MINISTERUL EDUCAłIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI

SPORTULUI
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ISTORIE, GEOGRAFIE ŞI RELAłII
INTERNAłIONALE
DEPARTAMENTUL DE ISTORIE

REZUMATUL
TEZEI DE DOCTORAT

TRATATUL DE LA TRIANON -
IMPACTUL ASUPRA ISTORIOGRAFIEI
ROMÂNE ŞI MAGHIARE (1920-2010)

Conducător ştiinŃific:
Prof. univ.dr. Mihai DRECIN

DOCTORAND:
POLGÁR István-József

ORADEA
2011
 CUPRINS

INTRODUCERE............................................................................................................ 3

Cap. I............................................................................................................................. 13

EVOLUłIA ISTORIOGRAFIEI PROBLEMEI...................................................... 13

Cap. II ........................................................................................................................... 31

CONTROVERSELE ISTORIOGRAFIILOR ROMÂNE ŞI MAGHIARE ÎN

LEGĂTURĂ CU TRATATUL DE LA TRIANON ÎN PERIOADA INTERBELICĂ 31

II. 1. ARGUMENTELE ISTORIOGRAFIEI ROMÂNEŞTI CU PRIVIRE LA

JUSTEłEA TRATATULUI DE LA TRIANON ...................................................... 31

II. 2. TEZELE VEHICULATE DE ISTORIOGRAFIA ŞI CLASA POLITICĂ

MAGHIARĂ ÎN SCOPURI REVIZIONISTE .......................................................... 75

Cap. III........................................................................................................................ 106

PERCEPłIA RAPORTURILOR ROMÂNO-MAGHIARE DIN ANII MARII

UNIRI DIN 1918 ÎN ISTORIOGRAFIA COMUNISTĂ ....................................... 106

III. 1. STRUCTURA PERCEPłIEI ISTORIOGRAFICE ROMÂNEŞTI .............. 106

III. 1.1. ABORDĂRILE ISTORIOGRAFICE ROMÂNEŞTI ÎN SPIRITUL

IDEOLOGIEI MARXIST-LENINISTE ÎN PERIOADA 1948-1960 ................. 106

III. 1.2. REEVALUĂRI ALE PROCESULUI DE DESĂVÂRŞIRE A UNITĂłII

NAłIONALE ÎN SPIRITUL NAłIONAL-COMUNISMULUI ÎN PERIOADA

1960-1985 ............................................................................................................ 115

 III. 1.3. SUBIECTE SENSIBILE ABORDATE DE ISTORIOGRAFIA

ROMÂNEASCĂ PE FONDUL DETERIORĂRII RELAłIILOR ROMÂNO-

MAGHIARE ÎN PERIOADA 1985-1989 ........................................................... 138

III. 2. STRUCTURA PERCEPłIEI ISTORIOGRAFICE MAGHIAREI............... 146

III. 2.1. ARGUMENTAłIILE NOII ISTORIOGRAFII MAGHIARE DIN ANII

1950-1980 ÎN SPRIJINUL TEZELOR INTERBELICE..................................... 146

III. 2. 2. CONTINUITATE ŞI CONSECVENłĂ TEMATICĂ ÎN

ISTORIOGRAFIA MAGHIARĂ DIN ANII 1980-1990 .................................... 167

Cap. IV ........................................................................................................................ 214

PERSPECTIVA ISTORICĂ A TRATATULUI DE LA TRIANON ÎN

CONTEXTUL SCHIMBĂRILOR SURVENITE DUPĂ 1989 ÎN PEISAJUL

POLITIC AL EUROPEI CENTRALE ŞI DE EST................................................ 214

IV. 1. NOILE ORIENTĂRI DE CERCETAREA ALE ISTORIOGRAFIEI

ROMÂNEŞTI .......................................................................................................... 214

IV. 2. ISTORIOGRAFIA MAGHIARĂ ÎNTRE CONCEPTUL „EUROPEI FĂRĂ

GRANIłE” ŞI AUTONOMIA „łĂRII SECUILOR” ............................................ 235

IV. 3. DE LA FRONTIERELE STABILITE PRIN TRATATUL DE LA TRIANON

LA „EUROPA FĂRĂ GRANIłE” PREFIGURATĂ DE TRATATUL DE LA

SCHENGEN ............................................................................................................ 250

CONCLUZII .............................................................................................................. 259

BIBLIOGRAFIE........................................................................................................ 264

ANEXE DOCUMENTARE ...................................................................................... 282

 Introducere
EvoluŃia teatrului de război pe parcursul anului 1917, marcată de
schimbarea de regim politic în Rusia ca urmare a revoluŃiei din februarie, de
intrarea Statelor Unite în război, în aprilie, şi de lovitura de stat bolşevică, din
octombrie, a condus la o reevaluare a modului în care Puterile Aliate au
conceput planul iniŃial de pace. Pe fondul prăbuşiri frontului răsăritean,
nenorocire urmată de semnarea unor tratate de pace de către sovietici şi români
cu Puterile Centrale, Antanta a conştientizat periculoasa situaŃie a naşterii unui
vid de putere în spaŃiul central european şi n-a mai adus în discuŃie planul de
desfiinŃare a Imperiului Austro-Ungar, ci cerinŃa ca acesta să asigure libertatea
dezvoltării autonome a fiecăruia dintre naŃiunile sale componente.
În a doua jumătate a anului 1918 partenerii Antantei au revenit asupra
primei lor opŃiuni după ce au ajuns la concluzia că noile state ce se vor naşte din
destrămarea monarhiei dualiste, după ce se vor alia între ele, se vor dovedi mai
apte să oprească atât tendinŃele expansioniste ale Germaniei, cât şi răspândirea
bolşevismului către Europa.
Dintr-un alt punct de vedere, din paleta factorilor care şi-au pus
amprenta asupra arhitecturii viitoarei Europe Centrale şi de Răsărit, nu trebuie
exclus rolul mişcărilor de emancipare naŃională a popoarelor din fostul imperiu,
majoritare ca număr de suflete decât austriecii şi maghiarii la un loc, care prin
acŃiunile lor au reuşit să câştige simpatia şi admiraŃia reprezentanŃilor aliaŃilor.
În acelaşi timp s-au străduit să nici nu le lase acestora prilejul de a lua hotărâri
arbitrare pe seama lor.
După ce la 29 septembrie 1918 Bulgaria a capitulat, la 3 noiembrie
Austro-Ungaria a cerut încetarea ostilităŃilor şi încheierea unui armistiŃiu, act ce
s-a perfectat la Padova prin reprezentantul Antantei, generalul italian Armando
Vittorio Diaz. Imperiul se afla pe făgaşul unui rapid proces de disoluŃie. La
Viena, o adunare naŃională provizorie proclamase independenŃa Austriei încă de
pe 21 octombrie, iar pe 31 octombrie Consiliul NaŃional Maghiar sancŃiona
nulitatea actului dualist încheiat cu Austria în 1867. În fruntea guvernului a fost
instalat contele Károlyi Mihály, un bine cunoscut simpatizant al ideilor
wilsoniene. Nici una dintre cele două acŃiuni de separare politică şi teritorială a
fostelor componente ale imperiului nu au fost recunoscute de către FranŃa, odată
pentru că la vremea respectivă aceasta nu avea nici măcar un soldat pe teritoriul
austro-ungar, iar apoi pentru că exista riscul ca Germania să anexeze Austria.
În ce priveşte soarta Transilvaniei, promisiunea că această provincie va
reveni României la încheierea războiului era pusă sub semnul întrebării datorită
faptului că semnase o pace separată cu Puterile Centrale, pe 24 aprilie (7 mai)
1918), încălcând astfel înŃelegerea secretă încheiată cu AliaŃii în 1916 care
condiŃiona rezolvarea viitorului statut al Ardealului de rămânerea României în
tabăra Antantei.
1
 Trebuie însă să precizăm că încheierea Păcii de la Buftea-Bucureşti s-a
făcut în condiŃii dramatice de către Regatul României. În plus aliaŃii noştri,
Antanta, nu-şi respectau angajamentele luate faŃă de noi înscrise în documentele
din august 1916. Este vorba despre ofensivele de pe fronturile din vest şi est
care să descongestioneze presiunea Armatelor Puterilor Centrale asupra armatei
române. Pe de altă parte, revoluŃiile rusă şi sovietică din 1917 au izolat
România de aliaŃii antantişti, care nu mai puteau aproviziona cu armament
armata română pe singura cale ferată ce trecea prin Rusia. Surse diplomatice
europene informau Iaşul că rezistenŃa Puterilor Centrale era pe final. În aceste
condiŃii vechiul Regat a căutat să tărăgăneze războiul, premierul Marghiloman
semnând Pacea de la Buftea-Bucureşti, niciodată contrasemnată de regele
Ferdinand şi nevalidată de Parlament.
SituaŃia s-a complicat şi mai mult după ce reprezentanŃii noului guvern
instalat la Budapesta l-au contactat la Belgrad pe generalul Louis Franchet
d’Esperey, comandantul Armatei Aliate a Orientului, încă de pe 3 noiembrie cu
propunerea încheierii unui armistiŃiu. Actul a şi fost semnat în 13 noiembrie
1918. Acesta prevedea printre altele ca trupele maghiare să fie retrase în spatele
unei linii ce pornea de pe Valea Someşului Mare, apoi pe Valea BistriŃei, o lua
pe Valea Mureşului până la vărsarea acestuia în Tisa, de unde prin Subotica,
Baja şi Pécs ajungea la râul Drava. Teritoriul trebuia evacuat în opt zile, urmând
a fi ocupat de trupele aliate, dar administraŃia civilă rămânea pe mai departe în
grija guvernului maghiar.
Cercetările mai relevă lipsa totală de informaŃii a generalului francez,
care nu cunoştea situaŃia demografică din Transilvania, net în favoarea
românilor. AcŃiona din nou proverbiala ignoranŃă a reprezentantelor mai marilor
naŃiuni faŃă de o naŃiune mică din punct de vedere demografic, economic şi
militar. La momentul respectiv România se afla în afara conflictului şi de abia
la 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de încheierea oficială a ostilităŃilor
primului război mondial, a declarat din nou război Germaniei.
La fel ca şi pe arena politică internaŃională, şi pe plan intern
evenimentele s-au derulat într-un ritm deosebit de alert. La 29 septembrie (12
octombrie -stil nou) 1918 Comitetul Executiv al Partidului NaŃional Român s-a
întrunit la Oradea şi a decis să se folosească de principiul wilsonian al dreptului
de autodeterminare a naŃionalităŃilor, hotărând ca de atunci înainte parlamentul
şi guvernul de la Budapesta să nu le mai reprezinte interesele. DeclaraŃia a fost
adusă la cunoştinŃa administraŃiei maghiare de către Alexandru Vaida-Voevod
în şedinŃa Parlamentului Ungariei din 5/18 octombrie, după care, pe 27
octombrie (9 noiembrie) a fost constituit Consiliul NaŃional Român la
Budapesta ca autoritate administrativă unică pentru teritoriile locuite de români.
Guvernul Károlyi, prin intermediul ministrului Oszkár Jászi, a încercat
să înduplece partea română, să o aducă la masa negocierilor pentru a o convinge
de inoportunitatea destrămării teritoriale a vechii Ungarii. Prima dată a fost
contactat Senatul Român din Viena, care a refuzat orice fel de discuŃie în
2
această problemă, iar apoi Consiliul NaŃional Român Central, căruia oricum
trebuia să-i răspundă la ultimatumul adresat la 27 octombrie (9 noiembrie) prin
care solicita predarea administraŃiei comitatelor locuite majoritar de români.
Convorbirile s-au desfăşurat între 13-14 noiembrie 1918 la Arad. Ele nu au
condus la nici un rezultat întrucât soluŃiile propuse de cele două părŃi erau total
opuse. În vreme ce Jászi propunea constituirea populaŃiei româneşti în entităŃi
teritoriale compacte şi omogene, care să se bucure de autonomie administrativă
şi culturală în cadrul unei federaŃii conduse de maghiari, conducerea CNR dorea
ruperea oricăror legături politice şi teritoriale cu fosta Ungarie. Mai mult, în
vreme ce partea maghiară se considera îndreptăŃită să gestioneze treburile în
teritoriile locuite de slovaci, croaŃi şi în cele locuite de români, întemeindu-şi
această pretenŃie pe prevederile ArmistiŃiului de la Belgrad, partea română
dezavua armistiŃiul în cauză sub motivaŃia că guvernul Károlyi nu a fost
recunoscut pe plan internaŃional şi că reprezentanŃii românilor ardeleni, cu toate
că şi au făcut cunoscută hotărârea de autodeterminare şi şi-au înfiinŃat un organ
executiv, nu au fost informaŃi despre negocierile de la Belgrad, unde ar fi vrut
să trimită un delegat.
Într-un atare context Consiliul NaŃional Român Central şi-a mutat sediul
de la Budapesta la Arad, în mijlocul populaŃiei româneşti majoritare, apoi a
trecut la organizarea în teritoriu a consiliilor naŃionale locale şi a gărzilor
naŃionale, după care a pregătit alegerea delegaŃilor care urmau să fie prezenŃi la
Alba Iulia, unde pe 1 Decembrie 1918 era convocată o mare adunare populară
sub auspiciile căreia românii transilvăneni trebuiau să se pronunŃe asupra sorŃii
Ardealului. Consiliului NaŃional Român Central s-a îngrijit să confere Adunării
de la Alba Iulia un caracter profund plebiscitar, conform cu tezele wilsoniene,
de aceea toŃi cei 1228 delegaŃi prezenŃi aici au fost purtătorii mandatelor
încredinŃate lor de către comunităŃile care i-au ales. În plus, cei peste o sută de
mii de participanŃi veniŃi din toate comitatele locuite de români au ratificat prin
ovaŃiile şi uralele lor decizia de Unire a Transilvaniei cu România proclamată la
Alba Iulia de către delegaŃii lor, subliniind pe această cale încă odată caracterul
plebiscitar al evenimentului. Trebuie precizat faptul că Adunarea de la Alba
Iulia s-a desfăşurat în absenŃa trupelor române care, pentru a nu putea fi
învinuită de favorizarea acŃiunii românilor ardeleni nu depăşiseră linia
Mureşului, cea stabilită prin armistiŃiul de la Belgrad, ci se cantonaseră în jurul
oraşului Târgu Mureş şi în Secuime, zone care oricum nu-şi trimiseseră
delegaŃi.
Guvernarea Károlyi n-a recunoscut validitatea Adunării de la Alba Iulia
şi nici pe cea a constituirii Consiliului Dirigent. În consecinŃă la 8 decembrie l-a
numit pe Apáthy István în funcŃia de şef al Comisariatului pentru Ungaria de
Est. În lunile următoare aceasta şi-a radicalizat poziŃia faŃă de românii ardeleni,
încercând să oprească revoluŃia română.
Armata română se pregătea însă să împingă linia de demarcaŃie spre
vest, cu acordul generalului Berthelot, şi să ocupe Clujul şi alte nouă oraşe
3
transilvănene, veste care a panicat cabinetul de la Budapesta chiar dacă aliaŃii
au dat asigurări că ocupaŃia va fi una vremelnică, trupele româneşti urmând să
fie înlocuite aici cu altele franceze. Generalul francez a şi negociat în acest sens
o înŃelegere cu Apáthy István în cursul lunii decembrie, conform căreia avea să
se stabilească o zonă neutră de-a lungul liniei Deva-Cluj-Baia Mare, soluŃie
neacceptată nici de guvernanŃii maghiari, nici de cei români, aceştia din urmă
pronunŃându-se pentru continuarea ocupării spaŃiului transilvănean până la linia
Satu Mare-Carei-Oradea-Békéscsaba. Aşa se face că până la începerea
lucrărilor ConferinŃei de Pace, pe 18 ianuarie 1919, trupele române ocupaseră
deja două treimi din teritoriul Transilvaniei, situaŃia calificată de partea
maghiară ca fiind intolerabilă şi contrară principiilor wilsoniene. Această stare
de lucruri confirmă faptul că spre sfârşitul anului 1918, în condiŃiile tulburărilor
provocate de revoluŃia bolşevică în Rusia, AliaŃii au procedat la o reevaluare a
poziŃiei României în cadrul ecuaŃiei politice a spaŃiului central-european.
României i se recunoştea practic revenirea în tabăra Antantei.
La 11 ianuarie 1919, eşecul cabinetului Károlyi în a gestiona situaŃia din
teritoriile fostei coroane maghiare şi de a se face ascultat în raporturile cu
învingătorii au condus la formarea unui nou guvern, cel condus de Dénes
Berinkey, şi la proclamarea Republicii Populare Ungare, al cărui preşedinte
provizoriu a devenit fostul premier. Schimbarea garniturii politice de la
conducerea Ungariei găseşte armata română postată pe aliniamentul Sighet-
Baia Mare-Zalău-Ciucea-Zam.
Reglementarea situaŃiei politice a Europei Centrale şi de Răsărit a
constituit una dintre principalele preocupări aflate pe agenda de lucru a
ConferinŃei de la Paris. Din pricina dificultăŃilor de ordin etnic, economic şi
istoric pe care acest mozaic de popoare le supunea spre soluŃionare
reprezentanŃilor marilor puteri învingătoare, delegaŃiile acestora au căzut de
acord ca rezolvarea lor să facă obiectul negocierilor ce urmau să se desfăşoare
în cadrul Consiliului celor Cinci (al miniştrilor de Externe) şi în cadrul
Consiliului Suprem (din iulie 1919). DivergenŃele teritoriale ce urmau a fi
analizate în cadrul dezbaterilor nu s-au limitat numai la aşteptatele contradicŃii
dintre pretenŃiile emise de statele succesorale şi cele emise de Austria şi
Ungaria, ci se extindeau şi asupra disputelor teritoriale iscate între statele
asociate, cum a fost criza cehoslovaco-polonă legată de apartenenŃa regiunii
Teschen sau cea româno-sârbă cu privire la Banat.
După audierea punctului de vedere al României, prezentat de Ion I.C.
Brătianu în şedinŃa din 31 ianuarie 1919, David Loyd George a luat cunoştinŃă
de dificultatea trasării frontierelor române şi a avansat propunerea de a se
înfiinŃa Comisia pentru Studiul Chestiunilor Teritoriale referitoare la România,
alcătuită din experŃi care trebuiau să se pronunŃe asupra corectitudinii
revendicărilor formulate de părŃi.
Grupul de experŃi americani a sugerat ca România să preia întreaga
Transilvanie, comitatele româneşti din Ungaria şi două treimi din Banat.
4
Frontiera cu Ungaria era cu puŃin mai împinsă spre est în favoarea Ungariei,
decât cum este ea astăzi. Varianta propusă de experŃii francezi era cea mai
avantajoasă, în special pentru românii din Crişana, în vreme ce experŃii englezi
şi-au declinat opŃiunea după ce au constat că în ambele variante avansate
existau mai multe zone etnice amalgamate. Cele trei grupuri de experŃii cad,
totuşi, de acord asupra faptului că odată stabilit traseul acestei frontiere,
România va trebui să asigure deplinătatea drepturilor individuale pentru
membrii minorităŃilor etnice rămase în teritoriile respective. ExperŃii italieni au
fost inconsecvenŃi, situându-se când de partea românilor, când de partea
maghiarilor.
După 12 runde de întâlniri, raportul comisiei pentru trasarea frontierelor
româneşti a fost finalizat pe data de 6 aprilie 1919. Consiliul Miniştrilor de
Externe l-a ratificat la 8 mai, iar Consiliul celor Patru l-a aprobat la 12 mai.
Semnarea tratatului de pace cu Ungaria şi consfinŃirea hotărârilor adoptate cu
privire la frontiere a întârziat din pricina tulburărilor create în Europa Centrală
de regimul bolşevic instaurat la Budapesta şi de intervenŃia militară română de
anihilare a focarului de răspândire a comunismului pe continent. Armata regală
română, deşi înarmată şi echipată destul superficial, totuşi bine organizată
militar, disciplinată, cu experienŃa războiului purtat în condiŃii foarte grele
(1916-1918) era singura capabilă să anihileze pericolul extinderii bolşevismului
în Europa Centrală.
DelegaŃia noului guvern al Ungariei la conferinŃa de pace a ajuns la
Paris pe 14 ianuarie 1920, avându-l în frunte pe contele Apponyi Albert. Ea
punea pe masa ConferinŃei un voluminos material probatoriu menit să susŃină
pretenŃiile maghiare în faŃa forurilor aliate. La fel procedau şi delegaŃiile
României, Cehoslovaciei, Regatului Sârbo-Croato-Sloven, Austriei sau Italiei.
ArgumentaŃia contelui, încărcată de aceleaşi retrograde teze cu privire la
inferioritatea rasială şi culturală a popoarelor care moşteneau acum teritorii din
fosta Ungarie, secondate de critici la adresa puterilor învingătoare de a nu se fi
îngrijit să asigure desfăşurarea unor acŃiuni plebiscitare în teritoriile respective
şi cu denunŃarea intervenŃiei militare a României pentru răsturnarea guvernului
Bela Kun au consolidat convingerea reprezentanŃilor Marilor Puteri că
maghiarii au rămas prizonierii aceloraşi mentalităŃi exclusiviste de dinaintea
izbucnirii războiului.
În acelaşi timp, toate statele vizate de pretenŃiile Ungariei au protestat
solidar împotriva argumentaŃiei supusă de delegaŃia maghiară dezbaterii
conferinŃei. Ele au precizat faptul că traseele frontierelor au fost stabilite şi
rezultatul comisiilor a fost făcut public încă din iunie 1919. Au contestat apoi
teza istoricităŃii statului maghiar în această parte a Europei, existenŃa „milenară”
a acestuia şi unitatea naŃională şi lingvistică clamată de Apponyi, a fost
demascată, totodată, politica de maghiarizare forŃată practicată de-a lungul
vremii de toate guvernările de la Budapesta, probatoriul invocat la Paris fiind
calificat ca o nouă tentativă de prelungire a imperialismului maghiar.
5
 Considerându-se nedreptăŃită prin Tratatul de la Trianon, în următorii
ani, până astăzi, indiferent de regimurile politice care s-au perindat la
Budapesta, Ungaria a căutat să-şi modifice frontierele în detrimentul vecinilor,
în tentativa de a reface „Ungaria Mare”. Când conjunctura internaŃională i-a
permis, nu a ezitat să o facă (1938-1940). Întotdeauna după ce vremurile s-au
aşezat în făgaşul normalului, Ungaria a revenit la frontierele trianonice.
Eforturile materiale şi intelectuale enorme, raportat la puterile sale, puse în
slujba modificării frontierelor au dat greş. Singurul câştig a fost tensionarea
relaŃiilor cu vecinii, inflamarea temporară a raporturilor dintre marile puteri ale
momentului, semănarea de iluzii în rândul minorităŃii maghiare din statele
vecine.

