Institutul de Istorie, Stat și Drept al AȘ a RM

Institutul de Analiză și Consultanță Politică

POLITICON

Anatol Țăranu, Mihai Gribincea

CONFLICTULUL TRANSNISTREAN
Culegere de documente și materiale
(1989 – 2012)

Volumul - I
(1989 – 1993)

1
CZU 323(478)
T 22

Ţăranu, Anatol. 
Conflictulul Transnistrean : Culeg. de doc. şi materiale (1989-2012) / Anatol Ţăranu, Mihai
Gribincea ; Inst. de Istorie, Stat şi Drept al AŞ a RM, Inst. de Analiză şi Consultanţă Politică
POLITICON. – Ch. : Lexon-Prim, 2012 (Tipogr. "Reclama"). – ISBN 978-9975-4436-0-9. 
Vol. 1 (1989-1993). – 2012. – 600 p. – Bibliogr. în notele de subsol. – 500 ex. –
ISBN 978-9975-4436-1-6. 
323(478) 
T 22 
 

© Anatol Țaranu, Mihai Gribincea

© Editura “LEXON-PRIM”

Autorii poartă întreaga responsabilitate pentru conţinutul lucrării.

ISBN 978-9975-4436-1-6

2
 Introducere

Apariția și afirmarea statului independent Republica Moldova a fost rezultatul

unuia dintre cele mai dramatice evenimente ale secolului trecut – dezmembrarea
URSS. Uniunea Sovietică a fost un imperiu moștenit de la Rusia țaristă, care a
rezistat în timp grație caracterului violent și inuman al regimului instaurat de
bolșevici, regim care a adus popoarelor încorporate în imperiu numeroase
nenorociri și multe milioane de victime. Unele popoare au avut de suferit nu doar
în calitate de cobai al regimului amintit, dar și în urma colapsului acestuia,
fenomen care a generat numeroase seisme de ordin politic, social-economic,
cultural s.a. În rândul acestora un loc deosebit îl ocupă conflictele regionale, ce au
însoţit procesul apariţiei unor state noi independente în spaţiul post-sovietic Una
din trăsăturile specifice şi foarte importante ale acestui proces merită relevată
aparte. Facem referire la cea care vine să valideze practica conform căreia,
schimbarea orânduirii sociale în cadrul statelor multietnice ale fostului lagăr
socialist în majoritatea cazurilor, a fost însoţită de prăbuşirea acestor state şi de
apariţia pe ruinele lor a altora noi independente. Acestea din urmă au fost create
după modelul statelor naţionale. Fără a intra într-o analiză detaliată a fenomenului,
trebuie să accentuăm că "divorţul" popoarelor s-a realizat într-o formă destul de
civilizată în Cehoslovacia. În Iugoslavia, acesta a luat forma unui război civil
sângeros. Cazul Uniunii Sovietice a devenit, s-ar putea spune, un fel de variantă
"de mijloc", implicând în sine trăsături ale ambelor variante. În opinia experţilor,
prăbuşirea statului sovietic a generat, pe întreg teritoriul său, în jur de 170 de zone
conflictuale, dintre care în 30 de cazuri conflictele s-au manifestat în formă activă,
iar în 10 cazuri s-a ajuns la confruntări armate.1
Conflictul din raioanele estice ale Republicii Moldova, numit cel mai des
conflict transnistrean, face parte din categoria celor care,în decursul evoluției lor,
au trecut prin faza confruntărilor armate. Cele mai importante evenimente legate de
confruntările militare ţin de prima jumătate a anului 1992. Această perioadă ocupă
un loc aparte în cadrul studiilor ce abordează conflictul transnistrean. Totodată,
aprecierile date evenimentelor sunt foarte contradictorii, în funcție de locul
publicării studiilor. Situându-se pe poziţiile regimului separatist, autorii din enclava
secesionistă și din Rusia, ,de regulă, caracterizează evenimentele din 1992 drept o
“agresiune” a Republicii Moldova împotriva “Republicii Nistrene Moldoveneşti”.2
Acestor abordări se opun numeroase lucrări ale autorilor care apreciază
evenimentele din 1992,din Moldova, ca fiind un război dus de Rusia cu scopul de
a-și păstra poziţiile geopolitice în această zonă a Europei.3 Studiile publicate în

1
В.Н. Лысенко. Региональные конфликты в странах СНГ: опыт урегулирования.
Полис, 1996, № 2 , с.147
2
De exemplu: Бабилунга Н.В, Бомешко Б.Г. Приднестровский конфликт:
исторические, демографические, политические аспекты. РИО ПГУ, Тирасполь, 1998;
Феномен Приднестровья. РИО ПГУ, Тирасполь, 2000.
3
De exemplu: Budeanu G. Transnistria în flăcări (Reportajele unui corespondent de război).
Universitas, Chişinău, 1993; Bârsan V. Masacrul inocenţilor. Războiul din Moldova 1
martie – 29 iulie 1992. Editura Fundaţiei culturale române, Bucureşti, 1993; Gribincea M.
Trupele ruse în Republica Moldova. Factor stabilizator sau sursă de pericol? Civitas,
3
occident adoptă o poziție de mijloc, împărțind vina pentru conflictul transnistrean
între elitele politice de la Chișinău și cele de la Tiraspol1.
Conflictul transnistrean s-a manifestat deschis în timpul zbuciumatelor
evenimente din vara anului 1989, când în Moldova, pe atunci încă republică
sovietică, a luat naștere o mișcare politică ce milita pentru acordarea de statut
oficial limbii moldoveneşti (române) şi trecerea ei la grafia latină. De fapt, era
vorba de confruntarea a două tendinţe de dezvoltare a politicii ”restructurării
gorbacioviste” în republică: una radicală şi alta conservatoare. Cea radicală era
reprezentată de un puternic curent naţional, cristalizată în Mişcarea Democratică în
sprijinul Restructurării şi Clubul A. Mateevici - organizaţii sociale, apărute în
primăvara şi la începutul verii anului 1988. Partea societății ce susținea curentul
național s-a radicalizat rapid şi pleda pentru o democratizare profundă a tuturor
faţetelor vieţii şi demontarea deplină a sistemului politic totalitar sovietic,
acumulând, totodată, trăsături de mişcare de eliberare naţională. În esenţa ei,
această orientare se baza pe etnicii români-moldoveni care, în anii regimului
sovietic, au fost supuşi unui proces de profundă deznaţionalizare prin intermediul
unei politice dure de rusificare.
Pe măsura intensificării luptei de eliberare naţională, din aripa radicală s-a
desprins partea non-moldovenească a societăţii implicată în procesul de
restructurare a Moldovei. Aceasta nu găsea în cerinţele de emancipare naţională ale
moldovenilor tangenţe comune cu propriile lor interese. În consecință, aceasta a
dus la creşterea tendinţelor conservatoare asupra politicii de restructurare din
Moldova, reprezentate,în principal, de o parte considerabilă a minorităţilor
naţionale din republică. Această tendinţă era exprimată,pe plan politic, de Mişcarea
internaţionalistă din Moldova, denumită "Interfront" (din decembrie 1991 -
Mişcarea pentru egalitate în drepturi "Unitate-Edinstvo"). Interfrontul din Moldova

Chişinău, 1998; Ibidem. Politica rusă a bazelor militare. Moldova şi Georgia. Civitas,
Chişinău, 1999; Cojocaru G. Separatismul în slujba Imperiului, Civitas, Chişinău, 2000.
1
Emerson, Michael and Marius Vahl (2004), “Moldova and the Transnistrian Conflict” in
Bruno Coppieters et al., Europeanization and Conflict Resolution – Case Studies from the
European Periphery, Ghent: Academia Press and the Journal of Ethnopoliticsa and
Minorities in Europe, pp. 170-174 (retrieved from http://www.ecmi.de/jemie); Hanne,
Gottfried, Der Transnistrien-Konflikt: Ursachen, Entwicklungsbedingungen und
Perspektiven einer Regulierung, Berichte des Bundesinstituts für ostwissenschaftliche und
internationale Studien No. 42/1998; King, Charles, The Moldovans. Romania, Russia and
the Politics of Culture, Stanford/Ca. 1999; Kolstř, Pĺl/Andrei Malgin, The Transnistrian
Republic: A Case of Politicized Regionalism, in: Nationalities Papers, 1/1998, pp. 103-127;
Neukirch, Claus, Transdniestria and Moldova: Cold Peace at the Dniestr, in: Helsinki
Monitor, 2/2001, pp. 122-135; Loughlin, John/Vladimir Kolossov/Andrei Tchepalyga,
National Construction, Territorial Separatism, and Post-Soviet Geopolitics in the
Transdniester Moldovan Republic, in: Post-Soviet Geography and Economics, 6/1998, pp.
332-358; Troebst, Stefan, The “Transdniestrian Moldovan Republic”: From Conflict-
Driven State-Building to State-Driven Nation-Building, in: European Yearbook of Minority
Issues, 2002/2003, pp. 5-30; Tkach, Vlada, Moldova and Transdniestria: Painful Past,
Deadlocked Present, Uncertain Future, in: European Security (Ilford), 2/1999, pp.130-159;
Zaffi, Davide, Moldova: Is Regionalism an Issue Along the Dniestr?, in: Europa Ethnica, 3-
4/2002, pp. 107-125, etc.
4
opta pentru păstrarea modelului sovietic de relaţii interetnice în parametrii lui de
bază, model, în limitele căruia se ignorau în mare măsură trăsăturile etno-culturale
specifice naţiunii autohtone, făcând ca în viaţa cultural-spirituală să domine limba
rusă, istoria ruşilor ş.a.m.d. Păstrarea unui asemenea model de relaţii interetnice era
posibilă doar prin păstrarea statului unional sovietic, motiv pentru care Interfrontul
opta pentru păstrarea necondiţionată a Moldovei în componenţa Uniunii Sovietice.
Principala baza politică a Interfrontului din Moldova se afla în Transnistria, iar
printre conducătorii ei, reprezentanţii corpului directorial al întreprinderilor
industriale transnistrene subordonate direct Moscovei ocupau un loc important.
Trei dintre cei şase co-preşedinţi ai Interfrontului erau directori ai uzinelor din
Transnistria - A.I. Bolşakov, A.K.Belitcenko, G.F. Pologov.1
Prima confruntare serioasă dintre tendinţa radicală şi cea conservatoare a politicii
de restructurare în Moldova s-a manifestat în aşa-zisele greve lingvistice din anul
1989. Preludiul acestor greve a fost telefonograma CC al PCUS, trimisă pe 6 august
1989 pe adresa CC al PC din Moldova, în care se spunea: "Nu trebuie lăsate fără
pedeapsă acţiunile extremiştilor şi instigatorilor conflictelor apărute pe fundal
interetnic... În fiece republică există oameni de nădejde. Trebuie să ne bazăm pe ei, să-
i facem ajutoare active ale comitetelor de partid".2 Dacă funcţionarii de partid din CC
al PCUS au folosit un limbaj alegoric în recomandările lor, comuniştii-veterani de la
Chişinău au identificat foarte concret aşa-numiţii oameni "de nădejde". Într-o adresare
către membrii Biroului CC al PCM, comuniştii organizaţiei teritoriale de partid SEL-
31 scriau univoc: "... poziţia Interfrontului este întrutotul identică scopurilor şi
principiilor esenţiale ale Statului şi programului Partidului Comunist".3
Reacţia oamenilor "de nădejde" nu s-a lăsat mult aşteptată. Deja la 14 august, cea
de-a XI-a Sesiune a Sovietului orăşenesc Tiraspol adopta decizia prin care cerea
anularea Sesiunii Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, stabilită pentru 29 august
1989, în cadrul căreia urma să se examineze şi să se aprobe proiectele de legi "Cu
privire la statutul limbii de stat pe teritoriul RSSM" şi "Cu privire la funcţionarea
limbilor pe teritoriul RSSM".4 Această decizie a fost precedată de fondarea la
Tiraspol, pe data de 11 august a Consiliului Unit al colectivelor muncitoreşti (OSTK).
Acesta urma să devină un fel de armă mobilizatoare în mâinile "directorilor roşii",
care au intuit că extinderea mişcării de eliberare naţională din Moldova va pune în
pericol poziţia lor privilegiată. La chemarea OSTK, în 16 august a fost organizată o
grevă preventivă de 2 ore, la care s-a cerut amânarea sesiunii SS al RSSM din 29
august 1989, iar la 21 august s-a declanşat valul de greve instigate de directorii
tiraspoleni. E semnificativ că printre primii a intrat în grevă uzina "Tocilitmaş",
condusă de către unul din liderii Interfrontului, A.I. Bolşakov.5
Tentativele Interfrontului de a reduce politica restructurării din Moldova la
nişte modificări cosmetice ale regimului politic şi a stării de lucruri existente în
relaţiile interetnice a întâmpinat indignarea majorităţii populaţiei din republică.
Drept replică la grevele orientate împotriva emancipării naţionale a fost mitingul de
1
Феномен Приднестровья., с.192.
2
АOSPM. f.51, inv.74, d.79, p.155.
3
Ibidem, d.110, p.17.
4
Ibidem, d.79. p.219.
5
Феномен Приднестровья., с. 193.
5
proporții și de neegalat prin deciziile adoptate, desfăşurat la 27 august 1989 la
Chişinău, denumit Marea Adunare Naţională. Chișinăul de-a lungul istoriei sale
multiseculare nu cunoscuse încă un eveniment de o asemenea amploare.
Aproximativ 300 mii de oameni din toate colţurile republicii s-au adunat în piaţa
principală a capitalei Moldovei pentru a-şi exprima adeziunea la politica de
democratizare a societăţii şi la principiile renaşterii naţionale, pentru a susţine
proiectele de lege privind acordarea de statut oficial limbii române şi trecerea ei la
grafia latină.
Pe fundalul acestei masive exprimări a voinţei poporului, grevele provocate de
liderii Interfrontului îşi pierdeau din importanţă. Totodată, acţiunile Interfrontului
din Moldova nu se deosebeau principial de cele din alte republici ale URSS. Ziarul
german "Frankfurter Allgemeine Zeitung" scria despre evenimentele din acele zile:
"În Moldova s-a creat o situaţie analogă celei din Estonia. La mai mult de 100
întreprinderi au declarat grevă în principal ruşii, revoltându-se împotriva
proiectului de lege ce presupune acordarea statutului de limbă de stat limbii
moldoveneşti, variantă a limbii române, prezentat Consiliului Suprem al republicii.
Ruşii s-au unit într-o grupare numită "Inter-mişcarea", identică cu "interfronturile"
ce activează în Republicile Baltice şi în alte republici sovietice în care locuiesc
minorităţile naţionale...".1
Aceste aprecieri nepărtinitoare ale unui expert străin care nici într-un fel nu era
implicat în lupta politică internă a republicii, denotă falsitatea declaraţiilor lansate
de apologeţii separatismului transnistrean privitor la unicitatea aşa-numitului
"fenomen transnistrean".2 În acelaşi timp, la fel ca şi în alte republici sovietice,
aripa conservatoare a mişcării de restructurare nu a putut face faţă concurenţei,
propuse de orientarea radicală. Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti, dator să ţină
cont de opinia majorităţii, a votat legea privind conferirea de statut de limbă de stat
limbii moldoveneşti (române) şi despre revenirea ei la grafia latină.
În acest context vom sublinia, că, deși separatiștii au folosit ca pretext pentru
acţiunile lor secesioniste legislaţia lingvistică adoptată de Chişinău, aceasta, în
Republica Moldova. în comparaţie cu alte republici ex-sovietice, a fost cu mult mai
liberală La fel şi legislaţia cu privire la cetăţenie. O misiune a Conferinţei pentru
Securitate şi Cooperare în Europa, compusă din experţi în conformitate cu aşa-
numitul „Mecanism OSCE de la Moscova“, vizitând Moldova în ianuarie-februarie
1993, constata, printre altele, următoarele cu privire la legislaţia lingvistică:
„Luând în consideraţie compoziţia lingvistică a populaţiei, aceste prevederi
[referitoare la legislaţia lingvistică – aut.] satisfac cerinţele cu privire la respectul
limbilor minoritare. În Parlamentul moldovenesc ambele limbi, româna şi rusa,
sunt utilizate. Româna se traduce în rusă, în timp ce rusa nu se traduce în română,
deoarece toţi membrii parlamentului înţeleg şi vorbesc rusa. Unica clauză
contraversată este articolul 7, care prevede că anumite persoane, care datorită
funcţiei ocupate intră în contact cu alţi cetăţeni, trebuie să cunoască limba
cetăţenilor la un nivel suficient pentru sarcinile lor profesionale. Prin urmare,

1
Республика Молдова в 1989-1991 годах: взгляд со стороны (Дайджест зарубежной
печати). Штиинца, Кишинев, 1992, с.32-33.
2
Бабилунга Н.Б., Бомешко Б.Г. Приднестровский конфликт.., с.25.
6
mulţi vorbitori de limbă rusă vor trebui să înveţe româna...“ Comentând legea cu
privire la cetăţenie, aceiaşi experţii constatau că „Legea este foarte liberală în
acordarea cetăţeniei moldoveneşti, extinzându-se practic asupra fiecărei persoane
care a avut reşedinţă permanentă la data proclamării suveranităţii [23 august
1990]“1.
Evaluarea misiunii amintite mai sus este pertinentă deoarece, pentru a satisface
doleanţele populaţiei rusofone din republică, Sovietul Suprem al RSSM a acordat
limbii ruse statutul de limbă de comunicare inter-etnică. Dar liderii Interfrontului,
instigatorii grevelor "lingvistice", nu s-au mulţumit cu acest compromis rezonabil
şi au insistat asupra continuării grevelor. Prin aceasta, ei au demonstrat, odată în
plus, că scopul adevărat al grevelor nu era cel de a apăra interesele rusofonilor din
republică (aceste interese erau satisfăcute prin conferirea statutului de limbă de
comunicare inter-etnică limbii ruse), ci de a păstra poziţiile privilegiate ale
"guleraşelor albe", care nu doreau să se ostenească studiind limba de stat nici
măcar la nivel elementar. Înteresele ”gulerașelor albe”, în același timp, coincideau
cu interesele Moscovei de a-și păstra trupele în regiune, de a împiedica o eventuală
unire a Republicii Moldova cu România și de a menține Republica Moldova în
sfera de influență rusă. Ghenadii Seleznev, Preşedintele Dumei de Stat a Rusiei, în
timpul unei vizite oficiale la Chişinău în anul 1992, a declarat: „Noi, ruşii, a trebuit
să susţinem Transnistria în conflict. Dacă nu i-am fi susţinut pe transnistreni în
conflict, Moldova ar fi fost acum integrată în Romania“.2
Revenind însă la situația din Moldova de la începutul anilor 90 vom mai
sublinia că situaţia era agravată și din cauza specificului psihologiei populației
rusofone din republică, care în mare parte s-a stabilit relativ recent în RSSM.
Aceasta, din cauza politicii naţionale sovietice, la fel ca și în alte republici
unionale, n-a simțit niciodată nevoia de a se integra în societatea și mediul
lingvistic și cultural local. "De la lucrătorii de naţionalitate rusă, plecaţi să activeze
permanent în republicile şi regiunile unionale - afirmă în memoriile sale I. I.
Bodiul, fostul lider comunist al Moldovei - nu se cerea să cunoască limba, cultura,
istoria naţională a respectivei regiuni. Autohtonii trebuiau să se conformeze
cadrelor ruseşti... La aceasta îşi aducea contribuţia şi politica oficială cu privire la
problema naţională, orientată spre formarea comunităţii unice a popoarelor URSS.
Voit sau nevoit se producea degradarea naţiunii".3
Politica naţională de tip sovietic a format un anume tip de etnici ruşi, stabiliţi
în afara Rusiei, care prin comportamentul lor desconsiderau populaţia băștinașă din
republicile naţionale, o tratau cu superioritate și aroganță. Acest lucru era remarcat
și de expertul imparţial de la publicaţia germană amintită de noi mai sus. "Chiar
dacă ar fi existat spaţiu pentru practicarea largă a altor limbi, oricum s-ar fi dat
prioritate limbii ruse... Explicaţia constă nu în kitch-ul moscovit al limbii ruse, ci în

1
The Conference on Security and Co-operation în Europe. Analysis and Basic Documents,
1972-1993. Edited by Arie Bloed, Dordrecht/Boston/London, Kluwer Academic
Publishers, 1993, pp. 1166-1167.
2
European Court of Human Rights. Case of Ilaşcu and others v. Moldova and Russia
(Application no. 48787/99). Judgment. Strasbourg, July 2004, Annex , p. 43
3
Бодюл И.И. Воспоминания. Книга первая, Типар, Тирасполь, 1999, с.400.
7
şovinismul lingvistic înnăscut al ruşilor. Prioritatea limbii lor este pentru ei ceva de
la sine înţeles".1
Evident că ne este vorba aici de predispoziţia genetică a ruşilor pentru
şovinism în general. Șovinismul lingvistic al unei părţi a ruşilor, în special al
aceleia care s-a pomenit în afara hotarelor Rusiei în republicile naționale unionale,
din cauza politicii naţionale sovietice, este o categorie istorică şi s-a format ca o
consecinţă a politicii imperiale a statului. La fel ca în toate imperiile în care domină
o singură limbă, în Imperiul Rus limbii ruse i s-a rezervat rolul de liant al unităţii
statale interne, compus din aproape 100 de naţionalităţi. Pe acelaşi principiu s-a
întemeiat şi statul totalitarist numit URSS, creat după modelul imperial al lui
Stalin. Orice imperiu reprezintă teoretic un stat unitar; e suficient să ne amintim, în
acest context, de cunoscutul principiu al naţional-socialiştilor germani: ein Reich,
ein Volk, eine Sprache, ein Fuhrer (un imperiu, un popor, o limbă, un conducător).
După cum remarca şi profesorul R. Piotrovski, vestit lingvist din Sankt-Petersburg:
"Statul totalitar nu are nevoie de variabilitatea culturală, naţională şi lingvistică. El
are nevoie de o cultură unitară, totodată – de o naţiune de bază cu o singură limbă...
Rolul poporului de bază în imperiul său Stalin l-a remis ruşilor. A avut noroc şi
limba rusă, care a devenit limba oficială a acestui stat totalitar. În ce priveşte alte
popoare cu cultură şi limba lor, ele au pierdut pentru Stalin şi pentru urmaşii săi
orice interes imperial".2
În Moldova de la sfârșitul anilor 80, confruntările politice înverșunate au avut
doar la suprafaţă caracterul unui "război lingvistic". În realitate era vorba de două
căi de dezvoltare a procesului democratic din republică. Mişcării de eliberare
naţională din Moldova, care tindea în mod tot mai conştient spre independenţa
politică a republicii, i se împotrivea, precum am menționat mai sus, în special,
populaţia rusolingvă de orientare pro-sovietică, care opta pentru păstrarea
Moldovei în componenţa URSS. Şi această confruntare s-a manifestat de la bun
început ca una incluzând o componentă inter-etnică evidentă. Dacă pe teritoriul
Rusiei, lupta pentru democratizarea societăţii s-a dat în mare între democraţi şi
retrograzi, în republicile naţionale, inclusiv în Moldova, acestei divizări politice a
societăţii i s-a adăugat şi segregarea conform principiului etnic. Evenimentele
ulterioare au demonstrat că principala contradicţie a URSS-ului, care a dinamitat
imperiul chiar din interior, ţinea de relaţiile inter-etnice. Doar un stat totalitar cu un
aparat represiv uriaș putea fi în stare să țină în frâu zeci de popoare şi naţionalităţi
foarte diferite din punct de vedere lingvistic, religios și cultural. A fost suficient ca
acest aparat represiv să slăbească puţin, pentru ca URSS-ul să se destrame într-un
ritm surprinzător. Rusolingvii din republiciile naționale, care vedeau în
destrămarea URSS pierderea pozițiilor lor privelegiate, s-au plasat în opoziția
mișcărilor naționale și de democratizare.

1
Республика Молдова в 1989-1991 годах.., с.49-50.
2
Piotrovschii R. Moldova în perioada postbelică. Probleme lingvistice - în culegerea:
Conflictul din Transnistria: adevărul aşa cum a fost el. Materialele Conferinţei ştiinţifico-
practice “Interesele de stat şi rolul organelor de interne în asigurarea ordinii constituţionale,
drepturilor şi libertăţilor omului în raioanele de est ale Republicii Moldova”, Logos,
Chişinău, 1993, p.114.

8
 Politica naţională de tip sovietic în RSSM, urmând tradiţiile politicii ţariste, pe
parcursul a mai multe decenii s-a constituit pe contrapunerea moldovenilor
românilor. De aceea nu e de mirare că politica moldovenismului a devenit
acoperirea ideologică a adepţilor păstrării Moldovei în componenţa URSS, în
special a ”Interfrontului”. "Orientarea înspre URSS rămăsese parte componentă a
ideologiei moldovenismului şi la etapa de criză a Uniunii",- recunosc, în pretenţios-
denumita carte "Fenomenul transnistrean", autorii istoriografiei separatiste de la
Tiraspol.1 Or, ideologia moldovenismului nu comportă valoare particulară, ea
reprezentând pentru instigatorii separatismului transnistrean nu mai mult decât un
paravan după care se ascunde adevăratul sens al politicii lor, constituită din
naţionalismul pan-slavist. Despre acest lucru scriu cu mult cinism autorii sus-
menţionatei lucrări: "La începutul ultimului deceniu al secolului XX, în
Transnistria, teritoriu ne-moldovenesc sub aspect istoric (subl. aut.) se creează din
nou o republică în denumirea căreia intră iarăşi cuvântul "moldovenească". Şi doar
peste câteva fraze urmează concluzia: "Astăzi Republica Moldovenească
Transnistreană stabileşte noi sarcini: să devină garantul politic al păstrării
identităţii moldoveneşti (subl. aut.), să exprime şi să păstreze pentru Transnistria
tradiţionala orientare “răsăriteană”, vectorul slavo-rus în condiţiile diminuării şi
chiar dispariţii lui pe malul drept al Nistrului”.2 Astfel, separatiștii transnistreni fac
încercări de a păstra identitatea pretins moldovenească pe un teritoriu care după ei
chipurile nici nu aparţine moldovenilor. Autorii acestei aberaţii codimentată cu
îngâmfare şovină nici nu observă că propovăduiesc ideea unei rezervaţii pentru
moldoveni. Acest alogism trădează şiretlicul propagandei tiraspolene cum că
separatismul în Transnistria a apărut ca o necesitate de apărare a moldovenismului.
În realitate însă, în conflictul transnistrean s-a confruntat mişcarea de eliberare
naţională din Moldova, care aspira spre independenţa politică deplină a ţării, şi
naţionalismul pan-slavist, care se acoperea cu ideologia moldovenismului, ce la
început avea drept obiectiv păstrarea URSS-ului în descompunere, iar mai târziu
păstrarea Moldovei în zona de influență geoplitică a Rusiei.
Procesul de democratizare, început în URSS la mijlocul anilor 80, a condus în
mod obiectiv la destrămarea statului sovietic totalitar. Iată de ce păstrarea URSS-
ului era posibilă doar prin renunţarea la politica restructurării, însoţită de
democratizare şi libertatea cuvântului. Cei ce doreau reformarea statului totalitar în
baza principiilor de "înnoire a Uniunii" propăvăduiau în realitate o utopie care le-a
îngropat multora cariera politica. Cu toate acestea, sub paravanul luptei pentru o
Uniune înnoită s-a produs delimitarea forţelor de orientare radicală de cele de
orientare conservatoare în procesul de democratizare a societăţii încă sovietice.
Orientarea radicală a restructurării a crescut în republicile naţionale în revoluţii de
eliberare naţională, pe când orientarea conservatoare a degenerat în extremitatea
politică a contra-revoluţiei. Confruntarea acerbă dintre aceste două orientări ale
dezvoltării societăţii devenise iminentă.
Grevele "lingvistice" din Moldova au mai continuat şi în a doua jumătate a
lunii septembrie 1989, când, deja, devenise limpede că greviştii nu-şi vor putea

1
Феномен Приднестровья., с.198.
2
Ibidem., с.52-53.
9
atinge scopurile. Forţele conservatoare nu erau capabile să oprească amploarea
valului revoluţionar din republică. Ca urmare au fost nevoite să se retragă,
încercând să-şi regrupeze forţele. Principala sarcină pe care și-au pus-o în fața lor
pe teritoriul Moldovei a fost aceea de a nu admite aderarea minorităților naționale
la mișcarea democratică. În consecință au urmărit consolidarea forțelor
conservatoare propăvăduind segregarea după principiul naţional. Pentru ași atinge
scopul au folosit cele mai provocatoare procedee. La începutul lunii decembrie
1989, de exemplu, directorul uzinei metalurgice de la Rîbniţa, N. K. Belitcenko
(declaraţia a fost prezentată la adunarea de partid a întregului colectiv) a răspândit
zvonul precum că în oraşul Rezina, în rezultatul atestării lucrătorilor aparatului
consiliului executiv raional, au fost eliberaţi din funcţie reprezentanţi ai populaţiei
rusofone. Reluând zvonul, buletinul "Trudovoi Tiraspol", scria în articolul intitulat
"Pe ordinea de zi referendumul": "Cetăţenii vorbitori de limbă rusă sunt supuşi
represiunilor. După cum s-a anunţat la recenta plenară a Inter-mişcării "Edinstvo",
în oraşul Rezina s-au apucat cu prea mult zel de verificarea respectării a legilor
lingvistice, propunându-li-se să plece de la lucru adjunctului preşedintelui
comitetului executiv, la 6 lucrători ai uniunii raionale de consum şi unui angajat al
departamentului stării civile ".1
Verificate ulterior, faptele publicate de organul oficial al greviştilor tiraspoleni
s-au dovedit a fi false. În informaţia prezentată de comitetul de partid Rezina se
menţiona referitor la acest caz: "Astfel, valurile de provocări au cuprins întreaga
republică. Se vehiculează cu: "vom răspunde la acţiunile naţionaliştilor prin contra-
acţiuni...". În multe apeluri telefonice, parvenite de la Chişinău, Tiraspol, Bender,
ni se adresează aceeaşi întrebare: "E adevărat că la voi..." Explicăm că doar 4
persoane (trei moldoveni şi o ucraineancă), angajaţi ai uniunii raionale de consum,
au fost eliberate din lucru pe motiv că nu corespundeau funcţiilor. Că la uniunea
raională de consum atestarea cadrelor s-a încheiat abia în ajun de An Nou. Iar în
acest răstimp n-a fost eliberat din serviciu nici un angajat".2 Acest exemplu este
unul dintre numeroasele cazuri provocate de zvonurile şi falsurile insinuante,
frecvent utilizate de membrii Interfrontului cu scopul de a provoca tensiuni inter-
etnice în Moldova şi de-ai opune pe rusolingvi moldovenilor.
"Directorii roşii" din Transnistria au fost speriați de nereuşita grevelor dirijate
de ei şi de perspectiva pierderii propriilor lor privilegii. Imensele resurse de care
dispuneau au fost aruncate pentru a provoca tensiuni inter-etnice în Moldova -
unica acţiune capabilă să stopeze revoluţionarismul maselor. În acest context s-a
recurs la diferite procedee, vehiculându-se mai ales ideea sperietorii
naţionalismului român, ca în scurt timp ea să fie suplimentată de calul lor favorit de
bătaie - românofobia. Tendinţa firească a băştinaşilor către emancipare naţională
era calificată drept naţionalism xenofob, iar populaţia autohtonă denumită
naţionalişti ce şi-au pierdut capul. Reproducând parţial-retrospectiv atmosfera
sufocantă a provocărilor ideologice din acele timpuri, reprezentanţii aşa-numitei
istoriografii transnistrene menţionează următoarele: "Reprezentanţii numeroaselor
cercuri naţionaliste, uniţi în Frontul Popular, au defilat, la sfârşitul anilor 80,

1
AOSPM. f.51, inv.74, d.92, p.51.
2
Ibidem., p.51-52.
10
nestingheriţi pe străzile Chişinăului şi ale altor localităţi; au organizat pogromuri,
au maltratat persoane complet nevinovate, au incendiat redacţiile publicaţiilor de
limbă rusă. Lozincile lor se trag încă din timpul dictatorului fascist Antonescu: la
apelurile "Ruşii peste Nistru - evreii în Nistru!" "Vom îneca ruşii în sângele
jidovilor" au fost adăugate noi creaţii: "Rusule Ivan, pregăteşte-ţi bagajele!"
"Valiza - gara - Magadanul!" ş.a.m.d.".1
Acest ultim fragment este o mostră crasă de falsificare.În primul rând pentru
că în acei ani în Moldova nu au avut loc pogromuri ; ele nu sunt decât rezultatul
fanteziilor febrile ale adepţilor Interfrontului. În ceea ce privește unicul caz
înregistrat de incendiere a redacţiei publicaţiei de limbă rusă “Molodeji Moldovî”,
apoi nici până astăzi nu se cunoaște făptașul, mulți considerând cazul drept o
provocare.. Lozincile xenofobe și antisemite, atribuite mişcării de eliberare
naţională, sunt şi acestea ori minciuni sfruntate, ori - ceea ce e mai aproape de
adevăr – au fost fabricate în laboratoarele ideologice ale propagandei interfrontiste
şi strecurate provocator printre masele de demonstranţi. Autorii acestor rânduri au
fost martori nemijlociți la majoritatea mitingurilor, organizate atât de mişcarea
democratică, cât şi de Interfront, desfăşurate în acea vreme în oraşul Chişinău. Nu-
și amintesc să fi auzit vreodată lozinci antisemite. Ţin însă bine minte un caz
petrecut la Teatrul Verde în primăvara lui 1989, când la unul din mitingurile
organizate de mişcarea de eliberare naţională moderatorul mitingului a cerut unuia
dintre demonstranți să-şi retragă lozinca "Valiza, gara, Rusia".
De altfel, nu se ştie de ce istoricii tiraspoleni îşi elaborează majoritatea
lucrărilor întru susţinerea separatismului fără a anexa la ele şi un aparat ştiinţific.
Astfel este imposibil să verifici veridicitatea surselor documentare ale afirmaţiilor
lor. Constatările noastre dimpotrivă se bazează, în mare parte, nu pe amintiri
particulare, ci pe stricte investigaţii de arhivă. Noi am analizat minuţios zeci de
cazuri incluse în registrele 72 şi 74 ale fondului 51 al arhivei organizaţiilor social-
politice din Republica Moldova, în care se conţin şi demersuri ale ministrului
afacerilor interne din RSSM, ale altor factori responsabili din CC al PCM privitor
la caracterul mitingurilor organizate în republică la sfârşitul anilor 80 - începutul
anilor 90. În nici unul din ele n-am întâlnit remarci privitor la lozincile antisemite.
Aşa, de exemplu, în demersul său către CC al PCM privitor la unul din cele mai
tensionate mitinguri ale Frontului Popular, organizat la 7 noiembrie 1989, fostul pe
atunci ministru al afacerilor interne, general-maiorul de miliţie V. Voronin
considera necesar a atrage atenţia asupra următoarelor lozinci ale demonstranţilor:
"Restructurarea - sfârşitul ultimului imperiu numit Uniunea Sovietică", "Armata -
peste Nistru! - Moldova nu este ameninţată de nimeni", "Partidul comunist -
ruşinea şi nebunia epocii noastre".2 În acest demers, la fel ca și în multe altele, nu
se vorbește despre manifestări antisemite. Cunoscând atitudinea mai mult decât
negativă a funcţionarilor de la CC al PCM faţă de Frontul Popular din Moldova,
suntem siguri că orice acţiune antisemită, dacă ar fi avut loc, ar fi fost imediat
semnalată în demersurile oficiale. Dar asemenea probe nu există printre
documentele de arhivă. Aşadar, ideologii Interfrontului s-au pomenit în necesitatea

1
Бабилунга Н.Б., Бомешко Б.Г. Приднестровский конфликт., с.20.
2
АOSPM. f.51, inv.74, d.79, p.273.
11
de a inventa lozinci antisemite pentru a prezenta mişcarea democratică din
Moldova sfârşitului anilor 80 în culori xenofobe. Ducând lipsă de material probant,
ideologii separtismului transnistrean il inventează şi-l pun gratuit pe seama
oponenţilor săi.
Eşecul grevelor "lingvistice" a zdruncinat încrederea multor cetăţeni, vorbitori
de limbă rusă, în apelurile liderilor Interfrontului. Cei mai vizionari reprezentanţi ai
minorităţilor naţionale din Moldova au început să-şi manifeste dorinţa de a se
integra în viaţa naţional-culturală a republicii. La sfârşitul anului 1989 sporeşte
numărul ne-moldovenilor doritori de a învăţa limba română. Conform informaţiei
parvenite la CC al PCM, la sfârşitul anului 1989 în republică funcţionau aproape
2.000 grupuri pentru adulţi (aproximativ 30.000 persoane) de studiere a limbii
române.1 Această tendinţă era proprie atât pentru locuitorii din dreapta, cât şi
pentru cei din stânga Nistrului. Însă în Transnistria această stare de lucruri nu a
durat mult timp. Deja la 13 septembrie a aceluiaşi an, sesiunea a XIII extraordinară
a consiliul orăşenesc Tiraspol a adoptat o decizie fără precedent despre stoparea pe
teritoriul orașului Tiraspol a funcţionalităţii mai multor articole ale legii RSSM "Cu
privire la studierea limbii de stat a RSSM" şi "Cu privire la funcţionarea limbilor
pe teritoriul RSSM". Simultan a fost adoptată şi hotărârea de "a se adresa din
numele sesiunii consiliului municipal către toţi muncitorii din oraşele şi raionele
Tiraspol, Bender, Râbniţa, Slobozia, Kamenka, Bălţi, Grigoriopol, Dubăsari cu
propunerea de a crea pe teritoriul RSSM autonomii locale". S-a decis a pune în
discuţie această problemă în toate colectivele muncitoreşti şi la locurile de trai, fapt
pentru care trebuia organizat un referendum. Conform rezultatelor lui trebuia să se
convoace până la 20 octombrie consiliului municipal cu scopul de a traduce în fapt
această decizie.2 Decizii similare au adoptat şi consiliile orăşeneşti din Bender şi
Râbniţa.3
Stoparea funcţionării legilor adoptate de Sovietul Suprem al RSSM de
consiliile ierarhic inferioare, precum consiliile orăşeneşti din Tiraspol, Bender şi
Râbniţa, reprezentau atentate deschise asupra principiilor constituţionale ale
sistemului sovietic. Şi chiar dacă liderii Interfrontului din Moldova au depus
eforturi propagandistice de proporţii, sperând să-şi legifereze statutul de apărători
consecvenţi ai păstrării Uniunii Sovietice, faptele mărturisesc că anume ei, prin
acţiunile lor anticonstituţionale, primii au fisurat limitele spaţiului juridic sovietic
şi, în acest mod au contribuit la stimularea procesului de dezmembrare a Uniunii
Sovietice.
Acţiunile anticonstituţionale ale liderilor transnistreni, orientate împotriva
procesului de renaştere naţională din Moldova, rămâneau, de regulă, nepedepsite.
Și aceasta în timp ce participanţii la acțiunile adepţilor mişcării democratice din
Chişinău şi din alte localităţi ale Moldovei erau persecutaţi de către organele
sovietice de ordine. În rapoartele parvenite de la CC al PCM se relata că "numai în
prima jumătate a anului 1989 au fost organizate mitinguri şi procesiuni
neautorizate la 22 şi 29 ianuarie, 26 februarie, 8 şi 12 martie, 23 aprilie, 1 mai,

1
Ibidem, d.109, p.28.
2
Ibidem, d.109, p.28.
3
Ibidem, p.212, 217.
12
unde de rând cu cerinţe privitor la soluţionarea urgentă a problemelor lingvistice,
utilizarea grafiei latine s-au scandat şi slogane defăimătoare la adresa structurilor
de stat, apeluri la grevă, la boicotarea alegerilor de deputaţi ai URSS... Învinuiţi că
au încălcat regulile de organizare şi desfăşurarea a adunărilor, mitingurilor,
procesiunilor şi demonstraţiilor, organele publice de ordine au reţinut 230
persoane, dintre care 204 la Chişinău, 22 - la Bălţi, 4 la Călăraşi".1
Spre deosebire de acestea, documentele analizate de noi nu conţin nici măcar o
singură referire la pedepsirea participanţilor la mitingurile organizate de Interfront
în oraşele Transnistriei. Maşina sovietică de persecuţie acţiona doar într-o singură
direcţie - împotriva tendinţelor radicale de restructurare. Această stare de lucruri a
provocat indignarea a zeci de mii de oameni şi a condus la o şi mai mare
radicalizare a mişcării democratice. Pe acest fondal s-au produs evenimentele din 7
şi 10 noiembrie la Chişinău, când populaţia a blocat organizarea paradei militare şi
a asediat clădirea Ministerului afacerilor interne, solicitând eliberarea
participanţilor la mitingurile democratice anterioare, arestaţi nelegitim. Aceste
acţiuni s-au soldat cu introducerea trupelor militare la Chişinău.
Moscova nu reuşea sa facă față situației din Moldova, la fel cum nu era
capabilă să facă față situației și în alte republici sovietice unde mișcarea de
eliberare națională luase amploare. Conducerea sovietică nu se așteptase că
democratizarea vieţii politice a URSS va conduce la tensionarea relațiilor
interetnice. Mai ales că în republicile unionale elementul dominant al luptei pentru
democraţie şi libertatea cuvântului va deveni mişcarea de renaştere naţională.
Naţionalismul în cadrul republicilor sovietice a devenit un fel de călcâi al lui Ahile
al colosului sovietic. Etnicii ruşi şi "autohtonii" rusificaţi, în calitate de
reprezentanţi ai principalei naţiuni imperiale a Uniunii Sovietice, experimentau pe
propria piele toate efectele neplăcute ale creşterii conştiinţei naţionale a populaţiei
autohtone care, fireşte, într-o serie de cazuri, a luat forma naţionalismului militant.
Aşa cum se întâmplă întotdeauna în perioada zguduirilor epocale, la etapa iniţială
orice revoluţie trăieşte perioada exaltării, exagerării cerințelor înaintate, abia mai
târziu întorcându-se la media stării normale. La fel cum și faptul, că, de regulă,
orice revoluţie îşi are o Vandée a sa.
La început, conducerea comunistă a încercat să oprească valul mişcărilor
naţionale din republici prin intermediul brutalităţii forţelor militare. O rezonanţă
social-politică foarte largă au provocat evenimentele din aprilie 1989 de la Tbilisi
când, în rezultatul stopării de către forţele militare a demonstraţiei neautorizate, au
murit 18 oameni. În ianuarie 1990, la introducerea forţelor armate în Baku au fost
ucişi mai mult de 100 de oameni. În ianuarie 1991 au avut loc conflicte cu armata
în Vilnius şi Riga, conflicte soldate cu victime omeneşti. Aceste evenimente au
acutizat contradicţiile dintre centru şi republici, au intensificat tendinţa ultimelor de
suveranizare. În Moldova, evenimentele din noiembrie 1989 şi octombrie 1990 s-
au derulat conform scenariului implicării forţelor armate în viaţa politică internă a
republicii. Însă mişcarea democratică din Moldova nu s-a lăsat atrasă în capcană şi,
acţionând lucid, a prevenit ciocnirea directă cu autoritatea centrală. Din păcate, nu

1
Ibidem. inv.72, d.20, p.47.
13
a putut fi evitat conflictul armat cu contra-revoluţia internă de mai târziu, în anul
1992.
Anul 1990 a devenit hotărâtor în transformarea Transnistriei într-o Vendée
contra-revoluţionară a Moldovei. În lunile februarie-martie 1990 în Moldova au
avut loc primele alegeri parlamentare democratice. Principalii adversari în cadrul
acestui scrutin au fost reprezentanţii mişcării democratice, care se constituiseră
între timp în Frontul Popular şi oponentul lor tradiţional, reprezentanţii Inter-
mişcării "Unitate-Edinstvo". Partidul Comunist republican îşi pierduse într-atât de
mult autoritatea, încât a participat la aceste alegeri nu ca forţă politică activă ci, mai
curând, pentru statistică. Este suficient să spunem că dacă în 1989 PCM a fost
părăsit de 2000 de oameni, în 1990 organizaţia republicană de partid a fost părăsită
de peste 25 de mii de membri1.
În ciuda părerilor răspândite activ de propaganda separatistă, alegerile
parlamentare din 1990 nu au fost deloc câştigate de Frontul Popular. Deputaţilor
FPM le-au revenit doar 94 din cele 380 de locuri ale Sovietului Suprem al RSSM.2
Dar tocmai acest Soviet Suprem, care a devenit mai târziu primul parlament al
Moldovei independente, a adoptat hotărârile revoluţionare ale anului 1990, hotărâri
care au pregătit terenul pentru proclamarea independenţei politice a ţării. În
favoarea acestor hotărâri au votat nu doar deputaţii Frontului Popular al Moldovei,
ci şi majoritatea celorlalţi deputaţi din parlament, cu excepția reprezentanţilor
Interfrontului, nucleul cărora îl constituiau reprezentanţii Transnistriei.
Prima sesiune a nou-alesului Soviet Suprem al RSSM, începută în aprilie, nu
le-a lăsat partizanilor Interfrontului nici o speranţă de stăpânire a situaţiei prin
metode parlamentare. Despre acest lucru recunoaşte univoc în cartea sa liderul
separatiştilor transnistreni, I. Smirnov: "În parlament, toate încercările deputaţilor
Inter-mişcării, ce au constituit fracţiunea "Moldova Sovietică", în care am intrat şi
noi, erau sortite chiar de la început eşecului".3 Din acest motiv, liderii
separatismului, urmărindu-şi scopurile mercantile, au păşit pe deja trasata cărare a
acţiunilor ne-constituţionale. Încă în decembrie 1989-ianuarie 1990 în mai multe
oraşe ale Transnistriei s-au organizat referendumuri ilegale privind problema
oferirii de autonomie teritorială acestor localităţi. Toate actele în cauză au fost
proclamate în afara legii prin deciziile corespunzătoare ale Prezidiului Sovietului
Suprem al RSSM.4
Reacţia puterii însă la încălcarea Constituţiei RSSM s-a limitat doar la acţiuni
sterile. Simţindu-se în siguranţă, consiliile municipale ale oraşelor transnistriene
(întâietatea îi aparţine şi aici Tiraspolului) au declarat în aprilie-mai 1990 nulă pe
acest teritoriu Legea RSSM privind Drapelul naţional al republicii.5 Şi pentru a
conferi un aspect legal acţiunilor lor, liderii separatismului transnistrean au
convocat pe 2 iunie 1990 în satul Parcani un congres anticonstituţional al
deputaţilor de toate nivelele din Transnistria şi din Bender, la care au adoptat și şi o
hotărâre privind neacceptarea pe teritoriul lor al actelor legislative ale Sovietului
1
Ibidem, d.37, p.143.
2
Ibidem, inv.74, d.92, p.68.
3
Смирнов И.Н., Жить на нашей земле. Советский писатель, Москва, 2001, с.40.
4
Nedeliciuc V., Republica Moldova. Universitas, Chişinău, 1992, p.62.
5
Ibidem., p.63-64.
14
Suprem al RSSM.1 Totodată, liderii tiraspoleni şi-au justificat acţiunile separatiste
prin referinţe demagogice la diferite legi ale URSS.2
Acţiunile anticonstituţionale ale liderilor tiraspoleni nu şi-au primit riposta
cuvenită din partea conducerii Moldovei. Atunci, dar și mai târziu Sovietul suprem
își limita acțiunile la declarații sterile despre nerecunoașterea deciziilor adoptate de
separatiști. Hotărârile Sovietului suprem iar apoi și ale Parlamentului nu erau
însoţite de acţiuni concrete menite să restabilească ordinea constituțională în
Transnistria. De dragul adevărului, trebuie să subliniem totuți că posibilităţile
structurilor republicane în acest sens erau limitate, acestea aflându-se în
subordonare directă ministerelor de la Moscova care încurajau separatismul ce lua
amploare pe teritoriul Moldovei sau, în cel mai bun caz, rămâneau observator pasiv
al celor întâmplate. Această stare de lucruri, precum și sfidarea legilor RSSM de
către liderii transnistreni, au grăbit adoptarea de către Parlamentul Moldovei, la 23
iunie 1990, a Declaraţiei de Suveranitate, în care se enunţa prioritatea Constituţiei
şi a legilor RSSM ce funcţionau pe acest teritoriu.3 Astfel putem afirma cu
certitudine că separatiștii transnistreni, prin acţiunile lor, au contribuit substanţial la
scoaterea Moldovei de sub jurisdicția Uniunii Sovietice.
Un succes al Interfrontului a fost manipularea minorităților naționale din
republică, în special a celei găgăuze, și atragerea lor de partea forțelor
conservatoare. În condiţiile regimului sovietic găguzii fuseseră supuşi unei
profunde deznaţionalizări. De aceea, ei erau, fără îndoială, foarte interesaţi în
demontarea modelului sovietic privind relaţiile interetnice. Însă Mişcarea de
eliberare naţională din Moldova nu era pregătită să elaboreze un program inteligent
de colaborare reciprocă cu minorităţile naţionale pentru a le putea atrage de partea
sa. În consecinţă, minorităţile naţionale au devenit victime ale propagandei
demagogice a Interfrontului şi ale separatismului transnistrean. La începutul anului
90, găgăuzii, a căror aspiraţie către renaştere naţională era pe deplin justificată, au
devenit de mai multe ori unelte ascultătoare în mâinile liderilor provocatori
transnistreni.
Deci proclamarea de către găgăuzi, la 19 august 1990, a republicii găgăuze
independente, în componenţa URSS, se înscria pe deplin în logica acţiunilor
separatiştilor tiraspoleni privind fragmentarea teritorială a Moldovei.4 După ce i-au
încurajat pe găuzi la acțiuni anticonstituționale, la 2 septembrie 1990, separatiştii
tiraspoleni și-au proclamat și ei o republica.5 Prin aceste două acte
anticonstituţionale separatiştii au trecut la un nou nivel procesul divizării teritoriale
a republicii. Din august 1990, tensiunile politice dintre autoritățile de la Chișinău și

1
Ibidem., p.64.
2
Cojocaru G. Separatismul.., p.39.
3
Declaraţia cu privire la suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldova// Republica
Moldova: istoria politică (1989 – 2000). Documente şi materiale. Volumul 1, USM,
Chişinău, 2000, p.18.
4
Cojocaru G. Separatismul.., p.45.
5
Постановление Второго Чрезвычайного съезда народных депутатов всех уровней
Приднестровского региона (2 сентября 1990 года).- Бессарабский вопрос и
образование Приднестровской Молдавской Республики. Сборник официальных
документов. РИО ПГКУ, Тирасполь, 1993, с.82-84.
15
cele de la Tiraspol întră într-o nouă fază care s-au soldat cu conflictul-armat de la
Nistru.
După proclamarea republicii separatiste, liderii tiraspoleni au început să-i
consolideze structurile anticonstituționale şi să pregătească separarea ei deplină de
Moldova. Încă în iulie 1989, la Tiraspol a fost luată decizia de a forma, pe baza
mijloacelor întreprinderilor industriale conduse de ”directorii roșii”, detaşamente
militare deajutor ale miliției (DAAM). Aceste detaşamente au devenit mai târziu
primele formaţiuni militare în baza cărora s-au dezvoltat viitoarele forţe armate
ilegale ale separatiştilor. În toamna lui 1990 separatiştii au început dotarea cu arme
de foc a formaţiunilor militare. Pentru conducerea Republicii Moldova devenise
clar că liderii de la Tiraspol doreau să treansforme confruntarea cu Chișinăul într-
un conflict armat, iar pentru a consolida divizarea teritorială aveau nevoie de
confruntări sângeroase și victime. Evenimentele ulterioare au confirmat pe deplin
justeţea acestei aprecieri.
Toamna lui 1990 a devenit o perioadă de consolidare a enclavelor separatiste
din Moldova. Conducerea Moldovei nu reuşea să facă faţă ameninţării privind
pierderea integrităţii teritoriale a republicii. Faptul a devenit evident mai ales după
şedinţa în deplasare a guvernului Druc, de pe 17 septembrie, care a avut loc în
Dubăsari, pe malul stâng al Nistrului. Şedinţa guvernului a fost practic întreruptă
de o gloată de câteva sute de oameni care, sub influenţa propagandei separatiste, au
luat cu asalt clădirea unde se desfăşura şedinţa şi au obligat miniştrii să părăsească
oraşul. Faptul a avut o semnificaţie aparte în cadrul conflictului transnistrean în
plină dezvoltare. Guvernul republicii, autoritatea supremă a puterii executive, s-a
dovedit incapabil să-şi îndeplinească funcţiile sale directe pe o parte din teritoriul
aflat sub jurisdicția sa. Se manifesta o evidentă criză de putere.
Situația din republică s-a agravat și mai mult în luna octombrie când în urma
unui apel al Frontului Popular mii de voluntari s-au îndreptat în raioanele de sud,
pentru a nu permite alegerile ilegale din auto-proclamata republică găgăuză. A fost
o explozie spontană a sentimentului patriotic a mii de oameni care încercau astfel
să oprească extinderea separatismului în Moldova. Însă se cere menţionat faptul că
această sinceră manifestare de patriotism nu a fost susţinută de acţiuni organizate şi
sigure din partea autorităţilor, ea putându-se transforma într-un proces haotic cu
posibile vărsări de sînge. În ultima instanţă acest scenariu funebru a fost evitat cu
preţul introducerii în Găgăuzia a forţelor armate ale MAI al URSS, sub acoperirea
cărora separatiştii și-au desfășurat totuşi alegerile nelegitime.
În timpul acestor evenimente s-a manifestat pentru prima oară în mod deschis
strânsa coordonare dintre liderii separatişti din Găgăuzia şi din Transnistria. Un
detaşament numeros de aşa-numiţi voluntari transnistreni a venit în Comrat unde,
cu armele în mâini, era gata să intre în luptă cu forţele de ordine republicane. În
aceste zile fierbinţi la Cimişlia a fost reţinut de către poliţie Râleakov, unul dintre
cei mai apropiaţi colaboratori ai lui I. Smirnov, trimis cu o misiune specială din
Tiraspol în Comrat, pentru a coordona acţiunile comune ale separatiştilor contra
puterii constituţionale a Moldovei.1 Totodată, liderii găgăuzi acţionau în strânsă
legătură şi cu autorităţile militare sovietice de la Bolgrad. Întrunirea din 30

1
Cojocaru G. Separatismul.., p.70-71.
16
octombrie a consilierilor şi deputaţilor găgăuzi de toate nivelele a adresat
mulţumiri “muncitorilor din RSSNM, soldaţilor din garnizoana Bolgrad şi trupelor
MAI unional pentru sprijinul pe care l-au acordat populaţiei găgăuze împotriva
detaşamentelor de voluntari de la Chişinău”.1
Succesul separatiştilor găgăuzi, alături de neputinţa autorităţilor centrale de la
Chişinău de a controla situaţia, a inspirat liderii auto-proclamatei republici din
Transnistria la noi acţiuni ilegale. Întoarcerea triumfală din Găgăuzia a
detaşamentului de voluntari a condus la blocarea de către ei, pe data de 2
noiembrie, a podului de peste Nistru în raionul Dubăsari. În acelaşi timp, chiar în
oraşul Dubăsari, separatiştii au asaltat şi au preluat controlul asupra clădirilor
comitetului executiv raional, a procuraturii şi judecătoriei, au blocat clădirea
poliţiei. În esenţă separatiştii au înfăptuit o lovitură de stat la nivel local. Ei nu
aveau cum să nu ştie că forţele legale ale Moldovei erau obligate să realizeze tot ce
le era în puteri, inclusiv prin acţiuni de forţă, pentru restabilirea ordinii
constituţionale în zonă. Şi faptul că liderii separatişti au mers în mod conştient la
destituirea forţată a organelor puterii constituţionale din zona Transnistriei
evidenţiază fără nici o urmă de îndoială intenţiile lor de provocare a conflictului
armat.
Poliţiştii trimişi în ajutorul puterii constituţionale din Dubăsari au fost atacaţi
de separatişti cu sticle pline cu substanţe incendiare, pietre, răngi de metal ş.a.m.d.
După ce mulţi dintre poliţişti au fost grav răniţi, pentru prima oară în mai mult de
un an de atacuri făţişe ale separatiştilor împotriva instituţiilor statale din
Transnistria, a fost luată hotărârea de a folosi în scopuri de autoapărare armele de
foc contra atacurilor tot mai sfidătoare ale separatiștilor. În consecinţă trei persoane
din rândurile atacanţilor au fost răpuşi de gloanţe.2 Astfel, au început a prinde
contur cert planurile liderilor tiraspoleni de a duce lucrurile la vărsări de sânge
pentru a aprofunda conflictul şi pentru a face imposibilă reglementarea lui paşnică.
Smirnov şi acoliţii săi aveau nevoie de victime pentru a-și justifica acțiunile dar și
pentru a avea pretexte pentru de a trena soluţionarea politică a conflictului.
Chișinul suspecta Moscova că încurajează tendințele separatiste înca de la faza
inicipientă a conflictului. Aceste banuieli au fost probate documentar după puciul
moscovit din 19 august 1991. Arestarea liderilor puciului a permis anchetarea lor,
inclusiv privitor la evenimentele din Moldova. La Moscova a fost delegat în acest
scop anchetatorul responsabil pentru cazurile excepţionale ale Procuraturii
Generale a Republicii Moldova, P. Lutenko, care s-a familiarizat cu dosarul de
anchetă al preşedintelui Sovietului Suprem al URSS, A. Lukianov. Materialele
anchetei penale conţin mai multe probe despre implicarea directă a lui Lukianov, a
unui şir de înalți demnitari din cadrul KGB a URSS, ai Ministerelor Apărării și de
Interne a URSS, a unor deputaţi ai Sovietului Suprem al URSS din fracţiunea
"Uniune" în instigarea la separatism în Moldova.3 Acest fapt indirect îl recunoaşte
1
Ibidem, p.72.
2
Nedeliciuc V. Republica Moldova., p.67.
3
Как Лукьянов создавал “Приднестровскую Республику”. Интервью с Павлом
Лутенко, следователем по особо важным делам Генеральной Прокуратуры
Республики Молдова// Независимая Молдова, 26 мая 1992; Cojocaru G. Separatismul..,
p.5-6.
17
în cartea sa şi însuşi liderul separatiştilor tiraspoleni I. Smirnov care, pomenind
despre desele sale vizite din acea perioadă la Moscova, mărturiseşte: "A trebuit să
mă întâlnesc atunci cu Lukianov, Nişanov, cu conducătorii ministerelor de forţă
Krucikov, Iazov, Şatalin, Gromov".1
La sfârşitul lui decembrie 1990 liderii separatişti organizează în Transnistria
aşa-numitele alegeri în pretinsul Soviet Suprem al RSSMN. În cadrul campaniei
preelectorale, propaganda separatistă s-a axat pe exagerarea pericolului unirii
Moldovei cu România şi în consecinţă pe o românofobie crasă. În aceste condiţii,
parlamentul Moldovei a fost obligat să adopte o declaraţie în care dezminţea
afirmaţiile provocatoare despre unirea Moldovei cu România şi sublinia că
asemenea zvonuri sunt "născocite şi răspândite în mod intenţionat de anumite forţe
ostile proceselor de democratizare".2
Maşina propagandistică a separatiştilor funcţiona însă foarte eficient, atrăgând
în mrejele sale şi pe mulţi moldoveni din Transnistria. Propaganda separatistă a
avut succes pentru că dezinformarea era plantată într-un sol fertil – românofobia
era cultivată de mai multe decenii în ținut. În acelaşi timp, regimul separatist
tiraspolean instituise o cenzură dură care, alături de regimul politic autoritar,
trebuia să asigure rezultatul electoral necesar conducerii separatiste. Unul din
corespondenții revistei pariziene ”Le Monde” observa în unul din reportajele sale
despre Transnistria: "Alegerile organizate pe 25 noiembrie 1990 (...) au demonstrat
că puterea locală care se pretinde apărătoare a "minorităţilor şi drepturilor omului"
are o părere îndeajuns de neclară despre democraţie: propunerea unui singur
candidat (cel mai des membru PCUS) sau aparenta propunere a mai multor
candidaţi, absenţa uneori chiar a cabinei de vot (adeseori peste 30%) trezeşte
îndoieli privind corectitudinea alegerilor... O parte importantă a minorităţii
moldoveneşti (ce reprezintă 40% din populaţia Transnistriei) nu s-a prezentat la
vot, cu toate că potrivit datelor din Tiraspol, procentul participanţilor la alegeri a
fost triumfal".3
Un an mai târziu, acelaşi corespondent al revistei pariziene constata din nou,
imparţial, situaţia la alegerea deja a aşa-zisului preşedinte al Transnistriei din 1
decembrie 1991. "Un moldovean, locuitor al Transnistriei, consideră că "la alegeri
au participat doar scursurile bolşevice". Altă explicaţie, ce s-a auzit la Chişinău :
"moldovenii care au participat la alegeri au trebuit s-o facă sub ţeava armelor
automate". Continuând să le împărtăşească cititorilor săi părerea privind alegerile
din Transnistria, autorul scria: "Într-un sat situat în apropierea Tiraspolului,
săteanca Maria Maracuţa nu iese din casă pentru "a nu se întâlni cu agitatorii veniţi
din Tiraspol, care te forţează să votezi". Preşedintele unei primării a refuzat să
organizeze alegerile, dar urnele de vot au fost aduse din Tiraspol în autobuze, "sub
paza" miliţiei înarmate. În schimb o moldoveancă în etate spunea, ca să-şi justifice
participarea la alegeri: "cu ruşi m-am născut, cu ei voi rămâne".4
Admitem faptul că o parte din locuitorii Transnistriei au nimerit sub influenţa
propagandei separatiste. Cu toate acestea vom sublinia că în toată perioada existenţei
1
Смирнов И.Н. Указ.. Соч., с.48.
2
Republica Moldova: istoria politică (1989 – 2000), v.2, p.361.
3
Республика Молдова в 1989 – 1991 годах: Взгляд со стороны., с.102.
4
Ibidem, с.156.
18
auto-proclamatei republici transnistrene, locuitorii acesteia, participanţi la numeroase
alegeri şi referendumuri organizate de puterea separatistă, nu au avut niciodată
posibilitatea să se exprime liber și corect cu privire la soarta ținutului. De aceea
considerăm referinţele liderilor tiraspoleni la voinţa alegătorilor de a se separa de
Moldova drept neîntemeiate. Asemenea referințe pot induce în eroare doar persoanele
neinformate și nedocumentate.
Pe parcursul anului 1991 forțele separatiste au continuat expulzarea organelor
puterii constituţionale din Transnistria. În ianuarie-martie, pretinsul Soviet Suprem al
auto-proclamatei RSSMN a adoptat o serie de hotărâri orientate spre demontarea
sistemului monetar-bancar unic şi al celui fiscal al Republicii Moldova.1 În aceeaşi
perioadă la Tiraspol, Dubăsari şi Râbniţa s-au creat detaşamente paramilitare, fiecare
având câteva sute de oameni. Acestea, dotate cu arme din depozitele Armatei a 14-a, se
supuneau OSTK și aveau drept scop declarat apărarea populaţiei .2
Un caracter deosebit de provocator au avut hotărârile pretinsului Soviet
Suprem al RSSMN din 6 mai 1991 cu privire la trecerea organelor de drept sub
jurisdicţia republicii auto-proclamate. Procesul subordonării forțate a organelor de
drept autorităților separatiste a avut loc cel mai des prin intermediul asediului şi
cuceririi clădirilor judecătoriilor, procuraturilor, secţiilor de poliţie şi organelor de
securitate de către gloate de cetăţeni îndoctrinaţi, printre care multe femei, în
spatele cărora se ascundeau întotdeauna separatişti înarmaţi. Calculul lor era
simplu. Trebuia să se provoace acţiuni ale poliţiei împotriva femeilor, pentru ca
apoi forţele de ordine legale să fie acuzate de reprimare brutală a civililor. Iată cum
descrie procedura acestui tip de provocări faimoasa Galina Andreeva,
conducătoarea aşa-zisului comitet de grevă al femeilor din Transnistria. Vorbind
despre evenimentele din septembrie 1991, Galina Andreeva susţine: "Comitetul de
Grevă, alături de Consiliul unit al colectivelor de muncitori s-a implicat imediat în
mod activ în munca ideologică şi organizaţională privind consolidarea statalităţii
transnistrene. Acestea au acţionat îndată în mai multe direcţii, inclusiv în cele mai
importante. Procurorul tiraspolean Pascari a încercat să stea cu fundul în două
luntre. Din 17 septembrie a fost fixat un pichet feminin în faţa procuraturii. Grupuri
mobile de femei au început să apară în faţa judecătorilor, sediilor MGB, miliţiei,
centrelor militare, cerând trecerea acestora în jurisdicţia Transnistriei".3
De fapt, G. Andreeva recunoaşte involuntar că pretinsa mişcare susţinută
masiv de locuitorii Transnistriei şi îndreptată contra structurilor puterii legale, în
mare măsură a fost imitată de "grupuri mobile de femei", care îndeplineau comanda
liderilor separatişti. În faţa acestor acţiuni provocatoare puterea constituţională nu a
fost în stare să găsească metode eficiente de stăvilire a lor. În acelaşi timp,
oficialităţile de la Chişinău nu puteau urmări imparţiali cum separatiştii înarmaţi, se
ascundeau în spatele femeilor-provocatoare și se răfuiau cu lucrătorii organelor de
drept de pe malul stâng al Nistrului. În consecinţă, s-au înmulţit incidentele dintre
poliţie şi separatişti. Acestea riscau în orice moment să se dezvolte într-o

1
Nedeliciuc V. Republica Moldova., p.69.
2
Ibidem.
3
Андреева Г.С. Женщины Приднестровья. Упрполиграфиздат, Тирасполь, 2000, с.27.
19
confruntare armată de proporţii. Astfel, în mod fatal, Chişinăul era atras de către
rebelii separatițti în capcana unui conflict militar .
Puciul comunist din 19 august de la Moscova a condus la intensificarea
conflictului transnistrean. Forţelor democratice din Moldova au condamnat puciul.
În Moldova zeci de mii de oameni s-au ridicat în apărarea democraţiei. La apelul
conducerii republicii, pe 20 august, la Chişinău a avut loc un miting, la care au
participat cateva sute de mii de oameni , în cadrul căruia s-a protestat contra
acţiunilor puciştilor.1 O reacție diferită au avut liderii Transnistriei. Încă din a doua
jumătate a zilei de 19 august, la adunarea liderilor întreprinderilor transnistrene, a
fost stabilit, în conformitate cu indicaţiile puciştilor, un comitet extraordinar din 10
persoane, în frunte cu vicepreşedintele consiliului municipal, Rîleakov.2
Preşedintele OSTK al Transnistriei, Emelianov, a expediat pe adresa liderilor
puciului a telegramă în care exprima susţinerea şi adeziunea organizaţiei pe care o
reprezenta la acţiunile puciştilor3. În aceeaşi zi, preşedintele aşa-numitului Soviet
Suprem al RSSMN, G. Maracuţa a semnat, în numele organului legislativ
separatist, o declaraţie privind susţinerea puciului4. Exemplul separatiştilor
transnistreni l-au urmat şi liderii auto-proclamatei republici Găgăuzia5.Însă puciul
comunist din august a eșuat, fapt care a grăbit dezintegrarea URSS. Republicile
unionale sovietice au început să-şi declare pe rând independenţa politică.
În aceste circumstanțe, liderii separatişti din Transnistria, care susţinuseră
deschis rebeliunea comunistă şi îşi trimiseseră la Moscova membrii formaţiunilor
paramilitare în ajutorul puciului, au ajuns într-o situaţie dificilă. Pentru ei devenise
imperios să-și schimbe comportamentul și strategia. Imperiul, pentru menținerea
căruia militau, se năruia în văzul tuturor. Separatiștii aveau nevoie de o nouă
justificare ideologică pentru acţiunile lor și de noi aliați. Constatăm că liderii
tiraspoleni au reuşit să se reorienteze foarte rapid, motivându-și acțiunile apelând la
ideologia imperială rusă și la necesitatea existenței pretinsei RMN pentru a apăra
interesele geo-strategice ale Rusiei în sud-estul Europei.
Dat fiind faptul ca liderii transnistreni se discreditaseră în ochii noii conduceri
a Rusiei, din cauza susţinerii acordate puciului comunist, ei au căutat aliaţi, în
primul rând, în mediul cel mai şovin al societăţii ruse, mediu care trăia un
sentiment de umilire profundă în legătură cu prăbuşirea imperiului. În acelaşi timp,
liderii tiraspoleni au încercat să se asigure de sprijinul Kievului.
Politica separatiștilor de a provoca tensiuni inter-etnice în Moldova și de a
miza pe naționalismul panslavist, mascat abil cu ideologia moldovenismului și cu
ideea falsă a așa-zisului popor transnistrean, a dat roadele așteptate. Moscova a
început să sprijine din nou regimul separatist. Acesta din urmă, la rândul său,
pentru a mobiliza populația în jurul său a invocat iarăși pericolul unirii Moldovei
cu România și ideologia românofobiei.

