tensiuni
etnice și politice semnificative în regiune. În perioada 2 martie - 21 iulie 1992, a avut loc un
conflict armat între Transnistria și Republica Moldova, cu lupte violente în mai multe localități.
Bătălia de la Bender (Tighina) și asediul orașului Dubăsari sunt exemple concrete de confruntări
militare care au avut loc în timpul acestui conflict. Conflictul a avut un impact semnificativ
asupra procesului de secesiune al Transnistriei și a contribuit la crearea unui vid de securitate și
la consolidarea poziției separatiste.
Transnistria și-a creat propria structură politică și administrativă, afirmându-și
autonomia și instituind un sistem de guvernare separat. Această inițiativă a Transnistriei a fost un
alt aspect-cheie al procesului său de secesiune. În 1995, Transnistria a adoptat o constituție care a
definit statutul său de "Republică Moldovenească Nistreană" 23 și a instituit un sistem de
guvernare autonom. Acest sistem a inclus Parlamentul, Președintele și alte instituții
administrative, care funcționau independent de guvernul central al Republicii Moldova. Aceasta
a consolidat eforturile Transnistriei de a-și afirma statalitatea și de a-și consolida procesul de
secesiune.
Deși Transnistria a declarat independența, aceasta nu a fost recunoscută pe scară largă la
nivel internațional. Cu toate acestea, există câteva state care au acordat recunoaștere limitată
Transnistriei ca stat independent, ceea ce a contribuit la consolidarea procesului său de secesiune.
În 2006, Nicaragua a recunoscut Transnistria ca stat independent 24, marcând un moment
important în eforturile Transnistriei de a obține recunoaștere internațională. Acest gest a fost
urmat de alte state precum Venezuela, Nauru și Abhazia, care au acordat recunoaștere limitată
Transnistriei. Aceasta a sprijinit procesul de secesiune al Transnistriei și a consolidat eforturile
sale de a-și construi identitatea și statalitatea.

22
Şarov I., et.al. (2013), Istoria românilor şi universală. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Cartdidact, Chişinău, p.
37
23
Idem;
24
GRIBINCEA, A. (2014), Politica de moldovenizare în R.A.S.S. Moldovenească, Culegere de documente şi
materiale, Ed. Civitas, Chişinău, p. 29
23
 Aceste exemple concrete ilustrează implicația Transnistriei în procesul de secesiune și
modul în care a căutat să-și construiască statalitatea și recunoașterea internațională în pofida
opoziției Republicii Moldova și a comunității internaționale.
De-a lungul anilor, Transnistria a dezvoltat propriile instituții politice, economice și
militare. Regiunea a avut propriul parlament, guvern, sistem bancar, poliție și armată.
Transnistria a adoptat, de asemenea, o ideologie de stânga și a promovat un model
economic de tip sovietic, cu o economie centralizată și controlată de stat. Secesiunea
Transnistriei a rămas un subiect de dispută și tensionare între Republica Moldova și
Transnistria25, cu negocieri și mediere internațională în curs de desfășurare pentru a găsi o soluție
politică la conflict. Cu toate acestea, până în prezent, nu s-a ajuns la o rezolvare definitivă a
situației și Transnistria rămâne o regiune separatistă, fără recunoaștere internațională și cu
statutul său incert.

2.6 Geopolitica Transnistiriei și Republicii Moldova

Geopolitica Transnistriei și Republicii Moldova este un subiect complex și fascinant,
întrucât regiunea și țara se află într-un spațiu geografic strategic și sunt influențate de interesele
multiple ale actorilor regionali și internaționali. Acest subcapitol se va concentra pe aspectele
geopolitice ale Transnistriei și Republicii Moldova, evidențiind influențele și dinamica acestor
două entități.
Datorită poziției sale geografice și a compoziției sale etnice și culturale, Transnistria a
fost influențată în mod semnificativ de geopolitica regională. Principalele aspecte geopolitice ale
Transnistriei sunt:
Legăturile strânse cu Rusia: Transnistria a avut și continuă să aibă relații strânse cu
Rusia. Acest lucru se datorează istoriei și identității rusești puternice în regiune, precum și
sprijinului politic, economic și militar pe care Rusia l-a oferit Transnistriei de-a lungul anilor.
Prezența militară rusă în Transnistria prin intermediul Forțelor de menținere a păcii reprezintă un
aspect geopolitic important. ”Federaţia Rusă ar prefera să fie anulat statutul de neutralitate
permanentă a Republicii Moldova pentru a-şi îndreptăţi cumva prezenţa militară în Transnistria.
Pe de altă parte, această prevedere constituţională oferă garanţii sigure Federaţiei Ruse că
Republica Moldova nu va putea adera la NATO.”26

25
Goșu Armand (2023), Obiectivele ofensive ucrainene, Revista 22, p. 19
26
Galinsky I. (2022), Pridnestrovie v kontekste geopoliticeskogo pereformirovania postsovetskogo prostanstva, în
Obschestvenaya mysli Pridnestrovia, p. 125
24
 Dependența economică de Rusia: Transnistria are o economie puternic legată de Rusia.
Regiunea depinde în mare măsură de comerțul cu Rusia și de sprijinul economic rus. Aceasta a
dus la un model economic centralizat și la o interdependență economică strânsă cu Rusia.
Recunoașterea limitată internațională: Deși Transnistria și-a declarat independența și
și-a stabilit propriile instituții politice și economice, aceasta nu a obținut o recunoaștere
internațională extinsă. Majoritatea statelor nu o recunosc ca entitate independentă, iar acest

aspect geopolitic afectează statutul și perspectiva Transnistriei. Pretinsele autorități de la

Tiraspol au anunțat că nu sunt de acord cu cererea Republicii Moldova de aderare la UE și au
cerut organismelor internaționale recunoașterea independenței Transnistriei. Așa-numitul
minister de Externe de la Tiraspol s-a declarat nemulțumit că nu a fost consultat înainte de
decizia Chișinăului și a chemat Republica Moldova la dialog „pentru un divorț civilizat și
stabilirea relațiilor inter-statale”. Exponenții de la Tiraspol s-au adresat cu solicitarea de
recunoaștere a independenței Transnistriei către ONU, OSCE și alte organizații internaționale. 27
Republica Moldova, ca stat suveran, se află la răscrucea influențelor geopolitice,
întrucât este situată între Uniunea Europeană și Federația Rusă. Principalele aspecte geopolitice
ale Republicii Moldova includ:
Aspirația europeană: După independența sa față de Uniunea Sovietică, Republica
Moldova și-a exprimat aspirațiile de a se integra în Uniunea Europeană și de a se apropia de
valorile și standardele occidentale. Acest lucru a generat tensiuni și dispute cu Rusia, care a avut
propriile interese în regiune.
Conflictul transnistrean: Prezența unei regiuni separatiste în cadrul Republicii Moldova
reprezintă o provocare geopolitică semnificativă. Conflictul transnistrean și statutul nesoluționat
al Transnistriei creează un element de instabilitate și incertitudine geopolitică în Republica
Moldova.
Relațiile cu Uniunea Europeană și Rusia: Republica Moldova a avut relații complexe
atât cu Uniunea Europeană, cât și cu Rusia. Pe de o parte, Republica Moldova a semnat Acordul
de Asociere cu Uniunea Europeană și a exprimat intenția de a se apropia de valorile și normele
europene. Pe de altă parte, Moldova menține legături economice și politice cu Rusia și este
implicată în procesele euroasiatice, cum ar fi Uniunea Economică Eurasiatică.
Ca şi în cazul oricărui alt stat mic, analiza problemelor legate de securitatea Republicii
Moldova nu poate fi înscrisă în cadrul unui model metodologic universal. O serie de factori
geopolitici şi de variabile specifice îi conferă particularităţi deosebite. Astfel, au fost adoptate un
set de acte legislative (la 22.05.2008 noua Concepţie a Securităţii Naţionale și la 15.07.2011

27
Igor Cașu (2020), Transnistria: conflictul moldo-rus, Editura Cartdidact, Chișinău, p. 74
25
Strategia Securității Naționale), elaborarea cărora a fost determinată de schimbările pe plan
naţional şi internaţional, care au epuizat efectele juridice ale vechii Concepţii adoptată în 1995.
Documentele stabilesc statutul de neutralitate permanentă a Republicii Moldova, ceea ce
presupune că ţara noastră nu este parte şi nici nu va intra în blocuri militare, nu va participa la
acţiuni militare şi nu va admite prezenţa pe teritoriul său a unor trupe militare şi armamente
străine, statutul de neutralitate permanentă este principiul de bază şi piatra de temelie a asigurării
funcționalității sistemului de securitate naţională a Republicii Moldova. Potrivit lui D. Mînzărari,
statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova este considerat de criticii „pro-NATO”
ca fiind unica opţiune justă şi corectă pentru Republica Moldova. În realitate, aceste eforturi sunt
concentrate spre menţinerea statu-quoului, deoarece anume neutralitatea permanentă declarată de
Republica Moldova în 1994 este factorul care subminează suveranitatea statului. Federaţia Rusă,
care a insistat asupra neutralităţii Republicii Moldova, este şi statul care violează neutralitatea şi
până în prezent.28
Geopolitica Transnistriei și Republicii Moldova este influențată de multiple interese și
dinamici regionale și internaționale. Transnistria, ca regiune separatistă, este puternic influențată
de legăturile sale cu Rusia, în timp ce Republica Moldova se află într-o poziție de a negocia atât
cu Rusia, cât și cu Uniunea Europeană. Conflictul transnistrean și statutul nesoluționat al
Transnistriei continuă să reprezinte provocări geopolitice pentru Republica Moldova, care caută
echilibru între aspirațiile sale europene și interesele și influențele regionale.

2.6.1 Relațiile Transnistriei cu Rusia

Relațiile dintre Transnistria și Rusia au fost un aspect semnificativ în contextul
secesiunii Transnistriei și al statutului său de entitate separatistă. Legăturile strânse dintre
Transnistria și Rusia s-au dezvoltat în mare măsură din motive politice, culturale, etnice și
economice, datorită istoriei comune și a intereselor geopolitice ale Rusiei în regiunea post-
sovietică. Acest subcapitol analizează relațiile dintre Transnistria și Rusia, evidențiind implicarea
Rusiei în susținerea politicii, economiei și securității Transnistriei.
Relațiile istorice dintre Transnistria și Rusia au fost strânse înca din perioada sovietică,
când Transnistria era parte a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești. Regiunea Transnistria
a avut o populație majoritară rusofonă și o mare influență a culturii și identității ruse. După
secesiunea Transnistriei în 1990, Rusia a jucat un rol important în sprijinirea politicii regionale
separatiste și a furnizat asistență diplomatică, economică și militară. Rusia a fost un susținător
puternic al Transnistriei pe plan politic. A recunoscut independența Transnistriei și a menținut
28
Fundația Culturală Magazin Istoric (2022), 200 de ani din istoria românilor dintre Prut și Nistru, Editura Litera,
București, p. 158
26
relații diplomatice cu autoritățile separatiste. Rusia a folosit influența sa în cadrul organismelor
internaționale pentru a bloca recunoașterea internațională a Republicii Moldovenești Nistrene și
pentru a susține pozițiile Transnistriei în negocierile de soluționare a conflictului. Rusia a oferit
sprijin financiar și economic semnificativ Transnistriei. Acest sprijin a constat în ajutoare
financiare, investiții și asistență economică pentru dezvoltarea infrastructurii și a sectoarelor
cheie ale economiei transnistrene. Rusia a fost un partener comercial important pentru
Transnistria, asigurând piața pentru exporturile regiunii și furnizând produse și servicii necesare.
Rusia a jucat un rol crucial în ceea ce privește securitatea Transnistriei. Forțele de
menținere a păcii ruse au fost desfășurate în regiune în urma acordului de încetare a focului din
1992 și continuă să-și mențină prezența acolo. Aceste forțe au contribuit la menținerea tensiunii
și instabilitității în regiune, deși prezența lor a fost criticată de către autoritățile constituționale de
la Chișinău, există temeri că ele ar putea fi utilizate ca forțe de ocupație sau ca mijloace de
presiune asupra Republicii Moldova în contextul războiului ruso-ucrainean. Războiul ruso-
ucrainean a izbucnit în 2014, după anexarea Crimeei de către Rusia și declanșarea conflictului în
estul Ucrainei, în regiunile Donetsk și Lugansk. Acest război a generat tensiuni semnificative
între Rusia și Ucraina, cu repercusiuni regionale și internaționale majore. În cadrul războiului
ruso-ucrainean, există îngrijorări că Transnistria ar putea deveni o posibilă sursă de insecuritate
pentru Republica Moldova.
Aceste îngrijorări se bazează pe următoarele aspecte: Transnistria are relații politice și
diplomatice strânse cu Rusia, fiind recunoscută doar de către un număr limitat de state,
majoritatea dintre ele fiind state non-recunoscute sau cu statut similar (cum ar fi Abhazia și
Osetia de Sud). Această legătură puternică cu Rusia ar putea implica o aliniere a Transnistriei cu
pozițiile și acțiunile Rusiei în contextul războiului ruso-ucrainean. Instabilitatea regională și
riscul de escaladare a conflictului este generată de războiul ruso-ucrainean care a creat o stare de
criză în regiunea post-sovietică.