I. EvoluŃia istoriografiei problemei

Frontiera româno-maghiară, cea trasată în finalul procesului de pace
care a urmat primului război mondial, a constituit de la început, şi continuă şi în
prezent, un subiect controversat în cercetarea istorică a celor două Ńări vecine.
Intensitatea cu care fiecare dintre cei doi parteneri de dialog şi-au susŃinut de-a
lungul timpului, mai mult sau mai puŃin argumentat, tezele lansate pe piaŃa
internă şi externă a cărŃilor de istorie, a cunoscut şi ea fluctuaŃii, fiind
influenŃată de un complex de factori politici, ideologici sau economici interni şi
internaŃionali.
De la început atrage atenŃia cititorului pasionat de istorie producŃie
masivă a lucrărilor de gen venită din partea cercetătorilor unguri, volum care
întrece de departe atât cantitativ, cât şi calitativ pe cea românească. Pe undeva
este şi firesc să fie aşa, câtă vreme Ungaria a fost unul dintre principalii perdanŃi
ai conflictului mondial, iar România s-a aflat în tabăra învingătorilor, realitate
care în plan psihologic şi-a pus amprenta asupra gândirii celor două categorii
antagonice de istorici şi implicit asupra conŃinutului şi mesajului transmis de
creaŃiile acestora.
O primă caracteristică a disputei istoriografice născute între cele două
naŃiuni ar fi legată de natura dihotomică a acesteia, cu o alcătuire simetrică, însă
antitetică şi succesivă de-a lungul vremii. Aşa se face că imediat după semnarea
Tratatului de la Trianon, mâhnirii şi pesimismului ce răzbătea din lucrările
istoricilor maghiari, i-a corespuns triumfalismul şi optimismul istoricilor
români, rolurile inversându-se în august 1940, după Arbitrajul de Viena.
Până la urmă, după cum se poate vedea, ambele răsturnări de situaŃii se
suprapun unor evenimente izvorâte dintr-o serie de procese politice externe,
care au frământat prima jumătate a secolului al XX-lea, respectiv cele două
războaie mondiale, şi nu din iniŃiativa Ungariei sau României, chiar dacă
ambele aveau deopotrivă interese proprii. Şi una şi alta dintre cele două Ńări au
fost ademenite şi apoi târâte în ciocnirile armate ce s-au iscate între blocurile
militare ale vremii, fie că s-au numit ele Antanta şi Puterile Centrale, fie mai
6
târziu Puterile Aliate şi Axa Berlin-Roma-Tokio, pentru ca în final să suporte
consecinŃele postbelice, în funcŃie de tabăra în care s-au găsit la semnarea
armistiŃiilor, în cea a învinşilor sau în a învingătorilor.
Realitate consfinŃită prin Tratatul de la Trianon a fost receptată ca fiind
cea mai mare catastrofă naŃională a milenarei istorii a ungurilor în Bazinul
Carpatic, care a adus schimbări majore în statutul social, economic şi politic al
Ungariei. Cu siguranŃă că nici un istoric maghiar care a trăit aceste evenimente
tragice nu a rămas neafectat. De fapt, impactul acestor evenimente s-a întipărit
atât de persuasiv în mintea maghiarilor încât ar putea fi numit pe drept cuvânt
un intens „şoc psihologic”.
La fel ca şi alŃi intelectuali, istoricii maghiari interbelici au suferit de
„sindromul Trianon”, lucru de altfel firesc, având în vedere că ei au fost
subiecŃii unor presiuni de natură psihologică, ideologică, socială sau politică.
Aşa după cum le cataloga Glátz Ferenc în cartea sa, cu privire la relaŃiile dintre
istoricii şi politicienii unguri, aceste presiuni au izvorât dintr-o mulŃime de
surse, printre care se numără pierderea familiarei „scene istorice” a Ungariei, cu
multele ei evenimente măreŃe sau triste, pierderea multor surse istorice scrise şi
nescrise, a unui important segment de cititori care fie au rămas în afara
graniŃelor, fie au sărăcit în aşa măsură încât nu-şi mai puteau cumpăra noile
publicaŃii istorice şi, în fine, văduvirea în parte a mediului intelectual şi
ideologic pe care societatea maghiară l-a avut anterior anului 1914. Pentru
aceşti istorici Trianonul a mai însemnat şi sfârşitul unei relative siguranŃe socio-
economice şi a unui mod de viaŃă confortabil, aşa cum erau ei percepuŃi de
publicul cititor. Din punctul de vedere al acestor avantaje avute de istoricii
maghiari, Trianonul a însemnat mai mult decât o catastrofă naŃională, a fost o
catastrofă personală de proporŃii nemaintâlnite, deopotrivă pentru starea lor
materială şi psihologică, care le-a afectat relaŃia cu disciplina istoriei. ReacŃia
istoricilor şi a istoriei în general a îmbrăcat multe forma, în ultimă instanŃă
reorientarea către alte discipline şi nu întâmplător înregimentarea în serviciul
revizionismului.
„Pentru unguri, cuvântul Trianon este echivalent cu catastrofa lor
naŃională, o conotaŃie negativă legată de cochetul palat din grădinile Versailles”
–aşa se exprimă profesorul maghiar Borsody István cu privire la această etapă a
ConferinŃei de Pace. După părerea sa, Tratatul de la Trianon nu a fost altceva
decât finalul unui întortocheat proces de reorganizare a Europei sub
coordonatele principiului naŃionalităŃilor şi al celui al naŃiunii-stat, adică o
materializare controversată de pacificare a continentului prin prisma tiparului
naŃionalismului european, criticată de unii sau susŃinută de alŃii.
Viziunea unui alt istoric maghiar, István Kertesz, este foarte apropiată
de cea a preopinentului său. Şi el consideră că unul dintre „monumentalele
rezultate” ale primului război mondial a fost cel al dezmembrării Austro-
Ungariei, eveniment care a reformat antica organizare a Imperiului Dunărean şi
din care s-au născut apoi o serie de mici state succesorale, democratice, dar
7
marcate de şovinism şi de naŃionalism. În opinia sa, cele două tabere aflate la
tratativele de pace se aflau sub vraja propriilor lor propagande, fiind mai mult
sau mai puŃin interesate să menŃină unitatea zonei dunărene.
Şi Károly Vigh este în asentimentul conaŃionalilor săi. El crede, pe baza
unei analize statistice, că în întreaga istoria contemporană nici o Ńară sau naŃiune
nu a fost lovită de o calamitate atât de devastatoare precum cea suferită de
Ungaria pe 4 iunie 1920, când, în urma Tratatului de la Trianon, a fost vitregită
de toate hotarele ei istorice, adică de două treimi din vechiul ei teritoriu şi de o
populaŃie de 3.400.000 locuitori. Pentru comparaŃie – spune el – Germania a
pierdut numai 13,5% iar Bulgaria până în 8% În 1921 aceşti termeni s-au
transformat într-o chestiune de supravieŃuire a Ungariei ca stat naŃional, de
aceea opinia publică maghiară a îmbrăŃişat la unison sloganul „nem, nem soha!”
(Nu, nu, niciodată!), care a devenit apoi strigătul revizionismului maghiar. O
atare politică a fost cu înflăcărare adoptată de regimul conservator al lui Horthy,
care a recunoscut că revizionismul a fost cel care a salvat de la anchilozare un
sistem socio-economic învechit. Sloganul a mai devenit sinonim şi cu contra-
revoluŃia maghiară în propaganda regimului Mihály Károlyi..
Péter Pásztor este de părere că nici unul dintre 375 de articole şi 13
clauze ale Tratatului de la Trianon nu pot fi considerate mai catastrofale pentru
generaŃia din vremea războiului, şi mai necinstite pentru generaŃiile de după
război, ca şi clauza II, articolele 27-35, care au definit noile frontiere ale
Ungariei, au redus dimensiunile fostului imperiu la o treime şi au făcut ca
milioane de unguri de la periferia lui să rămână sub suveranităŃi străine.
Natura şi magnitudinea şocului produs de Trianon asupra istoricilor
maghiari contemporani au fost foarte bine surprinse de Szekfü Gyula (1883-
1955), figura dominantă a istoriografiei ungare interbelice şi părintele noii şcoli
istoriografice maghiare „Geistesgeschichte”. El şi-a vărsat năduful în
agonizanta introducere a primei sale lucrări de după Trianon „Három
nemzedék” (Trei generaŃii). Cu tot amarul, mâhnirea şi deziluzia produse de
acest curent, Szekfü niciodată nu a lansat o cruciadă majoră împotriva acestei
neobişnuite nebunii post-Trianon, iar mulŃi dintre gânditorii maghiari au respins
această iresponsabilă joacă cu trecutul şi viitorul Ungariei. În acelaşi timp, toŃi
intelectualii maghiari, indiferent de apartenenŃa lor ideologică, au fost amărâŃi
din cauza Trianonului, iar cu trecerea timpului mulŃi s-au şi îmbolnăvit de aşa
numitul „sindrom Trianon”.
Acest lucru este cel mai bine demonstrat prin faptul că până şi
gânditorul cosmopolit şi de stânga, Jászi Oszkár (1875-1957), asociat cu ziarul
progresist „Huszadik Század”, precum şi criticul literar şi publicistul Hugo
Ignotus (1869-1949), de la jurnalul progresist „Nyugat” şi-au scris propriile lor
lucrări despre Trianon. Oricum, pe întreg parcursul primului război mondial
istoricii maghiari au fost conştienŃi de structura multietnică a Ńării lor şi că la
sfârşitul acestuia, în proiectele de pace, Ńara va rămâne tot multinaŃională.
Aceste lucru reiese limpede din studiile publicate de ei înainte de 1916, în care
8
încercau să dovedească drepturile istorice ale Ungariei asupra Bazinului
Carpatic.
Revenind la zestrea ştiinŃifică din care au fost extrase în perioada
interbelică cele mai multe argumente ale arsenalului iredentist, aceasta ne
explică neobişnuita semnificaŃie şi rolul jucat de istorici în campania
revizionistă a Ungariei. Ea cuprindea referiri la unitatea istorică, geografică şi
economică a Ungariei, precum şi la predominanŃa culturală a ungurilor în
Bazinul CarpaŃilor, realitate care prin violarea principiului naŃionalităŃilor a
condus la înstrăinarea unui număr de 3,5 milioane de unguri rămaşi pe teritoriul
statelor succesoare.
Acest din urmă argument a fost mai puŃin folosit, deoarece ar fi condus
numai la nişte pretenŃii revizioniste parŃiale, spre deosebire de argumentul
istoric care justifica restaurarea totală a Ungariei istorice. Cel mai popular
argument de acest fel era acela că ungurii au fost primii care s-au stabilit şi care
şi-au organizat un stat viabil în zonă, entitate care a devenit un bastion al
creştinismului occidental împotriva barbarismului răsăritean, şi care era destinat
să menŃină echilibrul dintre marile lumi ale germanilor şi slavilor. Despre cum a
reuşit acest lucru o naŃiune aşa de mică, niciodată nu s-a discutat. Această
viziune a cuprins încetul cu încetul întreaga categorie socio-profesională a
istoricilor şi a început să ocupe prim planul cercetării istorice interbelice.
Printre primele lucrări apărute atunci s-au numărat pamflete politice
inspirate de nevoile imediate ale momentului, altele, cu o greutate ştiinŃifică mai
serioasă, vor deveni bornele istoriografiei interbelice maghiare. Cele mai multe
pamflete politice au fost scrise cu scopul de a împiedica uitarea Trianonului în
mentalul naŃiunii maghiare, ele fiind elaborate de academicieni şi universitari
unguri de primă clasă. Apelul academicienilor către „lumea civilizată” a fost
alcătuit de către Angyal Dávid (1857-1947), un eminent profesor de istoria
Ungariei de la Universitatea din Budapesta. Alte apeluri au venit şi de la
universităŃile din Bratislava şi DebreŃin, sub semnăturile unor importanŃi
istorici, ca Holub József (1885-1962), Hodinka Antal 1865-1946) şi
Rugonfalvi-Kiss István (1881-1957), unii dintre ei cu rădăcini etnice
nemaghiare, între timp maghiarizaŃi.
Primul istoric care a abordat problema destrămării Ungariei, sau posibila
destrămare a ei, din punctul de vedere al drepturilor istorice a fost Karacsonyi
János (1858-1929), episcopul în funcŃiune al Bisericii Catolice şi profesor de
istorie bisericească la Universitatea din Budapesta. El a făcut acest lucru în
1916, în cartea „A magyar nemzet törtenéti joga hazánk teruletéhez a
Kárpátoktol le az Adriáig” (Dreptul istoric al naŃiunii ungare asupra teritoriului
patriei noastre de la CarpaŃi la Adriatica), ca un răspuns adresat lucrării „The
Nationality and the War” (NaŃionalităŃile şi războiul) publicată de Arnold
Toynbee în 1915.
Ceea ce face Karacsonyi în lucrarea sa este o trecere în revistă a viziunii
maghiarilor la începutul secolului XX asupra istoriei Ungariei, tipărită în 1920
9
şi mai târziu în rezumat în engleză. În anii următori, lucrarea a fost republicată
şi mereu a servit drept sursă celor mai valoroase lucrări maghiare iredentiste,
încât autorii de mai târziu şi-au fundamentat argumentaŃia aproape exclusiv pe
drepturile istorice ale Ungariei şi nu pe faptul că problemele existenŃiale ale
naŃiunii maghiare sunt rezultatul generozităŃii maghiare faŃă de grupurile
naŃionale a căror existenŃă era pusă atunci în pericol. Deşi au dat credibilitate
contribuŃiei naŃiunilor în făurirea statului maghiar, ei au negat mai târziu dreptul
de separare a acestora. În acord cu Karacsonyi, iredentiştii s-au dovedit
incapabili să perceapă viitorul acestor popoare din Bazinul Carpatic în alt fel
decât în „comun cu patria maghiară”.
Alte asemenea lucrări fundamentate pe dreptul istoric al ungurilor au
fost elaborate de aşa numiŃii „marii şi bătrânii oameni” ai istoriografiei
maghiare, cum sunt Fráknoi Vilmos (1843-1921), Angyal Dávid (1857-1943) şi
Marczali Henrik (1856-1940), precum şi de câŃiva tineri notabili, cum au fost
Domanovszky Sándor (1877-1955), Horváth Jenö (1881-1950), Homan Bálint
(1885-1952) şi Szekfü Gyula. CâŃiva dintre oamenii de ştiinŃă, ca Fráknoi,
Angyal şi Horvath, s-au străduit să demonstreze nevinovăŃia Ungariei pentru
izbucnirea războiului şi ca atare nedreptatea Tratatului de la Trianon.
Marczali şi-a dedicat lucrarea „ A béke könyve” (The Book of Peace
1920) contabilizării istoriei Ungariei în sensul „misiunii acesteia în răspândirea
culturii şi libertăŃii” în Ńările Coroanei Maghiare. Domanovszky Sándor, care a
fost cel mai important reprezentant al şcolii istorice maghiare
„Kulturgeschicht”e, cu o deosebită orientare agrariană, s-a reîntors cu stresantul
argument al dreptului istoric şi unic al ungurilor în zonă. O primă contribuŃie a
sa în această chestiune a fost broşura intitulată „A magyar kérdes törteneti
szempontból tekintve” (The Hungarian Question from the Historical
Perspective 1920), scrisă pentru cititorii neunguri. DirecŃia adoptată de
Karacsonyi, apoi de Iványi şi Domanovszky, a fost urmată medievistul Homan
Bálint, care până în 1930, înainte de a se fi implicat în dispute politice, a fost un
proeminent om de ştiinŃă de a cărui cercetări se Ńine cont şi astăzi. Primul său
eseu pe tema drepturilor teritoriale al ungurilor, „The Settlement of the
Hungarians” (1920), a fost un rezumat al punctelor sale de vedere publicate
într-un articol timpuriu al său, intitulat „The Settlement of the Conquering
Tribes” (1912).
Vectorul frecvenŃei dezorientării şi al reorientării succesive a istoricilor
maghiari, în general al gândirii lor istorice, a fost rezultatul dezmembrării
Ungariei istorice. Pe de altă parte, baza reorientării instituŃionale şi ideologice a
profesiei de istoric a fost pregătită consecvent de contele Klebelsberg Kuno
(1878-1932), ministrul Culturii în prima jumătate a perioadei interbelice (1922-
1931). Înainte de Trianon şi înainte de apariŃia lui Klebelsberg pe scena
culturală a Ungariei, cele mai multe din cercetările istorice aveau la bază
rezultatul eforturilor individuale şi iniŃiativei unor profesorii de liceu sau din
universităŃi, arhivişti, bibliotecari şi într-o oarecare măsură a unor dascăli din
10
şcolile secundare. Activitatea acestora era influenŃată de Comisia Academică de
Istorie a Ungariei, fundată în 1854, şi de AsociaŃia Ungară de Istorie, înfiinŃată
13 ani mai târziu (1867). Această influenŃă nu includea însă şi sprijinul
financiar necesar posibilităŃilor de publicare, acest aspect rămânând exclusiv la
mila fondurilor unor fundaŃii sau al unor particulari.
Klebelsberg a început să pună capăt acestei stări de lucruri chiar înainte
de Trianon, din 1917 de când a fost ales preşedinte al AsociaŃiei Ungare de
Istorie (1917-1932), având şi funcŃia de Secretar de stat la Ministerul Culturii.
El trece imediat la elaborarea unui plan de sprijinire de către stat a cercetării
istorice, care cuprindea proiecte şcolare, cercetare şi publicare, precum şi
înfiinŃarea unor institute de cercetare în Ńară şi peste hotare. În lumina acestui
program, de îndată ce condiŃiile politice au permis asemenea măsuri,
Klebelsberg a revitalizat Institutul Ungar de Istorie de la Roma, înfiinŃat de
Fráknoi Vilmos în 1885, a întărit Institutul Ungar al UniversităŃii din Berlin,
înfiinŃat în 1916, şi ceea ce este cel mai important, în 1920 a pus bazele
prestigiosului Institut Ungar de Cercetări Istorice de la Viena. Fiindcă în fosta
capitală a imperiului erau păstrate cantităŃi importante de arhivă, multe dintre
ele cu referire la istoria Ungariei, acest institut a devenit un adevărat magnet
pentru o mulŃime de cercetători din Ńară şi în acelaşi timp a servit ca şcoală post-
doctorală pentru tinerii istorici de perspectivă.
În 1922, Klebelsberg a luat măsuri de creştere a aportului statului în
susŃinerea financiară a cercetării istorice, inclusiv prin centralizarea
administrativă a celor mai importante instituŃii de cercetare şi de învăŃământ din
Ńară şi prin inaugurarea unor serii de publicaŃii. Scopul acestor măsuri a fost
acela de a înlesni şi a coordona cercetarea istorică, pentru ca izvoarele istoriei
moderne şi contemporane ale Ungariei să poată fi mai uşor de abordat, ceea ce
într-adevăr a condus la o viziune mai echilibrată a trecutului recent al Ungariei
faŃă de tiparele croite de istoricii începutului de secol. Fără îndoială că toate
acestea au servit unui scop politic, însă în optica autorului lor au servit la
corectarea imaginii distorsionate a istoriei Ungariei, la restaurarea adevărului şi
la o percepŃie mai justă şi obiectivă a acesteia în ochii cetăŃenilor maghiari.
Odată ce a pus bazele renovării şi reorientării profesiei istoricilor,
Klebelsberg a fost preocupat de reformularea ideologică a istoriografiei
maghiare interbelice. Cunoscut sub numele de neo-naŃionalism, acest curent
ideologic a promovat concentrarea atenŃiei asupra formării naŃiunii maghiare şi
nu asupra formării statului maghiar, cum procedaseră istoricii de până atunci
asupra formelor politice preexistente ale maghiarilor, forme care le-au garantat
preeminenŃă culturală în Bazinul Carpatic. O atare schimbare de optică era
inevitabilă în condiŃiile noilor realităŃi ale vremii, când controlul politic al
Ungariei era limitat numai asupra sectorului central al fostului Regat Ungar, iar
o treime a populaŃiei maghiare rămăsese în afara graniŃelor.

11
 2. Controversele istoriografiilor române şi maghiare în legătură cu
Tratatul de la Trianon în perioada interbelică
2.1. Argumentele istoriografiei româneşti cu privire la justeŃea
Tratatului de la Trianon

