Sunteți pe pagina 1din 12

la Nr.

29, 20 Mai 2008

Stimaţi Abonaţi,
În continuarea materialului privind situaţia din Abhazia inclus în Nr.29, în acest supli-
ment vă punem la dispoziţie o altă serie de articole pe acelaşi subiect, scrise de reputatul
specialist pe spaţiul ex-sovietic, Vladimir SOCOR.
Corneliu PIVARIU - Coordonator, Preşedinte şi CEO - INGEPO Consulting,
membru al Institutului Internaţional de Studii Strategice - Londra

OPERAŢIE „DE MENŢINERE A PĂCII” NEOBIŞNUITĂ ÎN ABHAZIA, GEORGIA

Vladimir SOCOR

În ciuda paravanului CSI, operaţia Rusiei de „menţinere


a păcii” din Abhazia - Georgia, a fost o operaţie pur rusească
din 1994 până în prezent. Din 2002, întâlnirile CSI au fost
abandonate, chiar şi pentru discutarea acestei operaţii, lăsând
Rusia singură în prelungirea „mandatului” său. Nici Moscova nu
a dorit să solicite aprobarea membrilor CSI pentru dislocarea
trupelor ruse sub auspiciile CSI şi a dublat numărul trupelor
după 29 aprilie 2008. În mod similar, Moscova nu s-a preocu-
pat să se consulte cu ţările membre CSI în martie 2008, când a
ridicat oficial restricţiile economice ale CSI din 1996 impuse
Abhaziei. Rusia practic a urmărit permanent, cu multă atenţie,
acele restricţii ale CSI.
CSI nu este autorizată, în nici un caz, să mandateze operaţii de menţinere a păcii. Nu
există o ţară CSI care ar dori să aprobe ultima dislocare de trupe ale Rusiei. Ucraina, membru
CSI, a declarat adesea disponibilitatea sa de a participa la o operaţie autentică de menţinere a
păcii, cu mandat internaţional sub auspiciile ONU ori ale altei organizaţii, în Abhazia, Georgia,
cu acordul guvernului Georgiei. La 30 aprilie, preşedintele Ucrainei Victor Iuşcenko şi preşe-
dintele Georgiei Mikhail Shaakashvili, reacţionând la dislocarea trupelor ruse, au dat publicită-
ţii o declaraţie comună potrivit căreia „Ucraina este gata să participe la o operaţie de menţine-
re a păcii împreună cu alte părţi interesate” (comunicatul de presă al Ucrainei şi Georgiei, 30
aprilie, 1 mai).
Consiliul de Securitate al ONU face, în mod normal, menţiuni pozitive în legătură cu
această „operaţie colectivă de menţinere a păcii sub auspiciile CSI” în rezoluţiile Consiliului de
Securitate referitoare la prelungirea mandatului UNOMIG, la intervale de şase luni. Departa-
mentul de Stat al SUA şi alte cancelarii occidentale continuă această parodie semestrială. Dar
aceasta nu înseamnă în nici un caz implementarea unei autorizări sau darea unui mandat ori a
unei decizii pentru o operaţie CSI a Rusiei. Este o renunţare obişnuită, politică şi semantică, în
stil ONU, agreată de Moscova şi inserată ca clauză accidentală în rezoluţiile referitoare la
UNOMIG.
Acest grup ONU, în funcţiune din 1994 şi constituit în prezent din 133 observatori militari
neînarmaţi, este în esenţă un martor pasiv. Dependent în întregime de trupele ruse pentru pro-
priile deplasări şi siguranţă şi foarte prost echipat pentru detectarea activităţilor militare ale Ru-
siei din această regiune, UNOMIG a devenit, de asemenea, dependent din punct de vedere
politic de acordul Rusiei pentru prezenţa sa. Când Georgia avertizează că poate îşi poate
exercita dreptul său referitor la terminarea operaţiei ruse, Moscova ameninţă cu veto prelungi-
rea mandatului UNOMIG.
Operaţia Rusiei încalcă normele fundamentale ale ONU referitoare la desfăşurarea
operaţiilor de menţinere a păcii. Astfel de operaţii necesită acordul statului suveran pe teritoriul
Supliment Pulsul Geostrategic, Nr.29, Marţi 20 mai 2008 INGEPO Consulting