2.6.2 Prezența militară rusă în regiune și baza militară de la Tiraspol.

Prezența militară rusă în regiunea transnistreană și existența unei baze militare la
Tiraspol reprezintă aspecte cruciale în analiza geopolitică a Transnistriei și Republicii Moldova.
Acest subcapitol se concentrează pe prezența militară rusă în regiune și pe baza militară de la
Tiraspol, evidențiind implicarea Rusiei și impactul acesteia asupra securității și stabilității în
zonă.
Prezența militară rusă în regiune:

27
 Rusia menține o prezență militară semnificativă în regiunea Transnistria prin
intermediul Forțelor de menținere a păcii, cunoscute sub numele de GOTR (Grupul Operativ al
trupelor ruse). Aceste forțe au fost desfășurate în Transnistria încă din anii '90, ca urmare a
conflictului transnistrean și al acordului de încetare a focului încheiat între părțile implicate.
Prezența militară rusă în regiune ridică îngrijorări și întrebări cu privire la natura și rolul acesteia
în contextul geopolitic actual.
“Prin semnarea acordului moldo-rus din 21 iulie 1992 a avut loc trecerea de la faza
militară a conflictului transnistrean, în faza post-conflict, cea a reglementării. În preambulul
acordului sunt stipulate cele două componente ale documentului: 1) militară/armată (încetarea
completă și cât mai urgentă a focului) și 2) reglementarea (prin mijloace pașnice a conflictului
armat). Prima componentă este în conexiune directă cu contextul semnării acordului moldo-rus
din 21 iulie 1992 – războiul de pe Nistru. De aici, caracterul de urgență de intrare în vigoare a
documentului. Documentul conține câteva elemente cheie referitoare la componenta militară: -
încetarea focului și retragerea trupelor; - instituirea operațiuni de menținere a păcii (Comisia
Unificată de Control (CUC)); - crearea zonei de securitate; - prezență militară rusă temporară
(părți ale armatei a 14-a, ulterior Grupul operativ al trupelor ruse (GOTR)).” 29
Baza militară de la Tiraspol30:
Baza militară de la Tiraspol este una dintre principalele facilități ale prezenței militare
rusești în regiunea Transnistriei. Această bază este situată în apropierea capitalei transnistrene și
servește ca centru de comandă și operațiuni pentru trupele rusești desfășurate în zonă. Baza
militară de la Tiraspol constituie o infrastructură strategică importantă, care consolidează
influența și controlul Rusiei asupra regiunii.
Rolul prezenței militare rusești în securitatea regională:
Prezența militară rusă în regiunea Transnistria și existența bazei militare de la Tiraspol
au un impact semnificativ asupra securității și stabilității regionale. Aceasta poate fi percepută ca
o sursă de presiune și influență rusă asupra Republicii Moldova, în special în contextul
războiului ruso-ucrainean și al tensiunilor din regiunea Mării Negre.
Controverse și dezbateri privind prezența militară rusă:
Prezența militară rusă în regiunea Transnistria și baza militară de la Tiraspol au generat
controverse și dezbateri atât în cadrul Republicii Moldova, cât și în comunitatea internațională.

29
Octavian Țîcu (2021), Istoria RASSM (1924-1940) (IV): De la anexarea rusă la revoluția bolșevică, Radio Europa
Liberă Moldova, disponibil pe https://moldova.europalibera.org/a/istoria-rassm-(1924-1940)-(iv)-de-la-anexarea-rus
%C4%83-la-revolu%C8%9Bia-bol%C8%99evic%C4%83-(3)/31080238.html, accesat la data de 25.05.2023
30
Vasilii Șova (2023), Reîntoarcem Transnistria. Cum să reîntregim Moldova în timp ce Ucraina luptă cu Rusia?,
NewsMaker, Chișinău, p.16
28
 Există preocupări cu privire la impactul acestei prezențe asupra suveranității și
integrității teritoriale a Republicii Moldova, precum și la riscul de escaladare a tensiunilor în
regiune.
Prezența militară rusă în regiunea Transnistria și existența bazei militare de la Tiraspol
reprezintă elemente-cheie în geopolitica Transnistriei și Republicii Moldova. Această prezență
militară ridică întrebări și îngrijorări cu privire la influența și intențiile Rusiei în regiune, în
special în contextul războiului ruso-ucrainean. Este necesară o abordare echilibrată și coordonată
pentru a gestiona această situație și pentru a promova stabilitatea și securitatea în Republica
Moldova și în întreaga regiune.

2.6.3 Susținerea politică și economică a Transnistriei de către Rusia

Susținerea politică și economică acordată Transnistriei de către Rusia reprezintă un
aspect important în analiza geopolitică a regiunii. Această susținere joacă un rol semnificativ în
menținerea statutului separatist al Transnistriei și în consolidarea influenței rusești în regiune. În
cadrul disertației, subcapitolul dedicat acestui subiect este dezvoltat în următoarele secțiuni:
Susținerea politică a Rusiei pentru Transnistria:
Susținerea politică a Rusiei pentru Transnistria a fost un aspect semnificativ în dinamica
geopolitică a regiunii. Rusia a recunoscut statutul separatist al Transnistriei și a acordat sprijin
activ autorităților transnistrene în diverse moduri. Rusia a recunoscut oficial Transnistria ca
entitate separatistă și i-a acordat sprijin politic, deși acest lucru nu a fost recunoscut la nivel
internațional. Această recunoaștere s-a manifestat prin stabilirea de reprezentanțe diplomatice
neoficiale ale Transnistriei în Rusia și a reprezentanțelor ruse în Transnistria. Prin aceste canale,
Rusia a facilitat dialogul politic între Transnistria și Republica Moldova și a acordat sprijin
diplomatic regiunii separatiste. Rusia a susținut în mod constant poziția Transnistriei în
negocierile privind rezolvarea conflictului transnistrean. Prin intermediul participării active la
negocierile de la formatul 5+2 (Republica Moldova, Transnistria, OSCE, Rusia, Ucraina, plus
SUA și UE în calitate de observatori), Rusia a promovat interesele Transnistriei și a acționat ca
un mediator și facilitator în procesul de pace. Astfel, susținerea diplomatică a Rusiei a avut un
impact semnificativ asupra evoluției negocierilor și a statutului Transnistriei.
Susținerea politică acordată de Rusia Transnistriei are implicații semnificative pentru
Republica Moldova. Recunoașterea statutului separatist al Transnistriei de către Rusia
subminează integritatea teritorială a Republicii Moldova și îngreunează procesul de rezolvare a
conflictului transnistrean. Aceasta creează tensiuni și dificultăți în relațiile bilaterale dintre

29
Republica Moldova și Rusia și afectează perspectivele de integrare europeană ale Republicii
Moldova.
Recunoașterea statutului separatist al Transnistriei, sprijinul diplomatic și asistența
financiară acordată de Rusia au avut un impact semnificativ asupra relațiilor dintre Transnistria și
Republica Moldova. Această susținere a consolidat influența Rusiei în regiune și a avut implicații
asupra securității și stabilității în Republica Moldova și în întreaga regiune.
Asistența economică și financiară a Rusiei pentru Transnistria:
Rusia a acordat Transnistriei sprijin financiar prin acordarea de împrumuturi, subvenții
și ajutoare financiare. Aceste resurse au fost utilizate pentru susținerea bugetului transnistrean,
sprijinirea sectorului public și pentru investiții în infrastructură. Asistența financiară a Rusiei a
avut un impact semnificativ în menținerea stabilității economice în Transnistria și în satisfacerea
nevoilor socio-economice ale regiunii. Rusia este un important partener comercial pentru
Transnistria. A fost încheiat un acord comercial special între cele două părți, care oferă
Transnistriei acces preferențial la piața rusă. Aceasta a creat oportunități de export pentru
produsele transnistrene și a stimulat dezvoltarea sectorului industrial și agricol în regiune. De
asemenea, au fost încheiate acorduri privind cooperarea economică și investițiile între Rusia și
Transnistria. Rusia a investit în diverse proiecte și sectoare economice ale Transnistriei.
Investițiile rusești au fost direcționate către dezvoltarea infrastructurii, modernizarea industriei,
agricultură și sectorul energetic. Aceste investiții au contribuit la crearea de locuri de muncă,
creșterea capacității de producție și la dezvoltarea economică a regiunii. Susținerea economică a
Rusiei a contribuit la crearea unei dependențe economice a Transnistriei față de Rusia. Aceasta
poate avea efecte asupra independenței politice și deciziilor economice ale Transnistriei. De
asemenea, poate crea o vulnerabilitate economică și o dependență structurală de Rusia, ceea ce
poate afecta capacitatea Transnistriei de a dezvolta relații economice și politice cu alte state sau
entități internaționale.
Susținerea economică a Rusiei pentru Transnistria joacă un rol semnificativ în economia
și stabilitatea regiunii. Asistența financiară, facilitățile comerciale și investițiile rusești au
contribuit la menținerea stabilității economice în Transnistria și la satisfacerea nevoilor socio-
economice ale regiunii. Totuși, dependența economică de Rusia poate avea și implicații pe
termen lung asupra independenței politice și deciziilor economice ale Transnistrie și ale
Republica Moldova.
Susținerea politică și economică acordată de Rusia Transnistriei are implicații
semnificative pentru Republica Moldova. Prezența Rusiei în Transnistria și sprijinul său pentru
autoritățile separatiste creează un element de instabilitate în cadrul Republicii Moldova,

30
subminându-i integritatea teritorială și îngreunând procesul de rezolvare a conflictului
transnistrean. Mai mult, influența rusă în Transnistria poate avea un impact negativ asupra
perspectivelor europene ale Republicii Moldova și asupra eforturilor de integrare europeană.
Această susținere consolidează influența și controlul Rusiei în Transnistria, având consecințe
asupra stabilității și securității în Republica Moldova. În cadrul contextului războiului ruso-
ucrainean, această susținere poate avea implicații complexe și profunde asupra regiunii și asupra
relațiilor dintre actorii implicați.