În contextul încheierii primului război mondial, viitoarele tratate de pace

urmau să ofere coordonatele unei noi geografii politice continentului european,
însă prin intermediul unor instrumente juridice diferite de cele ale vechiului
arsenal utilizat până în acel de moment, care în integralitatea lor îşi extrăgeau
esenŃa din voinŃa manifestă a fostelor mari imperii, acum înfrânte, de „opresare
a naŃionalităŃilor” locuitoare pe teritoriile acestora.
Ideea de justiŃie era de acum chemată să se pronunŃe în privinŃa sorŃii
popoarelor aflate sub tutelă străină, idee ce trebuia dezvoltată într-un complex
de prerogative ce se vor defini sub haina „dreptului naŃiunilor”, concept care nu
s-ar fi putut manifesta în deplinătatea sa decât sub forma „statului naŃional, liber
şi stăpân pe destinele sale”. O asemenea abordarea era în măsură să producă o
revoluŃie şi în sistemul relaŃiilor internaŃionale prin abolirea raporturilor de
subordonare între state în detrimentul implementării principiului „egalităŃii între
state”, după cum apreciază juristul George Sofronie.
Din perspectiva învingătorilor din primul război mondial, şi pe baza
punctelor de vedere exprimate de către acestea pe parcursul desfăşurării
conferinŃei de pace, anul 1919 a marcat nu numai victoria militară a Antantei, ci
şi abolirea preceptului „misiunii istorice” asumat de naŃiunile odinioară
dominatoare, care s-au dovedit incapabile să se debaraseze de violenŃă şi să se
adapteze evoluŃiei ideilor politice progresiste care începuseră să coordoneze
societăŃile moderne. Această realitate venea să afirme că locul hegemoniei sau
al echilibrului de forŃe, ca forme de manifestare în raporturile internaŃionale,
urma să fie cedat în favoarea colaborării şi solidarităŃii între state, ca ideal şi
metodă de acŃiune pe care se va întemeia în curând Societatea NaŃiunilor.
Premisele noilor principii care vor modela peisajul relaŃiilor
internaŃionale începând cu primele decade ale secolului XX începuseră să se
cristalizeze încă de pe la sfârşitul veacului anterior, acestea nefiind străine
politicienilor de la Bucureşti, care le-au făcut susŃinut cu mult curaj ori de câte
ori guvernanŃii de la Budapesta au adus în discuŃie problema românilor
transilvăneni şi a sprijinului primit de către aceştia din partea României.
AcuzaŃiei aduse României de a fi iniŃiatoarea şi gestionara ideologiei „daco-
românismului” în rândurile românilor ardeleni, omologii români opuneau
„panmaghiarismul” în numele căruia guvernanŃii de la Budapesta încercau să
realizeze „o Ungarie ideală până la Marea Neagră” pe seama maghiarizării
etniilor conlocuitoare, în particular a românilor ardeleni.
GuvernanŃii de la Bucureşti mai erau acuzaŃi şi de întreŃinerea
sentimentului de rezistenŃă printre românii din Transilvania şi a spiritului de
iredentism printre cetăŃenii Regatului prin intermediul curentului „daco-
12
românismului”. În schimb, aceştia le recomanda politicienilor unguri să caute
rădăcinile stării negative de spirit ce domina comunităŃile nemaghiare în
interiorul propriilor politici inechitabile pe care guvern de guvern le-a cultivat
de-a lungul timpului. Se făcea aici o referire concretă la legea electorală
discriminatorie promulgată sub premierul Tisza Kálmán, care, numai în Ardeal
elimina de la urne milioane de români, iar în celelalte provincii ale imperiului
alte zece milioane de nemaghiari.
În legătură cu „principiul naŃionalităŃilor”, deşi principiul în cauză
subzista de aproape un secol pe arena ideilor politice dezvoltate în materie de
drept internaŃional, aplicarea lui a fost anihilată de setea de hegemonie
manifestată de puterile mondiale ale vremii. Numai un eveniment politic major,
cu reverberaŃii la scară planetară, cum a fost primul război mondial, era în
măsură să-l descătuşeze din chingile politicilor de dominaŃie pe care le cultivau
până atunci atât statele angajate de partea Antantei, cât şi cele angajate de
partea alianŃei Puterilor Centrale. Cu alte cuvinte, pentru naşterea unei noi
ordini mondiale, a fost nevoie de un cataclism cu consecinŃe apocaliptice în
viaŃa politică, economică şi socială a vechiului sistem. Din aplicarea
„principiului naŃionalităŃilor” izvorăşte şi geneza noilor state europene
postbelice a cărui spaŃiu de manifestare era de mult pregătit de peisajul etnic şi
politic al vechii Europe, dominat, în special în monarhia austro-ungară, de un
sistem anacronic, întemeiat pe supremaŃia unor etnii minoritare asupra unui
mozaic etnic, dar majoritar, prin intermediul unor măsuri privilegiatoare oferite
naŃiunilor germane şi maghiare aflate în antiteză cu măsurile discriminatorii
impuse naŃionalităŃilor trăitoare în imperiu.
Critica anacronismului sistemului politico-statal maghiar nu constituia o
noutate, ea regăsindu-se constant în analizele formulate de fruntaşii mişcării
naŃionale a românilor din Ardeal în contextul adâncirii crizei identitare cu care
se confrunta monarhia dualistă. În cadrul acestor analize, soluŃionarea
problemei românilor ardeleni comporta însă abordări diverse, perspectiva unui
eveniment politic major în stare să genereze schimbări radicale pe harta Europei
fiind încă greu de anticipat.
Maniu îşi fundamentează pledoaria închinată cerinŃei imperioase de
schimbare a atitudinii poporului român pornind de la constatarea izolării
geografice şi politice a României în cadrul unei Europe dominate de interesele
marilor puteri continentale. El face apoi observaŃia că marile puteri vecine îşi
întemeiază vitalitatea pe „puterea autocratică”, ca „ultim rezon de stat”, dar că
în cazul Ungariei aceasta este subminată de către „despotismul de rasă îmbrăcat
în forme constituŃionale”. Cu alte cuvinte – vrea să spună politicianul ardelean –
însăşi existenŃa statului austro-ungar era periclitată de politica nefastă cultivată
de guvernanŃii de la Budapesta împotriva naŃionalităŃilor conlocuitoare, de
opacitatea acestora în a admite că Ungaria este un stat multinaŃional şi nu unul
uninaŃional, precum şi de încăpăŃânarea lor în a continua procesul de
maghiarizare a naŃionalităŃilor prin orice mijloace.
13
 Nu este mai puŃin adevărat că în epocă mai mulŃi intelectuali ai
naŃiunilor trăitoare între hotarele monarhiei dualiste cochetau cu ideea
reconfigurării vechii structuri a imperiului pe baze noi, federaliste, în ton cu
ideea îmbrăŃişată şi cultivată în acest sens de către prinŃul moştenitor Franz
Ferdinand. Acesta propusese crearea unei confederaŃii sub titulatura „Statele
Unite ale Austriei Mari”, entitate politică care ar fi urmat să se nască în jurul
principiului identităŃii limbii şi culturii fiecărui popor aflat sub administrarea
Coroanei, iniŃiativă criticat vehement şi respinsă până la urmă de nobilimea
maghiară care-şi vedea astfel lezate privilegiile şi puterea câştigate în a doua
jumătate a veacului al XIX-lea. În acest context, omul politic bănăŃean Aurel C.
Popovici va elaborea în 1906 un proiect de federalizare a statului austro-ungar
inspirat din modelele adoptate de către Statele Unite ale Americii, Mexicul şi
Brazilia. Structura etatică gândită de el urma să fie organizată în 16 provincii
autonome constituite pe principiul naŃionalităŃii şi cu respectarea frontierelor
etnice.
Sub aspect tehnic juriştii români interbelici recunosc că în ansamblul său
complexul tratatelor de pace de la Paris, pe lângă faptul că a făcut dreptate
naŃiunilor asuprite şi a consfinŃit naşterea sau reîntregirea noilor state europene,
este tributar unor imperfecŃiuni de ordin teritorial pe seama Ńărilor învinse,
potenŃiale şi viitoare surse de conflict, ceea ce nu ştirbeşte însă cu nimic meritul
artizanilor păcii de a fi promovat noile principii de organizare viitoare a
relaŃiilor intra- şi interstatale în Europa, respectiv dreptul la viaŃă a popoarelor
ca „forme morale ale umanităŃii” – după cum apreciază Nicolae Iorga.
Tocmai de teama unor asemenea consecinŃe, şi pentru că în procesul de
trasare a graniŃelor majoritatea delegaŃiilor insistau pentru aplicarea riguroasă a
principiului lingvistic şi etnic, reprezentanŃii României au solicitat, în memoriul
susŃinut la Paris pe 1 februarie 1919, moderaŃie din partea tuturor
participanŃilor, întrucât procesele istorice derulate de-a lungul veacurilor în
Europa centrală şi de răsărit au dat naştere unui mare număr de conglomerate
dar şi de enclave etnice. Artizanii tratatelor complexului de pace de la Paris s-au
străduit să nu-i transforme pe foştii opresaŃi în viitori asupritori, instituind în
acest sens un nou sistem de protecŃie a minorităŃilor etnice sau religioase
rămase între frontierele noilor entităŃi etatice postbelice. România a îndeplinit
chiar în avans o atare cerinŃă prin intermediul unui „tractat adiŃional de
protecŃiune a minorităŃilor”, încheiat pe 9 decembrie 1919, anterior deci
Tratatului de la Trianon, şi pus sub garanŃia SocietăŃii NaŃiunilor pe data de 30
august 1921. În aceste condiŃii, cu toate criticile aduse de către învinşi, actul
devenea document creator de drepturi şi obligaŃii, fiind inspirat dintr-un
principiu internaŃional universal recunoscut, acela al naŃionalităŃilor, contrar
dreptului de cucerire ce odinioară constituia apanajul învingătorilor, după cum
aprecia juristul francez P. Fauchille.
Nerespectarea acestui principiu minimal de reglementare a relaŃiilor
interstatale, aşa după cum au decurs lucrurile în deceniile al treilea şi al patrulea
14
al secolului XX, a fost în măsură să conducă în scurtă vreme la o răsturnare
revanşardă şi păguboasă a tuturor realizărilor pozitive ale Păcii de la Paris.
Atitudinea de negare a legalităŃii tratatelor de pace de la Paris a grupat în jurul
său nu numai statele învinse, lucru care era de aşteptat, ci şi o serie de alte Ńări
nesatisfăcute de dispoziŃiile acestor acorduri ori care s-au angajat în dezvoltarea
propriilor sfere de dominaŃie ori de influenŃă. Întreaga lor paletă de manifestări
a primit, în materie de relaŃii internaŃionale, numele „acŃiunea revizionistă”, în
fruntea acestui gen de acŃiuni situându-se Ungaria, cel mai vehement critic al
Tratatului de la Trianon.
În ce priveşte Transilvania, pretenŃiile guvernanŃilor maghiari au luat de
prima dată în calcul revizuirea „frontierei lingvistice”, care, în opinia lor şi a
susŃinătorilor tezei rothermeriste, ar fi trebuit să se situeze undeva în spatele
oraşelor Satu Mare, Oradea, Arad şi Timişoara, pentru ca mai târziu să supună
atenŃiei crearea unui coridor menit să asigure legătura łinutului Secuiesc aflat
în extremitatea sud-estică a Ardealului, dacă nu o retrocedarea aproape integrală
a Transilvaniei, exceptând o regiune restrânsă din jurul łării Bârsei.
Aşa numita teză a „misiunii istorice” sau a „misiunii civilizatoare” a
naŃiunii maghiare în această parte a continentului, a grijii ei paterne manifestate
pentru binele popoarelor din Bazinul Carpatic şi Balcani, licitate de către
politicieni maghiari în acŃiunile lor revizioniste, a făcut de la început
conflagraŃiei mondiale obiectul criticilor deputaŃilor români din legislativul de
la Budapesta. Vaida-Voevod a căutat să facă cunoscut parlamentarilor că toate
încercările guvernelor maghiare, care s-au succedat de-a lungul timpului la
cârma Ńării, de a îngrădi şi chiar de a împiedica dezvoltarea mişcării naŃionale
româneşti au fost sortite eşecului, ba mai mult, ele au întărit şi mai mult şi au
amplificat activitatea forurilor conducătoare ale acesteia.
Sub aspect juridic, un argument invocat de iredentiştii maghiari era
inspirat din prevederile articolului 19 al documentului de organizare şi
funcŃionare al SocietăŃii NaŃiunilor, care în opinia lor ar oferi posibilitatea de
reexaminare şi de modificare a tratatelor internaŃionale atunci când anumite
clauze ale acestora ar deveni inaplicabile sau ar pune în pericol stabilitatea
politică internaŃională. Juriştii maghiari l-au interpretat însă in extenso, pornind
de la constatarea că orice lucru făcut de om este perfectibil. Trianonul, prin
aplicarea principiului naŃionalităŃilor, a condus la naşterea în Europa Centrală a
unor state naŃionale determinate teritorial de prezenŃa compactă a câte unei etnii
majoritare, printre acestea numărându-se însăşi Ungaria cu cele opt milioane de
locuitori ai săi aşezaŃi pe un teritoriu în care erau majoritari. În aceste condiŃii
argumentul teritorialităŃi nu putea fi susŃinut decât prin reabilitarea principiului
istoricităŃii, la care de altfel au şi făcut apel politicienii maghiari, ignorând
condiŃiile limitativ enunŃate în care putea fi solicitată revizuirea tratatelor.
Un alt argument juridic invocat de partea maghiară în cererile de
revizuire a Tratatului de la Trianon a fost acela ar denaturării ideii de justiŃie,
susŃinută de către învingători de-a lungul tratativelor de pace. După părerea
15
specialiştilor maghiari, ideea de răzbunare şi de pedepsire ar fi în realitate
esenŃa complexului Păcii de la Paris, regăsită şi în conŃinutul Tratatului de la
Trianon. În această lumină, juriştii maghiari scapă din vedere faptul că
penalităŃile de ordin material impuse Ungariei la Trianon nu se încadrează ideii
de pedepsire a fostei monarhii învinse, ci instituŃiei răspunderii civile pentru
daunele provocate statelor din tabăra adversă ca urmare a iniŃierii conflictului
armat şi implicit a reparării pagubelor produse pe parcursul derulării
ostilităŃilor. Cu alte cuvinte, avem de a face cu reglementări ce Ńin de dreptul
civil, recunoscute dealtfel şi de negociatorii germani împuterniciŃi să semneze
armistiŃiul.
Teza dezmembrării Ungariei istorice din motive de răzbunare şi de
pedepsire rămâne lipsită de conŃinut, prin prisma interpretărilor emise de
specialiştii occidentali ori de cei români, realitate probată şi de intenŃiile
imparŃiale exprimate în scris de către reprezentanŃii executivului francez care au
participat la tratativele de pace.
Din arsenalul argumentelor invocate de politicienii maghiari pentru
susŃinerea necesităŃii revizuirii Tratatului de la Trianon, a mai făcut parte şi
critica nerespectării, în ce priveşte populaŃia maghiară, a principiului wilsonian
în legătură cu dreptul naŃiunilor de a se pronunŃa prin referendum asupra
suveranităŃii sub care înŃeleg să rămână odată cu desfiinŃarea monarhiei
dualiste. În realitate starea de lucruri din Transilvania se prezenta cu totul
diferit. Ca urmare a repetatelor abuzuri comise de trupele maghiare din
Transilvania împotriva populaŃiei civile româneşti, atrocităŃi înfăptuite sub larga
îngăduinŃă a autorităŃilor, Marele Sfat al NaŃiunii Române a lansat pe 18
noiembrie 1918 manifestul intitulat „Către popoarele lumii”, prin care opinia
publică internaŃională era informată despre fărădelegile ce se petreceau în
Transilvania. Apoi, în şedinŃa din 20 noiembrie, acelaşi for suprem va hotărî
întrunirea la Alba Iulia, pentru data de 1 decembrie, a unei adunări
reprezentative în cadrul căreia reprezentanŃii naŃiunii române să-şi exprime liber
şi democratic opŃiunea politică. Fruntaşii Marelui Sfat s-au îngrijit apoi ca
Adunarea de la Alba Iulia să se desfăşoare înainte de intrarea propriu-zisă a
trupelor române în Ardeal, pentru a nu oferi prilej guvernanŃilor maghiari de a
reclama cum că actul Unirii ar fi fost proclamat de către românii ardeleni sub
protecŃia armelor. De asemenea, o vie preocupare a acestora s-a îndreptat în
direcŃia obŃinerii adeziunii la unire a etnicilor şvabi, saşi şi secui.
Într-adevăr, consimŃământul de voinŃă pronunŃat de populaŃia unei Ńări
învinse şi aflate sub ocupaŃia armată a învingătorului ridică serioase semne de
întrebare cu privire la valabilitatea acestuia, după cum la fel de îndoielnic ar fi
şi un referendum desfăşurat într-o provincie a cărei populaŃii a suferit expulzări
în masă ori într-o zonă în care au fost făcute colonizări de proporŃii, însă în
Ardeal asemenea lucruri au înfăptuit tocmai autorităŃile maghiare. Nu este mai
puŃin adevărat că reprezentanŃii statelor învingătoare cunoşteau foarte bine

16
situaŃia politică a naŃionalităŃilor din Austro-Ungaria şi cu precădere erau la
curent cu discriminările la care erau ele supuse sub regimul de la Budapesta.
2.2. Tezele vehiculate de istoriografia şi clasa politică maghiară în scopuri
revizioniste
În 1933, contele Bethlen István susŃinea un discurs la Institutul Regal al
Afacerilor InternaŃionale din Londra în cadrul căruia prezenta o teză concepută
de intelectualitatea maghiară cu privire la rolul şi la misiunea istorică jucate de
Ungaria în civilizarea popoarelor din Europa Centrală şi Balcani, în scopul de a
sensibiliza şi a face conştient auditoriul în legătură cu eroarea comisă de lumea
occidentală odată cu eliminarea Ńării sale din concertul culturii europene.
El afirma că întreaga viaŃă politică a Transilvaniei a fost întreŃinută de
cele două rase, maghiară şi saxonă, care au deŃinut şi supremaŃia culturală în
Ardeal. De aceea el considera că simpla superioritate numerică a românilor, „şi
aşa destul de subŃire”, nu le justifică pretenŃiile, pe când „superioritatea
culturală, chiar dacă nu justifică nici ea într-un mod hotărâtor, totuşi legitimează
suficient pretenŃiile populaŃiei maghiare „înrădăcinate în solul strămoşesc al
Ardealului, unde emigranŃii români au fost toleraŃi numai din considerente
umanitare”.În viziunea sa maghiarii au fost cei care la sfârşitul epocii invaziei
migratorilor au pus bazele statului transilvănean şi l-au apărat cu sângele lor
mai bine de o mie de ani împotriva tătarilor şi turcilor.
În volumul publicat pe această temă, Bethlen dezvoltă pe larg parcursul
istoric al Ungariei, etapă cu etapă, pentru a susŃine teza perenităŃii naŃiunii
maghiare pe teritoriul Transilvaniei şi a combate pretenŃiile de primi locuitori ai
provinciei invocate de partea română. În opinia sa istoria ar proba faptul că
românii n-au fost niciodată băştinaşi ai Transilvaniei, că teoria daco-
românismului ar fi fost inventată de Gheorghe Şincai şi mai târziu dezvoltată de
Petru Maior, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Urmând raŃionamentul lui
Roesler, el face apel la cercetările istoricilor contemporani maghiari care ar fi
stabilit cum că valahii s-au născut din combinaŃia dintre păstorii romanilor,
slavi şi nişte triburi albaneze venite din Macedonia şi Tracia, ar fi împânzit apoi
Peninsulă Balcanică, au urcat în GaliŃia şi Moravia sub conducători cumani,
după care s-au aşezat în Transilvania. Conform aceleaşi teorii, după invazia
tătară sunt semnalaŃi tot mai mulŃi valahi venind în Transilvania, fapt ce ar
putea explica de ce fostul imperiu cuman ar fi primit între-timp numele de
Imperiu Valaho-Bulgar, iar regiunea de nord-est a teritoriului ocupat de ei ar fi
primit numele de Ungro-Vlahia, trecute imediat sub administraŃia Coroanei
Ungare până la ocupaŃia turcească.
Interesant rămâne de văzut cum acelaşi politician maghiar în anul 1914
evoca de la tribuna parlamentului maghiar, desigur în mod critic, programul
istoric al naŃiunii române din Ardeal însă nu în termenii unei făcături puse la
cale de către corifeii „Şcolii Ardelene”, ci în termenii unor năzuinŃe perpetue şi
continue ale românilor ardeleni. Bethlen s-a străduit apoi să înlăture învinuirile
aduse de naŃionalităŃile conlocuitoare, şi atunci şi mai târziu, de tratament
17
discriminatoriu aplicat de guvernanŃii de la Budapesta minorităŃilor nemaghiare,
motivând că nu politicile rasiale au fost acelea care au condus la stagnarea
progresului cultural şi material al acestora, ci inferioritatea lor rasială.
Contele Bethlen susŃine mai departe că amestecul indirect al puterilor
occidentale, prin intermediul curentelor ideologice emanate de gânditorii
modernişti ai vremii, se face vinovat de a fi sedus tânăra inteligenŃă românească
din Ardeal. El afirmă că pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, pe măsură ce
populaŃia românească a început să păşească pe calea progresului şi civilizaŃiei
proprii, asemenea celorlalte mai vechi naŃiuni ale Transilvaniei, au început să
apară şi primele semnale ale trezirii conştiinŃei de sine. Odată cu acestea s-a
înfiripat o mişcare de recunoaştere a românilor ca nouă naŃiune în stat. Acest
fenomen se producea sub influenŃa RevoluŃiei Franceze şi sub curentul liberal al
societăŃilor luminate ce luptau pentru egalitatea drepturilor civile şi pentru
abolirea convenŃionalismelor şi instituŃiilor care frânau libera competiŃie dintre
naŃiuni sau religii.
Josika-Herczeg Imre susŃine la rândul său că acuzele aduse de
minorităŃile trăitoare în fosta monarhie dualistă în legătură cu intenŃia
guvernelor de la Budapesta de a le maghiariza ar fi făcut parte dintr-un program
comun de intoxicare propagandistică a opiniei publice din Occident, întrucât
legea învăŃământului, adoptată în 1868, ar fi oferit libertatea educaŃiei în limba
maternă, evident cu obligativitatea învăŃării limbii maghiare. Că politicienii
maghiari au rămas inflexibili faŃă de cerinŃele minorităŃilor naŃionale şi că au
glorificat pe mai departe teza superiorităŃii de rasă a maghiarimii, ne este
ilustrat de concluziile formulate mai târziu de Bethlen, mascate sub perdeaua de
fum a patriotismului local, denumit şi „transilvanism”, sub care a încercat să
demonstreze unirea forŃată a Transilvaniei cu România, în detrimentul
autonomiei provinciei.
Odată cu apariŃia revistei „Magyar Szemle” însă, fondată de contele
Bethlen István şi îngrijită de istoricul Szekfü Gyula, activitatea de sensibilizare
a opiniei publice internaŃionale asupra tragediei Ungariei marchează intrarea ei
într-o nouă etapă evolutivă. Vor mai exista în continuare acŃiuni individuale de
gen, dar numai sporadic şi mânate mai mult de sentimentele patriotice ale
protagoniştilor lor, venite în special din partea emigranŃilor maghiari din Statele
Unite. Aşa dar, din anul 1927, cercetarea istorică şi eseistică legată de
întreŃinerea vie a problemei Tratatului de la Trianon va fi subordonată şi
coordonată de centrul intelectualităŃii maghiare grupate în jurul acestei reviste.
Corolarul activităŃii acestora este reprezentat de lucrarea colectivă
„Dreptate Ungariei”, coordonată de contele Apponyi Albert, în care însuşi
liderul acestei iniŃiative se străduieşte să dovedească nevinovăŃia Ungariei în
declanşarea războiului mondial şi totodată să sublinieze eforturile întreprinse de
premierul ungar de la acea vreme, contele Tisza István, în rezolvarea pe cale
paşnică a conflictului din Serbia şi Coroana Austro-Ungară, implicit să
demonteze afirmaŃiile unor „denigratori” ai lui Tisza care îi puneau în sarcină
18
întreaga responsabilitate pentru decizia de invadare militară a Serbiei. În
apărarea fostului premier ungar, coordonatorul lucrării încearcă să probeze că în
realitate acesta ar fi insistat pentru reunirea rapidă a cabinetului în vederea
prevenirii unei declaraŃii de război împotriva Serbiei şi că imediat după ce a
părăsit Viena l-a avertizat pe bătrânul împărat Franz Iosif în legătură cu
consecinŃele negative ale războiul. El n-a avut însă succesul scontat în faŃa
contelui Berchtold, ministrul de Externe al imperiului, şi nici în faŃa şefului
statului-major, Conrad, cărora Tisza le-a repetat în zadar, la fel ca şi
împăratului, temerile sale cu privire la viitorul monarhiei dualiste în cazul
declanşării unei acŃiuni militare de pedepsire a Serbiei
O altă încercare de elucidare a mecanismelor care au generat şi gestionat
izbucnirea primei mari conflagraŃii mondiale, derularea ostilităŃilor, închegarea
alianŃelor celor două tabere angajate în conflict şi în cele din urmă gestionarea
complexului ConferinŃei de Pace de la Paris a venit de peste ocean, din sânul
emigraŃiei maghiare stabilite în statele nordice ale Statelor Unite ale Americii.
În lucrarea sa „Tragedia Ungariei”, publicată la Michigan în 1924, avocatul
american de origine maghiară, Louis Kossuth Birinyi, cultivă ideea conform
căreia în spatele declanşării primului război mondial s-ar fi aflat interesele
grupurilor financiare evreieşti din Occident care au reuşit să capteze atenŃia
Marii Britanii şi a aliaŃilor săi în vederea edificării unei noi ordini mondiale în
structura căreia imperiile German, Austro-Ungar şi Otoman nu se vor mai
regăsi. Josika-Herczeg Imre este în asentimentul compatriotului său din
America, cu diferenŃa că nu caută pricină etniei evreieşti, ci rapacităŃii
politicienilor statelor învingătoare.
Birinyi revine cu tema conspiraŃiei joint-ului evreiesc în 1938 cu
volumul „De ce este caduc Tratatul de la Trianon”, lucrarea în care mai vechile
sale opinii sunt argumentate cu documente şi declaraŃii obŃinute între timp de la
o serie de oameni politici implicaŃi mai mult sau mai puŃin în gestionarea păcii.
Astfel, el citează o atare dovadă scoasă la lumină de cotidianul „The Chicago
Herald and Examiner” pe 14 noiembrie 1948, în contextul unor dezbateri
purtate în 1936 de Congresul American în problema analizării efectelor
ConferinŃei de Pace de la Paris, şi care spune că pe „26 aprilie 1915, la opt luni
de la izbucnirea războiului, la Londra s-au reunit reprezentanŃii aliaŃilor Marii
Britanii cu scopul de a-şi împărŃi între ei teritoriile Germaniei, Austriei,
Ungariei şi Turciei”.
În legătură cu antisemitismul de care Ungaria era criticată mai ales în
Statele Unite, politicienii maghiari deopotrivă pun ascendenŃa fenomenului pe
seama grozăviilor săvârşite de bolşevicii evrei instalaŃi în fruntea guvernului
revoluŃionar al lui Kun Bela. Josika-Herczeg Imre susŃine la rândul său că din
pricina că majoritatea comisarilor regimului Bela Kun erau evrei, în Ungaria s-a
dezvoltat curentul antisemit, evreii ocupând pe atunci cele mai înalte funcŃii în
stat. ReacŃionarii maghiari s-au organizat la rândul lor în formaŃiuni politice şi
asociaŃii sociale reunite în cadrul mişcării „Redeşteptarea ungurilor”. Această
19
mişcare s-a născut din amărăciunea creată de pierderea războiului şi din
dezordinile provocate de revoluŃia bolşevică, adepŃii ei încercând cu disperare
să reinstaureze ordine inclusiv prin persecutarea unor cetăŃeni nevinovaŃi.
Revenind la soarta Ardealului, până şi democratul evreu Oszkár Jászi
consideră că puterile Antantei au favorizat România în detrimentul intereselor
Ungariei, atribuind, nu fără obiectivitate, instalarea dictaturii bolşevice la
Budapesta „ultimatumului prin care Antanta cerea imediata predare a teritoriilor
maghiare oligarhiei româneşti”. În plus el mai pune în sarcina Antantei, atât
indiferenŃa românilor ardeleni de a găsi la întâlnirea de la Arad o soluŃie
convenabilă ambelor părŃi în problema Transilvaniei, „adică independenŃa şi
autonomia Transilvaniei într-o alianŃă democratică a celor trei naŃiuni de aici,
bazată pe egalitate de drepturi şi o completă libertate economică şi culturală”,
cât şi ezitarea guvernanŃilor de la Bucureşti de a păşi pe cale făuririi unui
dualism româno-ungar sub coroana regelui Ferdinand.
Cât priveşte unirea Banatului cu România, este rândul contelui Apponyi
să „lămurească” lucrurile, lansând aceleaşi îndoielnice argumente istorice şi
demografice. N-au lipsit din arsenalul revizioniştilor maghiari nici pseudo-
argumentele legate de insinuarea unor comportamente discriminatorii aplicate
de statul român etnicilor maghiari de pe teritoriul său. Josika-Herczeg Imre va
publica mai târziu stări de lucruri alarmiste cu privire la discriminările de care
au parte maghiarii din Ardeal.
Din Occident, în topul campaniei pro-maghiare s-a aflat lordul
Rothermere, care şi-a început activitatea de susŃinere a revizionismului maghiar
cu articolul publicat pe 21 iunie 1927 în cotidianul „The Daily Mail” sub titlul
„Ungaria şi locul său sub soare”. Aici el solicita revizuirea urgentă a status-quo-
ului actual al Europei Centrale, mai precis restituirea către Ungaria a
Transilvaniei, Banatului şi a Slovaciei, regiuni sau provincii eliberate prin
Tratatul de la Trianon, atitudine care a stârnit mirare până şi celor mai
vehemenŃi critici ai Antantei, precum Sir Philip Gibbs. Acesta va aprecia mai
târziu în lucrarea „Since Then” că „Ungaria pare pacificată, iar focul pasiunilor
stârnite de Tratatul de la Trianon, prin trasarea frontierelor sale, mocneşte şi
este pregătit să izbucnească într-o flacără emoŃională a indignării cum nu s-a
mai văzut. Am fost impresionat când lordul Rothermere, marele proprietar
media din Anglia, a susŃinut această cauză şi a denunŃat Trianonul, iar când a
călătorit prin Ungaria a fost întâmpinat ca un erou naŃional căruia i s-au aruncat
flori în cale”.
Argumentele maghiare luate din trecutul istoric al relaŃiilor maghiaro-
române, plasate în evul mediu şi epoca modernă, sunt tributare în totalitate
mentalului medieval. Subordonate ideii făuririi unei unice naŃiuni maghiare şi a
statului unitar maghiar, se evită deliberat să se recunoască că Transilvania era
una din provinciile româneşti în care s-a plămădit poporul român, continuitatea
autohtonilor fiind o realitate bazată pe documente şi descoperiri arheologice.