1
Cojocaru G. O cronică a evenimentelor din August “ 91.//Caiete de istorie, Chişinău, an.1,
nr.1, noiembrie 2002, p.17.
2
Sfatul Ţării, 20 august 1991.
3
Трудовой Тирасполь, 21-28 августа 1991.
4
Moldova Suverană, 27 noiembrie 1991.
5
Sfatul Ţării, 20 august 1991.
20
 Dar ca liderii transnistreni să-și realizeze planurile trebuiau să mai treacă un
obstacol – toleranța etnică a moldovenilor. Pentru a depăși acest obstacol ei aveau
nevoie să provoace un razboi fratricid cât mai repede, război care să aprofundeze
dezbinarea inter-etnică stimulată de ei deja de mai multe luni. Acest scenariu era
unicul salvator pentru ei şi el a fost pus în practică fără ezitări.
Punerea liderilor separatiști sub urmărire penală pentru susținerea puciului din
august i-a determinat definitiv să ia calea războiului. În cartea sa în care vorbește
despre propriile peregrinări în timp ce se ascundea de oamenii legii, I. Smirnov,
mărturisește: "A trebuit să mă ascund, timp de câteva nopţi, pe teritoriul statului
major al Armatei 14, unde ne invitase comandantul G.I. Iakovlev… Experienţa a
fost, o spun deschis, foarte neplăcută. În acest moment grav am înţeles că e timpul
să revedem atât de mult tărăgănata de noi acţiune privind transferarea sub
autoritatea noastră a miliţiei şi a altor organe de drept, am conştientizat şi faptul că
este timpul să imprimăm propriilor noastre structuri militare și detaşamentelor
teritoriale de salvare (DTS) o nouă calitate, cea de gardă republicană”.1 Prin aceste
declarații sincere I. Smirnov confirmă o dată în plus faptul că republica separatistă
din Transnistria a fost un produs al "directorilor roşii" şi a fostei nomenclaturi
administrative şi de partid sovietice din Transnistria, care nu a fost în stare să se
acomodeze noilor condiţii politice, transformărilor revoluționare prin care trecea
Moldova. Separatiştii transnistreni insistă asupra caracterului lor
internaţionalist, care s-a manifestat, conform propagandei lor, plenar în acțiunile
lor orientate spre păstrarea URSS. În realitate, ei erau interesați să păstreze URSS
doar pentru ca odată cu aceasta să-și păstreze privilegiile de castă. De îndată ce
URSS a început să nu mai corespundă intereselor lor, ei au tradat-o fără mustrări de
conştiinţă - la 25 august 1991, pe teritoriul uzinei "Kirov" a avut loc şedinţa aşa-
zisului Soviet Suprem al RSSMN, în cadrul căreia a fost proclamată independenţa
politică a republicii separatiste din Transnistria.2 Acest act, echivala cu ieşirea
Transnistriei din componenţa URSS, dat fiind faptul că la acea dată Republica
Moldova continua să se afle, de jure, în componenţa statului unional sovietic, în
timp ce Transnistria separatistă se grăbea să pună umărul la prăbuşirea juridică a
URSS. Evident, că liderii transnistreni și propaganda lor evită să facă publicitate
acestui eveniment
Declararea, la 27 august 1991, a independenţei Republicii Moldova a marcat
începutul etapei de trecere definitivă a conflictului transnistrean la faza de
confruntare armată. În 6 septembrie 1991, pretinsul Soviet Suprem al aşa-numitei
RMN a luat hotărârea privind trecerea tuturor organelor puterii constituţionale din
Transnistria sub jurisdicţia pretinsei RSSMN. Tot atunci s-a adoptat hotărârea
privind crearea "gărzii republicane".3 Prin aceste decizii liderii separatişti au pășit
deschis pe calea confruntărilor armate între forţele constituţionale şi detaşamentele
paramilitare separatiste, ultimele organizate în garda republicană din Transnistria.
După adoptarea hotărârilor menționate gardiştii transnistreni au atacat pe tot frontul
organele de stat din regiune rămase fidele Constituţiei Moldovei. Acestea, având

1
Смирнов В.И. Указ. соч., с.69.
2
Ibidem.
3
Nedeliciuc V. Republica Moldova., p.71.
21
datoria să apere instituţiile statale din Transnistria, au fost nevoite să riposteze
provocărilor militare ale separatiştilor, fiind astfel antrenate în confruntări armate
contrar voinţei lor.
În literatura consacrată temei conflictului transnistrean, data de 2 martie 1992
se consideră a fi începutul conflictului armat de la Nistru. Din punctul nostru de
vedere, această dată marchează doar începutul acţiunilor militare de amploare în
cadrul acestuia. Primele confruntări armate între părţile implicate în conflict au
început încă din toamna lui 1991, când avea loc acapararea prin forţă de către
separatişti a organelor puterii constituţionale din Transnistria, în primul rând a
celor de drept. Mărturie elocventă în acest sens este Protocolul de acord, semnat la
1 octombrie 1991, de către reprezentanţii conducerii Republicii Moldova,
reprezentanţii Sovietului Suprem al Federaţiei Ruse şi reprezentanţii separatiştilor
din Transnistria. În acesta se vorbește pentru prima dată despre necesitatea
rezolvării “pe cale paşnică a conflictului”.1 Or, aceasta este o recunoaștere expresă
că părțile implicate în conflict abandonaseră deja “calea paşnică”.
Chemările la reținere stipulate în protocolul amintit au fost însă ignorate chiar
a doua zi. Protocolul a fost încălcat brutal la Tiraspol, unde separatiştii și-au supus
pe calea armelor secţia municipală de poliţie. Apoi până la sfârşitul anului 1991, au
urmat numeroase confruntări între poliţia moldovenească şi garda republicană
separatistă. Primele victime ale conflictului armat s-au înregistrat la 13 decembrie
1991, când gardiştii au deschis focul asupra forţelor de ordine trimise în ajutorul
secţiei raionale de poliţie din Dubăsari. Sediul acesteia s-a aflat mai multe zile sub
asediul separatiștilor. Atunci 4 polițiști au fost ucişi, iar altii 9 răniţi. Gardiştii
tiraspoleni au pierdut 3 oameni, iar 8 au fost răniţi.2 Confruntarea de la Dubăsari a
marcat începutul conflictului armat de pe Nistru, conflict care a luat amploare în
decurs de cîteva luni cu operaţiuni militare majore , desfăşurate pe 3 direcţii
principale: Cocieri, Coşniţa şi Bender.
Astfel, începând din toamna anului 1991, Republica Moldova a fost implicată
într-un conflict armat, a cărui cauză principală era conflictul etno-politic între
mişcarea de eliberare naţională din Republica Moldova, revoluţionară în fond, şi
forţele contrarevoluţionare care exprimau interesele celei mai conservatoare părţi a
fostei pături nomenclaturiste sovietice de partid şi economice, al cărei detaşament
de avangardă era poziţionat în regiunea transnistreană a republicii. Conflictul armat
a fost declanşat de forţele separatiste, încurajate și susținute politic de forțele
conservatoare de la Moscova, iar militar - de trupele ruse dislocate în regiune. În
perioada inițială acestea își motivau ideologic acțiunile apelând la ideea necesității
păstrării integrității teritoriale a URSS, idee condimentată copios cu ticuri
românofobe caracteristice ideologiei comuniste sovietice, care în noile condiţii a
fost pusă în serviciul separatismului transnistrean. Conflictul armat transnistrean a
fost astfel punctul culminant în dezvoltarea revoluţiei democratice din Moldova,
care avea și caracter de eliberare naţională. Această revoluție s-a încununat cu
proclamarea independenţei și suveranității Republicii Moldova, precum și cu
consolidarea principalelor ei instituții de stat.

1
Ibidem, p.72.
2
Ibidem, p.73.
22
 În pofida eforturilor pacificatoare ale Chișinăului, liderii pretinsei RSSMN,
într-un interval de timp relativ scurt, au reușit să-și creeze o armată destul de
puternică, cu diverse genuri de trupe, comparabilă ca efectiv cu armata
moldovenească în proces de constituire. Această performanţă a separatiștilor
transnistreni a fost posibilă doar datorită ajutorului enorm venit de la Moscova atât
în perioada sovietică, precum şi după dezmembrarea URSS. În ciocnirile armate
care au urmat, unităţile militare ale Armatei a 14-a, amplasate în Transnistria, au
luptat de partea separatiştiilor tiraspoleni. Există multe fapte documentate, care
probează participarea militarilor ruşi la înarmarea separatiştilor transnistreni şi la
acţiunile de luptă împotriva armatei moldoveneşti.1 Toate aceste fapte l-au
determinat pe senatorul american Larry Pressler, pe 24 iunie 1992, să introducă în
Recordul Congresului Statelor Unite textul rezoluției „Rolul Armatei ruse în
Moldova independentă”, în care implicarea forțelor militare ruse în conflictul armat
de pe Nistru era condamnată în termeni duri.2
Rolul Rusiei ca factor determinant în crearea şi susţinerea autoproclamatei
RMN a fost atestat şi în hotărârea Curţii Europene a drepturilor omului, pronunţată
la 8 iulie 2004, în cazul Ilaşcu şi alţii versus Moldova şi Rusia. În hotărârea Curţii,
printre altele, se arată că „în timpul conflictului moldovenesc din 1991-1992, forţe
ale fostei Armate a 14-a (care a aparţinut succesiv URSS-ului, CSI-ului şi apoi
Rusiei) staţionate în Transnistria, au luptat împreună cu şi pentru forţele separatiste
transnistrene. Importante cantităţi de arme din arsenalul Armatei a 14-a au fost
transferate în mod voit separatiştilor care au putut, în plus, să obţină şi alte arme
fără ca militarii ruşi să se opună. Pe lângă acestea, de-a lungul confruntărilor dintre
autorităţile moldovene şi separatiştii transnistreni, conducătorii ruşi au susţinut,
prin declaraţiile lor, autorităţile separatiste. Astfel, autorităţile ruse au contribuit
atât militar, cât şi politic la crearea unui regim separatist în regiunea Transnistriei,
care face parte din teritoriul Moldovei. Chiar şi după armistiţiul din 21 iulie 1992,
Rusia a continuat să susţină din punct de vedere militar, politic şi economic
regimul separatist, permiţându-i astfel să supravieţuiască, întărindu-se şi obţinând o
anumită autonomie faţă de Moldova"3.
O constatare la fel de pertinentă despre cauzele conflictului transnistrean și
rolul Rusiei în geneza lui, o găsim și în hotărârea Curții Europene a drepturilor
omului, pronunţată la 19 octombrie 2012, în cauza Catan şi alţii împotriva
Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse. Marea Cameră a Curţii Europene a
Drepturilor Omului, reiterând contextul istoric descris în hotărârea Ilaşcu şi alţii
împotriva Republicii Moldova şi Federaţia Rusă, a constatat, cu majoritate
(şaisprezece voturi pentru şi unul împotrivă), încălcarea de către Federația Rusă a
articolului 2 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi

1
M. Gribincea, Politica rusă a bazelor militare: Georgia și Moldova, Civitas, Chișinău,
1999, p. 127 -136.
2
Mihai Grecu, Anatol Țăranu, Trupele ruse în Republica Moldova (culegere de documente
și materiale), Chișinău, Litera, 2004, p.152 – 155.
3
Citat după Comunicatul Grefierului Curţii Europene a Drepturilor Omului nr. 349 din 8
iulie 2004, în http://www.echr.coe.int/eng/ press/2004/July/
GrandChamberjudgmentIlascu (Romanian).htm
23
a libertăţilor fundamentale, care garantează dreptul la educaţie1. În realitate, cel
două decizii ale CEDO nu spun altceva decât că raioanele din stânga Nistrului ale
Republicii Moldova rămân a fi ocupate de către Federația Rusă și după 20 de ani
de la dezmembrarea URSS.
Războiul de pe Nistru a culminat cu evenimentele de la Bender, începute la 19
iunie 1992. În urma unei provocări planificate a separatiştilor şi pentru a înlătura
pericolul lichidării fizice a secţiei de poliţie moldoveneşti din Bender de către
separatiști, conducerea Moldovei a fost nevoită să trimită în oraş un detaşament al
poliţiei speciale cu TAB-uri. Ca răspuns la aceste acţiuni legitime, componente
numeroase din cadrul unităților militare ale Armatei a 14-a ruse, au ieşit din
cazarme şi au deschis focul împreună cu gardiştii asupra forţelor moldoveneşti,
inclusiv cu artilerie de calibru mare şi tancuri. În luptele care s-au declanşat ambele
părţi au suportat pierderi umane semnificative, a avut de suferit populaţia civilă, au
fost distruse multe blocuri, case şi obiective economice.
În zilele următoare ostilitățile militare au izbucnit cu o nouă vigoare pe
capurile de pod Cocieri, Coşniţa şi Chiţcani. Din cauza acţiunilor militare o
mulţime de locuitori paşnici au fost nevoiţi să-şi părăsească locuinţele şi să se
evacueze în afara zonei de conflict militar. Forțele separatiste, sub acoperirea
unităţilor militare ruseşti, au supus un şir de sate aflate în afara zonei de conflict,
printre care Holercani, Criuleni, Cruglic, Măşcăuţi, Calfa ş. a. unui tir masiv de
artilerie. În oraşul Bender s-au remarcat prin acțiuni sângeroase, inclusiv împotriva
populației civile, rebelii separatişti din batalionul gărzii republicane conduşi de
comandantul de tristă faimă Kostenko, numit și „comandantul sângeros”. Mai
târziu, propaganda regimului separatist a pus pe seama soldaţilor armatei
moldoveneşti numeroasele crime comise împotriva populaţiei civile de rebelii lui
Kostenko. În realitate conducerea separatistă a Transnistriei împreună cu serviciul
de contraspionaj al armatei ruse a fost nevoită să-l elimine fizic pe Kostenko,
devenit deja figură odioasă, pentru ca să-i ascundă crimele şi să acuze în continuare
forţele constituţionale ale Moldovei de acestea.
În consecință, din cauza susţinerii militare a separatiştilor transnistreni de către
unităţile armatei a 14-a ruse, restabilirea ordinii constituţionale în raioanele estice
ale Moldovei a devenit imposibilă. Războiul de pe Nistru a generat o mare
îngrijorare opiniei publice mondiale. În martie 1992 a fost creat mecanismul
cvadripartit de consultări politice Rusia – Ucraina – România – Moldova, care
exercita funcţiile de observator şi mediator între Chişinău şi Tiraspol.2
Dar odată cu semnarea Acordului cu privire la principiile reglementării
paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova din 21 iulie
1992, acord semnat de către președinții M.Snegur și B. Elțin, care a pus capăt
conflictului armat de pe Nistru, acest mecanism internaţional a fost demontat. În
conformitate cu prevederile acestui acord Rusia a rămas pentru scurt timp unicul
subiect internaţional implicat în procesul de reglementare transnistreană. În urma

1
Vezi: http://hudoc.echr.coe.int/sites/fra/pages/search.aspx?i=001-114082
2
O istorie a regiunii transnistrene din cele mai vechi timpuri până în prezent. Chișinău,
Civitas, 2007, p.436 -437.
24
semnării acordului Snegur-Elțin din 21 octombrie Moldova a rămas singură în fața
Rusiei și a regimului ei marionetă de la Tiraspol.
În urma războiului de pe Nistru Republica Moldova a suferit pierderi
însemnate. Cele mai grele au fost cele de vieţi omeneşti. În perioada luptelor în
cadrul fazei armate a conflictului transnistrean şi-au pierdut viaţa circa 1 000 de
persoane, peste 2 000 au fost rănite, iar numărul refugiaţilor a fost de aproximativ
110 mii de oameni. Conform unor calcule, pierderile materiale ale republicii au
constituit circa 12 mld ruble.1
Faptul că acordul cu privire la încheierea acţiunilor militare pe Nistru a fost
semnat de preşedinţii Rusiei şi Moldovei și nu între reprezentanții Chișinăului și
Tiraspolului, cum era să fie firesc în cazul unui conflict intern, denotă fără echivoc
implicarea Rusiei în conflictul transnistrean în faza armată a acestuia ca parte în
conflict. Cu toate acestea, imediat după încheierea confruntărilor militare pe Nistru,
Rusia a ocupat un loc de frunte în medierea internaţională a procesului de
reglementare politică a conflictului transnistrean. Instituţionalizarea acestui rol a
fost realizată prin mecanismul Comisiei Unificate de Control (CUC), care înfăptuia
măsuri de respectare a regimului zonei de securitate în regiunea conflictului,
precum şi prin reprezentantul plenipotenţiar al Preşedintelui Federaţiei Ruse în
procesul de negocieri privind reglementarea politică. Poziţia oficială a Rusiei în
cadrul negocierilor se rezumă la ideea că regiunea transnistreană trebuie să aibă un
statut special în componenţa Republicii Moldova. De atunci și până în prezent
negocierile amintite s-au redus la discuţiiile cu privire la principiile fundamentale
ale statutului special. După încheierea confruntării militare de pe Nistru conflictul
transnistrean a intrat, treptat, în faza îngheţării. Această fază se caracterizează prin
stabilirea dialogului politic dintre Chişinău şi Tiraspol cu scopul de a realiza
reglementarea politică cu medierea internaţională a Rusiei, iar cu începere din 1993
şi a OSCE.2
În anul 1995, mecanismul internaţional de mediere a conflictului a fost
completat prin participarea Ucrainei. Dar și după aderarea OSCE și a Ucrainei la
procesul de reglementare Republica Moldova a considerat Rusia drept actorul
internaţional principal capabil să influenţeze decisiv reglementarea politică din
Transnistria. Republica Moldova fiind, la fel ca și Rusia, țară membră a
Comunității Statelor Independente (CSI), a sperat, în mod naiv, că documentele
adoptate în cadrul Comunității ce stipulau angajamentul respectării de către toate
ţările-membre a principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale vor fi respectate
de Rusia. Factorii de decizie politică din Federaţia Rusă au adoptat însă în repetate
rânduri decizii care au subminat încrederea Chișinăului în Rusia ca actor imparțial
în procesul de reglementare transnistreană. La 17 noiembrie 1995, de exemplu,
Duma de Stat a Federației Ruse a adoptat hotărârea „Cu privire la apelul Sovietului
Suprem al Transnistriei”, în care, printre altele, a propus Preşedintelui Elțin „să
recunoască Transnistria drept zonă a intereselor strategice speciale ale Federaţiei
Ruse” și ”să examineze chestiunea cu privire la o întâlnire trilaterală a

1
Ibidem, p.462.
2
Parteneriat regional pentru o soluție bazată pe angajament mutual. Plan trilateral pentru
rezolvarea problemei transnistrene, București – Chișinău – Kiev, 2006, p.5
25
reprezentanţilor organelor puterii legislative şi executive ale Rusiei, Moldovei şi
Transnistriei pentru a discuta chestiunea referitoare la recunoaşterea Republicii
Moldoveneşti Nistrene ca stat independent şi suveran.1
În contradicție cu recomandările Dumei de Stat, puterea executivă a Federației
ruse a încercat să abordeze mai pragmatic reglementarea transnistreană. Din vara
anului 1992, Moscova a fost nevoită să înceapă negocierile cu Chişinăul privind
retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Moldovei. Negocierile s-au încheiat în
octombrie 1994 cu semnarea unui acord interguvernamental, prin care Rusia se
angaja să-și retragă trupele din Moldova în termen de trei ani. Duma de Stat a
Rusiei însă nu a ratificat acordul amintit şi acesta nu a mai intrat în vigoare. Astfel,
de atunci și până în prezent trupele ruse din Transnistria continuă să se afle ilegal
pe teritoriul Republicii Moldova, ocupând de fapt o parte din teritoriul țării.
Prezența ilegală a trupelor ruse în Transnistria nu contribuie la reglementarea
conflictului, dat fiind faptul că autoritățile separatiste le consideră, pe bună
dreptate, scutul lor protector.
Unul dintre cele mai semnificative momente ale procesului de mediere
internaţională a conflictului transnistrean a fost semnarea la Moscova, la 8 mai
1997, a „Memorandumului cu privire la principiile de normalizare a relaţiilor dintre
Republica Moldova şi Transnistria”.2 Acest document a fost un produs al
diplomației ruse, în care și-au găsit reflectare principalele elemente și principii ale
viziunii ruseşti asupra modelului de reglementare a conflictului. Este suficient să
menționăm aici principiul ”egalității părţilor în conflict”, care presupunea și
egalitatea subiecţilor care trebuiau să formeze ”un stat comun” (Republica
Moldova şi Transnistria). Acceptarea de către Chișinău a acestui principiu însemna
în realitate renunţarea Moldovei la suveranitatea sa, și recunoaşterea tacită a
pretinsei Republici Moldovenești Nistrene. Mai mult, crearea ”statului comun”
conducea la dependenţa rigidă a politicii Chişinăului față de Tiraspol, și în ultimă
instanță – față de Moscova
Diplomaţia moldovenească a încercat să depăşească erorile din textul
Memorandumului amintit insistând ca la 8 mai 1997 la Moscova, odată cu
semnarea Memorandumului să fie semnată și o Declaraţie comună a Preşedinţilor
Federaţiei Ruse şi Ucrainei, precum şi a Preşedintelui în exerciţiu al OSCE, care să
explice Memorandumul. Documentele au fost semnate în pachet și considerate
interdependente.
Ideea de bază a Declaraţiei comune se reducea la afirmaţia „că principiile
Memorandumului nu pot intra în contradicţie cu normele de drept internaţional
general acceptate şi nu pot fi aplicate în contradicţie cu tratatele internaţionale deja
existente, cu hotărârile OSCE, cu Declaraţia comună din 19 ianuarie 1996 a
preşedinţilor Federaţiei Ruse, Ucrainei şi Moldovei, care recunosc suveranitatea şi
integritatea teritorială a Republicii Moldova”.3 Declaraţia comună făcea ca
1
Mihai Grecu, Anatol Țăranu, Trupele ruse în Republica Moldova., p. 457-460.
2
Arhiva curentă a Biroului pentru reintegrare, Cancelaria de Stat, Меморандум об
основах нормализации отношений между Республикой Молдова и Приднестровьем.
3
Ibidem, Совместное заявление Президентов Российской Федерации и Украины в
связи с подписанием Меморандума об основах нормализации отношений между
Республикой Молдова и Приднестровьем.
26
Memorandumul să devină nefuncţional din punct de vedere legal, în cazul în care
s-ar fi aplicat cu încălcarea principiilor suveranităţii şi integrităţii teritoriale a
Republicii Moldova
Speranţele la un progres rapid în procesul de negocieri cu privire la
reglementarea conflictului, legate de Memorandum, nu s-au adeverit cu timpul.
Chiar din primele zile de după semnarea la Moscova a documentelor referitoare la
reglementarea transnistreană autorităţile nerecunoscutei RMN au refuzat să accepte
rolul reglementator al Declaraţiei comune sub inventatul pretext că ele nu au
semnat acest document. Nerecunoaşterea de către liderii tiraspoleni a declaraţiei
comune de la Moscova din 8 mai 1997 a depăşit cu mult limitele simplei
compromiteri a Memorandumului. Semnificaţia acestui gest era cu mult mai vastă,
aceasta vizând, la modul direct, problema funcţionalităţii mecanismului
internaţional de mediere şi a garanţiilor de reglementare politică a conflictului
transnistrean care existau atunci.
În aceste împrejurări, ridica semne de întrebare însăşi posibilitatea de a realiza
reglementarea transnistreană în condiţiile în care rolul determinant de mediator în
acest proces îi revenea Rusiei. Cu atât mai mult cu cât o parte a societăţii ruse,
inclusiv factorii de decizie politică și militară, mulți diplomați ruți considerau că
conflictul transnistrean trebuie conservat până la consolidarea poziției Rusiei pe
arena internațională. Autorii unui manual destinat cursanților Academiei de
Diplomaţie a MAE al Federației Ruse, de exemplu, subliniau literalmente
următoarele: „Existenţa Transnistriei independente de facto îi permite Rusiei, fără a
se împovăra cu cheltuieli şi eforturi cât de cât serioase, să-şi păstreze anumite
poziţii geopolitice într-o regiune destul de importantă a Europei de Sud-Est, care e
pentru ea şi una dintre importantele „ferestre” spre Europa. Rusia nu este
deocamdată în stare să-şi apere în măsura cuvenită interesele în această regiune de
mare importanţă strategică. De aceea, se pare că nesoluţionarea problemei
transnistrene va rămâne un fapt pozitiv pentru Rusia până în momentul în care ea
va dobândi forţe noi şi va putea să-şi apere plenar aici interesele”. 1
Dat fiind faptul că, după semnarea Memorandumului de la Moscova, Rusia a
adoptat o poziție de blocare a reglementării politice a conflictului transnistrean,
acesta a intrat în mod definitiv în impas. Iar Transnistria, rămasă un pământ al
nimanui, în afara dreptului internațional, s-a transformat cu timpul într-o „gaură
neagră” a Europei, prin care tranzitează un flux impunător al comerţului cu marfă
de contrabandă în valoare de multe sute de milioane de dolari pe an. Regimul
politic separatist transnistrean serveşte deja de mult interesele contrabandiştilor
internaţionali.
Situaţia este agravată de prezenţa în Transnistria a unor stocuri importante de
armament, muniții și alte materiale militare aflate în jurisdicţia Grupului Operativ
de Trupe Ruse din Transnistria. Stocurile amintite au fost declarate de autoritățile
separatiste drept proprietate ale RMN. În același timp liderii secesioniști mimează
crearea a diverse obstacole în calea evacuării lor Rusia, la rândul ei, mimează
imposibilitatea retragerii trupelor fără acordul autorităților separatiste, iar ca

1
Гольдин Г. Г., Матяш В.И. ОБСЕ и Приднестровье. Москва, ДА МИД России, 2002, с.76.
27
rezultat în regiune continuă să persiste un focar de conflict care poate destabiliza
situaţia din regiune.
În acelaşi timp, în conformitate cu acordurile la care s-a ajuns la summit-ul
OSCE de la Istanbul în anul 1999, Rusia s-a angajat să-şi retragă trupele şi tehnica
militară de pe teritoriul Moldovei.1 Pentru a asigura transparenţa acestui proces,
mandatul misiunii OSCE în Moldova a fost extins, fiindu-i încredinţată efectuarea
coordonării procesului de retragere a trupelor. Din martie 2004 procesul de
retragere a munițiilor a fost suspendat. Peste 20 de mii de tone de armament şi
muniţii rămân în continuare în zona de conflict.2
Odată cu venirea la putere în 2001 a Partidului Comuniştilor din Republica
Moldova s-a încheiat încă o etapă în procesul de reglementare a conflictului
transnistrean. Preşedintele V.Voronin intenționa să soluţioneze conflictul
transnistrean în decursul unui an. Timpul, însă, a contrazis această abordare excesiv
de optimistă. Voronin, la fel ca și predecesorii săi, continua să considere Rusia
drept factor determinant în procesul de reglementare transnistreană. La începutul
anului 2003, fără a-i anunţa pe ceilalți mediatori, i-a solicitat Rusiei să elaboreze un
nou plan de reglementare a conflictului transnistrean. Moscova a profitat cu plăcere
de gafa preşedintelui moldovean şi deja în noiembrie 2003, D. Kozak, consilier al
preşedintelui Putin, a prezentat spre examinare Chişinăului şi Tiraspolului
„Memorandumul cu privire la principiile de bază ale structurii statului unificat”,
document rămas în memoria opiniei publice drept ”Memorandumul Kozak”.3
Documentul rusesc prevedea crearea unui stat comun pe baze federative şi în
limitele teritoriale al RSS Moldoveneşti, de la 1 ianuarie 1990 (”o monstruozitate
federală”, după cum a numit-o un cercetător olandez)4. În cadrul statului comun
Transnistria devenea subiect al federaţiei cu mai multe drepturi de formaţiune
statală, dar și cu drept de „veto” în organul legislativ suprem al statului federal. În
fond, aceasta ar fi însemnat în practică subordonarea politicii Chişinăului faţă de
dictatul Tiraspolului, iar în ultimă instanţă – faţă de Moscova. În plus,
Memorandumul prevedea legalizarea prezenţei militare ruseşti în Transnistria
pentru o perioadă de 20 de ani5.
Președintele Voronin și președintele pretinsei RMN I. Smirnov au parafat
documentul, iar semnarea lui urma să se producă la 25 noiembrie 2003 în cadrul
unei vizite la Chişinău a preşedintelui rus V. Putin. Vizita însă a fost anulată în
ultimul moment la iniţiativa preşedintelui Voronin, după ce adepții unor partide de
opoziție au ieșit în stradă protestând împotriva semnării Memorandumului, iar unii
lideri occidentali l-au atenționat pe președintele moldovean în legătură cu
consecințele nefaste ale semnării documentului pentru stabilitatea din țară și
securitatea regională. În urma respingerii de către Chişinău a memorandumului

1
Evoluția politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008), Cardidact, Chișinău, 2009, p.163.
2
Mihai Grecu, Anatol Țăranu, Trupele ruse în Republica Moldova., p.26.
3
Arhiva curentă a Biroului pentru reintegrare, Cancelaria de Stat, Меморандум Об
основных принципах государственного устройства объединенного государства.
4
Lowenhardt, John, The OSCE, Moldova and Russian Diplomacy in 2003, in: The Journal
of Communist Studies and Transition Politics (London), 4/2004, pp. 103-112.
http://www.clingendael.nl/publications/2004/20041200_cstp_art_l%F6wenhardt.pdf
5
Ibidem.
28
Kozak, relaţiile moldo-ruse au intrat în faza unei înrăutăţiri de lungă durată.
Procesul de negocieri cu privire la reglementarea conflictului a fost îngheţat.
Respingerea de către Chișinău a ”Memorandumului Kozak” a nemulțumit
foarte mult Moscova, căci negocierea lui a scos la iveală, mai evident ca oricând,
faptul că pretinsa RMN nu este decât o unealtă a Rusiei în regiune. Smirnov și clica
sa, care până atunci declarau că nu vor decât independență pentru republica lor, au
uitat imediat de aceasta când li s-a ordonat de la Moscova să semneze
Memorandumul Kozak. Rusia, la rândul ei considera, că documentul menționat îi
satisfăcea îndeajuns interesele imperiale în zonă, dat fiind că legaliza prezența
militară rusă pe teritoriul Republicii Moldova pentru o perioadă de 20 de ani.
Începând cu luna iulie 2005, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o
serie de acte legislative care aveau drept scop determinarea cadrului juridic al
reglementării conflictului. În acelaşi an s-a produs intensificarea în continuare a
internaţionalizării procesului de negocieri vizând reglementarea conflictului, la
acesta conectându-se oficial în calitate de observatori Uniunea Europeană şi SUA.
Astfel, s-a constituit mecanismul internaţional de reglementare cunoscut ca
formatul 5 + 2.1 În afară de acesta, în cadrul politicii europene de vecinătate, UE şi
Moldova au semnat acordul cu privire la planul de acţiuni RM-UE, în conformitate
cu care în Ucraina şi în Moldova şi-a început activitatea Misiunea Uniunii
Europene de acordare a asistenţei la monitorizarea frontierei moldo-ucrainene. Ca
urmare, la Chişinău a fost deschisă reprezentanţa Comisiei Europene, a fost semnat
acordul cu privire la simplificarea procedurilor de acordare a vizelor şi a crescut
substanţial volumul asistenţei financiare pentru Moldova în anii 2007 – 2009. La
conferinţa donatorilor de la Bruxelles din decembrie 2006, la care Moldovei i-au
fost acordate 1,2 miliarde de dolari, Uniunea Europeană a jucat rolul de sponsor
principal. În aceeaşi perioadă, SUA i-au oferit Moldovei suport financiar în cadrul
programului „Provocările mileniului”.2
După aderarea României la Uniunea Europeană, conflictul transnistrean a
devenit unul limitrof acesteia şi, în consecinţă, Bruxelles-ul a început să-i acorde
mai multă atenție. Existenţa unui teritoriu necontrolat în apropierea frontierelor UE
determină comunitatea internaţională să depună eforturi sporite pentru găsirea unei
soluții în vederea reglementării conflictului. Însa deocamdată rezultatele
înregistrate sunt foarte modeste. Una din cauze ar fi diferențele din cadrul UE în
ceea ce privește politica față de Rusia3.
După eșecul Memorandumului Kozak, Moscova a întreprins și alte încercări
de a monopoliza procesul de reglementare politică a conflictului. Printre acestea
merită să fie amintită întâlnirea trilaterală a liderilor Rusiei, Moldovei şi
Transnistriei, care a avut loc la Moscova la 18 martie 2009. OSCE nu a fost
anunţată din timp despre această întrevedere, de aceea nu a participat la ea. Pe baza
rezultatelor întâlnirii a fost semnată o declaraţie comună, în care, printre altele, se
spunea că „părţile vor continua contactele directe cu scopul de a activiza procesul
de negocieri cu privire la reglementarea politică a conflictului transnistrean. La fel,

1
Evoluția politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008)., p.168.
2
Ibidem., p. 95.
3
Ibidem., p.168.
29
părţile vor activiza lucrul grupurilor de experţi vizavi de măsurile de încredere şi
dezvoltarea interacţiunii la Nistru în domeniul social-economic şi cel umanitar”.
Participanţii la întâlnire au confirmat importanţa Conferinţei permanente în
probleme politice în cadrul procesului de negocieri pentru reglementarea
transnistreană (formatul ”5+2”) şi au convenit să creeze condiţii pentru reluarea cât
mai grabnică a lucrului în acest format. În aceeaşi declaraţie a fost enunțată
prevederea, foarte importantă pentru Rusia şi Transnistria, cu privire la rolul
stabilizator al operaţiunii de menţinere a păcii în regiune şi la pertinenţa
transformării ei într-o operaţiune de garantare a păcii sub egida OSCE doar după
încheierea reglementării transnistrene.1
Punându-şi semnătura sub această declaraţie trilaterală, preşedintele
moldovean Voronin a acceptat de fapt, în numele Chişinăului, aplicarea
principiului de sincronizare a procesului de reglementare politică a conflictului cu
retragerea contingentului militar rusesc de pe teritoriul Moldovei (din anul 1995
pretinsele trupe ruse de pacificare sunt asigurate cu personal din cadrul GOTR) .
Caracterul vicios al acestui principiu fusese sesizat de diplomaţia moldovenească
încă din vara anului 1993 (a se vedea comunicatul întâlnirii Snegur- Elțin din 15
mai 1993), și l-a respins în permanență în pofida presiunilor venite din partea
Moscovei. Încercarea de a reintroduce în documentarul negocierilor principiul
sincronizării procesului de reglementare politică a conflictului cu retragerea
trupelor ruse din Moldova arată clar de ce organizatorii întâlnirii de la Moscova la
18 martie 2009 au făcut tot posibilul pentru a împiedica participarea
reprezentanţilor OSCE. În fond, Moscova şi Tiraspolul, cu permisiunea tacită a
Chişinăului, au întreprins o tentativă de a submina mecanismul internaţional de
negocieri 5+2 şi de a-l înlocui cu formatul de negocieri 2+1, în care Moldova ar fi
rămas singură față în față cu Moscova și Transnistria. Voronin, la rândul său,
semnând declaratia din 18 martie 2009, a demonstrat că pentru a avea susținerea
Moscovei în lupta cu adversarii politici interni, a fost capabil să trădeze intereselor
naţionale ale Republicii Moldova. 2
Deși în martie 2009, la Moscova, se convenise continuarea negocierilor în
noul format, acestea nu au mai avut loc. În iulie același an la putere în Moldova au
venit forţele democratice, care au trebuit să repare greşelile diplomatice ale lui
Voronin. Oficialii moldoveni au fost nevoiți să declare în repetate rânduri că
Declaraţia comună a liderilor Moldovei, Transnistriei şi Rusiei din 18 martie 2009
nu este percepută de Chişinău în calitate de acord plenipotenţiar în cadrul
procesului de negocieri. O asemenea ”corectare” a poziţiei Chişinăului, a generat,
fireşte, o reacţie negativă din partea Moscovei şi n-a contribuit la sporirea gradului
de încredere în relaţiile moldo-ruse.3
În același timp la diverse foruri internaţionale conducerea democratică a
Moldovei, în repetate rânduri, a reiterat poziția sa principială privind retragerea
necondiționată, ordonată și neîntârziată a trupelor ruse din Republica Moldova,
care prin prezenţa lor ilegală în regiunea transnistreană încalcă neutralitatea țării.
1
http://www.newsru.com/russia/18mar2009/pridnestr.html
2
Evoluţia politicii externe a Republicii Moldova (1998-2008)., p.171.
3
Arhiva curentă a Biroului pentru reintegrare, Cancelaria de Stat. СОВМЕСТНОЕ
ЗАЯВЛЕНИЕ Руководствa Республики Молдова и Приднестровья 18 марта 2009.
30
Guvernul Moldovei prin reprezentanții ei a subliniat în mod consecvent și
necesitatea transformării operațiunii ”de pacificare” din regiune în una civilă sub
egida OSCE.
Un element nou care a dat dinamism procesului de negocieri cu privire la
Transnistria l-a reprezentat iniţiativele UE din ultimii ani, care au fost exprimate în
linii mari de cancelarul german Angela Merkel. Esenţa acestora constă în
sincronizarea iniţiativei preşedintelui rus Dmitri Medvedev cu privire la Tratatul de
securitate europeană cu realizări concrete în procesul de reglementare
transnistreană. Berlinul consideră retragerea trupelor ruse din Transnistria drept o
condiție preliminară a disponibilității Europei de a discuta cu Moscova despre noua
arhitectură a securităţii pe continent.1
Inițiativa germană a făcut pentru prima dată o conexiune între interesele
strategice ale Rusiei pe continentul european și progresul obținut în reglementarea
conflictului transnistrean. Astfel, Rusia începe să plătească un preţ destul de
costisitor pentru susţinerea politică, militară şi economică pe care o acordă
regimului separatist de la Tiraspol. Aceste circumstanţe noi sunt în stare să
conducă la modificări în abordările strategilor de la Kremlin cu privire la conflictul
transnistrean și raţiunile lor de a menţine conflictul în stare îngheţată. Situaţia
evoluează înspre o limită, după care susţinerea de mai departe a regimului
separatist ar putea deveni pentru Moscova o povară prea mare. Aceasta ar putea să
o determine să accepte o variantă de reglementare care ar avea la bază principiile
păstrării suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, precum și a
statutului de neutralitate. În aceste condiţii este extrem de important ca şi Chişinăul
să fie pregătit pentru o schimbare de poziție a Moscovei, având la dispoziţie o
strategie proprie bine chibzuită şi realistă de reintegrare teritorială a ţării.
În concluzie, vom mai sublinia că analiza evoluţiei conflictului transnistrean
de la începuturile lui și până în prezent relevă faptul că acesta, la fel ca altele
apărute în procesul dezmembrării URSS, continuă să rămână o sursă de pericol și
de instabilitate regională. Conflictul secesionist din raioanele din stânga Nistrului a
avut și continuă să aibă o influență negativă asupra dezvoltării statului
moldovenesc în ansamblu, precum şi asupra perspectivelor sale de integrare
politică şi economică în structurile europene. Soluționarea deplină a acestui
conflict poate fi făcută doar prin eforturile conjugate ale Conducerii Republicii
Moldova, SUA, UE, precum și a altor actori internaționali capabili să convingă
Rusia că Moldova are dreptul să-și aleagă singură modul de dezvoltare și valorile
pe care să le împărtășească.
Culegerea de față cuprinde peste o mie de documente și materiale. O parte
semnificativă a acestora sunt date publicității pentru prima oară. Toate
documentele sunt prezentate în ordine cronologică și secționate în trei volume.
Documentele sunt prezentate în una din cele trei limbi – româna, engleza și rusă, de
obicei, în limba originalului. Comentariile la documente sunt făcute în limba

1
Arhiva curentă a Biroului pentru reintegrare, Cancelaria de Stat, Меморандум по
итогам встречи Президента России Д.Медведева и Федерального канцлера
Германии А.Меркель 4–5 июня 2010 года, г. Мезеберг

31
română. Dat fiind faptul că culegerea este destinată unui cititor specializat în
problematica conflictului transnistrean, lista abrevierilor nu este inclusă în lucrare.
Alcătuitorii aduc sincere mulțumiri colaboratorilor Institutului de Analiză și
Consultanță Politică din Republica Moldova: Ion Tăbârță, Vlaicu Cernei și Ion
Mocanu pentru asistența tehnică valoroasă oferită la apariția culegerii.

32
 Nr. 1
Componenţa naţională a populaţiei în raioanele nistrene ale Republicii Moldova
conform recensămîntului 1989
Republica Partea stîngă a Nistrului
or. Thighina
Moldova
(Bender) or. or. or. r-nul r-nul r-nul r-nul r-nul
total total rurală urbană Tiraspol Rîbniţa Dubă-sari Camen-ca Rîbniţa Dubă-sari Grigoriopol Slobozia
populaţia, total
mii 4 335,4 138,0 601,7 250,0 351,7 199,6 60,8 35,5 60,3 34,4 42,6 53,1 115,4
% 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100 100
inclusiv în localită-
ţile situate în
546,4 194,7 351,7 198,5 60,8 35,5 34,0 34,4 30,3 53,1 99,8
partea stîngă
a Nistrului
inclusiv:
moldoveni (români 2 794,7 41,4 239,9 150,0 89,9 35,4 15,1 15,4 37,5 16,3 37,9 33,3 49,0
Mii % 64,5 29,9 39,9 60,0 25,6 17,7 24,8 43,4 62,3 47,4 88,9 62,7 42,5
ukraineni, 600,4 25,1 170,1 55,1 115,0 64,2 27,1 10,7 16,5 14,7 2,6 9,6 24,7
Mii % 13,8 18,2 28,3 22,0 32,7 32,2 44,6 30,1 27,3 42,7 6,2 18,1 21,4
ruși, 562,1 57,8 153,3 31,5 121,8 82,4 14,8 8,1 5,2 2,8 1,6 8,4 30,0
Mii % 13,0 41,9 25,4 12,6 34,6 41,3 24,3 22,8 8,7 8,2 3,8 15,8 26,0
găgăuzi, 153,5 1,6 3,3 0,7 2,6 2,1 0,2 0,1 0,1 0,1 0,1 0,1 0,5
Mii % 3,5 1,2 0,5 0,3 0,7 1,1 0,3 0,3 0,1 0,2 0,1 0,2 0,4
bulgari, 88,4 3,8 11,3 8,0 3,3 2,5 0,3 0,2 0,1 0,1 0,1 0,3 7,7
Mii % 2,0 2,8 1,9 3,2 0,9 1,2 0,4 0,5 0,1 0,3 0,1 0,5 6,7
alţii, mii 136,3 8,3 23,8 4,7 19,1 13,0 3,3 1,0 0,9 0,4 0,3 1,4 3,5
% 3,2 6,0 4,0 1,9 5,5 6,5 5,6 2,9 1,5 1,2 0,9 2,7 3,0

Sursa: Vasile Nedelciuc, „Republica Moldova”, Chişinău, Universitas, 1992, p. 21

33
 Nr. 2
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre situația creată în RSS
Moldovenească în legătură cu problemele lingvistice
începutul anului 1989

В Прокуратуре Молдавской ССР

Коллегия прокуратуры Молдавской ССР рассмотрела вопрос об
исполнении законодательства о национальном равноправии, межнациональ-
ных отношениях граждан. Отмечено, что осуществляемые партией и
государством мероприятия по оздоровлению экономической, политической,
социальной и культурной жизни, воспитанию граждан в духе советского
патриотизма и интернационализма, в основном, обеспечивают соблюдение
скрепленных в статьях 34, 36 и 37 Конституции СССР и соответствующих
статьях Конституции МССР принципов равенства граждан перед законом
независимо от национальной принадлежности.
Избрание места жительства, выбор места учебы или работы, реализация
других гражданских прав и свобод гарантируются в повседневной жизни
всеми институтами Советской власти и социалистического общественного
строя, защищаются законом. В последние годы не зарегистрированы
преступления, связанные с нарушениями национального равноправия, шови-
нистическими или националистическими проявлениями. Почти полностью
изжиты нарушения прав граждан на использование того или иного языка в
процессе предварительного следствия и судопроизводства.
Однако анализ обстановки показывает, что в республике все еще
допускаются на национальной почве бытовые конфликты, факты неуважи-
тельного отношения к людям иной национальности, пренебрежения и
недооценки работы по созданию условий для Равноправного развития
культуры и языка каждой из наций, народов и народностей, проживающих в
республике.
Перестройка, демократизация и гласность вызвали не только
закономерный рост национального самосознания людей, но и высветили
негашеные явления в сфере межнациональных отношений. На проводимых
неформальными объединениями митингах, в дискуссиях, в ряде выступле-
ний на страницах республиканской печати при обсуждении проблем
перестройки нередко раздавались взаимные упреки в национализме и
шовинизме, причины застойных явлений сводились к просчетам в области
межнациональных отношений. Допускались демагогические, необдуманные
выводы, которые воспринимались как призывы к национальной розни.
Поступают сигналы об увольнениях по национальным признакам, уча-
стились случаи оскорблений и даже избиения граждан из-за языковых и
национальных различий. Имелись факты надругательств над могилами в
местах национальных и религиозных захоронений, над флагами СССР и
Молдавской ССР. Отдельные экстремистски настроенные лица выдвигают
лозунги о пересмотре границ республики, призывают к обособлению
Молдавии.

34
 В этой обстановке правоохранительные органы, в том числе
прокуратуры городов и районов не всегда дают должную политическую и
правовую оценку проявлениям национальной ограниченности и шовинизма,
не оказывают предупредительного противодействия негативным эксцессам.
Работники прокуратуры слабо взаимодействуют с местными Советами
народных депутатов, органами внутренних дел и госбезопасности,
общественностью. В прокуратуре работают в основном лица из числа
коренного населения. Молдаване, например, составляют среди прокуроров
около 70 процентов. Выло отмечено, что многие горрайпрокуроры из-за
недостаточного знания истории, культуры края, языка уклоняются от
участия в разъяснении правовых аспектов межнациональных отношений. Не
везде проявляемся забота о создании условий для национально-русского и
русско-национального двуязычия, порой не уделяется внимания проведению
праворазъяснительной и правоприменительной работы на молдавском,
гагаузском, болгарском и других национальных языках.
К лицам, допускающим проявления национальной ограниченности, явно
недостаточно применяются меры правового воздействия, привлечение их к
ответственности. Из-за поверхностного, а порой и бюрократического,
казенного разрешения жалоб и заявлений граждан, особенно касающихся
трудовых споров, не всегда выясняются и устанавливаются истинные моти-
вы увольнений, наложения на них взысканий, проверяются версии о
возможном совершении преступлений на национальной почве.
Коллегия потребовала от всех нижестоящих органов прокуратуры и
республиканского аппарата усиления надзора за исполнением законо-
дательства, обеспечивающего равноправие граждан, соблюдение принципов
социальной справедливости и интернационализма в межнациональных
отношениях. В союзные органы внесены предложения об усилении
ответственности за действия, прямо или косвенно подрывающие дружбу и
сотрудничество народов. Одновременно коллегия наметила меры улучшения
работы по подбору и воспитанию кадров с учетом национального состава
населения республики и необходимости обеспечения национально-русского
и русско-национального двуязычия в делопроизводстве.
Предприняты реальные шаги для расширения функций языков коренных
жителей. В республиканском аппарате в частности, организованы курсы по
изучению молдавского языка. Еще раз подчеркнуто незыблемое право всех
судебных, следственных и прокурорских органов на ведение
делопроизводства как на молдавском, так и на русском языках.

(“Советская Молдавия” (СM) , nr. 17, 20 ianuarie, 1989)

35
 Nr. 3
Informație ATEM despre evenimentele stradale din Chișinău
26 februarie 1989

РАЗУМ ДОЛЖЕН ВОЗОБЛАДАТЬ

В воскресенье, 26 февраля, тысячи людей, не считаясь с Указом

Президиума Верховного Совета Молдавской ССР «Об ответственности
за нарушение установленного порядка организации и проведения
собраний, митингов, уличных шествий и демонстраций», решениями
последней сессии Кишиневского городского Совета народных депутатов,
грубо нарушили общественный порядок в Кишиневе.
СОБРАВШИЕСЯ на площади перед зданием ЦК Компартии Молдавии
скандировали лозунги по вопросам языка, выдвигали требование освободить
одного из законно задержанных на днях за грубое крушение общественного
порядка и злостное неподчинение требованиям милиции.
Представители партийных, советских, правоохранительных органов
пытались обратиться к собравшимся, однако их призывы и предложения не
захотели выслушать. Через мегафоны участников несанкционированного
митинга неоднократно просили разойтись, не нарушать общественный
порядок, воскресный отдых людей, не создавать помехи движению
транспорта по проспекту Ленина. Эти призывы также не возымели
воздействия.
К собравшимся обратился первый секретарь ЦК Компартии Молдавии С.
К. Гроссу. Он напомнил присутствующим, что ЦК КП Молдавии, Президиум
Верховного Совета МССР, правительство республики держат в центре
внимания, постоянно анализируют проблемы развития духовной жизни в
республике с целью их комплексного решения. Об этом еще раз говорилось в
его выступлении по республиканскому телевидению и радио,
опубликованному затем в газетах. Важнейшие вопросы, имеющие для
Молдавии историческое значение, не должны решаться подобными незакон-
ными акциями, к которым прибегают собравшиеся.
С. К. Гроссу вновь призвал не нарушать общественный порядок,
соблюдать законность и разойтись.
Несмотря на это, участники митинга продолжали скандировать
различные лозунги, освистывать милицию, которая сдерживала напиравшую
массу людей, призывать к неповиновению законным требованиям властей.
Затем они вышли на проезжую часть проспекта Ленина, перекрыли
движение транспорта, садились на асфальт, развешивали свои плакаты на
деревьях и в одном из остановленных и занятых ими троллейбусов. Дви-
жение транспорта в центре города было парализовано на шесть часов.
От здания ЦК КП Молдавии и кинотеатра «Патрия» было организовано
незаконное шествие по проспекту Ленина в сторону площади Освобождения.
Его участники мешали горожанам отдыхать, оскорбляли милиционеров, ко-
торые, несмотря на это, проявляли сдержанность: в колонне, особенно в ее

36
первых рядах, было много детей, подростков, женщин, которые при
столкновениях могли бы пострадать.
На улице Пушкина были установлены милицейские заслоны. Участники
шествия, разогнавшись, врезались в них, освистывали милиционеров,
срывали с них и выбрасывали фуражки, пытались раскачивать оказавшийся в
центре этого скопления людей микроавтобус. Прорвав заслон, колонна
двинулась дальше. Она дошла до площади Освобождения, затем,
развернувшись, вновь прошла до площади Победы. В целом эти незаконные,
хулиганские действия продолжались в течение десяти часов. Город был
взбудоражен, люди обеспокоены, а их воскресный отдых нарушен.
По фактам грубого нарушения общественного порядка, неповиновения
законным требованиям представителей власти, повлекшим за собой на-
рушения в режиме работы транспорта, прокуратурой г. Кишинева
возбуждено уголовное дело и ведется расследование. За участие в несанк-
ционированных митинге и шествиях, хулиганские действия, органами
милиции задержан ряд лиц, материалы на которых переданы в народный суд.
Партийные, советские, правоохранительные органы принимают меры по
поддержанию общественного порядка в городе, недопущению его нару-
шения.
Генеральный секретарь ЦК КПСС, Председатель Президиума
Верховного Совета СССР М. С. Горбачев в своей речи на встрече с
трудящимися в Киеве поддержал мнение рабочих о том, что «хватит,
наговорились, пора переходить к делам». Михаил Сергеевич подчеркнул,
что «призывы, продиктованные политическими амбициями, карьеризмом, а
то и просто открытой враждебностью к социализму, – фальшивы, опасны,
пагубны. Мы должны предупредить тех, кто их распространяет, что они
играют с огнем».
(ATEM).

(С.М., nr. 51, 1 martie 1989)

Nr. 4
Informație ATEM despre evenimentele stradale din Chișinău
12 martie 1989

ИЗ КОМПЕТЕНТНЫХ ИСТОЧНИКОВ

Как сообщили корреспонденту АТЕМ в управлении внутренних дел

Кишинева, за участие в несанкционированном мероприятии, которое состоя-
лось 12 марта в столице республики, нарушение Указа Президиума
Верховного Совета Молдавской ССР от 2 августа 1988 года «Об ответствен-
ности за нарушение установленного порядка организации и проведения
собраний, митингов, уличных шествий и демонстраций» было задержано 11
человек. Четверым из них народным судом определены меры наказания. Так,
житель села Гура-Галбеней Чимишлийского района, рабочий РСУ
37
управления железной дороги, расположенного в Котовске УССР, С. Ф.
Пэдурец подвергнут 10 суткам административного ареста. На сто рублей
оштрафован строитель ПМК-14 треста «Молдмелио- водстрой» кишиневец Г.
Н. Никулица, на 50 рублей – учащийся Кишиневского совхоза-училища В. В.
Чебан, на 30 рублей – нигде не работающий кишиневец Б. И. Коворлуяну.
Были также задержаны, а затем отпущены до решения суда, кишиневец
пенсионер Н. Н. Кайряк, нигде не работающий житель села Дрепкауцы
Бричанского района В. К. Исак, рабочие производственного объединения
«Кишиневский тракторный завод» Н. Л. Бобок, Н. И. Киореску, Ю. Л.
Негриту и еще ряд лиц.
Ведется следствие в отношении отдельных организаторов беспорядков,
личности которых установлены.
К СВЕДЕНИЮ ЧИТАТЕЛЕЙ:
Президиум Верховного Совета Молдавской ССР 2 марта 1989 года
принял Указ «О внесении изменения в статью 263 кодекса Молдавской
ССР об административных правонарушениях». Указом предоставляется
право народным судам (народным судьям рассматривать дела о
нарушениях порядка организации, и проведено собраний, митингов,
уличных шествий и демонстраций не только по месту их совершения, но
и по месту жительства нарушителя.

(С.М. , nr. 61, 14 martie 1989)

Nr.5
Comunicat informativ al Mişcării Democratice pentru Susţinerea
Restructurării privind probleme stringente ale societății moldovenești
19 martie 1989

COMUNICAT INFORMATIV

Duminică, 19 martie 1989, Mişcarea Democratică pentru Susţinerea

Restructurării a organizat un mare miting la Teatrul de Vară. La miting a fost
prezentă şi toată conducerea republicii: S.K. Grossu, prim-secretar al CC al PCM,
A.A. Mocanu, preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, I.P. Calin,
preşedinte al Consiliului de Miniştri al RSSM, V.K. Pşenicinikov, al doilea
secretar al CC al PCM. Au fost puse în dezbateri un şir de probleme stringente
care frământă societatea şi care generau proteste şi demonstraţii publice ale
zecilor de mii de oameni. Printre acestea erau: tărăgănarea publicării proiectelor
de legi privind statutul limbii în baza concluziilor Comisiei interdepartamentale,
campania de dezinformare promovată de unele publicaţii şi Agenţia ATEM,
migraţia ca factor destabilizator în plan economic, social şi cultural, reţinerea
abuzivă şi judecarea fără temei a persoanelor care participă la acţiunile de protest
şi altele. Prin cuvântările participanţilor la miting a fost spulberat zvonul de-a
dreptul îngrozitor, difuzat de aceeaşi agenţie ATEM prin intermediul ziarului de
limbă rusă „Sovetskaia Moldavia”, precum că cenaclul „Alexei Mateevici”
38
cheamă la lupta armată şi are de gând să procure arme din republicile baltice. S-a
cerut ca procuratura republicii să cerceteze de unde pornesc asemenea scorniri.
În cadrul mitingului au fost abordate de asemenea chestiuni legate de
campania electorală pentru alegerile deputaţilor poporului din URSS.
Participanţii la miting au adoptat o Rezoluţie în care se cere ca decretele
privind limba de stat şi revenirea la grafia latină să fie date publicităţii cât mai
degrabă, pentru a se evita eventualele mitinguri şi defilări aşa-zise nesancţionate.
[Chişinău, 19 martie 1989]

(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și materiale,

1988-2008. Volumul 1 (1988-1994)”, Chișinău, 2008, pag. 56)

Nr.6
Informație ATEM despre mitingul organizat la Teatrul de vară din
parcul central de cultură și odihnă „Comsomolul leninist” din
Chișinău
19 martie 1989

Despre scrisorile primite din partea cetățenilor

la mitingul de la 19 martie 1989

La mitingul sancționat care a avut loc la 19 martie a.c. în Teatrul de vară din
parcul central de cultură și odihnă „Comsomolul leninist” din or. Chișinău, pe
adresa CC al Partidului Comunist al Moldovei, Prezidiului Sovietului Suprem și
Consiliului de Miniștri ale republicii, personal pe adresa tovarășilor Grosu S. C.,
Mocanu A. A., Calin I. P., Pșenicinicov V. C., Bondarciuc N. F., au sosit peste
1.500 de întrebări, propuneri și observații în scris cu caracter general și personal.
La o parte din ele, care abordează un cerc larg de probleme ale dezvoltării
economice și sociale a republicii, mersul restructurării, dezvoltarea democrației și
publicității, rezolvarea problemelor arzătoare din sfera vieții spirituale, au fost date
răspunsuri pe loc.
Cea mai mare parte din întrebări – peste 300 – se referă la problemele
statutului limbii de stat în RSS Moldovenească și funcționării limbilor pe teritoriul
ei, trecerea scrisului moldovenesc la grafia latină, perfecționarea relațiilor dintre
națiuni în republică. În multe din adresări (164) sunt puse problemele selectării și
repartizării cadrelor organelor de partid, sovietice, conducătorilor de unități
economice, stilului și metodelor lor de lucru, criteriilor de apreciere a activității
lor.
Fiecare a patra scrisoare și cerere abordează diferite aspecte ale dezvoltării
social-economice a republicii – industriei, agriculturii, construcției de locuințe,
deservirii comerciale și sociale a populației, științei, învățămîntului public și
ocrotirii sănătății, problemele ecologiei și migrației. Majoritatea lor se referă la
rezolvarea acestor probleme în capitala republicii – or. Chișinău. Multe adresări
39
(95) conțin o apreciere critică a mijloacelor de informare în masă și de propagandă,
propuneri concrete pentru îmbunătățirea activității lor cînd este vorba de
reflectarea proceselor restructurării în republică, cereri insistente de a fi trase la
răspundere persoanele care admit lipsa de obiectivitate, denaturarea faptelor în
emisiuni și materiale publicate. Au fost făcute un șir de propuneri și observații în
legătură cu desfășurarea campaniei electorale în republică.
În 120 de adresări sunt abordate problemele activității organelor de ocrotire a
drepturilor, îmbunătățirii calității muncii lor pentru întărirea legalității și ordinii de
drept socialiste, caracterului legitim al tragerii la răspundere a unor cetățeni,
inclusiv a celor care participă la desfășurarea mitingurilor și procesiunilor
nesancționate.
Într-un șir de scrisori și cereri sunt exprimate propuneri concrete pentru
reglementarea activității organizațiilor și asociațiilor neoficiale, pentru
desfășurarea manifestațiilor sancționate.
Au sosit de asemenea, 16 plîngeri și cereri cu caracter personal, care necesită o
examinare concretă.
Toate adresările au fost sistematizate și generalizate, grupate după caracterul
chestiunilor pe care le conțin. Secțiilor CC al Partidului Comunist al Moldovei,
Prezidiului Sovietului Suprem al republicii, Direcției administrative al Consiliului
de Miniștri al RSS Moldovenești, comitetului orășenesc de partid Chișinău și
comitetului executiv orășenesc le-au fost date însărcinări concrete din partea
conducerii republicii, au fost stabilite termenele de examinare și adoptare a
măsurilor necesare asupra întregului complex de probleme abordate. Despre mersul
realizării lor obștimea republicii va fi informată sistematic la întîlnirile cu oamenii
muncii, precum și prin intermediul mijloacelor de informare în masă și
propagandă.
De propunerile constructive și observațiile cuprinse în adresări se va ține
seama în activitatea practică a organelor de partid, sovietice, economice și de
ocrotire a drepturilor, la elaborarea hotărîrilor curente și de perspectivă.
(Moldova Socialistă (M.S.), nr. 69, 23 martie 1989)

Nr.7
Rezoluția mitingului Mişcării Democratice pentru Susţinerea
Restructurării consacrat problemelor limbii de stat şi grafiei latine

9 aprilie 1989
Participanţii la miting:
I. Constată înrăutăţirea simţitoare a situaţiei politice din republică, fapt ce se
manifestă prin:
- dezbinarea tot mai vădită a populaţiei după criteriul de limbă maternă,
proces însoţit de încordarea relaţiilor interetnice;

40
 - pierderea de către forurile superioare a capacităţilor de a servi drept forţă
conducătoare, călăuzitoare şi de unire a tuturor grupurilor etno-sociale din republică
în vederea înfăptuirii sarcinilor de restructurare trasate de partid;
- accentuarea neînţelegerii devenite cronice dintre conducerea republicii şi
masele largi de oameni ai muncii.
Situaţia creată:
favorizează răspândirea în societate a neîncrederii în forţă conducătoare a
partidului, în posibilitatea înfăptuirii restructurării;
- încurajează afirmarea în conştiinţa de masă, mai ales a populaţiei de limbă
rusă, a unor stări de spirit anti-restructurare, pro-staliniste;
- este condiţionată de activitatea unor grupări influente, al căror scop este
înăbuşirea proceselor de restructurare şi democratizare atât în republică, cât şi în
ţară.
II. Consideră că manifestaţiile neautorizate din republică au fost provocate
de anumite cercuri din forurile superioare prin:
- tărăgănarea rezolvării problemelor fundamentale pentru existenţa naţiunii
moldoveneşti şi a poporaţiei găgăuze;
- nesocotirea făţişă a opiniei publice şi a celei ştiinţifice;
- încălcarea neîncetată a drepturilor constituţionale ale cetăţenilor, precum şi a
decretului cu privire la manifestaţiile de masă.
Această poziţie a unor grupări din conducerea republicii:
- a transformat zeci de mii de cetăţeni ai republicii în infractori;
- a încurajat dezmăţul anticonstituţional al unor organe de drept în vederea
înfricoşării populaţiei.
De aceea CEREM:
- punerea imediată în libertate a cetăţenilor Vârtosu I.P., Popa D.A., Calistru
F.D., care au fost arestaţi în mod samavolnic, în spiritul anului '37;
- divulgarea numelor persoanelor care au alcătuit articolul anonim din ziarul
„Sovietskaia Moldavia” (7.04.89.) semnat „organele de anchetă ale Procuraturii
RSSM”;
- tragerea la răspundere a autorilor acestui articol care orientează opinia
publică împotriva arestaţilor până la hotărârea judecăţii;
- curmarea clevetirilor şi intimidării publice la care este supusă sistematic
poeta Leonida Lari;
- retragerea trupelor speciale şi de interne chemate de cercurile reacţionare din
conducere care sunt incapabile să intre în dialog cu propriul popor, condus de ele
prin forţa armelor importate.
III. Constată că:
- în presa de limbă rusă continuă să lipsească informaţia despre starea reală a
limbilor moldovenească şi găgăuză, ceea ce constituie unul dintre principalii factori
de destabilizare a situaţiei politice;
- proiectele de legi cu privire la situaţia lingvistică, în loc să calmeze spiritele,
duc pe zi ce trece la nemulţumirea şi indignarea crescândă a tuturor grupurilor etno-
lingvistice din republică;
- ridică la rang de normă juridică procesul de degradare a limbii moldoveneşti
şi a celei găgăuze;
41
 - consfinţesc starea de discriminare a moldovenilor şi găgăuzilor după criteriul
de limbă maternă;
- provoacă noi manifestaţii neautorizate;
- constituie un document al incompetenţei politice şi juridice, document al
unei morale deformate.
IV. Consideră că:
- însăşi punerea în discuţie a acestor proiecte, ceea ce înseamnă punerea la
îndoială a necesităţii salvării limbii, deci şi a naţiunii moldoveneşti, este o înjosire
făţişă a moldovenilor ca popor, fapt fără precedent în istoria lui. Suntem unicul
popor din Europa a cărui statalitate naţională are o vechime de peste 6 secole, dar
statutul limbii lui este o problemă nerezolvabilă încă;
- participarea nemoldovenilor la elaborarea şi adoptarea proiectelor este o
nesocotire directă a principiilor leniniste, care declară că acest cod de folosire a
limbii naţionale în republici „îl pot întocmi numai naţionalii, care trăiesc în
republică” (V.I. Lenin, Opere complete, vol. 45, p.413);
- proclamarea limbii ruse drept limbă de comunicare în republică constituie,
de fapt, o proclamare a ei drept limbă de stat în republica suverană socialistă a
Moldovei Sovietice, ceea ce ameninţă însăşi fiinţarea naţiunii moldoveneşti şi
poporaţiei găgăuze.
De aceea CEREM:
- retragerea imediată din discuţie a proiectelor respective;
- înaintarea spre discuţie a variantei proiectului de lege propusă de Uniunea
Scriitorilor din Moldova;
- publicarea în presa de limbă rusă, inclusiv în „Sovetskaia Moldavia” şi
„Molodioj Moldovei” a variantei de proiect a Uniunii Scriitorilor.
- Constată că în ultimul timp în conducerea republicii se afirmă tot mai
pronunţat poziţia anti-moldovenească, antinaţională, ocupată de anumiţi funcţionari
superiori care se caracterizează prin:
- zădărnicirea până în prezent a decretării alfabetului latin;
- refuzul conducătorilor de partid şi de stat nemoldoveni de a-şi expune
deschis poziţia în problemele discutate astăzi;
- torpilarea transpunerii în viaţă a hotărârilor Biroului CC al PCM cu privire
la sprijinirea şi realizarea hotărârii Comisiei Interdepartamentale a Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti
De aceea CEREM:
- decretarea până la 30 aprilie 1989 a alfabetului latin;
- realizarea neamânată şi efectivă a hotărârii respective a Biroului CC al
PCM;
- publicarea proiectului platformei CC al PCM pentru Plenara CC al PCUS
consacrată problemei naţionale în vederea dezbaterii ei publice;
- autorizarea publicării în republică şi organizarea difuzării prin
„Soiuzpeciati” a publicaţiei săptămânale „Glasul" în semn de începere a unui
dialog constructiv cu masele largi ale oamenilor muncii.
V. Participanţii la miting se obligă în calitatea lor de alegători să
organizeze întâlniri cu toţi deputaţii din Sovietul Suprem al Moldovei în vederea
formulării pentru ei a poruncilor alegătorilor privind decretarea necondiţionată şi
42
 în deplină măsură a limbii de stat a RSSM, a alfabetului latin, precum şi a
asigurării salvării şi dezvoltării nestingherite a limbii găgăuze.
Adresăm un apel tuturor celorlalţi cetăţeni ai republicii să sprijine această
iniţiativă.
Ne adresăm, de asemenea, deputaţilor în forul suprem al republicii să
promoveze neabătut dreptul la existenţa a naţiunii moldoveneşti şi a poporaţiei
găgăuze.
Chişinău, 9 aprilie 1989
[Rezoluţia a fost adoptată de cei cca 25 mii de participanţi la miting]
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag. 57)

Nr.8
Informație ATEM despre mitingurile din RSS Moldovenească

15-16 aprilie 1989

AU AVUT LOC MITINGURI

Ialoveni. Sîmbătă, 15 aprilie, pe stadionul centrului raional a avut loc un

miting sancționat. Grupul local de inițiativă a cenaclului „A. Mateevici”, a pus în
discuția participanților la miting proiectele de legi ale RSS Moldovenești „Cu
privire la statutul limbii de stat a RSS Moldovenești” și „Cu privire la funcționarea
limbilor vorbite de pe teritoriul RSS Moldovenești”.
La discutarea acestor documente au luat parte colhoznici, muncitori,
reprezentanți ai intelectualității. Vorbitorii au menționat că proiectele nu se extind
asupra tuturor sferelor de natură să asigure condițiile pentru dezvoltarea continuă a
limbii moldovenești. După părerea unor oratori, ar fi mai logic, ca să introducă un
articol cu privire la trecerea limbii moldovenești la grafia latină. Au fost de
asemenea și adepți ai recunoașterii limbii de stat ca limbă de comunicare între
națiuni pe teritoriul RSS Moldovenești. Participanții la miting n-au încuviințat
proiectele de legi publicate ale RSS Moldovenești cu privire la funcționarea
limbilor.
Ceadîr-Lunga. Duminică, 16 aprilie, din inițiativa consiliului raional al
mișcării internaționaliste „Unitatea” a avut loc aici un miting sancționat. El a
întrunit circa 3 mii de oameni cinci raioane – Ceadîr-Lunga, Taraclia, Comrat,
Basarabeasca și Vulcănești. Au fost puse în discuție proiectele de legi ale RSS
Moldovenești despre limbi.
Cei care au luat cuvîntul la miting și-au exprimat dezacordul categoric cu
proiectele de legi „Cu privire la statutul limbii de stat a RSS Moldovenești” și „Cu
privire la funcționarea limbilor vorbite de pe teritoriul RSS Moldovenești”.
Conferirea statutului de limbă de stat limbii moldovenești, au menționat ei, va
agrava situația social-economică - și fără aceasta nefavorabilă, ce s-a creat în
ultimele decenii în raioanele de sud ale republicii, unde 80 de procente sînt
găgăuzi, 20 procente – bulgari, mulți reprezentanți ai altor naționalități.
43
Participanții la miting s-au referit la necorespunderea reglementării propuse a
limbilor cu principiile de cea mai mare importanță ale statutului nostru
multinațional – egalității în drepturi a limbilor tuturor popoarelor Uniunii RSS și
egalității în drepturi a cetățenilor, indiferent de apartenența națională și de limba lor
maternă, precum și al alegerii libere a limbilor de instruire și educație. S-a subliniat
că aceste proiecte de legi ar legifera situația în care găgăuzii, bulgarii, oamenii de
alte naționalități ar fi nevoiți să cunoască deja două (în afară de limba străină)
limbi, cea maternă și rusa care servește pentru toți ca limbă de comunicare între
națiuni și în care ei învață, ci și o a treia limbă – pe cea de stat.
Propunerile făcute se reduc la următoarea: de a se conferi statutul de limbă de
stat și limbii ruse. Participanții la miting au înaintat cererea de a se crea în sud o
republică autonomă în componența RSS Moldovenești.
(MS, nr. 92, 19 aprilie 1989)

Nr.9
Ziarul ”Moldova socialistă” despre mitingul mișcării internaționale
„Edinstvo”

23 aprilie 1989
Miting la Chișinău

Duminică, 23 aprilie, a avut loc un miting sancționat al mișcării internaționale

„Edinstvo” la care grupul de inițiativă al acesteia a pus în discuție proiectele de
legi ale RSS Moldovenești cu privire la limbi. În incinta manejului de atletism al
complexului sportiv „Moldova”, unde s-a desfășurat mitingul, s-au adunat potrivit
datelor oficiale peste șase mii de oameni.
Vorbitorii au subliniat, că împărtășesc întru totul durerea și îngrijorarea
poporului moldovenesc în legătură cu destinele limbii și culturii sale și sînt gata să-
i vină cu toate forțele în ajutor în vederea soluționării acestor probleme. În același
timp, ei se pronunță cu hotărîre împotriva șovinismului, naționalismului și
extremismului de toate soiurile. Sentimentelor naționale și mîndriei naționale –
„Da!”, exclusivismului și confruntării naționale – „Nu!”.
În opinia lor, însă, proiectele de legi ale RSS Moldovenești cu privire la limbi
preconizează prioritatea limbii moldovenești față de celelalte limbi vorbite în
republică, pe cînd ele ar trebui să fie îndreptate spre afirmarea egalității limbilor și
dezvoltarea lor egală în drepturi, prevederi garantate de Constituția Uniunii RSS.
S-a recunoscut, că, dacă, în virtutea împrejurărilor ce s-au creat, este necesar ca
limbii moldovenești să i se confere statutul de limbă de stat, același statut trebuie
să fie conferit și limbii ruse în calitate de limbă de comunicare între națiuni.
Reprezentanții mișcării populare „Găgăuz-halcî”, care au luat cuvîntul la miting,
au vorbit cu profundă îngrijorare despre problemele legate de salvgardarea limbilor
materne ale popoarelor care trăiesc în această regiune.