2.7 Interesele geopolitice ale actorilor internaționali în regiunea

transnistreană
Interesele geopolitice în regiunea Transnistria și Republica Moldova sunt complexe și
au consecințe semnificative asupra securității și stabilității în zonă. Iată aspectele principale a
intereselor geopolitice în regiune:
a) Concurența între interesele geopolitice:
Regiunea Transnistria și Republica Moldova se află într-o zonă geografică strategică,
care a generat o competiție acerbă între actorii geopolitici. Rusia, Uniunea Europeană și Statele
Unite manifestă interese diferite în regiune. Rusia urmărește menținerea influenței sale în
Transnistria, consolidarea prezenței sale militare și susținerea regiunii separatiste. Uniunea
Europeană și Statele Unite își doresc promovarea valorilor democratice și integrarea europeană a
Republicii Moldova. Această concurență între interesele geopolitice poate genera tensiuni și
dispute în regiune.
b) Securitatea regională:
Situația Transnistriei și prezența militară rusă în regiune au implicații semnificative
asupra securității regionale. Persistența conflictului transnistrean și prezența trupelor rusești în
regiune creează un mediu propice pentru escaladarea conflictului și amenință stabilitatea în
întreaga regiune. Există preocupări legate de riscul unor confruntări militare și de impactul
acestora asupra securității în Republica Moldova și în statele vecine.
c) Relațiile bilaterale afectate:
Conflictul din Transnistria și influența Rusiei în regiune au un impact semnificativ
asupra relațiilor bilaterale dintre Republica Moldova și Rusia, precum și cu alte state și
organizații internaționale implicate în rezolvarea conflictului. Relațiile tensionate și
neînțelegerile privind statutul Transnistriei pot afecta cooperarea economică, politică și securitară
între Republica Moldova și Rusia, precum și cu alte state din regiune. De asemenea, există riscul

31
ca tensiunile să se extindă și să afecteze relațiile bilaterale ale Republicii Moldova cu statele
vecine și cu partenerii internaționali.
d) Instabilitate regională și extinderea conflictului:
Situția din Transnistria și influența Rusiei în regiune pot crea riscul de extindere a
conflictului în alte părți ale Republicii Moldova sau în regiunea înconjurătoare. Tensiunile și
divergențele geopolitice pot contribui la instabilitatea regională și pot afecta securitatea și
stabilitatea în țările vecine. De asemenea, există preocupări legate de proliferarea armelor și de
traficul ilegal de arme în regiune, care pot agrava situația și pot afecta securitatea în ansamblu.
Concurența între interesele geopolitice, securitatea regională afectată, relațiile bilaterale
tensionate și riscul de extindere a conflictului sunt doar câteva aspecte importante care trebuie
analizate cu atenție în contextul geopolitic al regiunii. Este esențială o gestionare eficientă și
echilibrată a acestor implicări pentru a promova stabilitatea și securitatea în regiune.

2.7.1 Interesele regionale și internaționale în Transnistria

Transnistria, fiind o regiune cu o situație geopolitică complexă, a atras atenția atât a
actorilor regionali, cât și a celor internaționali. În contextul disertației, este important să analizăm
interesele și implicarea acestor actori în Transnistria. Iată câteva puncte cheie:
Actorii regionali:
a) Rusia: Rusia a jucat un rol semnificativ în Transnistria de-a lungul istoriei. Aceasta
are interese politice, economice și de securitate în regiune. Rusia susține aspirațiile separatiste
ale Transnistriei și acordă sprijin politic și economic, inclusiv ajutor financiar, acorduri
comerciale și investiții. De asemenea, menține o prezență militară în regiune prin intermediul
Grupului Operațional al Forțelor Rusești din Transnistria (GOFR-T), care servește ca factor de
stabilizare pentru autoritățile separatiste.
b) Republica Moldova: Republica Moldova, în calitate de stat recunoscut internațional,
își propune să reintegreze Transnistria în teritoriul său suveran. Interesul Republicii Moldova
constă în rezolvarea conflictului în mod pașnic, promovarea dezvoltării economice și
consolidarea relațiilor sale cu Uniunea Europeană.
Actorii internaționali:
a) Uniunea Europeană: Uniunea Europeană are un interes în promovarea valorilor
democratice și în susținerea procesului de reforme în Republica Moldova. Ea sprijină eforturile
de soluționare a conflictului transnistrean și promovează dezvoltarea economică și instituțională
a Republicii Moldova.

32
 b) Statele Unite: Statele Unite susțin integritatea teritorială a Republicii Moldova și
sprijină eforturile de rezolvare a conflictului transnistrean în cadrul negocierilor internaționale.
Ele acordă asistență economică și susțin reformele democratice în Republica Moldova.
c) Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE): OSCE are un rol activ
în procesul de mediere și monitorizare a conflictului transnistrean. Prin intermediul Misiunii
OSCE în Moldova, ea promovează dialogul între părți și facilitează implementarea acordurilor
de încredere și a măsurilor de consolidare a încrederii.
Interesele regionale și internaționale în Transnistria sunt diverse și au un impact
semnificativ asupra situației politice, economice și de securitate în regiune. Rusia, Republica
Moldova, Uniunea Europeană, Statele Unite și OSCE sunt actori cheie în ceea ce privește
implicarea și medierea în conflictul transnistrean. Înțelegerea și analiza acestor interese și
implicații sunt fundamentale pentru a obține o imagine completă a situației și pentru a identifica
soluții durabile pentru rezolvarea conflictului.

2.7.2 Relațiile cu Uniunea Europeană

Relațiile Transnistriei cu Uniunea Europeană (UE) sunt influențate de statutul și situația
politică a regiunii. Deoarece Transnistria este considerată o regiune separatistă și nu este
recunoscută ca entitate independentă, relațiile sale cu aceste organizații internaționale sunt
complexe.
Relațiile Transnistriei cu Uniunea Europeană (UE) sunt complexe din cauza statutului și
situației politice specifice ale regiunii. Transnistria este o regiune separatistă și nu este
recunoscută ca stat independent de către comunitatea internațională. Cu toate acestea, UE a avut
un interes constant în promovarea valorilor democratice, a statului de drept și a dezvoltării
economice în Republica Moldova, inclusiv în regiunea transnistreană.” În prima jumătate a
anului 2021 exporturile de mărfuri din republica transnistreană nerecunoscută au crescut cu circa
40% în comparație cu aceiași perioadă a anului 2020, iar evoluția respectivă se datorează
creșterii cu peste 75% a exporturilor în țările Europene.” 31 UE a sprijinit Republica Moldova prin
intermediul politicii de vecinătate și a Acordului de Asociere semnat între cele două părți. Acest
acord are ca obiectiv promovarea reformelor politice, economice și sociale în Republica
Moldova și integrarea sa treptată în piața internă a UE. Cu toate acestea, acordul nu se aplică
direct în Transnistria din cauza situației politice complexe din regiune. UE a furnizat sprijin
financiar și tehnic pentru proiecte de dezvoltare în Republica Moldova, inclusiv în Transnistria.
Acest sprijin s-a concentrat în principal pe dezvoltarea economică, infrastructură, agricultură și
31
GRĂMADĂ ANGELA (2021), Moldova și Ucraina – În căutarea unui compromis complex, Fundația ”Friedrich
Ebert”, Kiev, p. 48
33
sectorul privat. UE a finanțat proiecte de modernizare a infrastructurii rutiere și feroviare, de
îmbunătățire a accesului la servicii de sănătate și educație și de promovare a dezvoltării
economice durabile în regiune. De asemenea, UE a acordat asistență tehnică și consultanță
pentru instituțiile publice și organizațiile societății civile din Republica Moldova, inclusiv din
Transnistria. Această asistență a avut ca scop consolidarea capacității administrative,
îmbunătățirea guvernării și promovarea valorilor democratice și a drepturilor omului. Totuși,
relațiile Transnistriei cu UE rămân limitate din cauza statutului său separatist și a lipsei de
recunoaștere internațională. Regiunea nu beneficiază direct de avantajele și oportunitățile oferite
de Acordul de Asociere și de integrarea europeană a Republicii Moldova. De asemenea, există
provocări legate de implementarea cooperării și a proiectelor de dezvoltare în regiune, din cauza
discrepanțelor politice și a problemelor legate de statutul și recunoașterea Transnistriei.

CAPITOLUL 3. EFECTELE RĂZBOIULUI RUSO-UCRAINEAN

ASUPRA REPUBLICII MOLDOVA ȘI REGIUNII
TRANSNISTRENE

34
 3.1 Riscul escaladării conflictului transnistrean
În contextul războiului ruso-ucrainean, regiunea transnistreană din Republica Moldova
devine o posibilă sursă de insecuritate și un risc major pentru stabilitatea țării. Această regiune se
află într-o situație delicată, iar tensiunile etnice și politice existente pot escalada într-un conflict
violent, cu implicații devastatoare pentru întreaga zonă.
Istoricul conflictului transnistrean a izbucnit în anii '90, în urma de a declarării
independenței regiunii și a început un conflict armat cu autoritățile moldovene. În urma unui
acord de încetare a focului în 1992, regiunea transnistreană a devenit o zonă de facto separată,
sub controlul unei administrații separatiste susținute de Rusia.
Războiul ruso-ucrainean a adus o nouă dimensiune conflictului din Transnistria. Odată
cu intensificarea confruntărilor militare și deteriorarea relațiilor dintre Rusia și Ucraina, există
riscul ca regiunea transnistreană să devină un focar secundar de conflict. Aceasta se datorează
următoarelor aspecte:
a) Legăturile istorice și etnice: Transnistria are o populație majoritară de vorbitori de
limbă rusă și o mare parte dintre locuitori au origini ruse. Acest lucru creează premisele pentru o
intervenție rusă în regiune, în numele protejării minorităților rusești, similar cu ceea ce sa
întâmplat în Crimeea și în estul Ucrainei.
b) Relații politice și economice: Transnistria are legături politice și economice strânse
cu Rusia, oferind acest sprijin financiar și militar administrației separatiste. Prin urmare,
escaladarea conflictului în estul Ucrainei ar putea determina o implicare directă a Rusiei în
Transnistria, cu consecințe grave pentru securitatea Republicii Moldova.
Un conflict armat în Transnistria ar avea un impact semnificativ asupra stabilității
politice și sociale din Republica Moldova. Tensiunile etnice și politice existente în regiune pot
conduce la divizări adânci și polarizare în întreaga țară. De asemenea, escaladarea conflictului în
Transnistria ar putea avea efecte regionale, generând tensiuni și confruntări între alte state și
actori regionali. Acest lucru ar putea afecta securitatea și stabilitatea în întreaga regiune a
Europei de Est.
Izbucnirea conflictului în Transnistria în contextul războiului ruso-ucrainean reprezintă
o preocupare majoră în regiune și poate avea consecințe grave asupra securității și stabilității în
Republica Moldova și în întreaga zonă. Transnistria este o regiune cu o identitate etnică și
lingvistică distinctă față de restul Republicii Moldova. În contextul războiului ruso-ucrainean,
tensiunile etnice și identitare pot fi intensificate, iar acest lucru poate duce la creșterea
sentimentelor separatiste și a dorinței de independență sau alipire la Rusia. Rusia are un interes

35
strategic în regiunea transnistreană și a acordat sprijin politic și militar semnificativ regiunii în
trecut. În contextul războiului ruso-ucrainean, Rusia ar putea încerca să-și consolideze influența
și prezența militară în Transnistria, ceea ce ar putea crea un teren propice pentru escaladarea
conflictului. Războiul ruso-ucrainean a demonstrat că frontierele pot fi vulnerabile și că
conflictele pot avea un impact regional semnificativ. În cazul izbucnirii unui conflict în
Transnistria, există riscul ca acesta să se extindă și să afecteze securitatea în regiunea
înconjurătoare, generând tensiuni și provocări suplimentare. Regiunea Transnistria reprezintă un
subiect de interes pentru mai mulți actori internaționale, inclusiv Uniunea Europeană, Statele
Unite ale Americii și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa. O escaladare a
conflictului în Transnistria ar putea atrage atenția și implicarea acestor actori, intensificând riscul
de conflict regionalizat.