20
 Acuzele oamenilor politici şi istoricilor maghiari din anii 1919-1940, cu
privire la atitudinea statului unitar român faŃă de minorităŃile din Transilvania,
în speŃă faŃă de cea maghiară, care ar fi private de libertate şi supuse
deznaŃionalizării, s-au dovedit fictive în urma anchetelor efectuate de
specialiştii puterilor investigatoare, respectiv a SocietăŃii NaŃiunilor.

3. PercepŃia raporturilor româno-maghiare din anii Marii Uniri din 1918

în istoriografia comunistă
3.1. Structura percepŃiei istoriografice româneşti

3.1.1. Abordările istoriografice româneşti în spiritul ideologiei

marxist-leniniste în perioada 1948-1960
Mai bine de zece ani de la legitimarea la putere a forŃelor comuniste din
România, istoriografia românească aproape că a abandonat tematica Unirii de la
1 Decembrie 1918. Evenimentul a fost tratat în noile lucrări de istorie în
maniera ideilor bolşevice răspândite de către Uniunea Sovietică înspre centrul şi
vestul Europei, fiind perceput şi zugrăvit ca o revoluŃie a maselor marginalizate
economic, indiferent de etnia lor, împotriva regimurilor burghezo-moşiereşti.
Studiile şi lucrările publicate de istoricii români în prima parte a
regimului comunist sunt caracterizate aşa-dar prin încărcătura aspectelor sociale
reliefate în descrierea şi analiza evenimentelor istorice, evident în detrimentul
adevărului, impusă de cerinŃele ideologice ale epocii. Noua orientare a
istoriografiei româneşti a fost înlesnită de putere prin intermediul epurării
operate în rândul vechii elite academice, îndeosebi a membrilor marcanŃi care
avuseseră alte orientări decât cele de stânga, şi înlocuirea acesteia cu personaje
obediente, de cele mai multe ori racolate de la periferia domeniului lor
profesional. Majoritatea acestora au fost oameni fără experienŃă, fără o
activitate ştiinŃifică solidă sau de anvergură, dar care erau mânaŃi de aceeaşi
predispoziŃie comună de a servi noul regim. Din pleiada istoriografiei
proletcultiste pot fi amintiŃi Mihail Roller, Petre Constantinescu-Iaşi, Victor
Cheresteşiu, Ladislau Bányai sau Barbu-Câmpina şi alŃii, autori necontestaŃi ai
procesului de mistificare a istoriei naŃionale, însă de departe se detaşează Mihai
Roller, socotit mai târziu ca fiind principalul instrument utilizat de comunişti în
denaturarea adevărului istoric.
ÎnvăŃământul gimnazial va fi cel dintâi care va face cunoştinŃă cu o
istorie a poporului român străină de istoria sa adevărată prin intermediul
manualului de „Istoria României” pentru clasele a III-a gimnaziu unic şi clasa a
IV-a secundară, tipărit în 1947. În paginile sale, pentru a motiva noua
perspectivă de abordare a fenomenului istoric, Roller preciza că până la acel
moment a fost „în interesul imperialismului din afara Ńării şi a claselor
exploatatoare din Ńară ca istoria poporului şi luptele lui să nu fie cunoscute”.
Manualul tratează în general istoria Munteniei şi Moldovei.
Transilvania, încă un subiect sensibil la acea vreme, nici nu este pomenită decât
21
cu prilejul schiŃei creionate în jurul epopeii voievodului Mihai Viteazul. Unirii
din 1859 a principatelor române i se acordă o conotaŃie străină de adevăratul ei
spirit naŃional cu preŃul grefării principiului internaŃionalist al luptei de clasă
asupra evenimentului. „Clasele stăpânitoare au reuşit să asigure ca Unirea să se
facă mai ales de sus, prin înŃelegerea burgheziei cu moşierimea, de pe urma ei
au beneficiat elementele burgheze şi boierimea comercială şi nu largile mase” –
consideră Roller.
Ideea naŃională şi conceptul de patriotism vor fi eliminate pentru
aproape un deceniu din lexicul istoriografic românesc, dimpreună cu numele
corifeilor care le-au sădit şi cultivat în conştiinŃa naŃională. Nicolae Iorga se va
număra şi el printre marii absenŃi ai bibliografiei istorice a epocii staliniste.
Procesul unirii Basarabiei cu România este calificată de istoricii
proletcultişti ca fiind un act premeditat de agresiune îndreptat împotriva „Rusiei
republicane” şi a Ucrainei, a cărui principal autor ar fi fost regele Ferdinand,
părtaş al „imperialismului anglo-francez”, insinuându-se după aceea că aşa
zisele planuri expansioniste ale monarhului nu ar fi fost împărtăşite de întreaga
clasă politică română ci, din contră, dezavuat în condiŃiile în care cu totul altele
ar fi fost interesele Ńării.
Registrul analitic al acestor istorici abundă în demonstraŃii de
solidaritate şi de acŃiune în care ar fi fost implicate forŃele revoluŃionare din
sânul armatei române şi a celei ruse ostile aşa zisului „imperialism românesc”.
Pentru a oferi cât de cât un motiv de credibilitate cititorului obişnuit cu vechea
prezentare „burghezo-moşierească” asupra evenimentelor istorice desfăşurate în
1918, şi probabil năucit de lectura acestor inedite „dezvăluiri”, teza fraternizării
revoluŃionarilor români cu cei ruşi este probată cu câteva exemple în care
detaşamente ale celor două armate ar fi luptat în comun împotriva „armatei
intervenŃioniste române”, la Odessa, pe 17 ianuarie 1918, şi la Bender şi
Svobodka, pe 25 februarie 1918.
Asemenea intervenŃii grevează întreg spectrul descriptiv şi analitic al
evenimentelor majore din istoria României. În abordarea lui Roller, cronologia
procesului de desăvârşire a unităŃii naŃionale a românilor nu se focalizează pe
actul Unirii de la 1 Decembrie 1918, ci pe revoluŃia bolşevică din 1917, căreia îi
conferă reverberaŃii şi implicaŃii de nivel mondial. În acest context este
analizată şi încadrată proclamarea Republicii Sfaturilor din Ungaria, în legătură
cu care Roller îşi exprimă doar dezamăgirea că nu a trezit ecourile scontate
printre românii ardeleni, fără a oferi însă nici un fel de explicaŃie. De altfel aici
întâlnim unul din puŃinele locuri în care Roller aminteşte de evenimentele legate
de Transilvania anilor 1918-1919, iar atunci când o face, negreşit episoadele
evocate de el se vor afla tot în conexiune cu puterea sovietică.
SpaŃii largi au fost alocate apoi cercetărilor legate de mişcările de protest
ale clasei muncitoare nemulŃumite faŃă de nepăsarea manifestată pentru soarta
proletariatului de către guvernele burghezo-moşiereşti ale României Mari, care
nu şi-au respectat promisiunile asumate la Alba Iulia cu ocazia Unirii. O atenŃie
22
deosebită este acordată represiunii ordonate de autorităŃi împotriva „răscoalei
armate a minerilor de la Vulcan şi Lupeni” din 8 ianuarie 1919, declanşată în
urma arestării membrilor „sfaturilor muncitoreşti” înfiinŃate în centrele
respective.
Abordările din perspectivă istorică a principalelor momente legate de
procesul de emancipare a naŃiunii române au fost supuse în prima parte a anilor
’50 unui ermetism total, iar devierile de la canoanele doctrinare au fost imediat
taxate, chiar şi retroactiv.

3.1.2. Reevaluări ale procesului de desăvârşire a unităŃii naŃionale în

spiritul naŃional-comunismului în perioada 1960-1985
Cu referire strictă la procesul de unire a tuturor românilor într-un singur
stat, evocarea profundelor transformării politice care au marcat noua
configuraŃie a Europei la începutul secolului al XX-lea în istoriografia
românească va rămâne în continuare grevată de preocuparea de a fi subliniată
contribuŃia şi rolul jucat de masele populare, fie Ńărăneşti, fie muncitoreşti,
întotdeauna „fără deosebire de naŃionalitate”, în evoluŃia istorică a naŃiunii
noastre, chiar dacă descrierea şi analiza evenimentelor mai cunoaşte aceleaşi
accente ca în epoca anterioară.
Miron Constantinescu insistă asupra rolului maselor populare
„revoluŃionare” în procesul de unificare a Transilvaniei cu România, în special
a Ńărănimii, şi din nou „indiferent de naŃionalitatea” actorilor implicaŃi în
acŃiunile de luare în posesie a moşiilor părăsite de stăpâni, într-o ideală
solidaritate de clasă. El evocă adunările populare desfăşurate în satele
comitatului Arad, un maximum de participare fiind atins la Şiria, apoi cele
întrunite în łara MoŃilor. Vasile Liveanu îşi argumentează aserŃiunea cu unele
episoade de anarhie în care sătenii, profitând de vidul de putere creat, au ocupat
exploataŃiile agricole ale moşierilor maghiari.
AcŃiunile muncitorilor sunt şi ele elogiate. Sunt pomenite manifestaŃiile
din primăvara anului 1918 ocazionate de ziua internaŃională a femeii, a zilei de
1 Mai sau a comemorării centenarului de la naşterea lui Karl Marx, care în
opinia autorului au constituit „preludiul evenimentelor revoluŃionare din toamna
aceluiaşi an”. Se pare că muncitorimea social-democrată din centrele industriale
ale Partiumului, Timişoara, Arad şi Oradea şi-au asumat de mai multă vreme
sarcina de a organiza acŃiunile revendicative ale Ńărănimii exploatate din
comitatele lor, afirmă Constantin Daicoviciu. Este oferit exemplul organizaŃiei
socialiste din Oradea care în 1903 a înfiinŃat un „comitet de agitaŃie comitatens”
în această direcŃie. Ştefan Pascu identifică acŃiunile Ńărănimii române de
ocupare a exploatărilor agricole ale moşierilor maghiari cu opŃiuni inspirate de
curentul revoluŃiei bolşevice, mai ales că acestea se desfăşurau în acelaşi timp
cu acŃiunile revendicative ale proletariatului orăşenesc
În ce priveşte atitudinea proletariatului orăşenesc în raport cu actul
Unirii, Liveanu consideră că „masele revoluŃionare” îşi doreau unirea
23
Ardealului cu România, însă nu voiau ca această uniune să fie însoŃită de
instaurarea unui nou regim „reacŃionar”, ci ca ea să aducă „victoria deplină a
revoluŃiei din Transilvania. În opinia autorului „forŃele democratice” din
Transilvania au analizat viitorul statut al Ardealului ajungând la concluzia că
„ar fi greşit să se accentueze vreo rezervă cât de mică de păstrare a vreunei
autonomii în cadrul statului român”, cu alte cuvinte erau de acord cu unirea
necondiŃionată a provinciei la Regatul României, dar în acelaşi timp considerau
că „greşit ar fi dacă s-ar proclama numai unirea tuturor românilor într-un stat
naŃional”, întrucât o asemenea cale ar fi coincis cu punctul de vedere al
„partidelor burghezo-moşiereşti de a se proclama unirea sub egida dinastiei
Hohenzollernilor”. El susŃine că cercurile „reacŃionare” din România au insistat
ca cererile de democratizare a viitoarei societăŃi româneşti, susŃinute de social-
democraŃi, să nu constituie condiŃii în actul de înfăptuire a Unirii, şi că au făcut
presiuni asupra liderilor PNR pentru ca din document să emane clar că uniunea
s-a desfăşurat sub egida monarhiei.
Daicoviciu avansează ideea că muncitorii şi-au exprimat la rândul lor
dorinŃa de Unire a Transilvaniei cu România, dublată de dorinŃa organizării
noului stat român „pe baze republicane democratice”, cerinŃe la care ar fi aderat
şi proletariatul maghiar din Ardeal. Solidaritatea de clasă a muncitorimii din
Ardeal este subliniată de autori şi prin exemplul oferit în 1906 de reprezentanŃii
proletariatului transilvănean la conferinŃa sindicatelor şi cercurilor muncitoreşti
desfăşurate la Bucureşti. Printre cei 100000 de participanŃi la Marea Adunare de
la Alba Iulia, autorul identifică prezenŃa a 10000 de muncitori „sosiŃi la adunare
cu steaguri roşii”, reclamând, alături de ceilalŃi români adunaŃi aici unirea
Transilvaniei cu România.
Aron Petric afirmă că în dezbaterile care au precedat proclamarea unirii
Transilvaniei cu România, între fruntaşii Partidului NaŃional Român şi cei ai
Partidului Social-Democrat s-au iscat ample discuŃii cu privire la viitoare formă
de stat pe care o va adopta noul stat unitar. Aceştia din urmă şi-ar fi dorit o
„republică populară condusă de naŃiunea şi poporul întreg român”, opunându-se
totodată „tendinŃelor de elogiere a dinastiei” de la Bucureşti. În legătură cu
proclamarea republicii maghiare, autorul susŃine şi el ideea solidarităŃii de clasă
dintre muncitorimea română şi cea maghiară. Mircea Muşat consideră la rândul
său că actul Marii Uniri a fost pregătit de muncitorimea prezentă în consiliile
naŃionale şi în gărzile naŃionale locale.
În schimb erau minimalizate meritele bărbaŃilor ardeleni de stat, desigur
numai membrii PNR, care au contribuit decisiv la înfăptuirea marii Uniri.
Aceştia sunt prezentaŃi de Vasile Liveanu într-o lumină mai puŃin favorabilă,
fiind consideraŃi drept vectori ai intereselor burgheziei străine în Ardeal. Astfel
este utilizată, în sens negativ, o afirmaŃie făcută de Iuliu Maniu, în februarie
1919, la o întrevedere cu misiunea franceză trimisă de generalul Henri Berthelot
în Transilvania. Extrase din context, declaraŃiile de acest gen servesc autorului
la întinarea memoriei unor corifei ai Marii Uniri, la acreditarea tezei conform
24
căreia „masele au făcut unirea” în vreme ce actorii principali ai actului nu ar fi
fost altceva decât nişte „reacŃionari” puşi în slujba clasei burghezo-moşiereşti.
Fruntaşii PNR Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiş şi
alŃii sunt învinuiŃi că, rămânând în Ardeal pe timpul războiului, ar fi avut grijă
„să-şi creeze rezerve” în sensul cultivării unor bune relaŃii cu puterea dualistă.
Aceştia, la care este adăugat apoi şi Aurel C. Popovici, sunt acuzaŃi şi de
duplicitate pentru că ar fi „dus în perioada neutralităŃii României tratative cu
Tisza pentru a obŃine anumite concesii din partea guvernului ungar, pentru a
realiza «împăcarea» populaŃiei româneşti cu cercurile conducătoare maghiare”
– cu alte cuvinte că ar fi trădat prin aceste manevre politice interesele celor pe
care-i reprezentau, nu atât cele naŃionale, cât cele sociale.
De abia după 1964 sunt pomenite timid merite corifeilor mişcării de
emancipare naŃională a românilor ardeleni. Astfel, elemente reclamate de
reformarea regimului politic maghiar au fost formulate şi susŃinute de fruntaşii
PNR la conferinŃa naŃională de la Sibiu, din 1905, când cei 97 de delegaŃi veniŃi
din comitatele româneşti s-au pronunŃat pentru „sufragiul universal, vot secret,
introducerea contribuŃiei progresive, împroprietărirea agricultorilor prin
vinderea în parcele a moşiilor”. Este subliniată lipsa de maturitate politică a
unor fruntaşi ardeleni în raporturile PNR cu guvernanŃii de la Budapesta. Sunt
nominalizaŃi Teodor Mihali şi Iuliu Maniu care ar fi dat dovadă de naivitate şi
astfel ar fi dat credit politicii demagogice practicate de forurile maghiare
atitudine care s-a repercutat negativ asupra acŃiunilor mişcării naŃionale care au
scăzut în intensitate.
În legătură cu mişcarea de emancipare a românilor ardeleni, Miron
Constantinescu apreciază că aceasta s-a postat pe o poziŃie de pasivitate în
perioada neutralităŃii României, atitudine care s-a schimbat diametral odată cu
intrarea ei în război. Sunt analizate acum şi adevăratele cauze care au condus la
prăbuşirea imperiului dualist şi sunt prezentate destul de detaliat politicile
discriminatorii aplicate de guvernanŃii maghiari împotriva românilor ardeleni.
Daicoviciu recurge în acest sens la o lucrare cu „uz confidenŃial” tipărită în
1907, la cererea ministrului de Interne Andrászy Gyula, pentru a argumenta cu
dovezi oficiale programul de deznaŃionalizare a popoarelor nemaghiare de pe
teritoriul vechii Ungarii.
Sunt pomenite de asemenea protestele organizate pe parcursul anului
1912 de biserica ortodoxă şi de cea greco-catolică din Transilvania împotriva
amestecului statului în treburile lor interne, acŃiuni care au culminat cu
congresul organizat de PNR la Alba Iulia pe 29 mai, cu participarea a 35000 de
români. Acestea n-au fost singulare în imperiu, în provincii manifestându-se
slovacii şi apoi sârbii împotriva desfiinŃării autonomiei bisericilor lor. Este
evidenŃiată o solidaritate identică manifestată şi în 1896, în temeiul închegării
alianŃei româno-sârbo-slovace, împotriva acŃiunilor de sărbătorire a
„mileniului” organizate de guvernanŃi cu scopul de a afirma teza vechimii
statului maghiar în Europa.
25
 Este evocată crearea „graniŃei culturale” introduse tocmai de către cel
mai vocal membru al delegaŃiei maghiare la Paris, contele Aponyi, care sub
ministeriatul său preconiza „maghiarizarea şcolilor româneşti, supravegherea
seminariilor de învăŃători români şi greco-orientali maghiari pentru a lua sub
oblăduirea sa pe credincioşii bisericii greco-catolice de limba maghiară”
mijloacele băneşti necesare reuşitei acestor măsuri fiind asigurate în proiectul
de buget pe anul 1917/1918. Daicoviciu mai subliniază şi faptul că naŃiunile
dominante ale imperiului nu reprezentau nici pe departe majoritatea în ce
priveşte mozaicul naŃional al monarhiei, nici per total, unde ungurii şi austriecii
însumau 22 de milioane din cele 51 şi nici în parte, austriecii acoperind 35,62 în
propria Ńară, iar ungurii 57,9%. În opinia sa politicile discriminatorii
determinate de compoziŃia etnică nefirească a imperiului ar fi una dintre
principalele cauze ale prăbuşirii acestuia. Strict legat de proporŃia covârşitoare a
populaŃiei româneşti în Transilvania, Liveanu aminteşte faptul că până şi
delegaŃia maghiară prezentă la dezbaterile ConferinŃei de Pace, cu toate
exagerările de natură statistică, a recunoscut că românii constituiau majoritatea
în provincie.
Problemei căderii frontului de Răsărit, datorită mişcărilor anarhiste
declanşate de revoluŃia din Rusia, i s-a încercat descifrarea prin atribuirea culpei
vechiului regim din Rusia care ar fi trădat interesele româneşti. Este accentuat
apoi caracterul imperialist al raporturilor dintre puterile aflate în cele două
tabere beligerante, manifestat cu precădere în perioada februarie-august 1917,
când Anglia, FranŃa, Rusia şi Italia ar fi iniŃiat tratative secrete cu tabăra adversă
în vederea încheierii unei păci ale cărei condiŃii ar fi fost impuse spre acceptare
României.
Începând cu prima jumătate a anilor ’60 istoricii români încep să aducă
argumente menite să combată vechile teze revizioniste relansate de unii
maghiari din diaspora. Una dintre acestea, cea a „transilvanismului”, susŃinea că
românii ardeleni nu ar fi fost foarte încântaŃi de perspectiva unirii provinciei lor
cu România, ci ar fi fost victimele ba a intereselor economice ale puterilor
învingătoare, ba a celor nutrite de burghezia de la Bucureşti şi nu în cele din
urmă ale fruntaşilor ardeleni care i-ar fi manipulat în sensul dorit de ei.
Cercetările întreprinse de istoricii clujeni prin documentele de arhivă dovedesc
însă că sfârşitul anului 1918 a găsit populaŃia românească a Transilvaniei
pregătită pentru înfăptuirea unor schimbări revoluŃionare în viaŃa ei socială şi
politică, legate de dobândirea libertăŃilor democratice, desfiinŃarea rămăşiŃelor
feudale din economia agricolă, înfăptuirea unei reforme agrare şi înlăturarea
aparatului de stat maghiar.
Daicoviciu atinsese în scrierile sale încă din 1964 delicata problemă a
dreptului de autodeterminare a popoarelor, făcând comparaŃie între actul unirii
Ardealului cu România şi cel al polonezilor, care pe 28 octombrie 1918 şi-au
constituit o comisie de lichidare, cu sediul la Cracovia, de unde au anunŃat
unirea GaliŃiei cu statul polonez eliberat, comisia mutându-şi sediul al Lublin la
26
7 noiembrie 1918. Într-o lucrare închinată Marii Uniri, în 1978, autorii acesteia,
Ion Popescu PuŃuri şi Augustin Deac, afirmă că Guvernul Sfaturilor din
Ungaria, prin vocea liderului său, Bela Kun, ar fi recunoscut în aprilie 1919
dreptul poporului român din Transilvania la autodeterminare şi că puterile
Antantei au hotărât suprimarea revoluŃiei maghiare de teama răspândirii
bolşevismului în Europa. Dacă lucrurile au stat într-adevăr aşa, rămâne
inexplicabilă atitudinea guvernului Bela Kun, care deşi se afla la cârma unei
republicii bolşevice, nu s-a putut lepăda de ambiŃia de a recupera teritoriile
revendicate de către fostele popoare trăitoare între hotarele Ungariei istorice.
Kun este făcut responsabil pentru modificarea opticii în care Consiliul Suprem
al ConferinŃei de Pace percepea până atunci conflictul armat iscat în fostul
spaŃiu al coroanei maghiare. De unde până atunci Puterile Aliate căzuseră de
acord că ar fi fost vorba despre evenimente militare locale şi minore, acum
acestea realizau existenŃa unui real focar de război capabil să pună sub semnul
întrebării proiectele construcŃiei politice a viitoarei Europe.
În ce priveşte aplicarea principiilor wilsoniene, Pascu probează cu un
document al vremii cum că bolşevicii, care l-a rândul lor lansaseră declaraŃia de
autodeterminare a tuturor popoarelor, reclamau mijloace şi forme diferite de
transpunere în viaŃă a acestor idei democratice, evident prin intermediul
proclamării unor republicii de sorginte proletară.