căruia acestea sunt desfăşurate. Un astfel de acord trebuie să implice nu numai acceptarea
unei astfel de operaţii, dar şi parametrii implementării acesteia. Ţările vecine şi cele care au un
interes sau risc direct în conflictul dat nu trebuie să contribuie cu trupe la operaţia de menţinere
a păcii. Astfel de operaţii sunt prin definiţie internaţionale, nu un monopol al unei ţări. Operaţiile
de menţinere a păcii respectă principiile inviolabilităţii frontierelor şi neamestecului în treburile
interne ale ţării în care acestea se desfăşoară. Mai mult, ONU, alte organizaţii internaţionale şi
puterile occidentale tolerează încălcările de către Rusia a tuturor acestor puncte.
În plus, organismul militar al Rusiei a sprijinit expulzarea etnică a georgienilor din
Abhazia, din 1994 şi a refuzat în anii ce au urmat să acorde asistenţă pentru reîntoarcerea re-
fugiaţilor la casele lor în condiţii de siguranţă. Aceasta este, de asemenea, o încălcare a nor-
melor de menţinere a păcii. Trupele internaţionale de menţinere a păcii sunt autorizate, de re-
gulă, să poarte arme uşoare, în timp ce trupele ruse din Abhazia sunt înarmate cu armament
greu de luptă şi menţin rezerve de arme neinspectate pentru forţele împuternicite ale Abhaziei.
Menţinerea păcii nu este singura justificare pentru prezenţa militarilor ruşi în Georgia.
Moscova a clamat tot mai mult „protecţia cetăţenilor Rusiei” ca un pretext permanent. Având
paşapoarte ruseşti distribuite în masă la rezidenţii din Abhazia şi Oseţia de Sud, guvernul rus
pretinde un drept de protecţie care deranjează, inclusiv pentru prezenţa militară din cele două
zone. La 25 aprilie, reprezentantul special pentru negocierile privind conflictele al Ministerului
rus al Afacerilor Externe, Valerii Kenyaykin a avertizat despre o posibilă dislocare de trupe su-
plimentare în Abhazia, invocând „obligaţiile Rusiei de a interveni pentru apărarea cetăţenilor
ruşi” (Interfax, Itar-Tass, RIA Novosti, 25 aprilie). În timp ce dislocarea era în curs de desfăşu-
rare, ambasadorul Rusiei la Tbilisi, Viaceslav Kovalenko a invocat ideea potrivit căreia
„Constituţia Rusiei stipulează protecţia cetăţenilor ruşi oriunde aceştia s-ar putea afla – în
Abhazia, Zanzibar, Antarctica, oriunde” (Rusia azi, 1 mai).
În practică, „menţinătorii păcii” ruşi sunt parte la conflict, ca şi Rusia însăşi. Ceea ce a
fost descris în anii 1992 – 1993 ca un conflict Georgia – Abhazia a fost dezvoltat până la nivelul
conflictului Rusia – Georgia din 1993 – 1994, având în vedere intervenţia militară a Rusiei şi,
urmare a acesteia, sprijinul făţiş pentru autorităţile abhaze secesioniste.
De câteva ori în ultimii ani, Georgia a considerat ca fiind posibilă exercitarea dreptului
său suveran de a declara ca ilegală operaţia „de menţinere a păcii” şi de a solicita încheierea
acesteia. Guvernele occidentale îngrijorate au avertizat Tbilisi de fiecare dată să se abţină de
la acest gest. Dar
acestea au sfârşit prin
a nu oferi nici o opţiu-
ne alternativă.
Georgia a ascultat de
fiecare dată de averti-
zarea partenerilor oc-
cidentali, cu toate că
nici odată nu a încetat
să solicite transforma-
rea operaţiei ruse de
„menţinere a păcii”
într-o reală operaţie
internaţională de men-
ţinere a păcii. Aceste
aspecte par să arate
că Georgia a fost foar-
te slab recompensată
pentru stăpânirea de
sine.

2
Supliment Pulsul Geostrategic, Nr.29, Marţi 20 mai 2008 INGEPO Consulting

ANEXAREA RUSĂ ŞI MILITARIZAREA ABHAZIEI CONTINUĂ CU RAPIDITATE

Vladimir SOCOR
Rusia escaladează confruntarea cu Georgia şi Occidentul în Abhazia, acum prin acţiuni
militare. Acestea vin după decretul preşedintelui Vladimir Putin, din 16 aprilie, care autorizează
relaţii oficiale directe între componente ale guvernului rus şi autorităţile secesioniste ale
Abhaziei, Georgia şi Oseţiei de Sud (vezi Eurasia Daily Monitor, 18 aprilie). Aceasta este o
mişcare unilaterală pusă la cale pentru recunoaşterea oficială „legală” în termenii legii ruse, for-
malizând politica Rusiei de anexare de facto a celor două teritorii.
Această mişcare este acum completată de militarizarea făţişă şi de acte de agresiune în
zona de frontieră, în Abhazia.
La 20 aprilie, un avion de vânătoare rusesc MIG-29 a doborât un avion fără pilot de cer-
cetare georgian, în zona districtului Gali, în Abhazia de Sud, în adâncimea teritoriului şi spaţiu-
lui aerian recunoscute internaţional ale Georgiei. Avionul fără pilot al Georgiei, produs în Israel,
este un aparat neînarmat, dotat pur şi simplu cu o cameră aeriană foto şi video, utilizat de Mi-
nisterul Afacerilor Externe pentru a afla mişcările militarilor ruşi în Abhazia. Aparatul transmitea
în timp real imagini ale avionului rus apropiindu-se şi lansând o rachetă aer – aer asupra avio-
nului fără pilot. Postat de autorităţile georgiene pe you.tube, filmul corobora datele radar urmă-
rind acelaşi MiG-29 cum a luat altitudine deasupra aeroportului militar rusesc Gudauta, zbu-
rând spre districtul Gali şi apoi virând spre nord, în spaţiul aerian al Rusiei. Georgia a propus
imediat Rusiei să facă un schimb de date radar şi de orice altă natură cu privire la incident. Pâ-
nă la 30 aprilie, partea rusă nu a răspuns (declaraţiile Ministerului Afacerilor Externe al
Georgiei din 21, 26 şi 30 aprilie; declaraţia Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei, 29 aprilie).
Moscova susţine că oricare din noile ţări membre NATO care are rămase în inventar
avioane MIG ar fi putut pune la cale incidentul pentru a provoca Rusia. Ministrul afacerilor ex-
terne Serghei Lavrov a afirmat această născocire la Uniunea Europeană, în timpul întâlnirii la
nivel înalt privind relaţiile generale UE – Rusia, din 29 şi 30 aprilie, de la Luxemburg (Interfax,
29, 30 aprilie). Această afirmaţie aduce o variaţie născocită pe o temă majoră, că Georgia îşi
doboară propriile ţinte în scopul de acuza Rusia, aşa cum Moscova a insistat după atacurile
aeriene ruse din martie şi august 2007 asupra Abhaziei şi, respectiv, Osetiei de Sud.
Contrazicând fără să-şi dea seama versiunea Moscovei privind incidentul din 20 aprilie,
autorităţile abhaze s-au grăbit să susţină că ele au doborât avionul fără pilot georgian
(Apsnypress, 21 aprilie). Este de altfel inevitabil absurd, iar această afirmaţie ar putea ridica
prompt, în plan internaţional, întrebări în faţa de Rusiei în legătură cu livrările ilegale de arme
forţelor împuternicite ale Abhaziei, în interiorul teritoriului recunoscut internaţional al Georgiei.
Aceste întrebări nu au fost formulate, oricum.
Prin doborârea avionului fără pilot, Moscova a urmărit aproape cu certitudine să reducă
abilitatea Georgiei (şi implicit a Occidentului) de a monitoriza mişcările de trupe ruseşti în
Abhazia care s-au desfăşurat cel puţin după 29 aprilie. La acea dată, convoaiele ruseşti de arti-
lerie, vehicule blindate şi trupe suplimentare au traversat frontiera internaţional recunoscută a
Georgiei de pe râul Psou, spre teritoriul secesionist. Moscova a anunţat că trupele sale au des-
chis şi încadrat cu efective un număr de noi „puncte de control la frontieră” la ceea ce Moscova
descrie ca frontieră ruso – abhază care este în prezent frontiera ruso – georgiană în conformi-
tate cu legea internaţională (Interfax, 29, 30 aprilie).
Moscova susţine – după cum Lavrov a afirmat la întâlnirea de la Luxemburg – ca fiind
„prevenire a vărsării de sânge” şi „protecţie a cetăţenilor ruşi” în Abhazia, ca răspuns la disloca-
rea de trupe de către Georgia în partea superioară a Văii Kodori. Misiunea de Observare a Na-
ţiunilor Unite din Georgia (UNOMIG), oricum, a refuzat indirect această acuzaţie prin anunţarea
că nu a observat nici un fel de astfel de dislocări de trupe georgiene. UNOMIG monitorizează
zona, în paralel cu trupele „de menţinere a păcii” ruse. În totalitate, Moscova descrie ultimele