3.1.1 Instabilitatea regională și potențialul de extindere a conflictului

În ceea ce privește instabilitatea regională și potențialul de izbucnire a conflictului în
Transnistria în contextul războiului ruso-ucrainean sunt mai multe aspecte importante ce merită
de menținut:
Factorul geostrategic: Transnistria se află într-o poziție geografică cheie, între Ucraina și
Republica Moldova, și controlează accesul la malul de est al râului Nistru. Acest lucru conferă
regiunii o importanță strategică, deoarece controlul asupra Transnistriei poate avea implicații
asupra stabilității și influenței în această zonă. Transnistria devine un teren de luptă geopolitică
între Rusia și Occident. Rusia consideră regiunea ca un bastion geopolitic și o zonă de influență,
în timp ce Occidentul și statele vecine văd Transnistria ca o problemă de securitate și o posibilă
amenințare la adresa integrității teritoriale a Republicii Moldova. Aceste diferențe de interese și
viziuni alimentează instabilitatea și potențialul de extindere a conflictului în regiune. Rusia
menține o prezență militară semnificativă în Transnistria, în special prin intermediul Forțelor de
menținere a păcii, care au fost desfășurate în regiune încă din timpul conflictului din 1992.
Această prezență militară și influența Rusiei pot amplifica tensiunile și pot spori riscul de
extindere a conflictului. Conflictul din Transnistria și escaladarea acestuia pot avea implicații
majore pentru securitatea regională în Europa de Est. Într-un context în care tensiunile și
rivalitățile geopolitice sunt deja în creștere în regiune, o escaladare a conflictului în Transnistria
ar putea genera un efect de domino și ar putea afecta stabilitatea și securitatea în țările vecine,
inclusiv în Ucraina și statele baltice.
Războiul ruso-ucrainean a generat o creștere a tensiunilor în regiune și a polarizării
dintre diferitele părți implicate. Aceasta a avut un impact direct asupra Transnistriei, amplificând

36
sentimentele naționaliste și consolidând pozițiile divergente dintre susținătorii Rusiei și cei ai
Occidentului. Dacă tensiunile escaladează și conflictele se extind în regiunea transnistreană,
acest lucru poate duce la o deteriorare semnificativă a stabilității și securității în zonă.
Instabilitatea și potențiala extindere a conflictului în Transnistria pot avea consecințe negative
asupra securității regionale. O escaladare a conflictului ar putea atrage atenția și implicarea altor
actori internaționali și ar putea genera tensiuni suplimentare între Rusia și Occident, având un
impact direct asupra relațiilor regionale și internaționale. Implicarea și influența actorilor externi
în regiune, precum Rusia și Occidentul, poate contribui la instabilitatea regională și potențialul
de extindere a conflictului în Transnistria. Acești actori pot susține diferite părți implicate și pot
exercita presiuni politice și militare care pot agrava situația în regiune.
Războiul ruso-ucrainean a reînviat tensiunile etnice și politice în regiune, ceea ce poate
avea un impact asupra stabilității Transnistriei. Diviziunile etnice și politice existente în regiune,
precum și loialitățile divergente față de Rusia sau Occident, pot alimenta conflicte interne și pot
spori riscul de escaladare a conflictului. Instabilitatea și extinderea conflictului în Transnistria ar
putea afecta securitatea regională în Europa de Est . De asemenea, ar putea afecta echilibrul
puterii în regiune și ar putea avea consecințe asupra stabilității în țările vecine. Un conflict extins
în Transnistria ar putea genera fluxuri migratorii semnificative și ar putea determina o creștere a
numărului de refugiați în regiune. Acest lucru ar putea exercita presiuni asupra resurselor și
infrastructurii țărilor vecine, generând tensiuni sociale și economice suplimentare.
Implicații internaționale:
Războiul ruso-ucrainean a amplificat rivalitatea dintre Rusia și Occident, cu implicații
directe asupra Transnistriei. Regiunea este considerată de Rusia ca un bastion geopolitic și o
zonă de influență, în timp ce Occidentul își susține sprijinul pentru integritatea teritorială a
Republicii Moldova. Această rivalitate poate spori tensiunile în Transnistria și poate alimenta
conflictele regionale. Organizațiile internaționale, cum ar fi NATO și OSCE, joacă un rol
important în gestionarea conflictelor și promovarea soluțiilor diplomatice. În contextul războiului
ruso-ucrainean, aceste organizații pot acționa ca mediatori și pot oferi asistență în rezolvarea
conflictelor din regiunea transnistreană. Extinderea conflictului în Transnistria ar putea avea
consecințe majore asupra securității europene. Ar putea genera o creștere a tensiunilor și a
riscului de propagare a conflictului în alte regiuni din Europa de Est, afectând stabilitatea și
securitatea regională.

37
 3.1.2 Efectele asupra securității și stabilității Moldovei
Transnistria reprezintă o sursă de insecuritate semnificativă pentru Republica Moldova
în contextul războiului ruso-ucrainean. Relația strânsă a Transnistriei cu Rusia, prezența militară
rusă în regiune, tensiunile etnice și separatismul, precum și amenințările la adresa integrității
teritoriale a Republicii Moldova subliniază riscurile și provocările cu care se confruntă statul
moldovean.
Dependența Transnistriei față de Rusia în domeniul economic, politic și militar creează
o vulnerabilitate majoră pentru Republica Moldova. Influențele rusești exercitate în Transnistria
pot duce la utilizarea regiunii ca instrument de presiune și destabilizare în conflictul ruso-
ucrainean. Prezența militară rusă în Transnistria prin intermediul Forțelor de menținere a păcii
poate fi percepută ca un potențial instrument de implicare în războiul din Ucraina sau chiar ca o
amenințare directă asupra Republicii Moldova.
Tensiunile etnice și separatismul din Transnistria contribuie la fragilitatea regiunii și pot
fi exploatate în scopuri politice sau militare în contextul conflictului ruso-ucrainean.
Recunoașterea limitată a Transnistriei ca entitate independentă creează un teren propice pentru
instabilitate și provocări de securitate în Republica Moldova. Mai mult decât atât, amenințările la
adresa integrității teritoriale a Republicii Moldova sunt evidente. Războiul ruso-ucrainean și
implicarea Rusiei în Ucraina au generat îngrijorări cu privire la posibila extindere a conflictului
în regiunea Mării Negre și potențialele încercări ale Rusiei de a utiliza Transnistria ca mijloc de
exercitare a presiunii sau de subminare a integrității teritoriale a Republicii Moldova.
Pentru a face față acestor provocări și pentru a asigura securitatea sa, Republica
Moldova trebuie să adopte o abordare strategică și coordonată. Consolidarea parteneriatelor
regionale și internaționale, întărirea capacităților de apărare și securitate, promovarea dialogului
și negocierilor constructive în cadrul conflictului transnistrean și menținerea unei politici externe
echilibrate sunt esențiale pentru a gestiona riscurile și pentru a promova stabilitatea și securitatea
în Republica Moldova într-un context geopolitic complicat și incert.

3.2. Vulnerabilitatea teritoriului și frontierelor moldovenești

Vulnerabilitatea teritoriului și frontierelor moldovenești în contextul războiului ruso-
ucrainean este o problemă serioasă și poate avea consecințe semnificative asupra Republicii
Moldova.
Republica Moldova se află în vecinătatea directă a Ucrainei și are frontiere comune cu
aceasta. Această proximitate geografică face ca Moldova să fie vulnerabilă la impactul direct al

38
conflictului dintre Rusia și Ucraina. Incursiunile militare, schimbul de focuri sau infiltrarea
forțelor străine pot afecta integritatea teritorială și suveranitatea Republicii Moldova.
Războiul ruso-ucrainean a generat o creștere semnificativă a instabilității în regiune.
Acest lucru poate duce la escaladarea tensiunilor și potențiale confruntări între diverse grupuri și
forțe armate. Instabilitatea regională poate avea un impact negativ asupra securității și stabilității
în Republica Moldova.
Fluctuații ale fluxurilor migratorii: Războiul din Ucraina a determinat un flux
semnificativ de refugiați și persoane strămutate intern. Aceste fluxuri migratorii pot avea un
impact asupra Republicii Moldova prin creșterea presiunii asupra sistemului de asistență
umanitară, infrastructurii și resurselor limitate.
Contrabanda și traficul ilicit: Conflictul ruso-ucrainean a creat un climat favorabil
pentru activitățile ilegale, inclusiv contrabanda și traficul de armament. Frontiera moldo-
ucraineană și regiunea transnistreană nerecunoscută pot fi utilizate ca rute pentru traficanții și
contrabandiștii de diferite bunuri, inclusiv arme și droguri. Aceste activități ilicite pot submina
securitatea și stabilitatea Republicii Moldova.
Presiunea asupra capacității de apărare: Tensiunile și incertitudinea generate de
războiul ruso-ucrainean pot pune presiune asupra capacității de apărare a Republicii Moldova.
Într-o astfel de situație, asigurarea securității și protecția frontierelor devin priorități importante,
iar eforturile de consolidare a capacităților de apărare și cooperare cu partenerii internaționali pot
fi necesare.
Riscul propagării conflictului: Există riscul ca conflictul dintre Rusia și Ucraina să se
extindă sau să se propage în alte zone din regiune. Astfel, Republica Moldova poate fi afectată
direct sau indirect de o eventuală extindere a conflictului, ceea ce ar crește vulnerabilitatea
teritoriului și frontierelor sale.
Separatismul transnistrean: Conflictul în curs dintre Rusia și Ucraina și prezența
neînțelegerilor în privința statutului Transnistriei pot spori sentimentele separatiste în regiune.
Acest lucru poate contribui la slăbirea autorității guvernului central și la riscul ca Transnistria să
se distanțeze și mai mult de Republica Moldova. Instabilitatea și diviziunile interne pot deschide
calea pentru ingerințe străine și pot afecta integritatea teritorială a țării.
Risc de militarizare: În contextul conflictului ruso-ucrainean, există riscul creșterii
nivelului de militarizare în regiunea transnistreană și în zonele de frontieră ale Republicii
Moldova. Prezența trupelor ruse în Transnistria, care nu sunt în acord cu mandatele
internaționale, poate alimenta tensiunile și poate avea un impact negativ asupra securității

39
regionale. În plus, riscul escaladării și intensificării conflictului poate afecta negativ securitatea
și suveranitatea Republicii Moldova.
Traficul ilegal și activitățile ilicite: Frontiera moldo-ucraineană și controlul precar al
regiunii transnistrene pot facilita traficul de arme, contrabanda și alte activități ilicite. Aceste
fenomene pot submina statul de drept, pot alimenta corupția și crimele transfrontaliere și pot
afecta negativ securitatea națională. Există riscul ca grupurile infracționale și rețelele teroriste să
profite de această situație pentru a-și extinde operațiunile în regiune.
Presiunea asupra stabilității economice: Războiul ruso-ucrainean și tensiunile regionale
pot avea un impact negativ asupra economiei Republicii Moldova. Perturbările în lanțurile de
aprovizionare, scăderea investițiilor străine și incertitudinea politică pot conduce la instabilitate
economică și la creșterea sărăciei în țară. Aceasta poate afecta securitatea și bunăstarea populației
și poate crea un mediu propice radicalizării și instabilității sociale.
Presiunea asupra relațiilor externe: Conflictul ruso-ucrainean poate impune Republicii
Moldova un echilibru delicat în relațiile sale externe. Pe de o parte, Moldova trebuie să-și
păstreze relațiile cu partenerii săi de dezvoltare și să își asigure sprijinul acestora în vederea
consolidării securității și stabilității. Pe de altă parte, trebuie să evite ingerințele străine și să își
mențină neutralitatea, astfel încât să nu devină un teatru de război sau un obiectiv în conflictul
dintre Rusia și Ucraina.
Este esențial ca Republica Moldova să consolideze capacitățile de securitate și să
colaboreze atât cu partenerii regionali, cât și cu cei internaționali, pentru a contracara
amenințările și a promova stabilitatea în regiune. Este necesară o abordare echilibrată, care să
țină cont de nevoile de securitate ale Republicii Moldova și de evoluțiile din conflictul ruso-
ucrainean, în vederea asigurării unei dezvoltări durabile și a securității naționale.