3.1.3. Subiecte sensibile abordate de istoriografia românească pe

fondul deteriorării relaŃiilor româno-maghiare în perioada 1985-
1989
La sfârşitul lunii august 1940, odată cu semnarea Dictatului de la Viena,
o parte a cerinŃelor revizioniste ale Ungariei au fost satisfăcute graŃie jocului de
interese economice şi expansioniste manifestat deopotrivă de către Germania
hitleristă şi de către Uniunea Sovietică, consfiinŃite în anexa secretă a Pactului
Ribentrop-Molotov.
Angajate în gestionarea aşa zisului „arbitraj” între Ungaria şi România
cu privire la trasarea adevăratelor „graniŃele culturale şi istorice” reclamate de
partea maghiară, atât delegaŃia germană, cât şi cea italiană au fost conştiente de
neseriozitatea şi falsitatea argumentelor invocate de maghiari în susŃinerea
pretenŃiilor lor şi totodată au cunoscut la fel de bine justeŃea probelor cu care
românii s-au străduit să-şi apere integritatea teritorială dobândită prin procesul
de desăvârşire a unităŃiilor naŃionale şi parafată la Trianon.
Nici argumentul superiorităŃii numerice a elementului românesc în
Ardeal, nici cel al liberei voinŃe de unire exprimate pe cale plebiscitară de
reprezentanŃii românilor transilvăneni la Alba Iulia nu au fost în măsură să
stăvilescă spiritul revanşard al regimului de la Budapesta, după cum nu l-au
putut îndupleca nici pe cel al regimului de la Berlin.
În consecinŃă, timp de patru ani peste populaŃia românească din nord-
vestul Transilvaniei se va coborî cea mai neagră dictatură a crimei şi terorii,
27
care va lăsa în urma ei răni neindecate multă vreme. Ungaria reuşeşte să spargă
graniŃa româno-maghiară consfinŃită la Trianon, manipulând noua conjunctură
politică europeană, într-o perioadă istorică în care dreptul forŃei prima în faŃa
forŃei dreptului.
În legătură cu pierderile teritoriale şi de populaŃie suferite de România în
favoarea Ungariei în toamna anului 1940, lucrările scoase de istoricii români, în
a doua jumătate a anilor ’80 şi după răsturnarea regimului comunist înfăŃişează
o realitate cu totul inversată faŃă de cea prezentată de istoricii maghiari. Şi unii
şi alŃii folosesc deopotrivă aceleaşi surse, respectiv rapoartele întocmite de
comisia mixtă italo-germană chemată pentru a lua act de abuzurile comise
împotriva minorităŃilor etnice şi pentru a solicita demararea unor anchete acolo
unde au fost comise omoruri şi torturi.
În 1985, sub coordonarea lui Mihai Fătu şi Mircea Muşat vedea lumina
tiparului o primă radiografie a regimului horthyst instalat în Transilvania de
Nord în urma Dictatului de la Viena. Lucrarea a produs un şoc printre cititorii
români, întrucât pentru prima dată era dat publicităŃii un mare volum de
documente de arhivă ce evocau crimele în masă comise de trupele şi de
jandarmii maghiari la Trăznea, Ip, Camăr, Păuşa, Ciumărna, Şimleu Silvaniei,
Cosniciu de Jos, Mureşenii de Câmpie, Huedin, încă din primele zile de
ocupaŃie.
Tot în 1985 Mihai Fătu va mai scoate un volum, sub egida editurii
Bisericii Ortodoxe Române, în care sunt prezentate suferinŃele credincioşilor
ortodocşi şi greco-catolici de pe teritoriul Ardealului cedat Ungariei în 1940.
Rapoartele înaintate comisiei mixte italo-germană şochează din nou prin
grozăvia crimelor bestiale pe care le evocă.
Au trebuit să treacă 48 de ani pentru ca istoricilor români să le fie
permis să dezvăluie înfiorătoarele rapoarte ce descria masacrul înfăptuit de
ostaşii maghiari în comuna Ip, judeŃul Sălaj. În 1988, istoricii clujeni Gheorghe
Bodea, Vasile Suciu şi Ilie Puşcaş publicau la Editura Dacia o foarte
documentată lucrare în care autorii îşi propuneau să zugrăvească o imagine cât
mai fidelă a ceea ce a însemnat administraŃia horthystă în Ardealul de Nord.
Fără îndoială, asasinarea celor 157 de români din Ip a constituit una dintre cele
mai îngrozitoare crime în masă înregistrată pe teritoriul Transilvaniei cedate în
1940, atât prin numărul celor ucişi, cât şi prin modul bestial în care aceştia au
fost răpuşi.
Sub regimul comunist din România episodului judecării în condiŃii de
război a unor civili maghiari acuzaŃi de schingiuirea şi omorârea unor soldaŃi
români, unii grav răniŃi, de către detaşamentul căpitanului Gavril Olteanu nu i s-
a acordat atenŃia cuvenită deoarece – aşa după cum s-au exprimat membrii
Uniunii Populare Maghiare desemnaŃi să participe la ancheta demarată în 1945
– „peste faptele petrecute trebuie tras valul uitării, pentru că altfel nu se poate
înfăptui prietenia româno-maghiară; s-a urmărit a nu se mai răscoli vechi
animozităŃi, ci să se calmeze spiritele, în scopul de a se putea păşi la munca
28
rodnică de construcŃie a socialismului”. De abia odată cu liberalizarea accesului
la arhivele militare cei interesaŃi au putut afla că a fost vorba despre o acŃiune
de represalii întreprinsă de paramilitarii lui Olteanu împotriva unor paramilitari
maghiari din localitatea Aita Seacă, aceştia făcându-se vinovaŃi de asasinarea,
cu câteva zile mai devreme, a unor soldaŃi români aflaŃi în retragere.
Rezultă, fie şi din aceste episoade tragice din relaŃiile româno-maghiare
ale anilor 1940-1941, că schimbarea prin forŃă şi conjuncturi internaŃionale a
frontierei de la Trianon nu poate decât să resusciteze un trecut dureros pentru
români şi frustrant pentru maghiari, care pot submina preceptele de convieŃuire
de tip european.

3. 2. Structura percepŃiei istoriografice maghiarei

3. 2.1. ArgumentaŃiile noii istoriografii maghiare din anii 1950-1980

în sprijinul tezelor interbelice
În 1952, Oscar von Haleczky publica la New York o lucrare prin care
încerca să demonstreze publicului de peste Ocean cum că limitele civilizaŃiei
europene s-ar fi oprit la frontierele de sud şi de est ale vechii Ungarii. Indirect,
după ce va trece în revistă cronologia unei halucinante istorii a spaŃiului
Balcanic şi a celui Carpatic, autorul face apel la solidaritatea care ar fi trebuit să
existe între popoarele de cultură occidentală şi implicit la datoria pe care
acestea ar avea-o pentru susŃinerea cauzei maghiarimii.
Pentru a convinge, Haleczky, „citându-l” pe Herodot, îi informează pe
cititori că spaŃiul de la nord şi răsărit de Dunăre a fost locuit în vechime de către
sciŃi, care ar fi fost o seminŃie turanică ce descindea din neamul sumerienilor, şi
că din această seminŃie s-au desprins şi individualizat apoi dacii, hunii, avarii,
bulgarii şi maghiarii. Pomeneşte apoi surse romane, conform cărora bazinul
intracarpatic ar fi fost ocupat mai târziu de neamul tracilor veniŃi aici de undeva
din sud, dar care la rândul său aparŃineau familiei sciŃilor, şi care se
autointitulau daci. O asemenea Ńară a nimănui ar fi găsit hunii prin anul 433
când au plecat din „Ethelköz” – mai susŃine Haleczky, exceptând bazinul
intracarpatic unde mai locuiau rămăşiŃe ale goŃilor, cei care-l vor însoŃi pe Attila
în expediŃiile întreprinse în vest.
Istoricul maghiar ajunge în cele din urmă la concluzia că la pragul dintre
milenii întregul spaŃiu intra- şi extracarpatic era locuit de populaŃii ugrice şi
bulgare, ultimele fiind învinse şi alungate după o vreme, realităŃi ce ar fi
oglindite în cronicile ruse şi în cele bizantine. Autorul îl mai citează şi pe
cronicarul Kedrenos pentru a demonstra că neamul vlahilor, „o populaŃie
primitivă de păstori”, este pomenit pentru prima oară în jurul centrelor Castoria
şi Presba, prin anul 976, nu departe de actuala graniŃă a Albaniei, şi cum că
migraŃia lor spre nord ar fi început în momentul când împăratul Alexios
Comnenul a hotărât mutarea lor din Peninsula Calchidia în Pelopones, de unde,
sub Manuel Comnenul, au fost aşezaŃi de-a lungul malului stâng al Dunării, la
29
Câmpulung, cu scopul de a păzi hotarele imperiului de eventualele atacuri ale
ungurilor.
Kazár Lajos împinge şi mai departe venirea românilor în spaŃiul
intracarpatic, către sfârşitul secolului al XI-lea, nu înainte de a combate cu
vehemenŃă teoria daco-românismului pe care o consideră o producŃie a iredentei
româneşti. Paternitatea cuvântului „român” îi este atribuită, de către Albert Was
de Czege, episcopului unit InochenŃie Micu Klein, cel care, supărat de refuzul
împăratului Carol al III-lea de a recunoaşte populaŃiei „valahe” statutul de a
patra naŃiune în Transilvania, ar fi inventat originea latină a poporului său, cu
toate că accepŃiunea generală de până la el ar fi indicat limpede originea slavă a
„valahilor”, dovedită mai ales de limba liturgică a religiei lor ortodoxe.
Albert Was de Czege se străduieşte să lămurească cititorul occidental
asupra identităŃii Transilvaniei prin intermediul unui succint excurs istoric de
factură „roesleriană”. El afirmă că până în secolul al XVII-lea, când sub
presiunea regatelor occidentale ar fi fost impusă limba latină şi în administraŃia
maghiară, Ńara s-a numit „Erdely” (Ardeal), adică „Dincolo de Păduri”, pe care
oaspeŃii germani veniŃi aici în secolul al XIII-lea au numit-o „Siebenburgen”
(Şapte târguri), după numărul oraşelor ridicate de ei pe pământurile ce le-au fost
dăruite de regii maghiari. În ce-i priveşte pe români, la fel ca majoritatea
istoricilor maghiari, el împinge locul de baştină al acestora la sud de Dunăre, de
unde, la început în grupuri mici iar apoi în masă, ar fi pătruns în Transilvania şi
ar fi preluat de la maghiari numele originar al Ńării, pervertindu-l în „Ardeal”.
Teoria sa este sprijinită, tot în Statele Unite, de către fostul curator al
Muzeului Bruckental, transfugul H. Fabritius, care, după ce compara trecutul
Transilvaniei cu cel al ElveŃiei, subscrie neadevărului cum că populaŃia
românească ar fi venit în Ardeal din Muntenia. „În trecut Transilvania putea fi
percepută precum o ElveŃie a Bazinului Carpatic – spune el – pe teritoriul căruia
regii maghiari au adus prin secolele XI-XII etnici germani, care, alături de
vecinii lor unguri, şi-au construit propriile oraşe şi au contribuit la dezvoltarea
şi apărarea Ńării. Când a început migraŃia valahilor dinspre sud, în încercarea de
a scăpa de regimurile despotice de la ei, s-a găsit un loc şi pentru şi au devenit
cetăŃeni ai acestei Ńări”.
În legătură cu statutul Transilvaniei de după dezastrul de la Mohács,
Oscar von Haleczky dezaprobă formula uzitată de majoritatea istoricilor, aceea
de principat independent, considerând că este vorba cel mult de o confuzie de
interpretare a rolului jucat de principe. În spiritul aceleaşi idei, Csapo Endre
vrea să scoată apoi în evidenŃă statutul unic al Ardealului, statut caracterizat
prin larga toleranŃă confesională decretată încă în 1557 de către Dieta de la
Turda, într-o vreme în care Europa era măcinată de conflicte religioase. Din
păcate, atunci când aprofundează tema coexistenŃei paşnice a grupurilor etnice
de pe teritoriul Transilvaniei, autorul rămâne tributar doctrinei istorice
revanşarde promovate de istoricii şi politicienii maghiari din perioada
interbelică.
30
 Campania lui Mihai Viteazul în Transilvania este descrisă de Albert
Was de Czege ca o invazie a „sălbaticilor valahi”, iar intervenŃia generalului
Basta, ca o continuare a „măcelului”, un act de „terorism militar” comandat
împotriva reformaŃilor maghiari, la care şi-au dat concursul şi „triburile vlahilor
conduşi de voievodul Radu din Valahia”, care şi-ar fi înfiinŃat cu această ocazie
o mulŃime de sate în centru Ardealului. InformaŃiile de acest gen sunt preluate
fără pic de critică din lucrarea „Erdély története”, publicată de istoricul Jancsó
Benedek în toiul campaniei iredentiste declanşate de Budapesta, în paginile
căreia acesta afirmă că intervalul anilor 1599-1604 ar fi fost una dintre cele mai
triste perioade din istoria Ardealului prin dimensiunile omorurilor şi
depopulărilor înfăptuite de trupele lui Mihai Viteazul şi de mercenarii lui Basta.
Cititorul american nefamiliarizat cu istoria Europei Centrale poate fi
lesne păcălit de discursul autorului, cu atât mai mult cu cât acesta îşi
îmbogăŃeşte fraza cu epitete jignitoare, şoviniste la adresa românilor, foarte
apropiate de registrul utilizat în propaganda cultivată de grupările rasiste
americane împotriva băştinaşilor amer-indieni, a populaŃiei de culoare sau a
latino-americanilor. Avem de a face iarăşi cu o reeditare a teoriei superiorităŃii
de rasă a maghiarilor şi a rolului lor civilizator în Balcani şi CarpaŃi, desigur în
tandem cu condamnarea aşa zisei lipse de recunoştinŃă a etniilor care alcătuiau
odinioară vechiul regat al Ungariei.
„Terorismul militar” al austriecilor împotriva protestanŃilor maghiari,
completat de „invaziile valahilor în Ardeal”, este „evocat” în 1981 şi de
profesorul Haraszti Endre în lucrarea „The Ethnic History of Transylvania”, în
care îşi propune „să facă lumină” în controversată problemă a uniaŃiei
ortodocşilor cu Biserica Romei. Procesul este calificat de către istoricul maghiar
precum „o tocmeală între catolicism şi bizantinism pentru oprirea expansiunii
protestantismului, o alianŃă între cuceritorii imperialişti şi elementul valah
împotriva protestanŃilor maghiari”. După ce este făcut răspunzător pentru
torturarea şi întemniŃarea la galere a mii de predicatori reformaŃi, împăratul
Leopold este învinuit că prin inventarea Bisericii Greco-Catolice nu a făcut
altceva decât să aplice şi în spaŃiul maghiar principiul „Divide et Impera”, de
care coroana habsburgică va face uz frecvent în secolul al XIX-lea.
În legătură cu mişcarea de emancipare naŃională a românilor ardeleni
conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan, istoricul Haraszti Endre afirmă că aceasta
ar fi din nou rezultatul manevrelor Vienei de aŃâŃare a etniilor trăitoare în
Transilvania unele împotriva celorlalte, pusă la cale după ce Dieta de la Cluj i-
ar fi solicitat împăratului Iosif al II-lea să recunoască statutul de naŃiune
populaŃiei „valahe”, cerere cu care monarhul nu ar fi fost de acord.
Mai departe, evenimentele anilor 1848-1849, sunt interpretate de către
istoricul Karsa T., în lucrarea „Remarks on the Daco-Roman theory”, ca fiind
un genocid înfăptuit de românii ardeleni, la comanda austriecilor, împotriva
populaŃiei maghiare. „łăranii valahi – spune el – i-au exterminat în totalitate pe

31
locuitorii maghiari ai Aiudului, Abrudului şi Zlatnei, şi au anihilat jumătate din
populaŃia maghiară a comitatului Hunedoara”.
Actul unirii Transilvaniei cu România este interpretat de Albert Was de
Czege ca un abuz comis de „cei 25.000 de români ardeleni adunaŃi la 1
decembrie 1918”, sub protecŃia armatei române, împotriva voinŃei a ”mai bine
de cinci milioane de locuitori care nici n-aveau habar de convocarea adunării”.
El mai afirmă că armata română, instigată de autorităŃile franceze, au ocupat
apoi Clujul în ziua Crăciunului, încălcând astfel prevederile ConvenŃiei de
ArmistiŃiu, şi că pe 19 ianuarie 1919 ar fi deschis foc armat pentru a-i împrăştia
pe cei 30.000 de maghiari care manifestau în PiaŃa Matei Corvin, ucigând peste
o mie dintre aceştia şi rănind alte câteva mii de demonstranŃi, după care a trecut
la jefuirea oraşului.
În 1970 şi apoi în 1974, istoricul Pastor Peter, lansa ideea că alipirea
Transilvaniei la Regatul României a fost rodul unor acorduri secrete încheiate
de guvernul român cu reprezentanŃii FranŃei fără ştirea aliaŃilor Antantei şi cu
încălcarea cu bună ştiinŃă a principiilor wilsoniene. Arbitrajul de la Viena este
calificat de Albert Was de Czege doar un act parŃial de dreptate făcut Ungariei,
pentru că în sudul Transilvaniei, „sub dominaŃia românească”, ar mai fi rămas
în jur de 600.000 mii de etnici maghiari, care în anii următori vor deveni Ńinta
tuturor abuzurilor. El mai afirmă că pe 19 august 1940 ar fi avut loc o întâlnire
secretă între dr. Ionel Pop, reprezentant al românilor ardeleni, şi contele Teleki
Andor, reprezentantul guvernului maghiar, diplomatul român înaintând patru
variante de soluŃionare a problemei Transilvaniei. Prima dintre acestea prevedea
retrocedarea unei părŃi a Ardealului către Ungaria, urmată de un schimb de
populaŃie.
Un episod asemănător este prezentat şi de către Stephen Kertesz, simpla
diferenŃă fiind că el se desfăşura la pragul anilor 1942-1943. Autorul afirmă că
premierul român Mihai Antonescu, „sub impulsul unei ciudate şi greşite
perceperi a situaŃiei”, ar fi iniŃiat o politică de reconciliere cu Ungaria, şi că, în
consecinŃă, guvernele ambelor Ńări au început să întreprindă mici gesturi de
apropiere şi ar fi început întocmirea unei liste a problemelor ce urmau să fie
discutate în cadrul negocierilor bilaterale. Guvernul maghiar l-a însărcinat pe
fostul ministru de externe Bánffy Miklós, ardelean la origine, să se deplaseze la
Bucureşti pentru a-l întâlni în mod oficial pe Antonescu, iar în paralel să-l
contacteze pe Iuliu Maniu, recunoscut de maghiari ca lider al opoziŃiei româneşti
în perspectiva deschiderii unui canal neoficial de negociere, fostul premier
Bethlen István urmând să reprezinte interesele Ungariei pe oricare dintre aceste
canale.
Fostul ataşat de presă al Ungariei la Berlin, Zathureczky Gyula, venea
pe piaŃa de carte în 1964 cu o halucinantă lucrare dedicată suferinŃelor pe care
le-ar fi îndurat maghiarii din sudul Transilvaniei după pronunŃarea Dictatului de
la Viena. El afirmă că în 1941 comisia mixtă germano-italiană pentru cercetarea
abuzurilor comise de autorităŃile maghiare şi române împotriva minorităŃilor
32
etnice ar fi avut de cercetat un număr de 387 plângeri formulate de maghiarii
rămaşi sub guvernarea românească şi numai 26 de plângeri formulate de către
românii rămaşi în spaŃiul cedat Ungariei. După socotelile sale, în 1942
maghiarii ar fi comis numai 87 acte de abuz, în vreme ce românii au comis
1372 de asemenea fapte, comisiei mixte revenindu-i sarcina să cerceteze 273 de
omucideri săvârşite de români, 687 cazuri de „bătăi bestiale aplicate de poliŃia
română”, 48 cazuri de preoŃi, şase cazuri de ziarişti şi 48 cazuri de muncitori
arestaŃi fără temei. Autorul mai spune că toŃi bărbaŃii maghiari cu vârste
cuprinse între 17 şi 45 de ani au fost mobilizaŃi de autorităŃile române şi
internaŃi, în „condiŃii deplorabile”, în lagăre de muncă forŃată din Basarabia şi
Bucovina.