3
Supliment Pulsul Geostrategic, Nr.29, Marţi 20 mai 2008 INGEPO Consulting

sale mişcări militare ca o sporire a operaţiei sale „de menţinere a păcii”. Rusia nu a notificat
prealabil, nicidecum să solicite acordul guvernului Georgiei suverane ori al unei organizaţii in-
ternaţionale.
Aceste acţiuni violează multiple norme legale internaţionale şi acorduri specifice. Ope-
raţia „de menţinere a păcii” a Rusiei este oficial o operaţie a Comunităţii Statelor Independente
(CSI), o iluzie acceptată pentru convenienţă de ONU. Chiar dacă această acoperire nu face în
nici un sens din operaţia rusă una legală (CSI nu are autoritatea de a mandata operaţii de men-
ţinere a păcii), orice aspecte adiţionale la operaţie vor necesita aprobarea şefilor de stat ai ţări-
lor CSI, cel puţin pe hârtie. Avertizată că nu va obţine această aprobare, Moscova a acţionat
unilateral, astfel discreditând atât rolul CSI de menţinere a păcii cât şi ONU pentru acceptarea
acestei prezenţe.
În plus, acum Moscova şterge făţiş, prin folosirea forţei militare, o frontieră recunoscută
internaţional. Aceasta, de asemenea, exacerbează încălcarea repetată a Tratatului cu privire la
Forţele Convenţionale în Europa (CFE) prin sporirea armamentelor grele ruse din Abhazia, ca-
re este, de asemenea, teritoriul Georgiei din punctul de vedere al tratatului. Rusia a dislocat în
ultimul deceniu, în Abhazia şi în alte teritorii secesioniste „echipamente care nu sunt luate în
calcul ca echipamente limitate prin tratat”, peste plafoanele stabilite de tratat şi în afara verifică-
rii internaţionale. Unele din aceste armamente – precum şi armamentul uşor şi personalul rus –
au fost plasate la dispoziţia forţelor secesioniste ilegale. Rusia, de asemenea, deţine baza
Gudauta şi în aparenţă o foloseşte, în ciuda angajamentului din 1999 al Moscovei de a evacua
baza până în 2001.
Organizaţiile internaţionale şi occidentale au tolerat tacit, în general, măsurile Rusiei de
militarizare din Abhazia din anii 1990 până în prezent. Aceste organizaţii şi naţiunile occidenta-
le mari îşi vor risca credibilitatea dacă vor continua astfel să tolereze şi după ultimele acte făţi-
şe de agresiune militară ale Moscovei.