44
 Participanții la miting au hotărît să adreseze o scrisoare deschisă procurorului
RSS Moldovenești. A fost adoptată o rezoluție, în care este formulată propunerea
ca discutarea proiectelor și definitivarea proiectelor de legi despre limbi să fie
încheiată după Plenara CC al PCUS în problemele relațiilor dintre națiuni, se
exprimă sprijinul față de năzuința găgăuzilor și bulgarilor de a crea o formațiune
autonomă în componența RSS Moldovenești.
(M.S. nr.98, 26 aprilie 1989)

Nr.10
Ziarul ”Moldova socialistă” despre opiniile cadrelor didactice de la
institutul pedagogic de stat „T. G. Șevcenco” din Tiraspol privind
proiectele de legi cu privire la statutul limbii moldovenești și
funcționarea altor limbi pe teritoriul RSS Moldovenești
mai 1989
Puncte de vedere

La institutul pedagogic de stat „T. G. Șevcenco” din Tiraspol proiectele de legi

referitoare la statutul limbii moldovenești și funcționarea altor limbi pe teritoriul
republicii sunt discutate la facultăți, catedre atît de studenți cît și de lectori. Iată
unele puncte de vedere, expuse la aceste adunări:
T. C. Jalbă, lector la catedra de limbă moldovenească: Aș vrea să mă
opresc la articolul 70 al primului proiect. Limba rusă nu poate fi decretată de
comunicare între națiuni pe teritoriul republicii noastre din simplul motiv că există
o singură națiune. Bunul simț ne spune că pe teritoriul unei republici suverane,
limba de comunicare dintre locuitorii de mai multe naționalități trebuie să fie cea
de stat, adică moldoveneasca, iar în relațiile cu alte republici – limba rusă.
Bineînțeles, că trebuie să se asigure condițiile necesare pentru dezvoltarea normală
a celorlalte limbi vorbite în Moldova
P. V. Tolocenco, prorector: Proiectele decretează statalitate și limbii ruse.
Dar se știe că dacă două limbi, după cum ne propun proiectele de legi, vor avea de
îndeplinit una și aceiași funcție (dar aceasta e așa, căci elaboratorii lor s-au îngrijit
să sublinieze chiar și cu ce fel de caractere să fie scrise în magazine, și la
întreprinderi fel de fel de informații), situația limbii moldovenești nu numai că nu
se va îmbunătăți ci se va agrava. De atîta consider, că cel de-al doilea proiect
trebuie refăcut capital ori să fie elaborat după cum spunea V. I. Lenin „... un sumar
de reguli”, care ar ocroti limbile naționale, punîndu-le în circulație în toate sferele
vieții.
I. G. Taran, șefa catedrei de limbă rusă: Mă simt incomodată, cînd la
diferite ședințe sau adunări, chiar dacă asistă numai o singură persoană, care nu
înțelege moldovenește, se vorbește în limba rusă. Au fost timpuri, cînd erau călcate
în picioare drepturile naționale, dar acum în plină restructurare, noi cei care nu
cunoaștem limba moldovenească, trebuie s-o învățăm. După publicarea proiectelor
de legi, așa cum sunt, chiar și celor ce studiază limba moldovenească le-a scăzut

45
din entuziasm, ei își încetează activitatea, proiectele stimulînd acest lucru. De aceea
cred că e nevoie de o lege cu adevărat leninistă.
M. F. Coșcoдdan, rectorul institutului: Sînt persoane de naționalitate rusă,
care susțin că V. I. Lenin a fost contra statalității limbii. Pe aceste poziții, de fapt,
se află nu rușii din Federația Rusă, ci acei care trăiesc în republicile naționale, și îi
irită, nu știu de ce, vorba despre statalitatea limbilor. Vladimir Ilici, însă, încă la
1913 folosește în tezele privind problemele naționale termenul „limbă de stat”:
„Нужен общегосударственный язык, согласно которому всякое мероприятие,
посредством которого национальное большинство пыталось бы создать для
себя национальную привилегию или умалить права национального
меньшинства… должно быть объявлено неимеющим силы, а проведение
такого мероприятия запрещено под строгим наказанием”.
V. I. Lenin revine la această chestiune în lucrarea „Нужен ли обязательный
государственный язык”, unde susține „В каждой школе образование должно
вестись обязательно на национальном языке. Все официальное
делопроизводство должно вестись на государственном языке”.
A înregistrat G. Botica
(M.S., nr. 108, 7 mai 1989)

Nr.11
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre problemele lingvistice din
localitațile găgăuze și bulgare ale RSS Moldovenești
mai 1989
ЯЗЫКАМ – РАВНЫЕ ПРАВА
СОБРАНИЕ представителей трудовых коллективов села Колчак
обсудило законопроекты МССР о языках. В Доме культуры села собрались
работники полей и ферм, предприятий и организаций, действующих на
территории Колчака, педагоги.
Выступившие экономист В. Ангельчев, бригадир Т. Чебан, врач И.
Ялама, председатель колхоза Г. Сюмбели, учитель И. Орлиогло, а также
представители движения «Гагауз-халкы» отметили, что придание одному
молдавскому языку статуса государственного обострит межнациональные
отношения в нашей республике, поставит в неравное положение людей
разных национальностей. Особо подчеркивалась неприемлемость
положений, содержащихся в статьях 18 и 19, где речь идет о языке обучения
и воспитания детей, а также о квалификационном экзамене для выпускников
учебных заведений. Большинство ораторов сошлось на том, что в республике
должны функционировать на равных правах два государственных языка:
молдавский и русский.
Участники собрания рассмотрели также различные аспекты образования
на юге республики гагаузо-болгарского государственного формирования.
Говорилось о том, что создание автономии на территории компактного
проживания гагаузов и болгар облегчит решение социально-культурных и
экономических вопросов, даст возможность для равномерного

46
распределения материальных благ и самостоятельного распоряжения
собственным бюджетом.
По обсуждаемым вопросам собрание приняло соответствующую
резолюцию, а также обращение в адрес ЦК КПСС и Президиума Верховного
Совета СССР.
И. ВАСИЛИУ.
ТАРАКЛИЙСКИЙ РАЙОН.
(С.М., nr. 108, 7 mai 1989)

Nr.12
Din Rezoluția centrului de sprijin Orhei al Mişcării Democratice
pentru Susţinerea Restructurării privind problemele lingvistice din
RSS Moldovenească
14 mai 1989

Să fie scris clar în denumirea primei legi: „Limba de stat a RSS Moldoveneşti
este limba moldovenească (română) pe baza grafiei latine tradiţionale”.
Considerăm că dezvoltarea limbii moldoveneşti nu poate fi separată de veşmântul
ei firesc, grafia latină, iar acest lucru trebuie consfinţit în actuala lege.
Cerem ca problema limbii de stat, a alfabetului şi a identităţii limbii
moldoveneşti şi a limbii române să fie rezolvate în complex.
Limba de stat a RSS Moldoveneşti să fie şi limbă de comunicare în hotarele
republicii, aşa cum e logic, îndreptăţind denumirea republicii.
Cetăţenilor care locuiesc pe teritoriul republicii să li se asigure dreptul de a
obţine studii în limba de stat, iar populaţiei de naţionalitate nemoldovenească ce
locuieşte compact - şi în limba " naţionalităţii respective.
Traducerea să fie asigurată numai persoanelor venite din afara hotarelor
republicii în deplasări, la festivităţi ş.a.
Documentaţia internă a republicii să fie întocmită în limba de stat (în
localităţile cu populaţie compactă de alte naţionalităţi – în limba naţionalităţii
respective), iar cea pentru destinaţie externă – în limba de comunicare între
republici.
Cerem ca înainte de convocarea sesiei Sovietului Suprem toţi deputaţii să se
întâlnească cu alegătorii şi să afle opiniile lor asupra proiectelor şi apoi să ridice
mâna...
Orhei, 14 mai 1989
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag. 59)

47
 Nr.13
Apelul cenaclului „Materna” din Râbnița către conducerea Frontului
Popular din Moldova
30 mai 1989

Membrii Cenaclului literar-muzical şi social-politic „Materna" din or. Râbniţa

aderă la Frontul Popular din Moldova, păstrându-şi statutul de formaţiune
independentă.
Cenaclul are statutul şi programul său de acţiune.
Cenaclul îşi ţine şedinţele de două ori pe lună, a doua şi a patra zi de marţi a
lunii, în incinta Palatului orăşenesc de cultură, începând cu orele 18.30.
Hotărârea de aderare la Frontul Popular din Moldova a fost adoptată la şedinţa
ordinară de la 30 mai anul curent.
Lista membrilor cenaclului se anexează.
Preşedintele comitetului de conducere, M. TAŞCĂ
[Râbniţa, 30 mai 1989]
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag. 88)

Nr.14
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre investigarea mitingurilor și
demonstrațiilor nesancționate în Chișinău
ianuarie-mai 1989

В Прокуратуре Молдавской ССР

Следственными органами в основном закончено расследование

обстоятельств групповых нарушений общественного порядка, связанных с
проведением и январе-мае текущего года ряда несанкционированных ми-
тингов и демонстраций в Кишиневе. Уголовные дела в отношении 9
организаторов и наиболее активных участников этих преступных действий
направлены для рассмотрения в Верховный суд МССР. Им предъявлено
обвинение в совершении преступления, предусмотренного статьей 203-3
УК Молдавской ССР. Кроме того, семь из них обвиняются в оказании
сопротивления, сопряженного с насилием, работникам милиции и
военнослужащим, охранявшим общественный порядок (часть 2 статьи 204-
1 УК Молдавской ССР). Многие активные участники
несанкционированных митингов и шествий подвергнуты мерам
административного и общественного воздействия.
Уголовное производство в части событий, происшедших 8 марта 1989 г.,
участниками которых были преимущественно женщины, прекращено.
Принято во внимание, что несанкционированные собрание и шествие
проводились в Международный женский день и не сопровождались какими-
либо насильственными действиями.
48
 Следственная группа Прокуратуры Союза ССР, прибывшая в
республику для оказания помощи в расследовании данных преступлений, на
этом закончила свою работу.
Розыск не установленных к настоящему времени лиц, принимавших
активное участие в групповых нарушениях общественного порядка и напа-
дениях на служащих милиции и внутренних войск, продолжается органами
внутренних дел и прокуратуры республики. С учетом материалов следствия,
данных надзорной деятельности, писем и обращений граждан по поводу
«митинговой» демократии еще раз проанализирована практика исполнения
в республике Указа Президиума Верховного Совета СССР от 28 июля 1988
г. «О порядке организации и проведения собраний, митингов, уличных
шествий и демонстраций в СССР». Изучение показало, что нарушения
установленного правопорядка зачастую допускали как инициаторы митин-
гов и демонстраций и их участники, так и исполкомы местных Советов
народных депутатов. Имелись факты необоснованных, немотивированных,
а иногда и надуманных отказов в даче разрешений на проведение таких
массовых мероприятий. Вместо принятия мер, обеспечивающих реализацию
конституционных прав и свобод граждан, в некоторых городах и районах
властями фактически оказывалось противодействие общественной
активности населения в обсуждении актуальных жизненных проблем.
В свою очередь, многие представители общественности, не используя
все законные возможности для отстаивания своих интересов, становились
на путь неповиновения, проявляли неуважение к закону и требованиям
властей. По результатам обобщения и анализа внесена записка в Совет
Министров Молдавской ССР и другие руководящие органы. Одновременно
с этим исследованы вопросы, связанные с применением сил и средств ос-
танов внутренних дел для поддержания правопорядка. Об имеющихся
замечаниях и предложениях сообщено в МВД СССР и республики.
Органы прокуратуры считают, что из обстоятельств правонарушений и
их причин должны быть сделаны конструктивные выводы всеми гражда-
нами и должностными лицами республики. Каждый должен осознать, что
соблюдение законности и взаимное уважение прав – непременное условие
существования правового демократического государства и общества.
(С.М., nr. 242, 19.10.1989)

Nr.15
Apelul participanților la mitingul organizat de Frontul Popular din
Moldova către Sovietul Suprem al RSS Moldovenești și CC al PCM
privind evenimentele istorice din anii 1939-1940

25 iunie 1989

La 23 august 1939 URSS şi Germania fascistă au încheiat între ele cunoscutul

„Pact de neagresiune”, care era, în esenţă, o înţelegere tâlhărească între Stalin şi

49
Hitler în privinţa împărţirii sferei de „interese” în Europa. Conceput în stilul clasic
al „tradiţiilor” expansioniste şi al politicii de forţă, acest act mişelesc a lovit în
destinele unui şir de popoare europene, inclusiv în destinul poporului
moldovenesc. Ca rezultat al monstruoasei înfrăţiri stalinisto-fasciste, prin nota
ultimativă de la 26 iunie 1940, semnată de Molotov, sub mincinosul pretext că
Basarabia ar fi populată, în temei, de ucraineni, teritoriul dintre Nistru şi Prut a
fost încorporat de imperiul stalinist.
Astfel, pentru a doua oară în istoria noastră, corpul etnosocial al poporului
moldovenesc, constituit pe parcursul secolelor pe aceste pământuri, a fost supus
trunchierii, rupându-i-se cu brutalitate arterele de comunicare de-a lungul râului
Prut, al cărui nume s-a întruchipat în conştiinţa noastră naţională ca un simbol al
nedreptăţii şi al destinului.
Nu mult timp după tragicul eveniment din 28 iunie 1940, din teritoriul anexat
al Moldovei au fost rupte, în folosul Ucrainei, Bucovina de Nord, judeţele Hotin,
Ismail, Chilia şi Cetatea Albă.
Decenii de-a rândul, alături de alte popoare ale URSS, moldovenii au avut de
suferit teroarea, batjocura şi fărădelegea regimului stalinist, care a nimicit sute de
mii de oameni; cultura şi limba poporului moldovenesc au căzut pradă politicii
antinaţionale de „apropiere şi înflorire”, de „contopire progresistă” ale tuturor
popoarelor în albia rusificării forţate.
Cu toate acestea, istoriografia şi ideologia oficială sovietică moldovenească
au prezentat şi mai continuă să prezinte evenimentele din 1939-1940 drept
binefăcătoare, pozitive, progresiste în viaţa poporului nostru.
Astăzi necesitatea legică a afirmării procesului de democratizare, de înnoire
socială radicală, dictează, după cum s-a subliniat şi la primul Congres al
deputaţilor poporului din URSS, o revenire la analiza etapelor cruciale din istoria
popoarelor sovietice, o evaluare obiectivă, aprofundată a evenimentelor din trecut.
Asemenea etape în istoria poporului moldovenesc marchează anii
1812,1918,1940.
Pornind de la realităţile expuse mai sus, participanţii la mitingul organizat de
Frontul Popular din Moldova adresează Sovietului Suprem al RSSM acest apel,
insistând asupra următoarelor doleanţe ale poporului:
1. Să se pună capăt falsificării şi tratării tendenţioase, batjocoritoare a istoriei
poporului moldovenesc; să se dea o apreciere obiectivă evenimentelor din anii
1812,1918, 1940;
2. Ziua de 28 iunie să fie declarată zi de doliu naţional, începând cu anul
curent;
3. Ziua de 2 decembrie 1918, când s-a proclamat formarea Republicii
Populare Moldoveneşti, să fie sărbătorită ca zi a Independenţei poporului
moldovenesc dintre Nistru şi Prut;
4. Să se acţioneze cu toată hotărârea pentru obţinerea unei statalităţi şi
suveranităţi reale a RSSM în componenţa federaţiei republicilor sovietice
socialiste, pe baza contractului unional;
5. Acest obiectiv trebuie să constituie baza platformei delegaţiei
moldoveneşti la Plenara CC al PCUS îh problemele naţionale. Ea presupune:

50
 - independenţa economică sub forma autogestiunii republicane, în cadrul
diviziunii unionale a muncii;
- decretarea limbii moldoveneşti drept limbă de stat pe teritoriul RSSM şi
luarea sub ocrotire a limbilor populaţiei conlocuitoare;
- recunoaşterea prin lege a unităţii moldo-române şi revenirea la alfabetul
latin şi la ortografia adoptată în RSR;
- crearea şcolii naţionale, lichidarea şcolilor şi grădiniţelor mixte;
- legiferarea constituţională în RSSM a drapelului naţional tricolor -
albastru, galben, roşu – cu stema istorică stilizată - capul de zimbru;
- adoptarea legii cu privire la cetăţenia RSSM;
- dreptul de veto asupra acţiunii legilor unionale pe teritoriul RSSM;
- autonomia/independenţa/PCM;
- autonomia/autocefalia/Bisericii Ortodoxe Moldoveneşti;
- retrocedarea teritoriilor incluse pe nedrept în componenţa RSS Ucrainene;
6 Să fie reabilitate toate victimele terorii staliniste, inclusiv acei care au fost
condamnaţi nelegitim în epoca stagnării şi în perioada restructurării (G. Ghimpu,
A. Usatiuc, M. Moroşanu, G. David, A. Şoltoeanu, C. Odobescu, V. Covali,
Postolache, Cucereanu, Cemârtan şi alţii).
Ziua de 6 iulie să fie declarată, conform rezoluţiei mitingului Mişcării
Democratice din 6 iulie 1988, zi a Memoriei (comemorarea victimelor
stalinismului).
7 în comun acord cu RSR, să fie deschise consulatele RSR la Chişinău şi RSSM
la Bucureşti, Iaşi. Să se acţioneze în continuare pentru stabilirea unor contacte
culturale, ştiinţifice şi economice normale, la nivelul ţărilor civilizate, cu RSR.
8.Să se ia măsuri urgente, care ar contribui la salvarea limbii şi culturii moldo-
românilor din afara republicii, inclusiv asigurarea lor cu literatură, manuale etc.
9. Să fie oprită imigraţia organizată. Să se adopte o lege a RSSM în acest sens.
10. Să se pună capăt campaniei antimoldoveneşti, antinaţionale în RSS
Moldovenească. În corespundere cu art. 71 al Codului penal al RSSM, să fie traşi
la răspundere instigatorii ei, vinovaţii de aţâţarea vrajbei interetnice.
11. Să se editeze la Chişinău şi în alte raioane ale republicii ziare orăşeneşti şi
raionale în limba poporului moldovenesc.
12. Să fie eliminată denumirea „28 iunie” din toponimia tuturor localităţilor
din republică, inclusiv denumirea străzii „28 iunie” din Chişinău; ea să se
numească Ion Creangă.
Apelul a fost adoptat de cei peste 50 de mii de participanţi la mitingul
organizat de FPM.
Chişinău, Piaţa Victoriei, 25 iunie 1989
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag. 92)

51
 Nr.16
Scrisoare deschisă a Frontului Popular din Moldova către deputații
Sovietului Suprem al RSS Moldovenești privind problemele linvistice
din RSS Moldovenească
25 iunie 1989

Stimaţi deputaţi!
Se apropie ora deciziilor fundamentale. în curând Dumneavoastră va trebui să
vă pronunţaţi asupra problemei multsuferindei limbi moldoveneşti. Va trebui să
hotărâţi destinul unui popor cu o istorie milenară, fiindcă limba e însăşi existenţa
unui neam. Puterea lui de dăinuire în timp, vlaga prezentului şi viitorului său.
Durata istorică a unui popor este egală cu durata vie a limbii sale. O naţiune
trăieşte cât îi trăieşte limba.
În urma politicii staliniste de deznaţionalizare, susţinută într-un mod brutal-
agresiv timp de mai multe decenii, limba poporului moldovenesc a ajuns într-o
stare de totală decădere. Mereu suspectată, strâmtorată din toate părţile de tabu-uri
şi oprelişti, substituită în funcţiile sale vitale principale de limba rusă, ea a fost
adusă la marginea prăpastiei. încă un pas şi în Moldova limba lui Ştefan cel Mare,
limba lui Creangă ar fi devenit doar o amintire.
De aceea, în timpul restructurării s-a manifestat atât de pregnant voinţa
poporului de a fi şi de a rămâne în limbă şi prin ea. Sute de mii de oameni s-au
pronunţat pentru revenirea la grafia latină, pentru recunoaşterea unităţii lingvistice
moldo-române şi pentru decretarea limbii poporului moldovenesc drept limbă de
stat pe teritoriul RSSM:
Stimaţi deputaţi!
Statalitatea poporului moldovenesc şi suveranitatea republicii sunt incomplete
fără limba de stat. De aceea, Constituţia RSSM trebuie completată cu articolul 70,
care să garanteze dezvoltarea sub toate aspectele a limbii poporului moldovenesc
pe baza grafiei latine. După cum am văzut, însă, din proiectul de lege elaborat de
comisiile Sovietului Suprem şi publicat la 31 martie alături de limba poporului
moldovenesc indirect e decretată şi limba rusă drept a doua limbă de stat în
Moldova.
Aceasta înseamnă că, sub masca de limbă de comunicare între naţiuni, limba
rusă va fi folosită oficial pretutindeni (chiar şi acolo unde moldovenii constituie
majoritatea) şi până la urmă va substitui definitiv limba moldovenească.
Ca orice alt popor, avem şi noi dreptul ca în spaţiul politico-geografic, ce ni 1-
a hărăzit destinul, să avem limba noastră de stat. Suntem convinşi, că acest lucru
nu va leza interesele reprezentanţilor altor naţiuni ce-şi au propriile formaţiuni
statale în cadrul Uniunii Sovietice. Orice formulări ambigue în Legea cu privire la
limba de stat ori încercări de a legifera practic şi o altă limbă în calitate de limbă
de stat, nu vor face decât să fixeze actuala stare de lucruri, care este catastrofală
pentru limba poporului moldovenesc şi să agraveze şi mai mult relaţiile
interetnice.
Întrucât grafia latină constituie însăşi esenţa limbii moldoveneşti, iar revenirea
la această grafie încă n-a devenit un proces ireversibil, considerăm că Articolul 70

52
al Constituţiei RSSM trebuie neapărat să conţină şi specificarea: „pe baza grafiei
latine”. De aceea, insistăm ca la Sesiune să fie examinată mai întâi problema
anulării legii din 1941 şi adoptării alfabetului latin şi abia după aceea să fie
introdus amendamentul respectiv în Constituţie.
Luând în consideraţie faptul că limba găgăuză este într-o situaţie la fel de grea
ca şi limba poporului moldovenesc, considerăm că legea pe care o veţi adopta la
sesiune trebuie să conţină şi articole îndreptate spre salvarea limbii găgăuze.
Totodată nu trebuie să uităm de drepturile naţional-culturale ale ucrainenilor,
ruşilor, bulgarilor, evreilor şi ţiganilor din republică.
Numai ţinând cont de drepturile fundamentale ale poporului moldovenesc şi
ale populaţiei găgăuze, numai respectând interesele celorlalte minorităţi naţionale,
numai garantând drepturile constituţionale ale cetăţenilor republicii indiferent de
naţionalitate, vom ajunge la armonia dintre naţiuni, proprie oricărui stat civilizat
bazat pe drept.
Frontul Popular din Moldova
Chişinău, Piaţa Victoriei, 25 iunie 1989
Apelul a fost adoptat de cei peste 50 de mii de participanţi la mitingul
organizat de FPM. [Scrisoarea a fost publicată mai târziu şi în „Literatura şi arta”,
semnată şi de Uniunea Scriitorilor]
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag. 94)

Nr.17
Telegramă a Comitetului executiv al Sfatului Frontului Popular din
Moldova adresată Secretarului general al CC al PCUS, Mihail
Gorbaciov
25 iunie 1989

TELEGRAMĂ
Moscova, Kremlin, Secretarului general al CC al PCUS, tovarăşului Mihail
Gorbaciov

Mitingul de mai multe zeci de mii de oameni ai muncii din Moldova exprimă
neîncredere conducerii republicii care este incapabilă să scoată republica din acuta
criză politică şi economică, să rezolve sarcinile înaintate de restructurare.
În numele participanţilor la miting, Comitetul executiv al Sfatului FPM
Chişinău, Piaţa Victoriei,
25 iunie 1989
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag. 95)

53
 Nr.18
Comunicat al Frontului Popular din Moldova privind evenimentele din
ziua de 28 iunie 1989

29 iunie 1989

COMUNICAT

În ziua de 28 iunie 1989 zeci de mii de moldoveni îndoliaţi, la chemarea

Frontului Popular din Moldova, au venit pe strada 28 iunie din centrul Chişinăului
şi au zădărnicit serbarea ruşinoasă pusă la cale de autorităţi în cinstea ocupaţiei
sovietice din 1940. Oamenii au venit în haine negre de doliu, cu lozinci, cu drapele
în doliu, cu lumânări. A fost de asemenea înconjurat Palatul Octombrie unde
trebuia să aibă loc şi un concert festiv cu aceeaşi ocazie. Până la urmă a fost
zădărnicit şi concertul, iar un şir de artişti s-au solidarizat cu participanţii la
acţiunea de protest.
[Chişinău, 29 iunie 1989]
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag.95)

Nr.19
Telegramă guvernamentală adresată Frontului Popular din Moldova
8 iulie 1989

TELEGRAMĂ GUVERNAMENTALĂ

Or. Chişinău, str. Belski 47, ap. 43

ROŞCA Iurie Ivanovici
În legătură cu eventualitatea unor ciocniri interetnice şi a încălcării ordinii
publice, vă propun ca susţinătorii Frontului Popular să se abţină de la participarea
la mitingul Mişcării „Edinstvo” din 9 iulie la Chişinău. Vă avertizez asupra
răspunderii pe care o veţi purta în cazul unor consecinţe nefavorabile.
Procurorul Republicii, DEMIDENKO
Chişinău, 8 iulie 1989

(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente

și materiale..., pag. 97)


Traducere din limba rusă.

54
 Nr.20
Apel al Frontului Popular din Moldova adresat Biroului CC al PCM şi
Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM

8 iulie 1989

Frontul Popular din Moldova consideră că situaţia politică din republică a fost
adusă în mod artificial în pragul unei crize. O grupare şovină, antimoldovenească
şi antirestructuristă este interesată să-şi menţină poziţiile cheie în economia și
administraţia de stat, să-şi promoveze în continuare liderii lor. în acest scop ei
recurg la cunoscutele metode şi mijloace antidemocratice, staliniste de desta-
bilizare a situaţiei politice, de aţâţare a vrajbei interetnice: dezinformarea
premeditată prin intermediul mijloacelor de infirmare în masă de limbă rusă,
provocări deschise, defăimarea, susţinerea făţişă a elementelor reacţionare.
Instrumentul de promovare a acestei politici este „interdvijenie”. Probe grăitoare
în acest sens: practic toate materialele difuzate de ATEM, articolele publicate în
„Sovietskaia Moldavia” şi „Vecernii Kişineov”, ziarele raionale şi de tiraj ale
întreprinderilor referitoare la situaţia politică din republică, la problemele vitale
ale poporului moldovenesc; antrenarea masivă şi dirijată în „interdvijenie” a
conducătorilor de întreprinderi, organizaţii de partid şi de stat; convocarea
adunărilor închise cu ordinea de zi şi cuvântări instigatoare, etc.
Mitingul anunţat pentru duminică, 9 iulie 1989, este o acţiune care încheie
logic procesul de destabilizare politică din republică. Prin acest miting se contează
pe o confruntare care s-ar solda cu jertfe omeneşti, ceea ce ar putea duce spre o
răsturnare de guvern in favoarea sus numitei grupări şovine şi antirestructuriste.
Avertismentul nostru se bazează pe argumente şi fapte incontestabile. În diverse
apeluri şi foi vilante răspândite cu ocazia mitingurilor se fac chemări deschise de
tipul: „Dadim otpor naţionalistam!”, „Otecestvo v opasnosti, zaşcetim eio ot
dictata national-extremistov!”, ş.a.
FPM preîntâmpină conducerea republicii că mitingul de mâine, 9 iulie 1989,
se poate transforma într-un mare conflict interetnic cu urmări imprevizibile. Sunt
necesare acţiuni urgente şi hotărâte în vederea contramandării mitingului.
Considerăm inadmisibilă contrapunerea intereselor egoiste ale unei grupări şovine
si antinaţionale cu interesele poporului moldovenesc care îşi revendică drepturile
sale constituţionale.
Contramandarea mitingului e dictată şi de conţinutul chemărilor difuzate
în ajunul mitingului care contravin stipulaţiilor punctului 6 al Decretului referitor
la adunări, mitinguri şi demonstraţii.
Membrii Sfatului
Frontului Popular din Moldova
Chişinău, 8 iulie 1989
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag. 97)

55
 Nr.21

Apel al adunării reprezentanților colectivelor de muncă ale asociației de

producție „Mezon” – „60 de ani ai URSS” din Chișinău către colectivele
de muncă și populația din Chișinău și din republică
/15/ iulie 1989
Обращение
собрания представителей трудового коллектива кишиневского
производственного объединения «Мезон» имени 60-летия СССР к
трудовым коллективам и населению Кишинева и республики

Мы, работники кишиневского производственного объединения

«Мезон», обсудив выступление Генерального секретаря ЦК КПСС,
Председателя Верховного Совета СССР М. С. Горбачева по Центральному
телевидению 1 июля 1989 года, всецело поддерживаем высказанные им
мысли и конструктивные предложения о путях гармонизации
межнациональных отношений.
Развитие общественно-политических процессов в нашей республике и г.
Кишиневе, возникающие на межнациональной основе трения и конфликты
вызывают тревогу всех слоев населения, напряжение во взаимоотношениях
людей, ведут к размежеванию коллективов по этническому признаку. На
митингах и шествиях в провокационных листовках, распространяемых по
городу, раздается безответственные призывы и лозунги, делается ставка на
искусственное противопоставление и столкновение интересов
представителей различных национальностей, разжигаются национализм и
шовинизм, идет подталкивание людей на путь беззакония и анархии.
В этих условиях никто не может оставаться сторонник наблюдателем.
От имени нашего многонационального коллектива обращаемся к трудящим-
ся и населению республики и города с призывом решать все накопившиеся в
области межнациональных отношении проблемы на демократической осно-
ве, в духе терпимости и внимания друг к другу, отказаться от митинговых
форм их решения, крепить дисциплину и организованность.
Мы призываем Центральный Комитет Компартии Молдавии,
Верховный Совет и правительство республики, горком и райкомы партии,
первичные парторганизации и хозяйственных руководителей предпринять
немедленные и решительные действия по стабилизации общественно-
политической обстановки в г. Кишиневе; добиваться исключения из рядов
КПСС лиц, сознательно разжигающих своими выступлениями и действиями
межнациональную рознь; поставить вопрос об ответственности средств
массовой информации, позиция которых ведет к расколу общества, дес-
табилизации общественно-политической обстановки.
Сознавая свою ответственность за решение накопившихся проблем, мы
обращаемся к молдаванам, русским, украинцам, евреям, гагаузам, болгарам,
людям всех национальностей, ко всем, кому дороги мир и спокойствие в
каждой семье, судьбы наших детей и внуков, с призывом проявить здравый
смысл, выдержку и чувство солидарности.
56
 Все коммунисты и беспартийные должны сплотиться вокруг КПСС,
способствовать повышению авторитета партии – единственно реальной
политической силы, способной обеспечить решение социально-эконо-
мических, политических и национальных проблем.
Мы призываем поддержать стремление молдавского народа к
возрождению и развитию своего родного языка, самобытной культуры и
вековых традиций; понять чаяния людей других национальностей, кому до-
рога судьба этого края, быть равноправными гражданами республики.
В нашем многонациональном рабочем коллективе мы будем делать все
возможное и необходимое для того, чтобы любой человек чувствовал себя
не ущемленным в своих гражданских правах, и твердо заявляем, что
межнациональная рознь и вражда у нас не пройдут! Мы призываем к такому
подходу все трудовые коллективы, интеллигенцию, деятелей науки и
культуры, студенчество и молодежь города и республики.

( С.М., nr. 164, 16 iulie 1989)

Nr.22
Rezoluție a mitingului Frontului Popular din Moldova cu privire la
relațiile interetnice în RSS Moldovenească
30 iulie 1989

1. Participanții la miting constată că încordarea relațiilor interetnice din

republică se datorează în cea mai mare măsură acțiunilor iresponsabile ale
conducerii RSSM menite să tergiverseze rezolvarea problemelor statalității limbii
moldovenești și revenirii la grafia latină, ațâțării de anumite cercuri influente
prostaliniste, proșovine a spiritelor antimoldovenești, antinaționale, fără a se
organiza în mediul populației rusofone lucrul cuvenit de lămurire a proectelor de
legi referitoare la statutul limbii moldovenești și la alfabetul ei.
2. Participanții la miting își exprimă indignarea în legătură cu modul de
desfășurare, nedemocratic, a recentei sesiuni extraordinare a Sovietului Suprem al
RSSM : ea demonstrează că procesele de democratizare în republică se află într-o
fază incipientă, fiind ținute în frâu de actualul aparat de partid al RSSM.
3. Participanții la miting îi dau însărcinarea tovarășului Snegur M.,
Președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, ca la viitoarea sesiune a
Sovietului Suprem al RSSM să promoveze în legea cu privire la statalitatea limbii
moldovenești următoarele poziții:
- unitatea lingvistică moldo-română;
- alfabetului latin în transcripția adoptată în RSR;
- respingerea ideii decretării limbii ruse drept limbă de stat și limbă de comunicare
interetnică în RSSM, ca idee ce va reduce statalitatea limbii moldovenești la o
simplă ficțiune.
4. Participanții la miting cer Sovietului Suprem al RSSM să formeze o
comisie care ar elucida adevărul istoric referitor la evenimentele din anul 1940 pe
teritoriul moldovenesc. Condamnând fărădelegile comise de clica stalinistă, care
57
au dus la scindarea administrativă mișelească voluntaristă a poporului
moldovenesc, participanți la miting adresează populației republicii, guvernului
RSSM apelul ca pe data de 2 august 1989 să nu se organizeze manifestații
sărbătorești de masă.
5. Participanţii la miting insistă ca Sovietul Suprem al RSSM să elaboreze
un program de lichidare a şcolilor mixte, de restabilire a şcolilor moldoveneşti din
republică; să fie destituit actualul Preşedinte al Comitetului de stat al RSSM
pentru învăţământ, D. Zidu, ca promovator al politicii antinaţionale în şcoală. Să
se organizeze cât mai urgent şcoli în limbile populaţiei conlocuitoare (ucraineană,
găgăuză, bulgară, evreiască).
6. Participanţii la miting insistă ca un program din cele trei, difuzate la
televiziunea moldovenească, să fie difuzat în limba moldovenească, prevăzându-
se şi programe pentru populaţia conlocuitoare.
7. Participanţii la miting dezaprobă, ca fiind antidemocratică,
antiinternaţionalistă, formarea detaşamentelor muncitoreşti de menţinere a ordinii
publice şi cer Sovietului Suprem al RSSM anularea hotărârii Consiliului de
miniştri în acest sens. Mijloacele respective să fie alocate pentru întărirea miliţiei.
8. Participanţii la miting apelează către populaţia republicii, către sovietele
locale din RSSM să stabilească relaţii culturale, de prietenie cu populaţia moldo-
românească aflată în afara actualelor hotare ale RSSM; să fie creată o comisie în
componenţa Sovietului suprem, care să se ocupe cu problemele relaţiilor cu
moldo-românii din afara republicii.
9. Participanţii la miting protestează împotriva includerii satelor din
raioanele limitrofe ale Chişinăului în subordinea administrativă a oraşului
Chişinău. Acest fapt ar însemna ca pământurile satelor sus-menţionate să fie puse
la dispoziţia aparatului birocratic republican.
10. Participanţii al miting insistă ca Sesiunea ordinară a Sovietului Suprem al
RSSM să fie convocată în zi de odihnă, să fie transmisă în direct la radio şi TV şi
să se organizeze votarea nominală a proiectelor de legi cu privire la Statutul limbii
moldoveneşti şi revenirea la grafia latină, în ziua şedinţei Sovietului Suprem să fie
autorizate manifestaţiile populare (mitinguri, adunări, demonstraţii) pe întreg
teritoriul republicii.
11. În conformitate cu art. 71 al Codului Penal al RSSM, participanţii la miting
insistă să fie traşi la răspundere aţâţătorii vrajbei naţionale în republică.
12. Dat fiind că procurorul republicii nu ia măsuri eficiente pentru combaterea
criminalităţii, a cazurilor frecvente de aţâţare a vrajbei interetnice, participanţii la
miting cer Sovietului Suprem al RSSM să pună problema destituirii din post a tov.
Demidenco.
13. Participanţii la miting insistă asupra legiferării Frontului Popular din
Moldova şi publicării programului său de presă „Deşteptarea”.

Comitetul executiv al Sfatului Frontului Popular din Moldova

Chişinău, 30 iulie 1989

(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente

și materiale..., pag. 98)
58
 Nr.23
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre evenimentele din Bender și
relațiile interetnice din oraș.
2 august 1989

ЧТО ПРОИЗОШЛО В БЕНДЕРАХ?

В республике распространились противоречивые слухи о событиях,
происшедших в Бендерах 2 августа нынешнего года. В связи с этим мы
попросили прокомментировать факты, относящиеся к инциденту,
первого секретаря Бендерского горкома партии П. Цымая.
– В день празднования 49-й годовщины образования МССР, – пояснил
Павел Максимович, – около ста членов неформального объединения
«Заира» и приезжих из некоторых городов и сел республики нарушили
общественный порядок, устроив несанкционированное шествие по улицам
Бендер. Незадолго до этого они собрались у агитплощадки в парке
«Октябрьский», надев траурные повязки и прикрепив к одежде черные
банты. Затем, развернув триколоры, двинулись вдоль набережной и через
некоторое время вышли на центральную улицу города. В ответ на
требования работников милиции прекратить несанкционированное шествие
из колонны раздавались оскорбительные выкрики: «Оккупанты!» «Ста-
линисты!». Несмотря на явную провокацию, силы охраны общественного
порядка продолжали проявлять сдержанность и убеждать демонстрантов
отказаться от противоправной акции. Но это ни к чему не привело. А тем
временем психологическая обстановка на улицах города начала накаляться.
Горожане все громче и решительней требовали от милиции пресечь не-
санкционированное шествие, оскорбляющее чувства тех, кому дорога
Советская Молдавия. Дальнейшие события могли стать непредсказуемыми.
Усилиями работников милиции удалось предотвратить столкновения.
Руководствуясь Указом «О порядке и организации собраний, митингов,
уличных шествий и демонстраций в СССР», они были вынуждены
задержать 14 наиболее активных нарушителей общественного порядка.
Среди них оказались житель Каушанского района Т. Выртос, яловенец И.
Богос, тираспольчанин И. Тудорян, кишиневец И. Боу, бендерчане Г. Чебо-
тарь, В. Мартя, В. Шумлянский, Р. Падурарь и другие.
— Павел Максимович, а чем вы объясняете участие в
несанкционированном шествии иногородних?
— Видимо, для поддержки, создания иллюзии будто бы в Бендерах немало
сторонников крайних взглядов. Ведь большинство горожан молдавской
национальности выступают за гармонизацию межнациональных отношений,
за справедливое решение возникших в этой сфере проблем, поэтому отри-
цательно относятся к тем, кто нагнетает напряженность. Но именно это кое-
кого не устраивает. Не находя серьезной поддержи в городе на Днестре, они
пытаются «импортировать» сторонников из других сел и городов республики.
Если говорить о событиях второго августа, то незадолго до них член клуба
«Ватра» О. Донкоглов, выступая на митинге в столичном Зеленом театре,
обратился к присутствующим с призывом принять участие в предстоящем
59
 бендерском «мероприятии». И, как известно, кое-кто не преминул принять
приглашение.
— Конечно, гости гостями, но все-таки основные участники августовского
инцидента – члены неформального объединения «Ватра». Насколько мне
известно, руководство города вполне лояльно к нему относилось, постоянно
вело диалог, во многом шло навстречу. Как же понимать то, что на днях
произошло?
— «Ватра» действует в Бендерах с прошлой осени. Вначале в этом
объединении делался акцент на пропаганде молдавской литературы, музыки,
этнографии. Но постепенно наметилась тенденция отхода от позитивного
курса. Об этом, в частности, шла речь на последнем пленуме горкома партии,
на одной из сессий горсовета. Мы по этому поводу неоднократно беседовали с
членами неформального объединения, убеждали их в том, что они
сворачивают на неверный путь. Но, похоже, что нас не захотели услышать. К
слову сказать, августовскому событию предшествовал ряд других. Так, 26
июля некоторые члены клуба «Ватра» без санкции исполкома горсовета
провели свое заседание на открытой площадке в парке «Октябрьский».
Предложения работников милиции подчиниться на сей счет требованию
закона участники заседания проигнорировали. В тот раз никто задержан не
был. Видимо, проявление терпимости восприняли, как слабость властей.
Впрочем, оценка происшедшего все же была дана официально: в своем
решении исполком горсовета осудил неправомерные действия отдельных
членов «Ватры» и предупредил руководство клуба о недопустимости в
дальнейшем нарушения закона. Но, увы, здравый смысл не восторжествовал.
Вместо этого 80 членов «Ватры» поставили свои подписи под клеветнической
заметкой «Реабилитация правды», опубликованной в конце июля в газете
«Ынвэцэмынтул публик». В этом материале утверждалось, что якобы при
попустительстве государственных и партийных органов города в Бендерах
развернулась через газету «Победа», на заседаниях и собраниях городского
уровня «шовинистическая антимолдавская кампания», а также
«дискриминируется» молдавское население. Предъявив столь серьезное по-
литическое обвинение, авторы заметки, а вместе с ними и газета не
удосужились подкрепить его хотя бы одним конкретным фактам. И не-
удивительно. Таких фактов просто-напросто нет. Но есть другое: в городе, где
молдаване составляют четверть всего населения, действуют две молдавские и
две русско-молдавские школы. Начинается в центре Бендер строительство
нового здания национальной школы. Открыты также молдавский детсад и 14
молдавских групп в детских дошкольных учреждениях. Немаловажно и то, что
с начала этого года дублируется на молдавский язык городская, газета
«Победа», транслируются на нем и передачи городского радиовещания.
Стараемся неуклонно соблюдать принцип двуязычия в оформлении названий
улиц (одна из них, что находится в центре города, недавно переименована в
улицу Эминеску), в деловой и коммерческой информации и т. д. Словом, ни о
каком «притеснении» молдаван, живущих в Бендерах, не может быть и речи.
Другое дело – соблюдение законов. Это обязательно для всех, и никому скидок
быть не должно.
60
 Невозможно согласиться и с таким огульным утверждением, что газета
«Победа» развернула «шовинистическую кампанию». В действительности же
в рамках обсуждения законопроектов о языке и графике на ее страницах
публиковались самые различные мнения, и в этом легко убедиться, перелистав
подшивку. Как правило, в деловой, сдержанной обстановке обсуждались
законопроекты и в трудовых коллективах города, вносились конкретные
предложения, в которых, кстати, не было ничего антимолдавского. Остается
только удивляться тому, что редакция газеты «Ынвэцэмынтул публик»
несмотря на серьезную критику, прозвучавшую в ее адрес на коллегии Мини-
стерства народного образования МССР, продолжает публиковать материалы с
непроверенными фактами, а порой и клеветнические.
— Павел Максимович, какова сейчас обстановка в городе?
— На задержанных в ходе несанкционированного шествия оформлены
протоколы об административном правовом нарушении, которые направлены
для рассмотрения в народный суд. Кроме того, к административной
ответственности привлекаются организаторы этого шествия Н. Раковицэ, И.
Николаев, А. Мырза.
Буквально на следующий день состоялось совместное заседание бюро
горкома партии и исполкома горсовета. В принятом постановлении осуждены
действия руководителей и членов клуба «Ватра», которые участвовали в
несанкционированном шествии, нарушив общественный порядок в городе. Мы
также обратились ко всем руководителям и членам неформальных объедине-
ний и инициативных групп с призывом отказаться от проведения мероприятий,
которые ведут к дестабилизации общественно-политической обстановки.
Намечены также меры по улучшению в парторганизациях идейно-воспитатель-
ной работы с акцентом на улучшение интернационального и патриотического
воспитания.
Если же говорить в целом об общественно-политической обстановке в
городе, то она входит в привычное русло. Новых инцидентов нет.
В. ХУДЯКОВ,
корр. «Советской Молдавии».
(С.М., nr. 180, 5 august 1989)

61
 Nr.24
Telegramă a Comitetului executiv al Sfatului Frontului Popular din
Moldova adresată Secretarului general al CC al PCUS, Mihail
Gorbaciov
13 august 1989

TELEGRAMĂ

Moscova, Kremlin, M.S. Gorbaciov

Mitingul la care participă zeci de mii de oameni ai muncii exprimă, deja pentru
a câta oară, vot de neîncredere conducerii actuale a Republicii în persoana tov.
Grossu S.K., Calin I.P., Pşenicinikov V.K. şi vă adresează cu insistenţă, Mihail
Sergheevici, invitaţia de a participa la Marea Adunare Naţională care va avea loc în
ziua convocării Sesiunii Sovietului Suprem al RSSM.

Comitetul executiv al FPM

Chişinău, 13 august 1989

(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente

și materiale..., pag. 101)

Nr.25
Hotărîrea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești Cu
privire la grevele care au avut loc la o serie de întreprinderi din orașele
Tiraspol, Bender și Rîbnița
17 august 1989

În ultimele zile la o serie de întreprinderi industriale din Tiraspol, Bender și

Rîbnița, în baza hotărîrii consiliilor colectivelor de muncă, au fost organizate greve,
participanții la ele formulînd într-o formă categorică revendicări politice în legătură
cu proiectele de legi despre limbi, examinate acum în modul stabilit de către
Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești. Întreruperea activității acestor
întreprinderi a dereglat funcționarea normală a complexului economiei naționale
din zonele respective, a destabilizat situația politică din republică.
Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești hotărăște:
1. A considera ca fiind în contradicție cu procesele restructurării, cu recentele
hotărîri ale Sovietului Suprem al Uniunii RSS și inadmisibil soluționarea
problemelor dificile care apar în viața social-politică pe calea opririi funcționării
întreprinderilor industriale, ceea ce ar putea conduce la sporirea în continuare a
încordării politice în republică.
2. A chema Sovietele locale de deputați ai poporului din RSS Moldovenească,
colectivele de muncă ale întreprinderilor și organizațiilor din industrie, transporturi,
telecomunicații, toți cetățenii să dea dovadă de cumpătare în aprecierea situației
62
politice ce s-a creat, să găsească căi pentru realizarea înțelegerii reciproce în
procesul soluționării problemelor litigioase și să întreprindă acțiuni comune pentru
normalizarea situației în conformitate cu cerințele legislației în vigoare.
Președintele Prezidiului Sovietului Suprem
al RSS Moldovenești
M. Snegur
Membru al Prezidiului Sovietului Suprem
al RSS Moldovenești
D. Nidelcu
or. Chișinău,
17 august 1989

(M.S., nr. 191, 18 august 1989)

Nr.26
Informație ATEM despre mitingul Interfrontului „Unitatea-Edinstvo”
privind problemele lingvistice în RSS Moldovenească
17 august 1989

Митинг интердвижения «Унитатя-Единство»

17 августа на легкоатлетическом манеже в Кишиневе прошел

многотысячный митинг. Его участники пришли сюда с множеством лозунгов
и транспарантов на языках народов, населяющих Молдавию. Обсуждались
проекты Законов Молдавской ССР «О статусе государственного языка
Молдавской ССР» и «О функционировании языков на территории
Молдавской ССР».
Участвовавший в этот день в рассмотрении данных законопроектов на
заседании Президиума Верховного Совета МССР кандидат исторических
наук В. А, Солонарь, член президиума республиканского совета
интернационального движения «Унитатя-Единство», сказал, что они
представляют собой качественно новые документы, во всех своих основных
положениях коренным образом отличающиеся от законопроектов, которые
были вынесены на народное обсуждение в конце марта нынешнего года. В
них не фиксируется закрепление за русским языком, как это преду-
сматривалось ранее, статуса языка межнационального общения на
территории республики. По его мнению, этот язык оказался практически
исключенным из социально значимых сфер жизнедеятельности, что
ущемляет права и интересы не только русских, но и граждан украинской,
гагаузской, болгарской, еврейской и других национальностей, которые в
своем подавляющем большинстве традиционно ориентированы на русский
язык.
Выступивший затем народный депутат СССР Ю. В. Блохин сообщил
собравшимся, что им был сделан депутатский запрос в Институт языкознания
Академии наук СССР с просьбой разъяснить толкование понятий
«государственный язык» и «язык межнационального общения» в свете
63
формулировки XIX Всесоюзной партийной конференции о двуязычии. Он
зачитал полученный им накануне ответ, в котором, в частности, говорится:
«Объедение языков коренного населения союзных и некоторых автономных
республик государственным, как утверждают авторы соответствующих
законов, преследует цели зашиты национальных языков, подъем их престижа,
расширения и законодательного закрепления их общественных функций.
Само по себе укрепление позиции этих языков не только не вызывает
возражений, но и должно приветствоваться. Однако каждая республика – это
в первую очередь касается союзных республик многонациональных и
соответственно многоязычных, признавая один из языков, распространенных
в республике, государственным, может ущемить интересы и права иноязыч-
ного населения, проживающего в данной республике. Придание статуса
государственного языка одному, пусть наиболее распространенному в
республике языку, должно проводиться с величайшей осторожностью и с
учетом реальных интересов всех народов, проживающих в республике».
Большинство выступавших на митинге, высказывая свое отношение к
забастовкам, которые состоялись в Тирасполе, Бендерах и Рыбнице, подчер-
кивали, что они – вынужденная мера.
Крайнюю обеспокоенность сложившейся в республике ситуацией
выразил в своем эмоциональном и горячо встреченном собравшимися
выступлении инженер тираспольского ПО «Точлитмаш» Л . В. Казаков.
Оратор призвал к единению во имя высших целей братства, дружбы,
милосердия, терпимости к запросам ближнего.
Участники митинга приняли резолюцию. В ней, в частности,
предлагается не выносить на сессию Верховного Совета Молдавской ССР
новые законопроекты как не прошедшие всенародного обсуждения; сессию
Верховного Совета республики, намеченную на 29 августа, отменить или
вынести на ее рассмотрение обсуждавшиеся в апреле-мае законопроекты. В
резолюции содержится также пункт, в котором Верховному Совету МССР
рекомендуется создать вторую палату – палату национальностей, где бы
были представлены все национальные меньшинства на равноправной с
молдавским народом основе.
В заключение в ней говорится: «Наши требования и действия не
направлены против молдавского народа, справедливые национальные чаяния
которого мы поддерживаем. Но мы против поспешности и дискриминации,
мы – за равноправие».

(С.М., nr. 192, 19 august 1989)

64
 Nr.27
Informație ATEM despre mitingul Frontului Popular din Moldova
privind problemele lingvistice în RSS Moldovenească

20 august 1989

Митинг Народного фронта Молдавии

20 августа в Зеленом театре ЦПКиО состоялся санкционированный
митинг Народного фронта Молдавии. Обсуждались выносимые на рассмо-
трение предстоящей сессии Верховного Совета МССР законопроекты о
языках, аспекты общественно-политической обстановки в республике, от-
дельные вопросы история Молдавии.
Выступавшие, в целом одобрив проведение 29 августа с. г. сессии по
языковым проблемам, подвергли критике отдельные статьи проектов законов
о языках, одобренных Президиумом Верховного Совета МССР. Некоторые
ораторы, в частности сотрудник АН МССР К. Танасе и доцент КГУ имени В.
И. Ленина Н. Костин, высказались за необходимость спокойного, более
взвешенного подхода к решению непростых вопросов, касающихся
функционирования языков на территории республики.
На митинге было сообщено о сформировании исполкомом НФМ
стачечного комитета фронта, внесены предложения о создании союза
производителей Молдавии. Прозвучал призыв к собравшимся принять
участие 27 августа во всеобщем митинге на площади Победы, что
противоречит решению горисполкома о недопустимости проведения на
главной площади Кишинева любого рода мероприятий, кроме общенародных
праздников.
(АТЕМ).

(С.М., nr. 194, 22 august 1989)

Nr.28
Apelul Frontului Popular din Moldova privind Sesiunea Sovietului
Suprem al RSS Moldovenească din 29 august 1989

21 august 1989
Către oamenii de bună credinţă!
La 29 august – ziua Sesiunii Sovietului Suprem - se hotărăşte soarta noastră.
Vom fi sau nu vom fi – de noi depinde acum.
Nu mai vrem să fim vite de muncă, supuse şi răbdătoare!
Nu mai vrem să ne sugă sângele căpuşele de venetici, de vânduţi şi mancurţi!
Lor le crapă obrazul de grăsime, nouă de ruşine. Gândiţi-vă la starea în care ne
aflăm. Alfabetul ni s-a luat. Pământul, înjumătăţit, e scos la mezat, aerul şi apa ni s-
au otrăvit. A rămas doar sufletul nostru, sărmanul, în care intră ciubotele cui nu îi

65
lene ca să-şi bată joc de noi, de limba noastră, de istoria noastră, de viaţa noastră,
de copiii noştri.
Cât vom mai putea răzbate? Destul!!!
La 27 august toţi la Chişinău, la Marea Adunare Naţională!!!
Vrem limba noastră!!! Vrem alfabetul nostru!!! Vrem pământul nostru!!!
Vrem biserica noastră!!! Vrem sufletul nostru!!! Al nostru şi numai al nostru!!!
Nu vă fie frică, nu-i ascultaţi pe cei vânduţi pentru 30 de arginţi. Ei l-au trădat
şi pe Hristos. Ei vând acuma Moldova! Lăsaţi lucrul şi veniţi la Chişinău! Să ne
unim într-o vrere şi într-o credinţă în Piaţa Victoriei!
Ţineţi minte: pentru ceea ce vom face (sau nu vom face) la 27 august urmaşii
ne vor mulţumi (sau ne vor afurisi) veacuri de-a rândul!
Dumnezeu e cu noi!
Frontul Popular din Moldova

(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente

și materiale..., pag. 102)

Nr.29
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre greva organizată de unele
întreprinderi din Tiraspol în legătură cu problemele lingvistice din RSS
Moldovenească
16 august 1989

ЗАБАСТОВКА
Как уже сообщалось, ряд предприятий города Тирасполь объявил о
своем намерении прекратить работу. 16 августа была проведена
предупредительная двухчасовая забастовка. Через несколько дней ОСТК
– объединенный совет трудовых коллективов города, переименованный
на период прекращения работы в объединенный забастовочный
комитет, объявил о ее возобновлении. Итак, выбрана крайняя мера. От
альтернативы пока отказались. Насколько это на пользу демократии?
ОБСТАНОВКА на вчерашний день: остановили производство 34 из 40
крупных предприятий. По решению забасткома продолжают нормально
функционировать перерабатывающие предприятия, электро и газослужбы,
связь, транспорт, строительные организации.
Забастовка – мера крайняя. Весомость понесенных убытков возрастает,
или учесть кризисную ситуацию в экономике. Не понимать этого в трудовых
коллективах, решившихся на подобный шаг, не могли. Что же заставило
рабочих сделать его?
Этот вопрос, а также и другие, мы задали в городе ряду официальных и
неофициальных лиц, имеющих к забастовке прямое или косвенное
отношение.
Михайлов Сергей Иванович – член руководства объединенного
забастовочного комитета, заместитель директора мебельной фабрики № 5:

66
 — Считаем, что проект Закона о языке, опубликованный недавно,
ущемляет права большой группы людей русскоязычного населения. Поэтому
мы не считаем проблему чисто языковой, это вопрос политический. Не
оспариваем того, что молдавский язык должен приобрести статус
государственного, но считаем: наряду с ним государственным должен быть и
русский – язык 40 процентов населения республики (у нас в городе 87 про-
центов горожан с родным русским языком).
Майорова Инна Александровна – член совета трудового коллектива
завода литейных машин имени Кирова МПО «Точлитмаш»:
— Осознаем в полной мере взятую ответственность. Понимаем,
подсчитали, какие убытки несет государство из-за остановки нашего пред-
приятия. Но при удовлетворении нашего главного требования – перенесении
даты сессии Верховного Совета – работу возобновим, будем трудиться с
удвоенной энергией и покроем нанесенный ущерб.
— Как поддерживается порядок на предприятии?
— Отвечу вопросом на вопрос: как вы прошли на предприятие?
Вопрос действительно сказал о многом. Еще за квартал до завода мы
видели группы рабочих отрядов с красными повязками на рукавах. Четко
работала пропускная система. Без разрешения СТК или специального
пропуска на территорию завода никто не пропускался.
О порядке в городе мы задали вопрос и заместителю начальника ГОВД
города Александру Николаевичу Вегера. Вот что он ответил:
— Рабочие отряды поддерживают порядок на территории предприятий
и прилегающих к ним районов. В городе запрещена продажа спиртных
напитков. За последние дни число уличных преступлений даже снизилось.
Рабочие отряды активно содействуют с сотрудниками милиции.
Табак Анатолий Харлампиевич – рабочий завода:
– Я молдаванин, жена русская, дети учатся на Украине. Понимаю, что такое
русский язык в нашей жизни. Считаю, что русский и молдавский должны
иметь равные права. Уверен, что назначение на должности должно
происходить только в соответствии с деловыми качествами. Мне
безразлично, кто наш директор по национальности, главное, чтобы он был
хорошим руководителем. Тем более, что за языковой проблемой мы видим
обстановку в республике. Наш земляк Сергей Лазо воевал за Советскую
власть под красным знаменем, и никто его не спрашивал, какой он
национальности. Понимаю, что забастовка крайняя мера, но поддерживаю ее.
Апостолова Валентина Герасимовка – секретарь городского комитета
партии:
— Шаг, на который решились трудовые коллективы города –
отчаянный, ведущий к серьезным последствиям. Городской комитет партии,
коммунисты города это хорошо понимают. Однако в духе давних партийных
традиций – быть с людьми, переживать с ними тяжелое время и разделять их
заботы. Учитывая это, а также понимая справедливость выдвигаемых ими
требований, мы решили поддержать трудовые коллективы. Я по
национальности молдаванка, но я за реальное двуязычие. Хотя считаю, что

67
мы к этому не готовы и должны еще много поработать, чтобы создать
условия для его действенности.
‫٭٭٭‬
В штабе городского забастовочного комитета идет работа. Сюда
стекается информация, здесь следят за порядком, соблюдением дисциплины
на бастующих предприятиях. А также ждут ответа правительства республики
на их требования.
С. ГАМОВА.
ТИРАСПОЛЬ.
(С.М., nr. 197, 25 august 1989)

Nr.30
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre protestele din Rîbniță
desfășurate în legătură cu problemele lingvistice în RSS Moldovenească
16-23 august 1989

Бастует Рыбница
По утрам, как и обычно, к проходным устремляется густой поток
рабочего люда. Однако никто не спешит к пульту, станку, машине.
Погашены электросталеплавильные печи на металлургическом заводе,
остановлены вращающиеся печи обжига клинкера на цементно-
шиферном комбинате, которые, как правило, действуют непрерывно,
даже по самым большим праздникам. Неподвижно застыли на стройках
стрелки кранов. Значительная часть автомобилей осталась в гаражах.
Короче говоря, забастовка. Метод ли это решения вопросов? Думается,
нет. Крайними мерами, ультимативными требованиями трудно
находить выход из сложных ситуаций, принимать компромиссные
решения.
НАЧАЛИ в Рыбнице с двухчасовой (предупредительной забастовки,
которая была проведена 16 августа. На следующий день после опубликова-
ния новых проектов состоялось собрание партийно-хозяйственного актива.
Высказанные на нем требования были направлены в соответствующие
республиканские органы. Однако немедленного реагирования не
последовало. И тогда была объявлена всеобщая стачка. Первыми прекратили
работу 23 августа металлурги. А на следующий день забастовали
практически все производственные трудовые коллективы. Был образован
стачечный комитет, который возглавил начальник цеха цементно-шиферного
комбината А. Пирожанский.
Работают лишь коллективы предприятий и организаций,
обеспечивающих жизнедеятельность города и сельского хозяйства района.
Общегородской стачечный комитет, наряду с городскими властями, следит,
чтобы не было никаких перебоев. Как никогда организованно, выходят на де-
журство дружинники, соблюдается общественный порядок. Временно
прекращена продажа спиртных напитков. Как сказал начальник районного

68
отдела милиции И. Фучеджи, за это время уменьшилось количество
правонарушений, а медвытрезвитель почти опустел.
На заседании стачечного комитета после обсуждения сложившейся
обстановки были выработаны новые требования к руководству республики.
Главные из них – сессию Верховного Совета МССР с данной повесткой дня
провести лишь после всенародного обсуждения новых проектов Законов о
языках; обеспечить безусловное равенство прав всех жителей Молдавии,
независимо от их национальности, согласно Конституции СССР и актам
международного права; признать государственными языками в республике
молдавский и русский; отношение к законопроекту о переходе на латинскую
графику выяснить путем общенародного референдума; направить в
Молдавскую ССР комиссию Верховного Совета СССР для выяснения на
месте ситуации по межнациональным отношениям в республике. И еще дан
список поправок к предлагаемым проектам.
– Конечно же, мы готовы к разумным компромиссам, можем пойти на
известные уступки, но не в основном, – говорит член республиканского
совета Союза трудящихся Молдавии, главный инженер металлургического
завода Н. Богданов. – Наши требования должны быть удовлетворены. И это
совсем не ущемит законных прав молдаван.
Такого же мнения придерживаются и многие молдаване. Сошлюсь на
высказывание члена городского забастовочного комитета, водителя объ-
единения «Рыбницатранс» М. Бантыша.
– Я молдаванин, но за равные права, против национальных или иных
привилегий, – говорит он. – Не может мне быть хорошо, если кому-то из-за
этого будет плохо…
Пришлось слышать, что нынешняя забастовка – это акция директоров.
Прошу прокомментировать такие предположения старейшего в городе
хозяйственного руководителя, директора цементно-шиферного комбината Г.
Маленко. Кстати, он член бюро горкома партии.
– Много лет моей главной заботой было налаживание производства, –
сказал Григорий Михайлович. – Стремился, чтобы с наибольшим эффектом
была использована каждая минута. И вот потери не только часов, но и дней.
В условиях нашего предприятия это невосполнимый ущерб. Стачка же
проводится по решению коллектива, а я его член. Что же касается
требований, то я их разделяю.
В связи с чрезвычайной обстановкой в городе образован
координационный комитет во главе с первым секретарем горкома партии Е.
Бердниковым. В него вошли члены бюро горкома партии, гор(рай)исполкомов,
представителей стачечного комитета. Он поддерживает связи со всеми
коллективами, служит связующим звеном с руководством республики.
Пока в Рыбнице затишье. Но оно не может так долго продолжаться.
М. ЧЕРНЕГА,
корр. «Советской Молдавии».
РЫБНИЦА.