3. 2. 2. Continuitate şi consecvenŃă tematică în istoriografia

maghiară din anii 1980-1990
Borsody István consideră că în opinia generală, Trianonul îşi găseşte un
loc aparte între ascensiunea naŃionalismului şi cea a marxismului, ambele ivite
în contextul revoluŃiei mondiale. NaŃionalismul burghez şi marxismul
revoluŃionar, două concepte de sorginte occidentală, ar fi cele care au oferit
omenirii două doctrine universale, care au contribuit mai mult la divizarea decât
la unificarea naŃiunilor, aşa încât nu este de mirare că interpretările Tratatului de
la Trianon au născut vii controverse. Pe de altă parte – susŃine Borsody –
controversele legate de interpretările naŃionaliste asupra procesului de pace au
fost un exerciŃiu fără speranŃă. Într-o abordare neutră, pe tărâm academic,
atenŃia ar fi trebuit să fie canalizată până la urmă pe punctele de vedere ale
puterilor occidentale, care au creat Trianonul, şi s-ar fi finalizat prin admiterea
concepŃiei propriului lor proces de pace. Acestea s-au întâmplat într-o perioadă
de relativă pace în Europa, dar în acelaşi timp o perioadă nefastă pentru
clarificarea condiŃiilor pentru o justă pace.
Argumentul etnic nu era nici el de vreun folos în faŃa rigidei interpretări
naŃionaliste. Pe de altă parte, interpretarea marxistă a Trianonului, cea sovietică,
se eschiva printr-o prea mare flexibilitate, cu toate că sovieticii denunŃaseră cu
mânie procesul de pacificare „burghezo-imperialisto-capitalistă” de la Paris.
După al Doilea Război Mondial, oricum, dezaprobarea lor a fost mai puŃin
vehementă, aducând foarte uşoare ajustări pretenŃiilor occidentale partizane
unei totale restauraŃii a aranjamentelor de la Trianon. Sovieticii au suprasolicitat
atunci sensul justiŃiei proletare internaŃionale, aşa încât atitudinea lor nu a fost
cu nimic mai puŃin nocivă decât cea a Occidentului, până la urmă şi-au urmărit
propriile lor interese ale momentului.
Taraszovics Sándor consideră că planul american de pace este cel care a
contribuit în mod esenŃial la colapsul Monarhiei Austro-Ungare şi a afectat
istoria Ungariei. La ConferinŃa de Pace de la Paris, delegaŃia americană condusă
de preşedintele Woodrow Wilson a fost în favoarea unor termeni de pace care
au condus la micşorarea drastică a Regatului Ungariei cu mult mai mult decât
33
prevăzuse ConferinŃa. Recomandările americane au fost în aşa fel făcute încât
să nu întâmpine respingerea lor de către vecini.
Borsody István consideră că drumul Ungariei către Trianon este
rezultatul propagandei Ńărilor inamice, un triumf al propagandei duse de
victorioşi. Învingătorii, îmbătaŃi de propria propagandă, au considerat că
sistemul de pacificare propus de ei pentru zona dunăreană va fi cel mai bun
pentru regiune şi pentru pacea în Europa. Interesele naŃionale şi idealismul
făceau casă bună în acest plan de pace. Propaganda era vedeta zilei. În optica
sa, proiectul de pacificare a bazinului dunărean a fost unul anti-maghiar, şi nu
surprinzător, datorită propagandei naŃionalităŃilor Imperiului Austro-Ungar, în
favoarea statelor victorioase.
În lumina realităŃilor de la sfârşitul războiului, Kertesz István afirmă că
prăbuşirea monarhiei nu ar fi fost provocată de conflicte interne. El crede că
reformele sociale şi federalizarea statului ar fi putut revitaliza monarhia, dar
serioase nemulŃumiri interne deja existau, iar mişcarea revoluŃionară externă le
încurajau, însă decisivă a fost atitudinea învingătorilor occidentali. Diverşi
lideri ai naŃionalităŃilor au fost încurajaŃi în acest sens, sprijiniŃi şi instruiŃi cu
iscusinŃă să sădească în minŃile conaŃionalilor că nu mai există nici un motiv de
a rămâne alături de vechea Monarhie. Aşa se poate explica schimbarea de
atitudine, de ce majoritatea naŃionalităŃilor, trecând peste orice alte considerente
politice, au preferat să treacă de partea aliaŃilor.
Pe de altă parte, Jászi Oszkár, un distins specialist al problemei
naŃionalităŃilor din Austro-Ungaria, scria că dacă disoluŃia Monarhiei nu va fi
un proces mecanic, cu siguranŃă el va fi unul organic, aşa după cum a fost
confirmat sau infirmat de faptele ulterioare. O reconstrucŃie fundamentală, pe
direcŃia democratizării şi federalizării, era mai mult decât necesară. Cu toate că
spre sfârşitul războiului nemulŃumirile naŃionalităŃilor au izbucnit sub diferite
forme, totuşi mai exista încă o forŃă de coeziune în rândurile armatelor
monarhiei aflate pe tărâm străin, excepŃie făcând numai grupurile armate din
Cehia, alimentate de propaganda aliaŃilor. De asemenea administraŃia, chiar
dacă era alcătuită dintr-un mozaic naŃional, a rămas loială până la capăt, mai
ales externele.
Problema naŃionalităŃilor din Monarhie a început să ocupe un loc
important în preocupările stafului britanic de prin 1890, şi a fost influenŃată de
preocupările consulului britanic la Budapesta, Sir Arthur Nicolson, devenit în
curând ambasador la St. Petersburg – susŃine Károly Vigh. Aflat la Budapesta,
el a luat act de nemulŃumirile şi plângerile croaŃilor şi românilor şi a întocmit un
raport despre măsurile opresive întreprinse de guvern, precum şi despre politica
de asimilare a naŃionalităŃilor, evaluări care au avut un impact deosebit asupra
celorlalŃi diplomaŃi. Un loc special în presa britanică a fost ocupat de problema
românilor, când o serie de jurnalişti şi oameni de ştiinŃă au atras atenŃia asupra
relaŃiilor dintre Ungaria şi România.

34
 Palotás Zoltán îşi concentrează analiza economică asupra cazului
României. El consideră că „Tribunalul” ConferinŃei de Pace a fost părtinitor
faŃă de cererile României, un „mic aliat victorios care şi-a câştigat importante
merite”, şi în special faŃă de problema demarcaŃiei noului teritoriu al acestui
stat. Pactul secret semnat de puterile Antantei şi România în august 1916, pe
baza căruia a intrat România în război, îi promitea acesteia întregul teritoriu din
stânga Tisei. O parte a aceluiaşi teritoriu, comitatul Banat, a fost de asemenea
promis Serbiei.
În ce priveşte România, era foarte limpede faptul că deciziile luate de
guvernul său aveau în vedere linia de frontieră deja stabilită prin tratatul secret
din 1916 – afirmă Ormos Mária – HărŃile de până în 1914 înfăŃişau o Românie
„mică” înconjurând Transilvania precum o potcoavă, aspect pentru care
ocuparea Ardealului a reprezentat principala Ńintă a naŃionaliştilor, după care şi-
au dorit o expansiune mult mai largă către vest. În ideologia României Mari,
Transilvania era întruchipată precum o citadelă a uniunii românilor, apărată de
CarpaŃi şi de MunŃii Bihorului. Transilvania era despărŃită geografic de Ungaria
prin dealuri line şi văi largi, iar de Vechiul Regat al României prin creste
montane foarte înalte. În viziunea românilor „citadela Transilvaniei” era
înconjurată din trei părŃi de câmpii, având în prim plan munŃii, aceste
împrejurimi fiind Câmpia Munteniei (Havasalföld), în sud, Moldova, în est, şi
Câmpia Crişurilor (Alföld) în vest, numită de ei łara Crişurilor sau Crişana, un
teritoriu cu mult mai mare decât teritoriul ParŃiumului unguresc, ce odinioară
intrase sub jurisdicŃia Principatului Transilvaniei. Mai mult, românii s-au
străduit să obŃină întregul teritoriu de până la Tisa.

4. Perspectiva istorică a Tratatului de la Trianon în contextul schimbărilor

survenite după 1989 în peisajul politic al Europei Centrale şi de Est
4.1. Noile orientări de cercetarea ale istoriografiei româneşti
O principală caracteristică a celor două istoriografii de după 1990,
maghiară şi română, în privinŃa modului de abordare a procesului de pace
desfăşurat la Paris în 1919-1920 este aceea a menŃinerii poziŃiilor partizane
manifestate şi de o parte şi de alta în perioada comunistă, reŃinem unanimitatea
istoricilor maghiari în a condamna deciziile care au condus la dezmembrarea
teritorială a vechii Ungarii, şi larga accepŃiune a istoricilor români în a
supraevalua implicarea maselor populare româneşti în procesul de desăvârşire a
unităŃii naŃionale, în detrimentul analizei rolului jucat de către personalităŃii
politice ale vremii, români şi străini, a contextului internaŃional sub imperiul
căruia s-au desfăşurat evenimentele – este de părere Lucian Leuştean.
AfirmaŃiile lui pot fi considerată doar pe jumătate valabile, cel puŃin în
ceea ce priveşte preocupările istoricilor maghiari, pentru că de partea cealaltă
istoricii români, chiar dacă în parte se vor apleca asupra aceloraşi problematici
abordate şi în anii regimului comunist, în virtutea liberalizării accesului la
documentele de arhivă şi la o bibliografie mai puŃin accesibilă până atunci, vor
35
îmbogăŃi cu elemente noi bagajul de informaŃii privitoare la evenimentele care
au urmat încheierii primului război mondial. De asemenea, tematica propusă de
o serie de istorici va fi mult mai variată, iar subiectele dezbătute şi de istoricii
din generaŃia precedentă vor căpăta acum interpretări noi şi vor fi puse în
conexiune cu diferite procese istorice mai puŃin mediatizate în literatura
autohtonă de specialitate.
Mircea Dogaru subliniază apoi că forŃele politice de la Budapesta s-au
străduit continuu şi prin orice mijloace să păstreze status quo-ul teritorial al
fostei Ungarii. Dacă îndemnul către o formulă federalistă, adresat sub presiunea
maghiarilor de către împăratului Carol popoarelor care alcătuiseră statutul
dualist, a rămas fără nici un ecou, pentru întâlnirea de la Belgrad s-a optat pe
impresia pozitivă pe care proaspătul premier Károly, recomandat drept
„antantist”, ar putea să o producă asupra generalului d’Esperey pe parcursul
negocierilor. În realitate nici Károly Mihály şi nici democratul său asistent Jászi
Oszkár, cu toate că se străduiau să cultive imaginea unei Ungarii democratice,
detaşate de trecutul ei, nu au luat în calcul nici măcar varianta posibilităŃii de a
acorda o cât de cât autonomie Transilvaniei, şi cu atât mai puŃin pe aceea a
creării unui stat al românilor ardeleni într-un sistem federativ.
AlŃi istorici fac observaŃia că guvernul maghiar a lucrat cu două măsuri
în ce priveşte rezolvarea doleanŃelor românilor ardeleni. În paralel cu deciziile
pozitive adoptate în scopul de a satisface cerinŃa legitimă a acestora de a-şi
hotărî soarta prin referendum, pe de altă parte îndemna populaŃia maghiară a
Transilvaniei la rezistenŃă împotriva actului Unirii hotărât la Alba Iulia şi în
acelaşi timp ordonase măsuri pentru refacerea efectivelor militare. În suita
acestor dispoziŃii se înscrie circulara lansată de Apáthy István, comisarul pentru
Ungaria de Est, prin care le cerea etnicilor maghiari să protesteze faŃă de actul
de la Alba Iulia, mobilizarea tinerilor secui în vederea încorporării lor în armată
sau marşul înspre Alba Iulia a diviziei din Cluj angajat de colonelului
Kratochwill în chiar zilele Marii Adunări. Acestora li s-au adăugat
nenumăratele acte de ostilitate, mergând până la confruntări armate, la care
elemente ale armatei maghiare s-au dedat împotriva trupelor româneşti pe
parcursul deplasării lor către linia de demarcaŃie stabilită la Belgrad, cu
încălcarea vădită a obligaŃiile asumate de premierul Károly în faŃa generalului
d’Esperey, ori grevele puse în scenă la minele de pe Valea Jiului şi la atelierele
din Cluj ale căilor ferate.
Vina pentru perpetuarea vechilor stări de lucruri din Ardeal este căutată
de Ion Gheorghe Stanciu în cercurile politice ale aliaŃilor. El consideră că
stabilirea unei linii de demarcaŃie precise între forŃele armate ale Antantei şi
cele ale „Puterilor Centrale” cu ocazia armistiŃiilor solicitate de către austrieci şi
maghiari a fost subminată şi tergiversată, pe de o parte de către factori
subiectivi, aici înscriindu-se partea americană, care prin vocea preşedintelui
Wilson solicita modificarea proiectului pregătit de francezi încă din 15
octombrie 1918 prin prisma principiilor referitoare la „libertatea mărilor” şi
36
„libertatea comerŃului”, iar pe de altă parte de către factori obiectivi determinaŃi
de evoluŃia situaŃiei din fosta monarhie dualistă.
Sub celălalt aspect, aliaŃii au fost surprinşi de rapiditatea cu care s-a
derulat destrămarea fostul imperiu austro-ungar, paradoxal Austria fiind prima
componentă care şi-a proclamat independenŃa, la 21 octombrie 1918, urmată de
Ungaria, la 31 octombrie 1918. Sub presiunea evenimentelor aliaŃii nu au
dispus nici de timpul necesar elaborării unui program amănunŃit de pacificare a
zonei şi nici de mijloacele logistice suficiente pentru a ocupa militar teritoriile
în cauză şi a le asigura administrarea provizorie.
Documentele de arhivă sunt cele care vor stabili adevărul şi în privinŃa
controverselor provocate de o parte a politicienilor, mai târziu a istoricilor
maghiari, prin negarea poziŃiei de neutralitate adoptată de conducerea armatei
române pe întreg parcursul Marii Adunări de la Alba Iulia şi a ratificării
plebiscitului de la 1 decembrie 1918. Tocmai pentru a împiedica naşterea unor
astfel de interpretări şi vehicularea unor asemenea speculaŃii, trupele româneşti
s-au oprit din înaintarea lor în zona Târgului Mureş, deci la o distanŃă de 200 de
km faŃă de locul unde reprezentanŃii românilor ardeleni îşi decideau soarta, în
vreme ce trupele germane aflate în retragere se aflau la o distanŃă mult mai mică
şi ar fi putut lesne interveni pentru a zădărnici finalizarea referendumului.
Insinuările vehiculate mai târziu de iredenda maghiară sunt contrazise
inclusiv de atitudinea adoptată de guvernul de la Budapesta faŃă de cererile de
sprijin material formulate de reprezentanŃii Consiliului NaŃional Român în
vederea organizării Adunării de la Alba Iulia. Astfel, în virtutea eforturilor
depuse pentru a face dovada democratizării societăŃii maghiare, pe 27
noiembrie 1918 Consiliul de Miniştri al Ungariei a aprobat suma de 1.500.000
de coroane în acest scop, iar ministrul Garami Ernö a pus la dispoziŃia
delegaŃilor români trenuri gratuite pentru perioada 29 noiembrie-2 decembrie,
toate acestea în condiŃiile în care tratativele din 13-15 noiembrie, de la Arad,
dintre ministrul Jászi Oszkár şi fruntaşii CNR eşuaseră.
Istoricul orădean Liviu Borcea prezintă interesante relatări cu privire la
starea de spirit a populaŃiei maghiare locuitoare în arealul a ceea ce forŃele aliate
ar fi vrut să devină zonă neutră dintre vechea şi noua linie de demarcaŃie,
precum şi în legătură cu manipularea acestei populaŃii prin presa locală în
ajunul declanşării contraofensivei româneşti. Cititorii erau informaŃi că trupele
maghiare masate la Bratca sunt gata să riposteze în cazul unui atac şi că dacă nu
vor face faŃă, până la sosirea întăririlor, vor proceda la întârzierea operaŃiunilor
militare ale românilor prin trimiterea unor negociatori la Ciucea, strategie
probată cu succes şi la Aghireş. Odată cu declanşarea confruntărilor armate,
ziarul a procedat fie la găzduirea unor ştiri false despre situaŃia frontului, menite
să susŃină moralul populaŃiei, fie prin cenzurarea veştilor sosite în Oradea pe
alte căi decât cele oficiale. Astfel, succesul repurtat de trupele româneşti la
Hereclean, în vederea ocupării oraşului Zalău, era atribuit companiilor de secui
care ar fi respins respectivul atac, după cum cititorilor care auziseră despre
37
ruperea frontului la Ciucea li se recomanda să nu dea crezare acelor ştiri şi „mai
ales să se abŃină a răspândi sămânŃa zvonurilor neîntemeiate”.
În ce priveşte complicatul proces de delimitare teritorială a viitoarelor
state succesorale, importante în elucidarea mecanismelor care l-au pus în
mişcare s-au dovedit documentele din arhivele străine publicate de istoricii
bucureşteni. Încă din ianuarie 1917 guvernul francez a alcătuit un grup de
experŃi care trebuiau să pună la punct un plan de stabilire a frontierelor noilor
state ce se vor naşte în urma destructurării colosului multietnic ce alcătuia
Austro-Ungaria. Multietnicitatea zonei va fi subliniată până şi de contele
Appony, campionul revendicărilor maghiare la Trianon, care va recunoaşte că,
în privinŃa Transilvaniei, „există un mare amestec de rase – şi că – românii şi
ungurii s-au amestecat într-un fel care face problema mai complicată”, fără a
omite să specifice că în conformitate cu hărŃile etnografice pregătite de el,
elementul maghiar ar fi majoritar aici.
PertinenŃa datelor oferite de raport explică atitudinea favorabilă de mai
târziu faŃă de cerinŃele românilor pe care francezii au afişat-o în cursul
dezbaterilor la ConferinŃa de Pace. În schimb italienii s-au arătat cei mai
oscilanŃi, linia frontierei propuse de ei fiind net în favoarea Ungariei, variantă
motivată de interesul urmărit de Italia pentru o viitoare amiciŃie cu Ungaria,
relaŃie care i-ar fi prezervat integritatea frontierelor comune cu statul sârbilor,
croaŃilor şi slovenilor, în care vedeau o ameninŃare. Frontiera propusă de
americani trecea şi ea pe la est de oraşele Satu Mare, Carei, Oradea şi Arad,
specialiştii lor venind cu argumentaŃia că populaŃia acestora ar fi majoritar
maghiară, fără a mai preciza însă că toate erau înconjurate de aşezări rurale
locuite copleşitor de populaŃie românească. La originea alegerii unei variante
mai puŃin avantajoase părŃii române poate să fi stat atitudinea de dezaprobare pe
care preşedintele Wilson a afişat-o atunci când francezii au venit cu propunerea
ca trupele româneşti să ocupe zona tampon creată între linia de demarcaŃie de la
Sighet-Ciucea-Zam şi cea nouă de pe itinerarul aproximativ al actualei graniŃe.
Liderul american este de părere că acŃiunile purtate de armatele române pentru
răsturnarea regimului bolşevic de la Budapesta periclitează bunul mers al
ConferinŃei de Pace.
În opinia istoricului Valeriu Florin Dobrinescu fostele puteri aliate au
conştientizat de la bun început vulnerabilităŃile Tratatului de la Trianon.
Începuturile genezei politicii revizioniste a Ungariei au fost întrezărite de
politicieni britanici de timpuriu, mai precis din toamna anului 1920. Aflat la
Bucureşti pentru a prospecta posibilităŃile de înfiinŃare a unui organism
internaŃional menit să satisfacă interesele economice, în primul rând ale Ńărilor
riverane Dunării, dar şi cele ale marilor puteri învingătoare, pe fondul
neînŃelegerilor ivite cu acest prilej, diplomatul englez Rattigan îi expunea
profetic lordului Curzon, secretarul externelor, că Ungaria va încerca în viitor
să-şi recucerească teritoriile pierdute profitând tocmai de dezbinarea ce se va
adâncii tot mai mult între vechii parteneri ai Antantei.
38
 Pentru perioada post-decembristă atrage atenŃia lucrările de sinteză
publicată pe tema convieŃuirii româno-maghiare de către profesorul Raoul
Şorban. Seria sintezelor sale începe în 1990 cu volumul „Fantasma imperiului
ungar în Casa Europei. «Maghiaromania» în doctrina ungarismului”, continuă
în 2001 cu volumul „Chestiunea maghiară”, iar în 2003 cu lucrarea „Invazia de
stafii”, din manuscrisul cărei, afirmă autorul, au dispărut, irecuperabil, 150 de
pagini în tipografie. În ce priveşte lucrările istoricilor maghiari, este subliniată
consecvenŃa cu care aceştia contestă dreptul de autodeterminare a naŃiunilor
fostei monarhii şi îndârjirea cu care susŃin necesitatea refacerii „Ungariei Mari”.
În concluzie, istoriografia română postdecembristă îmbogăŃeşte
documentar şi în interpretare momentul Trianon, aduce în circuit literatura edită
străină, în special vest-europeană şi nord americană, în care găseşte noi
argumente pentru a demonstra justeŃea Unirii Transilvaniei cu Vechea
Românie.

4.2. Istoriografia maghiară între conceptul „Europei fără graniŃe” şi

autonomia „łării Secuilor”
Pe parcursul veacurilor al XVII-lea şi al XVIII-lea Bazinul Carpatic s-a
făcut cunoscut ca una dintre regiunile europene cele mai frământate în privinŃa
conflictelor de natură etnică şi religioasă, încât nici sistemele ideologice şi
sociale care au guvernat regiunea în secolul trecut nu au fost în stare să înlăture
tensiunea existentă între diferitele grupuri etnice.
Sociologul Anna Fenyvesi consideră că aceste tensiuni s-au accentuat şi
datorită noilor frontiere rigide, care au mărginit statele succesorale după primul
război mondial, prin faptul că au întrerupt vechile legături culturale şi istorice,
precum şi tradiŃionalele contacte de factură economică preexistente în fosta
Ungarie, încât nici internaŃionalismul comunist nu s-a dovedit capabil să
rezolve problema. Ea susŃine că începând cu anul 1920, între spaŃiul geografic
al naŃiunii maghiare şi poporul maghiar s-a produs o ruptură prin faptul că
Tratatul de la Trianon a obligat o treime din fosta populaŃie maghiară să adopte
statutul de minoritate trăitoare în noile spaŃii ale statelor succesorale, situaŃia
care a constituit o permanentă sursă de inflamare a curentelor revizioniste şi
iredentiste.
În continuarea aceleaşi idei, cercetătorii Károly Kocsis şi Eszter
Kocsisné Hodos afirmă că guvernele statelor succesorale au cultivat prin
politicile lor naŃionalismul şi şovinismul în rândul populaŃiilor majoritare.
Grupurile etnicilor maghiari de pe teritoriile lor au fost tratate ca şi cum nici n-
ar fi existat, iar vechile toponime şi hidronime ungureşti din zonă au fost omise
cu bună ştiinŃă din hărŃi şi din manualele şcolare, măsuri care au condus la o şi
mai mare segregare etnică a societăŃi. În acest context a fost posibil ca
Transilvania să devină obiectul Arbitrajului de la Viena din august 1940, când
un însemnat procent al românilor au devenit din nou minoritari prin
încorporarea la Ungaria a unui teritoriu de 16.792 de mile pătrate.
39
 Nu este întâmplător faptul că o bună parte a istoriografiei maghiare de
după 1990 continuă şi astăzi să facă recurs la mai vechile concepŃii vehiculate
în perioada interbelică pe seama cauzelor care au generat starea de permanentă
tensiune dintre Ungaria şi statele succesorale. În legătură cu finele anului 1918,
soŃii Kocsis pun actul de unire al Transilvaniei cu România în sarcina ocupaŃiei
militare instaurate de armata română în Ardeal, în condiŃiile în care, conform
recensământului din 1910, un număr de 2,5 milioane de locuitori ai provinciei,
adică 46%, ar fi fost neromâni, dintre aceştia 1,7 milioane fiind maghiari. Anna
Fenyvesi apreciază la 200.000 numărul maghiarilor care au părăsit Ardealul
după 4 iunie 1920. Se apreciază la 800.000 numărul românilor veniŃi în
Transilvania din zonele extracarpatice după 1920 şi la un sfert de milion a celor
veniŃi după 1945, aceştia din urmă aşezându-se în „triunghiul industrial”
alcătuit de oraşele Braşov-Arad-ReşiŃa, a cărui economie a solicitat
suplimentarea forŃei de muncă.
Benö Attila şi Szilágyi Sándor, după ce subliniază faptul că cei
1.434.000 de maghiari, câŃi au mai rămas în Transilvania, reprezintă 10% din
totalul maghiarilor din întreaga lume, spun că diminuarea numărului lor s-ar
datora plecării lor din Ardeal din cauza politicii opresive pe care regimul
dictatorial al lui Ceauşescu a dus-o până în 1989. În opinia lor, datele
recensământului românesc din 2002 ar dovedi că procesul de deznaŃionalizare a
maghiarilor transilvăneni continuă şi astăzi întrucât din cei 1.443.970 de
cetăŃeni care s-au declarat vorbitori de limba maghiară, numai 1.431.807 s-au
declarat maghiari. Anita Inder Singh este de părere că tensiunile interetnice din
Ardeal sunt agravate de diferenŃele de natură religioasă şi socială dintre
locuitorilor din provincie care, în ce-i priveşte pe maghiari, sunt agravate de
permanenta preocupare a guvernanŃilor de a-i asimila pe aceştia ori de a-i
elimina din viaŃa publică pe cei care se opun
Paradoxal, semnarea Actului Final al ConferinŃei de la Helsinki, din
1975, în loc să aducă o linişte în raporturile dintre România şi Ungaria le-a
tensionat şi mai mult, declaraŃia susŃinută de preşedintele János Kádár cu
această ocazie referitor la statututl maghiarilor din Ardeal fiind interpretată ca o
ofensă de către guvernanŃii de la Bucureşti. Un principal factor de menŃinere a
conştiinŃei naŃionale în epoca comunistă a minoritarilor maghiari din Ńările
succesorale l-a constituit biserica, acest lucru fiind posibil nu pentru că tineretul
maghiar nu ar fi fost supus aceluiaşi proces de îndoctrinare ateistă la care era
supusă întreaga societate, ci pentru că ei au perceput religia proprie ca pe un
simbol al identităŃii lor naŃionale, cu toate că au existat şi cazuri în care unii s-
au declarat atei sau n-au răspuns la recensământul din 1990. Un alt factor
implicat în păstrarea identităŃii naŃionale l-a constituit educaŃia minorităŃilor
maghiare. Aceleaşi date statistice din 1990 arată că numai 1% dintre maghiarii
transilvăneni erau neştiutori de carte, faŃă de 3% dintre români, sau că 2,4%
dintre maghiarii Voievodinei erau analfabeŃi, faŃă de 4,9 dintre sârbi.