3.2.1. Fluxul migrator și infiltrarea de luptători străini

Fluxul migrator și infiltrarea de luptători străini reprezintă aspecte semnificative ale
conflictului ruso-ucrainean, având un impact profund asupra regiunii și provocând preocupări în
privința securității și stabilității în Republica Moldova
Fluxul migrator:
Fluxul migrator reprezintă mișcarea persoanelor dintr-o țară în alta în căutarea unor
oportunități economice, sociale sau de protecție. Acest fenomen poate avea un impact
semnificativ asupra securității unui stat din mai multe puncte de vedere.
Conflictul ruso-ucrainean a generat un val masiv de refugiați și persoane strămutate
intern (IDP-uri). Mulți oameni au fost nevoiți să părăsească locuințele lor din cauza

40
amenințărilor la adresa vieții și a siguranței lor. Acești refugiați s-au îndreptat spre alte regiuni
din Ucraina sau au căutat protecție în țări vecine, cum ar fi Republica Moldova, Polonia,
România sau alte state din Europa. Acest flux migrator masiv a creat o povară umanitară și
socială semnificativă pentru țările gazdă și a impus presiuni asupra resurselor și infrastructurii
acestora.
Din perspectiva securității, migrația din Transnistria a ridicat anumite preocupări. Există
riscul ca migrația să fie utilizată ca oportunitate de infiltrare a elementelor criminale sau teroriste
în Republica Moldova. De asemenea, migrația poate crea tensiuni și conflicte între comunitățile
locale și migranți, în special în ceea ce privește accesul la resurse și locurile de muncă.
Pentru a gestiona impactul migrației din Transnistria în contextul războiului ruso-
ucrainean, Republica Moldova trebuie să adopte o abordare holistică și coordonată. Este
important să se dezvolte politici și programe eficiente de integrare a migranților, care să
promoveze coeziunea socială și să prevină discriminarea. De asemenea, trebuie consolidate
capacitățile de control al frontierelor și de gestionare a migrației, în colaborare cu partenerii
internaționali.
Infiltrarea de luptători străini:
Conflictul ruso-ucrainean a fost marcat de infiltrarea de luptători străini în regiune.
Acești luptători străini provin din diferite țări și se alătură atât forțelor separatiste din estul
Ucrainei, cât și forțelor ucrainene. Motivațiile lor pot varia, incluzând ideologia politică,
sentimentul de apartenență etnică sau religioasă sau simpla dorință de aventură. Infiltrarea de
luptători străini a complicat situația și a contribuit la creșterea nivelului de violență și
instabilitate în regiune.
Infiltrarea de luptători străini poate crea o amenințare directă la adresa securității interne
a statelor implicate în conflict, dar și a altor state din regiune. Acești luptători pot fi implicați în
activități teroriste, destabilizând situația și generând tensiuni suplimentare. Prezența luptătorilor
străini și a grupurilor etnice distincte poate contribui la polarizarea și escaladarea tensiunilor
interne în cadrul comunităților afectate. Aceasta poate crea diviziuni și conflicte interne care să
persiste și după încheierea conflictului.

3.2.2 Schimbarea echilibrului de putere regional și amenințările la adresa

Republicii Moldova
Schimbarea echilibrului de putere regional și amenințările la adresa Republicii Moldova
în contextul războiului ruso-ucrainean au generat îngrijorări semnificative în regiune.

41
 Războiul ruso-ucrainean a perturbat echilibrul de putere regional și a generat preocupări
privind securitatea Republicii Moldova32. În calitate de stat vecin al Ucrainei și cu probleme
nerezolvate în regiunea transnistreană, Republica Moldova a fost expusă unor riscuri sporite.
Instabilitatea din Ucraina a alimentat temeri cu privire la posibile acțiuni agresive sau
implicare străină în regiunea transnistreană.
Conflictul ruso-ucrainean a adus în prim-plan problema regiunii transnistrene, care este
un focar de tensiuni în Republica Moldova. Grupările separatiste din Transnistria 33, sprijinite de
Rusia, au căutat să-și consolideze poziția și să profite de situația de instabilitate din Ucraina.
Această situație poate reprezenta o amenințare directă la adresa integrității teritoriale a
Republicii Moldova și poate perturba eforturile de soluționare a conflictului transnistrean.
Rusia și-a consolidat influența în regiunea Europei de Est prin intervenția în Ucraina 34.
Acest lucru poate avea consecințe în ceea ce privește politica regională și relațiile bilaterale ale
Republicii Moldova cu Rusia și alte state vecine. Rivalitatea geopolitică dintre Rusia și Occident
poate amplifica tensiunile în Republica Moldova și poate complica procesul de integrare
europeană al țării.
Războiul ruso-ucrainean a demonstrat utilizarea intensivă a tacticii de război hibrid, care
implică combinația de forță militară, operațiuni de informații, dezinformare și influență asupra
opiniei publice. Aceste tactici pot fi utilizate și împotriva Republicii Moldova, prin propagandă,
manipulare informațională și destabilizarea politică. Amenințările cibernetice și infiltrarea în
sistemul politic și instituțiile statului pot reprezenta o sursă de vulnerabilitate și instabilitate.
Instabilitatea regională din cauza războiului ruso-ucrainean poate afecta și economia
Republicii Moldova. Schimbările în comerț și fluxurile de investiții pot perturba stabilitatea
economică a țării și pot aduce consecințe sociale, precum creșterea șomajului și scăderea
nivelului de trai.
Schimbarea echilibrului de putere regional și amenințările la adresa Republicii Moldova
în contextul războiului ruso-ucrainean reprezintă o preocupare serioasă.
Este esențial ca Republica Moldova să lucreze în colaborare cu partenerii internaționali
și să continue să-și consolideze instituțiile democratice 35, să promoveze dialogul și negocierile și
să își întărească capacitățile de securitate pentru a face față acestor provocări și pentru a asigura
stabilitatea și securitatea pe termen lung.

32
Winfried Schneider-Deters (2023), Ukraine RU UA WAR in G Engl 230421, Independent researcher on Ukraine,
Ukrainian-Russian relations
33
Ignatius, David (2022), The crisis in Ukraine is one for the history books, The Washington Post
34
Oleksii Polegkyi (2023), Security dilemma in the Black Sea region in light of the Russian-Ukrainian conflict,
Policy Papers, ICE
35
Geoană M. (2023), Sub egida rezilientei, NATO Communicate, Brussels, Belgium
42
 CAPITOLUL 4. ABORDĂRI ȘI SOLUȚII PENTRU
PREVENIREA ȘI GESTIONAREA INSECURITĂȚII ÎN
TRANSNISTRIA

43
 4.1 Diplomație și negocieri internaționale
Conflictul transnistrean reprezintă o sursă majoră de insecuritate pentru Republica
Moldova, iar diplomația și negocierile internaționale au jucat un rol esențial în gestionarea
acestuia. Acest capitol analizează rolul și importanța diplomației în contextul conflictului din
Transnistria și modul în care negocierile internaționale pot contribui la soluționarea pașnică a
acestei dispute.
Diplomația poate juca un rol de mediere și facilitare în conflictul transnistrean, aducând
părțile implicate la masa negocierilor și creând un cadru de dialog constructiv. Un mediator
neutru și imparțial poate ajuta la reducerea tensiunilor și la facilitarea comunicării între
Republica Moldova și Transnistria. Diplomația poate juca un rol preventiv în gestionarea
conflictului transnistrean prin intermediul dialogului și negocierii înainte de escaladarea
conflictului. Abordarea cauzelor profunde ale conflictului și identificarea soluțiilor viabile pot
contribui la evitarea conflictului armat și la promovarea păcii durabile. Diplomația facilitează
negocierile între părțile implicate în conflictul transnistrean. Prin intermediul negocierilor, se pot
identifica puncte comune, se pot discuta și se pot încheia acorduri care să aducă beneficii
reciproce și să promoveze stabilitatea și securitatea în regiune. Exemple de astfel de acorduri
sunt Acordul de la Chișinău din 1997 și acordurile încheiate în cadrul formatului 5+2.
Diplomația publică poate juca un rol important în construirea încrederii între comunitățile din
Republica Moldova și Transnistria. Comunicarea și schimbul de informații transparente pot
contribui la reducerea percepțiilor negative și a stereotipurilor și pot promova înțelegerea
reciprocă și cooperarea. Organizațiile internaționale, cum ar fi Organizația pentru Securitate și
Cooperare în Europa (OSCE) și Uniunea Europeană (UE), au jucat un rol important în facilitarea
dialogului și promovarea soluțiilor la conflictul transnistrean. Prin intermediul misiunilor lor de
monitorizare și asistență, aceste organizații pot sprijini procesul de negociere și implementarea
acordurilor. Diplomația poate fi folosită și pentru promovarea cooperării economice și regionale
între Republica Moldova și Transnistria. Inițiativele de dezvoltare economică și proiectele
comune pot consolida relațiile și pot contribui la stabilizarea regiunii.
În ansamblu, diplomația joacă un rol crucial în gestionarea conflictului transnistrean
prin intermediul medierii, negocierii și facilitării dialogului între părțile implicate. Prin
intermediul diplomației, se poate promova înțelegerea reciprocă, cooperarea și găsirea unor
soluții durabile și echitabile pentru toate părțile implicate în conflict.
Procesul de negocieri și acordurile încheiate
Procesul de negocieri în conflictul transnistrean a fost caracterizat de multiple runde de
dialog și acorduri semnate. Unul dintre cele mai importante acorduri este Acordul de la Chișinău

44
din 1997, care a stabilit bazele unui statut special pentru regiunea transnistreană și a promovat
cooperarea între Republica Moldova și Transnistria într-o serie de domenii. De asemenea, au fost
încheiate acorduri în cadrul formatului 5+2 (Republica Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina și
OSCE, cu participarea UE și SUA în calitate de observatori) pentru a facilita dialogul și a găsi
soluții durabile. În contextul războiului ruso-ucrainean “Noul ambasador al Statelor Unite la
Chișinău, Kent D. Logsdon, s-a întâlnit la Tiraspol cu liderul transnistrean Vadim Krasnoselski și
cu negociatorul politic din administrația regiunii separatiste, Vitali Ignatiev. Într-o postare pe
pagina de Facebook a ambasadei americane la Chișinău se spune că, la întâlnirea din 30 martie,
ambasadorul Logsdon a afirmat că reglementarea transnistreană trebuie să aibă loc în formatul
5+2 condus de OSCE. Este „unicul for pentru a obține o soluționare pașnică a conflictului
transnistrean, care să respecte suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, cu
statut special pentru Transnistria în cadrul granițelor recunoscute internațional ale Moldovei”, se
mai spune în postare. Noul ambasadorul american care a sosit în R. Moldova în luna februarie le-
a mai vorbit interlocutorilor transnistreni despre „importanța pe care Statele Unite o acordă
respectării drepturilor omului”.36
Procesul de negocieri în conflictul transnistrean s-a confruntat cu numeroase obstacole
și provocări. Una dintre principalele provocări este lipsa de încredere reciprocă între părți și
pozițiile divergente referitoare la statutul și viitorul regiunii transnistrene. De asemenea,
implicarea externă și rivalitatea geopolitică au influențat negocierile și au adus dificultăți
suplimentare37.
Transnistria este o regiune separatistă care beneficiază de sprijinul și implicarea Rusiei.
Acest lucru poate complica negocierile, deoarece interesele și influența externă pot avea un
impact semnificativ asupra pozițiilor și obiectivelor părților implicate. Unul dintre principalele
obstacole în negocierile privind Transnistria este disputa teritorială între Republica Moldova și
Transnistria. Această problemă complică identificarea unui teren comun și găsirea unor soluții
acceptabile pentru ambele părți. În contextul războiului ruso-ucrainean, există îngrijorări cu
privire la securitatea și militarizarea regiunii Transnistria. Aceste aspecte pot afecta încrederea și
pot complica negocierile, deoarece Republica Moldova dorește să asigure integritatea teritorială
și securitatea sa. Republica Moldova și Transnistria pot avea priorități și obiective diferite în
procesul de negocieri. Aceste diferențe pot crea tensiuni și dificultăți în găsirea unor soluții
comune și în atingerea unui acord. Regiunea Transnistria are o importanță geopolitică
semnificativă, iar negocierile pot fi influențate de interesele și implicațiile geopolitice ale altor
36
Vasilii Șova (2023), Reîntoarcem Transnistria. Cum să reîntregim Moldova în timp ce Ucraina luptă cu Rusia?,
NewsMaker, Chișinău, p. 15
37
Cojocari Malvina (2023), Dezbateri cu Maia Sandu în privind situația transnistreană în contextul Războiului
Ruso-Ucrainean, NewsMaker, Chișinău, p. 21
45
actori internaționali. Aceasta poate complica procesul de negociere și poate aduce elemente
suplimentare de presiune și complexitate. Situația din Transnistria este complexă, cu multiple
aspecte și dimensiuni, cum ar fi identitatea, economia, drepturile minorităților etc. Această
complexitate poate face dificilă abordarea și rezolvarea completă a problemelor implicate în
negocieri. Atât Republica Moldova, cât și Transnistria, sunt supuse presiunilor sociale și politice
interne, care pot influența negocierile. Grupurile de interese, partidele politice și opinia publică
pot exercita presiune și pot crea dificultăți în găsirea unui consens.
Deși diplomația și negocierile internaționale au contribuit la progrese semnificative în
gestionarea conflictului transnistrean, provocările persistă. Neîncrederea reciprocă, divergențele
de opinie și impasul în negocieri reprezintă provocări majore. În plus, evoluțiile regionale, cum
ar fi războiul ruso-ucrainean, pot avea un impact asupra dinamicii conflictului și pot influența
procesul de pace.
În concluzie, diplomația și negocierile internaționale au jucat un rol crucial în
gestionarea conflictului transnistrean din Republica Moldova. Angajamentul continuu și sprijinul
comunității internaționale, precum și voința politică a părților implicate, sunt esențiale pentru a
depăși obstacolele și a găsi o soluție pașnică și durabilă la acest conflict.