(С.М., nr. 198, 26 august 1989)

69
 Nr.31
Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești Despre
situația social-politică ce se creează în republică în legătură cu
publicarea proiectelor de legi cu privire la limba de stat
25 august 1989

În ultimele zile, după ce Prezidiul Sovietului Suprem RSS Moldovenești a

încuviințat la 18 august 1989 probele Legilor RSS Moldovenești «Cu privire la
statutul limbii de stat a RSS Moldovenești», «Cu privire funcționarea limbilor
vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești» și «Cu privire la revenirea limbii
moldovenești grafia latină» și a hotărât să le înainteze spre examinare sesiunii a
treisprezecea a Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, situația social-politică în
republică s-a agravat considerabil. Paralel cu considerentele pozitive despre
necesitatea adoptării legilor sânt înaintate cerințe de a amâna sesiunea Sovietului
Suprem al Republicii pentru mai târziu, din partea, unor persoane se fac auzite
chemări către deputați ca ei să nu voteze pentru proiectele de legi propuse, ca ele să
fie puse în discuția poporului.
Nu contribuie la studierea calmă și profundă de către populație a proiectelor de
legi unele manifestări desfășurate în republică de către reprezentanții formațiilor de
inițiativa ale cetățenilor. La mitinguri și adunări adeseori sânt admise declarații și
chemări iresponsabile, care ațâță vrajba între națiuni.
În unele colective de muncă prevalează stările de spirit emoționale excesive, se
fac auzite cerințe ultimative cu caracter politic, la un șir de întreprinderi industriale
din orașele Tiraspol, Bender, Râbnița, Comrat pe baza hotărârii consiliilor
colectivelor de mușcă se organizează greve, având ca motiv dezacordul cu unele
prevederi ale proiectelor de legi cu privire la limba și ale hotărârii cu privire la
modul de punere a lor în aplicare. Întreruperea activității întreprinderilor
destabilizează și mai mult situația social-politică din republică, se răsfrânge negativ
asupra funcționării normale a complexului economic, pricinuind daune materiale
considerabile economiei naționale și oamenilor muncii. Conducătorii unor
întreprinderi în loc să organizeze funcționarea cuvenită a producției și a atmosferei
de normalizare a atmosferei și de calmare a colectivelor de muncă devin
participanți și chiar inițiatori ai desfășurării grevelor. Încercările de a atinge scopuri
politice prin presiuni de forță nu duc decât la agravarea relațiilor dintre națiuni.
În situația complicată ce s-a creat multe Soviete locale de deputați ai poporului
din RSS Moldoveneasca nu manifestă inițiativa și fermitate pentru stabilizarea
situației social-politice pe teritoriul din subordine, adeseori rămânând în urma
evoluției evenimentelor, tolerează persoanele, care îi îndeamnă pe oameni la
conflicte.
Un șir de Soviete locale de deputați ai poporului, colective de muncă n-au
răspuns la chemarea cuprinsă în hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS
Moldovenești de la 17 august 1989 de a se manifesta o atitudine chibzuită față de
aprecierea situației ce s-a creat, despre necesitatea găsirii căilor pentru înțelegerea
reciprocă în cazul rezolvării problemelor litigioase.
Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești hotărăște:

70
 1. Să se adreseze către muncitori, colhoznici, intelectualitate, către toți
cetățenii republicii, cu chemarea insistentă de a manifesta stăpânire de sine, o
atitudine chibzuită, realistă față de rezolvarea problemelor litigioase legate de
examinarea proiectelor de legi cu privire la limbă, a nu admite declarații și acțiuni
nechibzuite, care ar putea să înrâurească asupra agravării în continuare a situației, a
relațiilor dintre națiuni, asupra destabilizării complexului economiei naționale.
A da corpului de deputați din republică însărcinarea să lămurească populației,
că problemele abordate, propunerile și observațiile concrete vor fi examinate în
modul stabilit la apropiata sesiune a Sovietului Suprem al RSS Moldovenești.
2. Sovietele raionale orășenești, de orășel și sătești de deputați ai poporului
din RSS Moldovenească, comitetele lor executive să ia măsuri urgente pentru
însănătoșirea situației social-politice care s-a creat îi republică, să asigure lămurirea
multilaterală a prevederilor proiectelor de legi cu privire la limbă, analiza
observațiilor și propunerilor sosite pe marginea lor și remiterea lor ulterioară
deputaților Sovietului Suprem al RSS Moldovenești aleși în circumscripțiile
electorale respective spre a fi folosite în timpul examinării proiectelor de legi la
sesiunea Sovietului Suprem al republicii.
3. Ministerele, comitetele de stat și departamentele din RSS Moldovenească
să atragă atenția conducătorilor de întreprinderi, organizații, instituții și
subdiviziuni asupra răspunderii lor personale pentru starea disciplinei muncii,
pentru îndeplinirea necondiționată a obligațiilor contractuale față de alte
întreprinderi ale complexului economiei naționale din republică și din țară.
Să le ceară cu mai multă strictețe socoteală conducătorilor, care în loc să
desfășoare o activitate susținută pentru coeziunea colectivelor de muncă, ei înșiși
devin inițiatori ai măsurilor îndreptate spre zădărnicirea activității productive
normale, spre agravarea încordării sociale.
Președintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești M.
SNEGUR.
Membru al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești D. NIDELCU.
Or. Chișinău, 25 august 1989.
(M.S., nr.198, 26 august 1989)

Nr.32
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre starea lingvistică în organele
puterii și administrației de stat din RSS Moldovenească
august 1989

ЯЗЫК В ОРГАНАХ ГОСУДАРСТВЕННОЙ ВЛАСТИ И УПРАВЛЕНИЯ

ОБЩЕИЗВЕСТНО, что язык является средством общения между
людьми, средством выражения воли органов государственной власти и управ-
ления. Вот почему в проектах Закона и Государственной комплексной
программы обеспечения функционирования языков на территории Мол-
давской ССР большое внимание уделяется использованию языков в органах
государственной власти, государственного управления и общественных
организациях, на предприятиях, в учреждениях.
71
 Согласование интересов всех национальностей и безусловное
соблюдение принципа равноправия граждан одновременно с заботой,
проявляемой органами государственного управления о национальном языке,
являются тем фундаментом, на котором может строиться гармоничная язы-
ковая политика правового государства.
Проект новой Государственной комплексной программы направлен на
осуществление принципов нашего многонационального государства,
предполагающих равноправие всех национальностей и народностей в
вопросах языка.
В соответствии со статьей девятой проекта Закона «О функционировании
языков на территория Молдавской ССР» рабочим языком органов го-
сударственной власти и управления является государственный язык, т. е.
молдавский язык.
Он будет вводиться поэтапно. В первую очередь предполагается к
изучению государственного языка привлечь работников государственных уч-
реждений, торговли, службы быта, коммунального хозяйства, общественного
транспорта, связи, образования, здравоохранения, социального обеспечения,
культуры, юстиции, общественного порядка. И это естественно. Именно ра-
ботники вышеназванных отраслей ежедневно по долгу службы общаются с
широкими слоями населения.
В целях обучения запланировано издать в требуемом количестве
учебники, пособия, словари. В качестве руководителей кружков, курсов и се-
минаров широко будут привлечены работники народного образования,
культуры, студенты высших учебных заведений.
Проект Государственной комплексной программы обеспечивает
бесплатное изучение жителями республики государственного языка на
уровне, необходимом для выполнения служебных обязанностей. В этих целях
правительство республики отпускает немалые материальные ресурсы и фи-
нансовые средства.
Языком делопроизводства в органах государственной власти,
государственного управления и общественных организаций также является
государственный язык. В самые сжатые сроки предстоит обеспечить издание
большого количества различного рода бланков, формуляров, других видов
документации.
Не секрет, что до сегодняшнего дня делопроизводство осуществлялось на
русском языке, этот же язык использовался и во взаимоотношениях между
предприятиями и учреждениями. В целях дальнейшего распространения мол-
давского языка и предполагается перевод делопроизводства с русского языка
на молдавский.
На первый взгляд, эта мера, кажется, ущемляет интересы лиц, не
владеющих молдавским языком. Однако внимательное изучение проекта
Закона опровергает этот тезис. Проектом предусмотрено при необходимости
перевод документов на русский язык.
Языком мероприятий и делопроизводства органов государственной
власти и общественных организаций в местностях, где абсолютное боль-
шинство составляет население русской, гагаузской, украинской, болгарской
72
или другой национальности, является государственный, родной или иной
приемлемый язык.
Все документы, которые будут приниматься на государственном языке,
впоследствии переводятся на русский и другие языки.
Акты местных органов государственной власти, расположенных в
местностях, где абсолютное большинство составляет население русской,
украинской, болгарской или другой национальности, могут приниматься на
родном или ином приемлемом языке с последующим переводом на
государственный язык.
Министерствам, государственным комитетам, ведомствам,
рай(гор)исполкомам Советов народных депутатов предоставлено право по
мере необходимости вносить в Совет Министров Молдавской ССР
предложения об использования в делопроизводстве и ведении документации
на предприятиях, в учреждениях и организациях не только государственного,
но и русского или иного приемлемого языка.
Проекты Закона и Государственной комплексной программы
обеспечения функционирования языков на территории Молдавской ССР
также предусматривают достаточные Сроки для того, чтобы иноязычное
население республики успело овладеть государственным языком.
Так, переход к делопроизводству и ведению документации на
государственном языке на предприятиях, учреждениях и организациях
запланирован с 1 января 1995 г., а в гг. Бендеры, Дубоссары, Рыбница,
Тирасполь и пгт Днестровск, Григориопольском, Дубоссарском, Каменском,
Рыбницком, Слободзейском районах и в местностях с населением гагаузской
национальности – с 1 января 1996 года.
Как отмечается в платформе КПСС по национальной политике партии, в
современных условиях в развитии национальных отношений были допущены
искривления. Естественно, что их необходимо исправлять.
Безусловно, что отсутствие в стране практики и нормативных актов,
определяющих функции и сферы применения национальных и русского
языков, вызывает вокруг проекта Закона много споров.
Бесспорно одно, что язык каждого народа уникален и неповторим. Его
необходимо беречь и сохранить.
Г. САВКА,
заместитель заведующего
юридическим отделом Управления
Делами Совета Министров МССР.

(С.М., nr. 198, 26 august 1989)

73
 Nr.33
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre greva organizată de
întreprinderile din Bender în legătură cu problemele lingvistice din
RSS Moldovenească
august 1989
Забастовка продолжается
В Бендерах в политической забастовке принимают участие
трудовые коллективы 31 предприятия и организаций города,
объединяющих более 20 тысяч человек. Продолжают работать пред-
приятия с непрерывным производственным циклом и связанные с
жизнеобеспечением населения. Но на них прошли митинги солидарности
с бастующими.
Советская, 39. В обычное время в этом здании находится приемная
исполкома горсовета. Но в эти дни на ее дверях появилась табличка с
необычной надписью: «Городской рабочий комитет». Здесь же можно
увидеть экран новостей, где сообщается оперативная информация о ходе за-
бастовки в Бендерах. А рядом – дежурит наряд дружинников.
Рабочий комитет напоминает штаб. То и дело звонят телефоны, здесь
постоянно многолюдно. Приходят со свежей Информацией представители
бастующих предприятий, заходят и просто горожане. Частенько вспыхивают
опоры, ведутся откровенные разговоры.
Улучив минутку, протискиваюсь к столу председателя городского
рабочего комитета Д. Доброва и беру короткое интервью.
– Каковы наши главные требования? – переспрашивает Дмитрий
Федорович, – и тут же отвечает:
– В основном такие же, как и у тираспольчан: отложить открытие сессии
Верховного Совета МССР, предварительно проведя обсуждение оконча-
тельного варианта законопроектов о языке постатейным голосованием по
ним в городских, районных и поселковых Советах. И самое главное: мы
настаиваем на том, чтобы в республике были декретированы два
государственных языка – молдавский и русский. Именно в этом видится
выход из возникшего тупика межнациональных отношений.
Если же говорить о хронике событий, то стачечная волна в Бендерах
нарастает. Сегодня к нам присоединился и коллектив локомотивного депо,
который провел двухчасовую предупредительную забастовку. На своем
митинге деповцы приняли резолюцию: если 29 августа сессия Верховного
Совета МССР все-таки откроется, то бендерские железнодорожники
прекратят работу.
В то же время на ряде предприятий некоторые труженики не участвуют в
забастовке. Эта категория рабочих и служащих обеспечена фронтом работ и
будет получать зарплату в тех размерах, которые специально оговорены.
Продумана и охрана общественного порядка. Рабочие дружины взяли
под свой контроль заводские территория и прилегающие к ним микрорайоны.
Прекращена реализация спиртных напитков. В целом в городе спокойно.
В течение рабочего дня бастующие находятся на территориях своих
предприятий. В буквальном смысле без дела не сидят. Хотя прекращен вы-
74
пуск продукции, время вынужденного простоя используется для уборки
территорий, кое-где идет ремонт. К нам в рабочий комитет поступают
предложения: принять участие в уборке урожая в подшефных хозяйствах,
помочь в подготовке школ города к новому учебному году. Видимо, так и
сделаем.
Завершая разговор, спрашиваю у председателя рабочкома о дальнейших
намерениях забастовщиков.
– Стачки – это, конечно, крайняя мера экономического воздействия, но
считаем, что у нас нет другого выхода и потому намерены добиваться
выполнения наших требований.
В.ХУДЯКОВ,
кор. «Советской Молдавии».
БЕНДЕРЫ.
(С.М. , nr. 199, 27 august 1989)

Nr.34
Comunicatul Marii Adunări Naționale privind problemele lingvistice în
RSS Moldovenească
27 august 1989
COMUNICAT

Chişinău, 27 august 1989

La 27 august 1989, cu doar două zile înainte de sesiunea Sovietului Suprem al
RSS Moldoveneşti, care trebuia să decidă soarta limbii şi alfabetului românilor de
la est de Prut, Frontul Popular din Moldova convoacă şi organizează Marea
Adunare Naţională, ca formă cunoscută în istoria neamului românesc de exercitare
a suveranităţii în mod direct de către popor.
Din toate colţurile pământului românesc înstrăinat de la est de Prut au sosit
delegaţi, care cu transport, care pe jos, care cu drapel, care cu pancarte. Toţi însă
într-o mare vrere de a obţine dreptul la limbă şi la alfabet, dreptate şi libertate.
Cronicile timpului au anunţat circa 750 mii de participanţi la Marea Adunare
Naţională. Piaţa Victoriei era neîncăpătoare încât delegaţii au ocupat şi toate
parcurile şi pieţele alăturate.
Marea Adunare Naţională a început cu intonarea imnului „Deşteaptă-te,
Române!”, după care a fost binecuvântată de Mitropolitul Vladimir. În cadrul
Adunării au luat cuvântul personalităţi marcante – oameni de stat, membri ai
Frontului Popular, oameni de cultură, fraţi din România, din Bucovina şi din Sudul
Basarabiei, oaspeţi din Ucraina, Georgia şi Ţările Baltice.
Marea Adunare Naţională a adoptat un Apel către Sesiunea Sovietului Suprem
al RSS Moldoveneşti prin care se cerea adoptarea legilor „Cu privire la statutul
limbii de stat a RSSM”, „Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul
RSSM” şi „Cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină”, prezentând
totodată amendamente concrete şi principiale la proiectele de legi.
Apoi au fost votate două Rezoluţii – „Despre pământ” şi „Despre drapelul
naţional”, după care a fost adoptat Documentul final „Despre suveranitatea statală

75
şi dreptul nostru la viitor”, document care revendică dreptul la libertate şi unitate
naţională.
Marea Adunare Naţională s-a încheiat cu intonarea imnului „Limba noastră” şi
cu marşul Frontului Popular din Moldova.

(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente

și materiale..., pag.103)

Nr. 35
Apelul Marii Adunări Naționale către Sesiunea Sovietului Suprem al
RSS Moldoveneşti privind problemele lingvistice din RSS
Moldovenească
27 august 1989
Întreaga suflare românească din spaţiul dintre Prut şi Nistru a aşteptat cu mari
speranţe apariţia proiectelor de legi privind destinele limbii noastre, proiecte care
urmează să fie puse î n discuţie la Sesiunea Sovietului Suprem al Republicii. Însuşi
faptul elaborării lor constituie un act suprem de voinţă şi conştiinţă naţională a
poporului nostru, act care se manifestă în contextul complex şi dramatic al
procesului de democratizare şi transparenţă.
Salutând apariţia acestor proiecte de legi, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ
sprijină: decizia Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti de a lua în
dezbatere şi a adopta la Sesiunea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti din 29
august a.c. proiectele de legi „Cu privire la statutul limbii de stat a RSSM”, „Cu
privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSSM” şi „Cu privire la
revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină” şi se adresează deputaţilor şi
conducerii sovietice şi de partid a republicii cu chemarea de a se pătrunde de
importanţa acestui eveniment şi de a fi conştienţi de marea responsabilitate pe care
o poartă în faţa istoriei şi în faţa destinului spiritual ale acestui popor.
Prin concepţia lor şi prin prevederile ce le conţin, proiectele de legi menţionate
reflectă just deformările naţionale şi cultural-lingvistice existente în republica
noastră. Teama de a depăşi aceste deformări, tributul plătit ideologiei şi practicii
pseudo-internaţionaliste au făcut însă ca în proiectele de legi să-şi afle loc unele
articole care, prin prevederile ce le conţin, nu pot fi calificate altfel decât încercări
de a sugruma din faşă mugurii renaşterii limbii noastre naţionale. Articolele în
cauză au fost modificate în sens negativ de Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM
în urma presiunilor exercitate de reprezentanţii elitei de conducere din unităţile
industriale rusofone. Manipularea abilă: cu metalimbajul juridic are drept scop
camuflarea nedorinţei aparatului birocratic din eşalonul de conducere al RSSM de
a renunţa la actualele avantaje, când poţi dirigui un popor fără a-i cunoaşte limba.
Legile ce urmează să fie adoptate trebuie să schimbe radical această situaţie
anormală, antiumană şi insultătoare pentru poporul nostru.
În acest scop este necesar să se revină necondiţionat la variantele de proiecte
adoptate de Comisiile Sovietului Suprem al RSSM şi să se excludă din proiectele

76
de legi toate articolele şi formulările echivoce, care ar putea aduce prejudicii operei
de renaştere a limbii noastre şi ar păstra actuala stare de lucruri din acest domeniu:
• Alineatul întâi al articolului 70 al Constituţiei republicii să fie adoptat în
următoarea redacţie: „Limba de stat a RSSM este limba moldovenească, ce e
folosită în viaţa politică, economică, socială şi culturală, şi este limba de
comunicare interetnică pe întreg teritoriul republicii. Limba de stat se foloseşte pe
baza grafiei latine”.
• Alineatul trei al aceluiaşi articol să fie adoptat în următoarea redacţie:
„RSSM asigură condiţiile necesare pentru dezvoltarea şi folosirea limbii ruse ca
limbă de comunicare între popoarele republicilor unionale, precum şi a limbilor
materne ale populaţiei de alte naţionalităţi”.
Proiectul de lege „Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul
RSSM” să fie adoptat în următoarea redacţie:
• Articolul III: „Limba rusă ca limbă de comunicare între naţiuni pentru
popoarele URSS este folosită în relaţiile cu alte republici unionale”.
• Articolul IV, alineatul 2: „În localităţile săteşti unde majoritatea absolută
o constituie populaţia de naţionalitate rusă, ucraineană, bulgară sau altă
naţionalitate se foloseşte pentru comunicare limba maternă sau altă limbă
acceptabilă”.
• Articolul IX, alineatul 4: „Limba manifestărilor şi lucrărilor de secretariat
ale organelor puterii de stat şi organizaţiilor obşteşti din localităţile săteşti, în
care majoritatea absolută o constituie populaţia de naţionalitate rusă sau
ucraineană, sau bulgară, sau de altă naţionalitate, este limba de stat, cea maternă
sau o altă limbă acceptabilă”.
• Articolul X, alineatul 2: ,,Actele organelor locale ale puterii de stat, situate
în localităţile săteşti, în care majoritatea absolută o constituie populaţia de
naţionalitate rusă sau ucraineană, sau bulgară, sau de altă naţionalitate, pot fi
adoptate în limba maternă sau într-o altă limbă acceptabilă, urmând să fie traduse
în limba de stat”.
• Articolul XII: „Lucrările de secretariat şi ţinerea documentaţiei la
întreprinderile, în instituţiile şi organizaţiile situate pe teritoriul RSS Moldoveneşti
se efectuează în limba de stat.
Corespondenţa dintre întreprinderile, organizaţiile situate pe teritoriul
republicii se efectuează în limba de stat”.
Articolul XV, alineatul 1: „Procedura penală, civilă şi cea în cazurile
administrative se efectuează în RSS Moldovenească în limba de stat”.
În proiectul de lege „Cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia
latină” să fie introdusă litera Â-â, derivat din A-a.
MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ îşi exprimă încrederea că Sesiunea
Sovietului Suprem al RSSM va ţine cont de aceste propuneri, va da dovadă de
curaj şi fermitate, rezolvând în mod echitabil problema destinului de viitor al limbii
moldoveneşti.
Chişinău, Piaţa Victoriei
27 august 1989
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag.104)
77
 Nr.36
Documentul final al Marii Adunări Naționale privind problemele
lingvistice și istorice în RSS Moldovenească
27 august 1989
Întrunită pentru întâia oară în istoria postbelică a poporului nostru, la un
moment de răscruce al Istoriei, când politica de democratizare şi transparenţă a
creat condiţii prielnice pentru o exprimare liberă a dezideratelor şi voinţei
popoarelor, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ a Moldovei declară:
În decurs de veacuri, în Istoria sa de o măreţie şi un tragism fără asemănare în
această parte a Europei, înfruntând numeroase invazii, suportând împărţiri
imperiale şi imperialiste, poporul nostru a tins totdeauna spre suveranitate statală,
libertate naţională şi progres. Vieţuind de milenii aici, românii moldoveni sunt,
împreună cu românii din Muntenia şi Transilvania, descendenţi ai geto-dacilor
romanizaţi.
Organizaţiile statale întemeiate în evul mediu pe întreg teritoriul de răspândire
a românilor în Transilvania, Muntenia şi Moldova, au fost supuse, pe parcursul
secolelor, diferitor atacuri expansioniste din partea vecinilor mai puternici. În 1775,
Imperiul Habsburgic rupe din trupul Statului Moldovenesc partea de nord, pe care
o numeşte Bucovina. În 1812 Imperiul Rus anexează în mod nelegitim ţinutul
dintre Prut şi Nistru, asupra căruia extinde în mod artificial denumirea de
Basarabia.
Consolidarea conştiinţei de neam a avut drept consecinţă unirea în 1859 a
principatelor Moldova şi Muntenia într-un singur stat – România. Românii din
Basarabia, aflaţi sub ocupaţia Imperiului Ţarist, şi-au căpătat statalitatea şi
suveranitatea abia în decembrie 1917 prin formarea Republicii (Democratice)
Moldoveneşti. La 27 martie 1918, în conformitate cu dreptul popoarelor la
autodeterminare proclamat de Rusia Sovietică şi ţinând cont de noile realităţi
istorice – crearea Ucrainei independente, guvernul Republicii Populare
(Democratice) Moldoveneşti, Sfatul Ţării, decide prin vot unirea Basarabiei cu
România. În acelaşi an se unesc cu România Bucovina şi Transilvania, aflate până
la acea vreme în supuşenia Imperiului Austro-Ungar.
În urma tranzacţiei dintre Stalin şi Hitler din august 1939, la 28 iunie 1940
Basarabia şi nordul Bucovinei (care nu aparţinuse niciodată Rusiei sau Ucrainei) sunt
încorporate forţat în componenţa URSS. Organizarea la 2 august 1940 a RSS
Moldoveneşti n-a fost un act al înfăptuirii drepturilor fireşti ale poporului nostru la
suveranitate, dat fiind faptul că prerogativa deciziilor politice, economice, sociale şi
culturale a aparţinut şi continuă să aparţină organelor centrale. În hotarele RSSM n-au
fost incluse nordul Bucovinei, judeţele Hotin, Ismail, Chilia şi Cetatea Albă, ce
aparţinuseră Moldovei anexate, ele fiind în mod nelegitim transmise RSS Ucrainene.
În consens cu politica de democratizare şi de instaurare a unor relaţii echitabile
între naţiuni şi în conformitate cu dreptul inalienabil al fiecărui popor de a-şi
determina de sine stătător soarta sa, MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ hotărăşte:
1. Suveranitatea naţional-statală a RSSM trebuie să fie realizată pe deplin. În acest
scop e necesar să fie elaborată şi discutată de întregul popor o nouă Constituţie a
republicii, care ar fixa şi garanta în prevederile ei principiile suveranităţii:

78
 • dreptul inalienabil al republicii de a fi stăpân şi de a se folosi de întreaga sa
avuţie naţională: pământul, apele, aerul, resursele naturale, valorile financiare şi
alte resurse aflate pe teritoriul ei;
• pe teritoriul RSSM să acţioneze doar legile adoptate sau rectificate de
Sovietul Suprem al republicii;
• în vederea îmbunătăţirii continue a condiţiilor de trai ale populaţiei,
depăşirii crizei ecologice, RSSM să-şi dirijeze de sine stătător complexul social,
economic, formarea bugetului, finanţelor, creditul bănesc, conducerea comerţului,
politica vamală şi de impozite;
• activitatea economică a tuturor întreprinderilor, organizaţiilor, instituţiilor,
inclusiv cele unionale, aflate pe teritoriul republicii să fie reglementată de legislaţia
RSSM;
• de competenţa RSSM ţine asigurarea securităţii statului, menţinerea ordinii
publice, relaţiile cu străinătatea, reprezentanţa în organizaţiile internaţionale,
organizarea serviciului militar, activitatea în domeniile de ştiinţă, cultură,
învăţământ, ecologie ş.a.;
• RSSM reglementează migraţia, în care scop e prevăzută cetăţenia republicii,
asigurarea tuturor drepturilor şi libertăţilor politice şi sociale acestor cetăţeni;
• limbii naţiunii care dă denumirea republicii i se acordă statutul de limbă de stat.
• RSSM îşi rezervă dreptul de a ieşi din componenţa URSS. Acest drept este
realizat pe baza voinţei poporului, în conformitate cu prevederile Constituţiei republicii.
2. Suveranitatea statului şi a poporului înseamnă şi dreptul la istorie, în care
scop e necesar:
• să fie reevaluată şi oglindită în lumina adevărului istoria poporului nostru,
din cele mai vechi timpuri până astăzi;
• să fie restabilite: numele istoric al poporului nostru, pe care el 1-a purtat
de-a lungul veacurilor – drept care ne stau mărturie cronicile şi letopiseţele,
documentele istorice din perioada modernă și contemporană, cât şi mărturiile
clasicilor marxism-leninismului – numele de ROMÂN şi denumirea limbii lui –
LIMBA ROMÂNĂ;
• să fie repuse în drepturile lor însemnele naţionale ale poporului nostru:
drapelul tricolor (albastru – galben – roşu) şi stema istorică a Moldovei (capul de
zimbru, cu steaua cuprinsă între coarne, soarele de partea dreaptă şi luna – la stânga);
• să se revină la tradiţiile şi obiceiurile neamului nostru, la sărbătorile lui
naţionale şi la formele tradiţionale de manifestare a voinţei poporului în momentele
de răscruce ale istoriei – MARILE ADUNĂRI NAŢIONALE, statornicite la noi
începând cu Adunarea din CÂMPIA DREPTĂŢII în 1457, când ţara 1-a legiferat
la domnie pe Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Originea şi trecutul comun, unitatea lingvistică şi culturală ale populaţiei din RSR
şi RSSM determină necesitatea unor înlesniri suplimentare pentru cetăţenii RSR şi
RSSM în vederea garantării liberei treceri a frontierelor de stat, îndeosebi în zilele
de sărbătorire în ambele republici a evenimentelor şi personalităţilor istorice şi
culturale comune. În scopul facilitării contactelor culturale e imperios necesar să se
intervină pe lângă guvernul RSR în vederea deschiderii consulatului RSR în RSSM
şi al RSSM în R.S.R.
79
 Nu există drept la istorie fără restabilirea dreptăţii istorice. În acest scop
guvernul RSSM de comun acord cu guvernul Ucrainei trebuie să purceadă la
examinarea problemei retrocedării RSS Moldoveneşti a teritoriilor incluse în mod
nelegitim în componenţa RSS Ucrainene în 1940.
Un stat şi un popor suveran nu sunt în drept să-i lase în voia sorţii pe
conaţionalii care, în urma unei politici migraţioniste aberante, în urma unei politici
de deznaţionalizare constantă promovate în timpul stalinismului şi al stagnării, s-au
stabilit cu traiul în diverse regiuni ale URSS, fiind astăzi lipsiţi de condiţiile cele
mai elementare de dezvoltare a culturii lor naţionale. în acest scop e necesar ca
guvernul republicii:
• să determine şi să cerceteze sub toate aspectele raioanele şi localităţile
situate în afara graniţelor RSSM, locuite compact de moldoveni, iar rezultatele
acestor investigaţii să fie date publicităţii;
• să determine ajutorul material şi spiritual, de care au nevoie moldovenii din
afara republicii pentru a se menţine ca entitate naţională;
• să intervină pe lângă organele de resort în vederea asigurării populaţiei
moldoveneşti în afara hotarelor RSSM cu grădiniţe, şcoli, cluburi, publicaţii în
limba maternă;
• să creeze toate condiţiile necesare care ar garanta repatrierea tuturor
moldovenilor basarabeni şi a urmaşilor lor care manifestă o atare dorinţă,
asigurându-li-se dreptul prioritar de a se stabili cu traiul în localităţile Moldovei.
De aceste înlesniri trebuie să se bucure şi moldovenii basarabeni care locuiesc în
afara URSS, şi reprezentanţii altor grupuri etnice, originari din Basarabia.
3. Un stat suveran şi democratic nu-şi poate organiza în mod normal viaţa
social-politică fără adoptarea unei legi cu privire la alegeri care ar asigura:
• dreptul tuturor formaţiunilor obşteşti, colectivelor de muncă, adunărilor
alegătorilor la locul de trai de a-şi propune propriii lor candidaţi;
• drepturi egale pentru toţi cetăţenii republicii, indiferent de locul de trai, de
apartenenţa lor la vreo Organizaţie obştească sau social-politică. Dreptul de a alege
aparţine numai cetăţenilor în baza circumscripţiilor electorale. Alegerile au loc pe baza
dreptului de vot universal, egal, direct şi secret. Numai respectarea acestor principii
democratice ar permite formarea unui parlament democratic la alegerile viitoare.
4. Recunoscând contribuția esențială a Bisericii în opera de edificare a
culturii naționale, în procesul de educare și perpetuare a preceptelor morale
sănătoase, în purificarea și desăvârșirea spirituală a omului, MAREA ADUNARE
NAȚIONALĂ se exprimă hotărât pentru înfăptuirea cât mai grabnică a autonomiei
Bisericești Moldovenești și crearea condițiilor pentru pregătirea cadrelor naționale
în biserică, lucru fără de care suveranitatea și naționalitatea n-ar fi deplină.
5. Suveranitatea naţional-statală a RSSM presupune crearea condiţiilor pentru
înfăptuirea autonomiei culturale a populaţiei găgăuze şi garantarea tuturor drepturilor
concetăţenilor de alte naţionalităţi pentru libera lor afirmare etnoculturală.
Numai înfăptuirea până la capăt, prin cuget şi conştiinţă curată a năzuinţelor
poporului nostru spre suveranitate, libertate naţională şi progres, va crea condiţii
pentru lichidarea completă a urmărilor stalinismului şi a stagnării, pentru curmarea
nedreptăţilor care s-au săvârşit în decurs de veacuri pe acest multpătimit pământ al

80
Basarabiei. Numai astfel se va putea instaura aici un climat favorabil de
convieţuire în prietenie şi colaborare a reprezentanţilor tuturor naţiunilor şi
naţionalităţilor, care în virtutea vremurilor s-au stabilit aici.
Această clipă grea şi măreaţă a venit prin însăşi voinţa de fier a istoriei, care e
de neînlăturat. Ea cere să ne ridicăm la înălţimea problemelor pe care le-a pus, să
ne pătrundem de importanţa lor, şi luminaţi de propriile noastre conştiinţe să
purcedem la realizarea lor în numele copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri.
Trăiască statul naţional independent şi suveran - singura chezăşie a unui viitor
sigur şi demn al neamului nostru!
Chişinău, Piaţa Victoriei,
27 august 1989
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag.107)

Nr.37
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre grevele din Bender
august 1989
Напряженность не ослабевает

НЕПРИВЫЧНО тиха железная дорога. Замерли в локомотивном депо

имени Г. И. Старого локомотивы, прекращена транспортировка грузов. И
только пассажиров пока еще переводят дизели, да проходит мимо Бендер
поезда дальнего следования.
Поднимаюсь на пешеходный мост, проходящий над железнодорожным
полотном. Один из его рукавов заблокирован. Об этом заранее пре-
дупреждает надпись: «Проход воспрещен. В депо политическая забастовка».
Что ж, приходится выбирать окружной путь. Но не успел спуститься со
ступенек, как ко мне подошли дружинники. Проверили документы,
осведомились о цели посещения депо. Раньше журналистов здесь встречали
куда радушнее. Теперь же чувствую какой-то холодок. Впрочем, причина его
вскоре выяснилась.
– Нельзя без возмущения читать, – сказал электрогазосварщик В. Касап,
– как средства массовой информации публикуют материалы о
забастовщиках. Мы не просим подавать нас в розовом свете, не претендуем
на какую-то поддержку. Но ведь надо все- таки вникнуть в те причины,
которые вызвали волну стачек. А из нас делают, чуть ли не злодеев,
отщепенцев.
К разговору подключается другой дружинник – дизелист В. Шестаченко:
«Некоторые пытаются представить дело так, что забастовки – результат
заговора директоров. Это неверно. Возьмем, к примеру, наше депо. Ини-
циатива о проведении стачки родилась снизу. Руководство, наоборот, делало
все, чтобы нас сдержать. Ведь остановка депо – дело нешуточное. Это
значит, что будет парализована вся Молдавская железная дорога. Каждый из
нас знает об этом. Трудно было нам решиться на забастовку. Но,
посоветовавшись, решили: у нас нет другого выхода.
81
 Продолжение этого разговора проходило уже в рабочем комитете
локомотивного депо. Его председателем избрали секретаря парткома
Ю.Свищева.
– Вы, конечно, удивляетесь, – сказал Юрий Семенович, – что перед
вами в одном лице и партийный работник, и один из руководителей стачки.
Лично я не вижу в этом никакого противоречия. Коммунисты должны не
усиживаться по углам, а быть с народом. И, если коллектив оказал мне
доверие, не считаю возможным обмануть его ожиданий. Кроме того, я пол-
ностью поддерживаю требования бастующих Бендер и вижу выход из
кризисной ситуации в декретировании двух государственных языков.
– А сколько работников депо принимает участие в забастовке?
– На сегодняшний день – 920. Но есть и рабочие, которые не считают
возможным бастовать. Их у нас – 31 человек. Обеспечили их фронтом работ.
Не всегда по специальности, но работать им никто не препятствует. Это
было бы нарушением прав человека.
– Юрий Семенович на телевидении настойчиво проводится мысль о
том, что забастовку поддержали, прежде всего, те коллективы, которые
проваливают свои производственные задания, и вот теперь появилась
возможность все списать на стачку...
– Отвечу вам на это на примере депо. План семи месяцев по объему
перевозок народнохозяйственных грузов мы выполнили на 104,2 процента,
сэкономлено 2316 тонн топлива, заметно возросла и прибыль. Вот такие
цифры. Комментарии, полагаю, излишни.
Знакомясь с другими членами рабочего комитета, узнаю, что один из
них – машинист М. Греку – молдаванин.
– Я тоже ратую за возрождение молдавского языка и культуры, – сказал
Михаил Константинович. Но не за счет ущемления других народов,
проживающих в республике. Решительно осуждаю ту волну национализма,
которая прокатилась по республике. Вот только один пример: слесарь ТО-2
П.Кожокарь написал такой плакат: «Долой русских оккупантов из Молда-
вии!» и передал его, как свою визитную карточку, на митинг тружеников
депо. Эти и другие факты свидетельствуют о том, что Заявление ЦК КПСС о
положении в республиках Советской Прибалтики имеет прямое отношение
и к ситуации, сложившейся в Молдавии. Но мы, рабочие, не позволим
восторжествовать темным силам.
В. ХУДЯКОВ,
корр. «Советской Молдавии».
БЕНДЕРЫ.
(С.М., nr. 201, 30 august 1989)

82
 Nr.38
Legea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti Nr.3464 din 31.08.1989
cu privire la statutul limbii de stat a RSS Moldoveneşti
31 august 1989

În scopul lichidării deformărilor survenite în construcţia lingvistică din RSS

Moldovenească, al luării sub protecţia statului a limbii moldoveneşti – una dintre
premizele fundamentale ale existenţei naţiunii moldoveneşti în cadrul formaţiei
sale naţional-statale suverane al asigurării funcţionării ei în toate sferele pe
teritoriul RSS Moldoveneşti şi al reglementării relaţiilor lingvo-naţionale în
republică Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti
hotărăşte:
A completa Constituţia (Legea Fundamentală) a RSS Moldoveneşti cu
articolul 701, avînd următorul conţinut:
Articolul 701. Limba de stat a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti
este limba moldovenească. Limba de stat este folosită în viaţa politică, economică,
socială şi culturală şi funcţionează pe baza grafiei latine.
RSS Moldovenească asigură ocrotirea şi dezvoltarea limbii poporaţiei
găgăuze, cea mai mare parte a cărea locuieşte pe teritoriul republicii.
RSS Moldovenească asigură pe teritoriul său condiţiile necesare pentru
dezvoltarea şi folosirea limbii ruse ca limbă de comunicare între naţiunile din
Uniunea RSS, precum şi a limbilor populaţiilor de alte naţionalităţi.
Modul de întrebuinţare a limbilor şi corelaţia lor cu limba de stat a RSS
Moldoveneşti se stabileşte prin legislaţia în vigoare şi prin Legea RSS
Moldoveneşti „Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS
Moldoveneşti”.

Preşedinte al Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti M. Snegur
Membru al Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti D. Nidelcu
or. Chişinău, 31 august 1989
N 3464-XI
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l
ang=1&id=313125)

83
 Nr.39
Legea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti Nr.3462 din 31.08.1989
cu privirea la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină
31 august 1989

Trecerea limbii moldoveneşti, idiom de origine şi structură romanică la grafia

latină se bazează pe caracterul mai adecvat, recunoscut de ştiinţă al alfabetului latin
pentru fonetica şi gramatica acestui idiom, pe propunerile cetăţenilor republicii şi
are menirea de a contribui la lichidarea deformărilor ce s-au produs în limbă în
virtutea unui şir de cauze obiective şi subiective, la ridicarea nivelului de cultură
lingvistică al poporului moldovenesc, a rolului factorilor de ordin ştiinţific, etico-
moral, cultural, psihologo-didactic şi social în dezvoltarea limbii moldoveneşti.
Articolul 1. A trece scrisul limbii moldoveneşti la grafia latină.
Articolul 2. A aproba alfabetul limbii moldoveneşti:
A a "a", Ă ă "ă", B b "be", C c "ce", D d "de", E e "e", F f "fe", G g "ge", H h
"ha", I i "i", Î î "î", J j "je", L l "le", M m "me", N n "ne", O o "o", P p "pe", R r
"re", S s "se", T t "te", Ţ ţ "ţe", U u "u" V v "ve", X x "ics", Z z "ze".
Literele K k, Q q, W w, Y y se folosesc în nume proprii şi în neologizme cu
caracter internaţional.
Articolul 3. A abroga Legea RSS Moldoveneşti din 10 februarie 1941 „Cu
privire la trecerea scrisului moldovenesc de la alfabetul latin la alfabetul rus”.
Preşedintele Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti M. Snegur
Membru al Prezidiului
Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti D. Nidelcu
or. Chişinău, 31 august 1989
N 3462-XI

(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=d
oc&lang=1&id=313124)
Nr.40
Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti Nr.3463 din
31.08.1989 despre modul de punere în aplicare a Legii RSS
Moldoveneşti „Cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia
latină”

31 august 1989

În legătură cu adoptarea Legii RSS Moldoveneşti „Cu privire la revenirea

limbii moldoveneşti la grafia latină” Sovietul Suprem al Republicii Sovietice
Socialiste Moldoveneşti h o t ă r ă ş t e :
1. A pune în aplicare Legea RSS Moldoveneşti ”Cu privire la revenirea limbii
moldoveneşti la grafia latină” din momentul publicării ei, pe etape:
Etapa întîi – anii 1989-1993 – trecerea la grafia latină în sferele vieţii politice,
economice, sociale şi culturale a republicii. Începutul creării bazei tehnico-

84
materiale a poligrafiei, a complexelor de calcul şi întărirea ei, dotarea lor cu
mijloace de imprimat, reutilarea şi adaptarea mijloacelor de imprimat existente
pentru tipărirea ziarelor, revistelor şi a altor materiale în limba moldovenească cu
caractere latine; precizarea şi revizuirea comenzilor pentru utilajele şi materialelor
corespunzătoare pe anii următori; trecerea la scrisul latin a tuturor verigilor din
sistemului învăţămîntului public; pregătirea şi reciclarea învăţătorilor şi lectorilor, a
cadrelor de la întreprinderile poligrafice, din ramurile de deservire în scopul
însuşirii scrisului latin; editarea documentelor oficiale, a literaturii de referinţă şi
metodice privitoare la ortografia limbii moldoveneşti, a literaturii prevăzute în
plan, a manualelor, a materialelor didactice şi ilustrative pentru şcolile
moldoveneşti de cultură generală, pentru cele tehnico-profesionale, pentru
instituţiile de învăţămînt mediu de specialitate şi superior, a manualelor şi
materialelor intuitive la limba moldovenească pentru şcolile cu predare în limba
rusă şi pentru alte şcoli şi instituţii de învăţămînt; folosirea grafiei latine în
mijloacele de informare vizuală.
Etapa a doua – anii 1994-1995 – încheierea trecerii la grafia latină în sferele
vieţii politice, economice, sociale şi culturale ale republicii, inclusiv în activitatea
organelor puterii de stat şi administraţiei de stat, efectuarea procedurii judiciare,
ţinerea lucrărilor interne de secretariat, a documentaţiei de evidenţă, de dare de
seamă şi financiare de la întreprinderi, instituţii şi organizaţii, realizarea legăturii
poştale şi telegrafice pe teritoriul republicii Moldoveneşti pe baza grafiei latine,
eliberarea către populaţie a noilor buletine de identitate.
2. Ziarele şi revistele republicane, ziarele orăşeneşti, raionale, de întreprinderi
şi instituţii, alte publicaţii, care se distribuie numai abonaţilor, literatura artistică,
ştiinţifică, de popularizare a ştiinţei, scrise în limba moldovenească, pot fi editate în
perioada de tranziţie, la solicitarea autorilor, abonaţilor şi cu caractere slave.
3. Lucrările ştiinţifice, operele artistice, materialele oficiale, cele metodico-
informative şi alte materiale, editate în limba moldovenească cu caractere slave,
rămîn în tezaurul spiritual al poporului moldovenesc.
4. A da ca însărcinare Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti
să pună legislaţia în vigoare a RSS Moldoveneşti în corespundere cu Legea RSS
Moldoveneşti „Cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină”.
5. Consiliul de Miniştri al RSS Moldoveneşti urmează să înfăptuiască măsuri
pentru trecerea pe etape a scrisului limbii moldoveneşti la grafia latină.
Preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem
al RSS Moldoveneşti M. Snegur
Membru al Prezidiului Sovietului Suprem
al RSS Moldoveneşti D. Nidelcu
or. Chişinău, 31 august 1989
N 3463-XI
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=308865)

85
 Nr.41
Hotărîrea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti Nr.3466 din
01.09.1989 despe modul de punere în aplicare a Legii RSS Moldoveneşti
„Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS
Moldoveneşti”
1 septembrie 1989

În legătură cu adoptarea Legii RSS Moldoveneşti „Cu privire la

funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti” Sovietul Suprem al
Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti h o t ă r ă ş t e:
1. Legea RSS Moldoveneşti „Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe
teritoriul RSS Moldoveneşti” se pune în aplicare pe etape, ţinîndu-se cont de gradul
de pregătire al sferelor vieţii politice, economice, sociale şi culturale, de structura
naţională, precum şi de situaţia lingvistică existentă în diferite zone şi în diferite
colective de muncă din republică.
2. A stabili, că articolul 8, partea 4 a articolului 9, articolele 13, 14, 16, 18,
20, partea I a articolului 21, articolele 22, 30, 31 şi 32 intră în vigoare din ziua
adoptării Legii.
Articolele 6 şi 11 în ceea ce priveşte adresarea în scris, partea I a articolului
24, partea I a articolului 27, articolele 28 şi 29 intră în vigoare cu începere de la 1
octombrie 1990.
Articolele 6, 11 în ceea ce priveşte adresarea în scris şi în limba de stat în
localităţile cu populaţie de naţionalitate găgăuză, articolul 20, partea 2 a articolului
21, precum şi articolul 29, în localităţile cu populaţie de naţionalitate găgăuză
intră în vigoare cu începere de la 1 ianuarie 1993.
Partea a doua a articolului 6 în ceea ce priveşte adresarea în scris partea a
doua a articolului 10, articolele 19 şi 23, partea a doua a articolului 24, articolele 25
şi 26, partea a doua a articolului 27 intră în vigoare cu începere de la I ianuarie
1991.
Articolul 6 în ceea ce priveşte adresarea orală, articolul 7, partea I a
articolului 10, articolele 15 şi 17, intră în vigoare cu începere de la I ianuarie 1994,
iar în localităţile cu populaţie de naţionalitate găgăuză - de la I ianuarie 1996. În
oraşele Bender, Bălţi, Dubăsari, Rîbniţa, Tiraspol, în aşezarea de tip orăşenesc
Dnestrovsc, în raioanele Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Rîbniţa, Clobozia şi
Taraclia partea I a articolului 10 intră în vigoare cu începere de la I ianuarie 1995.
Părţile 1, 2 şi 3 ale articolului 9, articolul 12 intră în vigoare cu începere de la
1 ianuarie 1995. În oraşele Bender, Bălţi, Dubăsari, Rîbniţa, Tiraspol, în aşezarea
de tip orăşenesc Dnestrovsc, în raioanele Grigoriopol, Dubăsari, Camenca, Rîbniţa,
Clobozia şi Taraclia părţile 1 şi 2 ale articolului 9, articolul 12 intră în vigoare cu
începere de la I ianuarie 1996. Articolul 12 intră în vigoare cu începere de la I
ianuarie 1996 şi în localităţile cu populaţie de naţionalitate găgăuză.
3. În caz de necesitate termenele prevăzute în punctul 2 ale prezentei
Hotărîri pot fi prelungite de către Sovietul Suprem al R.S.S. Moldoveneşti.
4. În organele puterii de stat, administraţiei de stat şi organizaţiilor
obşteşti, la întreprinderi, în instituţii şi în organizaţii se admite punerea în aplicare
a Legii R.S.S. Moldoveneşti "Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe
86
teritoriul R.S.S. Moldoveneşti" înainte de termenele stabilite în punctul 2 în
cazurile cînd aceasta nu împiedică înţelegerea între părţi.
5. Organele puterii de stat, administraţiei de stat şi organizaţiilor obşteşti din
republică, întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile urmează să creeze condiţiile
necesare pentru realizarea prevederilor prezentei Legi.
6. Consiliul de Miniştri al R.S.S. Moldoveneşti urmează să elaboreze pînă la I
ianuarie măsuri care ar prevedea răspunderea pentru nerespectarea prezentei Legi şi să
prezinte Prezidiumului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti propuneri cu privire
la introducerea completărilor şi modificărilor respective în legislaţia în vigoare.
7. Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti urmează să prezinte
spre examinare sesiunii ordinare a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti de
legislatura a 11 propuneri referitoare la formarea Comisiei de control asupra
respectării legislaţiei cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul R.S.S.
Moldoveneşti.
Preşedinte al Prezidiului Sovietului Suprem
al RSS Moldoveneşti M. Snegur
Membru al Prezidiului Sovietului Suprem
al RSS Moldoveneşti D. Nidelcu
or. Chişinău,
1 septembrie 1989.
N 3466-XI

(http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=308866&lang=1)

Nr.42
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre greva organizată de
întreprinderile din RSS Moldovenescă în legătură cu problemele
lingvistice din republică
august 1989

ТУПИКОВОЕ ПОЛОЖЕНИЕ?

ЗАБАСТОВКИ, начатые трудовыми коллективами Тирасполя,

продолжаются. Сегодня в городе не работают 44 предприятия – все, кроме
тех, кто поддерживает жизнеобеспечение в городе. К тираспольчанам
примкнули рабочие Бендер, Рыбницы, Чадыр-Лунги, Бельц, Дубоссар,
других городов и поселков республики.
– На сегодняшний день, – говорит сопредседатель республиканского
забастовочного комитета В. Скрипниченко, — в республике приостановили
работу более 200 предприятий. Наши требования изложены в телеграмме,
отправленной в адрес сессии Верховного Совета Молдавской ССР,
Президиума Верховного Совета Молдавской ССР, ЦК Компартии Молдавии,
ЦК КПСС: статус государственности – молдавскому и русскому языкам и
приостановка работ до прибытия в республику комиссии Верховного Совета
СССР. Телетайпы ежедневно несут нам телеграммы – сообщили о своей
87
солидарности с нами более 400 предприятий различных городов и республик
Союза. Идет материальная помощь. На сегодня уже поступило более 170
тысяч рублей.
Положение тревожное. И тем более усугубляется, что с каждым днем
растет экономический ущерб, накаляется политическая обстановка. Что же
дальше?
(С.М., nr. 203, 1 septembrie 1989)

Nr.43
Informație ATEM despre mitingul mișcării internaționaliste –
„Unitatea” (IDE)
3 septembrie 1989

MITING AL MIȘCĂRII IDE

În ziua de 3 septembrie a avut loc la Chișinău un miting de masă al mișcării

internaționaliste – „Unitatea” (IDE). Participanții la el s-au adunat pe manejul de
atletism cu drapele de stat ale Uniunii RSS Moldovenești.
Dînd apreciere Legilor cu privire la limbi, adoptate de sesiunea Sovietului Suprem
al republici, V. N. Iacovlev, copreședinte al IDE, a menționat că din cele 32 de articole
două treimi lucrează în favoarea bilingvismului, iar celelalte necesită să fie definitivate.
Caracterizînd situația social-politică complicată din republică, V. A. Solonari, membru
al Prezidiului IDE, a menționat rolul crescînd al noilor forțe politice. Pentru a nu
admite pe viitor asemenea complicații, sunt necesare schimbări în structura puterii de
stat. Această propunere a fost sprijinită de P. M. Șornicov, membru al prezidiului. Apoi
au luat cuvîntul participanți la ilegalitatea din Basarabie, veterani ai războiului și ai
muncii, reprezentanți ai colectivelor de muncă.
Participanții la miting au exprimat mulțămiri lui S. C. Grosu, primul secretar al
CC al Partidului Comunist al Moldovei, membrilor Biroului CC al PCM pentru
clarviziunea politică de care au dat dovadă la sesiunea Sovietului Suprem al RSS
Moldovenești. Totodată, ei au supus unei critici aspre autoritățile orășenești din
Chișinău , care n-au asigurat ordinea cuvenită lîngă Teatrul de operă.
În cadrul mitingului au luat cuvîntul au răspuns la numeroase întrebări I. T.
Guțu, secretar al CC al Partidului Comunist al Moldovei, N. A Țîu, prim-secretar al
comitetului orășenesc de partid Chișinău.
Participanții la mitingul IDE au trimis o telegramă gazetei „Pravda”, în care se
exprimă mulțumiri pentru publicarea materialelor obiective despre situația din
Moldova, au felicitat poporul moldovenesc cu prilejul conferirii statutului de limbă
de stat limbii lui.
(ATEM).

(M.S., nr 206, 5 septembrie 1989)

88
 Nr.44
Informație despre întîlnirea dintre membrii Comitetului Republican de
Grevă cu sediul la Tiraspol și conducătorii RSS Moldovenești
2 septembrie 1989
Un început de dialog
Sâmbăta trecută la comitetul republican de grevă, care își are sediul în clădirea
Casei Sovietelor de la Tiraspol, au avut loc întâlniri ale lui S.K. Grossu, prim
secretar al CC al Partidului Comunist al Moldovei, M.I. Snegur, Președintele
Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, I.P. Calin, Președintele
Consiliului de Miniștri al Republicii și G. I. Eremei, președintele Consiliului
Republican al sindicatelor din Moldova, cu membrii comitetelor de grevă, cu
activul muncitoresc, cu conducătorii și secretarii comitetelor de partid ale
întreprinderilor aflate în grevă.
Vom spune deschis, că acest dialog n-a fost ușor. Pasiunile declanșate în
ultimul timp în jurul proiectelor de legi cu privire la limbi, lucrărilor sesiunii
Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, la care ele au fost puse în discuție,
excesul de emoții de la mitingurile autorizate și neautorizate au agravat situația
social-politică, tensionată și fără de aceasta.
Conducătorii republicii ai căutat să răspundă cinstit și temeinic la fiecare dintre
ele, i-au rugat și pe cei prezenți în sală să nu dramatizeze evenimentele, dat fiind
faptul că situația din republică, deși nu e deloc simplă, este întru totul controlabilă.
– Reînnoirea societății reclamă în mod imperios și reînnoirea politicii
naționale, – a spus, adresându-se celor prezenți S.C. Grossu. – Însă în rezolvarea
problemei naționale trebuie să pornim de la unica bază justă – asigurarea egalității
efective a popoarelor și a egalității efective a oamenilor, indiferent de apartenența
națională, de la necesitatea obiectivă de la adâncire a internaționalismului,
coeziunii și apropierii în continuare a popoarelor în numele realizării ideilor și
intereselor comune.
Conferirea statutului de limbă de stat limbii moldovenești și revenirea ei la
grafia latină va exercita o influență considerabilă asupra extinderii funcțiilor sale,
asupra ridicării rolului social. Aceasta satisface întru totul necesitățile culturale ale
moldovenilor, contribuie la păstrarea și sporirea specificului autohton al culturii
naționale. Dar, totodată, Legea adoptată la sesiune asigură pe întreg teritoriul
Moldovei condițiile pentru dezvoltarea și folosirea limbii ruse, ca limbă de
comunicare între națiuni, precum și a limbilor materne ale populației de alte
naționalități.
O asemenea abordare a soluționării acestei chestiuni de importanță majoră
diminuează încordarea și confruntarea și trebuie să contribuie la ameliorarea
relațiilor dintre națiuni, trebuie să-i readucă pe participanții la greve la locurile de
muncă.
Unii, – explică P. Denisenco, șef de secție la uzina de refrigeratoare pentru
automobile, copreședinte al comitetului republican de grevă, încearcă să prezinte
lucrurile astfel, cum că colectivele de muncă din Tiraspol și din alte orașe ale
republicii se află în grevă pentru că nu vor să învețe limba moldovenească. Este o
eroare. Bineînțeles, noi suntem pentru ca limba moldovenească să fie limbă de stat,

89
și trebuie să-i creăm toate condițiile pentru renaștere. Nu se poate, însă, să renaștem
o limbă, diminuând rolul altei limbi. Nu se poate să înlocuim o nedreptate prin alta.
V. Rîleacov, președintele comitetului republican unificat de grevă, secretarul
comitetului de partid al uzinei „Electromaș”, s-a referit la proiectul platformei
PCUS în problema națională. În el se menționează, că cetățenii sovietici trebuie să
se simtă ca acasă în orice punct al țării. Este un adevăr care nu cere să fie
demonstrat. Însă proiectele de legi, publicate cu numai zece zile înainte de sesiune,
nu s-au călăuzit de acest adevăr. În republica, în care, alături de moldoveni,
locuiesc un milion și jumătate de ruși, ucraineni, găgăuzi, bulgari, evrei,
reprezentanți ai altor naționalități s-a propus să fie folosită limba moldovenească
drept unica limbă de comunicare între națiuni. Anume de aceea ne-am considerat
lezați în drepturile constituționale și ne cerem dreptatea. Nici CC al Partidului
Comunist al Moldovei, nici Prezidiul Sovietului Suprem n-au răspuns la
rugămințile noastre. De aceea la 16 august colectivele de muncă din Tiraspol s-au
văzut nevoite să declare o grevă de avertizare de două ore. Însă neprimind nici un
răspuns, cu atât mai puțin garanții din partea conducerii republicii, peste cinci zile
noi iarăși am declarat grevă, la care au aderat multe întreprinderi din republică. În
dialog se încadrează M.I. Snegur, Președintele Prezidiului Sovietului Suprem al
RSS Moldovenești, I.P. Calin, Președintele Consiliului de Miniștri al RSS
Moldovenești, G.I. Eremei, președintele Consiliului republican al sindicatelor din
Moldova. Ei nu neagă faptul că au fost admise și unele greșeli în această chestiune
complicată. Însă sesiunea a adoptat legea, prin care limba rusă a primit statutul de
limbă de comunicare între națiuni. Acest lucru trebuie să înlăture temerile,
suspiciunea părții rusofone a populației. O garanție în acest sens este reglementarea
destul de precisă a funcțiilor, a sferelor de folosire a limbilor moldovenească, rusă,
a altor limbi în Legi și în Programul de stat.
P. Scripnicenco, membru al comitetului de grevă, mecanic șef al uzinei de
mașini de turnătorie „S. M. Kirov”, răspunzând la întrebarea, de ce eșuează
tratativele, cine împiedică desfășurarea dialogului, a spus că acest proces a ajuns
atât de departe, încât oamenii au pierdut încrederea în triumful dreptății. S-a
întârziat în mare măsură, multe s-au schimbat în conștiința oamenilor noștri sub
influența mijloacelor de informare în masă. Greva noastră politică este calificată de
ei ca șantaj și presiuni.
Membrii comitetelor de grevă, muncitorii, activiștii de partid au spus în
cuvântările lor, că lozinca „priorități naționalității băștinașe” trebuie înlocuită
printr-o altă lozincă: adevărata prosperare a naționalității băștinașe nu poate fi
asigurată pe seama lezării drepturilor și libertăților altor naționalități. Și, în cele din
urmă, trebuie să ne debarasăm de iluzia că prin anumite „metode de pe poziția de
forță” se poate obține ca populația rusofonă să se împace cu soarta ce i-a fost
hărăzită.
Și cu toate că nu s-a ajuns la un compromis, conducătorii republicii și
comitetele de grevă au apreciat această întâlnire drept utilă, care a pus începutul
unui nou dialog. Cu atât mai mult cu cât sânt și motive pentru aceasta: în republică
va lucra o Comisie a Sovietului Suprem al Uniunii RSS, care va trebui să se edifice
și să aprecieze situația ce s-a creat.

90
 O continuare a dialogului a fost mitingul de duminica trecută a oamenilor
muncii din orașul Tiraspol, la care au participat mii de locuitori și care au fost
prezenți și reprezentanți ai orașelor Bender, Râbnița, Comrat, aflate, de asemenea,
în grevă. În fața participanților la miting au luat cuvântul M. I. Snegur, Președintele
Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, V.K. Pșenicinikov, secretar al
doilea al CC al Partidului Comunist al Moldovei, G.I. Eremei, președintele
Consiliului republican al sindicatelor din Moldova.
L. Dmitriev.
Or. Tiraspol
(M.S., nr 206, 5 septembrie 1989)

Nr.45
Adresarea Comisiei Sovietului Suprem al URSS către cetățenii RSS
Moldovenești
începutul lui septembrie 1989

ОБРАЩЕНИЕ К ГРАЖДАНАМ РЕСПУБЛИКИ

Комиссия Верховного Совета Союза ССР, прибывшая в республику для
изучения общественно- политической ситуации, в связи с началом своей
работы и в целях создания для этого надлежащих условий и нормализации
обстановки, обращается ко всем гражданам республики, общественным
самодеятельным формированиям воздержаться от проведения митингов,
других массовых мероприятий, а также призывает все бастующие трудовые
коллективы предприятий, организаций и учреждений приостановить
забастовки и возобновить свою трудовую деятельность.
(С.М., nr. 207, 6 septembrie 1989)

Nr.46
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre situație social-politică în
Tiraspol
8 septembrie 1989
ЕЩЕ ОДИН ТРУДНЫЙ ДЕНЬ

Давно, а может быть, и никогда не знал Тирасполь такого

яростного всплеска общественно-политической активности, такой
разноголосицы мнений.
ЧЕМ активнее будут сделаны шаги навстречу друг к другу, тем скорее
разрядится напряжение, появится возможность для консолидации всех
трудящихся Молдавии.
Два дня назад проходила сессия городского Совета народных депутатов.
Депутаты выдвигали требование, чтобы на территории республики действо-
91
вали два равноправных языка – молдавский и русский, и свободно
функционировали все другие языки.
Вчера в Тирасполе состоялся пленум городского комитета партии,
обсудивший вопрос «О задачах коммунистов по стабилизации общественно-
политической ситуации в городе».
Еще в кулуарах чувствовалось – разговор будет непростым, но без него
сегодня не обойтись. Время и политическая ситуация предъявили
тираспольским коммунистам свои требования.
А потом опять заседание стачкома. Там наш корреспондент встретился с
членом комиссии Верховного Совета СССР С. Г. Шуваловым и попросил
его дать интервью для нашей газеты.
– Молдавия оказалась в последнее время в фокусе общественного
внимания, – сказал Сергей Гаврилович. – О происходящих здесь процессах
много говорят и пишут не только в нашей стране. Оценки и выводы самые
противоречивые, а иногда и неожиданные.
Наша комиссия уже встречалась с членами забастовочных комитетов,
вела с ними довольно нелегкий, но зато откровенный разговор. Люди там в
основном деловые, довольно принципиальные, действия их, как правило,
взвешенные. Обвинять их во всех смертных грехах не стал бы, хотя у
некоторых из них и проявляется явный максимализм.
Каковы мотивы забастовок? В чем причины того, что Законы о языках
вызвали настоящее противостояние людей коренной национальности и тех,
кого сейчас называют русскоязычными? С одной стороны, сыграли роль
сами проблемы молдавского языка, то положение, в котором он находился
долгое время. Нужно было заботливо, терпеливо и долго даже не
разъяснять, а доводить до сознания, до сердечных глубин обеспокоенных
людей ту бесспорную и драматическую мысль, что судьба молдавского
языка оказалась у опасной черты. Чтобы спасти язык, нужно было сделать
его государственным.
Но нужно было также, чтобы каждый русскоязычный житель
республики поверил: придание молдавскому статуса средства
межнационального общения в Молдавии ни в коем случае не означает
дискриминацию русского и других языков, развитие которых гарантируется
Законом. Однако сделать это, в сущности, было невозможно, поскольку в
проекте русскому языку, как средству межнационального общения, места
вообще не нашлось.
Не увидев высказанных в свое время предложений русскоязычного
населения, трудовые коллективы Тирасполя, Бендер, Рыбницы, Бельц,
Комрата и других объявили политическую забастовку. И только после этого,
уже в ходе работы сессии было принято компромиссное решение – дать и
русскому статус языка межнационального общения. Но страсти уже кипели.
Конечно, забастовка как средство обратить серьезное внимание на
требования трудящихся, исчерпала себя в момент когда было обнародовано
решение по просьбе республиканского забастовочного комитета направить в
Молдавию комиссию Верховного Совета СССР для изучения на месте
общественно-политической обстановки в республике.
92
 Было бы логично прекратить или приостановить забастовку: ведь
содействие работе комиссии означает отказ от давления на нее. К
сожалению, этот подход не был принят республиканским забастовочным
комитетом. И тем не менее комиссия продолжает работать. Есть не только
языковые проблемы, за ними встают и другие. Многие задают себе вопрос: а
как завтра будут отбираться и выдвигаться кадры, не станет ли языковой
критерий дискриминационным?
Если мы идем к правовому государству, то мнения людей нужно
обязательно учитывать, нельзя ущемлять их права. И хотя путь к
компромиссу нелегкий, преодолеть его все же нужно.
Л. ДМИТРИЕВ,
корр. «Советской Молдавии».
ТИРАСПОЛЬ.
(С.М., nr. 209, 9 septembrie 1989)

Nr. 47
Informație a agenției ATEM despre încetarea grevei în Bender
14 septembrie 1989
Și-au reluat activitatea
Bender, 14 septembrie (cor. ATEM). Au încetat greva, care a durat
optsprezece zile, și au început să lucreze feroviarii de la depoul de locomotive din
Bender – unul dintre cele mai mari din Moldova. Ieri, la ora 17, brigăzile
mecanicilor de locomotive au scos din nou din depou primele zece locomotive
Diesel cu ajutorul cărora până azi dimineață au fost scoase 25 de terenuri cu
mărfuri pentru republică, care blocau căile de acces spre nodul feroviar.
Printr-o hotărâre a adunării generale a colectivului depoului feroviarii
încetează temporar greva până la rezolvarea pozitivă a revendicărilor la sesiunea
Sovietului Suprem al Uniunii RSS.
La 12 septembrie a avut loc sesiunea a unsprezecea a Sovietului orășenesc de
deputați ai poporului de legislatura a nouăsprezecea, care a examinat situația
social-politică de la Bender. Feroviarii greviști, la fel ca și reprezentanții altor
colective de muncă din oraș, le-au dat deputaților lor porunca: să adopte la sesiune
o hotărâre care să limiteze pe teritoriul Sovietului orășenesc acțiunii legii „Cu
privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești”

(M.S., nr 215, 15 septembrie 1989)

93
 Nr.48
Informație ATEM despre grevele din orașele RSS Moldovenești
septembrie 1989

Обстановка остается сложной

Возобновила работу часть бастовавших предприятий и организаций
городов Рыбница и Комрат. Третьи сутки осуществляет перевозку грузов
коллектив локомотивного депо города Бендеры. С начала нынешней недели
работают все предприятия Кишинева.
Однако не приступили к работе многие из бастующих предприятий
Тирасполя и Бендер. На проходящих здесь собраниях трудовых коллективов
руководители забастовочных комитетов призывают рабочих прекратить
забастовку.
Как уже сообщалось, в Тирасполе, Бендерах, Рыбнице, Комрате прошли
сессии Советов народных депутатов. Они призывали забастовочные
комитеты, коллективы бастующих предприятий приостановить забастовки.
Участники забастовок, начавшихся в середине августа на многих
предприятиях, считают, что ряд статей принятых Верховным Советом
Молдавии Закона о функционировании языков ущемляет права
русскоязычного населения, противоречит Конституции СССР.
(АТЕМ).