40
 Tensiunile dintre populaŃiile majoritare ale statelor din Europa Centrală
şi de Est şi minorităŃile naŃionale de pe teritoriul lor au fost alimentate de
declaraŃiile din 1990 ale guvernanŃilor de la Budapesta, care s-au pronunŃat că
„este imposibil ca Ungaria să întreŃină bune relaŃii cu vreo Ńară în care
minoritatea maghiară este discriminată” – şi că – „Ungaria îşi asumă
răspunderea pentru soarta tuturor maghiarilor din afara graniŃelor sale şi în
consecinŃă va face tot ce-i stă în putere pentru a-şi întări legăturile cu aceştia”,
afirmaŃii care au fost interpretate în Ńările vecine ca expresie a reînvierii
revizionismului. Györgyi Barta interpretează afirmaŃia premierului József
Antall că se aşteaptă să fie „primul ministru al celor 15 milioane de maghiari”
ca fiind o figură de stil utilizată de omul politic în scopul de a face cunoscută
deschiderea unei noi ere în politica externă a Ungariei în raport cu Ńările vecine,
în special în relaŃiile cu România, iar faptul că tonul Budapestei s-a îndulcit pe
parcursul parcurgerii procedurii de aderare la Uniunea Europeană şi la NATO,
nu înseamnă că Ungaria ar fi jucat o carte cu două feŃe.
Normalizarea relaŃiilor dintre România şi Ungaria a fost posibilă prin
venirea lui Horn Gyula la putere a în 1994, eveniment care a marcat adoptarea
unei noi strategii de politică externă. În calitatea sa de preşedinte, Horn s-a
declarat liderul celor 10,4 milioane de maghiari, adică numai a celor trăitori
între hotarele Ungariei, considerând că problema minorităŃii maghiare nu poate
face obiectul unei înŃelegeri internaŃionale. Cu alte cuvinte, Budapesta nu a
încurajat nici un fel de aspiraŃie autonomistă a grupului etnic maghiar din
Ardeal şi nu a acceptat ingerinŃa UDMR în discuŃiile de pregătire a tratatului.
Interesul de moment al ambelor state a fost ca ele să poată răspundă cerinŃelor
de integrare a lor în NATO, cea mai importantă cerinŃă Ńinând de
inviolabilitatea frontierei dintre cele două.
Analistul Andrew Felkay este de părere că Ungaria a ratat un prilej de a
obŃine satisfacerea drepturilor colective pentru minorităŃile maghiare întrucât,
dat fiind procesul de lărgire a sferei NATO, ar fi putut pune presiuni asupra
guvernelor statelor vecine înscrise în cursa de aderare. PoziŃia lui Gyula Horn
nu a putut fi modificată nici de către documentul adoptat de congresul
organizaŃiilor etnicilor maghiari din statele vecine, desfăşurat pe 4 iulie 1996,
preşedintele afirmând încă o dată că este preocupat numai de soarta celor 10,5
milioane de maghiari care l-au ales şi că echipa condusă de ele nu agreează
ideea vreunei revizuirii a graniŃelor. Mai mult, documentul a ajuns şi pe mâna
cercurilor naŃionaliste din Slovacia şi România care l-au exploatat în sens
negativ. Însuşi preşedintele Iliescu a declarat că autonomia pe criterii nu poate
fi acceptat deoarece aceasta ar conduce la separatism, iar ministrul de externe al
Slovaciei a considerat că „autonomia” invocată de minoritarii maghiari pune în
pericol acordul încheiat de Ńara sa cu Ungaria.
În opinia analiştilor maghiari modul în care au fost arondate judeŃele
României la cele opt regiuni de dezvoltare înfiinŃate în perspectiva beneficiului
de fonduri PHARE nu este cel mai optim, deoarece la conceperea proiectului nu
41
s-au avut în vedere aspecte legate de coeziunea istorico-economică a zonelor ce
le alcătuiesc. În opinia sociologilor maghiari, cele trei judeŃe transilvănene cu
populaŃiei majoritar maghiară s-ar putea constitui într-o entitate teritorială
autonomă cu o populaŃie de 2,6 milioane de locuitori, în cadrul căreia populaŃia
maghiară, cu cei 1,1 milioane de suflete, ar reprezenta un procent de 59,2%.
Naşterea unei asemenea regiuni autonome nu a fost îngăduită până acum de
către autorităŃile româneşti de teama că un „łinut al Secuilor” s-ar putea
transforma în curând într-un stat independent.
Una dintre piedicile majore cu care se confruntă statele Bazinului
Dunărean, intrate de curând în Uniunea Europeană, în dezvoltarea relaŃiilor
transfrontaliere dintre ele este generată de paşii mărunŃi făcuŃi în direcŃia
descentralizării administraŃiei. Cu excepŃia Bulgariei, Cehiei şi Slovaciei, care
încă din perioada comunistă au acordat o mai largă autonomiei structurilor
teritoriale, în România şi Ungaria lucrurile au rămas aproape neschimbate, în
special în ceea ce priveşte gestiunea finanŃelor publice. Singură Polonia este cea
care a acordat o largă autonomie voievodatelor care o alcătuiesc. Această
situaŃie afectează şi relaŃiile culturale interetnice dintre ele, care ating un nivel
foarte scăzut în comparaŃie cu ceea ce se întâmplă în Occident. Multe alte
localităŃi rurale din estul Ungariei se află şi astăzi în situaŃia de a fi rupte de
sfera tradiŃională de influenŃă pe care au exercitat-o asupra lor centrele urbane
rămase în România. Cu toată liberalizarea cunoscută de circulaŃia
transfrontalieră, nivelul contactelor între populaŃia rurală a celor două zone
învecinate a rămas destul de redus şi s-a axat mai ale pe refacerea legăturilor
familiale, întrucât România nu este percepută ca o piaŃă de afaceri
Baranyi Béla, unul dintre cei mai cunoscuŃi susŃinători ai ideii cooperări
transfrontaliere, este de părere că graniŃele trasate la Trianon au fost rodul unei
înŃelegeri arbitrare perfectate de către marile puteri învingătoare, în urma căreia,
fără a fi luate în considerare aspectele etnice, culturale şi economice şi nici cele
Ńinând de relaŃiile interumane, a fost practic subminată perspectiva de
dezvoltare a tuturor zonelor din proximitatea noilor frontiere, consecinŃele
grave ale actului fiind vizibile şi în prezent. De aceea, afirmă autorul, relaŃiile
fireşti între maghiarii ce vieŃuiau de o parte şi de alta a graniŃelor Ungariei au
fost blocate mai bine de două decenii de la trasarea actualelor graniŃe, contactul
dintre aceştia începând a se înfiripa de abia de prin anii ’60 prin intermediul
micului trafic local permis de autorităŃile statelor vecine, situaŃie menită însă să
submineze o dezvoltare economică micro-regională.
Pe de altă parte, integrarea, la 1 mai 2004, Ungariei în „spaŃiul
Schengen”, este de natură să amâne pentru o perioadă de timp rezolvarea
liberalizării circulaŃiei maghiarilor din România în spaŃiul Uniunii Europene şi
în acelaşi timp să gestioneze strict circulaŃia la graniŃa cu Ucraina, devenită
acum frontieră de răsărit a Uniunii. Cu alte cuvinte, ConvenŃia de la Schengen
ridică mai degrabă oprelişti în libera circulaŃie a oamenilor şi bunurilor peste
frontiere şi amână relansarea relaŃiilor de bună vecinătate între statele din jurul
42
Ungariei. De asemenea, ea întârzie reconstituirea fostelor zone tradiŃionale
existente anterior Trianonului, precum Ujgorod, Mucacevo, Beregszásy, Carei,
Satu Mare, Oradea, Arad şi Timişoara, cele care coagulau în jurul lor interesele
economice, sociale, culturale şi etnice ale celor ce trăiau în sfera lor de
competenŃă teritorială, menŃinând pe mai departe aşa numitul statut de
marginalizare, sau „periferizare”, a unor comunităŃi umane condamnate în felul
acesta la înapoiere. Sunt bine cunoscutele zone defavorizate.
SoluŃia ce ar fi de urmat pentru rezolvarea situaŃiei ar consta în
renunŃarea la constrângerile ce grevează actualul regim de frontieră, rigid şi
separatist, prin aşa numitul proces de „spiritualizare” a graniŃelor prin
intermediul cooperării transfrontaliere în domeniile culturii şi sportului, al
educaŃiei, iar apoi în sfera economiei şi comerŃului, zonele în cauză fiind foarte
puŃin racordate la schimburile economice internaŃionale. În perspectiva lărgirii
ariei monedei unice, rolul dezvoltării euroregiunilor sporeşte, acestea având
şansa ca la momentul integrării să fie pregătite instituŃional sub aspect
economic, social, cultural şi de mediu prin intermediul legăturilor
transfrontaliere.
Conceptul euroregiunii s-a născut în Occident, în 1957, odată cu
constituirea PieŃii Comune, şi s-a extins cu mare repeziciune. El a prins rădăcini
şi în Europa Centrală şi de Răsărit, în prezent fiind înregistrate peste 100 de
acorduri inter-regionale de cooperare pe o diversă plajă de probleme. În aceste
condiŃii frontierele îşi diminuează caracterul instituŃionalizat în beneficiul
înlesnirii aspectului funcŃional al graniŃelor. Exemple pozitive ne sunt oferite de
fezabilitatea dovedită a euroregiunii Košice-Miskolc ori de cea a macro-
euroregiunii Dunăre-Criş-Mureş-Tisa, cu subdiviziunea Bihor-Hajdú-Bihar.
În ce priveşte perspectivele de dezvoltare ale Euroregiunii Carpatice,
Süli-Zakar István este de părere că acestea depind de politicile naŃionale ale
fiecărui stat, dar şi de cele regionale, şi nu în ultimul rând de nivelul de
finanŃare ale acestora, posibile fiind trei scenarii: Cel pesimist ar fi legat de
prelungirea crizei socio-economice în regiune şi implicit o întârziere a
dezvoltării ei. Scenariul realist ar acela în care statele partenere ar urma modelul
occidental, conform căruia s-ar îngriji de atragerea capitalului străin în vederea
dezvoltării unor centre tehnologice şi ar fi preocupate de o mai bună utilizare a
resurselor interne încât procesul să nu conducă la o polarizare a economiei în
jurul marilor oraşe ci la o dispersie a acesteia în teritoriu.

4.3. De la frontierele stabilite prin Tratatul de la Trianon la

„Europa fără graniŃe” prefigurată de Tratatul de la Schengen
Conceptul „Europei fără frontiere” poate oferi soluŃia pentru rezolvarea
problemei etnice pe continent. Unii oameni politici şi politologi consideră că
modelul „statului naŃional” nu a putut să ofere individului o finalitate
sustenabilă prin instituŃia cetăŃeniei. Limitată în tiparul său definitoriu, cetăŃenia
clasică s-a mărginit să ofere un gen de egalitate de principiu, abstractă,
43
locuitorilor aflaŃi între frontierele unui stat naŃional, însă aceleaşi frontiere au
scindat în acelaşi timp numeroase comunităŃi etno-culturale, împărŃind
populaŃia în două categorii, majoritatea şi minorităŃile conlocuitoare.
Istoria a dovedit că felul în care a fost gândită modalitatea de gestionare
a noii arhitecturi europene în perioada interbelică era de la bun început sortit
eşecului, întrucât puzderia de enclave etnice care grevau unitatea naŃională a
statelor succesorale au constituit tot atâtea motive de declanşare a unor acŃiuni
revizioniste, care în realitate reprezentau doar masca sub care se ascundeau
interese economice. Această stare de lucruri s-a datorat faptului că între
cetăŃenii de etnii diferite ai aceluiaşi stat s-au ridicat „frontiere interioare” –
cum le defineşte profesorul Andrei Marga.
Europa comunistă s-a constituit la rândul său într-o structură aparte.
Spre deosebire de Europa Occidentală, liantul acestei suprastructurii l-a
constituit ideologia comună, nu raporturile interumane, menŃinută când a fost
nevoie inclusiv prin intervenŃii armate. Un asemenea eveniment demonstrează
neputinŃa ideologiei comuniste de a construi o ordine socială întemeiată pe
justiŃie şi pe libertate. IntoleranŃa etnică ce a marcat de-a lungul secolelor istoria
Europei nu şi-a găsit leacul nici sub cupola internaŃionalismului proletar.
Adrian Marino este de părere că nu a făcut altceva decât să îngheŃe şi să
conserve germenii adversităŃii interetnice. Rezultatele acestei pseudo-politici s-
au văzut de îndată ce sistemul s-a prăbuşit, exemplul cel mai dramatic fiind cel
al Iugoslaviei.
Legat de acelaşi aspect, fostul ofiŃer de contrainformaŃii, Pavel Abraham
, afirmă într-o lucrare că, pe baza informaŃiilor despre manifestaŃiile naŃionaliste
din Ungaria anului 1989, România a resimŃit temerea unei intervenŃii militare a
Ungariei pentru ocuparea Ardealului. Analiza sistemului arată că nota
caracteristica de bază a vecinătăŃii celor două blocuri antagoniste a fost frica,
sentiment resimŃit şi de o parte şi de alta a „cortinei de fier”, care a generat
naşterea aşa numitei „strategii a intimidării”, cauză a ştirbirii suveranităŃii
statelor ce intrau în alcătuirea celor două tabere militare
Căderea comunismului a creat în Europa situaŃii noi, iar dezmembrare
Iugoslaviei şi Cehoslovaciei a demonstrat volatilitatea frontierelor postbelice,
cel puŃin în ultimul caz printr-un proces paşnic. În aceste condiŃii politicianul
american Henry Kissinger s-a exprimat pentru nevoia de adaptare a strategiei
AlianŃei Nord-Atlantice pe bătrânul continent pentru că – constata el – „există
tendinŃa paradoxală de a considera că în Europa pot fi delimitate două categorii
de frontiere: cele care sunt garantate, deşi nu sunt ameninŃate, şi cele care sunt
ameninŃate, dar nu pot fi garantate”.
Analizat prin prisma economică „statul naŃional”, în accepŃiunea sa
clasică”, este perceput atât de investitorul local, cât şi de cel străin, ca o piedică
ridicată în buna desfăşurare a schimbului de bunuri şi implicit o sursă de
diminuare a profitului. „Europa fără graniŃe” ar putea oferi spaŃiul ideal în care
factorii de producŃie ar putea conlucra liber între ei, în condiŃii reale de
44
competitivitate, iar comerŃul s-ar putea îndrepta către o piaŃă neafectate de taxe
vamale, accize sau alte mijloace protecŃioniste. Economiile naŃionale s-au
dovedit incapabile să răspundă în parametri de maximă eficienŃă cerinŃelor
pieŃei mondiale, cursurilor de schimb şi mişcării de capital, de aceea soluŃiile de
ultimă oră recomandă adoptarea concepŃiei „lumii fără frontiere”, elaborată de
Kenichi Ohmae în 1995. Politicile economice zonale au oferit pentru o vreme
rezolvarea problemelor microeconomice, dar nu şi pe cele macroeconomice.
Totuşi ele au constituit o primă formă de colaborare transfrontalieră şi au adus
coerenŃă şi sinergie diferitelor instrumente economice şi de capital.
Alături de statele care vizează intrarea lor în Uniune, pe continent sunt
Ńări care se încadrează standardelor instituŃionale şi economice pretinse de
Uniune, dar care nu sunt interesate de aderare la această organizaŃie, cum sunt
ElveŃia sau Norvegia. Acest lucru nu înseamnă însă că ele s-ar poziŃiona în
afara circuitului valorilor culturale şi economice. Avem de a face, după cum se
vede, cu două feluri de aspiraŃii comunitare. De aceea Renate Webwr propune
în 2001 înfiinŃarea unor structuri prealabile aderării de tip federativ, care apoi să
fie integrate Uniunii, „ExistenŃa celor două dimensiuni permite absorbirea unui
eşec iniŃial al proiectului federal, fără ca întreg edificiul european să se
prăbuşească. Dimpotrivă, Uniunea Europeană extinsă va fi o «casă» primitoare,
de unde, după reconsiderări, se poate reveni cu un nou proiect de integrare
politică” – conchide viitorul europarlamentar român
În 1996 şi Adrian Marino venise şi el cu propunerea transpunerii în viaŃă
a mai vechilor proiecte de înfiinŃare a unei confederaŃii dunărene. ApartenenŃa
Românie la o atare structură era percepută de către acesta numai în condiŃiile în
care Ńara noastră va fi în stare să dezamorseze conflictul dintre români şi
maghiari. În cursul călătoriilor sale prin Europa, Marino a constat existenŃa şi
persistenŃa unei forma mentis colective la locuitorii unor foste regiuni ale
Imperiului Austro-Ungar, precum Austria, Boemia, Moravia, Slovacia,
Ungaria, Slovenia, CroaŃia, Banat, Transilvania, Bucovina, simŃământ care ar
putea facilita şi sub raportul înŃelegerii interetnice naşterea unei confederaŃii.
ApartenenŃa la marea familie europeană nu exclude elementul naŃional.
NaŃionalismul a jucat un rol determinant în cristalizarea naŃiunilor moderne ale
Europei. În opinia profesorului Andrei Marga, „naŃionalismul conservator” ar fi
elementul care ar putea periclita căile de comunicare cu alte naŃiuni, prin prisma
temerii că o suprastructură de genul Uniunii Europene ar crea condiŃiile
dispariŃiei identităŃii naŃionale a popoarelor ce o alcătuiesc. Trăsătura de bază a
Uniunii constă în aceea că în cea mai mare proporŃie naŃiunile ce o compun
convieŃuiesc în mod reuşit unele cu altele, iar în cadrul acestora la fel
convieŃuiesc majoritarii cu minoritarii.
Un rol important în înlăturarea barierelor interetnice, în perspectiva
integrării europene a Ńărilor răsăritene, revine schimbului de informaŃii dintre
comunităŃi, vehiculat după 1990 cel mai adesea prin intermediul experienŃei
personale acumulate în acest sens de cei care au trăit „printre străini” şi au
45
reuşit să se adapteze cerinŃelor altor realităŃi sociale. Pe plan intern, eliminarea
barierelor interetnice poate fi posibilă numai în măsura educării celor două
subiecte, majoritatea şi minoritatea, în spiritul recunoaşterii „alterităŃii etnice” şi
a promovării dialogului multicultural. Este o cerinŃă a civismului din zilele
noastre ca drepturile minorităŃilor etnice să fie apărate, cerinŃă ce nu poate fi
satisfăcută decât prin programe de instruire adecvate. Nivelul de toleranŃă a
majorităŃii faŃă de minorităŃi indică gradul de evoluŃie a „naŃionalismului civic”
sau „naŃionalism liberal”, ca formă de naŃionalism modern.
În 1995 preparativele României pentru completarea dosarului de aderare
la Uniunea Europeană s-au blocat la capitolul încheierii tratatelor bilaterale cu
Ńările vecine, prin introducerea de către Ungaria în proiectul documentului a
Recomandării 1201 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei care
făcea referire la drepturile colective ale minorităŃilor. Spre deosebire de
Slovacia, România a ratat din această pricină încheierea tratatului până la data
de 20 martie 1995 când se întrunea ConferinŃa Pactului de Stabilitate. Partea
română a considerat atunci că şi-a îndeplinit cerinŃele în privinŃa protecŃiei
„drepturilor şi libertăŃilor persoanelor aparŃinând minorităŃilor” condiŃie pe care
a asimilat-o „drepturilor colective ale minorităŃilor naŃionale”, afirmaŃie
contestată de partea maghiară cu toate că pe plan internaŃional nu există o
definiŃie unanim acceptată a drepturilor colective, ba mai mult art. 10 al
ConvenŃiei cadru specifică limpede că „PărŃile se angajează să recunoască
tuturor persoanelor aparŃinând unei minorităŃi naŃionale dreptul de a folosi liber
şi fără piedici limba lor minoritară în viaŃa privată ca şi public, oral şi în scris”,
fără a pomeni nimic despre drepturi colective.
Coroborând cerinŃa în cauză cu documente emise de către UDMR,
profesorul Valentin Stan stabileşte că în 1995 a fost vorba despre o formă
mascată de a obŃine ratificarea unei forme de „autodeterminare internă”
urmărită deopotrivă de Budapesta şi de minoritatea maghiară din România,
urmând ca model „comunitatea autonomă” legiferată în ConstituŃia Spaniei ca
formă de autoguvernare a comunităŃilor catalonă şi bască. În opinia sa „votul
etnic” instituit de către UDMR în rândul minorităŃii maghiare se află în opoziŃie
cu conceptul de democraŃie deoarece pune interesele de grup deasupra
interesului general al societăŃii. În aceeaşi termeni este calificată de un alt
analist, Cătălin Radu-AncuŃa, insistenŃa UDMR de a forŃa înfiinŃarea unei aşa
zise „łări a Secuilor” şi încăpăŃânarea cu care situaŃia României este comparată
cu cea a Iugoslaviei în mediile internaŃionale.
Revenind la problema româno-maghiară, anchetele sociologice
întreprinse în comun de România şi Ungaria în cadrul unui program de testare a
toleranŃei tineretului faŃă de străini în cele două Ńări au furnizat rezultate
interesante. După cum era de aşteptat, la tinerii maghiari din România a fost
înregistrată o mai mare valorizare a importanŃei drepturilor minorităŃilor
comparativ cu cea a majoritarilor români, atitudinea naŃionalistă a acestora din
urmă neputând fi însă calificată ca o raportare negativă la alteritatea etnică. O
46
atitudine asemănătoare a fost înregistrată şi la tinerii maghiari din Ungaria, dar
faŃă de imigranŃi, pentru că minorităŃile din Ungaria sunt nesemnificative, ele
fiind aproape în totalitate asimilate printr-o politică rafinată de deznaŃionalizare.
S-a constatat că tinerii maghiari prezintă o toleranŃă relativ scăzută faŃă de
imigranŃi, caracteristică ce a fost pusă în consonanŃă şi cu atitudinea faŃă de alte
etnii sau naŃiuni.
În ce priveşte nivelul de conştientizare a apartenenŃei la cultura şi
civilizaŃia europeană, ancheta a stabilit că numai un procent de 6% din tinerii
maghiari conştientizau apartenenŃa Ńării lor la Europa Occidentală, iar 7,5%
apartenenŃa la cea Răsăriteană. În schimb, 14% dintre tinerii românii localizau
România în Europa Centrală şi 25,% în cea Occidentală, în vreme ce 33,8% au
localizat-o pur şi simplu în Europa. Este una din expresiile valorizării
insuficiente a naŃionalismului liberal în comparaŃie cu cel conservator. Oricum,
principala categorie de beneficiari ai integrării europene este tineretul, pentru
că, spre deosebire de generaŃiile anterioare care mai păstrează în amintire
controversele şi conflictele care au tulburat de-a lungul anilor liniştea
continentului, tânăra generaŃie nu este bântuită de fantomele trecutului.
Conflictele pot fi aplanate numai în măsura în care motivaŃiile statelor
implicate nu rămân prea multă vreme înrădăcinate pe poziŃii incompatibile. De
aceea, aportul Uniunii Europene în acest gen de probleme a fost posibil să
producă rezultate numai acolo unde părŃile au acceptat să-şi modifice poziŃiile,
dealtfel o cerinŃă a procesului de integrare europeană. Modelul în acest sens a
fost maniera în care poziŃiile antagoniste existente între FranŃa şi Germania s-au
transformat în timp în interese comune.