4.1.1 Rolul mediatorilor și organizațiilor internaționale

Diplomația internațională a jucat un rol crucial în facilitarea dialogului între părțile
implicate în conflictul transnistrean. De-a lungul anilor, mai multe organizații și state au acționat
ca mediatori, inclusiv Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), Rusia,
Ucraina și Uniunea Europeană (UE). Acești mediatori au facilitat negocierile și au încercat să
promoveze înțelegerea reciprocă între Republica Moldova și autoritățile separatiste din
Transnistria. „ La Chişinău funcţionează reprezentanţele şi oficiile mai multor organizaţii
internaţionale, precum: Reprezentanţa Specială a UE, Delegaţia Comisiei Europene pentru
Republica Moldova, Misiunea de Asistenţă a UE la frontiera moldo-ucraineană , Centrul de
Informare şi Documentare al ONU, Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, Comitetul
Naţional pentru UNESCO, Reprezentanţa Consiliului Europei, a OSCE etc.” 38
Comunitatea internațională a jucat un rol semnificativ în sprijinirea procesului de pace
în conflictul transnistrean. Organizațiile internaționale, precum OSCE și UE, au furnizat sprijin
diplomatic, asistență tehnică și monitorizare pentru negocieri și implementarea acordurilor 39. De

38
Idem, p. 5
39
Cojocari Malvina (2023), Reuniune de pregătire a Summitului NATO de la Vilnius: Situaţia din Republica
Moldova este critică, NewsMaker, Chișinău
46
asemenea, statele donatoare au oferit sprijin financiar pentru proiecte de dezvoltare și de
încredere între comunitățile din Republica Moldova și Transnistria.

4.1.2 Identificarea unei soluții politice durabile pentru conflictul transnistrean

Conflictele politice sunt adesea complexe și dificil de rezolvat, iar conflictul
transnistrean din Republica Moldova nu face excepție. Pentru a găsi o soluție durabilă, este
esențial să se înțeleagă istoria și dinamica acestui conflict, precum și factorii politici, economici
și sociali implicați.
Conflictul transnistrean a izbucnit în anii '90, după destrămarea Uniunii Sovietice, când
regiunea transnistreană a Moldovei și-a declarat independența față de guvernul de la Chișinău.
Acest eveniment a dus la un război scurt, care s-a încheiat cu un armistițiu și crearea unei zone
tampon conduse de forțele de menținere a păcii ruse. De atunci, au fost făcute eforturi repetate
pentru a ajunge la o soluție politică durabilă, dar negocierile s-au dovedit a fi dificile și au avut
puține rezultate semnificative. Principalele părți implicate în conflict sunt Republica Moldova,
regiunea transnistreană și Federația Rusă, care oferă sprijin politic și militar regiunii separatiste.
Pentru a găsi o soluție politică durabilă, este crucială implicarea și angajamentul tuturor părților
implicate. Dialogul și negocierile directe între Republica Moldova și regiunea transnistreană
trebuie să constituie baza procesului de pace. Mediatorii internaționali și organizațiile relevante,
cum ar fi Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), ar trebui să faciliteze
negocierile și să ofere asistență tehnică. Un aspect important în găsirea unei soluții durabile este
recunoașterea și respectarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova.
Comunitatea internațională ar trebui să sprijine acest principiu și să se angajeze în mod activ în
rezolvarea conflictului transnistrean. Un alt element cheie este garantarea drepturilor
minorităților și protejarea diversității etnice și lingvistice din regiune. Asigurarea unei autonomii
semnificative pentru regiunea transnistreană, în cadrul Republicii Moldova, ar putea contribui la
soluționarea conflictului și la menținerea unei coexistențe pașnice.
Este important să recunoaștem că conflictul transnistrean și războiul ruso-ucrainean sunt
două situații distincte, cu cauze și dinamici proprii. Cu toate acestea, evenimentele din Ucraina
pot afecta modul în care se desfășoară negocierile și modul în care actorii implicați în conflictul
transnistrean iau în considerare diversele opțiuni de soluționare. Un aspect esențial este
reevaluarea rolului și influenței Rusiei în conflictul transnistrean. Dată fiind implicarea Rusiei în
războiul din Ucraina, există temeri că aceasta ar putea încerca să-și consolideze poziția în
regiunea transnistreană, generând noi obstacole pentru găsirea unei soluții politice durabile. Prin
urmare, comunitatea internațională și mediul de negociere ar trebui să fie conștienți de aceste

47
provocări și să adopte o abordare fermă în ceea ce privește respectarea suveranității Republicii
Moldova și integrității teritoriale. De asemenea, situația de securitate în regiunea transnistreană a
devenit mai fragilă în contextul războiului ruso-ucrainean. În timp ce negocierile politice
continuă, trebuie acordată o atenție deosebită întăririi măsurilor de construire a încrederii și de
menținere a păcii în zonă. Forțele de menținere a păcii și mediatorii internaționali ar trebui să fie
implicați activ în monitorizarea și prevenirea escaladării conflictului. În același timp, este
important ca Republica Moldova și regiunea transnistreană să își păstreze angajamentul față de
dialog și negocieri politice. Într-un context mai amplu de instabilitate regională, poate fi dificil să
se mențină momentumul în procesul de pace. Cu toate acestea, eforturile diplomatice și sprijinul
internațional ar trebui să continue pentru a facilita discuțiile și pentru a identifica soluții care să
fie acceptate de ambele părți implicate în conflict.
În final, căutarea unei soluții politice durabile pentru conflictul transnistrean în
contextul războiului ruso-ucrainean presupune o abordare echilibrată și o implicare activă a
tuturor părților implicate. Este necesară o analiză atentă a schimbărilor geopolitice și a
implicațiilor acestora în procesul de pace. Cu sprijinul comunității internaționale și angajamentul
ferm al părților implicate, există posibilitatea de a găsi o rezolvare durabilă a conflictului
transnistrean, care să promoveze stabilitatea și reconcilierea în regiune.

4.2 Consolidarea capacităților de securitate a Republicii Moldova

Consolidarea capacităților de securitate a Republicii Moldova reprezintă un aspect
crucial pentru asigurarea stabilității și suveranității țării. Într-o regiune cu riscuri și amenințări
persistente, dezvoltarea și întărirea sistemului de securitate națională sunt deosebit de importante.
Republica Moldova ar trebui să se concentreze pe modernizarea și echiparea forțelor
sale de securitate pentru a răspunde eficient la amenințări diverse, precum terorismul,
criminalitatea organizată, traficul de droguri și contrabanda. Îmbunătățirea pregătirii profesionale
a personalului și dotarea cu echipamente și tehnologie adecvate sunt priorități în consolidarea
capacităților de securitate. Republica Moldova ar trebui să caute să întărească cooperarea cu
partenerii regionali și internaționali în domeniul securității. Partajarea informațiilor, schimbul de
bune practici și participarea la exerciții și programe de instruire comune pot contribui la
consolidarea capacităților de securitate și la creșterea interoperabilității cu alte state. Corupția
reprezintă un obstacol semnificativ în consolidarea capacităților de securitate. Eforturile pentru
combaterea corupției și consolidarea statului de drept trebuie intensificate. Măsuri precum
implementarea unor politici de transparență și responsabilitate, îmbunătățirea sistemului judiciar

48
și întărirea instituțiilor anticorupție sunt esențiale pentru crearea unui mediu de securitate mai
robust.
În era digitală, securitatea cibernetică devine tot mai importantă. Republica Moldova ar
trebui să investească în dezvoltarea capacităților cibernetice pentru a se proteja împotriva
amenințărilor cibernetice și a asigura integritatea infrastructurii sale critice. Consolidarea
cooperării internaționale în domeniul cibernetic poate fi, de asemenea, benefică pentru a face față
acestei provocări comune.
Republica Moldova trebuie să continue să își întărească capacitățile de control al
frontierelor pentru a preveni traficul ilicit de persoane, arme și bunuri în regiune. Aceasta poate
implica modernizarea infrastructurii și echipamentelor de supraveghere, precum și dezvoltarea
unor mecanisme eficiente de gestionare a frontierelor.
Consolidarea capacităților de securitate a Republicii Moldova este un proces complex și
continuu, care necesită eforturi susținute și angajament din partea autorităților naționale și a
partenerilor internaționali. Prin investiții în modernizare, cooperare regională și internațională,
combaterea corupției, dezvoltarea capacităților cibernetice și consolidarea controlului asupra
frontierelor, Republica Moldova poate asigura o securitate mai solidă și mai stabilă în interesul
cetățenilor săi și al întregii regiuni.
În contextul războiului ruso-ucrainean consolidarea capacităților de securitate a
Republicii Moldova devine o prioritate crucială, deoarece situația tensionată din regiune poate
avea un impact direct asupra securității și stabilității Republicii Moldova.
Republica Moldova ar trebui să întărească capacitățile sale de monitorizare și evaluare a
amenințărilor de securitate. Analiza constantă a evoluțiilor din regiunea transnistreană, în special
în contextul războiului ruso-ucrainean, poate permite o reacție rapidă și eficientă la eventuale
provocări și riscuri suplimentare. În fața unei instabilități regionale sporite, Republica Moldova
ar trebui să-și consolideze capacitățile de apărare și să investească în resurse și tehnologie pentru
a se asigura că este capabilă să facă față amenințărilor potențiale. Colaborarea cu parteneri
internaționali în ceea ce privește instruirea militară, modernizarea echipamentelor și schimbul de
informații poate spori eficiența capacităților de securitate ale Republicii Moldova. În contextul
războiului ruso-ucrainean, consolidarea colaborării regionale și internaționale în domeniul
securității devine esențială. Republica Moldova ar trebui să continue să se angajeze în dialog și
cooperare cu partenerii săi, inclusiv cu membrii NATO și ai Uniunii Europene, pentru a-și întări
capacitățile de securitate și pentru a asigura sprijinul necesar în fața unor eventuale provocări. În
timp ce se întăresc capacitățile de securitate, Republica Moldova ar trebui să continue să
promoveze diplomația și dialogul ca mijloace eficiente de prevenire și soluționare a conflictelor.

49
Negocierile și medierea internațională pot juca un rol semnificativ în gestionarea tensiunilor și în
căutarea unei soluții politice durabile pentru conflictele regionale.
În final, consolidarea capacităților de securitate a Republicii Moldova în contextul
războiului ruso-ucrainean necesită o abordare integrată, care să combine eforturile de apărare,
cooperare regională, securitate cibernetică și diplomație. Prin angajamentul continuu față de
stabilitatea și suveranitatea sa, Republica Moldova poate contribui la menținerea păcii și
securității în regiune.