(С.М., nr. 215, 16 septembrie 1989)

Nr. 49
Rezoluția Micii Adunări Naționale din sudul Basarabiei „Despre
consolidarea statalităţii, integritatea şi suveranitatea RSSM, despre
ameninţarea fărâmiţării teritoriale şi ruinarea economică”
17 septembrie 1989

Mica Adunare Naţională din Sudul Basarabiei a fost organizată de grupul de

sprijin al FPM din raioanele Vulcăneşti şi Cahul, cu tema: „Despre consolidarea
statalităţii, integritatea şi suveranitatea RSSM, despre ameninţarea fărâmiţării
teritoriale şi ruinarea economică”.
Au luat parte reprezentanţi din raioanele şi oraşele: Cantemir, Leova, Floreşti,
Chişinău, Reni, Ismail, Cetatea Albă, Cahul, Vulcăneşti, Briceni, Nisporeni,
Teleneşti, Srăşeni, Rezina, Orhei, Bender, Căpriana, Zaim, Ceadâr-Lunga, Odesa,
Cimişlia.
1. Să fie apreciată just activitatea antinațională, antimoldovenească a
ziarului „Sovietskaia Moldavia”, a ATEM-ului, a unor conducători din CC al
PCM, secretari din comitetele orășenești raionale de partid.
2. Susținem în unanimitate hotărârile Sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem
al RSSM cu privire la decretarea limbii de stat a RSSM și funcționarea limbilor
pe teritoriul RSSM.
94
 3. Suntem categoric împotriva fărîmițării republicii, formării autonomiei
statale a orașelor Bender, Tiraspol.
4. Adunarea locuitorilor din sudul Basarabiei se pronunță categoric
împotriva greviștilor din raion și republică. Aceste greve nu-s politice, ci sabotaje
economice, și cerem de la organele republicane și raionale să-i tragă la răspundere
penală pe organizatori.
5. Conducătorii de greve republicane să fie trași la răspundere penală
pentru înjosirea prezidentului M.I. Snegur la mitingul din orașul Tirapol.
6. Ne adresăm conducerii republicii ca bazele comerciale din Comrat, de
aprovizionare cu mărfuri, de gaz lichefiat să fie transferate în orașul Cahul,
fiindcă satele populate de moldoveni sunt prost îndestulate comparativ cu celelalte
sate din sudul republicii.
7. Pierderile ce au fost aduse în republică de pe urma grevelor să fie
recompensate în cauză și să se pună populația la curent prin mijloacele de
informare în masă.
8. Cerem restabilirea integrității statale a Moldovei. Să fie reîntoarse
Moldovei raioanele din sudul Basarabiei, Cetatea-Albă, Ismailul și Hotinul.
9. Insistăm să fie lichidat cimitirul de chimicale din raionul Vulcănești,
satul Giurgiulești
10. nNu acceptăm formarea Republicii Autonome găgăuze, fiindcă găgăuzii
alcătuiesc numai 3%. Găgăuzii nu-s o populaţie compactă. Ei niciodată n-au avut
un teritoriu şi nu alcătuiesc o naţie, dar o poporaţie.
11. Cerem o nouă gazetă raională în limba moldovenească în locul gazetei „Calea
spre comunism” şi să fie editată foaia raională „Vatra” cu grafie latină.
12. Legile şi actele editate de Guvernul URSS să fie răspândite asupra
teritoriului RSSM numai după ratificarea lor de Guvernul republicii.
13. Cerem independenţă economică prin autogestiune.
14. Guvernul republicii să grăbească pregătirea specialiştilor locali în toate
domeniile.
15. Să fie decretat drapelul naţional al RSSM tricolorul (albastru-galben-roşu)
cu stema republicii pe fundalul galben.
16. Cerem ca în Legea despre alegeri să fie excluse toate privilegiile pentru
organizaţiile obşteşti. Toţi deputaţii să fie aleşi prin alegeri directe.
17. Să se lichideze comitetele de greve din raion şi din republică.

Preşedintele Adunării, DIMIDEVSCHI I.S.

Secretarul Adunării, CHIOIBAŞ F.P.

Aprobată în unanimitate de cei peste 11 mii de participanţi la Mica Adunare

Naţională din Sudul Basarabiei, desfăşurată în s. Suvorov (Cuza-Vodă), r-nul
Vulcăneşti, la 17 septembrie 1989.

(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente

și materiale..., pag.109)

95
 Nr.50
Informație ATEM despre greva întreprinderilor din Tiraspol
și Bender
18 septembrie 1989

Situația continuă să fie complicată

În republică continuă să facă grevă circa 110 întreprinderi din orașele Tiraspol
și Bender, i s-a comunicat corespondentului ATEM la Comitetul de grevă
republican unificat.
– La 18 septembrie, – a spus P. Denisenco, copreședinte al comitetului, – în
acestea, precum și într-un șir de alte orașe din republică și-au întrerupt, de
asemenea activitatea pe două ore, zeci de întreprinderi, care anterior încetaseră
greva sau n-au participat la ea pe baza hotărârii comitetului nostru, deoarece, ele
asigură activitatea vitală a orașelor și prelucrarea recoltei. Motivul acestei acțiuni
de grevă republican le-a expus în telegrama trimisă pe adresa CC al PCUS,
Sovietului Suprem al Uniunii RSS și Televiziunii Centrale. Potrivit opiniei
comitetului, presa și televiziunea denaturează situația social-politică din republică
inclusiv din orașele care fac grevă. Greviștii au chemat la reflectarea obiectivă a
situației, la informarea deplină a oamenilor despre caracterul evenimentelor care au
loc. În convorbirile cu corespondentul ATEM reprezentanții întreprinderilor care
fac grevă au recunoscut că grevele pricinuiesc daune colosale economiei naționale,
lor personal, familiilor lor. Ei, însă, nu sunt de acord să înceteze grevele, până când
nu vor fi satisfăcute revendicările lor.
(Corespondent ATEM).

(M.S., nr 218, 19 septembrie 1989)

Nr.51
Informație despre încetarea grevelor politice în Tiraspol și Bender
sfârșitul lui septembrie 1989

Au încetat grevele politice

Au încetat grevele politice în Tiraspol și Bender. După o întrerupere de mai
bine de o lună, au revenit la locurile de muncă colectivele de la aproape o sută de
întreprinderi din aceste orașe.
– Oamenii muncii din Tiraspol și Bender, din Râbnița și Comrat, care au
încetat grevele încă de la 15 septembrie, din alte orașe și orășele ale republicii,
speră că revendicările înaintate de ei, în special cu privire la recunoașterea parității
celor două limbi – a limbii moldovenești și a limbii ruse, vor fi examinate la
96
sesiunea Sovietului Suprem al Uniunii RSS, care și-a început astăzi lucrările, – i-a
spus D. Ivanov, Copreședinte al comitetului republican unificat de grevă,
corespondentului ATEM.
– În colectivele de muncă care s-au aflat până acum în grevă, în prezent are loc
discutarea activă a platformei partidului în problema națională, adoptate la Plenara
CC al PCUS. De o încuviințare deosebită se bucură propunerea de a i se conferi
limbii ruse statutul de limbă generală de stat, care a răsunat în cuvântarea lui M.S.
Gorbaciov.
(M.S. , nr.224, 26 septembrie 1989)

Nr.52
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre situația social-politică în Bender
începutul lui octombrie 1989

БЕНДЕРЫ: Обстановка нормализуется

Более недели прошло с тех пор, как коллективы бастовавших
предприятий и организаций Бендер вернулись к работе. Первыми по
решению городского рабочего комитета приостановили стачку деповцы, и
сегодня все делается для того, чтобы нормализовать обстановку на железной
дороге. Постепенно входят в четкий трудовой ритм и другие промышленные
предприятия города. Время, оставшееся до конца года, будет для этих
коллективов по-особому напряженным. Ведь, ущерб экономике нанесен
серьезный: за месяц забастовки в Бендерах недовыпустили продукции более
чем на 50 миллионов рублей.
По мнению экономистов вряд ли удастся полностью наверстать
упущенное, но стремиться к этому, разумеется, необходимо. Как раз поиском
путей этого и заняты рабочие комитеты, которые с приостановлением стачки
на предприятиях не упразднены. Одна из их сегодняшних забот – дела
производства.
– Перед нами стоит сложная задача, – говорит секретарь парткома
Бендерского шелкового объединения Н. Евтодиенко, она же и председатель
рабочкома, – попытаться нагнать отставание. А оно значительно –
шелковики недовыпустили продукции на 13 миллионов рублей. Те, кто
участвовал в забастовке, собираются в свой выходной день выйти в ночную
смену. В бригадах же вспомогательных производств, где по каким- либо
причинам отсутствует часть работающих, выполняются сегодня задания
меньшим числом. Настрой у всех один: работать с удвоенной энергией.
Такая точка зрения типична и для коллективов других бендерских
предприятий. Повсеместно принимаются меры для того, чтобы ущерб от за-
бастовок свести к минимуму.
Стачка приостановлена, но по-прежнему действует городской рабочий
комитет. Как здесь оценивают итоги минувших событий? На этот вопрос
отвечает председатель рабочкома Д. Добров:

97
 – Непосредственным поводом для приостановления забастовки явились
решения сентябрьского (1989 г.) Пленума ЦК КПСС, принявшего платформу
партии по национальной политике. В то же время мы отдаем себе отчет в
том, что основное требование забастовщиков – приостановить действие
Законов о языке – пока не выполнено. Добились мы приезда комиссии
Верховного Совета СССР, которая, насколько нам известно, дала
объективную оценку сложившейся в республике общественно -
политической ситуации. Считаем также, что молдавские события помогли
глубже осознать такую истину: Советскому Союзу нужен единый
федеральный язык. По инициативе рабочего комитета на недавней сессии
Бендерского горсовета народных депутатов был рассмотрен вопрос о
приостановлении действия ряда статей Законов о языке на своей территории
и другие.
Сегодня все предприятия города работают, но рабочие комитеты и
впредь намерены защищать политические права трудящихся. Мы выступаем
за то, чтобы каждый человек везде чувствовал себя в нашей стране, как дома.
В. ХУДЯКОВ,
корр. «Советской Молдавии»
(С.М., nr. 230, 3 octombrie 1989)

Nr.53
Declarația Frontului Popular din Moldova cu privire la incidentele din
or. Chişinău în zilele de 1 şi 7 octombrie 1989

8 octombrie 1989
1. Incidentele care s-au produs în zilele de 1 octombrie şi 7 octombrie 1989 în
Piaţa Victoriei, pe bulevardul Lenin, precum şi alte incidente în diferite părţi ale
oraşului, ca şi intervenţiile organelor de menţinere a ordinii publice, reflectă o
agravare serioasă a situaţiei social-politice din republică. Cauzele directe ale
acestei agravări cu consecinţe imprevizibile sunt, în primul rând, grevele de lungă
durată din Tiraspol, Tighina, Râbniţa, care sunt condamnate fără nici o rezervă de
către poporul moldovenesc, fărădelegile comise în această perioadă în oraşele
respective şi tendinţele de dezmembrare a republicii în unităţi autonome arbitrare.
În acelaşi timp, autorităţile întreprind încercări provocatoare de a atenta la
tricolor ca simbol sacru al poporului moldovenesc, conducerea republicii
tergiversează în mod premeditat legalizarea Frontului Popular din Moldova,
anumite persoane din conducerea de partid a republicii îşi permit declaraţii ce
constituie în esenţa lor un îndemn de sabotare a Legilor adoptate de Sesiunea a XIII
a Sovietului Suprem al RSSM despre funcţionarea limbilor în RSSM.
Toate acestea luate împreună nu pot fi calificate decât ca o ofensă adusă
poporului moldovenesc.
În lipsa unor revendicări respective de urgenţă, conducerea de partid şi de stat
a republicii urmează să-şi asume întreaga răspundere pentru situaţia creată şi
eventualele consecinţe.
98
 2. Frontul Popular din Moldova condamnă actele de huliganism comise de
persoanele iresponsabile, ofensarea persoanelor pe motivul apartenenţei naţionale
şi alte acţiuni de aceeaşi natură din ziua de 1 octombrie. În acelaşi timp, Frontul
Popular din Moldova consideră că autorităţile locale şi organele de menţinere a
ordinii publice sunt obligate să onoreze obligaţiile luate de Statul Sovietic privind
Drepturile Omului, dând dovadă de îngăduinţă civilizată faţă de demonstraţii,
pichetări şi alte manifestări paşnice, chiar dacă acestea constituie o iniţiativă
spontană a cetăţenilor fără autorizarea lor prealabilă. Dat fiind faptul că în Ziua
Constituţiei Uniunii Sovietice organele de menţinere a ordinii publice din Chişinău
au maltratat în mod barbar un grup de tineri, care au ieşit în stradă cu pancarde şi
lozinci, lovindu-i cu bâte de cauciuc, urcându-i cu forţa în maşină unde au fost
bătuţi cu sălbăticie, Frontul Popular din Moldova cere să fie formată cât mai urgent
o comisie având în componenţa sa deputaţi ai poporului din URSS şi reprezentanţi
ai FPM care ar efectua o investigaţie nepărtinitoare asupra incidentelor în cauză
pentru pedepsirea aspră a celor care au ordonat şi au executat această crimă.
Frontul Popular din Moldova.
[Chişinău, 8 octombrie 1989]
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și materiale..., pag.112)

Nr.54
Protestul Frontului Popular din Moldova către Comitetului Central al
PCM, Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, Consiliului de Miniştri
al RSSM Comitetului executiv Chişinău privind organizarea paradei
militare la Chişinău
30 octombrie 1989

Comitetului Central al PCM Prezidiului

Sovietului Suprem al RSSM
Consiliului de Miniştri al RSSM
Comitetului executiv Chişinău
Azi, când întreaga ţară este antrenată într-o activitate intensă de aprofundare şi
lărgire a restructurării, când conducerea de stat şi de partid a URSS promovează o
politică de destindere, de colaborare cu toate ţările lumii, în însuşi interiorul ţării se
mai fac încercări de a sărbători pompos şi cu demonstrarea forţei ziua de 7
noiembrie. În asemenea împrejurări intenţia organizării unei parade militare
spectaculoase la Chişinău este nejustificată şi vine în contradicţie cu necesitatea
întronării unei noi mentalităţi politice, compromite esenţa doctrinei militare
sovietice de apărare.
Demonstrarea forţei în perioada de consolidare şi purificare politică a societăţii
poate fi interpretată doar ca o tentativă de intimidare a forţelor restructuriste, a
întregului popor.
Din aceste considerente Frontul Popular din Moldova - prin prezentul protest -
cere anularea hotărârii oficiale de a organiza la 7 noiembrie a.c. o paradă militară.
99
 Sfatul Frontului Popular din Moldova
Chişinău, 30 octombrie 1989
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag.119)

Nr.55
Lozincile Frontului Popular din Moldova pentru demonstraţia din 7
noiembrie 1989
3 noiembrie 1989
Lozincile FPM
pentru demonstraţia de 7 noiembrie 1989
1. Pământ ţăranilor!
2. Neostalinişti! Eliberaţi scena politică!
3. Neostalinismul - duşman al popoarelor!
4. Suveranitatea poate fi numai deplină!
5. Jos gândirea imperială!
6. Pedepsiţi sabotorii!
7. Nu îndrăzniţi să mai muşcaţi din trupul Moldovei!
8. Nu! – statalităţii limbii ruse pe întreg teritoriul URSS!
9. Academie pentru popor, nu pentru carierişti!
10. Demilitarizăm republica!
11. Jos bodiusmul şi smirnovismul!
12. Nu! – alegerii pripite a Președintelui Academiei!
13. Restructurare gorbaciovistă, nu neobodiulistă!
14. Democraţie, nu dictat!
15. Jos cu politica de import a cadrelor!
16. Moldova – ultima citadelă a stagnării!
17. Nu autonomiei teritoriale a găgăuzilor!
18. Răspundere penală organizatorilor de greve!
19. Jos proiectul cu referendumul!
20. Cerem legea cetăţeniei!
21. Alegeri libere şi democratice!
22. Reînnoirea Prezidiului Academiei!
23. ATEM – agenţia dezinformării!
24. Opriţi migraţia!
25. Vrem pluralism politic!
26. Libertate şi independenţă Bisericii Moldoveneşti!
27. O lege democratică - un parlament democratic!
28. Avem dreptul la istorie!

Secretar al Sfatului FPM, Gheorghe GHIMPU

Chişinău, 3 noiembrie 1989
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente
și materiale..., pag.120)
100
 Nr.56
Din stenograma şedinţei Biroului Comitetului Central al Partidului
Comunist al Moldovei „Cu privire la încălcările ordinii publice în
timpul sărbătoririi celei de-a 72-a aniversări a Marelui Octombrie”
9 noiembrie 1989
Din STENOGRAMA
şedinţei Biroului Comitetului Central
al Partidului Comunist al Moldovei
"Pentru uz de serviciu"
„Strict secret”
STENOGRAMA
şedinţei Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei,
9 noiembrie 1989
"Cu privire la încălcările ordinii publice în timpul sărbătoririi
celei de-a 72-a aniversări a Marelui Octombrie"
Au fost prezenţi:
tov. Grossu, Guţu, Eremei, Calin, Pşenicinikov, Sangheli, Semionov,
Snegur – membri ai Biroului CC al Partidului Comunist al Moldovei
tov. Kaziulin, Lavranciuc, Runcovschi – membri supleanţi ai Biroului tov.
Angheli, Gandrabura, Cojuhari, Marcenco, Şatohina, Iacubenco, Platon,
Voronin – membri ai CC al Partidului Comunist al Moldovei
tov. Djesmedjian, Cuşnir, Tcacenco – membri supleanţi ai CC al Partidului
Comunist Moldovei
tov. Puşcaş – preşedinte al Comisiei de revizie a Partidului Comunist al
Moldovei
tov. Bolgarin, Tampiza – şefi de secţie la CC al Partidului Comunist al
Moldovei
tov. Smirnov E.P. – locţiitor de şef de secţie la CC al Partidului Comunist
al Moldovei tov. Vrabie, Hristev – inspectori la CC al Partidului
Comunist al Moldovei
tov. Stratulat B.M. – secretar la comitetul orăşenesc de partid
tov. Ciumacenco – al doilea secretar la comitetul orăşenesc de partid
tov. Demidenco – Procurorul RSS Moldoveneşti
...tov. Grossu:
- Iată ce e mai important acum. Împreună cu lucrătorii Ministerului de
Interne să lămurim asupra esenţei lucrurilor. Şi să nu tărăgănăm timp de 3 luni,
cum a fost în trecut. Trebuie să vedem neîntârziat ce, unde, şi cine-i de vină. Să ne
dumerim şi să luăm imediat măsuri... Să pronunţăm în cazul fiecărei persoane, să le
arestăm, să le izolăm de societate şi să le ducem de aici nu e un lucru complicat....
Cât priveşte conducătorii lor, va ajunge mâna şi la ei...


Traducere din limba rusă.

101
.. .Există oameni care au difuzat proclamaţii, există oameni care au tipărit
proclamaţii. Uite s-a spus că 70 de autobuze n-au revenit în garaj... Ce-i asta?
...Toate aceste fapte trebuiesc cercetate...Dacă aţi intentat deja o acţiune penală,
trebuie să vă lămuriţi ce e de făcut cu acești oameni...
tov. Demidenco:
- Eu aş ruga ca şi celelalte organe – de partid, sovietice - să nu se
eschiveze de la aceste probleme.
...tov. Grossu:
- Nimeni nu a fost condamnat şi nimeni nu a ajuns la puşcărie. Vorba
ceea, ni se urcă totul în cap. În asemenea cazuri e bine să fie prinşi imediat, în
flagrant, să fie condamnaţi şi băgați la închisoare. Şi să fie duşi din republică.
Atunci am vedea că situaţia se schimbă. Doar e vorba de oameni care poartă vina
pentru această situaţie....
tov....(?, neidentificat)
- Să se intenteze acţiuni penale unor persoane concrete, iniţiatorilor şi
conducătorilor Frontului Popular care au solicitat participarea la demonstraţie cu o
coloană separată şi poartă răspundere pentru aceasta...
tov....(?, neidentificat)
- Ar fi bine să fie condamnaţi vreo 3-4 dintre aceştia. Să se lămurească cu
Moroşanu şi cu toţi ceilalţi extremişti. Pentru că ei au văzut atunci dimineaţa că pot
conduce...".
[Chişinău, 9 noiembrie 1989]
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și
materiale..., pag.122)

Nr.57
Informație ATEM despre evenimentele din Chișinău
10 noiembrie 1989

О массовых беспорядках в Кишиневе

10 ноября, а 15.00, в центре Кишинева – у памятника Стефану Великому
собралось около 200-300 экстремистски настроенных лиц. Раздавались
призывы пикетировать здание МВД республики, выразив тем самым протест
по поводу задержания нескольких человек, нарушивших общественный
порядок во время праздничной демонстраций 7 ноября.
Эта группа в 18.00 двинулась к зданию МВД. По пути к ней
присоединились до полутора тысяч граждан, скопившихся перед зданием
министерства. Они блокировали движение по проспекту Ленина, создав за-
торы на прилегающих к нему улицах. Вышедшие к блокировавшим здание
министерства ответственные работники МВД пытались наладить с ними
контакт, уговаривали прекратить противоправные действия, призывали к
благоразумию. Однако в ответ выкрикивались угрозы и оскорбления в адрес
сотрудников органов правопорядка, их называли «хунтой», «фашистами».
Затем в милиционеров, попытавшихся остановить толпу у дверей, полетели
камни, палки, пустые бутылки.
102
 Возникла необходимость в дополнительных силах милиции. Против
распоясавшихся хулиганов были применены резиновые дубинки и водометы,
их неоднократно оттесняли и рассеивали за несколько кварталов от здания
МВД.
Однако возбужденная толпа хулиганов, среди которых были пьяные,
вновь и вновь возвращалась к зданию МВД, забрасывая милицейские за-
слоны и автомобили булыжниками, палками, осыпая их грубой нецензурной
бранью, угрозами, провоцируя на ответные действия. Сохраняя завидную
выдержку и самообладание, работники милиции по-прежнему призывали
собравшихся уважать закон, соблюдать порядок и разойтись. Но уговоры не
возымели действия. Вошедшие в раж экстремисты устроили вакханалию,
опрокидывая урны, рекламные щиты, торговые киоски. Они разобрали
строительные леса находящегося на капитальном ремонте театра имени М.
Эминеску, перегородив проспект баррикадами.
Конфликт обострялся, приобретая характер массового беспорядка.
Возбужденная толпа все чаще и чаще предпринимала попытки смять за-
градительные заслоны. Желая разрядить обстановку, милиция вновь отошла
к входу в здание МВД, Но и это не отрезвило хулиганов. Перед зданием
Министерства они опрокинули и подожгли милицейскую машину, выбили
почти все окна в этом здании и несколько витражей близлежащих магазинов.
Бесчинствующая толпа численностью до десяти тысяч человек неоднократно
пыталась проникнуть в помещения МВД, продолжала забрасывать окна
камнями и бутылками с горючей смесью, горящими предметами, с двух
сторон подожгла здание. Распоясавшиеся молодчики вырывали у
сотрудников милиции защитные щиты, резиновые палки. Работники МВД
открыли предупредительную стрельбу в воздух, применили спецсредство
«черемуха».
В процессе столкновения были пострадавшие. Слухи о жертвах, якобы
имевших место во время беспорядков, являются вымыслом и не со-
ответствуют действительности.
Для локализации обстановки были организованы выступления народных
депутатов СССР, авторитетных представителей творческой интеллигенции и
лидеров Народного фронта Молдавии. В результате этого временами уда-
валось часть толпы уводить на площадь Победы, однако она вновь
возвращалась к зданию МВД. Были задержаны более тридцати человек, но по
требованию экстремистов они были отпущены. Это способствовало
смягчению обстановки, и около 23.00 удалось уговорить собравшихся
перейти на площадь Победы, где активно продолжалось муссирование
вопроса об отставке правительства и Бюро ЦК КПМ. К этому подключился
ряд народных депутатов СССР и представителей Союза писателей.
Выступившие народные депутаты СССР Н. Дабижа, Г. Виеру, А.
Грэждиеру призвали собравшихся к спокойствию и благоразумию в этой
сложной обстановке. Но вместе с тем в их выступлениях прозвучали и
призывы, не способствующие стабилизации ситуации.
Анализ поведения участников массовых беспорядков дает основание
сделать вывод, что события у здания МВД МССР были спровоцированы с
103
целью добиться реакции на требования о смещении руководства ЦК КПМ и
правительства республики, которые неоднократно высказывались ни
митингах, собраниях, в печати, по радио и телевидению активистами НФМ,
рядом творческих работников, в том числе некоторыми народными
депутатами СССР. Можно считать, что активным подстрекательским
фактором послужила и опубликованная накануне в газете «Литература ши
арта» статья «Отставка».
Поздно ночью состоялось заседание Бюро ЦК Компартии Молдавии,
рассмотревшего создавшуюся ситуацию.
По фактам массовых беспорядков в Кишиневе возбуждено уголовное дело.
(АТЕМ).
(С.М., nr. 262, 12 noiembrie 1989)

Nr. 58
Rezoluția Sfatului Frontului Popular din Moldova „Despre
evenimentele care au avut loc la Chișinău în zilele de 7 și 10 noiembrie
1989”
12 noiembrie 1989

FPM menţionează că evenimentele din 7 zi şi 10 noiembrie a.c. au fost cauzate

de acţiunile provocatoare ale forţelor conducătoare din republică, ale MAI şi ale
altor forţe de menţinere a ordinii menite să sustragă atenţia poporului de la
obiectivele principale ale mişcării populare - adoptarea unei legi cu adevărat
democratice despre alegeri şi pregătirea alegerilor însăşi.
Evenimentele din ziua de 7 noiembrie şi poziţia FPM au fost expuse în
"Declaraţia FPM cu privire la evenimentele care au avut loc în ziua de 7 noiembrie
a.c. la Chişinău".
Evenimentele din 10 noiembrie a.c. au fost declanşate în timp ce conducerea
FPM se afla la sediul Consiliului de Miniştri al republicii şi nu avea ştiri despre
cele ce se întâmplă pe bulevardul Lenin în preajma MAI al RSSM. Ministrul de
interne al RSSM, tov. Voronin, şi preşedintele Consiliului de Miniştri, tov. Calin,
au fost informaţi, în timpul şedinţei de cele ce se întâmplă, ei însă au găsit de
cuviinţă să informeze conducerea Frontului Popular foarte târziu, când
evenimentele, începute în mod stihiinic, luaseră un caracter ireversibil. Numai
datorită unor eforturi supraomeneşti, depuse de unii conducători ai FPM şi de către
grupul de deputaţi ai poporului din URSS (N. Dabija, P. Buburuz, Gr. Vieru, L.
Lari, A. Grăjdieru ş.a.) mulţimea revoltată a putut fi oprită în faţa clădirii MAI al
RSSM.
Afirmaţiile, difuzate de presa oficială, precum că lumea ar fi pătruns în
clădirea MAI, sunt neîntemeiate. Sunt de-a dreptul jignitoare afirmaţiile că grupul
de deputaţi ai poporului din URSS şi conducătorii Frontului Popular ar fi instigat
maselor convinse cu mare greu, să se retragă spre Piaţa Victoriei.
Informaţiile difuzate de mijloacele de informaţii în masă în zilele de 11 şi 12
noiembrie falsifică adevărurile despre cele întâmplate în seara zilei de 10
104
noiembrie şi sunt insultătoare pentru FPM, Uniunea scriitorilor din Moldova şi
grupul de deputaţi ai poporului din URSS.
În comisia formată de forurile superioare ale republicii n-a fost inclus nici unul
dintre conducătorii FPM, în schimb au fost incluse un şir de persoane sus-puse,
cărora poporul le-a exprimat şi nu o dată neîncrederea.
Sfatul FPM consideră că situaţia social-politică ce s-a creat în republică
impune un şir de principii şi acţiuni strategice şi tactice, cât şi proiectarea unor
anumite scopuri şi poziţii ale FPM:
• Hotărârea de a renunţa la mitingul anunţat pentru 12 noiembrie în favoarea
unui miting cu participarea conducătorilor republicii, care urmează să aibă loc la
Chişinău în ziua de 19 noiembrie a.c., a fost adoptată luând în consideraţie evoluţia
periculoasă a evenimentelor - concentrarea la Chişinău a unor numeroase unităţi
militare de foc din alte regiuni ale URSS, decizia conducerii republicii de a recurge
la forţă pentru a curma manifestările populare - şi, mai ales, pentru a evita vărsările
de sânge. FPM a optat totdeauna şi optează pentru rezolvarea pe cale paşnică,
parlamentară şi civilizată a tuturor problemelor existente în republică şi în ţară.
• FPM optează şi de azi înainte pentru o schimbare cât mai grabnică a
actualei componenţe a Biroului CC al PCM, a Consiliului de Miniştri al RSSM şi a
altor foruri diriguitoare, singura măsură care ar putea să scoată republica din criza
actuală.
• FPM nu tinde să ia puterea de stat în RSSM, cum a fost învinuit în mod
nechibzuit, el cere demisia tov: Grossu, Pşenicinikov, Calin, Semionov,
Demidenco...
• Sfatul FPM consideră că demisia acestor funcţionari sus-puşi trebuie să
urmeze până în ziua de 19 noiembrie, pentru ca la mitingul din 19 noiembrie să
poată fi trasat, împreună cu noua conducere, un program constructiv de scoatere a
republicii din starea de criză. Dacă acest deziderat nu va fi îndeplinit FPM îşi
rezervă dreptul de a chema masele populare la acţiuni paşnice de protest şi la
greve.
• Sfatul FPM îşi exprimă indignarea şi nedumerirea în legătură cu faptul că
forurile diriguitoare ale republicii nu au luat nici o atitudine faţă de acţiunile
nelegitime ale mişcării "Gagauz-halkî" - congresul din 12 noiembrie a.c., care avea
drept obiectiv proclamarea autonomiei teritoriale găgăuze - şi ale diriguitorilor
oraşului Tiraspol care desfăşoară un referendum anticonstituţional.
• Sfatul FPM constată o amplă campanie dezlănţuită de organele de
informare în masă împotriva FPM, a Uniunii scriitorilor.
• Sfatul FPM îşi exprimă indignarea în legătură cu faptul că înrăutăţirea
situaţiei social - politice din republică este pusă, în exclusivitate, pe seama FPM, a
Uniunii Scriitorilor a ziarului "Literatura şi arta" şi a unui grup de deputaţi ai
poporului din URSS, şi consideră campania ce se desfăşoară în ultimul timp în
organele de informare în masă, în colectivele de muncă, la întreprinderi şi în
organizaţii drept o campanie nelegitimă şi calomnioasă împotriva poporului
moldovenesc şi a cerinţelor lui constituţionale.
• Sfatul FPM revendică încă o dată dreptul FPM la publicitate şi cere să fie
date publicităţii documentele elaborate de el în legătură cu evenimentele de 7 şi 10
noiembrie a.c.
105
 • Sfatul FPM consideră drept obiectiv principal al acţiunilor de mai departe
ale FPM adoptarea unei legi cu adevărat democratice despre alegeri şi pregătirea
pentru alegerile în parlamentul republicii şi în Sovietele locale.
Sfatul FPM HOTĂRĂŞTE:
1. Să fie format un grup de membri ai Sfatului FPM care, împreună cu
deputaţii poporului din URSS, să plece la Moscova pentru a informa obiectiv
Sesiunea Sovietului Suprem al URSS despre cele întâmplate la Chişinău în zilele 7
şi 10 noiembrie a.c.
2. Să creeze un grup pentru cercetarea evenimentelor care âu avut loc la
Chişinău la 7 şi 10 noiembrie a.c.
3. Să intervină pe lângă Prezidiul Sovietului Suprem al RSSM pentru a
obţine: desfăşurarea mitingului de la 19 noiembrie a.c. în Piaţa Victoriei cu
începere de la orele 12.00, transmiterea în direct a desfăşurării mitingului,
suspendarea tuturor interdicţiilor referitoare la accesul liber al locuitorilor
republicii spre Chişinău în zilele 18-19 noiembrie.
4. Să fie elaborat un program desfăşurat al FPM pentru mitingul din 19
noiembrie, care să fie expus conducerii republicii.
5. Să obţină demonstrarea la cinematografe şi TV a filmelor regizorului A.
Deleu „Muguri de înviere" şi „Binecuvântare".
Adoptată în şedinţa Sfatului FPM.
Chişinău, 12 noiembrie 1989

(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și

materiale..., pag.125

Nr. 59
Hotărârea Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești „Cu
privire la încălcarea legislației constituționale de către Sovietul
orășenesc Râbnița de deputați ai poporului din RSS Moldovenească”
13 noiembrie 1989

La Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești

Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești a adoptat hotărârea „Cu
privire la încălcarea legislației constituționale de către Sovietul orășenesc Râbnița
de deputați ai poporului din RSS Moldovenească”.
În hotărâre se menționează, că prin hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al
RSS Moldovenești de la 13 noiembrie 1989 a fost declarată drept valabilă din
momentul adoptării și anulată hotărârea comună a Sovietului raional Râbnița și
Sovietului orășenesc Râbnița de deputați ai poporului de la 13 octombrie 1989
despre aprobarea regulamentului ”Cu privire la referendum” în orașul Râbnița și
raionul Râbnița”. Totodată, Sovietului raional Râbnița și Sovietului orășenesc
Râbnița de deputați ai poporului și comitetelor lor executive li s-a atras atenția
asupra admisibilității încălcării pe viitor în activitatea lor a prevederilor

106
Constituției RSS Moldovenești și a legislației în vigoare a republicii, asupra
necesității exercitării împuternicirilor lor pe o bază strict juridică.
Totuși, în pofida hotărârii adoptate, Sovietul orășenesc Râbnița de deputați ai
poporului și comitetul lui executiv, dând dovadă de nerespectare a legii și ignorând
hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești de la 13 noiembrie
1989, au organizat și au înfăptuit în ziua de 3 decembrie 1989 un referendum
orășenesc în scopul de a afla părerile locuitorilor din oraș în problemele acordării
statutului de teritoriu autonom orașului Râbnița și raționalității formării Republicii
Autonome Sovietice Socialiste Nistrene în componența RSS Moldovenești pe baza
funcționării egale în drepturi a tuturor limbilor.
Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești, călăuzindu-se de articolul
108 din Constituția (Legea fundamentală) a RSS Moldovenești, a declarat
referendumul , efectuat în orașul Râbnița la 3 decembrie 1989 în problemele
acordării statutului de teritoriu autonom orașului Râbnița și raționalității formării
Republicii Autonome Sovietice Socialiste Nistrene în componența RSS
Moldovenești, drept venind în contradicție cu articolele 5, 97 și 108 din Constituția
RSS Moldovenești, din care cauză rezultatele lui nu au putere de lege și nu implică
nici un fel de efecte juridice.
A fost atrasă atenția deputaților Sovietului orășenesc Râbnița de deputați ai
poporului asupra inadmisibilității adoptării unor hotărâri, care vin în contradicție cu
linia restructurării în scopul creării unui stat democratic bazat pe drept, care duc
spre dezorientarea populației, care nu contribuie la consolidarea locuitorilor
republicii pe baza principiilor internaționalismului, înțelegerii reciproce, cumpătării
și răspunderii pentru propriile acțiuni.
Prezidiul Sovietului Suprem i-a chemat pe deputații Sovietului orășenesc
Râbnița de deputați ai poporului, pe toți locuitorii orașului să-și revizuiască
atitudinea față de ideea lipsită de temei de a crea Republica Autonomă Sovietică
Socialistă Nistreană în componența RSS Moldovenești, care nu este fundamentală
nici din punct de vedere științific, nici al dreptului de stat, nici politic.

(M.S., nr. 265, 14 noiembrie 1989)

Nr.60
Informație a agenției ATEM cu privire la Ședința Comisiei
extraordinare de stat în frunte cu I.P. Calin
15 noiembrie 1989

Заседание чрезвычайной комиссии

15 ноября под председательством И.П. Калина состоялось очередное
заседание чрезвычайной государственной комиссии. На нем рассмотрены
неотложенные меры по наведению порядка и усилению воспитательной
работы в общежитиях предприятий, учреждений и организаций города
Кишинева. Заслушав сообщения по этому вопросу руководителей
министерств и ведомств, промышленных предприятий союзного
подчинения, комиссия обратила внимания министерств народного
107
образования, строительства, здравоохранения, промышленности
строительных материалов, Агропромсоюза МССР на наличие серьезных
недостатков в организации воспитательной работы среди проживающих в
подведомственных им общежитиях. Комиссия обязала их руководителей
принять решительные меры для устранения отмеченных недостатков, в
корне перестроить работу в области социально-культурного, бытового и
коммунального обслуживания проживающих в общежитиях работников,
создать нормальные условия для их быта и отдыха. В числе намеченных в
этой связи конкретных мер – укрепление дисциплины и правопорядка,
дальнейшее развитие самоуправления в общежитиях, внедрение новых
активных форм содержательного отдыха, обеспечение условий для учебы,
занятий спортом, физической культурой и самодеятельным творчеством.
Комиссия потребовала навести надлежащий порядок в эксплуатации и
содержании общежитий, проведении их ремонта, благоустройства терри-
торий. Обращено также внимание на необходимость повышения
ответственности проживающих на бережное расходование ими воды,
тепловой и электрической энергии. Отмечалось, что работа в общежитиях
во всех трудовых коллективах города должна стать важной составной
частью их планов социально-экономического развития, коллективных
договоров.
Исполкомам местных Советов города Кишинева комиссия
рекомендовала совместно с представителями общественных организаций и
органов внутренних дел регулярно проводить рейды и проверки состояния
дел в общежитиях, а их итоги анализировать на заседаниях постоянных
комиссий Советов народных депутатов по делам молодежи.
Чрезвычайная государственная комиссия рассмотрела вопрос о
нецелесообразности проведения массового митинга 19 ноября в Кишиневе.
Отмечено, что в последние дни в городе общественно-политическая
обстановка продолжает оставаться сложной, а экстремистски настроенные
лица ведут среди населения усиленную пропаганду необходимости
проведения несанкционированного массового митинга на площади Победы.
Об этом свидетельствуют и многочисленные прокламации, которые
распространяются от имени Народного фронта Молдавии в микрорайонах
по месту жительства граждан, на предприятиях, в учебных заведениях.
Действия, идущие вразрез с постановлением Президиума Верховного
Совета Молдавской ССР и Совета Министров Молдавской ССР «О не-
отложных мерах по стабилизации общественно-политической обстановки в
городе Кишиневе», вызывают законное возмущение в трудовых кол-
лективах, требующих принятия мер по строгому соблюдению
установленного указанным постановлением порядка.
Комиссия потребовала от руководства Народного фронта Молдавии и
других общественных формирований, учитывая взрывоопасную ситуацию и
возможность массовых беспорядков, принять все меры к точному и
неуклонному выполнению постановления Президиума Верховного Совета и
Совета Министров Молдавской ССР и недопущению 19 ноября проведения

108
каких-либо массовых манифестаций, митингов, собраний и уличных
шествий.
Средствам массовой информации рекомендовано довести до сведения
населения принятое решение, широко разъяснять опасность конфронтации,
провокаций, различных слухов, демагогических призывов к неповиновению
властям, необходимость сохранения спокойствия, консолидации здоровых
сил.
(АТЕМ).
(С.М., nr. 267, 18 noiembrie 1989)

Nr. 61
Lista activiştilor mişcării internaţionaliste pentru susţinerea
Perestroikăi „Edinstvo”*
1989

“1. Liseţkii Anatolii Mihailovici, n. 1930, ucrainean, membru al PCUS, doctor

în ştiinţe istorice, profesor, şeful Catedrei Istoria URSS la Universitatea de Stat din
Chişinău. Se pronunţă împotriva declarării limbii moldoveneşti ca limbă de stat.
2. Andrievskii Vitalii Aleksandrovici, n. 1951, ucrainean, asistent la Catedra
Istoria URSS a Universităţii de Stat din Chişinău, candidat în ştiinţe istorice,
nemembru al PCUS. Însistă că trebuie să existe două limbi de stat – moldoveneasca
şi rusa.
3. Solonari Vladimir Anatolievici, n. 1959, ucrainean, asistent la Catedra de
istorie modernă şi contemporană a Universităţii de Stat din Chişinău, candidat în
ştiinţe istorice, nemembru al PCUS.
4. Babilunga Nicolae Vadimovici, n. 1952, moldovean, nemembru de partid.
Colaborator ştiinţific al Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe al RSSM, candidat
în ştiinţe istorice. A participat la elaborarea programului şi statutului organizaţiei.
5.Heistver Aleksei Valentinovici, n. 1942, rus, nemembru de partid.
Colaborator ştiinţific superior al Institutului de Istorie al Academiei de Ştiinţe a
Moldovei. Unul dintre autorii programului Interfrontului. Se pronunţă împotriva
extremismului membrilor Mişcării democratice pentru sprijinirea Perestroikăi.
6. Zaiţeva Ludmila Vasilievna, n. 1938, rusoaică, nemembră PCUS, filolog.
Colaboratoare a centrului pentru prevenirea criminalităţii din cadrul Comitetului
executiv al raionului Lenin din oraşul Chişinău.
7. Grec Ivan Fiodorovici, n. 1939, bulgar, membru al PCUS. Colaborator
ştiinţific inferior la Instititul de Istorie al Academiei de Ştiinţe din RSSM.
Participant la elaborarea programului şi statutului mişcării.

*
Mișcarea internaţionalistă pentru susţinerea Perestroikăi „Edinstvo” a fost creată în
ianuarie 1989 ”de autorităţile de la Moscova pentru a contracara mişcarea de emancipare
naţională a românilor moldoveni din RSSM şi declararea a două limbi de stat, în scopul
perpetuării privilegiilor populaţiei rusolingve” (”Adevărul, Ediția de Moldova, 6 septembrie
2012).
109
 8. Martânov Oleg Pavlovici, n. 1947, rus, membru al PCUS. Lector superior la
Catedra disciplinelor teoretice generale a Institutului agricol din Chişinău. Candidat
în ştiinţe istorice. Unul dintre liderii Interfrontului „Edinstvo”.
9. Poliuhov Nikolai Mihailovici, n. 1936, rus, membru al PCUS. Şeful Catedrei de
istorie a artei la Institutul de Arte din Chişinău, candidat în domeniul artei.
10. Marunevici Maria Vasilievna, n. 1937, găgăuzcă, nemembră PCUS. Colaborator
ştiinţific superior la secţia de etnografie şi istoria artei de la Academia de Ştiinţe a
Moldovei, candidat în ştiinţe istorice. Membră activă a mişcării „Gagauz halkî”.
11. Safonov Andrei Mihailovici, n. 1964, rus, nemembru PCUS, învăţător de
istorie la şcoala medie nr. 37 din oraşul Chişinău.
12. Pavlenko Gheorghii Nikolaevici, n. 1945, rus, membru al PCUS, şeful
secţiei propagandă la ziarul „Sovetskaia Moldavia”.
13.Şornikov Piotr Mihailovici, n. 1949, rus, nemembru al PCUS, colaborator
ştiinţific inferior la Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a RSSM. Unul
dintre autorii programului şi statutului Interfrontului.
14. Kuroglo Stepan Stepanovici, n. 1940, găgăuz, membru al PCUS.
Colaborator ştiinţific superior al secţiei etnografie şi istoria artei din cadrul
Academiei de Ştiinţe a RSSM, candidat în ştiinţe istorice.
15. Kramarenko Vladimir Grigorievici, n. 1951, rus, absolvent al Institutului
Politehnic din Chişinău în 1974, candidat în ştiinţe economice, candidat în membru
al PCUS din ianuarie 1989, colaborator ştiinţific superior al Institutului de
Economie al Academiei de Ştiinţe a RSSM.
16. Tufar Nikolai Haralampievici, n. 1935, găgăuz, absolvent al Universităţii
de Stat din Chişinău în 1966, membru al PCUS din 1965, candidat în ştiinţe
istorice, conferenţiar, colaborator ştiinţific superior al secţiei etnografie şi istoria
artei din cadrul Academiei de Ştiinţe a RSSM.
17. Verbiţkii Iurii Mihailovici, n. 1955, ucrainean, membru al comsomolului,
activează la Instititul de genetică ecologică a Academiei de Ştiinţe, traducător din
limba engleză.
18. Postovalova Tatiana Petrovna, n. 1951, membră a PCUS, rusoaică, studii
superioare, secretar al organizaţiei de partid a Asociaţiei ştiinţifice şi de producţie a
încălţămintei din piele, din octombrie 1988.
19. Buraga Valentin Karpovici, n. 1946, ucrainean, membru al PCUS, studii
superioare, preşedinteal organizaţiei sindicale a întreprinderii de televizoare
„Alfa”din Chişinău, din noiembrie 1988.
20. Komisarenko Aleksandr Aleksandrovici, n. 1944, ucrainean, membru al
PCUS, a absolvit Institutul Agricol din Chişinău în 1972, director al uzinei
experimentale „Dormaş” din iunie 1987.
21. Tracevskii Vadim Sergheevici, n. 1936, rus, membru al PCUS, studii
superioare, director al uzinei de televizoare „Alfa” din 1981.
22. Blohin Iurii Vitalievici, n. 1944, rus, membru al PCUS. Vicedirector al
Instititului de cercetări ştiinţifice de pe lângă Comitetul de Stat de Planificare din
RSSM, candidat în ştiinţe economice”.

(Adevărul, Ediția de Moldova, 6 septembrie 2012).

110
 Nr.62
Lista fondatorilor şi liderilor Uniunii Colectivelor de Muncă (STK*)
/1989/

“1.Belitcenko Anatolii Constantinovici, director al Uzinei metalurgice

moldoveneşti [din Râbniţa] – împărtăşeşte opinii politice foarte radicale, la limita
extremismului.
2.Bolşakov Anatolii Ivanovici, director al uzinei „Tocilmaş” [din Tiraspol] –
are viziuni şovine, are tendinţa de a exagera chestiunile administrative.
3. Efanov Alexandr Efimovici, muncitor de la uzina de beton armat nr. 3 din
Bender – susţine viziuni foarte radicale, s-a manifestat activ în timpul grevelor.
4. Kokoşko Vladimir Petrovici, muncitor la uzina „Tocilitmaş” – este adeptul
unor viziuni expremiste, s-a manifestat activ în timpul grevelor.
5. Koşevoi Ivan Ivanovici, conferenţiar la Institutul Pedagogic din Bălţi,
candidat în ştiinţe filologice – are viziuni profund dogmatice cu privire la reformele
curente din societate.
6. Kiricenko Ivan Petrovici, vicedirector al colhozului „V. I. Lenin” din
Parcani – are viziuni extrem de radicale.
7. Pologov Ghimn Fiodorovici, director al uzinei „Electrofarfor” din Bender –
extremist convins, are o atitudine foarte negativă faţă de extinderea suveranităţii
republicilor unionale.
8. Smirnov Igor Nikolaevici, director al uzinei „Electromaş” din Tiraspol – are
viziuni centriste, dar pe anumite chestiuni se întrevăd poziţii radicale”.
(Adevărul, Ediția de Moldova, 6 septembrie 2012)

Nr. 63
Informație ATEM despre un referendum al locuitorilor orașului
Tiraspol privind separarea teritoriului din stânga Nistrului de
administrația de la Chișinău
28 ianuarie 1990

Referendum la Tiraspol
În ziua de 28 ianuarie a avut loc la Tiraspol un referendum al locuitorilor
orașului și centrelor populate din vecinătate. Cetățenilor li s-a propus să-și exprime
atitudinea față de două chestiuni: conferirea statutului de teritoriu independent
Tiraspolului cu teritoriile subordonate din punct de vedere administrativ pe
principiile autoconducerii, autogestiunii și autofinanțării regionale cu deplina
egalitate în drepturi a limbilor; despre raționalitatea intrării orașului Tiraspol în
componența RASS Nistrene în cazul formării ei. La 27 ianuarie în presă a fost
*
Uniunea Colectivelor de Muncă a organizat grevele din vara-toamna anului 1989, având
drept scop neadmiterea declarării limbii române drept limbă de stat în RSSM, iar ulterior –
crearea regimului separatist de la Tiraspol. (”Adevărul, Ediția de Moldova, 6 septembrie
2012).
111
publicată o comunicare de la ședința Biroului CC al Partidului Comunist al
Moldovei, în care s-a menționat că astfel de referendumuri nu contribuie la lichidarea
problemelor care s-au acumulat, ci au doar rolul de catalizator al agravării situației
social-politice, care și așa este complicată în republică.
Cu toate acestea, Sovietul orășenesc Tiraspol de deputați ai poporului a hotărât
să efectueze referendumul proiectat, deoarece asupra acestui lucru a insistat
obștimea orașului. Scrutinul a avut loc la sectoarele electorale pe baza unor liste
asemănătoare cu listele alegătorilor pentru apropiatele alegeri din februarie de
deputați ai poporului ai RSS Moldovenești și pentru Sovietele locale. Conform
datelor comisiei pentru efectuarea referendumului, la el au participat 125.535 de
oameni – 92,3 procente din cetățeni. Asupra primei chestiuni s-au pronunțat
«pentru» 96,2 procente, «contra» – 1,7 procente. Asupra celei de a doua chestiuni –
«pentru» au votat 96 procente, «contra» – 2,3 procente. O parte din participanți la
referendum și-au exprimat opinia numai asupra primei chestiuni. Circa două mii de
chestionare au fost declarate de către comisie nevalabile din cauza că n-au fost
completate corect.
(ATEM).
(M.S., nr. 27, 31 ianuarie1990)

Nr.64
Declarație a mitingului Frontului Popular din Moldova Despre Actul
istoric al Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918
25 martie 1990

Actul istoric al Unirii Basarabiei cu România, votat de Sfatul Ţării în şedinţa din
27 martie 1918, a fost pregătit de întreaga evoluţie a istoriei neamului nostru, care, în
decurs de două secole, dezmembrat şi hărţuit în încercuirea duşmănoasă a trei imperii
la fel de agresive şi hrăpăreţe, a luptat pentru libertate şi unitate naţională.
Unirea a fost un rezultat firesc al dezvoltării procesului revoluţionar în
Basarabia.
Înfăptuirea dreptului la autodeterminare a românilor din Basarabia a fost una
din verigile procesului de constituire a statelor naţionale şi a realizării unităţii
naţionale a multor naţiuni europene, început în urma destrămării Imperiului
Austro-Ungar şi a Imperiului Rus.
Contestarea legitimităţii Actului Unirii Basarabiei cu România de către
autorităţile sovietice şi istoriografia sovietică oficială este un rezultat al
nerenunţării la moştenirea imperială a Rusiei ţariste, al persistenţei mentalităţii
imperiale de dictat stalinist.
Actul istoric al Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918 a rămas în
conştiinţa românilor basarabeni ca un drept firesc şi legitim, recunoscut prin
tratatele internaţionale semnate în urma celui dintâi război mondial, şi violat prin
forţă brută şi dictat, în urma aplicării Pactului Ribbentrop-Molotov şi a
protocoalelor adiţionale secrete.
Datorită înfăptuirii Unirii Basarabiei cu România, în perioada interbelică, românii
basarabeni au avut posibilitatea să-şi păstreze fiinţa naţională, să se integreze în
112
procesul firesc de dezvoltare a culturii materiale şi spirituale. Graţie acestui eveniment
istoric, noi ne-am păstrat până astăzi conştiinţa naţională şi şansa de a renaşte.
Chişinău, 25 martie 1990.
[Declaraţia a fost aprobată de cei cca 15 mii de participanţi la miting]
(Partidul Popular Creștin Democrat,
Documente și materiale..., pag.151)

Nr.65
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre problemele lingvistice în RSS
Moldovenească
aprilie 1990

Законы следует соблюдать

В ЦК Компартии Молдавии за подписью тираспольчанина П. Голованова
поступило письмо следующего содержания: «До каких пор молдаване-румыны
будут шантажировать народ, который проживает на территории левобережья
Днестра? Почему на этой территории молдаване-румыны установили дорожные
знаки с наименованием населенных пунктов на латинском языке? Эта
территория никогда не была ни молдавской, ни румынской...».
Далее следует просьба опубликовать это письмо в газете «Советская
Молдавия», И подпись: «Тираспольский комитет «Дружба народов».
Закон о статусе государственного языка Молдавской ССР вступил в силу с
1 октября 1989 года и действует на всей территории республики. Как известно,
государственный язык функционирует на основе латинской графики. Что
касается дорожных указателей с наименованием населенных пунктов или иных
географических объектов, то они в соответствии со статьей 28 Закона о
функционировании языков на территории Молдавской ССР, изготовляются на
государственном и русском языках, в соответствующих местностях – на
государственном, гагаузском и русском языках и располагаются слева (сверху)
на государственном языке и справа (снизу) на русском языке,
соответствующих местностях – слева (сверху) на гагаузском языке, в центре
(снизу) на государственном языке, справа (ниже) на русском языке.
Кстати. Как выяснили компетентные органы, в Тирасполе не существует
никакого комитета «Дружба народов». Не проживает по указанному на
конверте адресу и автор письма.
Вот и возникает законный вопрос: кому на руку это провокационное
письмо? Не ошибемся, указав точный адрес, – тем, кого не устраивают мир и
спокойствие в Молдавии, тем, кто хочет посеять семена недоверия и
неприязни между людьми разных национальностей, населяющих наш край.
Группа политического анализа и оперативного информирование при
Секретариате ЦК Компартии Молдавии.
(С.М., nr. 98, 26 aprilie 1990)

113
 Nr.66
”Ziarul Moldova socialistă” despre mitingurile întreprinderilor din
Bender legate de situația social-politică în RSS Moldovenească
începutul lui mai 1990
Mitinguri în timpul lucrului
La întreprinderile din Bender adesea se organizează mitinguri în timpul
lucrului. Moda aceasta se trage de la greva din anul trecut, când mitinguri aveau loc
zilnic atât la fabrici şi uzine, cât şi în centrul urbei.
Comitetul grevist, care dirija mitingurile, activează şi astăzi, numai, că se
numeşte comitet muncitoresc. Cu ce ar trebui să se ocupe un asemenea organ? Cu
multe. Numai nu cu distragerea oamenilor de la îndeplinirea obligaţiilor directe.
Dar iată că anume aşa procedează fastul organ grevist: pune şi acum beţe în roate.
În zilele de sărbătoare în oraş au fost răspândite proclamaţii semnate de
comitetul muncitoresc. Ele conţin apelul de a organiza mitinguri în colectivele de
muncă, având scopul susţinerii «deputaţilor noştri». Se propune ca rezoluţiile
mitingurilor şi adunărilor să fie expediate pe adresa comitetului muncitoresc: strada
Sovietelor, 44.
Comitetul muncitoresc indică şi tema ce urmează să fie examinată la mitinguri:
mersul sesiunii Sovietului Suprem al R.S.S.M. Cică, Frontul Popular din Moldova,
posedând majoritatea de mandate, ignorează propunerile şi obiecţiile grupului
«Sovetscaia Molda- via».
Aşa acţionau adepţii comitetului grevist şi în cadrul recentelor alegeri. Se
declara fără nici un pic de ruşine: nu votaţi pentru moldoveni, căci ei pledează
pentru ieşire din U.R.S.S. Ca să vezi, mulţi cetăţeni se lăsau induşi în eroare de
răuvoitorii cu pretenţii de internaţionalişti. Tactica de a speria masele cu idei
născocite se aplică şi în prezent, în loc să aibă grijă de crearea condiţiilor pentru o
muncă fructuoasă comitetul muncitoresc ațâță spiritele în oraş, impune colectivele
să piardă timpul pe la mitinguri.
Care e poziţia conducerii localităţii? După cum ştim, G. Pologov, preşedintele
Sovietului orăşenesc de deputaţi ai poporului, cerea într-un rând suspendarea
lucrărilor parlamentului pentru a ţine sfat cu alegătorii. In proclamaţia amintită
citim: «...să se pună chestiunea privind suspendarea participării deputaţilor la lucrul
sesiunii pentru discutarea cu alegătorii a situaţiei create». Deci, e vorba de aceeaşi
tactică. Acum e clar de la cine vine ideea de a organiza mitinguri în timpul lucrului.
(Moldova Socialistă, nr. 103, 4 mai 1990)

Nr.67
Legea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Cu privire la
introducerea unor modificări în articolele 6, 7 și 49 din Constituția
(Legea Fundamentală) a R.S.S. Moldovenești
10 mai 1990
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești hotărăște:
1. A introduce în Constituția (Legea Fundamentală) a R.S.S. Moldovenești
următoarele modificări:

114
 Articolul 6. Partidele politice, alte organizații obștești și mișcări de masă
participă la elaborarea politicii republicii, la conducerea treburilor de stat și obștești
prin reprezentanții lor, aleși în Sovietele de deputați ai poporului, precum și sub
alte forme.
Articolul 7. Partidele politice, celelalte organizații obștești și mișcări de masă
activează în cadrul Constituției R.S.S. Moldovenești, Constituției Uniunii R.S.S și
al legislației în vigoare. Nu este admisă activitatea unor partide, organizații și
mișcări care au drept scop schimbarea prin violență a orânduirii constituționale
sovietice și a integrității statului moldovenesc, subminarea securității lui, ațâțarea
vrajbei sociale, naționale și religioase.
Articolul 49. Cetățenii R.S.S Moldovenești au dreptul să se asocieze în partide
politice și organizații obștești, să participe la mișcările de masă. Organizațiilor obștești
le sunt garantate condiții pentru realizarea sarcinilor statutare.
2. Legea respectivă întră în vigoare în ziua adoptării.
Președintele Sovietului Suprem al R.S.S. Moldovenești M.Snegur
Or. Chișinău, 10 mai 1990, nr.10-XII
(Parlamentul independenței, Chișinău, 2010, pag. 64)

Nr.68
Hotărârea Sovietului Suprem al RSSM Cu privire la hotărârea
Sovietului orășenesc Bender de deputați ai poporului și la hotărârea
Sovietelor raional și orășenesc Rîbnița de deputați ai poporului
mai 1990
Sovietul Suprem al RSS Moldovenești relevă că hotărârea Sovietului Suprem
al RSS Moldovenești, adoptate la 4 mai 1990 ”Cu privire la hotărârea Sovietului
orășenesc Tiraspol de deputați ai poporului din 30 aprilie 1990 și Sovietului
orășenesc Bender de deputați ai poporului din 3 mai 1990” a fost ignorată de
Sovietele respective.
În orașul Tiraspol în zilele de 7 și 8 mai au fost organizate mitinguri pentru
susținerea hotărârii Sovietului orășenesc Tiraspol de deputați ai poporului din 30
aprilie 1990.
În orașul Bender la 8 mai 1990 a fost convocată sesiunea Sovietului orășenesc de
deputați ai poporului, care a confirmat hotărârea Sovietului orășenesc din 3 mai 1990,
ignorând prin aceasta hotărârea Sovietului Suprem al RSS Moldovenești din 4 mai 1990.
La 8 mai 1990 în orașul Râbnița a fost convocată o sesiune comună a Sovietelor
orășenesc raional Râbnița de deputați ai poporului, care, la fel ca și Sovietele
orășenești Tiraspol și Bender de deputați ai poporului, a adoptat hotărârea de a nu
recunoaște și a suspenda Legea RSS Moldovenești ”Cu privire la modificarea
articolului 168 din Constituția (Legea fundamentală) a RSS Moldovenești” despre
drapelul nou al RSS Moldovenești, încălcând prin aceasta articolele 4, 125 și 127 din
Constituția RSSS Moldovenești, neîndeplinind prevederile articolului 126 din
Constituția RSS Moldovenești și făcând abuz de împuternicirile prevăzute prin

115
articolele 6 și 8 din Legea RSS Moldovenești „Cu privire la Sovietul orășenesc,
raional din oraș de deputați ai poporului din RSS Moldovenească”.
Călăuzindu-se de partea a doua a articolului 97 din Constituția RSS
Moldovenești, Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
hotărăște:
1. A declara nule punctele 2 și 3 din hotărârea Sovietului orăşenesc Bender de
deputaţi ai poporului şi hotărârea Sovietelor orăşenesc şi raional Râbnița de
deputaţi ai poporului, adoptate la 8 mai 1990, ca fiind în contradicţie cu Constituţia
(Legea fundamentală) a R.S.S. Moldoveneşti şi neavând efecte juridice.
2. A crea o comisie din deputaţi ai poporului, jurişti de specialitate in
următoarea componenţă:
Arseni Alexandru Ion – circumscripţia electorală nr.185 Lebedenco, raionul Cahul
Braşoveanu Dumitru Ion – circumscripţia electorală nr. 324 Crocmaz, raionul
Suvorov
Ghimpu Mihai Teodor – circumscripţia electorală nr. 65 Durleşti, oraşul
Chişinău
Calciu Gheorghi Ivanovici – circumscripţia electorală nr, 141 Vulcănești.
raionul Vulcăneşti
Colun Valentin Serghei – circumscripţia electorală nr. 52 Sângera, oraşul
Chişinău
Cotorobai Mihai Ion – circumscripţia electorală nr. 380 Ialoveni, raionul
Ialoveni
Lebedev Valerii Iuvenalievici – circumscripţia electorală nr. 53 Frunză, oraşul
Chişinău
Muntean Petru Ion – circumscripţia electorală nr. 8 Uzinelor, oraşul Chişinău
Panţiru Tudor Mihai – circumscripţia electorală nr. 162 Scăieni, raionul
Donduşeni
Postovan Dumitru Haralampie – circumscripţia electorală nr. 231 Cruglic,
raionul Criuleni
Hioară Gheorghe Nicolae – circumscripţia electorală nr 58 Eminescu, oraşul
Chişinău
Comisia urmează să studieze situaţia creată în oraşele şi raioanele ale căror So-
viete adoptă hotărâri ce contravin Constituţiei R.S.S. Moldoveneşti şi să prezinte
până la 21 mai a. c. spre examinare sesiunii Sovietului Suprem al R.S.S. Moldo-
veneşti un proiect de lege sau de modificări a unor legi, în care să fie prevăzut un
mecanism juridic ce ar asigura respectarea strictă a Constituţiei R.S.S, Moldoveneşti
şi altor acte legislative pe teritoriul republicii, să fie concretizată răspunderea
administrativă şi penală pentru încălcarea sau nerespectarea legilor în vigoare.
3. Ministerul afacerilor interne al R.S.S. Moldoveneşti, Comitetul pentru
securitatea statului al R.S.S. Moldoveneşti, Procuratura R.S.S. Moldoveneşti să ta
măsurile necesare, prevăzute de lege, pentru a asigura supravegherea respectivă
asupra îndeplinirii Legii R.S.S. Moldoveneşti «Cu privire la modificarea articolului
168 din Constituţia (Legea fundamentală) a R.S.S. Moldoveneşti» pe teritoriul
republicii, să cerceteze minuţios cazurile de ignorare a Legii menţionate şi de
pângărire a Drapelului de stat al R.S.S. Moldoveneşti, precum şi a Drapelului de
116
stat al Uniunii R.S.S., să aplice faţă de persoanele vinovate măsurile prevăzute de
legislaţia penală şi administrativă în vigoare.
4. A însărcina comisia, creată de Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldoveneşti pentru studierea tradiţiilor istorice ale simbolicii naţional-statale din
Moldova, să dea lămuriri suplimentare prin intermediul presei, televiziunii, la
întâlnirile cu colectivele de muncă şi cu deputaţii Sovietelor din oraşele şi raioanele
R.S.S. Moldoveneşti din partea stîngă a Nistrului despre activitatea comisiei şi
despre tradiţiile istorice ale simbolicii naţional-statale a Moldovei
M. SNEGUR.
Preşedinte al Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti

(M.S., nr. 110, 13 mai1990)

Nr.69
Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre problemele legate de simbolistica
națională în RSS Moldovenească
16-20 mai 1990

Страсти вокруг флага

Вот уже который день в Слобозии и селах района кипят страсти. Они
вызваны решением сессии Верховного Совета республики о Госу-
дарственном флаге Молдавской ССР. В большинстве сел и рабочих поселков
прошли сходы и митинги граждан, на которых их участники заявили, что
триколор является не молдавским, а румынским флагом, а потому
неприемлем для Слобозийского района. Несмотря на подобные заявления,
над зданием районного Совета народных депутатов он был поднят.
ХРОНОЛОГИЧЕСКИ же события развивались так. 11 мая с самого утра
к зданию райсовета стали собираться группы людей, которые настойчиво
требовали снять флаг. Руководители Совета и райкома партии попытались
убедить собравшихся, что не следует поддаваться эмоциям, так как это
приведет к еще большему накалу межнациональных отношений, что
принятый сессией Верховного Совета Закон о Государственном флаге МССР
действует на всей территории республики. Слобозийский район не может
стать исключением.
Но тут же стали раздаваться категорические требования снять триколор,
а на его место водрузить Государственный флаг СССР. Обстановка
накалилась, что называется, до предела. Нашлись среди собравшихся и
«энтузиасты», которые тут же развернули красное полотнище и понесли его к
входу в Совет. Наряд милиции попытался воспрепятствовать этому, но под
нажимом массы был вынужден отступить. Красный Государственный флаг
СССР занял место триколора.
13 мая в райцентре состоялся стихийный митинг, на котором
выступающие обвиняли руководителей республики, Верховный Совет МССР
в том, что под нажимом Народного фронта они сдают одну позицию за
другой. Были и заявления такого содержания. В годы оккупации под сенью
117
триколора захватчики жестоко расправлялись с непокорным народом. А
потому для граждан Слобозийского района, как, впрочем, и для жителей
всего левого Приднестровья, он не может служить символом. Наш символ,
заявил один из ораторов, это Красный флаг с серпом и молотом.
15 мая в Слобозии был созван пленум райкома партии, на котором
обсуждался вопрос об общественно-политической обстановке в связи с
работой первой сессии Верховного Совета Молдавской ССР. В ходе жарких
дискуссий была принята резолюция, в которой отмечается, что Центральный
Комитет Компартии Молдавии и Верховный Совет республики не могли не
знать, с какими последствиями столкнутся, если будет принят без
всенародного обсуждения Закон о новом Государственном флаге
(триколоре). Такой конфликт, теперь, как видим, уже налицо.
16 мая в райцентре состоялась сессия районного Совета народных
депутатов. В принятом решении отмечается, что стремясь к нормализации
обстановки, депутаты просят Верховный Совет МССР приостановить
действие Закона Молдавской ССР о Государственном флаге на территории
Слобозийского района до тех пор, пока будет принят Герб Молдавской ССР.
Сессия райсовета просит также Верховный Совет республики ускорить при-
нятие Закона о референдуме и прибегать к нему всякий раз при решении
наиболее важных для населения Молдавии вопросов.
20 мая на стадионе состоялся многотысячный сход граждан поселка
Слобозия. По-прежнему эмоциям не было конца. Призывая население к
консолидации и межнациональному согласию, участники схода вместе с тем
отмечали, что итоги первых недель работы сессии Верховного Совета МССР
не внесли спокойствия, которого так ждут люди. Больше того, принятые там
некоторые Законы привели к новому всплеску межнациональной розни и
политической напряженности.
Таковы факты. Не обошлось тут и без перехлестов, экстремистских
призывов. Но, как никогда раньше, звучит в эти дни в Слобозии лозунг –
«Консолидация». И потому верится, что районный Совет, коммунисты
Слобозийского района сумеют сплотить здоровые силы и направить их на
решение сложных и трудных задач перестройки.
Л. ДМИТРИЕВ, корр. «Советской Молдавии».
СЛОБОЗИЙСКИЙ РАЙОН.
(С.М., nr. 120, 25 mai 1990)

Nr. 70
Informație ATEM despre situația social-politică în Bender
20 mai 1990
Что произошло в Бендерах?

Еще до проведения в Варнице 20 мая митинга Народного фронта

Молдавии среди жителей Бендер о нем ходили самые противоречивые слухи.
После него эти разговоры ведутся уже по всей Молдавии. Причем не столько о
самом митинге, сколько о событиях, имевших место в связи с ним в Бендерах.
118
Отсутствие достоверной информации порождает у людей разного рода
кривотолки. С просьбой рассказать, что же в действительности произошло,
корреспондент АТЕМ обратился к прокурору города В. Г. МЕЛЬНИКУ.
К МИТИНГУ, который намечался на тот день, тщательно готовились как
его организаторы, так и те, кто не поддерживал это намерение. Ведь большая
часть жителей Бендер была против его проведения в Варнице. Тем не менее он
состоялся и продолжался примерно с 13 до 16 часов. На площади перед
сельским Советом, по данным работников милиции, было около трех тысяч че-
ловек. Большинство собравшихся были гости, а из местного населения
присутствовало около ста человек. В митинге приняли участие первый
заместитель Председателя Верховного Совета Молдавской ССР И. Д. Хадыркэ,
секретарь Верховного Совета И. А. Цуркану, председатель Бендерского город-
ского Совета народных депутатов Г. Ф. Пологов.
- Их пригласили заранее?
- Да. Мы предусмотрели участие в митинге народных депутатов для того,
чтобы они ответили на многочисленные вопросы людей и своим авторитетом
помогли уговорить их не идти в город для водружения на здании Бендерского
горисполкома сине-желто-красного флага. Такая акция могла привести: к
нежелательным инцидентам, поскольку большинство горожан пока еще не
готово к тому, чтобы триколор был поднят над городом, тем более – силой.
Думаю, неприятие новой государственной символики Молдавии явилось
следствием того, что населению не были с достаточной убедительностью
разъяснены суть и значимость Закона Верховного Совета Молдавской ССР.
- Правда ли, что участники митинга после его окончания двинулись
в направлении Бендер?
- Большинство гостей, откликнувшись на просьбы народных
депутатов, прямо с митинга отправились домой. Так поступили все
кишиневцы, другие делегации. Но большая группа людей, по моим данным,
из Кэушэнь и Григориополя в двух автобусах, подобрав возвращавшихся с
митинга тираспольских студентов, направилась из Варницы в Тирасполь
через окраину Бендер. Здесь в это время с большим опасением ожидали, что
все участники митинга направятся для принудительного поднятия флага над
исполкомом. И когда подъехали эти два автобуса среди собравшихся
началась паника.
- А много там было людей?
- Как мне сказали, – две-три тысячи человек. К тому времени, когда сюда
прибыли автобусы, въезд на расположенные здесь два путепровода, ведущие
не только к центру нашего города, но и в Тирасполь, оказались
перегороженными грузовиками-панелевозами. Сейчас следственными
органами выясняется, кто дал команду перекрыть движение, но в результате
этого автобусы не могли продолжить свой путь. Вот тут и произошел конф-
ликт между людьми, находившимися на дороге перед путепроводами, и
пассажирами, возвращавшимися в Кэушень и Григориополь.
- Говорят, была не только перепалка, но дошло и до стычек?