Concluzii
Reunirea tuturor românilor într-un singur stat naŃional a fost posibilă şi
datorită geniului politic al unor bărbaŃi de stat care într-o manieră vizionară a
simŃit că marea conflagraŃie mondială ar putea pregăti condiŃiile favorabile
făuririi României Mari. Pornind de la o asemenea premisă, după doi ani de
tatonări şi tratative, marele om politic Ion I.C. Brătianu şi-a angajat Ńara în
război alături de puterile Antantei, cele care îi dăduseră garanŃia sigură că noile
frontiere ce se vor trasa la sfârşitul conflictului îi vor cuprinde între ele pe toŃi
vorbitorii de limbă română.
Hotărârea adoptării statutului de neutralitate pentru România nu a fost
un act facil. Consiliul de Coroană întrunit la 21 iulie (3 august) 1914 a trebuit
să-l înfrunte pe regele Carol I, rudă cu familia împăratului german, care îi
supuse spre discuŃie respectarea angajamentelor asumate prin tratatul de alianŃă
încheiat cu Austro-Ungaria în 1883, la care cu trei zile mai înainte de întrunirea
de la Sinaia aderase şi Germania. Pe 4 (17) august 1916, cu prilejul semnării la
Bucureşti a Tratatului de AlianŃă dintre România şi Ńările Antantei, Brătianu a
fost conştient de temeritatea planurilor interaliate de a deschide un nou front în
Balcani, cu scopul de a scoate Turcia şi Bulgaria din luptă. În acelaşi timp, a
47
nutrit nădejdea că reuşita acŃiunilor preconizate de aliaŃi în zonă vor grăbi
sfârşitul războiului şi îi vor asigura Ńării lui o poziŃie solidă în cadrul viitoarelor
negocieri de pace, o poziŃie de la înălŃimea căreia delegaŃiei româneşti să nu-i
poată fi contestate pretenŃiile teritoriale.
EvoluŃia confruntărilor armate din regiune a luat însă cu totul altă
întorsătură încât România s-a confruntat cu pericolul dispariŃiei ei ca entitate
politică. După eşecul operaŃiunii franco-engleze de a deschide un cap de pod la
Salonic, peste care s-a suprapus tardivitatea sprijinului militar rusesc, în
ianuarie 1917 ofensiva Puterilor Centrale a putut fi oprită cu greu pe linia Siret-
Dunăre-BraŃul Sf. Gheorghe. Pentru România, rămasă aproape singură pe
frontul de răsărit după răsturnările politice care au zguduit Rusia, greşelile
tactice ale aliaŃilor s-au materializat prin pierderea a 2/3 din vechiul teritoriu al
regatului, 800.000 de morŃi, soldaŃi şi civili, adică 11% din populaŃia avută la
acel moment, amputări teritoriale, distrugeri materiale şi jaful care au însoŃit
ocupaŃia străină, toate oglindind jertfa pe care poporul român a depus-o în
slujba înfăptuirii unităŃii sale statale şi totodată contrazicând afirmaŃiile unor
politicieni şi istorici revizionişti care au negat co-beligeranŃa României, chiar
dacă încetarea ostilităŃilor dintre cele două blocuri militare o regăseşte în tabăra
Antantei.
PretenŃiile teritoriale ale României sunt justificate nu numai de
sacrificiile înregistrate până semnarea ArmistiŃiului de la Belgrad, ci şi de cele
făcute pe întregul an 1919, când armatele române au luptat deopotrivă pentru
obŃinerea spaŃiului transilvănean promis de aliaŃi în 1916 şi în acelaşi timp, cu
acordul tacit şi implicit al aliaŃilor, a luptat pentru desfiinŃarea focarului de
răspândire a revoluŃiei comuniste, instituit de Kun Bela la Budapesta, care
punea în pericol noua ordine politică preconizată de Antanta pentru Europa
Centrală şi de Răsărit. Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă României nu i s-ar
fi recunoscut statutul de cobeligeranŃă. În acelaşi timp, contribuŃia militară a
României la pacificarea zonei contrazice tezele revizioniste conform cărora ea
ar fi fost cadorisită de către puterile Antantei fără nici o altă justificare decât cea
a împlinirii promisiunilor ce i-au fost făcute în 1916.
Pe de altă parte nu poate fi trecută cu vederea manifestarea de voinŃă
exprimată de românii ardeleni la 1 decembrie 1918, când delegaŃii locuitorilor
din toate comitatele transilvănene au hotărât unirea Transilvaniei cu România.
Marea adunare populară de la Alba Iulia, unde în afara celor 1228 de
reprezentanŃi aleşi au mai fost prezenŃi şi peste 100 de mii de alŃi participanŃi, a
avut caracter plebiscitar, conform cu principiile wilsoniene, şi nu s-a desfăşurat
sub pavăza trupelor române, care la acel timp nu depăşiseră Mureşul, aşa după
cum stipula ArmistiŃiul de la Belgrad. Că referendumul nu s-a desfăşurat sub
gestiunea administraŃiei interimare maghiare, ci sub cea Consiliului NaŃional
Român Central, a fost tot o manifestare a libertăŃii conferite de principiul
wilsonian al dreptului de autodeterminare a naŃionalităŃilor de care fruntaşii
Partidului NaŃional Român au înŃeles să se folosească. În scurtă vreme la actul
48
de unire au aderat, liber consimŃit prin glasul organizaŃiile lor politice, saşii din
Transilvania şi şvabii din Banat. De altfel, voinŃa de unire într-un singur stat pe
care românii şi-au exprimat-o în 1918 a depăşit limitele făgăduielilor făcute
României în 1916 de către puterile Antantei, fapt ce constituie poate cel mai
solid argument în susŃinerea faptului că făurirea României Mari nu a fost rodul
unor jocuri de culise. Revenirea Basarabiei între hotarele Ńării nici nu a fost
pomenită în Tratatul din 1916, datorită faptului că Rusia se afla în tabăra
Antantei, dar au hotărât-o românii basarabeni, nici revenirea Bucovinei întregi
nu figura în înŃelegere, şi la fel au hotărât-o românii bucovineni, după cum la
unison au hotărât românii din Banat, Crişana, Sătmar şi Maramureş.
Complexul ConferinŃei de Pace de la Paris a adus noutăŃi atât în materia
modului de negociere cât şi în ce priveşte principiile pe care urma să fie clădită
noua lume. Primele inovaŃii au constat în analiza întregii problematici a păci
prin intermediul unor organisme specializate, în privinŃa chestiunilor de interes
general şi a deciziilor majore ce urmau a fi luate, respectiv prin intermediul
unor comisii speciale, în legătură cu aspectele de detaliu, în special a celor
privitoare la trasarea noilor frontiere. În acestea din urmă şi-au putut etala
talentul diplomatic şi oratoric, însoŃit de un aparat probatoriu mai mult sau mai
puŃin pertinent, membrii delegaŃiilor Ńărilor învinse şi a celor învingătoare.
Marile Puteri Aliate şi-au propus de la început să aşeze fundamentul viitoarei
păci pe principii de echitate şi justiŃie menite să garanteze pentru viitor
independenŃa şi integritatea teritorială a tuturor statelor, indiferent de mărimea
lor sau forŃa militară de care acestea dispuneau.
În acest context, principiul naŃionalităŃii, al frontierelor lingvistice, a stat
la baza trasării traiectelor tuturor graniŃelor noului stat maghiar, şi nu arbitrar
după cum susŃin mulŃi dintre istoricii maghiari, ci în temeiul unor cercetări
întreprinse la faŃa locului de către specialiştii desemnaŃi în acest sens de
comisiile speciale. În faŃa acestui principiu nu au avut sorŃi de izbândă nici unul
dintre criteriile propuse de delegaŃia maghiară, precum cel al istoricităŃii etniei
maghiare în Bazinul Carpatic sau cel al rolului civilizator jucat de naŃiunea
maghiară în această parte a Europei, criterii depăşite şi discutabile în faŃa
principiului wilsonian al autodeterminării naŃiunilor asuprite din cadrul
imperiilor multinaŃionale. Desigur, o delimitare strictă pe tărâm etnic nu a fost
posibilă deoarece de-a lungul veacurilor mişcarea populaŃiei a fost o prezenŃă
firească, fiind determinată fie de interesele economice, fie de aspecte de natură
confesională, ori pur şi simplu dirijată prin politici dictate de guvernanŃi. Aşa se
face că o bună parte a etnicilor maghiari au rămas în afara noilor graniŃe ale
Ungariei.
Din păcate Marile Puteri nu s-au îngrijit să asigure şi instrumentele
capabile să asigure perenitatea noilor realităŃi politice, mai ales a celor din
spaŃiul fostei monarhii dualiste, meteahnă care se va răsfrânge în deceniul al
patrulea al secolului trecut asupra integrităŃii tuturor statelor succesorale.
Prezentă la conferinŃă, în ianuarie 1919 delegaŃia română a constatat că
49
reprezentanŃii micilor state nu au fost incluşi în diferitele comisii care urmau să
se pronunŃe asupra unor chestiuni ce le priveau în mod direct. Liga NaŃiunilor
nu s-a arătat capabilă în cele din urmă să garanteze status-quo-ul teritorial
stabilit Ńărilor europene la Paris, după cum nici sistemul de alianŃe al Micii
ÎnŃelegeri, iniŃiat sub guvernarea Averescu, între România cu Cehoslovacia, în
aprilie 1921, şi cu Iugoslavia, în iunie 1921, nu a putut împiedica valul de
revendicări teritoriale declanşat la finele anilor ’30.

BIBLIOGRAFIE

LUCRĂRI GENERALE

***
o „Detruisez l'Autriche-Hongrie! Le martyre des Tcheco-Slovaques a
travers l'histoire”, Paris, 1916
o *** Cartea roşie austro-ungară. Acte diplomatice istorice ce au premers
războiului din 1914. EdiŃie poporală, Editura Librăriei CurŃii Imperiale şi
Regale a UniversităŃii proprietatea Manz, Viena, 1915
***
o Discours prononcé á l’ouverture de la Conférence de la Paix, le 18
Janvier 1919, in Messages et Discours, Ed. Blond et Gay, Paris, 1920
o *** Discursul deputatului Dr. A. Vaida-Voevod rostit în şedinŃa de vineri,
20 martie 1914, a Camerei Ungare din Budapesta, Tipografia A.
Mureşianu: Branisce & Comp., Braşov, 1914
o *** Foreign Relations, The Paris Peace Conference. Vol. I-XIII,
Washington, 1942-1947
o Antonescu Mihai, Organizarea păcii şi Societatea NaŃiunilor, Bucureşti, 1932
o Baicu Ion tefan, Nicolae Iorga şi Partidul NaŃionalist Democratic în
viziunea presei şi a documentelor de arhivă prahovene: 1890-1948, Editura
Academiei Române, Bucureşti, 2005
o Baker Ray Standard, Wilson. Documents personnels et inédits, Ed. Louis
Paul Alaux, Paris, 1924
o Bakvis Herman, Chandler William M., Federalism and the Role of the
State, Toronto, University of Toronto Press, 1987
o Baross Gabor, Hungary and Hitler, Los Angeles: University of Southern
California, 1964
o Benes Eduard, Le probleme Autrichien et la question Tcheque, Paris, 1908
o Churchill Winston S., The Gathering Storm, Boston, 1948
o ChurchilWinston l. The World Crisis-The Aftermath, New York, 1929

50
o Cihac Alexandre, Dictionnaire d’étiymologie daco-romane: Eléments
slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, Frankfurt, 1879
o Cobban Alfred, National Self Determination. Revised edition, Chicago, 1947
o Curticăpeanu Vasile, Mişcarea culturală românească pentru unirea din
1918, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1968
o Demangeon Albert, Le déclin de l’Europe, Paris, 1920
o Duculescu Victor, InstituŃii de drept public şi relaŃii internaŃionale în
dinamică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
o Fauchille P., Traité de Droit International Public, Tome I, Parte I, Paris, 1922
o Gibbs Philip, Since Then, Harper & Brothers Publishers, New York, 1930
o Haraszti Endre, The Ethnic History of Transylvania, The Danubian Press
Inc., Astor, Florida, 1971
o Hauser Henri, Le Principe des Nationallités: ses origines historiques, Paris, 1926
o Iorga Nicolae, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, Bucureşti, 1915
o Josika-Herczeg Imre, Hungary after a thousand years, by American Hungarian
Daily Inc. New York, J.J. Little and Ives Company, New York, 1936
o Karsa T., Remarks on the Daco-Roman theory, Toronto, 1964
o Katsenelinboĭgen Aron, The Soviet Union: empire, nation, and system,
Transaction Publishers, 1990
o Kogălniceanu V.M., Răspuns ziarului „Pester Lloyd”, Tipografia
«Românul», Bucureşti, 1895
o Liveanu V., 1918. Din istoria luptelor revoluŃionare din România, Editura
politică, Bucureşti, 1960
o Lukes Igor, Goldstein Erik, The Munich crisis, 1938: prelude to World War
II (Diplomacy&Statecraft), Routledge, 1999
o Macartney, National States and National Minorities, Oxford University
Press, 1934
o Nemoianu Virgil, România şi liberalismele ei, Editura FundaŃiei Culturale
Române, Bucureşti, 2000
o Pergler Charles, America in the Struggle for Czechoslovak Independence,
Philadelphia, 1926
o Petre Ioana, Balica Ecaterina, Banciu Dan, Tineret, norme şi valori: repere
pentru o sociologie a tineretului, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002
o Raschhofer Hermann, Die Tschechslowakischen Denkschriften fur die
Friedenskonferenz von Paris 1919-1920”, Berlin, 1937
o Seton-Watson Hugh, Eastern Europe, Archon Books, England, 1962
o Solomovici Teşu, Theodorescu Răzvan, Stănescu Sorin Roşca, Securitatea
şi evreii: despre călăi şi despre victime, Editura Ziua, Bucureşti, 2004
o Sözen Ahmet, Dogu Akdeniz, The Cyprus conflict: looking ahead, Eastern
Mediterranean University Printing-House, 2008
o Steed Henry Wickham, Through Thirty Years 1892-1922, Garden City, 1925
o Taylor A.J.P., The Habsburg Monarchy 1809-1918, London, 1948

51
o Wandruszka Adam, The House of Habsburg: Six Hundred Years of a
European Dynasty, New York, 1965

LUCRĂRI SPECIALE

o *** 1918 Bihorul în epopeea unirii, Comitetul de Cultură şi EducaŃie

Socialistă al judeŃului Bihor, Arhivele Statului Bihor, Oradea, 1978
o *** Desăvârşirea unităŃii naŃional-statale a poporului român.
Recunoaşterea ei internaŃională. 1918. Documente interne şi externe,
august 1918-decembrie 1920, vol. III, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1986
o Les négociation de la paix hongroise, Budapesta, 1920
o Anania Valeriu, Pro memoria: acŃiunea catolicismului în România
interbelică, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, Bucureşti, 1993
o AncuŃa Călin-Radu, Interesul naŃional şi politica de securitate, Institutul
Român de Studii InternaŃionale, Bucureşti, 1995
o Apponyi Albert, Justice for Hungary: review and criticism of the effect of
treaty of Trianon, Longmans Ed., London, 1928
o Ardeleanu Ion, Popescu-PuŃuri Ion, Pascu Ştefan, 1918 la români.
Desăvârşirea unităŃii naŃional-statale a poporului român (1916-1918),
Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983
o Bethlen István, The Treaty of Trianon and European Peace, Cap. III, The
Problem of Transylvania: A lecture delivered on November 27, 1933, at The
Royal Institute of International Affairs in London, London, 1933
o Birinyi Louis K., The Tragedy of Hungary, V.L.R. Simmons Grand Rapids,
Michigan, 1924
o Birinyi Louis K., Why the Treaty of Trianon is Void, Cleveland, Ohio, 1938
o Bodea Gheorghe, Suciu Vasile, Puşcaş Ilie, AdministraŃia militară
horthystă în nord-vestul României, Editura Dacia, Cluj, 1988
o Borcea Liviu, Agonia, Editura Tempus, Oradea, 1995
o Braham Randolph L., Genocide and retribution: the Holocaust in
Hungarian-ruled northern Transylvania, Kluwer-Nijhoff, 1983
o Calafeteanu Ion, Revizionismul ungar și România, Editura Enciclopedică,
Bucureşti, 1995
o Campus Eliza, Din politica externă a României. 1913-1947, Editura
Politică, 1980, Bucureşti
o Câmpeanu Iuliu Mezei, Luptători români ardeleni, Cluj, 1933
o Constantinescu Miron, Desăvârşirea unificării Statului NaŃional Român,
Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1968

52
o Daicoviciu Constantin, Miron Constantinescu, Destrămarea monarhiei
austro-ungare, 1900-1918, Editura Academiei RPR, Bucureşti, 1964
o Deak Francis, Hungary at the Paris Conference, în Hungarian Peace
Negotiations, Vol. I-III and maps, Budapest, 1920-22
o Delureanu Ştefan, Geneza Europei comunitare: mesajul democraŃiei de
inspiraŃie creştină, Editura Paideia, Bucureşti, 1999
o Eckhardt Ferenc, A Short History of the Hungarian People, London, 1931
o Fabritius H., Hungarians in Transylvania A Native Historic Minority, in
Genocide in Transylvania. Nation on the death row, Catholic Publishing
Company, Youngstown, Ohio, 1985
o Fătu Mihai, Biserica românească din nord-vestul Ńării sub ocupaŃia
horthystă, 1940-1944, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, Bucureşti, 1985
o Glaise-Horstenau Edmund, Oesterreich-Ungarns letzter Krieg 1914-1918,
Austrian Bundesministerium fur Heereswesen, 7 vols., Vienna, 1931-1938
o Haşaş Emil, La révision du Traité de Trianon et les dificultés suscitées par
la Hongrie en ce qui concerne son aplication, Paris, 1928
o Iancu Gheorghe, Cipăianu George, La consolidation de l’Union de la
Transylvanie et de la Roumanie (1918-1919). Témoignages Français,
Bucureşti, 1990
o Iancu Aurel, Simion Eugen, Dezvoltarea economică a României:
competitivitatea şi integrarea în Uniunea Europeană, Academia Românǎ.
SecŃia de ŞtiinŃe Economice, Juridice şi Sociologie, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 2005
o Ionescu Take, Souvenirs, Paris, 1919
o Jaszi Oscar, Revolution and Counter-Revolution in Hungary, London, 1924
o Jászi Oszkár, Revolution and Counter-Revolution in Hungary, Chicago, 1924
o Jinga Victor, Problemele fundamentale ale Transilvaniei, ediŃia a II-a,
Editura Muzeului de Istorie, Braşov, 1995
o Károlyi Mihály, Memoirs of Michael Karolyi: faith without illusion, J.
Cape, 1957
o Kertesz Stephen, The Last European Peace Conference: Paris 1946,
Conflict of Value, University Press of America Virginia, 1980
o Lazăr Ioachim, Români, Sârbi, Slovaci. Congresul naŃionalităŃilor, Tratatul
de la Trianon, vol. 3, Muzeul CivilizaŃiei Dacice şi Romane, Deva, 1995
o Leuştean Lucian, România, Ungaria şi Tratatul de la Trianon (1918-1920),
Edirura Polirom, Bucureşti, 2002
o Marga Andrei, Filosofia unificării europene, Biblioteca Apostrof, Cluj, 1997
o Miller D. H., My Diary at the Conference of Paris, Vol. XXI, New York, 1924
o Muşat Mircea, Ardeleanu Ion, Unitate, continuitate şi ascensiune în
mişcarea muncitorească din România (1821-1948), Editura Academiei
RSR, Bucureşti, 1981

53
o Năstase Adrian, Frailich Roxana, Drepturile persoanelor aparŃinând
minorităŃilor naŃionale: Reglementări în dreptul românesc (1918-1989),
AsociaŃia Română pentru EducaŃie Democratică, Bucureşti, 1998
o Nitti Francesco, The Wreck of Europe Indianapolis, 1922
o Osterhaven Eugene M., Transylvania, The Pathos of a Reformation
Tradition, Western Theological Seminary, Holland, Michigan, 1968
o Petreanu Nicolae, Ştefan Lache, ContribuŃii la studierea istoriei
contemporane a României. Studii, vol. I, Editura Politică 1980, Bucureşti
o Popescu-PuŃuri Ion, 1918 la Români. Documentele unirii. Unirea
Transilvaniei cu România 1 decembrie 1918, vol. X, Editura ŞtiinŃifică şi
Enciclopedică, Bucureşti 1989
o Popovici A.C., La question roumaine en Transylvanie et en Hongrie,
Lausanne, 1918
o Popovici Aurel C., Die Vereinigten Staaten von Groß-Österreich, Leipzig 1906
o Popovici Aurel C., Stat şi NaŃiune. Statele unite ale Austriei Mari, FundaŃia
pentru Literatură şi Artă «Regele Carol II», Bucureşti, 1939
o Preda Dumitru, Alexandrescu Vasile, Prodan Costică, În apărarea
României Mari. Campania Armatei Române din 1918-1919, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 1994
o Roller Mihai, Documente din mişcarea muncitorească: 1872-1916, Editura
ConfederaŃiei Generale a Muncii din România, Bucureşti, 1947
o Roller Mihai, Documente privind istoria României, Editura Academiei
R.P.R., Bucureşti, 1951
o Roller Mihai, Documente şi mărturii pentru istoria României, Editura de
Stat, Bucureşti, 1948
o Roller Mihai, In legătură cu mişcarea muncitorească din România.
(ContribuŃie la istoria României), Editura Partidului Comunist Român,
Bucureşti, 1945
o Roller Mihai, Istoria României. Manual unic pentru clasele a III-a gimnaziu
unic şi clasa a IV-a secundară, Editura de Stat, Bucureşti, 1947
o Roller Mihai, Studii şi note ştiinŃifice privind istoria României, Editura de
stat pentru literatură politică, Bucureşti, 1956
o Scurtu Ioan, Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866-1947),
Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004
o Scurtu Ioan, Mocanu Constantin (redactor), Smîrcea Doina, Documente
privind istoria României între anii 1918-1944, Editura Didactică și
Pedagogică, Bucureşti, 1995
o Slavici Ioan, Ardealul. Studiu istoric, Bucureşti, 1893
o Sofronie George, Principiul naŃionalităŃilor în Dreptul InternaŃional,
Bucureşti, 1929
o Sofronie George, ProtecŃiunea minorităŃilor sub regimul SocietăŃii
NaŃiunilor, Oradea, 1930

54
o Sofronie George, România în viaŃa internaŃională, în Enciclopedia
Românie, vol. I, Statul, Bucureşti, 1938
o Sofronie George, Săulescu Gheorghe, Tratatul de la Trianon şi acŃiunea
revizionistă, Editura Scrisul Românesc, Oradea, 1934
o Temperley H., A History of the Peace Conference of Paris, H. Frowde and
Hodder & Toughton, 1921
o łepelea Ioan, 1919. O campanie pentru liniştea Europei, Editura Dacia,
Cluj Napoca, 1995
o ługui Pavel, Istoria şi limba română în vremea lui Gheorghiu-Dej:
memoriile unui fost şef de SecŃie a CC al PMR, Editura Ion Cristoiu,
Bucureşti, 1999
o Üllein Antal, La nature juridique des clauses territoriales du Traité
Trianon, A. Pedone Ed., Paris, 1936
o Unc Gheorghe, Deac Augustin, 1918. Gărzile naŃionale române din
Transilvania, Editura Militară, Bucureşti, 1979
o Weber Renate, Un concept românesc privind viitorul Uniunii Europene,
Editura Polirom, Iaşi, 2001
o Zaharia Gheorghe, Vajda Laszlo, RezistenŃa antifascistă în partea de nord a
Transilvaniei, Editura Dacia, Cluj, 1974
o Zathureczky Gyula, Transylvania, Citadel of the West, Danubian Press,
Astor, Florida, 1964
o Zeman Zbynek. A. B., The Break-up of the Habsburg Empire, 1914-1918,
London, 1961
o Zsilinszky Endre Bajcsy, Erdély múltja és jövöe, Budapest, 1990

55