4
Supliment Pulsul Geostrategic, Nr.29, Marţi 20 mai 2008 INGEPO Consulting

ORGANIZAŢIILE INTERNAŢIONALE PASIVE


LA MIŞCĂRILE DE TRUPE ALE RUSIEI ÎN ABHAZIA
Vladimir SOCOR
Potrivit secretarului adjunct al ONU pentru operaţii de menţinere a păcii, Jean – Marie
Guehenno, numărul persoanelor dislocate în prezent de ONU pentru menţinerea păcii este de
110 000 în 20 misiuni şi s-a aprobat să crească la 130 000. Aceasta reprezintă aproape de do-
uă ori faţă de numărul trupelor NATO implicate în operaţiile expediţionare. Efectivele ONU de
menţinere a păcii au crescut mult faţă de anul 2000. Departamentul pentru operaţiile de menţi-
nere a păcii a devenit cel mai mare departament independent al ONU. Intervievată în legătură
cu baza trupelor ruse „de menţinere a păcii” ca instrument de agresiune în Georgia, aceasta s-
a oprit cu reţinere, menţionând că este o situaţie incomodă. Aceasta va fi înlocuită în iulie de un
diplomat francez (Le Figaro, 3 mai).
Implicată în menţinerea umanitară a păcii pe trei continente, ONU nu a reuşit să foloseas-
că nici unul din instrumentele sale importante de menţinere a păcii în conflictele post-sovietice.
Acolo, aceasta a lăsat mână liberă forţelor ruseşti şi celor împuternicite. După intervenţiile „de
menţinere a păcii” ale Rusiei, Moscova a observat că ONU agreează o anumită responsabilita-
te specială a pentru Rusia în menţinerea păcii în „spaţiul CSI”. ONU niciodată nu a fost de
acord cu acest aspect, dar a tolerat şi eventual a acceptat monopolul de menţinere a păcii al
Rusiei în această zonă. În cazul regiunii Abhazia a Georgiei, toleranţa ONU a ajuns la actuala
colaborare politică cu o operaţie a Rusiei, ceea ce constituie o bătaie de joc pentru toate stan-
dardele ONU de menţinere a păcii (vezi Eurasia Daily Monitor, 5 mai).
Grupul secretarului general al ONU de Prieteni ai Georgiei s-a delimitat public, pentru
prima dată după doborârea avionului fără pilot al Georgiei de către avionul rusesc, la 20 aprilie.
Membrii occidentali ai grupului - Statele Unite, Britania, Franţa şi Germania - au elaborat o de-
claraţie separat de alţi membri ai grupului şi Rusia, pe timpul reuniunii de urgenţă a Consiliului
de Securitate al ONU, din 25 aprilie, referitoare la acest incident. Oricum, declaraţia puterilor
occidentale s-a oprit foarte aproape de a cere reforma operaţiei „de menţinere a păcii” a Rusiei.
În schimb, aceasta a cerut pur şi simplu creşterea puterilor Misiunii de Observare a ONU din
Georgia (UNOMIG) şi a chemat Georgia şi Abhazia să sprijine iniţiativa (comunicat de presă,
25 aprilie).
UNOMIG, cu cei 133 observatori neînarmaţi ai săi, se află în situaţia de a nu avea sens
ca misiune de menţinere a păcii. Mai degrabă aceasta este un martor pasiv la contingentul „de
menţinere a păcii”, dotat cu armament greu, având acum 3 000 de oameni. Creşterea propusă
a capacităţii UNOMIG depinde de consensul Rusiei care are drept de veto. Ca urmare, trimisul
Rusiei la ONU, Vitaly Churkin a respins scurt iniţiativa Prietenilor Occidentali: “Aceştia trebuie
să înţeleagă că acest lucru este ceva ce nu se va întâmpla” (Reuters, 25 aprilie). Purtătorul de
cuvânt al ONU, Marie Okabe a adus la cunoştinţă la 1 mai - cea de-a treia zi a dislocării trupe-
lor suplimentare ruse - că partea rusă nu a informat UNOMIG despre membrii contingentului,
locaţia şi armamentele acestora (Comunicatul de presă al ONU, 1 mai).
Unii din liderii occidentali de top par să fie puţin informaţi ori dezinteresaţi în legătură cu
aspectele juridice şi operaţionale ale acţiunii “de menţinere a păcii” a Rusiei. Secretarul de stat
al SUA, Condoleezza Rice şi în altul reprezentant al Uniunii Europene pentru politica comună
de securitate şi externă, Javier Solana, de exemplu, au discutat aparent deschis importanţa
cererii Rusiei referitoare la faptul că aceasta a fost îndreptăţită să disloce trupe suplimentare
“de menţinere a păcii” în regiunea Abhazia a Georgiei. Ministrul afacerilor externe al Rusiei
Serghei Lavrov a afirmat către Rice şi Solana că sporirea trupelor ruse s-a făcut fără în limita
numărului autorizat de acordurile anterioare care reglementează această operaţie. (Interfax, 29
aprilie; comunicatul de presă al Departamentului de Stat al SUA, 1 mai).
Prin aceasta, Moscova se referă la două seturi de acorduri semnate în 1994, de Rusia,
Georgia şi Comunitatea Statelor Independente (CSI). Oricum, acelea sunt de facto aranjamen-

5
Supliment Pulsul Geostrategic, Nr.29, Marţi 20 mai 2008 INGEPO Consulting

te fără valoare legală în plan bilateral ori internaţional. În plus, şi complet în afara acestor docu-
mente, dislocarea trupelor suplimentare fără acordul Georgiei violează legea internaţională.
După întâlnirea cu Lavrov privind relaţiile UE - Rusia, Solana a afirmat, confuz, la con-
ferinţa de presă că “chiar dacă creşterea trupelor de menţinere a păcii este în limitele sale, chi-
ar dacă noi dorim să diminuăm percepţia tensiunii, eu nu cred că acum sporirea (trupelor – n.
t.) este o măsură înţeleaptă” (EU Observer, Reuters, 30 aprilie). Astfel, premiza de bază a
Moscovei a fost acceptată în acest înalt loc. În plus, declaraţia lui Solana a diminuat o tensiune
reală şi periculoasă în planul percepţiei şi a luat în discuţie doar momentul nu şi esenţa acţiunii
ruse. Într-o manieră similară, preşedinţia slovenă a UE a afirmat eronat încrederea că situaţia
se va rezolva “într-o manieră tolerantă şi diplomatică. După discuţiile de ieri (cu Lavrov) eu cred
că aceasta se va întâmpla” a prezis ministrul sloven al afacerilor externe, Dimitrij Rupel
(Reuters, 30 aprilie). În realitate, trupele suplimentare ale Rusiei au continuat să intre în aceas-
tă zi în regiunea Abhazia a Georgiei.
Din partea sa, Rice a spus jurnaliştilor că “Ceea ce fac ruşii este parte a operaţiei de
menţinere a păcii în care sunt implicaţi…. După cum am înţeles, faptul este că aceasta se află
încă în limitele permise de aranjamentele de menţinere a păcii” (Comunicatul de presă al De-
partamentului de Stat, 1 mai). Aceasta şi declaraţia similară a oficialilor occidentali acceptă im-
plicit ca valide aranjamentele ruse “de menţinere a păcii”, în ciuda lipsei bazei legale. Aceştia,
de asemenea, par să se implice fără a realiza că acele aranjamente pot permite un precedent
pentru legea internaţională.
Într-o declaraţie mai clar concentrată, purtătorul de cuvânt al NATO, James Appathurai
a notat că dislocarea trupelor ruse nu au acordul Georgiei şi subminează stabilitatea
(comunicat de presă, 30 aprilie). NATO a renunţat din 2003 să urmărească a avea vreun rol de
menţinere a păcii în conflicte post—sovietice.