4.2.1 Modernizarea și reforma sectorului de apărare și securitate al RM

Modernizarea și reforma sectorului de apărare și securitate reprezintă procese esențiale
pentru consolidarea capacităților de apărare ale unui stat și asigurarea unei securități eficiente și
durabile. Aceste procese implică o serie de măsuri și acțiuni menite să îmbunătățească structurile,
procedurile și capacitățile organizațiilor responsabile de apărare și securitate.
Planificare strategică: Un prim pas important în modernizarea și reforma sectorului de
apărare și securitate este elaborarea unei planificări strategice cuprinzătoare. Aceasta trebuie să
definească obiectivele pe termen scurt și lung, să identifice amenințările și provocările specifice,
să stabilească prioritățile și să ofere o direcție clară pentru reformă.
Pentru a planifica strategic reforma sectorului de apărare și securitate a Republicii
Moldova, se recomandă următorii pași40:
a) Analiza situației actuale a sectorului de apărare și securitate.
b) Stabilirea obiectivelor strategice clare și măsurabile.
c) Identificarea priorităților de reformă în funcție de importanță și fezabilitate.
d) Elaborarea unui plan de acțiune detaliat, inclusiv măsuri specifice, resurse
necesare, termene și responsabilități.
e) Mobilizarea resurselor financiare, umane și tehnologice pentru implementarea
reformei.
f) Monitorizarea și evaluarea constantă a progresului realizat în implementarea
reformei.
Acești pași vor contribui la asigurarea unei abordări coerente și eficiente în procesul de
reformă a sectorului de apărare și securitate al Republicii Moldova.
Guvernanță și supraveghere eficiente: Este esențială stabilirea unui cadru de guvernanță
și supraveghere eficient pentru sectorul de apărare și securitate. Acesta ar trebui să asigure o

40
Oleksii Polegkyi (2023), Security dilemma in the Black Sea region in light of the Russian-Ukrainian conflict,
Policy Papers, ICE
50
coordonare adecvată între instituțiile implicate, să promoveze transparența și responsabilitatea, și
să prevină corupția și abuzurile.
Transparența și responsabilitatea sunt aspecte esențiale ale unei guvernări eficiente în
sectorul de apărare și securitate. Este important ca deciziile să fie luate în mod transparent, iar
utilizarea resurselor să fie supusă unui control adecvat. Mecanisme de raportare și control
financiar ar trebui să fie implementate pentru a asigura utilizarea corectă și responsabilă a
bugetului și a altor resurse disponibile. Supravegherea parlamentară joacă, de asemenea, un rol
crucial în asigurarea unei guvernări și supravegheri eficiente. Parlamentul ar trebui să aibă acces
la informații relevante și să beneficieze de resurse și expertiză adecvată pentru a îndeplini funcția
de control și supraveghere în sectorul de apărare și securitate.
Reorganizare și optimizare instituțională: Modernizarea și reforma sectorului de apărare
și securitate implică adesea o reorganizare a instituțiilor existente pentru a le face mai eficiente și
mai adaptate la cerințele actuale. Evaluarea și restructurarea structurilor organizatorice,
eliminarea redundanțelor și îmbunătățirea capacităților de conducere și management sunt aspecte
cheie în acest sens. Optimizarea instituțională se referă la îmbunătățirea capacității de conducere
și gestionare a instituțiilor de apărare, precum și la crearea unor mecanisme eficiente de
planificare, evaluare și monitorizare a activităților desfășurate. Aceasta poate implica întărirea
capacităților de management și leadership, implementarea unor procese de luare a deciziilor mai
rapide și mai flexibile, precum și introducerea unor instrumente și tehnologii moderne pentru
optimizarea fluxului informațional și a activităților operaționale.
Dezvoltarea resurselor umane: În contextul războiului ruso-ucrainean, dezvoltarea
resurselor umane în sectorul de apărare al Republicii Moldova reprezintă o componentă esențială
în modernizarea și reforma acestui sector strategic. Cu atenția sporită acordată securității și
amenințărilor regionale, este imperativ să se investească în dezvoltarea și pregătirea adecvată a
personalului militar și civil, astfel încât să poată face față provocărilor și să asigure securitatea
națională.
Pentru a realiza o dezvoltare a resurselor umane eficientă în sectorul de apărare, este
necesară o abordare strategică și integrată, cuprinzând următoarele aspecte. O educație de
calitate și formarea profesională continuă sunt fundamentale pentru dezvoltarea competențelor și
cunoștințelor personalului militar și civil. Este important să se ofere programe educaționale bine
structurate, adaptate la cerințele actuale și viitoare ale sectorului de apărare, acoperind diverse
domenii precum strategie militară, tehnologie avansată, drept internațional umanitar și
management de criză.

51
 Investiții în tehnologie și echipamente: Investițiile în tehnologie și echipamente în
Republica Moldova în contextul războiului ruso-ucrainean sunt esențiale pentru a spori
capacitatea de apărare și securitate a țării. În fața amenințărilor regionale și a evoluțiilor
tehnologice rapide, este necesară modernizarea și îmbunătățirea capacităților militare pentru a
asigura o reacție eficientă în caz de conflict și pentru a preveni posibile agresiuni.
Achiziționarea de echipamente de supraveghere avansate, cum ar fi radare și sisteme de
supraveghere terestră și aeriană, poate îmbunătăți capacitatea de monitorizare a granițelor și a
zonelor critice. Acest lucru permite detectarea timpurie a oricăror amenințări și permite o reacție
rapidă și eficientă.Investițiile în echipamente de comunicații moderne, inclusiv în sisteme de
comunicații criptate, pot asigura o comunicare sigură și eficientă între forțele armate și
structurile de comandă. Acest lucru facilitează coordonarea operațională și schimbul rapid de
informații.Unele echipamente și sisteme militare pot deveni învechite și ineficiente în fața noilor
tehnologii și tactici de luptă. Investițiile în înlocuirea acestor echipamente cu modele mai
moderne și mai avansate pot îmbunătăți capacitatea de luptă și pot asigura o mai bună protecție a
forțelor militare. În era digitală, securitatea cibernetică devine din ce în ce mai importantă.
Investițiile în tehnologii și echipamente de securitate cibernetică pot contribui la protejarea
infrastructurilor critice și la prevenirea atacurilor cibernetice. Utilizarea tehnologiei moderne în
instruirea militară poate spori eficiența și realitatea simulărilor și exercițiilor. Investițiile în
sisteme de simulare și tehnologii de instruire avansate pot ajuta la dezvoltarea abilităților și a
tacticii militare într-un mod mai realist și mai eficient.
Cooperare internațională: Cooperarea cu parteneri internaționali în domeniul apărării și
securității poate fi de mare ajutor în modernizarea și reforma sectorului. Schimbul de experiență,
sprijinul tehnic și financiar, și participarea la exerciții și programe comune pot contribui la
dezvoltarea capacităților și la îmbunătățirea interoperabilității cu alte state. Prin intermediul
parteneriatelor strategice și colaborării cu statele și organizațiile internaționale relevante,
Republica Moldova a urmărit atingerea următoarelor obiective:
Prin intermediul cooperării internaționale, Republica Moldova a beneficiat de asistență
tehnică și instruire specializată din partea partenerilor săi. Aceasta a inclus furnizarea de
expertiză și consultanță în domeniul reformei sectorului de apărare, dezvoltarea capacităților
instituționale și modernizarea echipamentelor și infrastructurii militare.
Cooperarea internațională a facilitat schimbul de experiență și bune practici între
Republica Moldova și alte state sau organizații care au trecut prin procese similare de reformă în
domeniul apărării și securității. Aceasta a permis Republicii Moldova să învețe din experiența
altora și să adapteze cele mai bune practici la contextul său specific. Prin participarea la exerciții

52
și programe de instruire comune cu partenerii internaționali, Republica Moldova a îmbunătățit
interoperabilitatea și compatibilitatea cu forțele armate ale altor state. Aceasta a contribuit la
creșterea nivelului de pregătire și eficiență operațională în contextul războiului ruso-ucrainean.
Republica Moldova a primit sprijin financiar și tehnic din partea partenerilor internaționali
pentru achiziționarea de echipamente moderne și tehnologie avansată în domeniul apărării.
Aceasta a contribuit la îmbunătățirea capacităților de apărare și securitate ale țării în fața
amenințărilor specifice ale războiului ruso-ucrainean.
Control democratic și supraveghere civilă: În paralel cu modernizarea și reforma
sectorului de apărare și securitate, este crucială întărirea controlului democratic și a
supravegherii civile asupra acestuia. Implicarea parlamentului, a societății civile și a mass-
mediei în monitorizarea și evaluarea activităților de apărare și securitate ajută la asigurarea
transparenței și responsabilității.
Prin implementarea acestor măsuri, Republica Moldova ar putea îmbunătăți eficiența și
eficacitatea sectorului său de apărare și securitate, asigurând o protecție mai bună a cetățenilor și
a intereselor sale naționale.

4.2.2 Colaborarea cu partenerii internaționali în domeniul securității

Republica Moldova colaborează cu mai mulți parteneri internaționali în domeniul
securității, atât la nivel bilateral, cât și în cadrul organizațiilor regionale și internaționale. Această
colaborare are ca scop consolidarea capacităților de securitate ale Republicii Moldova și
promovarea stabilității în regiune. Iată câteva aspecte relevante ale colaborării Republicii
Moldova cu partenerii internaționali în domeniul securității:
Parteneriatele NATO: Republica Moldova dezvoltă o cooperare activă cu Organizația
Tratatului Atlanticului de Nord (NATO). Aceasta include un Plan de Acțiuni pentru Admiterea în
Alianță, care vizează dezvoltarea capacităților de apărare ale Republicii Moldova și consolidarea
reformelor în domeniul securității. Colaborarea se concentrează pe aspecte precum dezvoltarea
instituțională, pregătirea militară, modernizarea forțelor armate și consolidarea interoperabilității
cu forțele NATO. ” La 8 decembrie 2017 Secretarul General adjunct al NATO Rose Gottemoeller
a inaugurat Oficiul de legătură NATO la Chișinău.”41 Inaugurarea Oficiului de Legătură NATO la
Chișinău a adus multiple beneficii pentru Republica Moldova în ceea ce privește securitatea și
cooperarea cu Alianța Nord-Atlantică. Această inițiativă reprezintă o etapă semnificativă în
dezvoltarea relațiilor dintre Republica Moldova și NATO, oferind un cadru formal și permanent
pentru dialog și cooperare. “La 24 ianuarie 2022 Ministrul afacerilor externe și integrării
41
Vasilii Șova (2023), Reîntoarcem Transnistria. Cum să reîntregim Moldova în timp ce Ucraina luptă cu Rusia?,
NewsMaker, Chișinău
53
europene Nicu Popescu a efectuat o vizită la Cartierul General NATO unde a discutat
cu Secretarul general NATO Jens Stoltenberg și cu Secretarul general adjunct Mircea Geoană
despre perspectivele cooperării Republicii Moldova cu Alianța Nord-Atlantică.”42
Parteneriatul cu Uniunea Europeană: Republica Moldova colaborează strâns cu
Uniunea Europeană (UE) în domeniul securității. Acordul de Asociere semnat între Republica
Moldova și UE prevede cooperarea în cadrul Politicii de Securitate și Apărare Comună a UE.
Aceasta include sprijinul pentru reforma sectorului de securitate, dezvoltarea capacităților de
gestionare a crizelor, securitatea frontierelor și lupta împotriva criminalității transfrontaliere. ” În
cadrul Consiliului European din 23 iunie 2022, liderii UE au acordat Republicii Moldova statutul
de țară candidată la UE. În acest context, ei au invitat Comisia Europeană să transmită
Consiliului un raport cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute în avizul Comisiei privind
cererea de aderare a Republicii Moldova.”43
Colaborarea în cadrul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
(OCDE): Republica Moldova cooperează cu OCDE în diverse domenii legate de securitatea și
dezvoltarea socio-economică. Colaborarea se concentrează pe întărirea guvernanței, promovarea
reformelor în domeniul securității și gestionarea riscurilor și amenințărilor transnaționale, cum ar
fi corupția și criminalitatea organizată.
Participarea la misiuni de menținere a păcii și securității: Republica Moldova a
contribuit la misiuni de menținere a păcii și securității în cadrul Organizației Națiunilor Unite
(ONU) și al altor organizații internaționale. ”Începînd cu 1997, Republica Moldova a contribuit
activ la misiunile internaţionale sub egida OSCE în Republica Cecenă, Kosovo, Macedonia,
Georgia, Tadjikistan, Ucraina; sub egida NATO în Bosnia şi Herţegovina; misiunile ONU
în Liberia, Coasta de Fildeş, Sudan, Sudanul de Sud, Republica Central Africană şi Georgia,
precum şi în cadrul forţelor multinaţionale din Irak şi Departamentului ONU pentru operaţiuni
de menţinere a păcii (DPKO) din New York, SUA.”44 Participarea la astfel de misiuni
demonstrează angajamentul Republicii Moldova în promovarea păcii și stabilității globale și
contribuie la dezvoltarea capacităților sale de securitate.
Colaborarea regională: Republica Moldova colaborează cu statele vecine și cu alte
state din regiune în vederea promovării securității și stabilității. Astfel de colaborări includ
schimbul de informații, exerciții și instruiri comune, cooperarea în domeniul gestionării
frontierelor și combaterea criminalității transfrontaliere. De exemplu, Republica Moldova este

42
Geoană M. (2023), Sub egida rezilientei, NATO Communicate, Brussels, Belgium
43
Burcu San (2023), Alianța Nord-Atlantică va contribui la consolidarea capacităților de apărare ale Republicii
Moldova, Intrunire NATO - MApN Moldova 2023, Chișinău
44
Suzanne Lynch (2023), Time to join NATO? Moldova eyes joining ‘a larger alliance’, Politico EU, Brussels,
Belgium
54
parte a Programului Parteneriatului pentru Pace al NATO, care facilitează cooperarea cu statele
din regiune.
Colaborarea Republicii Moldova cu partenerii internaționali în domeniul securității este
esențială pentru consolidarea capacităților sale de apărare și securitate, promovarea valorilor și
standardelor internaționale și asigurarea stabilității și securității atât la nivel național, cât și
regional.