119
 - Были и взаимные оскорбления, в том числе с упоминанием
национальности участвовавших в инциденте, кое-где в ход были пущены и
кулаки. Сейчас не так-то просто выяснить, кто был зачинщиком.
- Простите, а где же находились в это время работники
правоохранительных органов?
- Так получилось, что сотрудники Госавтоинспекции в это время
поджидали на углу улиц Тираспольской и Суворова автобус из Кэушэнь,
который они намеревались во избежание неприятностей провести по городу.
На месте конфликта милиционеров не оказалось.
Однако как только о нем стало известно, представители правоохранительных
органов немедленно направились к путепроводам, чтобы возобновить
движение. Разыскать водителей КамАЗов не удалось. В это время люди,
ехавшие с митинга, принялись раскачивать грузовик, чтобы скинуть его вниз,
на железнодорожные рельсы, но милиции удалось отбуксировать
автомашину в сторону.
- Есть пострадавшие в этой стычке?
- Телесные повреждения причинены гражданке К. По ее словам, удар ей
нанес кто-то из тираспольчан. Других заявлений от пострадавших не
поступало. Так что обошлось, к счастью, без тяжких последствий.
- Правда ли, что в событиях участвовали военные?
- В воскресенье вечером в информационной телепередаче «Панорама» в
одном из кадров я видел промелькнувшего офицера, который прикрывал
рукой телекамеру. Следственная группа все детально выясняет. От себя хотел
бы сказать следующее. Во-первых, все происходило недалеко от Бендерской
крепости, где дислоцируется воинское подразделение. Против нее
образовалась большая автомобильная пробка. Не исключено, что на про-
ходящей здесь трассе могли случайно оказаться и военнослужащие. Во-
вторых, к обеспечению порядка были привлечены рабочие отряды
содействия милиции. Члены этого официального общественного
формирования носят униформу. Она армейского стиля, имеет защитный цвет,
фуражки с козырьком. Кое-кто и мог принять их за военных. Как прокурор
города, официально заявляю, что даже разговоров об участии армейских
подразделений в поддержании порядка в городе не велось.
- Были ли среди участников конфликта пьяные?
- К сожалению, очевидцы конфликта поясняют, что среди его участников
были лица с признаком алкогольного опьянения. Это вызывает тревогу. Ведь
если разум помутнен алкоголем, недалеко и до беды.
И последний вопрос; что за вертолет летал над городом во время
митинга?
- Вертолет действительно летал, причем не только над Варницей и ми-
тингующими, но и над Бендерами. Откуда этот вертолет, кто и с какой целью
дал приказ поднять его в воздух, сказать не могу. Все это выясняют
следственные органы.
От себя лично добавлю, что 21 мая по инциденту, о котором идет речь,
возбуждено уголовное дело. Сейчас в Тирасполе и Бендерах работают
бригады следователей из Прокуратуры и Комитета госбезопасности рес-
120
публики. Им поручено детально разобраться в том, что произошло в
Бендерах, и дать этому юридическую оценку. Как говорят в таких случаях
юристы, не будем торопить следствие.
Спасибо за интервью.
(АТЕМ)
(С.М., nr. 122, 27 mai 1990)

Nr.71
Declarația Președintelui Sovietului Suprem al RSSM Mircea
Snegur, făcută la sesiunea întâi a Sovietului Suprem al RSSM de
legislatura a douăsprezecea
25 mai 1990
Stimaţi deputaţi!
Multstimat popor!
Mă adresez Dumneavoastră în legătură cu evenimentele, ce au loc în ultimul
timp în republică. Este vorba de destabilizarea situaţiei social-politice - spre
bucuria unora şi în acelaşi timp spre marea nelinişte şi îngrijorare a majorităţii.
Am impresia, şi o spun cu deplină răspundere, că toate tulburările sînt bine
regizate şi dirijate de anumite forţe distructive, care acţionează în interesul cuiva.
Argumentez:
1. Despre aceasta ne vorbeşte crearea în unele oraşe a aşa-ziselor
detaşamente de autoapărare şi încercările lor de a provoca ciocniri duminica trecută
la Bender. Intenţiile acestor formaţiuni le demonstrează luările cu asalt ale
parlamentelor Letoniei şl Estoniei.
2. Continuă să se înregistreze neajunsurile serioase în menţinerea ordinii
publice în capitală, inclusiv în imediata apropiere a sediului Sovietului Suprem, în
această situaţie fiind insultaţi unii deputaţi, fapt ce, bineînţeles, nu face cinste nimănui.
3. Nu s-a făcut nici o încercare serioasă de a ameliora situația din Chişinău
în ziua de 22 mai, când tensiunea emoţiilor atinsese apogeul, din partea celor care
au putut să iasă în stradă şi să liniştească spiritele. Voi aminti că în aceasta zi eram
in deplasare la Moscova, şi seara am fost întâmpinat la scara avionului de un pichet
de oameni iritaţi, nefiind preîntâmpinat de nimeni despre aceasta. De menţionat şi
faptul că nu este pentru prima dată când apar situaţii critice anume atunci când mă
aflu dincolo de hotarele republicii.
4. Organele respective nu sânt în stare să prezinte explicaţii concrete privind
cauzele şi evoluţia unui sau altui eveniment (aceasta ne-au demonstrat-o
conducătorii departamentelor respective la şedinţa Sovietului Suprem din 23 mai).
Totodată, nu li se dă riposta cuvenită elementelor extremiste (cu felurite panglici
pe frunte sau fără ele), care au apărut în ultimul timp. Nici până acum, însă, nu se
ştie de cine sânt dirijaţi aceşti tineri, care se poartă brutal în stradă. S-a ajuns până
la bătăi, ba chiar şi la omoruri (calificate de către unii drept semnal al înrăutăţirii
relaţiilor interetnice), dar din cauza tărăgănării în anchetarea cazurilor menţionate
nu avem încă răspuns la un şir întreg de întrebări.

121
 5. În acest context nu este întâmplător faptul că la 23 mai deputaţii grupului
«Sovetskaia Moldavia» au părăsit sesiunea. Această acţiune a fost întreprinsă
anume în ziua când aveam nevoie, poate mai mult ca oricând, de consolidare,
înţelegere şi susţinere. S-a recurs la un fel de joc organizat, ca «să ne înveţe
minte», de parcă am fi nişte copii. Voi aminti, că şi eu, şi colegii mei din Prezidiu
suntem aleşi în conformitate cu Constituţia R.S.S.M. şi cu Regulamentul
Sovietului Suprem. De ce, prin urmare, suntem supuşi zilnic presiunilor, suntem
nevoiţi să ne confruntăm cu o opoziţie? Parlamentarism să fie toate acestea? Cu
regret, o parte din deputaţi nu se poate împăca nicidecum cu realitatea, adică cu
vrerea poporului.
6. Şi la această oră rămânem sub impresia de şoc, provocată de declaraţia
făcută ieri de P. A. Pascaru. Nu ştiu cât de drept a procedat dumnealui... Eu unul n-
aş da vina numai pe aşa-zisa atitudine negativă a sesiunii faţă de guvern, la care se
referă dumnealui în declaraţie. Nu ştiu cum poate fi apreciat şi rolul negativ al
ATEM-ului în acţiune...
7. Cât mai pot fi suportate batjocurile din partea ziarului «Sovetskaia
Moldavia»? Are, oare, nevoie Sovietul Suprem de un asemenea organ de presă?
Cred că a venit timpul ca noi, deputaţii, să ne spunem cuvântul în această privinţă
şi să ne dezicem de serviciile unei asemenea publicaţii.
Aş putea să-mi continui şirul gândurilor pe marginea evenimentelor din
ultimele zile. Dar cred că e suficient.
Personal sânt foarte îngrijorat de toate aceste surprize şi îmi dau bine seama că
ele ar putea avea urmări imprevizibile.
Înţeleg că port întreaga răspundere pentru toate câte se întâmplă. Dar nu
numai eu. Ci şi toţi deputaţii trebuie să se pătrundă de acest sentiment.
Avem acum sarcina de a ameliora situaţia. Pentru a obține aceasta, trebuie să
renunţăm la ambiţii, mofturi, zâzanii şi să fim oamenii maturi din toate punctele de
vedere, aşa cum le-ar sta bine aleşilor poporului, să le cerem organelor executive,
care urmează să fie subordonate numai şi numai Sovietului Suprem, să-şi exercite
necondiţionat funcţiile.
Dat fiind faptul că acum toţi sânt în aşteptare (în timp ce unii prognozează şi
fac propagandă), este necesar să-1 desemnăm chiar azi pe Preşedintele Consiliului
de Miniştri (începând de ieri nu-l mai avem), încât la începutul săptămânii viitoare
el să prezinte sesiunii spre examinare propunerile sale cu privire la formarea
cabinetului de miniştri. Nu mai putem admite lipsa puterii executive la nivel
republican... Mă voi strădui să vă prezint la şedinţa de seară candidatura pentru
acest post. Solicit şi de data aceasta susţinerea Domniilor voastre.
Adresez în încheiere Sovietului Suprem rugămintea de a aproba imediat o
hotărâre privind asigurarea securității mele personale (m-am adresat de două ori
Comitetului pentru securitatea statului ca să-mi asigure securitatea, însă n-am
primit nici un răspuns). Un proiect al acestei hotărâri ar putea să prezinte Comisia
permanentă pentru securitatea statului şi problemele militare a Sovietului Suprem.

(M.S., nr. 122, 26 mai 1990)

122
 Nr.72
Hotărârea Sovietului Suprem al RSSM Cu privire la hotărârea
Sovietului orășenesc Bender de deputați ai poporului
26 mai 1990
Sovietul Suprem al R.S.S.M. relevă că punctul 2 din hotărârea Sovietului
orăşenesc Bender de deputaţi ai poporului la 26 mal 1990, ce prevede efectuarea la
1 iulie 1990 a unui referendum orăşenesc în Problemele folosirii tricolorului pe
teritoriul Sovietului orăşenesc, formarea unei asociaţii pe baza oraşelor Bender şi
Tiraspol, includerea oraşului Bender în autonomia (republica) Transnistreană, dacă
ea va fi formată, depăşeşte limitele împuternicirilor Sovietelor orăşeneşti de
deputaţi ai poporului şi vine în contradicţie cu prevederile articolului 5, punctelor
20, 21 ale articolului 97, articolelor 127, 168 din Constituţia (Legea Fun-
damentală) a R.S.S.M., precum şi ale articolelor 4, 6, 7, 9, 10, 12 din Legea
R.S.S.M. «Cu privire la Sovietul orăşenesc (raional din oraş) de deputaţi ai
poporului din R.S.S.M».
Hotărârea anticonstituţională adoptată de Sovietul orăşenesc Bender de
deputaţi al poporului agravează situaţia social-politică în republică şi a devenit
posibilă în urma comportării lipsite de răspundere a deputaţilor Sovietului orăşe-
nesc de deputaţi ai poporului faţă de respectarea Constituţiei R.S.S.M., a altor acte
legislative ale republicii, ignorării cerinţelor legislaţiei în vigoare despre Sovietele
locale de deputaţi ai poporului.
Călăuzindu-se de articolele 4, 70, 97 din Constituţia (Legea Fundamentală) a
R.S.S.M., Sovietul Suprem al R.S.S.M. hotărăşte:
1. A declara nul punctul 2 din hotărârea Sovietului orăşenesc Bender de
deputaţi ai poporului de la 26 mai 1990, ca fiind în contradicţie cu Constituţia
(Legea Fundamentală) a R.S.S.M. şi cu alte legi ale R.S.S.M. A-l considera nul
din momentul adoptării.
2. A atrage atenţia Sovietului orăşenesc Bender de deputaţi ai poporului
asupra inadmisibilităţii încălcării prevederilor Constituţiei (Legii Fundamentale) a
R.S.S.M. şi ale altor acte normative ale R.S.S.M.
3. A obliga Sovietele raionale, orăşeneşti, de orăşel şi săteşti de deputaţi ai
poporului din R.S.S.M. să respecte cu stricteţe prevederile legislaţiei în vigoare, să
nu adopte hotărâri care ar putea agrava situaţia social-politică din republică.
M. SNEGUR.
Preşedinte al Sovietului Suprem al R.S.S. Moldoveneşti
(M.S., nr. 126-127, 1 iunie 1990)

Nr.73
Ziarul ”Moldova socialistă” despre situația social-politică în raioanele
din stânga Nistrului ale RSS Moldovenești
mai 1990
Farsa de peste Nistru
Nu găsesc, şi am convingerea că nici nu trebuie să caut un alt calificativ pentru
aşa-zisa adunare de deputaţi de toate nivelurile din localităţile transnistrene, care a

123
avut loc la Parcani, raionul Slobozia. Speculând cu ipocrizie că scopul adunării nu
e altul, decât restructurarea economică a acestei zone a Moldovei, în realitate s-a
dovedit că iniţiatorii urmăresc absolut altă ţintă. Luările de cuvint de la tribună n-au
avut nici în clin, nici în mânecă cu problemele economice şi sociale cu care se
confrunta zona, ele mustind in schimb de o sete patologică de putere. Nu a fost dată
citire nici celei mai sumare analize a stării de lucruri în diversele ramuri
economice, nu a fost propus nici un program sau o structură economică concretă ce
ar garanta prosperarea zonei în cauză şi cu atât mai mult, nimeni dintre
organizatorii adunării nici nu se gândise la un mecanism de realizare. Sânt nevoit
să constat că participanţii la congres (pe parcurs adunarea a suferit metamorfoză),
deşi s-au dedat adesea unor atacuri directe la adresa Sovietului Suprem al
republicii, invinuindu-1 de «pălăvrăgeală», ei înşişi n-au fost capabili să se ridice
măcar până la prima treapta a constructivismului, limitându-se la trăncăneli
pseudopolitice primitive şi fără rost.
- Nu se poate să nu fi fost vreo excepție, - veți zice.
- Da, - voi răspunde, - dar au fost înecate de un val de dușmănie necamuflată.
Acţiunea «de teatru» de la Parcani ar avea tot temeiul să pretindă la inedit,
deoarece istoria parcă n-ar cunoaşte cazuri, când protagoniştii poftesc să iasă din
acţiune şi să se întroneze imediat în fruntea unei autonomii create de închipuirea
lor Nici mai mult, nici mai puţin. Lege pentru asemenea oameni nu există, organe
supreme ale puterii de stat – de asemenea.
Minciuna sau neadevărul a fost dezaprobată întotdeauna, pe toate continentele
şi de toate popoarele. Aş vrea să cred că şi tovarăşii Smirnov (Tiraspol), Bogdanov
(Rîbniţa), Pologov (Bender) şi mulţi alţi tovarăşi care au fost prezenţi la Parcani
condamnă această necalitate. De ce atunci grupul de organizare, din care au făcut
parte şi dumnealor, a minţit 673 de deputaţi şi invitaţi, scriindu-le în mandate sau în
invitaţii că vor participa la adunarea deputaţilor transnistreni în problemele
autoconducerii social-economice locale, în realitate fiind convocaţi la primul
congres constituant al deputaţilor regiunii nistrene? Nu găsesc că noţiunea din
mandate e echivalentă cu cea acceptată «de facto», chiar dacă ultima a fost
fundamentata juridic de tovarăşul Iakovlev, care e capabil să argumenteze şi
transferarea iadului în rai sau viceversa. Abilitatea dumisale este cunoscută, dar
noţiunile comparate nu-şi schimbă sensul.
Prin aceasta canalizându-se direcţia lucrărilor întrunirii, nici nu ne-a mirat
faptul că problemele autogestiunii locale au fost abordate superficial, oratorii
întrecându-se în constatările de felul «trebuie», «e necesar», fără a numi măcar o
sursă serioasă întru realizarea acestor imperative. În schimb s-au ocupat în mod
cointeresat de problemele guvernării politice a regiunii, dat fiind faptul că, după pă-
rerea lor, actualul parlament al republicii e plin de diletanţi şi nu-i satisface. Recu-
nosc, în sală au fost câteva persoane care au încercat să tempereze ambiţiile neînte-
meiate de guvernare, dar aceste voci au fost înăbuşite într-un mod absolut
necivilizat pentru nişte deputaţi. De exemplu, deputatul Litvinenco din Chişinău,
exprimîndu-şi îngrijorarea în această ordine de idei, e silit să coboare de la tribună
prin intermediul aplauzelor asurzitoare venite din sală. Acelaşi procedeu a fost
folosit şi în cazul, când V. Puşcaşu, vicepreşedintele Sovietului Suprem al
republicii, şi-a expus dezacordul în legătură cu intenţiile nelegitime ale unor de-
124
putaţi. E mai trist că aclamaţiile erau dirijate de tov. Bogdanov, deputat şi inginer-
şef la uzina metalurgică din Rîbniţa, care stătea în prezidiu. Dacă în accepţia
dumisale aceasta înseamnă civilizaţie, atunci e inutil să stăruim asupra detaliului...
De dragul adevărului nu voi trece sub tăcere faptul, că «congresul»
reprezentanţilor transnistreni a decurs într-o atmosferă de intoleranţă faţă de tot ce
se întreprinde în republică şi faţă de orice punct de vedere care nu coincide cu cel
al conducerii locale. Argumentele nu conving, pentru că nu vor să ţină cont de ele.
Dacă invectivele obraznice şi aluziile răutăcioase cu adresă concretă, la care au
recurs vorbitorii, ar contribui la soluţionarea problemelor social-economice din
zona respectivă, atunci ne-am putea preface a nu le acorda atenţie. Chestiunea fiind
dilematică, se dovedeşte în consecinţă că procedeele rămân ca un stigmat pe obra-
zul autorilor.
De exemplu, cât de firească ar fi fost alocuţiunea de deschidere a întrunirii a
lui M. Chiricenco, preşedintele Sovietului sătesc din Parcani, dacă ar fi evitat să
opună formulele de politeţe «tovarăşi» şi «domnilor», în detrimentul ultimei,
desigur, şi luându-i în zeflemea pe cei care au pus-o în circuit astăzi.
Dacă dumnealui tinde numaidecât să atingă substraturi mai adânci, de ce nu i-
am face jocul, spunându-i că împăraţii ruşi, înconjuraţi de «gospoda» (adică
domni) hrăneau ţara cu pâine şi exportau milioane de puduri de grâne peste hotare,
în timp ce tovarăşii de şapte decenii încoace nu numai că nu mai fac export, dar
nici nu reuşesc să satisfacă necesităţile vitale ale țării. Ba mai mult chiar –
achiziţionează grâne. De ce atunci ar face haz de, necaz?
Dar aluzia tovarăşului Chiricenco e floare la ureche pe lângă propunerea
deputatului Kuzneţov, propunere pe care insista s-o includă pe ordinea de zi –
„organizarea referendumului şi formarea republicii autonome nistrene” - Scurt şi
clar, fără ezitări.
Propunerea, bizară în esenţa ei, am impresia, n-a fost acceptată şi s-a trecut la dis-
cutarea primei chestiuni: «Căile de dezvoltare economică a raionului nistrean în
condiţiile trecerii la economia de piaţă». E în pas cu timpul şi cel puţin chintesenţă,
cuprinsă în expunerile vorbitorilor principali, ar merita atenţie, ca să avem o închipuire.
Astfel, deputatul Demidov din Tiraspol a anunţat că reprezentanţii orăşeni au
avut. întâlniri cu conducătorii gospodăriilor agricole, încheind contracte, prin care
primii vor fi asiguraţi cu pâine, carne, lapte, fructe, ultimii urmând să fie asiguraţi
cu materiale de construcţie, utilaje pentru industria alimentară, de conserve etc.
Atâta doar că pentru a se ţine de cuvânt oraşul trebuie să se căpătuiască cu
capacităţi suplimentare ale combinatului de construcţie a locuinţelor, să creeze o
direcţie specială pentru reparaţii şi construcţii, înzestrând-o cu tehnica şi mecanis-
mele necesare, să pună fundamentul unui şir de întreprinderi mărunte pentru
fabricarea linoleumului, cărămizilor, olanelor... Ca atare enumerarea face impresie,
dar e neconvingătoare, deoarece un asemenea program vast ar necesita surse
materiale considerabile şi timp. Şi nu s-a spus, de unde vor fi luate. Iată de ce satul,
va rămâne deocamdată tot cu promisiuni.
Ni s-a părut mai sincer deputatul Bagdanov, care a menţionat că locul uzinei
metalurgice moldoveneşti în economia zonei transnistrene încă nu e determinat din
două motive principale: nu-s definitivate legile cu privire la luarea în arendă a

125
întreprinderilor şi la impozitul, pe care acestea trebuie să-1 achite statului. Şi dacă e
imposibil să faci calcule, nu poţi promite.
În rest, a făcut constatări că în Consiliul de Miniştri al republicii au fost aleşi
diletanţi, care adoptă doar hotărâri conceptuale, «a mî budem naduvatisea, citobî
reşati nasuşcinîe problemî». Aceasta indignîndu-1, vede soluţia în unirea celor trei
oraşe mari industriale cu toate raioanele ce le înconjoară într-un pumn regional,
care să-şi rezolve problemele independent. În acest scop — să se creeze un consiliu
de coordonare, care să se adune periodic şi un comitet executiv permanent.
Adică structurile existente ale puterii locale sânt insuficiente şi e nevoie de o
suprastructură ce va rezolva independent nu numai problemele economice, dar şi
cea de cadre, şi cele politice.
În această ordine de idei delegatul Pologov s-a produs şi mai răspicat. Pentru
că are loc «crupnaia politicescaia igra» (aşa s-a exprimat), dumnealui a sugerat că
trebuie revăzute concepţiile de formare a întreprinderilor, asociaţiilor, complexului
agroindustrial, elaborându-se altele noi. Dar deoarece incompetenţa economică
«blujdaet sredi nas», corpul nistrean de deputaţi e dator să-şi asume
responsabilitatea pentru cadre.
Noroc de tovarăşul Solonari, invitat din Chişinău la congres. Dumnealui şi-a
propus serviciile la soluţionarea problemei cadrelor, dar nu înainte de a-şi exprima
profunda satisfacţie pentru desfăşurarea lucrărilor congresului. Adică, în cadrul lui
se vorbeşte cu fermitate şi concret, iar nu ca în Sovietul Suprem. Scuturând de colb
vechiul dicton «cadrî reşaiut vseo», a propus să se creeze universitatea de stat din
Tiraspol, angajându-se în persoană să completeze corpul profesoral. Mi s-a părut
pentru moment că rectorul era prezent la congres şi vorbea...
În genere, problema cadrelor a fost abordată de mai mulţi delegaţi. Tovarăşul
Rakov din Bender a fost de părere, că dacă republica îşi organizează cadre
naţionale de securitate, atunci de ce întreprinderile unite în republica autonomă
nistreană să nu-şi pregătească specialiştii săi în toate domeniile de activitate?
Inclusiv aşa numitele detaşamente de sprijin ale miliţiei, după cum a sugerat de-
legatul Kozlov. Asemenea detaşamente sânt create deja la Tiraspol. Ele s-au
manifestat la Bender, după mitingul de la Varniţa, organizând ciocniri cu populaţia
paşnică.
În fond, tiraspolenii nu-s originali. Cu mult înaintea lor China maoistă a
organizat cete similare de hunvăibini, pe care istoria i-a apreciat la justa lor
valoare.
Recunosc, e neasemuit de greu a cuprinde în reflecţiile de faţă acel sarcasm
dezaxat ce s-a vărsat de la tribună asupra organelor puterii de stat din republică.
Bunăoară, A. Saidakov (Tiraspol) consideră că Sovietul Suprem nu e apt să
soluţioneze nimic, deoarece acolo «dau tonul poeţii». Şi de când activează a luat
doar trei hotărâri: 1-a ales pe M. I. Snegur, a introdus «latiniţa» şi a adoptat
tricolorul. Bogdanov susţine că e şi el o steluţă pe cerul Rîbniţei şi e supărat că re-
publica nu-1 observă.
Ce să zic? Poate şi l-ar observa, dar cerul Rîbniţei e extrem de poluat şi razele
strălucirii sale nu străbat prin acest strat întunecos de fum şi colb, format nu fără
contribuţia uzinei metalurgice unde lucrează.

126
 Tovarăşul Leviţchi din Bender se simţea lezat că delegaţii se refereau în
cuvântările lor la Moldova din dreapta Nistrului şi la cea din stînga fluviului. El a
chemat onoratul public să utilizeze doar regiunea nistreană, asigurând că Benderul
a şi convertit câteva sate din împrejurimi să intre în autonomia ce se plămădeşte.
«Dast bog, – a mai zis tovarăşul, – reghion doideot i do Chişineova». E doar
brigadir la uzină, dar nutreşte deja gânduri expansioniste.
Ar mai fi să comentez declaraţiile adoptate la întrunire, dar ele-s create în
spiritul celor notate mai sus. Şi apoi vor fi publicate într-o asemenea gazetă
«nepărtinitoare» precum e «Dnestrovscaia pravda». Nu am îndoieli că vor fi trimise
şi la Moscova, pe adresa Prezidentului U.R.S.S. Toate acestea mă scutesc de
povara de a le comenta.
Ion BATRÎNU
(M.S., nr. 131, 6 iunie 1990)

Nr.74
Hotărârea Sovietului Suprem RSS Moldovenești privind situația social-
politică din raioanele din stânga Nistrului ale RSS Moldova
5 iunie 1990

Постановление Верховного Совета ССР Молдова

О съезде народных депутатов ССР Молдова, депутатов городских,
районных, поселковых и сельских Советов народных депутатов ССР
Молдова Приднестровского региона.
Верховный Совет ССР Молдова отмечает, что 2 июня 1990 года по
инициативе руководителей Тираспольского и Бендерского городских Советов
народных депутатов в с. Паркань Слобозийского района был созван
региональный съезд депутатов, представляющих Советы народных депутатов
всех уровней Григориопольского, Дубэсарского, Каменского, Рыбницкого,
Слобозийского районов, городов Бендер и Тирасполя.
При этом депутаты были введены в заблуждение, так как официально
было объявлено о проведении собрания депутатов, а в ходе собрания, по
настоянию отдельных депутатов, было решено считать его съездом.
Созыв съезда был продиктован якобы необходимостью поиска путей
экономического развития Приднестровского региона в условиях перехода к
рыночной экономике. Однако в принятой на съезде декларации
прослеживаются тенденции сепаратизма, очередной попытки создания
Приднестровской автономии, размежевания по национальному признаку,
непризнания некоторых законодательных актов, принимаемых Верховным
Советом ССР Молдова.
В нарушение статей 1, 4, 11, 68, 71, 97 Конституции ССР Молдова
созванный съезд объявлен высшим органом власти Приднестровья с
наделением его соответствующими полномочиями, образованы органы
управления региона – Координационный совет и его исполнительный комитет.

127
 Ссылка на Закон СССР «Об общих началах местного самоуправления и
местного хозяйства в СССР», касающийся структуры социально-
экономического самоуправления является необоснованной, так как в декла-
рации съезда речь идет не о создании органа или органов местного
самоуправления для решения вопросов социально-экономического развития,
а об образовании не предусмотренного Конституцией ССР Молдова органа,
подменяющего действующие высшие органы государственной власти и
управления республики.
Верховный Совет ССР Молдова должен, исходя из декларации,
выполнять координирующие функции между Приднестровским регионом и
другими районами республики.
Верховный Совет ССР Молдова отмечает, что созыв съезда депутатов,
представляющих Советы народных депутатов Приднестровья, решение о
создании самоуправляющейся территории с органами государственной
власти и управления являются антиконституционным актом, вызывающим
новую волну напряженности в общественно-политической жизни рес-
публики, что препятствует консолидации всех ее сил на решение вопросов
укрепления политического и экономического суверенитета ССР Молдова.
Руководствуясь частью второй статьи 97 Конституции (Основного
Закона) ССР Молдова, Верховный Совет Советской Социалистической
Республики Молдова п о с т а н о в л я е т :
1. Признать съезд народных Депутатов ССР Молдова, депутатов
городских, районных, поселковых и сельских Советов народных депутатов
ССР Молдова Приднестровского региона неправомочным, а принятые им
решения незаконными, противоречащими Конституции (Основному Закону)
ССР Молдова и не влекущими никаких правовых последствий.
2. Поручить Прокуратуре ССР Молдова проверить законность действий
организаторов проведения съезда, принять соответствующие меры, о чем
проинформировать Верховный Совет ССР Молдова в десятидневный срок.
3. Призвать народных депутатов ССР Молдова, депутатов местных
Советов народных депутатов Приднестровья, избирателей воздержаться от
действий и решений, носящих заведомо антиконституционный характер,
направленных на подрыв государственного и общественного строя республи-
ки, на взрывоопасную дестабилизацию общественно-политической
обстановки в республике, осознать всю полноту личной ответственности за
возможные непредсказуемые: последствия своих действий.
4. Настоящее постановление подлежит опубликованию во всех
республиканских, районных и городских газетах.
Верховного Совета ССР М. СНЕГУР.
5 июня 1990 г, V
Председатель Молдова
гор. Кишинев

(С.М., nr. 134, 12 iunie 1990)

128
 Nr.75
Apel al Sovietului Suprem al RSS Moldova adresat președintelui URSS
și Sovietului Suprem al URSS
6 iunie 1990

PREȘEDINTELUI URSS
SOVIETULUI SUPREM AL URSS
SOVIETELOR SUPREME ALE REPUBLICILOR UNIONALE
APELUL
SOVIETULUI SUPREM AL R S.S. MOLDOVA
Sesiunea întîi a Sovietului suprem al R.S.S. Moldova de legislatura a
douăsprezecea Vă aduce la cunoştinţă că la 5 iunie 1990 organul suprem al puterii de
stat al republicii noastre a examinat chestiunea cu privire la aşa-zisul primul congres
al deputaţilor Sovietelor dintr-o serie de oraşe și raioane din zona Nistrului și 1-a
declarat drept nevalabil, iar hotărârile lui cu privire la crearea unor structuri paralele
ale organelor puterii şi administraţiei – drept neavînd putere juridică.
Aceste hotărîri anticonstituţionale, împreună cu ignorarea legilor cu privire la
limbă și la Drapelul de stat ale R.S.S. Moldova, boicotarea lucrărilor parlamentului
din partea celor care luptă pentru menţinerea cu orice preţ a rânduielilor
anterestructurale, care exercită o presiune brutală asupra populaţiei şi care recurg la
intimidarea şi dezorientarea ei, destabilizează situaţia social-politică în republică,
tensionînd-o la maximum.
Declarăm cu toată răspunderea că Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova de
legislatura a douăsprezecea nu a adoptat nici o lege sau hotărâre, care să lezeze
drepturile cetăţenilor din R.S.S. Moldova. Forţele conservatoare caută însă să
discrediteze mişcarea pentru renaşterea naţională din întreaga republică, să samene
vrajbă între moldoveni şi cetăţenii de alte naţionalităţi. În acest scop, folosind drept
sperietoare unele excese ce au loc în republică, aceste forțe vehiculează în mod
insistent zvonuri neîntemeiate despre ieşirea R.S.S. Moldova din componenţa
U.R.S.S., despre lezarea drepturilor minorităților naţionale în republică.
Lucrătorii organelor de conducere din raioanele situate în zona Nistrului,
inclusiv unii deputați ai poporului, nu numai că nu împărtăşesc aspirațiile poporului
republicii spre renaștere naţională, ci frînează totodată, în mod organizat, prin
acţiunile lor ilegale, acest proces firesc în condiţiile democrației în continuă
dezvoltare, ceea ce se soldează cu agravarea relaţiilor interetnice, cu intensificarea
tendinţelor separatiste.
O îngrijorare deosebită trezesc încercările acestor forţe de a militariza
mişcările sociale şi de a forma aşa-numite detaşamente de autoapărare.
Asemenea acţiuni politice se transformă într-un stil permanent de comportare a
forţelor antirestructurale, care împreună cu forţele aidoma lor din alte republici
unionale creează un pericol real pentru restructurare.
Din păcate, unele mijloace unionale de informare în masă, prin relatările lor
necumpătate, unilaterale şi neveridice, dezinformează adeseori obştimea din ţară şi
din întreaga lume, formîndu-le o idee inadecvată despre starea reală de lucruri din
R.S.S. Moldova şi despre cei care sînt vinovaţi de destabilizarea situației.

129
 Sîntem convinşi că toate cele expuse mai sus trebuie să trezească nu numai
îngrijorarea parlamentului moldovenesc. Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova
consideră că depăşirea situaţiei periculoase ce s-a creat nu este pe puterile unei
singure republici. Numai prin eforturile comune şi coordonate ale centrului şi
republicilor naţionale poate fi obţinută stabilizarea situaţiei social-politice în ţară,
imprimînd, astfel, un caracter ireversibil transformărilor democratice în societate,
creînd condiţii favorabile pentru trecerea la o nouă etapă de dezvoltare pe
principiile parlamentarismului, pluripartidismului şi ale acordului federal, care
trebuie să asigure suveranitatea tuturor popoarelor şi respectarea drepturilor omului
în ţara noastră.
Pentru a se evita evoluţia imprevizibilă a evenimentelor, Sovietul Suprem al
R.S.S. Moldova, consideră drept necesar de a-1 informa pe Preşedintele U.R.S.S.,
Sovietul Suprem al U.R.S.S. şi Sovietele Supreme ale republicilor unionale despre
intensificarea în Moldova a acţiunilor ilegale ale adversarilor restructurării, ale
separatiştilor, încurajaţi de forţele antirestructurale de aceeaşi orientare din alte re-
giuni ale ţării.
Adoptat la sesiunea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova în ziua de 6 iunie
anul 1990.
(M.S., nr. 199, 8 iunie 1990)

Nr.76
Ziarul ”Moldova socialistă” despre situația social-politică din Tiraspol
iunie 1990

Întâlniri în colectivele tiraspolene

Situația social-politică continuă să fie încordată. Colectivele de muncă s-au
pomenit totalmente dezorientate. Ce vor autorităţile oraşului, ce vrea consiliul unit
al colectivelor de munca din oraş? Încotro ţine calea noua componenţă a puterii de
stat a republicii? Interesele cui apără Frontul Popular al Moldovei, Interfrontul, alte
formații obşteşti, ce scopuri urmăreşte intelectualitatea republicii? Iată întrebările la
care tiraspolenii caută răspuns al doilea an, frecventând mitingurile, fel de fel de
întruniri, discutând, pur şi simplu, în particular. Pe de o parte, aceste întrebări au
fost generate de o criză acută de informaţie veridică, obiectivă, care putea scoate la
lumină adevărul, pe de alta vorba e, credem, şi de o criză de cultură generală, dar,
mai ales, politică.
Îngrijorarea în cauză a fost exprimată şi de Maria I. Iojeva, vice-președinte al
comitetului executiv al Sovietului orăşenesc Tiraspol de deputați ai poporului, când
în cadrul dezbaterilor la Congresul XVII al P.C.M a rugat înaltul for, ca
intelectualitatea republicii, care-i bănuită şi învinuită de toate neînţelegerile, să se
deplaseze în localităţile din stânga Nistrului pentru a limpezi lucrurile.
Zilele trecute un grup de reprezentanţi ai uniunilor de creaţie din Chişinău în
frunte cu Eugen Sobor, secretar al C.C al P. C.M.. a poposit la Tiraspol. Prima
întâlnire a avut loc la uzina de maşini de turnătorie „S. M. Kirov”. Oamenii care în
ultimii doi ani au asistat la toate mitingurile, adunările, sesiunile Sovietului
orăşenesc de deputaţi ai poporului, plenarele comitetului orăşenesc de partid,
130
adunările activului de partid şi economic din oraş, de la întreprinderi, îşi dau
perfect de bine seama că la această întâlnire n-au fost abordate chestiuni noi. Totul
se repetă, doleanţele sânt aceleaşi.
Iată, bunăoară, cerinţele primului orator: «Sunt moldovean. Simt o mare
durere, când văd că ne-am împărţit în băştinaşi şi rusofoni. Nu mă pot împăca nici
cu faptul că noile legi ale republicii noastre se bat cap în cap cu cele unionale.
Preşedintele Uniunii, bunăoară, nu recunoaşte independenţa deplină a Lituaniei, pe
când sesiunea Sovietului Suprem din Moldova o încuviinţează. Sau să ne referim la
altă chestiune. Mie îmi spun că nu există naţiune moldovenească, susţin că noi
suntem români. Atunci aş vrea să ştiu cine suntem noi, cine au fost părinţii şi
buneii noştri?
Tot cu acelaşi ton şi-a expus opiniile şl următorul orator; „Eu sunt rus de
naţionalitate. De ce chestiunea despre limbă şi grafie a fost hotărâtă de o gloată de
naţionalişti cointeresaţi, dar n-a fost întrebat tot poporul? Dacă scriitorii reprezintă
interesele poporului şi scriu pentru el, de, ce în atare cazuri îi ignorează opinia?
Unde a fost îngheţată Legea despre referendum?”
Întrebările nu mai contenesc: ”De ce ne-am mobilizat acum toată atenţia
asupra drapelului, în timp ce economia e într-o stare deplorabilă?”, ”Cum am putea
să învăţăm limba moldovenească, dacă nici măcar pentru copiii de la grădiniţă şi
din şcoală nu ajung manuale, materiale didactice, cadre calificate?, ”De ce nu se
iau măsuri pentru apărarea demnităţii şi onoarei deputaților noştri?”. ”Moldovenii
ştiu limba rusa, de ce ar trebui să învăţăm şi noi limba moldovenească?”.
Poate puţin altfel formulate, dar aceleaşi întrebări au răsunat şi la asociaţia de
ţesături de bumbac. Tensiunea înaltă a discuţiilor, starea emoționantă şi agitată a
vorbitorilor a fost potolită treptat de discursurile convingătoare şi răspunsurile
adecvate la toate întrebările, răspunsuri date de Eugen Sobor, secretar al C C. al
P.C-M., Veniamin Apostol, deputat al poporului al Uniunii R.S.S., Raisa Suveică,
membru al C.C. al P.C.M, critic literar. Andrei Burac, poet și dramaturg, Sergiu
Cuciuc, artist plastic, președintele comitetului de conducere al Uniunii artiştilor
plastici din Moldova, Vitalie Rusu, actor de teatru şi cinema. Ion Vieru, secretarul
organizaţiei de partid a Uniunii scriitorilor din Moldova.
Efectul întâlnirilor oamenilor do creaţie cu muncitorii de la întreprinderi a fost
aprobat de înşişi reprezentanţii colectivelor de munci. Ei au menţionat, însă, că
astfel de întâlnire trebuie organizate în afara orelor de lucru, ca să poată participa la
ele mai mulţi oameni. La uzina «S. M. Kirov», bunăoară, la dezbateri au participat
doar vreo 50-60 de oameni, la asociaţia de ţesături din bumbac doar 250-300. Dacă
ţinem cont că la prima întreprindere lucrează circa 7 mii de oameni, la a doua peste
10 mii, e lesne să ne dăm seama că reprezentanţa a fost infimă. Ori se mai cere
făcută o concluzie: criza de informaţie e cauzată şi de activitatea nefastă a
numerosului detaşament de ostaşi ai frontului ideologic, precum şi a celor care sânt
antrenaţi la elaborarea, cursurilor de lecţii, a broşurilor, manualelor, materialelor
didactice.
Oricum, la aceste două întreprinderi n-am întâlnit nici un om care s-ar fi lăudat
că i-a citit undeva o lecţie, sau că i-au vorbit despre simbolica tradiţională a
Statului Moldova, avantajele grafiei latine pentru limba moldovenească, statalitatea
limbii moldoveneşti ca mijloc, de salvare de la dispariţie a neamului. În schimb
131
aproape fiecare cunoaşte conţinutul şuvoiului de materiale tendenţioase şi false,
publicate de gazeta orăşenească «Dnestrovsoaia pravda», de cele 11 gazete de
întreprindere, buletinul «Trudovoi Tiraspol, precum şi de un şir de publicaţii
republicane de limbă rusă. Deci, ar fi tocmai momentul ca în munca de informare a
populaţiei rusofone să se încadreze lectorii societăţii «Ştiinţa», propagandiştii, spe-
cialiştii de profil. Căci numai gradul înalt de informare şi bunăvoinţă reciprocă le
vor ajuta tiraspolenilor să se debaraseze de ambiţiile nejustificate.
G. Botica
(M.S., nr. 139, 17 iunie 1990)

Nr.77
Declarația cu privire la suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste
Moldova adoptată de Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova
23 iunie 1990

Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova de legislatura a douăsprezecea, întrunit în

prima sa sesiune,
recunoscând adevărul că toţi oamenii sânt egali şi au dreptul inalienabil la via-
ţă, libertate şi prosperitate,
fiind conştient de responsabilitatea istorică pentru destinele Moldovei, cu
istoria, cultura şi tradiţiile ei milenare,
respectând dreptul la suveranitate al tuturor popoarelor,
în scopul asigurării legalităţii, echităţii şi stabilităţii sociale, exprimând voinţa
poporului, declară solemn:
1. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat suveran. Suveranitatea
R.S.S. Moldova este condiţia firească şi necesară a existenţei statalităţii Moldovei.
2. Izvorul şi purtătorul suveranităţii este poporul. Suveranitatea este
exercitată în interesul întregului popor de către organul reprezentativ suprem al
puterii de stat al republicii. Nici o parte a poporului, nici un grup de cetăţeni, nici
un partid politic sau organizaţie obştească, nici o altă formaţiune, nici o persoană
particulară nu poate să-şi asume dreptul de a exercita suveranitatea.
3. Republica Sovietică Socialistă Moldova este un stat unitar, indivizibil.
Frontierele R.S.S, Moldova pot fi schimbate numai pe bază de acorduri reciproce
intre R.S.S. Moldova şi alte state suverane, în conformitate cu voinţa poporului,
adevărul istoric şl ținându-se seama de normele dreptului internaţional unanim
recunoscute.
4. Pămîntul, subsolul, apele, pădurile şi celelalte resurse naturale aflate pe
teritoriul R.S.S. Moldova, precum şi întregul potenţial economic, financiar,
tehnico-științific, valorile patrimoniului naţional constituie proprietatea exclusivă a
R.S.S, Moldova şi sânt utilizate în scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi
spirituale ale poporului republicii.
Întreprinderile, organizaţiile, instituţiile şi alte obiective ce aparţin comunităţii
statelor suverane, statelor străine şl cetăţenilor lor, organizaţiilor internaţionale pot
fi amplasate pe teritoriul R.S.S. Moldova şi pot utiliza resursele ei naturale numai
132
cu consimțământul organelor respective ale puterii de stat ale R.S.S. Moldova şi în
modul stabilit de legislaţia republicii.
5. Pentru asigurarea garanţiilor social-economice, politice şl juridice ale
suveranităţii republicii, Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova stabileşte:
deplinătatea puterii Republicii Sovietice Socialiste Moldova în rezolvarea tuturor
problemelor vieţii de stat şl sociale, prioritatea Constituţiei şi a legilor R.S.S.
Moldova pe întreg teritoriul ei. Legile şl alte acte normative unionale se pun în
aplicare în Moldova numai după ratificarea (aprobarea) lor de către Sovietul
Suprem al Republicii, iar efectele celor aflate în vigoare, dar care contravin
suveranităţii Moldovei, se suspendă.
6. Republica Sovietică Socialistă Moldova recunoaşte drepturile suverane
ale tuturor statelor. Ca stat suveran, R.S.S. Moldova are dreptul să intre în uniuni
de state, delegându-le benevol unele împuterniciri, să retragă aceste împuterniciri
sau să iasă din aceste uniuni în modul stabilit prin tratatul de rigoare.
7. Republica Sovietică Socialistă Moldova participă la exercitarea
împuternicirilor delegate comunităţii statelor suverane, având, totodată,
reprezentanţi plenipotenţiari în alte state suverane.
Divergenţele dintre R.S.S. Moldova şi comunitatea statelor suverane se
soluţionează in modul stabilit prin Tratatul respectiv.
8. În Republica Sovietică Socialistă Moldova se instituie cetăţenia republicană.
Tuturor cetăţenilor republicii, cetăţenilor străini şi persoanelor fără cetăţenie care
locuiesc pe teritoriul R.S.S. Moldova 1i se garantează drepturile şi libertăţile prevăzute
de Constituţie şi de alte acte legislative ale R.S.S. Moldova, de principiile şi normele
dreptului internaţional unanim recunoscute, el supunându-se legilor republicii.
Cetăţenii Moldovei care trăiesc în afara Republicii se află sub ocrotirea R.S.S.
Moldova.
9. Republica Sovietică Socialistă Moldova garantează tuturor cetăţenilor, par-
tidelor politice, organizaţiilor obşteşti, mişcărilor de masă şi organizaţiilor reli-
gioase ce activează în conformitate cu prevederile Constituţiei R.S.S. Moldova
posibilităţi juridice egale de a participa la exercitarea funcţiilor de stat şi obşteşti.
10. Separarea puterii legislative, executive şi judecătoreşti constituie
principiul de bază al funcţionării R.S.S. Moldova ca stat democratic de drept.
11. Republica Sovietică Socialistă Moldova respectă Statutul Organizaţiei
Naţiunilor Unite şi îşi exprimă adeziunea faţă de principiile şi normele dreptului
internaţional unanim recunoscute şi voinţa de a convieţui în pace şi bună înţelegere
cu toate ţările şi popoarele, de a face totul pentru a se evita confruntările în relaţiile
internaţionale, interstatale şl interetnice, apărând, totodată, interesele poporului
R.S.S. Moldova.
12. Republica Sovietică Socialistă Moldova, ca subiect egal în drepturi al rela-
ţiilor şi tratatelor internaţionale, se declară zonă demilitarizată, contribuie activ la
întărirea păcii şi securităţii în întreaga lume, participă nemijlocit la procesul eu-
ropean de colaborare şi securitate, precum şi în structurile europene.
13. Prezenta Declaraţie serveşte drept bază pentru elaborarea noii Constituţii a
R.S.S. Moldova, perfecţionarea legislaţiei republicane şi drept punct de plecare în

133
pregătirea şi încheierea Tratatului unional dintre R.S.S. Moldova şi comunitatea
statelor suverane.
(M.S., nr. 148, 28 iunie 1990)

Nr.78
Hotărârea Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste
Moldova Nr.149 Cu privire la avizul Comisiei Sovietului Suprem al
R.S.S. Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-
german de neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august
1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de
Nord
23 iunie 1990

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova hotărăşte:

A aproba avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova cu privire la
aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de ne-agresiune şi a
Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi consecinţelor lor pentru
Basarabia şi Bucovina de Nord.
PREŞEDINTELE
SOVIETULUI SUPREM AL R.S.S. MOLDOVA M. SNEGUR
Chişinău, 23 iunie 1990.
Nr.149-XII.
AVIZ
al Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru aprecierea politico-
juridică a tratatului sovieto-german de neagresiune şi a Protocolului adiţional
secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentru Basarabia şi
Bucovina de Nord

Comisia Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova, în scopul restabilirii adevărului

istoric, ţinînd cont de deciziile Comisiei similare a Congresului al doilea de
deputaţi ai poporului din U.R.S.S. şi de rezultatele muncii desfăşurate în ultimii ani
de istoricii şi juriştii din republică şi de peste hotare, a examinat aspectele esenţiale
ale semnării, înfăptuirii şi urmărilor Tratatului sovieto-german de neagresiune din
23 august 1939 şi ale Protocolului adiţional secret.
Studiind acest tratat şi Protocolul adiţional secret, precum şi consecinţele lor
istorice şi juridice pentru Basarabia şi Bucovina de Nord, Comisia a constatat:
Basarabia şi Bucovina de Nord au fost dintotdeauna părţi componente a
Statului Moldova, creat în secolul al XIV-lea pe pămîntul strămoşilor românilor -
geto-daci. La 1775 Imperiul habsburgic răpeşte Statului Moldova partea lui de
nord, Bucovina. În urma războiului ruso-turc din 1806 - 1812 şi a unui îndelungat
tîrg diplomatic, prin tratatul de pace de la Bucureşti (1812), Rusia dezmembrează
Statul Moldova, anexînd ţinutul dintre Prut şi Nistru, asupra căruia extinde în mod
artificial numele de Basarabia.
Ca rezultat al prăbuşirii Imperiului rus şi a celui austro-ungar, în urma celui
dintîi război mondial şi a revoluţiei ruse din 1917, Basarabia şi Bucovina capătă
134
posibilitatea de a-şi realiza dreptul lor firesc şi legitim la autodeterminare. La 2
decembrie 1917 a fost creată Republica Democratică Moldovenească. După
proclamarea Ucrainei republică independentă, parlamentul Republicii Democratice
Moldoveneşti - SFATUL ŢĂRII - a declarat, la 24 ianuarie 1918, independenţa
Republicii Democratice Moldoveneşti. La 27 martie 1918, ţinînd cont de
numeroasele adresări ale populaţiei din ţinut şi de imposibilitatea păstrării, în acea
conjuctură politică şi militară, a independenţei Republicii Democratice
Moldoveneşti, Sfatul Ţării a decis prin vot unirea Basarabiei cu România.
Congresul general al Bucovinei, la 15 oiembrie 1918, a votat "Unirea
necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare pînă la Ceremuş,
Colacin şi Nistru, cu Regatul României.
Guvernul Sovietic a cerut în repetate rînduri să i se recunoască pretinsul drept
de stăpînire a Basarabiei, luptînd atît pe cale diplomatică (tratative, proteste,
propuneri), cît şi militară (organizarea de intervenţii, rebeliuni, sabotaj), făcînd
propagandă antinaţională şi chiar propunînd răscumpărare pe contul tezaurului de
stat al României, confiscat în decembrie 1917. Insistenţa istoriografiei sovietice
oficiale asupra afirmaţiei false precum că în Basarabia ar fi biruit, în 1918, Puterea
Sovietică, ea devenind chipurile, parte componentă a noului stat sovietic, îşi are
explicaţia tendinţa de a justifica exportul de revoluţie şi reanexarea Basarabiei.
Luptătorii pentru realizarea aşa-ziselor intenţii revoluţionare ale bolşevicilor pe
acest teritoriu, ca şi alţi militanţi ai păstrării imperiului, erijaţi în revoluţionari, au
fost, cu puţine excepţii, de origine etnică străină, străini intereselor vitale ale
salvgardării şi prosperării, întregii naţiuni române.
În prima jumătate a anilor 30 s-a ajuns la o ameliorare a raporturilor dintre
U.R.S.S. şi România, ce a culminat cu stabilirea, la 9 iunie 1934, a relaţiilor
diplomatice între aceste două ţări, document prin care ambele ţări (părţi) îşi
garantau "mutual plinul şi întregul respect al suveranităţii fiecăruia dintre statele
noastre şi abţinerea de la orice imixtiune, directă sau indirectă, în afacerile interne
şi în dezvoltarea fiecăreia dintre ele, şi în special a oricărei agitaţiuni, propagandei
şi oricărui fel de intervenţiuni sau de sprijin al acestora".
Angajarea U.R.S.S. în preajma celui de al doilea război mondial în tranzacţii
strînse şi reciproc avantajoase cu Germania hitleristă s-a soldat cu înţelegerea
mutuală a împărţirii sferelor de influenţă în Europa. Conform prevederilor
Protocolului adiţional secret la Tratatul sovieto-german de neagresiune, semnat la
23 august 1939, Uniunii Sovietice şi Germaniei le revenea dreptul de a decide
soarta Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi a României. Punctul trei
al Protocolului adiţional secret menţiona cointeresarea U.R.S.S. faţă de Basarabia.
Bucovina, care niciodată nu a fost parte componentă a imperiului rus şi nici a
Ucrainei, nu este menţionată în Protocolul adiţional secret. Pretenţiile asupra
Bucovinei, înaintate de U.R.S.S. în 1940, au fost o plăsmuire a aparatului
diplomatic stalinist.
Prin semnarea protocolului adiţional secret Uniunea R.S.S. a încălcat faţă de
România:
articolul 1 al Pactului Briand-Kellogg, ce prevedea condamnarea recurgerii la
război pentru reglementarea diferendelor internaţionale şi renunţarea la el ca
instrument de politică naţională în relaţiile dintre statele contractante;
135
 articolul 2 al aceluiaşi tratat ce recunoştea că reglementarea sau soluţionarea
tuturor diferendelor sau conflictelor, de orice natură sau ordine, care puteau apărea
între puterile contractante, urma să fie înfăptuită numai prin mijloace paşnice;
Protocolul de la Moscova din 9 februarie 1929, prin care semnatarii lui,
U.R.S.S., Estonia, Letonia, Polonia şi România, urgentau intrarea în vigoare,
pentru ele aparte, a Pactului Briand-Kellogg.
Protocolul adiţional secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune din
23 august 1939, ce stabilea sferele de influenţă în Europa de Est, contravenea
principiilor fundamentale unanim recunoscute şi normelor imperative ale dreptului
internaţional, întrucît decidea soarta unor state terţe fără participarea lor, este nul şi
neavenit din momentul semnării lui.
O consecinţă logică a semnării la 23 august 1939 a Protocolului adiţional
secret al Tratatului sovieto-german de neagresiune, a pregătirii militare sistematice,
ce a urmat după încheierea acestui pact, au fost notele ultimative din 26 şi 27 iunie
1940, trimise de guvernul sovietic României, prin care guvernului român i se cerea
"să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice Basarabia" şi să-i transmită partea de
nord a Bucovinei "drept recompensă pentru uriaşa daună pricinuită Uniunii
Sovietice şi populaţiei Basarabiei în cei 22 de ani de guvernare a României în
Basarabia".
Notele ultimative ale guvernului sovietic trimise României la 26 şi 27 iunie
1940 contravin normelor imperative ale dreptului internaţional şi sînt o mostră a
politicii de dictat imperial. Decizia privind ocuparea Bucovinei de Nord e un
exemplu elocvent al politicii expansioniste, promovate în permananţă de guvernul
stalinist.
La 28 iunie 1940 U.R.S.S. a ocupat prin forţă armată Basarabia şi Bucovina de
Nord, contrar voinţei populaţiei acestor ţinuturi.
Proclamarea în mod nelegitim la 2 august 1940 a R.S.S. Moldoveneşti a fost
un act de dezmembrare a Basarabiei şi Bucovinei. Trecerea arbitrară sub jurisdicţia
R.S.S. Ucrainene a Bucovinei de Nord şi a judeţelor Hotin, Ismail şi Cetatea Albă
contravenea adevărului istoric şi realităţii etnice existente în acea vreme. Odată cu
instaurarea în Basarabia şi Bucovina de Nord a regimului sovietic stalinist, în
aceste ţinuturi au fost comise crime împotriva umanităţii: omoruri în masă,
deportări, foamete organizată.
În conformitate cu argumentele istorice, juridice şi politice expuse mai sus
urmează ca în ziua de 28 iunie să fie suspendate toate manifestările cu caracter
festiv.
Prin rezentul Aviz Comisia întregeşte, sub toate aspectele, semnificația
profundă și amplă a Declaraţiei suveranităţii R.S.S. Moldova.

(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=309978)

136
 Nr.79
Comunicat Informativ al Congresul al II-lea al Frontului Popular din
Moldova
30 iunie-1iulie 1990

COMUNICAT INFORMATIV
În zilele de 30 iunie – 1 iulie 1990, în sala Palatului "Octombrie" din Chişinău
şi-a desfăşurat lucrările Congresul al II-lea al Frontului Popular din Moldova. La
lucrările forului au participat 1004 delegaţi, din cei 1105 aleşi, care reprezintă
1079 de organizaţii primare ale FPM şi peste 35 mii de membri.
A deschis Congresul preşedintele Sfatului FPM, Ion Hadârcă, care apoi a
prezentat şi raportul despre activitatea dintre congrese şi perspectivele Mişcării.
Congresul a adoptat noua redacţie a Statutului şi a Programului Frontului Popular
din Moldova. Binecunoscutul punct 3.2 din Statutul Frontului Popular, prin care se
interzicea aflarea concomitentă în rândurile FPM şi a PCUS, a declanşat ieşirea
masivă din rândurile Partidului Comunist a cetăţenilor Republicii Moldova. Chiar în
sala Congresului foştii membri de partid îşi nimiceau public carnetele roşii,
lepădându-se de Satana.
Congresul a adoptat un şir de Rezoluţii şi Hotărâri de mare importanţă
istorică pentru evoluţia ulterioară a statului suveran Republica Moldova: Cu
privire la raportul dintre FPM şi puterea de stat, Cu privire la .denumirea republicii,
Cu privire la abolirea cultului personalităţii lui Lenin, Cu privire la statutul armatei
sovietice pe teritoriul Republicii Moldova, Cu privire la situaţia ecologică din
Republica Moldova, Cu privire la schimbarea denumirii Pieţei Victoriei.
Congresul a adoptat de asemenea rezoluţiile istorice "Cu privire la repunerea
în drepturi a etnonimului popor român şi a glotonimului limba română" şi "Cu
privire la Biserică naţională", care exprimă voinţa românilor basarabeni de
restabilire a conştiinţei naţionale şi a unităţii poporului român, marcând astfel
poziţia noastră univocă în problema naţională.
Decolonizarea şi decomunizarea teritoriilor înstrăinate au fost şi rămân
obiectivul fundamental al Frontului Popular. Congresul a cerut abolirea cultului
lui Ulianov (Lenin), retragerea armatei sovietice de ocupaţie şi refacerea unităţii
Bisericii Neamului.
Congresul a adoptat Hotărârea privind convocarea Marii Adunări
Naţionale.
Chişinău, 30 iunie - 1 iulie 1990
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și materiale..., pag.160)

Nr.80
Rezoluția Congresului al II-lea al Frontului Popular din Moldova Cu
privire la denumirea republicii
30 iunie-1iulie 1990
Frontul Popular din Moldova consideră că actuala denumire a republicii nu
corespunde pe deplin realităţii etno-politice şi aspiraţiilor poporului nostru. În

137
pofida tuturor afirmaţiilor românofobe ce sunt făcute în ultimul timp, tot mai
frecvent, de adepţii imperialismului sovietic, Basarabia, Transnistria şi Bucovina
de Nord constituie o parte integrată a masivului etno-lingvistic românesc. Aşa cum
nu poate fi pusă la îndoială existenţa mai multor state independente şi suverane
arabe (Republica Arabă Egipt, Republica Arabă Siria, Republica Arabă Yemen,
Emiratele Arabe Unite, Geamaheria Populară Socialistă Arabă Libia, Regatul
Arabiei Saudite etc.), tot astfel e alogic şi păgubitor să se conteste existenţa de
facto a două state româneşti în Europa - România şi Republica Moldova.
În legătură cu cele menţionate mai sus, precum şi în scopul suspendării
absurdelor tratări para-ştiinţifice a chestiunii, Frontul Popular din Moldova
propune Parlamentului Republicii să schimbe denumirea formaţiunii statale
româneşti de la răsărit de Prut, numind-o oficial REPUBLICA ROMÂNĂ
MOLDOVA.
Chişinău, 30 iunie - 1 iulie 1990
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și materiale..., pag.169)

Nr.81
Rezoluția Congresului al II-lea al Frontului Popular din Moldova Cu
privire la repunerea în drepturi a etnonimului „popor român” şi a
glotonimului „limba română”
30 iunie-1iulie 1990

Frontul Popular din Moldova consideră că vehicularea etnonimului "popor

moldovenesc" şi a glotonimului "limba moldovenească" atât în perioada
dominaţiei ţariste, cât şi în anii de teroare sovietică, a fost operată în scopul
deznaţionalizării românilor basarabeni şi creării unei pseudoştiinţe, pentru a
justifica anexarea pământurilor româneşti la Rusia şi, respectiv, la URSS. Astăzi
politica românofobă este continuată prin lansarea de zvonuri şi organizarea unor
provocări. Ţinând cont de această realitate, Frontul Popular din Moldova cheamă
populaţia băştinaşă a republicii să se conştientizeze de faptul apartenenţei sale la
poporul român, de unitatea de limbă, istorie şi cultură a acestuia şi se adresează în
mod special intelectualităţii să desfăşoare în permanenţă o activitate de
culturalizare istorică şi filologică.
Totodată, Frontul Popular din Moldova cere Parlamentului Moldovei să facă
amendamentele de rigoare la Legea cu privire la funcţionarea limbilor pe teritoriul
republicii pentru a fi adusă în concordanţă cu adevărul istoric şi ştiinţific şi să dea
indicaţii instanţelor respective ca la schimbarea actelor de identitate ale cetăţenilor
Republicii Moldova etnonimul "ROMÂN" să fie repus în drepturile sale.
Chişinău, 30 iunie-1 iulie 1990
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și materiale..., pag.169)

138
 Nr.82
Salutul Mişcării „SAJUDIS” adresat Congresului al II-lea al FPM
30 iunie 1990

Transmit felicitări FPM şi poporului moldav din partea poporului lituanian şi

din partea „Sajudis"-ului.
Soarta şi istoria noastră sunt asemănătoare încă din perioada dominaţiei
ţariste, când Rusia era numită închisoare a popoarelor. Imperiul bolşevic se strădui
să-şi reîntoarcă şi să-şi extindă frontierele fostului imperiu rus.
Evenimentele din 1939 şi cele care au urmat au demonstrat esenţa odioasă a
politicii URSS,. având consecinţe tragice atât pentru Moldova, cât şi pentru
Lituania.
Aspiraţiile imperiale declarate de Gorbaciov, nu pot opri dispariţia Uniunii şi
nu vor putea reanima o federaţie, confederaţie sau o altă nouă uniune.
Numai ţările libere se pot uni de bună voie în diverse uniuni stabile. Eu mă
îndoiesc foarte mult că vreo una din republicile sovietice doreşte să intre în
componenţa uniunii, fie chiar şi în componenţa unei uniuni reînnoite. Acest fapt
este demonstrat şi de acţiunile întreprinse de URSS după 11 martie 1990 împotriva
Lituaniei.
Deputaţii Consiliului Suprem al Lituaniei, aleşi legitim de popor, au restabilit
independenţa ţării. Moscova porunceşte ca actul de independenţă să fie lichidat, de
parcă aceasta ar fi prerogativa ei.
URSS a creat, cu ajutorul paraşutiştilor, structuri duble de conducere în
Lituania (de ex. procuratura şi instanţele judiciare). URSS a declarat blocadă
economică şi a barat frontierele de vest ale Lituaniei cu ajutorul forţelor armate.
URSS caută să oblige Lituania să anuleze declaraţia independenţei pentru a
începe negocierile parlamentare. Dacă acceptăm această poziţie a URSS cădem
iarăşi sub influenţa Constituţiei URSS şi nu mai putem fi subiectul negocierilor,
adică va lipsi persoana juridică cu care urmează a fi duse tratativele, fapt înţeles
foarte bine în Lituania.
În Lituania există însă forţe politice care opun rezistenţă restabilirii totale a
independenţei ţării noastre.
În primul rând, una din acele forţe este PCL care doreşte şi năzuieşte de a-şi
recăpăta puterea pierdută. Această atitudine a PCL poate fi interpretată ca o
politică revanşardă.
În al doilea rând, este vorba de „Partidul de noapte,, (PCL pe platforma
PCUS) şi aparatul care susţine vechea putere în raioane şi sate.
Cât priveşte poziţia ţărilor occidentale faţă de Lituania putem afirma că
această poziţie are un caracter pragmatic integral, întrucât, din dilema umanism –
interese proprii, ele s-au pronunţat pentru apărarea intereselor proprii.
În procesele politice care se desfăşoară astăzi în Moldova, noi vedem cea mai
mare susţinere morală a noastră. Decizia Dumneavoastră, a Parlamentului
Dumneavoastră despre recunoaşterea şi legiferarea Republicii Lituania este
recunoaşterea şi legiferarea Republicii Moldova însăşi. Dumneavoastră sunteţi
unica ţară care a recunoscut independenţa Lituaniei prin acte juridice legale. Noi

139
apreciem la justa valoare acest lucru, considerându-1 o clar viziune politică, o
poziţie independentă şi clară.
Poporul Lituanian şi „Sajudis" din Lituania doreşte din suflet FPM, mişcării
de eliberare naţională, o activitate constructivă în numele republicii independente
Moldova. Aşa să ne ajute Dumnezeu.
Alfonsas VAISNORAS,
secretar responsabil al Mişcării „SAJUDIS", Lituania
Chişinău, 30 iunie 1990
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și materiale..., pag.175)

Nr.83
Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la
activitatea anticonstituțională a Sovietelor orășenești Bender, Râbnița,
Tiraspol și a Sovietului raional Râbnița de deputați ai poporului din RSS
Moldova
5 iulie 1990
Постановление Президиума Верховного Совета ССР Молдова
Об антиконституционной деятельности Бендерского, Рыбницкого,
Тираспольского городских и Рыбницкого районного Советов народных
депутатов ССР Молдова

Постановлениями Президиума Верховного Совета Молдавской ССР от

13 ноября 1989 года «О решениях Бендерского и Тираспольского городских
Советов народных депутатов и совместных решениях Рыбницкого районного
и Рыбницкого городского Советов народных депутатов», от 6 декабря 1989
года «О нарушении конституционного законодательства Рыбницким
городским Советом народных депутатов Молдавской ССР», от 31 января
1990 года «О нарушении конституционного законодательства
Тираспольским городским Советом народных депутатов Молдавской ССР» и
от 29 мая 1990 года «О решении Бендерского городского Совета народных
депутатов от 26 мая 1990 года» были отменены и признаны
недействительными с момента принятия постановлений решения указанных
Советов народных депутатов, предусматривавшие:
— оказание организованного гражданского неповиновения в части
исполнения и приостановления действия статьи- 701 Конституции ССР
Молдова, а также пятнадцати статей Закона ССР Молдова «О функцио-
нировании языков на территории ССР Молдова»;
— создание автономной советской социалистической республики в
приднестровском регионе ССР Молдова;
— утверждение положений о референдуме и проведение референдумов
в городах Тирасполь, Бендер, Рыбница по вопросу создания
приднестровской автономии;