6
Supliment Pulsul Geostrategic, Nr.29, Marţi 20 mai 2008 INGEPO Consulting

VESTUL POATE RĂSPUNDE MAI ACTIV LA ASALTUL


RUSIEI ASUPRA GEORGIEI: PARTEA I
Vladimir SOCOR
La 6 mai, Administraţia Bush a emis cele mai puternice declaraţii occidentale ca răs-
puns la supradimensionarea Rusiei in Abhazia. Blamând guvernul Rusiei pentru “acţiunile pro-
vocatoare care au sporit tensiunile cu Georgia şi au amplificat semnificativ şi inutil tensiunile
din regiune”, purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Dana Perino “a îndemnat guvernul Rusiei să
reducă escaladarea şi să renunţe la aceste măsuri”, dar şi să “înceteze provocările viitoare”.
Casa Albă cheamă Rusia să “reitereze încrederea sa în integritatea teritorială şi suveranitatea
Georgiei” şi “să înceapă să joace un adevărat rol de mediator” în dispută (AP, Reuters, 6 mai).
Mai puternică în limbaj, declaraţia vine târziu (decretul fostului preşedinte rus Vladimir
Putin din 16 aprilie deja a anunţat anexarea evidentă a Abhaziei) şi pur şi simplu a sugerat re-
medii iluzorii pentru conflict. Aceasta pare mai mult să aibă scopul de a reveni la situaţia tipului
de conflict îngheţat care a prevalat înainte de 1 aprilie decât să caute căile de rezolvare a con-
flictului. Comunicatele publice ale Casei Albe au adus de câteva ori în atenţie problema, la în-
ceputul dislocării trupelor suplimentare de către Rusia, la 29 aprilie (AP, Reuters, 30 aprilie, 1-2
mai). Chiar şi aşa, tonul linear al Administraţiei Bush contrastează cu liniştirea ce prevalează în
Europa în combaterea anexării deschise, prin forţă.
Până în prezent, Moscova a declarat cu regularitate că respectă “integritatea teritorială
şi suveranitatea Georgiei” chiar dacă a procedat sistematic pentru a încorpora Abhazia şi
Oseţia de Sud. Cunoscut până acum ca o “anexare târâtă” , acest proces capătă o viteză galo-
pantă şi un caracter vădit, prin acţiunile politice şi militare ale Moscovei, din 16 şi 29 aprilie. În-
tre timp, Rusia a doborât cel puţin un avion fără pilot al Georgiei, în spaţiul recunoscut internaţi-
onal al Georgiei.
Recunoaşterea oficială de către Rusia a integrităţii Georgiei şi a inviolabilităţii frontiere-
lor acesteia pot fi doar luate, în cazul de faţă, în sens restrâns, atâta timp cât Rusia nu a adop-
tat o poziţie oficială corectă faţă de cererile Georgiei. Oricum, Rusia a anexat de facto Abhazia
şi Oseţia de Sud prin staţionarea trupelor în aceste zone, prin înarmarea trupelor locale împu-
ternicite, mutând de facto frontiera dintre Rusia şi Georgia în ambele sectoare, numind în fun-
cţii cele două conduceri secesioniste (mai mult prin intermediul serviciilor de securitate ale Ru-
siei), fiind de acord cu epurarea etnică a georgienilor din Abhazia, deţinând acolo proprietăţi şi
distribuind în masă paşapoarte rezidenţilor locali pentru care Moscova a solicitat apoi, nepotri-
vit, dreptul la protecţie.
Toate în timp ce occidentul, în colectiv, pretinde să accepte pretenţia Rusiei că aceasta
a recunoscut integritatea Georgiei şi frontierele acesteia.
Decretul lui Putin, din 16 aprilie, oricum dărâmă scuza părţii ruse. Acesta a obligat gu-
vernul rus să stabilească relaţii oficiale directe cu autorităţile secesioniste şi a anunţat că Rusia
va recunoaşte legalitatea actelor şi deciziilor acestor autorităţi. Dislocarea de trupe suplimenta-
re în Abhazia, începând cu 29 aprilie, a acoperit recunoaşterea politică şi legală (în termenii
legii ruse) a celor două secesiuni care au picat doar la recunoaşterea diplomatică. Recunoaşte-
rea diplomatică pare să fie foarte puţin posibilă, oricum, datorită faptului că Rusia urmăreşte
încorporarea nu independenţa celor două teritorii.
A cere Rusiei să anuleze ori să se abţină să implementeze decretul lui Putin din 16
aprilie, aşa cum au făcut Statele Unite şi Uniunea Europeană, este redundant şi nerelevant.
Acest decret nu a schimbat aproape nimic în teren. Acesta a transformat de facto situaţia într-
una oficială. Cu sau fără decret, entităţile ruse pot şi probabil vor prelua proprietatea reală în
Abhazia (inclusiv proprietatea georgienilor expropriaţi), vor disloca mai multe trupe pentru a
„proteja cetăţenii Rusiei”, vor demonstra că epurarea etnică sprijinită de Rusia se finalizează în
teritoriul post-sovietic, vor reconstrui şi extinde baza navală de la Ochamchire dacă Moscova
aşa decide şi vor utiliza Abhazia ca un teren de punere în scenă pentru a construi în apropiere

7
Supliment Pulsul Geostrategic, Nr.29, Marţi 20 mai 2008 INGEPO Consulting

de Soci, pentru Jocurile Olimpice.