CONCLUZII

Securitatea unui stat este o preocupare fundamentală pentru fiecare națiune și reprezintă
capacitatea acestuia de a-și proteja cetățenii, teritoriul, valorile și interesele împotriva
amenințărilor interne și externe. Conceptul de securitate este complex și cuprinde mai multe
dimensiuni, inclusiv securitatea națională, securitatea internă, securitatea economică, securitatea
energetică, securitatea cibernetică și altele. Securitatea națională se referă la protejarea
independenței politice și a suveranității statului în fața amenințărilor externe. Aceasta implică
55
dezvoltarea și întreținerea capacităților militare și de apărare, precum și participarea la alianțe de
securitate regionale sau internaționale. Securitatea națională se concentrează pe protejarea
teritoriului, prevenirea agresiunilor și asigurarea capacității de a răspunde la eventuale conflicte
sau amenințări.
Securitatea unui stat este un obiectiv continuu și dinamic, care necesită o abordare
cuprinzătoare și adaptabilă la schimbările de mediu și la evoluția amenințărilor. Este esențială
colaborarea între diferitele instituții ale statului, partenerii internaționali și societatea civilă
pentru a asigura un mediu sigur și stabil în beneficiul cetățenilor și al dezvoltării durabile a
statului.
Transnistria, o regiune separatistă cu statut disputat situată în partea de est a Republicii
Moldova, continuă să reprezinte o sursă de potențială insecuritate în cadrul conflictului dintre
Rusia și Ucraina. Deși există temeri privind posibilitatea ca Transnistria să fie folosită de Rusia
pentru a destabiliza Republica Moldova în timpul războiului ruso-ucrainean, este important să se
evalueze cu atenție actuala situație și să se evite extrapolarea excesivă a pericolului.
În timpul conflictului din Ucraina, Transnistria a fost privită cu îngrijorare de către
Republica Moldova și comunitatea internațională. Legăturile strânse dintre Tiraspol și Moscova,
precum și prezența militară a Rusiei în regiune, au stârnit temeri că Transnistria ar putea fi
implicată în mod activ în conflict sau ar putea deveni o bază de operațiuni pentru Rusia în
încercarea de a-și extinde influența în zonă.
Este esențial ca Republica Moldova să adopte abordări strategice și să colaboreze cu
partenerii internaționali pentru a face față acestor provocări. Consolidarea capacităților de
apărare și securitate, îmbunătățirea securității frontierelor, promovarea dialogului și diplomației
și consolidarea securității cibernetice sunt aspecte esențiale în vederea protejării intereselor și
suveranității Republicii Moldova.
Este necesară o cooperare strânsă cu organizațiile regionale și internaționale relevante,
precum NATO și UE, pentru a beneficia de sprijin și asistență în consolidarea capacităților de
apărare și securitate. De asemenea, dialogul constructiv cu Rusia și Ucraina poate contribui la
promovarea stabilității și găsirea unor soluții politice durabile în cadrul conflictului ruso-
ucrainean.
În aceste circumstanțe complexe, Republica Moldova trebuie să acționeze cu
înțelepciune și determinare pentru a-și asigura securitatea și integritatea teritorială. Este nevoie
de o abordare echilibrată și rațională, care să țină cont de interesele naționale și de dinamica
regională. Prin consolidarea capacităților de apărare și securitate, promovarea dialogului și

56
diplomației și dezvoltarea cooperării internaționale, Republica Moldova poate contribui la
stabilitatea regională și la securitatea sa proprie în cadrul războiului ruso-ucrainean.
Cu toate acestea, este important să subliniem că, până în prezent, Transnistria nu a
adoptat o poziție deschis ostilă față de Republica Moldova sau față de Ucraina în cadrul
conflictului. În ciuda faptului că Transnistria rămâne un subiect sensibil în relațiile dintre
Moldova și Rusia, regiunea separatistă nu a acționat în mod provocator în timpul războiului ruso-
ucrainean.
Pentru a aborda potențiala sursă de insecuritate reprezentată de Transnistria, Republica
Moldova trebuie să continue să își consolideze capacitățile de securitate și să colaboreze cu
partenerii internaționali în cadrul eforturilor de prevenire a conflictelor și de menținere a
stabilității regionale. Este important să se continue dialogul și negocierile în vederea unei soluții
politice durabile pentru conflictele înghețate din regiune, inclusiv pentru Transnistria.
În concluzie, deși există îngrijorări cu privire la potențialul Transnistriei de a constitui o
sursă de insecuritate pentru Republica Moldova în cadrul războiului ruso-ucrainean, este
necesară o abordare echilibrată și rațională a situației. În timp ce este important să se
monitorizeze evoluțiile din regiune și să se întreprindă măsuri preventive, nu trebuie să se
amplifice excesiv pericolul reprezentat de Transnistria, ci să se promoveze în continuare
diplomația și dialogul pentru soluționarea conflictelor și menținerea stabilității în regiunea
înconjurătoare.

BIBLIOGRAFIE

1. Alexandra Coșlea (2023), Rusia acuză Ucraina că vrea să invadeze Transnistria,

RĂZBOI ÎN UCRAINA, HotNews.ro, disponibil pe https://www.hotnews.ro/stiri-
razboi_ucraina-26101642, accesat la data de 25.05.2023

57
2. Andreas Umland (2023), Four Challenges Facing a Ukrainian-Russian Truce. Part III:
The Crimean Conundrum, SCEEUS REPORT, NO. 9, 2023
3. Boţan I. (2009), Reglementarea transnistreană: o soluţie europeană, Editura Adept,
Chișinău
4. Burcu San (2023), Alianța Nord-Atlantică va contribui la consolidarea capacităților de
apărare ale Republicii Moldova, Intrunire NATO - MApN Moldova 2023, Chișinău
5. Caşu I. (2005), Istoria universală. Lumea contemporană (1918-2005). Manual pentru
clasa a IX-a, Editura Civitas, Chişinău
6. Cașu I. (2020), Transnistria: conflictul moldo-rus, Editura Cartdidact, Chișinău
7. Cojocari Malvina (2023), Dezbateri cu Maia Sandu în privind situația transnistreană în
contextul Războiului Ruso-Ucrainean, NewsMaker, Chișinău
8. Cojocari Malvina (2023), Reuniune de pregătire a Summitului NATO de la Vilnius:
Situaţia din Republica Moldova este critică, NewsMaker, Chișinău
9. David, Aurel V. (2000), Naţiunea între „starea de securitate” şi „criza politico-militară”,
Editura Licorna, Bucureşti,
10. Decizia Catan și alţii c. Moldovei și Rusiei (2010), Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, Brussels, Belgia
11. Demir Dragnev (2007), O istorie a regiunii transnistrene din cele mai vechi timpuri, până
în prezent, Civitas, Chișinău
12. Dragnev D. și Dragnev E. (2006), Atlas de istorie universală şi a românilor, Editura
Civitas, Chişinău
13. Duţă P., et.al. (2008), Operaţiuni şi misiuni OSCE. Studiu de caz: Moldova, Editura
Techno Media, Sibiu,
14. Fundația Culturală Magazin Istoric (2022), 200 de ani din istoria românilor dintre Prut și
Nistru, Editura Litera, București
15. Galinsky I. (2022), Pridnestrovie v kontekste geopoliticeskogo pereformirovania
postsovetskogo prostanstva, în Obschestvenaya mysli Pridnestrovia
16. Geoană M. (2023), Sub egida rezilientei, NATO Communicate, Brussels, Belgium
17. Goșu Armand (2023), Obiectivele ofensive ucrainene, Revista 22
18. GRĂMADĂ ANGELA (2021), Moldova și Ucraina – În căutarea unui compromis
complex, Fundația ”Friedrich Ebert”, Kiev
19. GRECU M. (2015), Politica de epurare lingvistică în Transnistria, Broșură elaborată în
cadrul Institutului de studii Politice și Militare, ULIM, Chișinău

58
20. GRIBINCEA, A. (2014), Politica de moldovenizare în R.A.S.S. Moldovenească,
Culegere de documente şi materiale, Ed. Civitas, Chişinău
21. Ioan Crăciun (2006), Prevenirea conflictelor şi managementul crizelor, Editura UNAP,
Bucureşti,
22. Ignatius, David (2022), The crisis in Ukraine is one for the history books, The
Washington Post
23. Istoria (2010), Curriculum pentru învăţămîntul gimnazial. Clasele a V-a - a IX-a, Editura
Lyceum, Chişinău
24. Misiunea în Moldova (2022), Dezgheţarea unui conflict îngheţat: Aspecte legale ale
crizei separatiste din Moldova, Comitetul Special pentru Afaceri Europene, Asociaţia
Avocaţilor oraşului New York
25. Octavian Țîcu (2021), Istoria RASSM (1924-1940) (IV): De la anexarea rusă la revoluția
bolșevică, Radio Europa Liberă Moldova, disponibil pe
https://moldova.europalibera.org/a/istoria-rassm-(1924-1940)-(iv)-de-la-anexarea-rus
%C4%83-la-revolu%C8%9Bia-bol%C8%99evic%C4%83-(3)/31080238.html, accesat la
data de 25.05.2023
26. Oleksii Polegkyi (2023), Conflict in Donbas: Endless negotiations and (im)possible
solutions, Policy Papers, ICE
27. Oleksii Polegkyi (2023), Security dilemma in the Black Sea region in light of the
Russian-Ukrainian conflict, Policy Papers, ICE
28. Petrencu A. și Dobzeu M. (2011), Istoria universală. Epoca contemporană. Material
didactic pentru clasa a IX-a, Editura Ştiinţa, Chişinău
29. Popescu N. (2021), Dialogul rămâne singura soluție în reglementarea transnistreană,
Radio Europa Liberă Moldova
30. Stewart, Phil and Antonov, Dmitry (2022), Biden orders nearly 3,000 U.S. troops to
Eastern Europe to counter Russia, Reuters
31. Suzanne Lynch (2023), Time to join NATO? Moldova eyes joining ‘a larger alliance’,
Politico EU, Brussels, Belgium
32. Şarov I., et.al. (2013), Istoria românilor şi universală. Manual pentru clasa a IX-a, Editura
Cartdidact, Chişinău
33. Vasilii Șova (2023), Reîntoarcem Transnistria. Cum să reîntregim Moldova în timp ce
Ucraina luptă cu Rusia?, NewsMaker, Chișinău
34. Vizer B. și Nagnibeda-Tverdohleb T. (2011), Istoria românilor. Epoca contemporană.
Material didactic pentru clasa a IX-a, Editura Ştiinţa, Chişinău

59
35. Winfried Schneider-Deters (2023), Ukraine RU UA WAR in G Engl 230421,
Independent researcher on Ukraine, Ukrainian-Russian relations
36. Winfried Schneider-Deters (2021): Ukrainische Schicksalsjahre 2013 - 2019, Volume II,
Berliner Wissenschaftsverlag, Berlin

Volume:

60