140
 Референдумы, проведенные 3 декабря 1989 года в городе Рыбнице, и 28
января 1990 года в городе Тирасполе, были признаны противоречащими
Конституции ССР Молдова, а их результаты — не имеющими законной
силы и не влекущими каких-либо правовых последствий.
Названные решения принимались указанными Советами народных
депутатов в грубом противоречии с требованиями статей 3, 4, 5, 70, 70', 71,
76,97, 108, 109, 125, 126 и 127; Конституции (Основного Закона) ССР
Молдова, а также статей 4, 6, 7, 9, 10, 12' законов ССР Молдова «О районном
Совете народных депутатов ССР Молдова» и «О городском, районном в
городе Совете народных депутатов ССР Молдова».
Одновременно с отменой этих решений Бендерскому, Рыбницкому,
Тираспольскому городским и Рыбницкому районному Советам народных
депутатов неоднократно указывалось на недопустимость нарушения впредь
в своей деятельности требований Конституции ССР Молдова и
действующего законодательства республики, на необходимость
осуществления своих полномочий на строго правовой основе.
Однако, несмотря на указания и принятые постановления, вновь
избранное руководство Бендерского, Рыбницкого, Тираспольского городских
и Рыбницкого районного Советов народных Депутатов, проявляя неуважение
к законам и игнорируя решения высшего органа государственной власти
республики, придерживаясь сепаратистских взглядов и пропагандируя их
среди населения приднестровского региона, противопоставляя политику
вновь избранного Верховного Совета ССР Молдова интересам населения
этого региона, характеризуя ее как механизм тоталитарного режима госу-
дарственной власти, не только встало на путь открытого пренебрежения по
отношению к нормам Конституции (Основного Закона) ССР Молдова и
действующему на территории республики законодательству, но и призывает
население региона оказывать массовое неповиновение требованиям законов
ССР Молдова.
Сказанное подтверждают решения Бендерского городского Совета
народных Депутатов от 21 июня 1990 года «О Законе ССР Молдова «О
внесении изменений и дополнений в Кодекс ССР Молдова об админи-
стративных правонарушениях, Уголовный н Уголовно-процессуальный
кодексы ССР Молдова», принятом 5 июня 1990 года, Рыбницкого городского
Совета народных депутатов от 27 июня 1990 года «Об общественно-
политической обстановке в ССР Молдова», Тираспольского городского
Совета народных депутатов от 22 июня 1990 года «О социально-полити-
ческой обстановке в городе в связи с решениями, принятыми на I сессии
Верховного Совета ССР Молдова 5 июня 1990 года» и Рыбницкого
районного Совета народных депутатов от 29 июня 1990 года «Об обще-
ственно-политической обстановке в ССР Молдова». Содержание и характер
этих решений свидетельствуют, что названные Советы народных депутатов,
их руководство не намерены сходить с пути ультиматумов, принятия
незаконных, антиконституционных решений, направленных на
дискредитацию вновь избранного Верховного Совета и руководства ССР
Молдова, на обострение межнациональных отношений в республике и на
141
создание любыми средствами искусственного национально-
территориального об разовании в виде приднестровской АССР, не имеющего
на то никаких политических, государственно-правовых, экономических,
социальных и иных оснований.
Игнорируя постановление Верховного Совета ССР Молдова от 30 мая
1990 года, которым был отменен пункт 2 решения Бендерского городского
Совета народных депутатов от 26 мая 1990 года, предусматривавший
проведение 1 июля с. г. в городе Бендер референдума по вопросам о при-
менении триколора на территории городского Совета, создании ассоциации
на базе городов Бендер и Тирасполя, вхождении города Бендер в при-
днестровскую автономию в случае ее образования, Бендерскнй городской
Совет народных депутатов организовал и провел 1 июля с. г. референдум по
указанным вопросам, а также по вопросу переименования города Бендер на
Тигин.
Принятые в одностороннем порядке решения:
— об отмене действия Конституции ССР Молдова и других законов ССР
Молдова на территории этих Советов (пункты 2, 3 решений Рыбницкого
районного и Рыбницкого городского Советов, 3, 4 решения Тираспольского
городского Совета);
— самовольное придание названным Советам статуса субъектов Советской
федерации, т. е. возведение их до уровня союзной республики, установление
собственной системы правосудия, прокурорского надзора и создание органов
охраны общественного порядка (пункты 4, 5 и 6 решения Тнраспольского
городского Совета и пункты 4 решений Рыбницкого районного и Рыбницкого
городского Советов);
— настойчивость и безответственность в вопросе игнорирования
Государственного флага ССР Молдова (пункты 3 решения Бендерского
городского Совета, 7 решений Рыбницкого районного и Рыбницкого город-
ского Советов, 2. 2. и 8 решения Тираспольского городского Совета) ;
— предпринятые попытки передачи всей полноты власти из рук названных
Советов в руки их президиумов, а фактически в руки двух-трех человек
(пункты 8 решений Рыбницкого районного и Рыбницкого городского
Советов, пункт 9 решения Тираспольского городского Совета);
— усилия по вычленению хозяйства этих городов из единой системы
финансирования и материально-технического обеспечения республики
(соответственно пункты 6 Рыбницкого районного и Рыбницкого городского
Советов и пункт 8 Тираспольского городского Совета) говорят об истинных
целях и намерениях организаторов проведения чрезвычайных сессий
названных Советов народных депутатов: вывести эти города из-под
управления и контроля Верховного Совета и Правительства республики, из-
под действия норм Конституции и других законов ССР Молдова,
противопоставить интересы населения приднестровского региона интересам
народа всей республики, спровоцировать общественно-политическую
нестабильность, атмосферу взаимного подозрения и недоверия, затормозить,
а то и повернуть вспять процесс обретения республикой подлинного
суверенитета во всех сферах жизни.
142
Считая недопустимым впредь продолжение антиконституционной практики
указанными Советами народных депутатов, что ведет к конституционному
кризису, к созданию атмосферы вседозволенности и безответственности за
незаконные действия, расценивая - действия Бендерского, Рыбницкого,
Тираспольского городских и Рыбницкого районного Советов народных
депутатов в течение последнего года как постоянный источник дестабили-
зации общественно-политических и межнациональных отношений в
республике и руководствуясь пунктом 6 статьи 105 Конституции (Основного
Закона) ССР Молдова, Президиум Верховного Совета ССР Молдова
постановляет:
1. Отменить и считать недействительными с момента принятия как
противоречащие Конституции (Основному Закону) ССР Молдова и другим
законодательным актам ССР Молдова:
— пункты 2 и 3 решения Бендерского городского Совета народных
депутатов от 2 июня 1990 года «О Законе ССР Молдова «О внесении измене-
нии и дополнении в Кодекс ССР Молдова об административных
правонарушениях. Уголовный и Уголовно-процессуальный кодексы ССР
(Молдова», принятом 5 июня 1990 года:
— пункты 2, 3, 4, 6. 7, 8, 10 и 11 решения Рыбницкого городского
Совета народных депутатов от 27 июня 1990 года «Об общественно-
политической обстановке в ССР Молдова»;
— пункты 2.1, 2.2, 2.3, 3, 4, 5, 6, 8, 9,11, 12, 13 и 15 решения
Тираспольского городского Совета народных депутатов от 22 июня 1990
года «О социально-политической обстановке в городе в связи с решениями,
принятыми на I сессии Верховного Совета ССР Молдова 5 июня 1990 года»;
— пункты 2, 3, 4, 6, 7, 8, 10 и 11 решения Рыбницкого районного
Совета народных депутатов от 29 нюня 1990 года «Об общественно-
политической обстановке в ССР Молдова».
2. Признать референдум, проведенный в городе Бендер 1 июля 1990 года
по вопросу применения триколора на территории городского Совета,
создании ассоциации на базе городов Бендер и Тирасполя, вхождении города
Бендер в приднестровскую автономию в случае ее образования и о пе-
реименовании городу Бендер на Тигина, противоречащим статьям 6, 97 и 108
Конституции ССР Молдова, а результаты референдума, следовательно, не
имеющими законной силы и правовых последствий.
3. Бендерскому, Рыбницкому, Тираспольскому городским и
Рыбницкому районному Советам народных депутатов указать на
недопустимость нарушений в дальнейшем требований Конституции ССР
Молдова и других действующих в республике законов.
4. Обратить внимание руководства и народных депутатов указанных
Советов народных депутатов на необходимость осуществления своих
полномочий в рамках закона и предупредить об ответственности за
возможные негативные последствии продолжающейся анти-
конституционной практики принятая скороспелых, непродуманных,
антигосударственных решений, которые по существу направлены на подрыв
как территориальной целостности, так и всей системы финансового и
143
материально-технического обеспечения народнохозяйственного комплекса
республики.
5. Поручить отделу по вопросам законодательства и правопорядка
Секретариата Верховного Совета ССР Молдова совместно с Комиссией по
вопросам права Верховного Совета ССР Молдова и привлеченными
специалистами до 23 июля с. г. разработать и представить Верховному
Совету ССР Молдова для рассмотрения проект изменений и дополнений в
Конституцию ССР Молдова и другие законодательные акты республики с
целью создания правового механизма регулирования деятельности
Верховного Совета ССР Молдова, его Председателя и Правительства ССР
Молдова, который позволит оперативно и на строго правовой основе решать
республиканские и местные проблемы политического государственно-
правового, экономического, социального характера в условиях конститу-
ционного саботажа и при других экстремальных ситуациях.
6. Поручить Прокуратуре ССР Молдова, Министерству внутренних
дел ССР Молдова и Комитету государственной безопасности ССР Молдова
осуществить проверку обстоятельств подготовки и проведения
чрезвычайных сессий, названных Советов народных депутатов, законности
действий их организаторов, принять соответствующие меры, о чем
проинформировать Верховный Совет ССР Молдова в месячный срок.
7. Контроль за исполнением настоящего постановления возложить на
отдел по вопросам законодательства и правопорядка Секретариата
Верховного Совета ССР Молдова.
Председатель Верховного Совета ССР Молдове
М. Снегур
гор. Кишинев. 5 июля 1990 г.
(С.М., nr. 155, 7 iulie 1990)

Nr.84
Hotărârea Nr. 217 Cu privire la aderarea R.S.S. Moldova la Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi ratificarea pactelor internaţionale
ale drepturilor omului
28 iulie 1990

Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova, - recunoscînd că

garantarea libertăţilor şi apărarea demnităţii umane, asigurarea egalităţii efective în
drepturi între oameni se numără printre obiectivele şi îndătoririle principale ale
statelor, - asumîndu-şi răspunderea de a respecta principiile fundamentale general-
valabile ale dreptului internaţional contemporan în domeniul dreptului omului,
- urmărind scopul desfăşurării ireversibile a procesului de democratizare din
R.S.S. Moldova,
- călăuzindu-se de năzuinţele poporului moldovenesc spre conveţuirea paşnică,
bună înţelegere şi colaborare cu toate popoarele lumii,
- în conformitate cu clauzele Declaraţiei despre suveranitatea R.S.S. Moldova,

144
 hotărăşte:
1. A proclama aderarea R.S.S. Moldova la Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, adoptată de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 10
decembrie 1948.
2. A ratifica Pactele internaţionale "Cu privire la drepturile civile şi politice" şi
"Cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale", adoptate de către
Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 19 decembrie 1966.
3. A transmite actele de aderare a R.S.S. Moldova la Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului şi de ratificare a pactelor internaţionale ale drepturilor omului
la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
4. A obliga comisiile permanente ale Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova şi
organele respective să se călăuzească, în procesul elaborării noii Constituţii şi a
altor legi ale R.S.S. Moldova, de prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor
Omului şi de pactele internaţionale ale drepturilor omului.

[Pct. 5 abrogat prin Hotaririi Parlamentului 13-XII din 31.03.94]

PREŞEDINTELE
SOVIETULUI SUPREM AL R.S.S. MOLDOVA M. SNEGUR
Chişinău, 28 iulie 1990.
Nr.217-XII.

(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l
ang=1&id=306843)

Nr.85
Declarația Cu privire la constituirea Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești Nistrene
2 septembrie 1990

ДЕКЛАРАЦИЯ
ОБ ОБРАЗОВАНИИ ПРИДНЕСТРОВСКОЙ
МОЛДАВСКОЙ СОВЕТСКОЙ
СОЦИАЛИСТИЧЕСКОЙ РЕСПУБЛИКИ
Принята II съездом народных депутатов всех уровней Приднестровского
региона.
Съезд народных депутатов всех уровней Приднестровских городов и районов:
- выражая волю многонационального населения Приднестровья,
высказанную в ходе референдумов и сходов граждан 1989-1990 годов;
- уважая и признавая права на суверенность и самоопределение всех
народов;
- учитывая политическую, правовую, социальную и экономическую
ситуацию в ССР Молдова, сложившуюся к настоящему времени, и основные
тенденции ее развития;
- стремясь к установлению социально-экономической стабильности,
защите законности и правопорядка;
145
 - сознавая историческую ответственность за судьбу всех народов
Приднестровья, имеющих свою историю, культуру и традиции и в целях
создания условий для сохранения и развития молдавской нации,
ТОРЖЕСТВЕННО ПРОВОЗГЛАШАЕТ образование суверенного
государства Приднестровской Молдавской Советской Социалистической
Республики в составе Союза ССР.
1. Территория и народ Приднестровской МССР
Отменой решения об образовании Молдавской ССР по Закону
Верховного Совета СССР от 2 августа 1940 года Верховный Совет ССР
Молдова освободил проживающее на территории республики население от
государственного образования и своей юрисдикции и предоставляет народу
право самоопределения. В состав территории ПМССР включены
сопредельные территории на основе волеизъявления проживающего там
населения, выраженного путем всенародного голосования (референдума).
На день провозглашения Приднестровской МССР в состав ее территории
входят следующие административно-территориальные единицы:
Григориопольский, Дубоссарский (левобережная часть), Каменский
(левобережная часть). Рыбницкий, Слободзейский районы, города Бендеры,
Дубоссары, Рыбница, Тирасполь (по решению Тираспольского городского
Совета, Слободзейского районного Совета и соответствующих сельских
Советов в состав Тираспольского городского Совета входят села Парканы,
Суклея и Ближний Хутор).
В состав территории ПМССР могут быть включены и другие территории,
население которых проявило волеизъявление путем всенародного
голосования (референдума).
Территория ПМССР в установленных границах является
неприкосновенной и может быть изменена только на основе волеизъявления
компактно проживающих на ней нацио-
нальных групп путем всенародного голосования - референдума.
Административно-территориальное деление ПМССР сохраняется в
нынешнем его виде.
Столицей ПМССР является город Тирасполь.
Приднестровская МССР создается как демократическое, правовое
государство и обеспечивает равенство прав всех наций, проживающих на ее
территории, которые составляют народ Приднестровской республики.
В ПМССР гарантируется соблюдение прав человека, не допускается
искусственное деление граждан по национально-языковым критериям, им
гарантируется зашита от шо-
винизма, национал-тоталитаризма, бюрократизма через соблюдение законов,
принимаемых демократическим путем.
2. Структура власти в Приднестровской МССР
Народ ПМССР является единственным источником государственной
власти в республике.
Полновластие народа Приднестровья реализуется на основе Конституции
республики как непосредственно, так и через народных депутатов, избранных
в Верховный Совет Приднестровской МССР.
146
 Высшим органом законодательной власти является съезд народных
депутатов Советов всех уровней.
Вопросы, касающиеся всей республики, имеют право решать съезд
народных депутатов Советов различных уровней и Верховный Совет,
избранные или назначенные ими полномочные органы, а также сам народ
непосредственно путем своего волеизъявления через всенародное
голосование - референдумы. Верховный Совет должен быть сформулирован
из двух палат: Совета Республики и Совета Национальностей. На совместном
заседании обеих палат избирается Президиум Верховного Совета Республики
и утверждаются исполнительные органы власти.
Приднестровская МССР обеспечивает действие Конституции и Законов
республики на своей территории, в рамках Конституции и Законов СССР до
принятия нового правового акта, регламентирующего взаимоотношения
республик и Союза ССР.
Государственная власть в республике осуществляется по принципу
разделения на законодательную, исполнительную и судебную. Народные
судьи утверждаются Верховным Советом республики по представлению
местных Советов народных депутатов.
Высший надзор за точным и единообразным исполнением законов
осуществляется прокурором ПМССР, который назначается Верховным
Советом ПМССР с последующим утверждением Генеральным прокурором
СССР.
Насильственные действия против государственности Республики, ее
общественного и политического строя, территориальной целостности со
стороны политических партий, общественных организаций, групп населения
или отдельных лиц – преследуется по закону.
3. Гражданство ПМССР
Гражданином ПМССР является любое лицо, постоянно проживающее на
территории ПМССР, при этом каждому гражданину сохраняется право на
гражданство СССР.
Приднестровская МССР обеспечивает равенство перед законом всех
граждан республики независимо от происхождения, социального и
имущественного положения, расовой и национальной принадлежности, пола,
образования, языка, политических взглядов, религиозных убеждений, рода и
характера занятий, места жительства и других обстоятельств.
Обязанности и права гражданина Приднестровской МССР,
регулирование иммиграционных процессов, охрана и защита интересов
граждан ПМССР, находящихся за пределами республики, определяются
Законами СССР, Законом Приднестровской МССР о гражданстве.
4. Социальное и экономическое развитие
Земля, ее недра, воздушное пространство, водные и другие природные
ресурсы, находящиеся в пределах территории ПМССР, весь экономический и
научно-технический потенциал, созданный на территории Приднестровья,
являются собственностью ее народа, материальной основой суверенитета
республики и используется с целью обеспечения материальных и духовных
потребностей ее граждан.
147
 В связи с провозглашением Приднестровской МССР как суверенного
государства в составе СССР съезд народных депутатов всех уровней
Приднестровья объявляет всю собственность государственных предприятий,
организаций и учреждений бывшей Молдавской ССР, находящуюся на
территории Приднестровской МССР, национализированной. В то же время
ПМССР имеет право и на часть собственности ССР Молдова, созданную за
счет труда всего населения бывшей Молдавской ССР, как, например,
собственность огосударствленных ранее общественных организаций (КПСС,
ЛКСМ, РК профсоюзов и т. д.). Условия нахождения собственности Союза
ССР на территории ПМССР определяется новым союзным договором.
Хозяйственные отношения. Советов всех уровней с предприятиями
(объединениями), организациями и учреждениями, вне зависимости от
субъекта собственности, строятся на налоговой и договорной основе.
Банковская, финансовая, ценовая, налоговая системы функционируют в
рамках соответствующих систем Союза ССР.
Центральным кредитным учреждением является республиканский Банк
ПМССР.
Основой хозяйствования предприятий (объединений), учреждений и
организаций на территории ПМССР являются рыночные отношения,
свободное финансирование различных форм собственности. Исключается
любое администрирование со стороны Советов или их исполнительных
органов, устанавливаются только налоговые и договорные формы cти-
мулирования хозяйственной деятельности.
Поощряется создание отраслевых, межотраслевых и
межреспубликанских различного рода ассоциаций промышленных
предприятий и предприятий агропромышленного комплекса с целью
удовлетворения населения республики различного рода товарами и услугами.
5. Экологическая безопасность
Приднестровская МССР устанавливает порядок организации
экологической защиты территории республики и использования- природных
ресурсов как самостоятельно, так и на основе соответствующих договоров с
соседними республиками и Союзом ССР.
ПМССР имеет право запретить строительство и прекратить
функционирование любых предприятий, учреждений, организаций и других
объектов, вызывающих угрозу экологической безопасности, равно как и на
возмещение ущерба, наносимого экологии территории республики.
6. Культурное развитие
Приднестровская МССР гарантирует всем национальностям,
проживающим на ее территории, свободное развитие национальных культур
и языков, свободное самоопределение личности.
Приднестровская МССР гарантирует свободу вероисповедания религий
на основе взаимоуважения между людьми.
В целях создания собственных средств массовой информации
Приднестровская Республика создает свой телерадиоцентр и свои печатные
органы. Для подготовки научно

148
технических и других кадров в Республике создаются государственный
университет и другие необходимые учебные заведения.
Языки всех народов СССР (молдавский, украинский, русский и др.) на
территории ПМССР являются равноправными. Порядок их
функционирования определяется местными Советами народных депутатов.
Полная свобода развития национальных культур и языков, плодотворный
обмен культурными ценностями обеспечиваются через содействие работе
национально-культурных обществ, центров, землячеств.
7. Внешняя и внутренняя безопасность
Приднестровская МССР предоставляет Вооруженным Силам СССР
право размещения на своей территории для обеспечения безопасности границ
ПМССР и СССР - при условии заключения соответствующего договора. Для
обеспечения охраны правопорядка и соблюдения законности на своей
территории, а также для защиты структур государственной власти
республики, реализации волеизъявления народа Приднестровья и решений
настоящего съезда, Приднестровская МССР имеет Министерство внутренних
дел, подчиненное правительству республики.
Граждане ПМССР проходят действительную военную службу в
Вооруженных Силах СССР и во внутренних войсках республики, при этом не
исключается формирование последних на профессиональной основе.
Система внешней и внутренней безопасности ПМССР может строиться
на договорной основе и с другими республиками.
8. Международные отношения
Приднестровская МССР осуществляет международные связи и
отношения как самостоятельно, так и через соответствующие органы Союза
ССР.
В отношениях с республиками Союза ССР исключительное право
представлять ПМССР принадлежит Верховному Совету республики и его
полномочным органам.
9. Государственная символика ПМССР
До принятия Закона ПМССР о государственной символике на
территории республики применяется государственная символика СССР.
***
Отношения Приднестровской МССР с другими советскими
республиками строятся на основе договоров, заключенных на принципах
равноправия, взаимоуважения и невмешательства во внутренние дела.
Декларация является основой для новой Конституции, Законов
Приднестровской МССР и определяет позиции республики при заключении
межреспубликанских соглашений, а также используется для заключения
союзного договора.
2 сентября 1990 года
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос и образование Приднестровской
Молдавской Республики, Тирасполь, РИО ПГКУ, 1993, p.85)

149
 Nr.86
Declarația Congresului II extraordinar al deputaţilor poporului de
toate nivelurile din Transnistria adresată Sovietului Suprem al RSS
Moldova și Președintelui Sovietului Suprem al RSS Moldova M.Snegur
2 septembrie 1990

Верховному Совету ССР Молдова

Председателю Верховного
Совета ССР Молдова М. Снегуру
ЗАЯВЛЕНИЕ
Мы, народные депутаты всех уровней Приднестровского региона
заявляем:
2 сентября 1990 года на II Чрезвычайном съезде народных депутатов всех
уровней Приднестровья единогласно принято постановление об образовании
Приднестровской Молдавской Советской Социалистической Республики.
Принятие этого решения явилось следствием антидемократической
законодательной деятельности Верховного Совета ССР Молдова.
Постановление Верховного Совета ССР Молдова, признавшее
незаконными создание МССР в 1940 г. явилось определяющим при решении
об образовании государственности в Приднестровье. Наша главная цель -
обеспечение свободного и равноправного, не на словах, а на деле, развития
всех народов Приднестровской Молдавской Советской Социалистической
Республики.
II съезд народных депутатов выражает готовность сохранить и развивать
взаимовыгодное сотрудничество и связи в различных областях общественной
и социально-экономической жизни между республиками.
Вместе с тем мы заявляем, что любые попытки насильственных действий
со стороны Верховного Совета и Правительства ССР Молдова будут
расцениваться как вмешательство во внутренние дела суверенного
государства со всеми вытекающими последствиями.
Надеемся, что стремление многонационального народа Приднестровья к
демократии и гражданскому миру будет правильно понято и одобрено
народом ССР Молдова.
2 сентября 1990 года
г. Тирасполь

(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.98)

150
 Nr.87
Fundamentarea politică și juridică a constituirii pretinsei Republici
Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene
2 septembrie 1990

ПОЛИТИКО-ПРАВОВОЕ ОБОСНОВАНИЕ
СОЗДАНИЯ ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МОЛДАВСКОЙ СОВЕТСКОЙ
СОЦИАЛИСТИЧЕСКОЙ РЕСПУБЛИКИ
Новый состав Верховного Совета ССР Молдова и его Президиум не смогли
стабилизировать общественно-политическую обстановку в республике,
наоборот, своими действиями приблизили ее к критической точке.
Первопричиной такого положения явилось то, что сформированному в
мае 1989 года Народному фронту Молдавии, заигрывая на национальных
чувствах молдавского народа,
удалось в процессе выборов провести своих сторонников в Верховный Совет
ССР Молдова.
Используя методы угроз и запугивания депутатов молдавской
национальности, а также методы физического воздействия на депутатов
других национальностей, НФМ всем
основным принципиальным положениям своей программы, принятой на I
съезде НФМ, придал форму закона и сформировал руководство республики
по мононациональному признаку.
Этому способствовало попустительство деятельности НФМ со стороны
бывших и нынешних руководителей республики: Гроссу С. К., Мокану А. А.,
Снегура М. И., Лyчинского П. К. Последнему удалось изолировать КПМ от
борьбы с националистическими элементами, прикрываясь лозунгами о
национальном возрождении и консолидации всех общественных сил в
республике.
Экстремистские выходки НФМ впервые проявились весной и летом 1989
года, особенно при осаде здания Верховного Совета во время проведения XIII
сессии одиннадцатого созыва. Принятый на сессии Закон «О
функционировании языков) и перевод молдавского языка на латинскую
графику сделали большую часть молдавского народа безграмотной, кроме
того были ущемлены политические и гражданские права представителей
других национальностей.
Далее последовал срыв военного парада 7 ноября 1989 года, штурм
здания МВД в день Советской милиции 10 ноября и т. д.
После захвата власти НФМ приступил к своей «законодательной»
деятельности: 27 апреля 1990 года был введен «триколор» – флаг
иностранного государства, под сенью которого в годы румынской оккупации
совершались преступления против народов Молдавии; 5 июня 1990 года
приняты беспрецедентные драконовские законы о преследовании за
инакомыслие в уголовном порядке (ст. 2031, 2032 2033 и др.).
Вопреки ст. 37, 46, 47, 48, 49 Конституции ССР Молдова и Закону СССР
«О местном самоуправлении и местном хозяйстве в СССР» объявлен

151
незаконным I съезд депутатов Приднестровья. Ему приписаны обвинения в
создании параллельных структур власти. Раздались угрозы применения
санкций в отношении его организаторов.
Языковой режим, установленный в Молдове, грозит народному
хозяйству региона потерей кадров специалистов. Экономический сепаратизм
правительства ССРМ неприемлем в силу многообразия кооперационных
связей экономики Приднестровья с народным хозяйством Украины и России,
других республик Союза ССР, Республиканская административно-
бюрократическая система не демонтируется, она переживает лишь
реорганизацию на мононациональной основе. Предпринята односторонняя
национализация про-мышленности общесоюзного подчинения, продолжается
незаконное изъятие денежных средств из хозрасчетных доходов
промышленных и сельскохозяйственных предприятий на перевод
делопроизводства на румынский язык. Подбор и выдвижение кадров не по
деловым качествам, а в зависимости от знания государственного языка и их
национальной принадлежности не обусловлены социально-экономической
потребностью и представляют собой нетерпимый фактор политизации
экономического управления. Нарушение хозяйственных связей региона, как и
всей Молдовы, с другими республиками Советской федерации лишает нас
возможности использовать преимущества регионального разделения труда,
осложняет снабжение сырьем, энергоносителями, затрудняет сбыт
продукции. Продолжение волюнтаристского курса нынешнего руководства
Молдовы в области экономики угрожает республике, и в частности
Приднестровью, экономической катастрофой.
Второй съезд народных депутатов Советов всех уровней
Приднестровского региона, рассмотрев и обсудив официальные документы,
принятые 23 июня 1990 года Верховным Советом ССР Молдова,
констатирует, что высший орган государственной власти республики
закрепил выход ССР Молдова из состава Союза ССР. Такой вывод вытекает
непосредственно из содержания Декларации о суверенитете Советской
Социалистической Республики Молдова. Декларацией не предусматривается
вхождение ССР Молдова в состав Союза ССР, не признается, что гражданин
ССР Молдова одновременно является и гражданином Союза ССР,
исключается возможность действия на территории республики законов и
других нормативных актов Союза ССР без их ратификации (утверждения)
Верховным Советом ССР Молдова. Декларацией ССР Молдова объявляется
демилитаризованной зоной, что выводит республику из-под оборонной
юрисдикции Союза ССР. Наконец, положения Декларации рассматриваются
в качестве позиции ССР Молдова «при подготовке и заключении Союзного
Договора в рамках сообщества суверенных государств». Такая позиция
означает не что иное, как исключение ССР Молдова из состава обновленной
Федерации Союза ССР и видение ее в составе «так называемого» сообщества
суверенных государств с неопределенным разграничением полномочий
центра и республик.
Указанный выше вывод вытекает и из утвержденного 23 июня 1990 года
Верховным Советом ССР Молдова Заключения Комиссии Верховного Совета
152
ССР Молдова по политико-юридической оценке Советско-Германского
договора о ненападении и Дополнительного секретного протокола от 23 августа
1939 года, а также их последствий для Бессарабии и Северной Буковины.
В Заключении вопреки исторической правде содержатся положения о
том, что 28 июня 1940 года СССР оккупировал силой оружия Бессарабию и
Северную Буковину и что решение о создании Молдавской ССР является
незаконным.
Второе положение в правовом отношении ведет за собой
приостановление действия Закона СССР «Об образовании Союзной
Молдавской Советской Социалистической Республики», а также нарушение
ст. 71, 73, 74, 75 и др. действующей ныне Конституции СССР.
Верховный Совет СССР и Президент СССР не отреагировали на данную
политическую акцию со стороны Верховного Совета ССР Молдова, что
можно расценивать как признание ими правомерности этого акта. В таком
случае недействительным будет и п. 2 вышеуказанного закона в части
включения в состав Молдавской ССР города Тирасполя и районов
(Григориопольский, Дубоссарский, Каменский, Рыбницкий, Слободзейский и
Тираспольский, существовавший до 1940 года) Молдавской Автономной
Советской Социалистической Республики.
Приведенные положения Заключения дают основания констатировать,
что Верховный Совет ССР Молдова без наличия на то выраженной воли
молдавского и украинского народов, в нарушение Хельсинкского акта 1975
года и без наличия на то полномочий со стороны Румынии признает за
последней суверенное право на территорию ССР Молдова и Северную
Буковину. Заявляя о незаконности образования 2 августа 1940 года
Молдавской ССР, Верховный Совет ССР Молдова тем самым освобождает
себя от права высшего органа суверенного государства ССР Молдова.
Существование такого государства, по логике Заключения, исключается, ибо
ее территории признаются территорией Румынии, оккупированной с 1940
года Союзом ССР. В силу этого рассматриваемое Заключение полностью
перечеркивает и Декларацию о суверенитете ССР Молдова. Не случайно
поэтому второй съезд Народного фронта Молдовы предложил переименовать
ССР Молдова в Румынскую Республику Молдова.
Вторая программа НФМ, по существу, поставила заведомо
неприемлемые условия заключения нового Союзного Договора. События
последнего времени позволяют с большой долей вероятности
прогнозировать, что эта программа будет облечена в форму закона.
На первые же меры со стороны местных Советов Приднестровья по
защите прав своих избирателей Президиум ВС ССР Молдова отреагировал
известным постановлением от 5 июня 1990 года, где органы Советской
власти Тирасполя, Рыбницы, Бендер, решения которых подтверждены
волеизъявлением народа (референдумом), обвинил в анти- конституционной
деятельности, а в п. 5 этого постановления закамуфлирована угроза роспуска
местных Советов народных депутатов. Первый шаг к этому сделан - ОВД
выведены и из подчинения исполкомов городских советов. Этим Президиум
ВС ССР Молдова нарушил ст. 2 и ст. 5 Конституции СССР и Конституции
153
ССРМ, где сказано, что вся власть в стране принадлежит народу, который
осуществляет ее через Советы народных депутатов, а наиболее важные
вопросы решает непосредственно через референдум.
Глава правительства М. Друк со страниц печати угрожает непокорному
Приднестровью повторением на нашей земле опыта Нагорного Карабаха,
Ольстера, Ливана и рекомендует всем лицам немолдавской национальности
уехать из республики.
Съезд воспринимает исторические процессы, происходившие на нашей
древней земле со времен Киевской Руси, как формирование определенного
этноса, населяющего сегодня юго-запад страны и состоящего из потомков
переселенцев России, Украины, Молдовы, Польши, Германии, Греции и
других стран. Практически данный этнос сложился ко времени образования в
конце XVIII века Новороссии в составе Российского государства.
Историческая реальность состоит в том, что в 1924 году на территории
УССР была образована Молдавская АССР, хотя молдаване составляли лишь
30% ее населения.
Уважая национальные особенности и самобытность культуры
молдавской части населения Приднестровского региона, в целях создания
условий для сохранения и развития молдавской нации от полной
румынизации второй съезд считает целесообразным придать названию вновь
созданной республики национальный статус Молдавской, при этом также
подчеркнуть равноправность всех наций и народов в республике, придав
названию и географический признак – Приднестровская Молдавская
Советская Социалистическая Республика.
Принято на съезде депутатов Приднестровья
2 сентября 1990 года
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.93)

Nr.88
Rezoluția Congresului II extraordinar al deputaţilor poporului de toate
nivelurile din regiunea transnistreană
2 septembrie 1990

ПОСТАНОВЛЕНИЕ
Второго Чрезвычайного съезда народных депутатов
всех уровней Приднестровского региона
Съезд народных депутатов всех уровней Приднестровского региона
ПОСТАНОВЛЯЕТ:
1. Образовать Приднестровскую Молдавскую Советскую
Социалистическую Республику в составе Союза ССР.
2. В состав Приднестровской МССР включить: Григориопольский,
Дубоссарский (левобережная часть), Камен-ский (левобережная часть),
Рыбницкий, Слободзейский (в том числе правобережная часть) районы;
города: Бендеры, Дубоссары, Рыбница и Тирасполь.

154
 В срок до 1 ноября 1990 года по вопросу вхождения в ПМССР провести
референдумы на территориях Советов, где население еще не выразило свою
волю.
3. Утвердить столицей Приднестровской МССР город Тирасполь.
4. До принятая собственной символики использовать символику Союза
ССР.
5. Избрать Временный Верховный Совет ПМССР в количестве 50
человек, которому поручить провести выборы в срок до 1 декабря 1990 года.
6. Избрать Председателем Временного Верховного Совета ПМССР тов.
Смирнова Игоря Николаевича.
7. Временному Верховному Совету ПМССР поручить избрать из своего
состава Президиум в количестве 18 человек.
8. При Временном ВС ПМССР по мере необходимости учредить
следующие комиссии: по экологии; социально-экономическому развитию;
межнациональным отношениям; промышленности и транспорту; сельскому,
лесному хозяйству и перерабатывавшей промышленности; по соцзаконности
и правопорядку; соцобеспечению, здравоохранению, охране материнства и
детства; труду и трудовым ресурсам; по делам молодежи, образованию,
культуре и спорту; по средствам массовой информации, статистике,
информатике и связи; по внешнеэкономическим связям и торговле;
строительству и архитектуре; комитет народного контроля. Могут быть
образованы и другие комиссии, в состав которых включаются и депутаты
городских, районных, сельских и поселковых Советов народных депутатов,
не являющихся членами Временного Верховного Совета ПМССР.
9. Съезд признает полномочия народных депутатов городских, районных,
сельских и поселковых Советов, избранных в 1990 году от территорий,
вошедших в состав ПМССР.
10. Считать неправомерным участие народных депутатов ССРМ,
избранных от территорий, вошедших в состав ПМССР, в работе Верховного
Совета ССР Молдова.
11. Поручить Временному Верховному Совету ПМССР, в соответствии с
Конституцией СССР и Законами Союза ССР до выборов Верховного Совета
ПМССР избрать и представить на утверждение в соответствующие органы
СССР исполняющих обязанности председателя Верховного суда, прокурора,
Госарбитража, министра внутренних дел и председателя комитета
госбезопасности ПМССР. Назначить исполняющего обязанности
председателя Совета министров республики и состав его президиума.
12. Для обеспечения охраны правопорядка и соблюдения законности,
защиты структур государственной власти ПМССР, в деле реализации
волеизъявления народа Приднестровья и решений настоящего съезда на
переходный период поручить исполнение функций Министерства
внутренних дел республики Тираспольскому ГОВД.
ОВД исполкомов городских и районных Советов народных депутатов
подчиняются МВД ПМССР и МВД CCСP со дня принятия данного
постановления.

155
 Образовать в составе МВД ПМССР дополнительные подразделения
патрульно-постовой службы (НПО на профессиональной основе и начать их
формирование со дня принятия данного постановления.
В связи с осенним призывом молодежи в ряды Советской Армии
согласовать с военкоматом вопросы призыва части молодежи во внутренние
войска МВД СССР, размещенных на территории ПМССР.
Нахождение на территории ПМССР вооруженных лиц и формирований,
не относящихся к органам внутренних дел ПМССР, МВД СССР, КГБ
ПМССР и КГБ СССР или военнослужащим Советской Армии, недопустимо.
13. На территории Приднестровской МССР действуют Конституция,
Законы и другие нормативные акты СССР, а также не противоречащие им
Конституция и Законы МССР, принятые до 30 августа 1989 года. Срок
действия законодательных актов ПМССР устанавливается до принятия
Конституции ПМССР и разработанных на ее основе Законов.
14. Временному Верховному Совету разработать и после всенародного
обсуждения до 1 декабря 1990 года представить проект Конституции ПМССР
на утверждение съезду народных депутатов.
15. Учредить Республиканский Банк на базе Тираспольского
Промстройбанка с регистрацией его в Государственном Банке СССР.
16. Собственность государственных предприятий, учреждений,
организаций и других формирований, находящихся на территории ПМССР,
переходит в ее собственность.
Признаются права собственности СССР, других союзных республик,
иностранных физических и юридических лиц – в соответствии с
законодательством Союза ССР и ПМССР.
17. Временному Верховному Совету ПМССР в месячный срок
определить организационную структуру предприятий, учреждений и
организаций, расположенных на территории республики.
18. Лишить делегацию Верховного Совета ССР Молдова права
представлять интересы республики в комиссии по разработке союзного
договора. Обратиться к Президенту СССР с предложением включить
Председателя Временного Верховного Совета ПМССР в члены Совета
Федерации.
19. Языки всех народов СССР (молдавский, украинский, русский и
другие) на территории ПМССР являются равноправными. Порядок их
функционирования определяется местными Советами народных депутатов.
20. Используя общественно-политические и моральные формы
воздействия, ПМССР осуществляет функцию защиты населения ССР в
случае ущемления его прав, усиления дискриминации.
21. Газету «Днестровская правда» учредить в качестве печатного органа
Временного Верховного Совета ПМССР и Тираспольского городского
Совета народных депутатов. Всем отделениям «Союзпечати»,
расположенным на территории республики, производить подписку на нее.
22. Материалы съезда опубликовать в республиканской и местной
печати, представить для опубликования в общесоюзных средствах массовой

156
информации. Обратиться к Верховному Совету СССР с просьбой более
полно опубликовать материалы съезда в «Известиях».
23. Съезд обращается к народным депутатам СССР Дьяченко А. Н.,
Костишину Н. Л., Морозову И. С. и Палагнюку Б. Т. с предложением
выступить с законодательной инициативой о признании образования
Приднестровской МССР на сессии Верховного Совета СССР.
24. Настоящее постановление вступает в силу со дня его принятия.
Председатель Временного Верховного Сонета ПМССР
Игорь Смирнов
2 сентября 1990 года
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.8)

Nr.89
Hotărârea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova nr.247 Cu privire la
congresul II extraordinar al deputaţilor Sovietelor de diferite niveluri
din unele localităţi nistrene
2 septembrie 1990

La 2 septembrie 1990 în oraşul Tiraspol a avut loc aşa-zisul

congres II extraordinar al deputaţilor Sovietelor de diferite niveluri din localităţile
nistrene, in cadrul căruia a fost proclamată Republica Sovietica Socialistă
Moldovenească Nistreană. Congresul a ales Sovietul Suprem provizoriu al
Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Nistrene în frunte cu
preşedintele Smirnov I.N.
Sovietul Suprem al R.S.S.Moldova constată că hotărîrile adoptate la congresul
menţionat reflectă vădita lor orientare anticonstituţională, aventurismul juridic şi
politic al autorilor lor. Ele sunt îndreptate spre schimbarea nelegitimă a orînduirii
statale şi spre subminarea integrităţii teritoriale a R.S.S.Moldova. Congresul
anticonstituţional a avut loc in pofida faptului că organizatorii lui au fost
preîntîmpinaţi de nenumărate ori din partea Prezidiului Sovietului Suprem
al R.S.S.Moldova că poartă răspundere juridică şi politică personală in fata
întregului popor al Republicii Sovietice Socialiste Moldova pentru eventualele
consecinţe negative în cazul adoptării unor hotărtri anticonstituţionale.
In baza articolului 97 din Constituţia (Legea Fundamentală) a R.S.S.Moldova
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova hotărăşte:
1. A declara aşa-zisul congres II al deputaţilor Sovietelor de diferite niveluri
din unele localităţi nistrene, ce a avut loc la 2 septembrie 1990 în oraşul Tiraspol,
drept un organ anticonstituţional, care generează un val nou de încordare a situaţiei
social-politice din republică.
2. A declara nule hotăririle cu privire la proclamarea Republicii Sovietice
Socialiste Moldoveneşti Nistrene şi cu privire la formarea organului ei suprem,
adoptate la aşa-zisul congres II al deputaţilor Sovietelor de diferite niveluri din
unele localităţi nistrene. Hotărîrile menţionate vin în contradicţie cu articolele l - 4,
57, 70, 71, 92, 97, 125, 127 din Constituţia (Legea Fundamentală) a
R.S.S.Moldova şi nu pot avea efecte juridice.
157
 3. A-i avertiza pe conducătorii şi deputaţii Sovietelor locale de deputaţi ai
poporului din raioanele Camenca, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbniţa şi Slobozia,
precum şi din oraşele Bender, Dubăsari, Ribniţa, Tiraspol - participanţi la
susnumitul congres - precum şi pe persoanele alese în fruntea organelor
anticonstituţionale, formate de el, că dacă organele nelegitime ale puterii de stat şi
ale administraţiei de stat vor încerca să-şi exercite funcţiile, Sovietul Suprem al
R.S.S.Moldova va fi nevoit să declare stare excepţională şi să introducă o formă
specială de administrare a teritoriilor numite.
4. A propune Guvernului U.R.S.S. să ia măsuri pentru a retrage de pe teritoriul
R.S.S.Moldova regimentul Ministe-rului Afacerilor Interne al U.R.S.S. în termen
de 24 de ore.
5. A obliga Ministerul Afacerilor Interne al R.S.S. Moldova, Comitetul pentru
Securitatea Statului al R.S.S. Moldova, Procuratura R.S.S.Moldova să asigure pe
teritoriul raioanelor şi oraşelor în cauză executarea întocmai a legislaţiei
R.S.S.Moldova.
6. A califica transpunerea în viaţă a hotărîrilor congresului de către Sovietele
locale de deputaţi ai poporului drept opunere prevederilor Constituţiei şi altor legi
ale R.S.S.Moldova, opunere pasibilă de pedeapsă in conformitate cu legislaţia
R.S.S.Moldova.
Preşedintele
Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova M. SNEGUR
or. Chişinău, 2 septembrie 1990, nr. 247-XII
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l
ang=1&id=309998)

Nr. 90
Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la unele
măsuri pentru stabilizarea situației social-politice din republică
2 septembrie 1990

În vederea ameliorării situaţiei social-politice din republică Sovietul Suprem

al R.S.S. Moldova, Prezidiul său, comisiile permanente au întreprins nenumărate
acţiuni. La sfîrşitul lucrărilor sesiunii întîi a fost declarat un moratoriu asupra
tuturor manifestărilor ce pot agrava relaţiile interetnice în republică. Hotărîrea
respectivă a fost reafirmată ulterior la una din şedinţele Prezidiului Sovietului
Suprem al R.S.S. Moldova.
Liderii mişcărilor distructive, însă, neglijează actele legislative adoptate de
organul suprem al puterii de stat al republicii, adresările lui. La 19 august a. c.
la Comrat şi-a ţinut lucrările aşa-zisul congres al deputaţilor de diferite niveluri
din partea localităţilor cu populaţie găgăuză, în cadrul căruia a fost proclamată
Republica Găgăuză, au fost adoptate o serie de documente ce sînt în contradicţie
cu Constituţia R.S.S. Moldova, cu Declaraţia suveranităţii Republicii Sovietice
Socialiste Moldova. Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova a calificat
acest act ca fiind anticonstituţional, iar hotărîrile adoptate de congres ca neavînd
efecte juridice.
158
 La fel au procedat liderii transnistreni, incluşii deputaţi ai poporului din R.S.S.
Moldova, convocînd astăzi, 2 septembrie, congresul II al deputaţilor de diferite
niveluri din unele localităţi nistrene care a proclamat Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească Nistreană în componenţa U.R.S.S.
Aceste acţiuni metodice de dezmembrare a republicii au dus la agravarea situaţiei
social-politice. Integritatea R.S.S. Moldova este în pericol. Ţinînd cont de aceasta,
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova hotărăşte:
1. A condamna acţiunile distructive şi separatiste ale liderilor fostei «Găgăuz
halcî», ale comitetului organizatoric al Asociaţiei Sovietelor de deputaţi ai poporului
din Transnistria şi ale unor deputaţi, membri ai grupului «Sovietskaia Moldavia».
2. A aproba hotărîrile adoptate de Prezidiul Sovietului Suprem ai R.S.S
Moldova în vederea stabilizării situaţiei social-politice şi ameliorării relaţiilor
interetnice din republică.
3. A înfiinţa în Republica Sovietica Socialistă Moldova institutul prezidenţial
de administrare statală.
4. A adopta un act, normativ în baza căruia cetăţenii din R.S.S. Moldova să
satisfacă serviciul militar pe teritoriul R.S.S, Moldova.
5. Procuratura R.S.S. Moldova, Ministerul Afacerilor Interne, Comitetul
pentru Securitatea Statului să tragă la răspundere penală persoanele vinovate de
încercările de a dezmembra teritoriul Moldovei şi de a destabiliza situaţia social-
politică din republică.
6. A adresa populaţiei găgăuze, precum şi ruşilor, ucrainenilor etc. din partea
stîngă a Nistrului, apelul de a păstra calmul şi de a nu se lăsa antrenaţi de instigările
anticonstituţional antistatale şi separatiste. Parlamentul şi Guvernul R.S.S.
Moldova nu vor permite dezmembrarea republicii suverane şi aţîţarea vrajbei
interetnice.
7. Prezenta Hotărîre intră în vigoare din momentul adoptării.
M. SNEGUR.
Preşedintele Sovietului Suprem
al R.S.S. Moldova
or. Chişinău 2 septembrie 1990
(M.S., nr. 206, 4 septembrie 1990)

Nr.91
Informație a agenției Moldova-Pres despre sesiunea
extraordinară a Sovietului Suprem al RSS Moldova
2 septembrie 1990

ВНЕОЧЕРЕДНАЯ СЕССИЯ
ВЕРХОВНОГО СОВЕТА МОЛДОВЫ
2 сентября в Кишиневе начала работу внеочередная сессия Верховного
Совета ССР Молдова. Ее открыл Председатель Верховного Совета
республики Мирча Ион Снегур. На рассмотрение сессии вынесен вопрос об
общественно-политической ситуации в республике в связи с

159
антиконституционными действиями, имевшими место в южных районах и
районах Левобережья Днестра.
В докладе, с которым выступил Председатель Верховного Совета ССР
Молдова, был дан подробный анализ общественно-политической ситуации,
сложившейся в связи с событиями на юге республики и в Приднестровье.
Подчеркнув, что противозаконные действия лидеров, сепаратистов являются
ничем иным, как деструктивными акциями, грубо нарушающими
Конституцию республики, а также, Декларацию о ее суверенитете, он
отметил, что экстремистские силы продолжают нагнетать и без того сложную
обстановку. Было предложено обсудить и принять эффективные меры по
защите целостности и интересов республики, немедленно призвать к
ответственности организаторов съездов и других акций.
После просмотра видеофильма о событиях на юге республики депутаты
приступили к прениям. В качестве экстренных мер Николае Дабижа, Кон-
стантин Тэнасе, Сержиу Киркэ, Михаил Пласичук, Александру Арсени, Ион
Боршевич, Думитру Пунтя, Лидия Дикусар, Василе Недельчук, Андрей
Вартик, Петру Сандулаки и другие выступившие предложили ввести в
Молдове пост президента и прямое президентское правление в районах, не
соблюдающих Конституцию ССР Молдова, приступить к созданию
национальных воинских формирований, начиная с осени нынешнего года,
лишить депутатских полномочий организаторов антиконституционных
съездов и объявить их персонами «нон-грата» в Молдове, распустить Советы,
не признающие законы республики, срочно принять Закон о гражданстве
ССР Молдова. Эти конкретные предложения, по их мнению, должны помочь
в стабилизации ситуации.
Поддержав многие предложения, депутаты в то же время не согласились
с предложением депутата И. Д. Крылова о необходимости создания расши-
ренной согласительной комиссии парламента по этим вопросам, расценив его
как попытку увести сессию от конкретной работы, принятия немедленных и
решительных мер. Отмечалось, что приверженцы идей сепаратизма уже не
раз предупреждались, однако не сделали из этого никаких выводов. Настала
пора не только принимать законы и решения, но и выполнять их в полной
мере.
Эту идею поддержал и депутат Ион Боршевич, который на конкретных
примерах показал, что законы о языках, Декларация о суверенитете и другие
документы, принятые в республике, которыми спекулируют подстрекатели и
организаторы антиконституционных акций, являются более мягкими и
гуманными, чем аналогичные законодательные акты других союзных
республик. Он также выразил протест центральному телевидению и неко-
торым другим средствам массовой информации, которые продолжают
нагнетать страсти, обвиняют молдавский народ во всех бедах.
Всеобщее возмущение депутатов вызвало сообщение о том, что по
указанию заместителя министра МВД СССР один батальон милицейского
полка, дислоцированного в Кишиневе и находящегося в оперативном
подчинении министра внутренних дел республики, без его ведома был пере-
дислоцирован 1 сентября в город Тирасполь. В качестве аргумента подобного
160
шага приводятся имеющие место якобы угрозы со стороны Народного
фронта Молдовы в адрес организаторов съезда депутатов Приднестровья.
Первый заместитель Председателя Верховного Совета ССР Молдова Ион
Хадыркэ и депутат Думитру Тодорой ознакомили депутатов с обращениями
избирателей, в которых они требуют принять незамедлительные меры по
сохранению территориальной целостности республики.
Несмотря на сложную ситуацию, депутаты не забыли о проходящем в
республике телемарафоне: заранее запланированный, он шел по программе
национального телевидения, поэтому сессия транслировалась по второй
общесоюзной программе. По предложению депутата Надежды Брынзан
Верховный Совет принял, решение перечислить в фонд помощи детям
месячную зарплату депутатов парламента.
На Вечернем заседании по предложению клуба народных депутатов
СССР от Молдовы сессия приняла обращение в адрес Президента СССР Ми-
хаила Сергеевича Горбачева. Его зачитал народный депутат СССР Вениамин
Апостол. В нем, в частности, говорится, что предпринятые в последнее время
противозаконные акты на юге республики и в Приднестровье вступают в про-
тиворечий с Декларацией о суверенитете Молдовы. А отсутствие оценки со
стороны союзных органов власти и в центральных средствах массовой
информации создает впечатление об их негласной поддержке центром.
Сделать такой вывод невольно заставляет и случай с переброской в
Тирасполь специального милицейского подразделения. Народные депутаты
СССР потребовали от министра внутренних дел СССР В. В. Бакатина
объяснений по этому поводу в присутствии Президента страны.
Депутаты приняли постановление о введении в ССР Молдова
президентской власти, разработке и утверждении законодательных актов,
разрешающих гражданам Молдовы проходить воинскую службу на ее
территории.
Затем заместитель Председателя Верховного Совета республики Виктор
Пушкаш довел до сведения сессии решения съезда депутатов Приднестровья,
состоявшегося 2 сентября в Тирасполе, на котором провозглашена
Приднестровская Молдавская Советская Социалистическая Республика в
составе Союза ССР. В этой связи Верховный Совет ССР Молдова принял
постановление, в котором отмечается, что содержание и характер
документов, принятых на съезде депутатов Левобережья, отражают их
антиконституционность и противозаконность. Решения съезда направлены на
незаконное изменение государственного устройства ССР Молдова, нару-
шение территориальной целостности суверенной республики Молдова.
3 сентября заседание сессии Верховного Совета ССР Молдова открыл
заместитель Председателя Верховного Совета ССР Молдова Виктор
Пушкаш. Он предоставил слово премьер-министру правительства республики
Мирче Друку. Проанализировав сложившуюся в республике ситуацию, он
отметил острую необходимость введения института президентства. Это
позволит, по его мнению, не только создать национальную армию, но и
оперативно предпринять другие меры для защиты территориальной цело-
стности и суверенитета Молдовы. Председатель Постоянной комиссии по
161
вопросам права Тудор Панцыру представил проект закона об учреждении
поста президента Советской Социалистической Республики Молдова и
внесении изменений и дополнений Конституцию ССР Молдова. Он
предложил избрать на пост президента Мирчу Иона Снегура - достойнейшего
сына Молдовы, на деле демонстрирующего верность служения молдавскому
народу.
Обсудив предложения о форме принятия этого важного документа,
депутаты приняли решение впервые в работе нового парламента провести от-
крытое поименное голосование. В результате предложенный проект закона
был принят за основу и объявлен перерыв для детального его обсуждения в
депутатских клубах. Затем депутаты Вячеслав Литвиненко, Николае Робу,
Георге Чобану, Василе Нестор, Лариса Покатилова, Владлен Лыюров, Ион
Присакарь, Михаил Чорич, Ион Цуркану, Павел Дубаларь высказали ряд
конкретных замечаний, изменений и дополнений к обсуждаемому
законопроекту. Большинство из них касалось порядка избрания президента,
предъявляемых к нему требований, текста президентской присяги, его
функций и полномочий. Для обобщения высказанных предложений и выра-
ботки окончательного варианта принятого за основу документа была создана
редакционная комиссия.
После перерыва состоялось вечернее заседание сессии.
(МОЛДОВА-ПРЕС)
(С.М., nr. 203, 4 septembrie 1990)

Nr.92
Adresare a deputaților poporului ai Sovietelor de toate nivelurile din
raioanele și orașele nistrene către Președintele Uniunii RSS M. S.
GORBACOV, Președintele RSS Moldova Mircea Ion SNEGUR și
Sovietul Suprem al RSS Moldova și Sovietele Supreme ale tuturor
republicilor unionale
9 septembrie 1990

Republica Sovietică Socialistă Moldova trece prin vremuri grele. Ignorînd

voința întregului popor, liderii separatismului și ai extremismului au proclamat în
mod nelegitim formarea a încă două republici pe teritoriul multpătimit al republicii
noastre. Aceste acțiuni au tensionat la maximum situația social-politică din
republică, au adus poporul nostru în pragul unui război civil.
Așa-zisul congres de la Tiraspol, ce a încălcat grav atît Constituția RSS
Moldova, cît și cea a Uniunii RSS, care garantează suveranitatea tuturor
republicilor unionale, n-a reprezentat voința moldovenilor din raioanele și orașele
nistrene.
Așa-zisul congres de la Tiraspol, la care numai 17% din participanți au fost de
naționalitate moldoveni și la care n-a fost rostit nici un cuvînt în limba
moldovenească, a proclamat în mod fariseic Republica Sovietică Socialistă
Moldovenească Nistreană.
162
 Liderii de la Tiraspol vor să hotărască soarta populației moldovenești, care e
majoritară în aceste raioane, fără a ține cont de doleanțele și interesele ei. Faptul că
scopul celor care au proclamat această așa-zisă republică nu este prosperarea și
dezvoltarea poporului moldovenesc, îl dovedesc acțiunile ulterioare dirijate de
liderii de la Tiraspol, - distrugerea inscripțiilor în limba moldovenească, actele de
vandalism ce au avut loc la școlile moldovenești din Slobozia, Rîbnița, distrugerea
însemnelor naționale, maltratarea moldovenilor la Bender, destituirea băștinașilor
de la conducerea raionului Slobozia ș. a. m. d. Moldovenii și oamenii de bună
credință de alte naționalități, care înțeleg just situația ce s-a creat, se simt în pericol
în propria lor casă.
Spre marea noastră mirare, Ministerul de interne al URSS în ziua de 2
septembrie a. c., fără a avea consimțămîntul Parlamentului și al Guvernului RSS
Moldova sau cel puțin fără a informa conducerea republicii, a deplasat la Tiraspol o
unitate a sa pentru a păzi așa zisul congres, pe care nu-l amenința nimeni. Acest
fapt e o dovadă că și în Centru, la Moscova, există forțe ce susțin separatiștii,
extremiștii și pseudointernaționaliștii din republica noastră.
Ne adresăm Președintelui Uniunii RSS M. S. Gorbaciov, Sovietelor Supreme
ale tuturor republicilor unionale, să nu recunoască proclamarea așa-ziselor
republici Găgăuză și Nistreană, să dea ripostă separatiștilor și aventurierilor politici
care vor să arunce Moldova în haosul unui război civil și caută pretutindeni sprijin;
să dea o apreciere adecvată acelor forțe din Centru ce contribuie la destabilizarea
situației social-politice în RSS Moldova.
În acest context ar fi rațional să fie retrase trupele militare, în special cele ale
Ministerului unional de interne, care prin manevre, asemeni celor de la 2
septembrie a. c., contribuie la înrăutățirea situații social-politice din republică.
Ne adresăm tov. M, S. Gorbaciov și în calitate de Secretar General al CC al
PCUS să dea o apreciere politica acțiunilor liderilor separatismului de la noi, care
sînt membri ai PCUS și chiar dețin funcții în organele de partid.
Ne adresăm Președintelui republicii Mircea Ion Snegur și Sovietului Suprem
al RSS Moldova să i-a măsuri energice împotriva actelor de discriminare față de
populația moldovenească și oamenii de bună credință din orașele și raioanele
nistrene întreprinse de liderii separatismului, împotriva actelor de vandalism față de
limba și cultura poporului nostru,
Numai astfel va putea fi instaurată pacea și buna înțelegere a tuturor
locuitorilor acestui pămînt, spre care a tine totdeauna poporul moldovenesc.
Adoptată la adunarea deputaților poporului de toate nivelurile din raioanele și
orașele: Camenca, Rîbnița, Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia, Tiraspol și Bender.
Satul Pîrîta, raionul Dubăsari.
9 septembrie 1990.
(M.S., nr. 214, 12 septembrie 1990)

163
 Nr.93
Declarație a adunării deputaților poporului ai Sovietelor de toate
nivelurile din raioanele și orașele nistrene
9 septembrie 1990

Noi, deputați ai Sovietelor de toate nivelurile din raioanele Camenca, Râbnița,

Dubăsari, Grigoriopol , Slobozia și din orașele Bender și Tiraspol;
- întruniți la această Adunare în legătură cu situația social-politică ce s-a
creat în RSS Moldova în urma actelor de separatism întreprinse la 19 august 1990
la Comrat și la 2 septembrie 1990 la Tiraspol;
- exprimând atitudinea majorității covârșitoare a alegătorilor noștri;
- fiind conștienți de responsabilitatea istorică față de soarta RSS Moldova;
- susținând Declarația despre suveranitatea RSS Moldova adoptată de
Parlamentul republicii la 23 iunie 1990, document ce constituie baza politico -
juridică a statului suveran Moldova;
- militând pentru ameliorarea situației social-politice și economice în RSS
Moldova și pentru crearea unui stat bazat pe drept
DECLARĂM CĂ:
1. Proclamarea așa-ziselor «RSS Moldovenești Nistrene» și a «RSS Găgauze»,
fără a se ține cont de voința întregului popor al RSS Moldova, sunt acte nelegitime,
anticonstituționale și antimoldovenești, greșite din punct de vedere istoric și politic.
2. Nu recunoaștem așa-zisele republici Găgăuză și Nistreană și organele
nelegitime create de ele.
3. E necesar să fie trași la răspundere în conformitate cu Legile în vigoare
inițiatorii și organizatorii acestor acțiuni anticonstituționale și antistatale.
4. În scopul ameliorării situației social-politice și al luptei cu tendințele
separatiste în raioanele din stânga Nistrului și în orașele Tiraspol și Bender,
constituim Comitetul de deputați ai poporului ai Sovietelor de toate nivelurile din
aceste raioane și orașe «Integritate» și ne adresam Prezidiului Sovietului Suprem al
RSS Moldova să oficializeze acest Comitet.
Adoptată la 9 septembrie 1990 (satul Pârâta, raionul Dubăsari, RSS Moldova)
de cei 466 de deputați ai poporului ai Sovietelor de toate nivelurile din raioanele și orașele
Râbnița, Camenca,Dubăsari, Grigoriopol, Slobozia, Tiraspol și Bender.

(M.S., nr. 214, 12 septembrie 1990)

164
 Nr.94
Apelul adunării deputaților poporului ai Sovietelor de toate nivelurile
din raioanele și orașele nistrene către toți locuitorii din Republica
Sovietică Moldova
9 septembrie 1990

Stimați compatrioți! Tensionarea relațiilor social-politice în republica noastră a

ajuns la apogeu. Aparatul birocratic a evoluat pe parcursul ultimului an, devenind cea
mai destructivă forță, destabilizînd liniștea și activitatea creativa a poporului nostru.
Are loc și dezmembrarea poporului după criteriul național, ce duce la confruntarea
diferitelor naționalități conlocuitoare pe această palmă de pămînt.
A sosit acel moment, cînd noi toți, indiferent de apartenența socială, de
naționalitate, trebuie să demonstrăm, că sîntem patrioți veritabili și susținem
eforturile Parlamentului și ale Guvernului republicii pentru a scoate Moldova din
impasul economic, politic, din criza socială și spirituală. Locul mitingurilor,
cuvîntărilor extremiste, congreselor, declarațiilor nechibzuite trebuie să-l i-a
analiza trează a situației create, acțiunile de compromis, parlamentarismul și
diplomația în sensul adevărat al cuvîntului. Nu trebuie să ne lăsăm prinși în
mrejele, iscusit întinse de provocatori, politicani, lozincari, ce urzesc planuri
anticonstituționale, antipatriotice, bazate pe minciună și dezorientare, pe idei
născocite de separatiști, precum că RSS Moldova iese din componența Uniunii
RSS și se unește cu Romînia. Sovietul Suprem al RSS Moldova, Președintele
republicii în repetate rînduri au declarat, că nu militează pentru unirea cu Romînia,
ci vor să creeze o republică suverană în componența unei comuniuni reînnoite pe
baza unui acord ce urmează să fie elaborat.
Cauza scindării sociale, a confruntărilor dintre națiunile conlocuitoare ale
republicii constă nu în legile despre limbă, considerate de unii lideri drept
discriminatorii față de populația nemoldovenească. Dimpotrivă, aceste legi trasează
perspectiva dezvoltării tuturor limbilor vorbite la noi, perspectiva prosperării
spirituale a tuturor cetățenilor Moldovei.
Cauza destabilizării social-politice din republică este șovinismul revanșard,
tendința liderilor stagnării și ai sistemului birocratic de a-și menține posturile și
pozițiile. Pentru atingerea scopului ei sunt gata să meargă la orice – la sabotaj
economic, la dezmembrarea teritoriului și a poporului nostru, chiar și la vărsări de
sînge, la ciocnirea oamenilor, care au aceeași istorie, cultură, credință, aceleași
speranțe în viitor.
Iată de ce vă chemăm insistent pe toți, oameni de bună credință, să dați o
ripostă hotărîtă tuturor manifestărilor de extremism și separatism, indiferent de
faptul de cine sînt promovate.
Extremismul și separatismul sînt fenomene periculoase, de unde n-ar veni ele,
fiindcă au drept scop ațîțarea spiritelor și ignorarea rațiunii.
Fiecare grup etnic își are interesele sale proprii, dar toate au un interes comun,
un interes suprem — păstrarea integrității teritoriale, moștenite de la străbuni,
păstrarea liniștii sociale și a bunei înțelegeri. Istoria moldovenilor nu cunoaște
ciocniri interetnice, fiindcă noi am fost și sîntem oameni precauți, onești și cuminți.

165
 În aceste momente de grea încercare pentru Moldova noi ne adresam către toți
oamenii de bună credință să se orienteze și să aprecieze just situația creată, să nu se
lase induși în eroare de extremiștii separatiști și slugoii lor de orice orientare. Să ne
amintim de faptul că mica noastră țară a fost deja împărțită și croită în fel și chip de
diferiți răuvoitori pe care timpul i-a aruncat la groapa istoriei. Soarta noastră e în
mîinile noastre. Să depunem toate eforturile pentru a consolida toate forțele
sănătoase, să luptăm în modul cel mai hotărît și consecvent împotriva separatiștilor,
pentru propășirea Moldovei noastre suverane și a poporului ei harnic, onest și
mărinimos.
Trăiască Republica Sovietică Socialistă Moldova – unică și indivizibilă!
Adoptat la adunarea deputaților de toate nivelurile din raioanele Grigoriopol,
Dubăsari, Slobozia, Rîbnița, Camenca, orașele Tiraspol și Tighina.
9 septembrie 1990.