Un răspuns occidental relevant, bazat pe legea internaţională şi umanitară, poate foar-
te bine include: un angajament declarat de a renunţa la epurarea etnică şi de a asigura întoar-
cerea în siguranţă a georgienilor la casele lor; declararea ca nulă acordarea de paşapoarte ru-
se rezidenţilor din Abhazia şi fără efect sub incidenţa legii internaţionale; nerecunoaşterea ce-
rerii Rusiei de a „proteja” asemenea „cetăţeni”; solicitarea de inspecţii internaţionale la arsena-
lele militare ale Rusiei din Abhazia (un teritoriu al Georgiei recunoscut internaţional), inclusiv
baza Gudauta şi depozitele de armament greu care intră sub incidenţa Tratatului privind Forţe-
le Convenţionale în Europa (CFE); reluarea ratificării Tratatului adaptat în 1999, în timp ce Ru-
sia violează atât Tratatul CFE din 1990 cât şi pe cel din 1999.
Confruntându-se cu anexarea teritorială prin epurarea etnică şi forţa militară împotriva
unei ţări orientată spre occident (care este luată drept ţintă în principal datorită acestei orientări
pro occidentale), diplomaţia publică occidentală poate solicit o rezoluţie privind conflictul din
Abhazia înainte de Jocurile Olimpice de la Soci. Aceste jocuri sunt planificate a avea loc la câ-
teva mile de frontiera recunoscută internaţional dintre Rusia şi Georgia, o frontieră pe care Ru-
sia a mutat-o prin forţă aproximativ 180 km (circa 110 mile) în interiorul Georgiei.
Moscova nu va fi incapabilă să folosească acţiunea sa din Abhazia ca un potenţial
„precedent” în alte teritorii foste sovietice. Când ambasadorul Rusiei la Tbilisi, Vyaceslav
Kovalenko a avertizat „constituţia Rusiei stipulează protejarea cetăţenilor ruşi oriunde aceştia
pot fi, în Abhazia, Zanzibar, Antarctica, oriunde” (Rusia azi, 1 mai), Moscova a insinuat probabil
posibilele sale opţiuni în Ucraina, Kazakhstan ori chiar în statele baltice. Un răspuns occidental
corespunzător în Georgia, în acest moment, poate preveni crizele viitoare de oriunde.

VESTUL POATE RĂSPUNDE MAI ACTIV LA ASALTUL


RUSIEI ASUPRA GEORGIEI: PARTEA a II-a
Vladimir SOCOR
Rusia a recunoscut deschis şi ilegal (în termenii legii ruse) separarea de Georgia a
Abhaziei şi Osetiei de Sud şi a acoperit această recunoaştere cu actul agresiunii militare în teri-
toriul şi spaţiul aerian ale Georgiei. Acesta este sensul cumulativ al recentelor acţiuni ale Rusi-
ei: decretul prezidenţial din 16 aprilie, care stabileşte relaţii oficiale directe cu cele două autori-
tăţi secesioniste şi recunoaşte ca valide legal deciziile şi actele acestora; doborârea avionului
fără pilot georgian la 20 aprilie de către un avion de vânătoare rusesc; instalarea de puncte ru-
seşti de control la frontieră în sectorul abhaz al frontierei Georgiei; dislocarea unilaterală de tru-
pe suplimentare ruseşti în Abhazia (citând Constituţia Rusiei ca o justificare), în ciuda proteste-
lor Georgiei de la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai (vezi Eurasia Daily Monitor, 1,5,6 şi
7 mai).
Aceste acţiuni descalifică, în concluzie, Rusia în rolul ei dominant ca mediator / de faci-
litare a negocierilor politice şi ca rol militar „de menţinere a păcii” în Abhazia şi Oseţia de Sud.
Faptul că Rusia a fost parte directă la conflicte a fost clar de la începutul acestora. În plus, or-
ganizaţiile internaţionale şi occidentul au recunoscut Rusiei rolul de arbitru, ca scuză că Rusia
a recunoscut integritatea teritorială şi suveranitatea Georgiei, cel puţin pe hârtie. Până la acest
semn, Rusia a fost atentă să menţină acest front.
După ultimele sale acţiuni, oricum, Moscova a înăbuşit orice solicitare ca principal me-
diator şi singurul actor de „menţinere a păcii” în aceste conflicte. Prin avansarea de la de facto
la „legal” a recunoaşterii secesiunilor, Rusia a arătat natura reală a acestor conflicte, care a fost
mult schimbată, de la conflicte „inter-etnice” la conflicte interstatale, desfăşurate de Rusia pe
teritoriul Georgiei.
În protestul său în Parlamentul European, comisarul pentru afaceri externe al Uniunii
Europene, Benita Ferrero-Waldner a dezvăluit că Rusia ar trebui să fie tratată ca parte la con-
flict (Georgia civilă, 7 mai). Declaraţia Casei Albe a SUA din 6 mai de asemenea a reiterat
8
Supliment Pulsul Geostrategic, Nr.29, Marţi 20 mai 2008 INGEPO Consulting

acest aspect. Acest aspect reflectă faptul că în occident se realizează tot mai mult că aceasta
în final amplifică caracterul instabil al realităţii. Acest aspect a devenit acum uşor de combătut,
cel puţin public, pentru a argumenta că Rusia este un arbitru imparţial între autorităţile secesio-
niste şi Georgia, lăsând la o parte relaţiile dintre Rusia şi Georgia.
Oricum, această nouă realizare s-a schimbat deja pentru acţiunile viitoare, transfor-
mând menţinerea păcii şi formatul de negocieri într-o măsură care să acopere monopolismul
Rusiei în format internaţional adevărat. La 5 mai, ambasadorul Georgiei la Bruxelles, Salome
Samadashvili a apelat la UE pentru „a lua în serios începerea discuţiilor privind schimbarea for-
matului. UE poate îmbunătăţi şi să fie un real broker obiectiv”, precum şi „să trimită un semnal
foarte clar către Rusia referitor la posibilele costuri politice în relaţiile dintre Rusia şi UE” dacă
acţiunile Rusiei continuă să nu ţină cont de legea internaţională în Georgia (EurActiv, 5 mai).
Tbilisi nu a cerut UE, în acest moment, să iniţieze o operaţie internaţională de menţine-
re a păcii în Georgia. Aceasta seamănă mai mult cu o discuţie cu UE, ONU şi OSCE în legătu-
ră cu paşii de transformare a acţiunii de menţinere a păcii din prezent în format de negocieri.
UE se va mişca încet, în colectiv, spre această acţiune. Reflectând inerţia instituţională şi neîn-
doielnic instrucţiunile sale de la vârf, reprezentantul special al UE pentru Caucazul de Sud,
Peter Semneby a răspuns ambivalent: „Dacă părţile doresc un rol mai puternic pentru UE, UE
va privi posibilităţile date de faptul că forţa de menţinere a păcii existentă nu pare să aibă încre-
derea tuturor părţilor şi a devenit o sursă de dezacord … o sursă de controversă între Rusia şi
Georgia” (Interviu cu RFE / RL, 3 mai).
Prin această logică, un rol al UE de menţinere a păcii ar putea fi subiect de consens al
„părţilor”, respectiv Rusia s-ar putea opune. În acelaşi timp şi printr-o logică inversă, dezacordul
Georgiei privind „operaţia de menţinere a păcii” a Rusiei încă nu este privită ca un motiv con-
vingător pentru UE în internaţionalizarea operaţiei ruse.
Ca o măsură minimală şi simbolică, în scopul descurajării viitoarelor acţiuni militare ale
Rusiei, UE poate trimite oficiali de rang înalt să viziteze Tbilisi. UE poate, de asemenea, să
echilibreze „hard power” a Rusiei cu o „soft power” a UE prin refacerea asistenţei în zonele de
conflict, de preferat prin intermediul autorităţilor loiale Tbilisi în Abhazia Superioară şi al autori-
tăţilor conduse de Dmitri Sanakoyev în Osetia de Sud.
UE sprijină sau contribuie inacceptabil de încet la admiterea celor două propuneri re-
cente ale Georgiei: să dezvolte un concept de autonomie pentru Abhazia şi să internaţionalize-
ze negocierile privind Oseţia de Sud în format 2+2+2 (Georgia, Rusia, UE, OSCE, autorităţile
Tskhinvali şi autorităţile Sanakoyev). Miniştrii de stat ai Georgiei pentru integrarea euroatlantică
şi pentru reglementarea conflictului, Giorgi Baramidze şi Temuri Iakobashvili au familiarizat par-
tenerii lor din UE cu aceste propuneri pe timpul vizitei de urgenţă la sediul Parlamentului Euro-
pean din Bruxelles, ce a avut loc după ultimele acţiuni militare ale Rusiei în Abhazia
(Messenger, Georgia civilă, 6 şi 7 mai).
Privind dincolo de actualele crize, UE ar putea iniţia transformarea operaţiilor ruse „de
menţinere a păcii” din Georgia. O astfel de transformare ar implica nu numai internaţionalizarea
dar şi „civilizarea” acestora – ceea ce ar însemna transformarea lor din operaţii militare în unele
preponderent civile, cu unităţi de poliţie şi câţiva observatori militari. Indiferent de puterea de
veto a Rusiei (altfel decât la ONU şi la OSCE) şi având dislocată propria operaţie de poliţie în
zonele de conflict post – iugoslave, UE poate demonstra folosirea acestui instrument eficient
soft-power în Georgia.

9
Supliment Pulsul Geostrategic, Nr.29, Marţi 20 mai 2008 INGEPO Consulting

VESTUL POATE RĂSPUNDE MAI ACTIV LA ASALTUL


RUSIEI ASUPRA GEORGIEI: PARTEA a III-a
Vladimir SOCOR
Liniştea internaţională în legătură cu epurarea etnică din Abhazia este o trăsătură ex-
traordinară a dezbaterilor continue referitoare la conflictul dintre Rusia şi Georgia. Acţiunile
deschise ale Moscovei din aceste zile pentru a anexa Abhazia au capital politic şi militar referi-
tor la această epurare etnică şi vor face acest proces ireversibil. Tăcerea internaţională privind
acest subiect seamănă cu ambianţa epurării azerilor cu sprijinul ruşilor din districtul armean
ocupat al Azerbaijanului.
Actualele crize din Abhazia oferă oficialilor occidentali şi organizaţiilor internaţionale o
şansă de a înceta lunga lor tăcere şi de a aborda această problemă la nivel politic. Nimeni nu a
făcut acest lucru, oricum, în contrast cu insistenţa de succes a aceloraşi oficiali şi organizaţii
referitoare la epurarea etnică din Kosovo. Doar comisarul pentru afaceri externe al Uniunii Eu-
ropene, Benita Ferrero-Waldner a făcut o referire la ajutorul umanitar al UE pentru „persoanele
dislocate intern” din Abhazia, răspunzând la întrebări în timpul dezbaterilor ce au avut loc de
curând în Parlamentul European cu privire la crizele din Abhazia (comunicatul de presă al Par-
lamentului European, 7 mai).
Fără să-şi dea seama, UE s-a apropiat de iertarea populaţiei supuse forţei şi de muta-
rea frontierei în Abhazia prin extinderea facilităţilor privind viza de călătorie pentru cei care de-
ţin paşapoarte ruseşti din aceste zone, în timp ce a refuzat aceleaşi facilităţi tuturor deţinătorilor
de paşapoarte georgiene (inclusiv celor conduşi afară din Abhazia). UE nu poate mult timp să
justifice această scăpare şi Comisia lucrează se pare, în prezent, pentru acordarea acestor fa-
cilităţi cetăţenilor georgieni, în ciuda opoziţiei câtorva guverne europene.
Prin intermediul guvernelor occidentale aparent nedoritoare să irite Rusia în legătură
cu Abhazia, problema nerezolvată a epurării etnice poate fi abordată la acest stagiu prin prisma
legii umanitare, a drepturilor omului şi a drepturilor de proprietate. O primă iniţiativă în această
privinţă pare în mod deosebit corespunzătoare pentru sesiunea de luna viitoare a Adunării Par-
lamentare a Consiliului Europei (PACE). O astfel de problemă depinde indiscutabil de cele mai
importante responsabilităţi ale PACE. Chiar dacă aliaţii uzuali ai delegaţiei ruse ar considera
dificil de discutat această problemă importantă. Din punct de vedere procedural, planificarea
acesteia ca un subiect urgent pentru sesiunea din iunie ar apărea un răspuns natural din par-
tea PACE faţă de actuala criză din Abhazia. Veto-ul Rusiei poate împiedica OSCE să abordeze
această problemă, dar Rusia nu are această putere în Consiliul Europei şi PACE.
Militarii ruşi nu cei abhazi (17 procente din populaţia regiunii înainte de conflict) au eva-
cuat prin forţă populaţia georgiană (45 procente din populaţia regiunii înainte de conflict) din
Abhazia. În plus, Moscova a pus o faţă de abhaz pe acest act, în special prin transformarea
abhazilor din aliaţi ad hoc în ostatici pe termen lung ai politicii ruse. Folosind o metodă similară,
Rusia încearcă în prezent să pună amprenta abhazilor pe doborârea unuia sau mai multor
avioane fără pilot georgiene, în spaţiul aerian recunoscut internaţional al Georgiei.
După doborârea unui avion fără pilot la 20 aprilie, singurul caz probat în actuala criză,
autorităţile abhaze au reclamat că au doborât două avioane fără pilot georgiene la 4 mai şi un
altul la 8 mai, folosind instalaţiile antiaeriene bazate la sol „ale Abhaziei” (Interfax, Itar-Tass,
Apsnypress, 4-8 mai).
Cele trei cazuri ulterioare par să fie doar pretenţii propagandiste. În incidentul din 20
aprilie, un avion MIG-29 rusesc a fost filmat de avionul fără pilot distrus şi a fost apoi urmărit
zburând spre spaţiul aerian al Rusiei (vezi Eurasia Daily Monitor, 21 aprilie). În acest incident,
Rusia iniţial a negat cu înverşunare faptele, apoi şi-a schimbat istorisirea şi le-a atribuit focului
„apărării antiaeriene a Abhaziei”. Autorităţile politice şi militare ale Abhaziei au adoptat apoi
această atitudine pentru alte incidente din această serie.
Georgia a cerut reprezentantului special al secretarului general al ONU pentru

10
Supliment Pulsul Geostrategic, Nr.29, Marţi 20 mai 2008 INGEPO Consulting

Georgia, Jean Arnault, şeful Misiunii ONU de Observare pentru Georgia (UNOMIG) dislocată în
Abhazia, să instituie imediat o investigaţie referitoare la prezenţa şi utilizarea sistemelor de
apărare antiaeriană de către forţele „abhaze” şi să raporteze rezultatele investigaţiei
(comunicat de presă, 5 mai). Acţiunea ONU este paralizată, oricum, de puterea de veto a Rusi-
ei. Moscova va utiliza această putere pentru a preîntâmpina ONU să afirme că echipamentele
combative ale Abhaziei sunt, de fapt, aprovizionate şi încadrate cu oameni de către Rusia.
Această situaţie aduce o problema majoră a legii internaţionale şi a securităţii aeriene
care seamănă a fi îndreptată spre uitarea guvernelor şi a organizaţiilor internaţionale. Chiar da-
că Statele Unite au ezitat două săptămâni înainte de a afirma prin purtătorul de cuvânt al Casei
Albe că un avion rusesc a doborât, de fapt, avionul fără pilot în spaţiul aerian al Georgiei
(comunicat de presă, 6 mai).
Declaraţiile Moscovei potrivit cărora abhazii posedă sisteme de apărare antiaeriană
trebuie să fie investigate pentru ramificaţiile acestora. Aceste declaraţii semnifică că Rusia es-
te, prin propria recunoaştere, o forţă de înarmare ilegală, un non stat, un actor parşiv prin orice
definiţie, cu arme care pot ameninţa potenţial securitatea oricărui tip de zbor în acea parte a
spaţiului aerian al Georgiei. Militarii „abhazi” nu pot să-şi asume utilizarea competentă a acelor
rachete când ei sau echipajele ruseşti închiriate decid să le folosească. Poate fi asumat aspec-
tul că zborurile civile sunt expuse unui risc. Prin păstrarea de către Rusia a bazei Gudauta şi a
aeroportului acesteia din aceeaşi zonă, de pe care aparent a decolat MIG-ul 29, şi prin prezen-
ţa armamentelor grele ruseşti din Abhazia „care nu sunt luate în calcul ca echipamente limitate
prin tratat”, militarizarea acestei regiuni este o altă problemă majoră care este depăşită pentru
discuţiile internaţionale deschise.

GEORGIA

11
“Pulsul Geostrategic” este un Buletin bilunar editat de INGEPO Consulting - Braşov

Coordonator: Corneliu PIVARIU - membru al Institutului Internaţional de Studii Strategice Londra


Editorial, Puncte de vedere: Corneliu PIVARIU Serviciile de informaţii şi probleme de securitate:
Actualitatea geostrategică mondială: dr. Octavian Corneliu PIVARIU
DUMITRESCU, Nicolae PERHAIŢĂ, Ionel BUCUROIU Actualitatea militară şi de securitate: Cornel VAIDA
Situaţia din Orientul Mijlociu: Corneliu PIVARIU, Du- Tehnologii şi echipamente militare: Cornel VAIDA
mitru CHICAN, Ionel BUCUROIU Apariţii editoriale: Cornel VAIDA
Conflicte confesionale în Orientul Mijlociu şi reviri- Traducere în limba engleză: Prof. Mădălina
mentul islamic contemporan: Ambasador prof. Dumi- GHEORGHECI
tru CHICAN Tehnoredactare: Ionuţ PARASCHIV
Terorismul în Orientul Mijlociu: Corneliu PIVARIU
Orizont Economic: Corneliu PIVARIU, Dumitru
CHICAN ISSN: 1843-701X

Acest buletin nu poate fi multiplicat şi reprodus fără acordul scris al INGEPO Consulting. Este
permisă folosirea unor materiale sau citate cu păstrarea exactităţii şi titlului original, precum şi
cu menţionarea expresă a sursei.
Opiniile exprimate în articole prezintă punctul de vedere al autorilor, care îşi asumă deplina răs-
12
pundere asupra conţinutului, şi nu reflectă în mod obligatoriu pe acelea ale INGEPO Consulting