(M.S.,nr.214, 12 septembrie 1990)

Nr.95
Comunicat al Procuraturii RSS Moldova privind situaţia creată în
unele raioane şi oraşe din partea stângă a Nistrului
14 septembrie 1990
COMUNICAT
Procuratura R.S.S. Moldova anunţă că, la şedinţa ordinară a colegiului ţinută
în ziua de 14 septembrie 1990 a fost ascultată Informarea grupului de lucrători ai
Procuraturii, care au analizat, la faţa locului situaţia creată în unele raioane şi oraşe
din partea stîngă a Nistrului, de «amatorii de formaţiuni statale străine», care în
ziua de 2 septembrie a. c. la Tiraspol au proclamat în mod anticonstituţional aşa
numita republică sovietică socialistă moldovenească nistreană.
Procuratura R.S.S. Moldova declară nule şi nelegitime hotărîrile adoptate de
aşa-zisul «congres de la Tiraspol», ele venind în contradicţie flagrantă atît cu
Constituţia R.S.S. Moldova, cît şi cu Constituţia U.R.S.S. Articolul 70 din Co-
nstituţia R.S.S. Moldova prevede că teritoriul republicii nu poate fi schimbat fără
consimţămîntul R.S.S. Moldova.
În ajunul evenimentelor din 2 septembrie instigatorii şi o mare parte din
participanţi la aşa-zisul «congres» au fost preveniţi oficial de organele Procuraturii
că vor purta personal răspunderea juridică şi politică pentru consecinţele negative
ale organizării şi participării la «congresul de la Tiraspol» şi ale adoptării pre-
meditate a hotărîrilor lui anticonstituţionale.
O bună parte din deputaţii poporului reprezentînd raioanele nistrene, apreciind
la justa valoare legea în vigoare (art. 203 din C.P. al R.S.S.M., conform căruia
nerespectarea Constituţiei şi a altor legi ale R.S.S.M. sînt considerate infracţiuni şi
se pedepsesc în mod penal), au refuzat să participe la acest «congres».
Constatăm însă, cu părere de rău, că o parte a deputaţilor, de toate nivelurile,
din raioanele şi oraşele nistrene, fiind induşi în eroare de pseudoliderii politici de la
Tiraspol, Rîbniţa şi Bender sau molipsindu-se de «virusul separatismului» de la

166
liderii fostei mişcări «Gagauz halkî» s-au alăturat acestei acţiuni iresponsabile şi
ilegale.
Luînd act de fărădelegile comise de organizatorii aşa-numitului «congres» de
la Tiraspol, Procuratura R.S.S. Moldova a intentat procese penale pentru încălcarea
legii cu privire la nerespectarea prevederilor Constituţiei R.S.S Moldova şi
ultragierea simbolului naţional-statal în unele localităţi din partea stîngă a
Nistrului. În prezent grupuri speciale de anchetatori, efectuează ancheta penală la
locul comiterii infracţiunilor. Procurorilor din aceste oraşe şi raioane li s-a cerut, de
asemenea, să ia măsurile prevăzute de lege faţă de «ideologii» transnistreni ce
derutează prin propaganda lor populaţia din aceste localităţi.
Afirmăm că aşa-numitul «congres» de la Tiraspol, la care doar 4 procente din
participanţi au fost moldoveni şi unde nu s-a rostit nici un cuvînt în limba de stat,
nu a exprimat interesele întregului popor din partea stîngă a Nistrului. S-a constatat
şi că o mare parte din deputaţii participanţi la acest «congres» n-au fost
împuterniciţi de alegătorii lor de a-i reprezenta la el, iar unii din delegaţi nu aveau
mandate de deputaţi. Prin urmare, ei nu au avut dreptul moral sau juridic de a emite
hotărîri în numele întregului popor ce locuieşte în raioanele şi oraşele din partea
stîngă a Nistrului. Drept dovadă ne serveşte Apelul deputaţilor poporului ai
Sovietelor de toate nivelurile din raioanele şi oraşele Camenca, Dubăsari,
Grigoriopol, Rîbniţa. Slobozia, Tiraspol, Bender, al cărui text a fost adoptat la
adunarea din satul Pîrîta, raionul Dubăsari, la 9 septembrie a. c., prin care ei îşi
manifestă indignarea faţă de liderii separatismului ce au proclamat în mod nelegal
formarea celor două «republici» pe teritoriul R.S.S. Moldova. Din aceleaşi
considerente nu „pot fi recunoscute nici celelalte hotărîri adaptate ulterior de
conducerea aşa-numitei republici nistrene referitor la aşa-zisele structuri ale puterii
de stat şi organe de conducere. Au eşuat şi încercările lor de a crea o procuratură
proprie sau alte organe de drept «republicane». Lucrătorilor organelor administ-
rative din aceste oraşe şi raioane li s-a propus să treacă cu serviciul în structurile
statale, pe care ei intenţionează să le formeze. Însă lucrătorii organelor de drept au
înţeles caracterul anticonstituţional al hotărîrilor aşa-zisului «congres de la
Tiraspol» şi n-au acceptat aceste propuneri. Iar ajutorul procurorului oraşului
Tiraspol Ciarîev, ce a acceptat postul de procuror al aşa-numitei republici nistrene
a fost eliberat din funcţie printr-un ordin al Procurorului R.S.S. Moldova.
Colegiul Procuraturii R.S.S. Moldova adresează un apel popoarelor ce locuiesc
pe teritoriul Republicii suverane Moldova chemîndu-le la respectarea legilor, la
unirea forţelor în vederea menţinerii integrităţii teritoriale a republicii şi declară
ferm încă o dată că hotărîrile adoptate la 2 septembrie de aşa-zisul «congres de la
Tiraspol» sînt nelegale şi anticonstituţionale.
Colegiul Procuraturii R.S.S Moldova cere, de asemenea, lucrătorilor organelor
de conducere şi celor de drept, să-şi îndeplinească funcţiile conform Constituţiei şi
legilor în vigoare ale statului suveran Moldova, să contribuie la explicarea pe larg
în mase a legi lor parlamentului R.S.S. Moldova pe întreg teritoriul republicii.
Procurorul R.S.S. Moldova
(M.S., nr.216, 15 septembrie 1990)

167
 Nr.96
Informație a agenției Moldova-pres despre mitingul de protest
organizat la Chișinău privind situaţia creată în unele raioane şi oraşe
din partea stângă a Nistrului
18 septembrie 1990

Состоялся митинг
Вечером, 18 сентября, на площади Великого национального собрания в
Кишиневе состоялся митинг протеста против грубых действий,
происшедших в Дубэсарь 17 сентября. Сепаратистские элементы оскорбили
государственный флаг-триколор ССР Молдова и вызывающе вели себя по
отношению к премьер-министру Мирче Друку и членам правительства,
участвовавшим в выездном заседании.
Ответственность за организацию этого митинга, которым нарушается
мораторий, объявленный парламентом на любые массовые манифестации,
взяла на себя организация Демократической молодежи Молдовы.
Участвующие в митинге блокировали, в течение нескольких часов
движение транспорта на площади и на большей части главной магистрали
столицы - проспекта Штефан чел Маре скандировали лозунги: «Долой
сепаратизм», «Объединяйтесь молдаване», «Оккупанты, уезжайте к себе
домой», «Будим бороться, земли не отдадим» «Долой русскую империю».
В 20 часов председатель Кишиневского горсовета Николай Костин
выступил перед несколькими тысячами граждан собравшимися на площади.
Подчеркивая, что в эти трудные дни реакционные силы республики
пытаются создать кризисное положение, он призвал граждан Молдовы
действовать спокойно, быть едиными и не отвечать на провокации.
МОЛДОВА-ПРЕС.
(С.М., nr. 217, 20 septembrie 1990)

Nr.97
Declarația adunării deputaților de toate nivelurile din raioanele
Basarabeasca, Comrat, Taraclia, Ceadîr-Lunga și Vulcănești
23 septembrie 1990

Ne-am adunat în satul Sadaclia în momentul când Republica Sovietică

Socialistă Moldova trăiește o perioadă grea. Ignorând voința întregului popor,
liderii separatismului și extremismului, din anumite interese antistatale și
criminale, încearcă să croiască harta Moldovei. La 19 august la Comrat și la 2
septembrie la Tiraspol au fost proclamate așa-zisele republici găgăuză și nistreană
moldovenească. Aceste acții sânt orientate spre destabilizarea situației social-
politice și încălcarea integrității teritoriale a republicii noastre.
Acțiunile separatiste ale liderilor găgăuzi și din Transnistria contravin
suveranității și intereselor vitale ale republicii, complică relațiile dintre oameni,
168
lovesc în speranțele noastre la o viață mai bună, aduc poporul în pragul unei
catastrofe economice.
În această situație complicată și contradictorie, fiind conștienți de
responsabilitatea față de soarta RSS Moldova, de viitorul urmașilor noștri, militând
pentru curmarea proceselor negative, exprimând voința alegătorilor noștri, noi,
deputații de toate nivelurile, întruniți la Sadaclia declarăm:
1. Proclamarea așa-ziselor republici găgăuză și nistreană moldovenească le
considerăm drept acte nelegitime, anticonstituționale și antimoldovenești, ce nu țin
cont de voința întregului popor al Moldovei suverane.
2. Nu recunoaștem nici așa-numitele republici găgăuză și nistreană
moldovenească, nici organele nelegitime create de ele. Ne adresăm Sovietului
Suprem al Uniunii RSS, Sovietelor Supreme ale tuturor republicilor unionale să
țină cont de doleanțele poporului moldovenesc și să dea ripostă cuvenită
separatiștilor și aventurierilor politici de tot soiul, care vor să învingă Moldova în
haosul unui război civil.
3. Susținem întru totul hotărârile sesiunii extraordinare a Sovietului Suprem al
RSS Moldova. Legile adoptate de către parlamentul republicii trebuie să fie îndeplinite
în mod obligatoriu. În caz contrar nu vom putea opri procesele destabilizatoare, nu vom
hotărî nici una din multiplele probleme care stau în fața noastră.
4. Cerem de la M. I. Snegur, Președintele republicii, de la Guvernul RSS
Moldova să fie trași la răspundere conform legilor în vigoare toți acei care
organizează acțiuni anti- constituționale, antilegitime, antimoldovenești.
5. Ne vom depune toate eforturile, pentru a da ripostă oricăror manifestări
de extremism și separatism, pentru întărirea prieteniei între popoarele ce locuiesc
sute de ani pe teritoriul Moldovei, pentru susținerea eforturilor parlamentului și
guvernului de a scoate republica din impasul social-politic și economic.
6. Cu o profundă satisfacție am aflat despre încheierea la Moscova a unui
tratat de colaborare economică și social-culturală între RSS Moldova și RSFSR.
Acordăm conducerii republicii tot dreptul de a continua activitatea în direcția dată
și cu alte popoare frățești din țara noastră.
7, În același timp ne exprimăm marea noastră nedumerire în legătură cu
tezele expuse în cuvântarea lui M. S. Gorbaciov la ședința sesiunii Sovietului
Suprem al Uniunii RSS din 21 septembrie curent. Tendința centrului de a nu
recunoaște suveranitatea Republicii Moldova și de a acapara toată puterea în
mâinile sale, jignirea poporului moldovenesc de către președintele țării – acestea și
alte lucruri sânt condamnate de noi. Conducerea republicii nu trebuie să ducă
tratative cu centrul, până când nu va fi recunoscută suveranitatea RSS Moldova.
8. Pentru a da posibilitate populației din partea locului de a-și expune
părerea în legătură cu proclamarea așa-zisei republici gagăuze, a convoca în luna
octombrie a. c. o Mare Adunare Naționala a locuitorilor din sudul Moldovei.
Declarația a fost adoptată la 23 septembrie 1990 de către participanții la
adunarea deputaților de toate nivelurile din raioanele Basarabeasca, Comrat,
Ceadîr-Lunga, Taraclia și Vulcănești.
s. Sadaclia, r-nul Basarabeasca

(M.S., nr.226, 25 septembrie 1990)

169
 Nr.98
Declarația comună a Sovietului Suprem temporar al pretinsei RSSMN
și a Comitetului temporar al așa-zisei Republici Găgăuze
13 octombrie 1990

СОВМЕСТНОЕ ЗАЯВЛЕНИЕ
ВРЕМЕННОГО ВЕРХОВНОГО СОВЕТА ПМССР
И ВРЕМЕННОГО КОМИТЕТА ГАГАУЗСКОЙ РЕСПУБЛИКИ
В связи с намеченными на 28 октября и 25 ноября 1990 года выборами в
верховные органы власти Гагаузской Республики и Приднестровской МССР
со стороны руководства ССР Молдова и НФМ участились случаи угроз,
давления и грубых выпадов по отношению к лидерам и ко всему населению,
поддерживающему новые республики.
По этому поводу заявляем следующее:
1. Выборы в верховные органы власти Гагаузской Республики и
Приднестровской МССР будут проведены в намеченные сроки.
2. В период подготовки и проведения выборов временные органы власти
двух республик, координируя свои действия, окажут взаимную материальную,
моральную и другую помощь в деле обеспечения охраны общественного
порядка и создания условий для свободного волеизъявления народа.
3. Осуждаем действия руководства ССР Молдова и НФМ, направленные
на дестабилизацию общественно-политической обстановки на территории
наших республик.
Обращаемся к Верховному Совету СССР, к Президенту СССР М. С.
Горбачеву с просьбой направить народных депутатов СССР в качестве
наблюдателей за ходом проведения выборов.
Одновременно обращаем внимание Верховного Совета СССР и Президента
СССР на раздающиеся со стороны руководства ССР Молдова и НФМ угрозы
физического насилия. От имени республик обращаемся с просьбой обеспечить
свободное волеизъявление народа в дни проведения выборов.
Временный Верховный Совет ПМССР
Временный Комитет Гагаузской Республики
13 октября 1990 года

(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p. 99)

Nr.99
Apel al Președintelui Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste către
poporul Moldovei
mijlocul lunii octombrie 1990

Stimaţi cetăţeni ai Moldovei!

Mă adresez către dumneavoastră într-un moment de grea cumpănă pentru
republică. Situaţia s-a agravat la limită. Ea cere stăpînire de sine și o deosebită
170
 responsabilitate. Dezbinarea interetnică, şi cu atît mai mult confruntarea, sînt
nefaste pentru societate. Integritatea Moldovei s-a pomenit în pericol.
O astfel de evoluţie a evenimentelor trezeşte nelinişte și îngrijorare.
Desigur, în sfera fină şi delicată a relaţiilor interetnice s-au acumulat destule
probleme. Însă ele pot fi rezolvate în mod fructuos numai pe baza legii, menţinerii
integrităţii republicii, căutării consensului şi soluţiilor reciproc acceptabile,
respectării egalităţii în drepturi a oamenilor şi a libertăţilor lor. O garanţie sigură
în acest sens poate fi uniunea reînnoită a statelor suverane. Sînt convins că o astfel
de uniune corespunde intereselor fundamentale, ale poporului Moldovei.
În aceste vremuri de cotitură chem harnicul popor al republicii, pe deputaţii de
toate treptele să fie conştienţi de răspunderea lor istorică pentru destinele
oamenilor, să plece urechea la glasul raţiunii, al bunului simţ, să înfrunte cu
demnitate dificultăţile care apar. Esenţial, astăzi, e să fie iniţiat fără întîrziere un
dialog al tuturor părţilor interesate, care să se întreţină cu răbdare şi în acelaşi
timp cu perseverenţă, pentru a se ajunge la consens pe baza respectului reciproc şi
al unor compromisuri rezonabile.
Îmi exprim speranţa că apelul meu va găsi audienţă în rîndul cetăţenilor R.S.S.
Moldova şi că pe pămîntul moldovenesc vor triumfa pacea, buna înţelegere şi
consensul civic.
M. GORBACIOV,
Preşedintele U.R.S.S.

(M.S. nr. 141-142, 15 octombrie 1990)

Nr.100
Informație a agenției Moldova-pres despre mitingul în satul Slobozia
Mare organizat de secţia raională Vulcăneşti a Frontului popular din
Moldova
21 octombrie 1990
MITING LA SLOBOZIA MARE
Duminică în satul Slobozia Mare a avut loc un miting organizat de secţia
raională Vulcăneşti a Frontului popular din Moldova, la care au participat
numeroşi oameni ai muncii, preşedinţi de Soviete locale, şefi de gospodării,
deputaţi de toate nivelurile. Printre chestiunile înscrise pe ordinea de zi figurau,
situaţia social-politică din republică şi din raion, împroprietărirea ţăranului,
serviciul militar în Moldova etc. Vorbitorii au relevat starea explozivă care au
creat-o în republică forţele distructive din aşa-numitele republici nistreană şi
găgăuză. Acţiunile separatiştilor în vederea organizării alegerilor de la 28
octombrie la Vulcăneşti trezesc indignarea tuturor oamenilor de bună credinţă din
sudul republicii. Participanţii la miting au condamnat cu hotărîre fărădelegile
separatiştilor şi au chemat populaţia raionului să fie vigilentă şi să nu admită
desfăşurarea acestei farse electorale.

171
 La miting au fost create comitete de organizare pentru apărarea suveranităţii
Moldovei, în frunte cu preşedinţii Sovietelor locale. Acestea urmează să formeze
în fiecare sat detaşamente de voluntari, să organizeze adunări de protest ale
oamenilor muncii de bună credinţă, iar în ziua de 28 octombrie să desfăşoare la
Vulcăneşti un marş paşnic de protest.
A. CATERA.
(M.S., nr. 271, 25 octombrie 1990)

Nr.101
Apelul Sovietului Suprem al RSSM către popoarele şi parlamentele
statelor lumii
26 octombrie 1990

Exprimînd voinţa poporului, Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova a adoptat la

23 iunie 1990 Declaraţia suveranităţii Republicii Sovietice Socialiste Moldova.
Sovietul Suprem şi-a pus drept scop să realizeze principiile Declaraţiei
prin metode parlamentare, paşnice, pe calea tratativelor şi contactelor
interstatale.
Călăuzindu-se de idealurile democraţiei şi umanismului, recunoscînd
prioritatea valorilor general-umane şi considerînd drept o datorie a sa respectarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale Omului, unanim recunoscute,
Parlamentul Republicii a hotărît aderarea R.S.S. Moldova la Declaraţia Universală
a Drepturilor Omului şi a ratificat Pactele internaţionale ale Drepturilor Omului din
1966. Au fost adoptate deja un şir de legi orientate spre înlăturarea urmărilor
politicii de nihilism naţional, migraţie artificială, asimilare forţată a popoarelor şi
distrugere a culturilor naţionale, politică promovată atît în perioada ţaristă, cît şi în
timpul regimului totalitarist din ultimele decenii.
Proceselor de democratizare şi mai ales de renaştere naţională le opun o
rezistenţă aprigă forţele reacţionare şi distructive din republică şi cele din
Centru. Astăzi aceste forţe încalcă în mod brutal legislaţia în vigoare a R.S.S.
Moldova şi, realizîndu-şi ambiţiile lor separatiste şi izolaţioniste, pun în pericol
suveranitatea, integritatea teritorială şi statală a R.S.S. Moldova, însăşi existenţa
poporului Moldovei. Ele au început deja crearea unor formaţiuni statale
artificiale pe teritoriul Statului Moldova - Republica sovietică socialistă găgăuză şi
Republica sovietică socialistă moldovenească nistreană în afara Moldovei. Aceste
acţiuni dezlănţuite şi abil dirijate de forţele reacţionare, care sînt tacit tolerate de
Centru şi susţinute de Armata Sovietică, au adus Republica Moldova în pragul
unei grave confruntări interetnice ce poate avea consecinţe tragice.
În condiţiile cînd toate măsurile parlamentare, întreprinse pentru a stabiliza
situaţia, nu s-au soldat cu nici un rezultat, Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova a
fost pus în faţa necesităţii de a introduce starea excepţională în unele localităţi din


Apelul a fost adresat de asemenea sesiunii XLV-ea a Adunării Generale a Organizaţiei
Naţiunilor Unite
172
sudul republicii. Această decizie, impusă de împrejurări, nu preclitează
convingerea şi hotărîrea noastră de a soluţiona toate problemele prin metode
politice, de a urma şi mai departe calea democraţiei şi libertăţii, de a făuri un stat de
drept, ce ar asigura bunăstarea şi prosperarea tuturor cetăţenilor lui.
Ne adresăm către popoarele şi parlamentele statelor lumii să ia atitudine faţă
de evenimentele declanşate la noi de către forţele reacţionare şi distructive, precum
şi faţă de politica imperială de dezmembrare continuă a Statului Moldova, să
sprijine suveranitatea şi integritatea R.S.S. Moldova, să se solidari-zeze cu lupta
poporului nostru pentru libertate, democraţie şi progres. Numai astfel popoarele şi
parlamentele statelor lumii ar putea ajuta poporul nostru, singurul popor de origine
romanică din U.R.S.S., să revină la circuitul de valori universale.
În numele Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova,
PREŞEDINTELE
SOVIETULUI SUPREM AL R.S.S. MOLDOVA
A. MOŞANU
Chişinău, 26 octombrie 1990.
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=30883
2)

Nr.102
Informație a agenției Moldova-pres despre situația social-politică în
localitățile din stânga Nistrului
2-3 noiembrie 1990

Ce s-a întâmplat la Dubăsari?

Vineri seara şi sâmbătă dimineaţa posturile de radio şi de televiziune din ţară şi
din lume au anunţat, interpretând evenimentele în mod diferit, despre ceea ce s-a
întâmplat la 2 noiembrie la Dubăsari, unde ciocnirile s-au soldat cu jertfe omeneşti.
Deoarece numărul morţilor şi răniţilor nu este stabilit definitiv, mijloacele de
informare în masă numesc cifre diferite.
Ce s-a întâmplat, totuşi, la Dubăsari? Cine şi asupra cui a năvălit? Înainte de a
expune faptele aşa cum au fost explicate în parlament, vom cita un mic fragment
dintr-o enigmatică telegramă, datată cu 30 octombrie a. c. şi dată publicității în
mijloacele de informare în masă: «... v pervîh cislah noeabrea v Tiraspole
prognoziruiutsea politiceskie sobitia, kotorie mogut konceatsea rumînskim
variantom». Deci autorul mesajului, un oarecare Iurkin, ştia la sigur cum aveau de
gând să acţioneze separatiştii de la Tiraspol şi garda lor «de fier».
Luând ieri cuvântul în parlament, ministrul de interne, şeful securităţii, alte
persoane bine informate au desenat în amănunt tabloul zilei de vineri.
În dimineaţa acestei zile ministrul de interne Ion Costaş, la indicaţia
guvernului, a dat ordin ca miliţienii de la 13 secţii raionale în număr de 2,800 de
oameni, aflaţi în sudul republicii, să-şi ia calea spre est, să vină la Dubăsari unde în
ajun «Internaţionaliştii», ce se întorceau cu triumf din zona găgăuză, au ocupat şi
au blocat secţia raională de miliţie, procuratura, judecătoria populară, sediul

173
Sovietului raional şi alte obiective strategice. În oraş fusese paralizată circulaţia
transportului, funcţionarea întreprinderilor.
Pentru a proceda nestingheriţi la alegerile nelegitime în organul suprem al aşa-
zisei republici nistrene, extremiştii au baricadat podul peste Nistru dintre Criuleni
şi Dubăsari.
Forţele Ministerului de interne al R.S.S.M. aveau sarcina să deblocheze podul,
să pătrundă în oraş şi să stabilească ordinea, să nu permită altor formaţiuni
separatiste să pătrundă în Dubăsari. După amiază subdiviziunile de miliţieni erau
deja la pod. Drept răspuns la apelul adresat în repetate rânduri «străjerilor»
extremişti să elibereze calea, asupra miliţienilor, înarmaţi cu scuturi şi bastoane de
cauciuc, au început să zboare pietre. S-a produs, deci, o încăierare. Cine a privit
vineri seara programul televizat «Mesager» a văzut că cei de pe baricadă erau
înarmaţi cu vergi de metal, cuţite, răngi ş. a.
Îndeplinindu-şi sarcina, miliţia a înlăturat obstacolul şi a intrat în oraş. După
cum a declarat atât ministrul, cât şi subcolonelul Vîrlan, aflat în fruntea
detaşamentului de miliţieni, la pod au fost produse doar câteva împuşcături de
prevenire. Asupra oamenilor nu s-a tras.
La Dubăsari miliţia iarăşi a fast întâmpinată de extremişti şl atacată, inclusiv
cu sticle cu lichid inflamabil. Pentru a evita vărsările de sânge, lui Vîrlan i s-a
ordonat să-şi retragă forţele spre s. Cocieri.
De menţionat că la această operaţie detaşamentele de voluntari moldoveni nu
au participat. Ele au sosit la Nistru câteva ore mai târziu şi nici un om n-a pătruns
în zona transnistreană.
Ajungând cu greu, pe căi ocolite, la Cocieri, în scopul evitării noilor ciocniri,
detaşamentul lui Vîrlan s-a retras la intersecţia drumurilor de lângă Dubăsari (nu
departe de pod). În timpul marşului Dubăsari - Cocieri – intersecţia drumurilor
miliţienilor de mai multe ori le-au opus rezistenţă separatiştii veniţi din diferite
oraşe transnistrene. Şi doar într-un singur loc, după cum a informat subcolonelul
Vîrlan, în timpul unei noi ciocniri a fost produsă o singură împuşcătură în sus. Dl
Botnari, şeful securităţii, a comunicat că în urma evenimentelor de vineri au fost
înregistraţi 3 morţi şi 9 răniţi. Reprezentanţii organelor de interne afirmă că în
timpul operaţiei miliţia n-a aplicat armele şl deci nici jertfe nu puteau fi. Ministrul
Ion Costaş a anunţat că în acea zi extremiştii au încercat să atace arsenalele unei
unităţi militare în scopul de a pune mâna pe armament. E posibil, a spus el, (şi de
aceeaşi părere a fost şi dl. Vîrlan) ca ostaşii să fi deschis foc în scop de apărare a
unităţii lor. Aceasta e doar o presupunere. Organele de drept vor cerceta cazul şi
vor elucida faptele.
În perioada de după amiaza zilei de 2 noiembrie şi dimineaţa celei de 3
noiembrie au sosit sau erau gata să pornească la drum mai multe formaţiuni de
extremişti de la Tiraspol, Râbnița, Tighina.
Ministrul Ion Costaş a dat citire unui mesaj sosiţi de la M.A.I. al U.R.S.S. cu
următorul conţinut: «În legătură cu situaţia extrem de tensionată din raioanele
nistrene, ce s-a soldat cu morţi şi răniţi, şi în scopul stabilizării situaţiei, M.A.I. al
U.R.S.S. roagă să i se permită a introduce trupele de interne în Tiraspol, Dubăsari,
Râbnița şi în alte raioane, în care va găsi de cuviinţă Parlamentul şi Guvernul
republicii.
174
 Probabil, că tuturor le este limpede de unde vine ideea acestei rugăminţi.
Odată ce trupele de interne ale Uniunii au asigurat alegerile în Găgăuzia, de ce să
nu le asigure şi pe cele din Transnistria?
(Cor. «M.S.»),
Moldova-pres.
(M.S., nr. 261, 4 noiembrie 990)
Nr.103
Declarație a Guvernului RSS Moldova privind situația social-politică în
localitățile din stânga Nistrului
2-3 noiembrie 1990

La 2 noiembrie a.c. detașamentele de șoc ale O.S.T.K.-ului din Râbnița,

întorcându-se din Comrat, s-au oprit la Dubăsari, ocupând podul de peste Nistru și
blocând astfel circulația transportului cu încărcături destinate economiei naționale.
În oraș rebelii, inițial, au pichetat, apoi au devastat instituții de stat.
Judecătoria, Procuratura, miliția, efectuând practic o violentă lovitură de stat în
centrul raional Dubăsari.
Conform ordinului primit, miliția a început deblocarea podului. Rebelii au
atacat însă cu cruzime forțele de ordine, apelând la întreg efectivul și mijloacele de
care dispuneau – verigi de metal, sulițe, pietre, bâte, cauzând leziuni corporale
grave unor milițieni. După acest atac miliția a fost nevoită să folosească bastoane
de cauciuc și să întreprindă toate măsurile pentru a debloca podul. În decursul
întregii operațiuni desfășurate de miliție nici în preajma orașului Dubăsari, nici în
oraș nu s-au aflat voluntari din detașamentele populare ale Moldovei.
La ora 16.00 s-a semnalat că în orașele Râbnița, Tighina și Tiraspol a fost
anunțată mobilizarea generală. A început formarea coloanelor adepților O.S.T.K.-
ului, ale căror intenții nu erau cunoscute.
Pentru a crea premisele necesare ca miliția să încheie cu succes operațiunea și
să evite agravarea situației pe șoseaua Dubăsari – Grigoriopol, lângă satul Pohrebea
a fost masat batalionul regimentului „Tiras-Tighina”, având sarcina de a acorda
miliției ajutorul necesar.
În jurul orei 23.00, pentru a se evita orice conflicte, comandamentul a ordonat
să fie retrase în orășelul Vadul-lui-vodă toate forțele, inclusiv batalionul amintit. Pe
data de 3 noiembrie, la ora 11.00 dimineața, pe partea dreaptă a Nistrului nu se afla
nici un voluntar, toți fiind retrași în localitățile lor. Asigurarea securității acestei
regiuni a fost încredințată miliției.

(M.S.” nr. 262, 6 noiembrie 1990)

175
 Nr.104
Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la măsurile
de neamânat pentru stabilizarea situației social-politice în RSS
Moldova
4 noiembrie 1990

În scopul stabilizării situaţiei social-politice în republică, Sovietul Suprem al

Republicii Sovietice Socialiste Moldova hotărăşte:
1. Să condamne încercările ce au avut loc de a soluţiona conflictele politice şi
interetnice prin forţă şi să le curme pe viitor.
Să dizolve în decurs de 24 de ore detaşamentele de voluntari, detaşamentele
muncitoreşti de autoapărare şi alte formaţiuni similare neprevăzute de lege, să
lichideze punctele de control, barajele şi alte amenajări create de aceste
detaşamente în localităţi şi pe drumurile republicii.
Să anuleze hotărîrea nr. 407 din 23 octombrie 1990 a Guvernului R.S.S.
Moldova «Cu privire la formarea detaşamentelor de voluntari în R.S.S. Moldova».
Ministerul afacerilor interne al R.S.S. Moldova, Comitetul pentru securitatea
statului al R.S.S. Moldova să asigure controlul asupra predării de către formaţiunile
indicate în alineatul 2 al prezentului punct şi de către cetăţeni a armamentului, a
materialelor explozive, a echipamentului tehnic (staţii de radio, mijloace de
transport, de pirotehnică, de multiplicat etc), iar în cazul în care acestea refuză să
restituie benevol mijloacele de înarmare, să procedeze la confiscarea lor forţată.
2. Să instituie Comisia de conciliere a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova,
în care să fie delegaţi în ea reprezentanţi din partea localităţilor cu populaţie
găgăuză compactă şi din partea locuitorilor din Transnistria.
Să includă din partea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova în componenţa
Comisiei de conciliere următorii deputaţi: P. Lucinschi (preşedinte al Comisiei de
conciliere), G. Amihalachioae, V. Beşleagă, B. Briziţchi, V. Costov, M. Coşcodan,
G. Efros, I. Hadârcă, A. Ivanov, L. Istrati, I. Mlţcul, V. Nicolaenko, N. Robu, P.
Soltan, A. Ţaran, I. Ţurcanu.
Să considere raţional ca la activitatea Comisiei de conciliere să participe cu
titlu de observatori reprezentanţi ai Sovietului Suprem al U.R.S.S.
3. Mijloacele de Informare în masă să contribuie la stabilizarea situaţiei
social-politice în republică, să nu admită publicarea şi difuzarea de materiale care
să aţîţe vrajba interetnică, să evite învinuirile reciproce şi etichetările. Să acorde o
atenţie deosebită reflectării obiective a procesului de conciliere civică, de
consolidare a tuturor forţelor sănătoase din R.S.S. Moldova.
4. Să pună în aplicare prezenta hotărîre din momentul adoptării.
A. MOŞANU,
Preşedintele Sovietului Suprem
al R.S.S. Moldova
or Chişinău, 4 noiembrie 1990,
(M.S., nr.262, 6 noiembrie 1990)

176
 Nr.105
Apel al Sovietului Suprem al RSS Moldova adresat Sovietului Suprem
al URSS
13 noiembrie 1990

ВЕРХОВНОМУ СОВЕТУ СОЮЗА ССР

Дорогие друзья!
Верховный Совет ССР Молдова обращается к вам в трудные для нашего
края времена. Назначенные на Левобережье Днестра выборы с целью
создания нового государственного образования – «Приднестровской
Республики» угрожают по
существу не только нашей республике, но и всему нашему государству. Не
нам объяснять вам, что нарушение Конституции и территориальной
целостности одной из союзных
республик по существу приведет, по законам домино, к всеобщему натиску
на республиканские и союзную Конституции, что несомненно, может
послужить началом гражданской войны.
Мы, Верховный Совет ССР Молдова, в эти последние, может быть,
мирные дни, обращаемся к вам с просьбой быть мужественными, посмотреть
правде в глаза и назвать вещи своими именами. Достаточно бросить беглый
взгляд на карту, чтобы понять суть проблемы. Образование
«Приднестровской Республики» по существу устанавливает довоенную
границу, вытесняя Бессарабию с территории Союза. Если при этом учесть,
что главные источники жизнедеятельности нашего края – электроэнергия,
газ, железнодорожное сообщение – должны будут проходить через это новое,
крайне враждебно расположенное к нам государственное формирование,
единственной возможностью выживания остается для нас выход из Союза и
обращение к мировому сообществу с просьбой о созыве в рамках ООН
Конференции по вопросу Бессарабии, тем более что съезд народных
депутатов СССР уже высказал свое негативное отношение к пакту
Риббентропа — Молотова и к секретным приложениям, сопутствовавшим
этому документу.
Хочется верить, что образ поющего солнечного края, который вы еще
вчера так любили, не угас в ваших сердцах. Хочется верить, что хлеб и
гроздья винограда, выращенные трудолюбивым нашим народом, не забыты.
Хочется верить, что Верховный Совет Союза ССР, а также Президент нашей
страны в должной мере контролируют ситуацию и обладают достаточной
властью, чтобы предотвратить грядущую катастрофу.
Верховный Совет ССР Молдова
г. Кишинев.
13 ноября 1990 года

(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.102)

177
 Nr.106
Hotărârea Nr.357 Cu privire la măsurile de neamânat pentru
realizarea concilierii civile în RSS Moldova
14 noiembrie 1990

În scopul realizării concilierii civile în republică şi al păstrării integrităţii ei

teritoriale Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova hotărăşte:
1. Să oblige Comisia de conciliere, creată în conformitate cu Hotărîrea din 4
noiembrie 1990 a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova, să-şi concentreze
activitatea asupra realizării concilierii civile în republică, călăuzindu-se de prezenta
Hotărîre şi de principiile cuprinse în Apelul parlamentului republicii către Sovietul
Suprem al U.R.S.S.
Să acorde la ora actuală o atenţie deosebită îndeplinirii hotărîrilor din 2 şi 4
noiembrie 1990 ale Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova privind dizolvarea
detaşamentelor de voluntari şi a detaşamentelor muncitoreşti de autoapărare,
precum şi a altor formaţiuni similare neprevăzute de lege, lichidarea punctelor de
control de pe drumuri, a fortificaţiilor de apărare, barajelor etc. şi să informeze
neîntîrziat populaţia republicii despre măsurile înfăptuite.
2. Să instituie un moratoriu asupra punctului întîi al hotărîrii din 27 iulie
1990 a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova "Cu privire la materialele Comisiei
Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pemtru studierea interpelărilor
deputaţilor poporului din U.R.S.S. şi a altor sesizări în vederea creării autonomiei
poporaţiei găgăuze" pe toată perioada activităţii Comisiei de conciliere.
3. Guvernul R.S.S. Moldova să formeze un departament pentru problemele
naţionale.
4. La crearea organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat de la toate
nivelurile să asigure reprezentarea cetăţenilor de toate naţionalităţile care locuiesc pe
teritoriul R.S.S. Moldova în concordanţă cu structura etno-demografică a republicii.
5. Să formeze o comisie parlamentară, alcătuită din deputaţi reprezentînd
toate zonele republicii, pentru perfecţionarea mecanismului de aplicare a Legii
R.S.S. Moldova "Cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul R.S.S.
Moldova" şi pentru reexaminarea condiţiilor de atestare a cadrelor.
6. Să considere inadmisibilă şi pasibilă de pedeapsă conform legii orice
activitate nelegitimă îndreptată spre lichidarea organelor puterii de stat şi ale
administraţiei de stat constituite pe cale legală.
7. Să fie urgentată adoptarea Legii R.S.S. Moldova "Cu privire la garantarea
drepturilor grupurilor naţionale care locuiesc în R.S.S. Moldova" şi să fie create
condiţii optime pentru realizarea ei.
8. După realizarea concilierii civile, să fie examinată chestiunea cu privire la
amnistierea participanţilor la unele acţiuni cu caracter ilegal, exceptînd persoanele
care au comis infracţiuni grave.
9. Guvernul R.S.S. Moldova şi organele de drept din republică să asigure
examinarea minuţioasă a cazurilor de concediere nelegitimă, de lezare în drepturi a
cetăţenilor pe motive de apartenenţă naţională şi să-i repună în drepturile lor civile.
10. Sovietul Suprem şi Guvernul R.S.S. Moldova să ia măsuri pentru asigurarea
securităţii deputaţilor poporului din R.S.S. Moldova pe întreg teritoriul republicii.
178
 11. Prezenta Hotărîre intră în vigoare din momentul adoptării.
PREŞEDINTELE
SOVIETULUI SUPREM AL R.S.S. MOLDOVA A. MOŞANU
Chişinău, 14 noiembrie 1990.
Nr.357-XII
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&l
ang=1&id=308890)

Nr.107
Declarație a Sovietului Suprem al RSS Moldova privind
relațiile cu România
14 noiembrie 1990

Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova declară că nici Parlamentul, nici Guvernul

republicii nu poartă răspunde pentru zvonurile privind alipirea R.S.S. Moldova la
România, zvonuri născocite și răspândite în mod intenţionat de anumite forţe ostile
proceselor de democratizare.
Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova
14 noiembrie 1990.
(M.S., nr. 266, 16 noiembrie 1990)

Nr.108
Hotărârea Guvernului RSS Moldova Cu privire la formarea
Departamentului de stat pentru probleme naţionale al RSS Moldova
19 noiembrie 1990

În conformitate cu hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S.Moldova din 14

noiembrie 1990 «Cu privire la măsurile urgente de realizare a concilierii civile în
R.S.S. Moldova» Guvernul R.S.S. Moldova h o t ă r ă ş t e :
1 . Să formeze Departamentul de stat pentru probleme naţionale al R.S.S.
Moldova.
2. Conducătorul Departamentului de stat pentru probleme naţionale al R.S.S.
Moldova să prezinte Guvernului R.S.S. Moldova spre aprobare, în modul stabilit,
structura, fondul de remunerare a muncii aparatului central, acestea fiind corelate
cu Ministerul economiei naţionale al R.S.S. Moldova şi cu Ministerul finanţelor al
R.S.S. Moldova, precum şi proiectul de regulament al Departamentului respectiv,
corelat cu Ministerul justiţiei al R.S.S. Moldova.
Mircea DRUC,
Prim-ministru al R.S.S. Moldova.

(M.S., nr, 271, 20 noiembrie 1990)

179
 Nr.109
Ziarul ”Moldova suverană” despre situația social-politică în Tighina
octombrie-noiembrie 1990
LA TIGHINA E PANICĂ
Vineri, 16 octombrie, în oraş a fost declarată starea excepţională. De acum a
doua oară în această lună. Pe străzi îmblă bărbaţi în uniformă semimilitară, adică
militară, dar fără epoleţi. La intrările în oraş se face de serviciu zi şi noapte. Zeci
de membri ai detaşamentelor de autoapărare se încălzesc în jurul unor ruguri mari.
Unităţile de transport sânt oprite şi percheziționate. Chipurile, se aşteaptă atacuri.
Numai nu se ştie cine urmează să năvălească asupra acestui oraş basarabean.
Conducerea raioanelor megieșe Căuşeni şi Anenii Noi a declarat prin intermediul
mijloacelor de informare in masă, că oamenii muncii de la sate vor să trăiască în
pace şi bună înţelegere cu orăşenii.
Părinţii au fost zguduiţi, aflând că se vor închide pe trei zile şcolile şi
grădiniţele de copii. Acest fapt îi face să presupună că în oraş se aşteaptă
evenimente ieşite din comun. Încercând să-i calmeze pe oameni, reprezentanţii So-
vietului orăşenesc comunică prin radiodifuziunea locală ştiri, că starea
criminogenă e normală.
Cetăţenii îşi pun întrebarea: de ce s-a declarat starea excepţională?
Majoritatea explică acest fapt prin desfăşurarea... alegerilor în parlamentul
Transnistriei. Circulă zvonuri, cum că alegerile s-au început în mod secret, ca la
Comrat, acum câteva zile. Sovietul orăşenesc a fost nevoit să declare, că alegerile
sânt nelegitime şi buletinele vor fi distruse. Cu toate acestea, în locurile publice au
apărut afişe cu textul: «25 noiabrea - vîborî v Verhovnîi Sovet P.M.S.S.R. V
parlament Pridnestrovia - samîh dostoinîh. Vse na vîborî». Mai jos de text sînt de-
senaţi oameni în straie naţionale: moldoveni, uzbeci, turcmeni, gruzini... E prezent
şi simbolul secerii şi ciocanului. Se vorbeşte că au fost deja înaintaţi candidaţi
pentru alegerile de deputaţi, dar numele lor deocamdată sânt ţinute în taină.
Tensiunea la Tighina creşte pe zi ce trece.

(M.S., nr. 271, 20 noiembrie 1990)

Nr.110
Ziarul ”Moldova suverană” despre situația social-politică în Tighina
noiembrie 1990
ZILE DE CUMPĂNĂ
TIGHINA. (De la corespondentul nostru). Cu cât se apropie mai mult ziua
alegerilor în aşa-zisa republică nistreană (preconizate pentru 25 noiembrie), cu atât
mai mult se tensionează situaţia din oraş. Pe de o parte creşte indignarea populaţiei
băştinaşe, care constituie în oraş, 30 de procente, pe de altă parte, din motive de
securitate a alegerilor şi alegătorilor, iarăşi e posibil să fie scoase la «apărarea»
oraşului detaşamente de drujinari, să fie blocate drumurile. Acest fapt îi
îngrijorează pe toţi oamenii de bună credinţă. La şedinţa prezidiului Sovietului

180
orăşenesc a fost adoptată o adresare către Sovietul Suprem provizoriu din aşa-
numita republică nistreană, semnată de opt deputaţi ai Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldova, cu chemarea de a se declara un moratoriu asupra alegerilor, de a se relua
dialogul cu comisia de conciliere a Sovietului Suprem şi de a se întoarce la lucru
in Parlamentul republicii.
Însă acest fapt a trezit nemulţumiri printre liderii CUCM şi adepţii lor, care se
opun cu înverşunare. Căci numai astfel poate fi explicat conflictul de la 14
noiembrie, când în clădirea comitetului orăşenesc de partid a pătruns un grup de
vreo 60 de veterani foarte agitaţi, strigând şi insultându-l pe primul secretar al
comitetului orăşenesc al P.C.M. Pavel Maxim Ţîmai şi chiar amenințând că «Mî
pod puli poidiom, no vîborî provediom».
În aceste zile de grea cumpănă s-au adunat reprezentanţii intelectualităţii
moldoveneşti din Tighina, care au pus în discuţie situaţia alarmantă din oraş în
legătură eu pretinsele alegeri. Aici a fost adoptat apelul către orăşeni pe care astăzi
îl dăm publicităţii.

(M.S.” nr. 271, 20 noiembrie 1990)

Nr.111
Apel al Sovietului Suprem al RSS Moldova către populația
din stânga Nistrului
20 noiembrie 1990
Concetăţeni!
Iubiţi fraţi şi surori!
Republica noastră Moldova trece prin grele încercări. Ne-am declarat Stat
suveran. Aceasta înseamnă că vrem să fim adevăraţi stăpîni ai pămîntului nostru, ai
tuturor bogăţiilor lui, stăpîni pe soarta noastră. Să făurim ziua de mîine, un trai
omenesc pentru noi, pentru copiii şi nepoţii noştri. Să păstrăm relaţiile de prietenie
pe care le-am moştenit şi să trăim mai departe în pace cu toţii.
Cei care nu ne doresc binele, vor să ne hăcuiască pămîntul, vor să ne rupă de
la Republica Moldova raioanele din stînga Nistrului şi să-şi croiască o republică a
lor. Ei au organizat referendumuri, alegeri nelegitime în sudul Moldovei, acum pun
la cale alte alegeri anticonstituţionale în Transnistria. Pentru a băga frica în oameni
şi a-i mîna la alegeri, ei ponegresc în tot felul conducerea republicii, pe fraţii din
dreapta Nistrului, aţîţă vrajbă între oameni de diferite naţionalităţi.
Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova se adresează tuturor locuitorilor din stînga
Nistrului.
Oameni de bună credinţă! Nu daţi ascultare separatiştilor! Ideea creării
republicii nistrene, pe care ei o numesc Moldovenească, nu are nimic comun cu
voinţa moldovenilor. Ea exprimă scopurile anumitor şefi şi ale altor persoane
fanatizate din anumite localităţi nistrene. Acum, cînd oraşele şi satele trebuie să se
ajute reciproc pentru a ieşi din criza economică şi din mizerie, separatiştii bagă
zîzanie între muncitori şi ţărani, tulbură apele ca să poată trage foloase personale.
Concetăţeni! Iubiţi fraţi şi surori!
Nu vă prezentaţi la alegerile din 25 noiembrie!
181
 Lăsați-i să se aleagă liderii separatişti unii pe alţii, să se acopere de ruşine
pentru vecie.
SOVIETUL SUPREM AL R.S.S. MOLDOVA.
or. Chişinău, 20 noiembrie 1990.
(M.S., nr.272, 21 noiembrie 1990)

Nr.112
Apel al Președintelui R.S.S Moldova către cetățenii din stânga
Nistrului
21 noiembrie 1990

Dragi compatrioţi!
Mă adresez raţiunii şi inimilor Dumneavoastră în zile de grea cumpănă pentru
Moldova. Sînt în pericol suveranitatea republicii şi integritatea ei teritorială.
Îngrijorarea pentru destinul de mai departe al Moldovei i-a cuprins pe toţi
oamenii de bună credință din satele şi oraşele noastre, indiferent de naţionalitate,
convingeri politice şi confesiuni. Nici istoria, nici urmaşii nu ne vor ierta dacă vom
permite forţelor ostile suveranităţii noastre să ne dezbine, să ne împartă pămîntul
după bunul lor plac.
Transnistria este trup din trupul Moldovei. Mii de originari din partea stîngă a
Nistrului locuiesc și muncesc astăzi la Chişinău, în alte oraşe şi sate din dreapta
Nistrului, slăvindu-şi baştina prin fapte meritorii în cele mai diverse domenii ale vieţii
republicii. Strînse contacte de rudenie, de pură prietenie leagă familii şi oameni de pe
ambele maluri ale bătrînului rîu. Cine, în afară de răuvoitorii poporului nostru, ar putea
să ridice mîna asupra a tot ce a clădit istoria de veacuri, să taie mulţimea de fire vii ce
ne leagă, să trunchieze nu numai ţara, ci și sufletele noastre?
Evoluţia evenimentelor din sudul republicii, precum şi ceea ce s-a întîmplat la
Dubăsari, demonstrează din plin că în nici un caz nu trebuie să permitem
transformarea luptei fireşti dintre vechi şi nou în conflicte de amploare, prin folosirea
forţei. Majoritatea populaţiei republicii este conştientă de faptul că nimeni nu va ieşi
învingător din această confruntare, că, mai devreme sau mai tîrziu, poporul își va
realiza drepturile legitime de a fi liber şi suveran, de a fi stăpîn pe soarta sa. Singura
cale de soluţionare a problemelor existente este,cea parlamentară: prin metode
politice, pe baza Constituţiei şi legilor în vigoare. Pentru aceasta, însă, este nevoie, în
primul rînd, să ne auzim unii pe alţii, să nu ne ascundem după fraze goale,
nesusținute de acţiuni concrete. Cu părere de rău, iniţiativele conducerii republicii,
ale Comisiei de conciliere creată de Parlament nu găsesc audienţă în mediul celor
care s-au declarat «salvatori» ai cetăţenilor din stînga Nistrului. Asupra lor nu acţio-
nează nici chiar poziţia fermă şi fără echivoc a conducerii Uniunii Sovietice, care
consideră inadmisibilă dezmembrarea teritorială a Moldovei.
Forţele care urmăresc dezmembrarea republicii sînt gata să-i învinuiască pe
toţi de cele mai grele păcate, în schimb, despre cele proprii nici nu suferă să li se
vorbească. Arma lor de bază este măsluirea faptelor, folosită pentru intimidarea
oamenilor, pentru ponegrirea conducătorilor republicii, pentru camuflarea
adevăratelor scopuri ale proclamării anticonstituţionale a autonomiei, ale alegerilor
puse la cale pentru data de 25 noiembrie.
182
 Cu asemenea metode nu va putea fi construită nicicînd acea punte durabilă
care ar asigura încrederea şi înţelegerea reciprocă. Doar în condiţii normale poate fi
instaurată liniştea, pot fi folosite din plin avantajele democratizării societăţii, şansa
de a ieşi din sărăcie şi de a păşi în rînd cu ţările civilizate ale lumii.
Tot mai mulţi cetăţeni din stînga Nistrului îşi dau seama că realizarea ideii de
creare a aşa-zisei republici nistrene nu ar duce decît la lărgirea prăpastiei dintre
fraţi, la o prăbuşire fatală în această prăpastie. Ei îşi strâng rîndurile şi îşi unesc
forţele pentru a da riposta cuvenită aventurierilor politici, care vor cu tot dinadinsul
să îngenuncheze un popor, să-1 supună ambiţiilor forţelor antirestructuriste.
Spunînd aceasta, mă gîndesc cu recunoştinţă la oamenii care, în pofida
ameninţărilor şi metodelor staliniste de intimidare, propagă în mase adevărul,
demascînd cu argumente concrete şi clare politica periculoasă a separatismului.
Mă adresez tuturor transnistrenilor: urmaţi exemplul acestor curajoşi patrioţi,
adevăraţi fii şi fiice ale străbunului pămînt moldav. Vă îndemn să daţi dovadă de
vigilenţă politică, să analizaţi cumpănit şi cu chibzuinţă acţiunile distructive ale
separatiştilor.
Îmi pun mari speranţe în intelectualitatea din stînga Nistrului.
Stimaţi pedagogi, medici, lucrători din domeniul culturii, ingineri, agronomi!
Dumneavoastră vă stă în putere să demascaţi campania agresivă a forţelor
destabilizatoare. Folosindu-vă de reputaţia şi bunul nume de care vă bucuraţi în
rîndul oamenilor muncii, convingeţi populaţia să nu se prezinte la alegeri, să le
boicoteze, întrucît desfăşurarea lor ar agrava peste măsură situaţia social-politică,
punînd în pericol însăşi existenţa republicii ca stat suveran.
Acum, la această oră de grele încercări, integritatea şi suveranitatea
Republicii, pacea din casele şi sufletele noastre depind în mare măsură de fiecare
dintre Dumneavoastră, stimaţi locuitori al Transnistriei.
M. SNEGUR
(M.S., nr.273, 22 noiembrie 1990)

Nr.113
Apel al Sovietului Suprem al RSS Moldova către populația republicii
22 noiembrie 1990

ОБРАЩЕНИЕ
Верховного Совета ССР Молдова
к населению республики
Уважаемые сограждане! Мы переживаем трудные дни, когда
антиперестроечные силы как в стране, так и в республике пытаются любой
ценой задушить объективные процессы демократизации и национального
возрождения Суверенных народов.
В целях реализации своих амбициозных замыслов эти силы спекулируют
на национальных чувствах, на сложности межнациональных отношений в
регионах с неоднородной этнической структурой. Именно здесь они делают
бесперспективные попытки сохранить административно-командную систему
и образовать «удельные княжества» якобы для сохранения социалистических
завоеваний. Эти же цели преследуют и выборы, столь агрессивно

183
готовящиеся и уже проводящиеся в Приднестровье. Намеченные выборы
противоречат как Конституции ССР Молдова, так и Конституции СССР,
лишены какой бы то ни было правовой основы и не будут признаны ни
республиканскими, ни союзными органами государственной власти.
Парламент республики приложит все усилия для сохранения целостности
Молдовы, обеспечения мира и спокойствия ее парода. Хотим сообщить вам,
что в этом нас поддерживают парламенты всех союзных республик.
Дорогие соотечественники всех национальностей и любых
вероисповеданий! Сегодня, как никогда, мы нуждаемся и в вашей поддержке
для решения социально-политических и экономических проблем. Призываем
вас не поддаваться эмоциям и отчуждению, слухам и демагогии, проявлять
спокойствие и сдержанность, мудрость и достоинство – качества, которые в
тяжелую годину помогли нам сохраниться как народу.

ВЕРХОВНЫЙ СОВЕТ
ССР МОЛДОВА
гор. Кишинев, 22 ноября 1990 года.
(С.М., nr. 269, 23 noiembrie 1990)

Nr.114
Hotărârea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova Cu privire la
invalidarea alegerilor din pretinsa republică sovietică socialistă
moldovenească nistreană
27 noiembrie 1990

În pofida tuturor acţiunilor iniţiate de Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova, de

Sovietul Suprem al U.R.S.S., de Preşedintele R.S.S. Moldova M.I. Snegur, de
Preşedintele U.R.S.S. M.S. Gorbaciov pentru a nu permite desfăşurarea alegerilor
anti-constituţionale în Transnistria şi sfidînd numeroasele apeluri de a se ajunge la
conciliere civilă, de a se proceda în primul rînd la soluţionarea problemelor
economice şi social-politice din republică, liderii separatişti au organizat în zilele
de 22-25 noiembrie 1990, în unele localităţi din stînga Nistrului şi oraşul Bender,
alegeri pentru Sovietul Suprem al pretinsei republici nistrene, încălcînd Constituţia
R.S.S. Moldova, Constituţia U.R.S.S., legislaţia în vigoare, hotărîrea Sovietului
Suprem al R.S.S. Moldova. În cursul aşa-ziselor alegri au fost violate orice
principii democratice, votarea nefiind nici liberă, nici secretă şi exercitînduse
presiuni asupra alegătorilor prin ameninţări şi înşelăciuni.
În temeiul Constituţiei R.S.S. Moldova Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova
hotărăşte:
1. Să fie declarate nule alegerile pentru organul suprem al puterii în pretinsa
republică nistreană, care au avut loc în unele localităţi din stînga Nistrului şi în
oraşul Bender, rezultatele lor neavînd efecte juridice.
2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare din momentul adoptării.

184
 Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova face apel la populaţia din stînga Nistrului
şi din oraşul Bender să nu se lase indusă în eroare şi atrasă în acţiunile
provocatoare ale liderilor separatişti, interesaţi în adîncirea conflictelor interetnice
şi în zădărnicirea restructurării, şi să fie sigură că Sovietul Suprem al R.S.S.
Moldova va depune toate eforturile pentru soluţionarea problemelor economice,
sociale şi politice pe cale parlamentară.

Preşedintele Sovietului Suprem

al R.S.S. Moldova A. Moşanu
or. Chişinău,
27 noiembrie 1990.
Nr.376-XII
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&
id=308923)

Nr.115
Declaraţie a Sovietului Suprem al RSS Moldova adresată cetăţenilor
republicii şi militarilor unităţilor Armatei Sovietice dislocate pe
teritoriul Moldovei
29 noiembrie 1990

В ВЕРХОВНОМ СОВЕТЕ ССР МОЛДОВА

В сложившейся в стране общественно-политической ситуации,
принимая во внимание выступления отдельных руководителей СССР в
Союзном парламенте, а также заявления министра обороны СССР маршала
Д.Т. Язова от 27 ноября 1990 года, Парламент ССР Молдова считает
необходимым обратиться к гражданам Республики и военнослужащим
частей Советской Армии, дислоцирующихся на территории Молдовы, со
следующим заявлением:
1. Провоцирование конфликтов между армией и населением чревато
тяжелыми последствиями как для гражданского населения, так и для
военнослужащих.
Малейший конфликт может поставить под угрозу суверенитет нашего
государства - ССР Молдова.
2. Военнослужащие не несут какой бы то ни было ответственности за
политические ошибки бывшего или нынешнего руководства СССР. Поэтому
любые оскорбления в адрес армии либо ее представителей недопустимы.
3. Военнослужащие не должны доверять провокационным, злонамеренным
слухам об антиармейских настроениях, имеющим целью обострение
отношений между ними и гражданским населением.
4. Районные и городские Советы народных депутатов ССР Молдова
призваны уделять особое внимание поддержанию общественного порядка в

185
зонах дислокации воинских частей и местожительства членов семей
военнослужащих.
5. Считаем, что вопрос о статусе и нахождении формирований Советской
Армии на территории нашей республики должен быть решен исключительно
парламентским путем.
Верховный Совет ССР Молдова
гор. Кишинев,
29 ноября 1990 г.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica

Moldova…, p. 44)

Nr.116
Declaraţie a Sovietului Suprem al pretinsei RSSMN cu privire la
proiectul noului tratat unional
29 noiembrie 1990

ЗАЯВЛЕНИЕ
ВЕРХОВНОГО СОВЕТА ПМССР ОБ ОТНОШЕНИИ
К ПРОЕКТУ НОВОГО СОЮЗНОГО ДОГОВОРА
Верховный Совет ПМССР с удовлетворением воспринял появление в
печати проекта нового Союзного договора, представ-ленного Верховному
Совету СССР.
В условиях углубляющегося экономического и полити-ческого кризиса в
стране заключение Союзного договора остается последней и единственной
возможностью выхода из тупика. Подготовленный в итоге консультаций с
представите-лями республик и обсуждении на Совете Федерации, этот
документ, несомненно, отражает многие реалии сегодняшнего дня и в целом
соответствует коренным интересам народов Союза ССР. Сам факт его
заключения может сыграть позитивную роль в развитии политических
процессов в стране.
Создание Приднестровской Молдавской ССР явилось закономерным
следствием политического кризиса в Молдавии и стало единственной формой
защиты гражданских прав и свобод, безопасности населения Приднестровья,
выразившего свою волю путем референдума и в ходе выборов в Верховный
Совет ПМССР.
Вместе с тем мы считаем, что проект Союзного договора,
декларирующий право народов на самоопределение, не определяет четко его
механизма и по сути дела игнорирует фактическое существование новых
государственных образований как потенциальных участников нового
Союзного договора.
Проект Союзного договора не предусматривает также полномочий
Союза, как гаранта прав национальных меньшинств в союзных республиках,
что может послужить в будущем источником социальной нестабильности.

186
 ПМССР с момента существования объявила себя неотъемлемой частью
Союза ССР и считает безусловно необхо-димым свое участие при
подписании нового Союзного договора в качестве полноправного субъекта
обновленной федерации.
Верховный Совет ПМССР
Принято 29 ноября 1990 года.
Одобрено на втором съезде народных депутатов всех уровней
ПМССР 30 ноября 1990 гoдa.

(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.105)

Nr.117
Declaraţia Sovietului Suprem al RSS Moldova privind situația social-
politică din RSS Moldova
30 noiembrie 1990

ЗАЯВЛЕНИЕ
ВЕРХОВНОГО СОВЕТА СОВЕТСКОЙ
СОЦИАЛИСТИЧЕСКОЙ РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА
Идя путем перестройки, которая объективно связывается с именем М. С.
Горбачева, народ Молдовы на демократической основе избрал в высший
орган государственной власти республики своих народных депутатов,
большинство из которых активно включилось в процесс обновления
общества. В то же время некоторые народные депутаты встали на
сепаратистский путь, направив свои заведомо антиконституционные
действия против демократии и прогресса, на раскат и территориальное
расчленение Республики Молдова.
В этих сложных условиях с заявлением о необходимости сохранения
единства республики к деструктивным силам обратился Президент СССР М.
С. Горбачев. С миротворческой миссией республику посетили видные
государственные, политические и общественные деятели, представители
парла-ментов Союза ССР и РСФСР.
Однако лидеры Тирасполя и Комрата, выдвигая все новые претензии,
продолжают сепаратистскую деятельность, обостряя тем самым
общественно-политическую обстановку в республике и доводя ее до
взрывоопасного предела.
Верховный Совет ССР Молдова, стремясь к консолидации всех здоровых
сил республики, обеспечению мира и граждан-ского согласия, претворению в
жизнь социально-экономической и политической реформ в целях
возрождения республики в составе союза суверенных государств, отмечает,
что деструктивные силы в ССР Молдова, поддерживаемые анти-
демократическими кругами страны, по-прежнему делают все возможное,
чтобы затормозить перестроечные процессы, а то и повернуть вспять, к
периоду сталинщины и застоя.
Умышленно сорвав намеченное на 30 ноября 1990 года выступление на
заседании Верховного Совета ССР Молдова Президента страны М. С.
187
Горбачева, лидеры сепаратизма грубо пренебрегли возможностью решать все
вопросы парламентским путем, окончательно показав свое истинное лицо. В
ход пущены политические провокации. Так 29 ноября с.г. в г. Тирасполе ими
проведена организационная сессия антиконституционного Верховного
Совета так называемой Приднестровской Молдав-ской Социалистической
Республики, а 30 ноября они, отказавшись от участия в работе Парламента
республики, созвали съезд депутатов всех уровней Приднестровья. Это
однозначно свидетельствует не только о демонстративном пренебрежении к
Парламенту и Правительству ССР Молдова, но и о неповино-вении и
неуважении к верховной власти страны, Президенту СССР.
Не отказались от методов силового давления и лидеры гагаузов, которые,
как и политические лидеры Приднестровья, проявляют собственную
неспособность решать спорные вопросы цивилизованно, чем ставят под
сомнение возможность какого-либо диалога с ними, наносят удар по
Советскому Союзу в глазах мирового сообщества.
Верховный Совет Советской Социалистической Республики Молдова:
решительно осуждает деятельность тех политических кругов, которые
стремятся расчленить Молдову, задушить пробудившееся национальное
самосознание ее народа;
решительно осуждает попытки негативного влияния на перестроечные
процессы в угоду сторонникам сталинщины и застоя;
решительно осуждает политический авантюризм лидеров сепаратизма,
обманом и ложью сеющих антимолдавские имперские настроения среди
жителей Приднестровья и среди гагаузов;
обращает внимание общественности Союза ССР на террористический
характер действий деструктивных сил, граничащих с политическим разбоем.
Проведенные в созданных ими условиях страха, давления на людей,
подтасовки фактов противозаконные выборы поистине являются фарсом.
Возлагая всю ответственность за создавшееся в республике положение на
лидеров сепаратизма, Верховный Совет заверяет народ суверенной Молдовы,
что примет все необходимые меры в целях установления демократии и
порядка на всей ее территории для защиты прав человека. Виновные будут
держать ответ перед законом, перед историей.
Верховный Совет ССР Молдова заявляет о своей непоколебимой
решимости идти дальше и дальше дорогой созидания цивилизованного
общества, дорогой прогресса, возрождения, укрепляя суверенитет
республики.
Обращаясь ко всем людям доброй воли, к Верховному Совету СССР,
Верховным Советам всех союзных республик, Верховный Совет ССР
Молдова призывает всех объединиться на пути возрождения национального
самосознания народа, защиты демократии и прогресса.
Верховный Совет ССР Молдова
г. Кишинев,
30 ноября 1990 года.
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.110).

188
 Nr.118
Rezoluție a Congresului II extraordinar al deputaților de toate
nivelurile din pretinsa RSSM Nistreană
30 noiembrie 1990
ПОСТАНОВЛЕНИЕ
ВТОРОГО ЧРЕЗВЫЧАЙНОГО СЪЕЗДА ДЕПУТАТОВ
ВСЕХ УРОВНЕЙ ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МССР
Второй Чрезвычайный съезд народных депутатов всех уровней ПМССР,
руководствуясь ст. 2 Конституции СССР, устанавливающей полновластие
народа, 2 сентября 1990 года провозгласил создание суверенной
Приднестровской Молдавской ССР в составе обновленного Союза ССР.
Съезд избрал Временный Верховный Совет ПМССР, которому было
поручено обеспечить организацию и проведение выборов народных
депутатов Приднестровской МССР и оперативное руководство
жизнедеятельностью республики.
Второй съезд народных депутатов считает, что Временный Верховный
Совет выполнил возложенную на него задачу.
Второй чрезвычайный съезд народных депутатов всех уровней
ПОСТАНОВЛЯЕТ:
1. Одобрить деятельность Временного Верховного Совета ПМССР в
период со 2 сентября по 25 ноября 1990 года; считать задачи, поставленные
перед ним, выполненными и его полномочия исчерпанными.
2. Руководствуясь ст. 2 и 5 Конституции СССР и исходя из
необходимости обеспечения большей демократичности в принятии решений,
наиболее важные вопросы государственной жизни выносить на всенародное
обсуждение, на всенародное голосование (референдум) и на решение съезда
народных депутатов всех уровней ПМССР, который созывается не реже двух
раз в год.
3. Учитывая, что народные депутаты всех уровней ПМССР и их
избиратели видят сохранение целостности ССР Молдова на основе
содружества республик, на принципах федерации равноправных республик с
делегированием определенных полномочий федеральным органам власти,
съезд (в связи с постановлением N 60 от 20.11.90 г. Временного Верховного
Совета ПМССР о включении в повестку дня съезда вопроса о моратории на
формирование органов государственного управления) считает
целесообразным предложить Верховному Совету ПМССР начать
формирование исполнительных органов власти по возвращении делегации
Верховного Совета ПМССР после встречи с Президентом СССР М. С.
Горбачевым.
4. Одобрить текст Заявления Верховного Совета ПМССР об отношении к
проекту Союзного договора (прилагается).
5. Утвердить делегацию Верховного Совета ПМССР на встречу с
Президентом СССР с полномочиями для решения вопросов признания
ПМССР и государственного устройства ССР Молдова на основе
федеративного содружества республик в составе: Смирнов И. Н., Волкова А.

189
3., Гончар В. А., Маракуца Г. С, Когут В. В., Дюкарев В. В., Пологов Г. Ф.,
Акулов Б. Н., Золожков П. А., Остапенко Н. И., Боднарь В. Л., Яковлев В.Н.
6. Опубликовать проект Конституции ПМССР для всенародного
обсуждения до 10 декабря 1990 года.
г. Тирасполь,
30 ноября 1990 года
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.106).

Nr.119
Informația prezentată de Președintele RSS Moldova M.Snegur la
ședința plenară a celei de a cincea sesiuni a Sovietului Suprem al RSS
Moldova
30 noiembrie 1990
Информация Президента ССР Молдова М. И. Снегура на пленарном
заседании пятой сессия Верховного Совета ССР Молдова 30 ноября 1990
года
Господа депутаты! Перед началом заседания я обязан коротко
проинформировать вас о главном событии, которое должно было произойти
сегодня в нашем парламенте – визите Президента страны М С. Горбачева.
Вы, наверное, знаете, что по приглашению парламента Михаил
Сергеевич решил приехать с рабочим визитом в суверенную Молдову в
связи с происходящими в республике событиями – чтобы содействовать
сохранению ее целостности, стабилизации обстановки и достижению
взаимопонимания между всеми, кто проживает в Молдове. Это приглашение,
как вам известно, подтвердил и я в своем выступлении в парламенте страны.
Напомню, что и Верховный Совет ССР Молдова направил парламенту
СССР такое обращение, в котором были затронуты те же проблемы. Но и на
это обращение не получили пока ответа. К сожалению, приезд в республику
Михаила Сергеевича в последний момент был перенесен.
Каковы причины? Президент намеревался встретиться с парламентом в
его полном составе. В связи, с этим всем депутатам, которые по неуважи-
тельным причинам не участвуют в работе сессии, были заблаговременно
направлены телеграммы. Сепаратисты, однако, настаивают на своем. Вчера в
Тирасполе была созвана так называемая сессия депутатов, инсценирован
фарс по поводу выборов председателя, так называемого Верховного Совета
так называемой Приднестровской республики.
Сегодня они созывают съезд депутатов, а для нашей сессии
сформировали лишь делегацию.
Таковы их методы по дестабилизации обстановки, на этот раз
направленные и против самого М. С. Горбачева. Одним словом, ни наши
беседы, которые я бы назвал даже унизительными, ни беседы Москвы со
Смирновым и Топалом, как видно, не дали никакого результата.
Учитывая данную обстановку, вчера, около 22 часов (время местное), М.
С. Горбачев принял решение перенести свою поездку в Кишинев с целью

190
еще раз проанализировать обстановку, установить ее настоящих
дестабилизаторов.
По-человечески, мы можем понять М. С. Горбачева и отдаем себе отчет,
что эта акция имеет не только местное, тираспольское значение. Она как
нельзя лучше вписывается в контекст антигорбачевских действий,
управляемых теми, кто даже с трибуны парламента страны не гнушается
грубо его предупреждать.
В качестве парламентариев, демократически избранных народом, мы,
присутствующие в этом зале, не можем осудить такое решение Президента
Горбачева. Полагаю, что именно так должен поступить парламент
цивилизованной суверенной республики.
Сегодня утром у меня снова состоялся телефонный разговор с М. С.
Горбачевым, во время которого он еще раз подтвердил, что решительно
высказывается за целостность республики. Он выразил свое возмущение в
связи с поведением лидеров Приднестровья. Я попросил Центр как можно
быстрее высказать свое отношение по поводу беззакония в Приднестровье.
То же самое я подтвердил и в шифрограмме, которую отправил сегодня
утром.
Считаю, что в этой обстановке нам все-таки необходимо сохранить
спокойствие, как к этому призвали и вы, и исполком совета Народного
фронта. Давайте продолжим нашу законодательную деятельность, вплотную
займемся экономическими проблемами, по которым мы пока делаем одни
заявления. То есть, я хочу сказать, что в сущности ничего особенного не
происходит, или, как говорят молдаване, мир на этом не кончается. Давайте
займемся нашими жизненно важными проблемами.
Вместе с тем здесь, в парламенте, требую от прокуратуры республики (а
если она нуждается в помощи, то пусть об этом попросит) активизировать
свою деятельность по привлечению к ответственности организаторов новых
незаконных государственных формирований в соответствии с действующим
законодательством, так как налицо грубое нарушение Конституции ССР
Молдова и Конституции СССР. Будьте более решительными, господа про-
куроры.
Это и есть та информация, которую я хотел вам представить. Благодарю
за внимание.
(С.М., nr. 277, 2 decembrie 1990)

Nr.120
Declarație cu privire la suveranitatea pretinsei Republici Sovietice
Socialiste Moldovenești Nistrene
8 decembrie 1990
ДЕКЛАРАЦИЯ
О СУВЕРЕНИТЕТЕ ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МОЛДАВСКОЙ
СОВЕТСКОЙ СОЦИАЛИСТИЧЕСКОЙ РЕСПУБЛИКИ

Верховный Совет ПМССР первого созыва на своей первой сессии,

191
 - выражая волю многонационального населения Приднестровья,
высказанную в результатах референдумов, сходов граждан и выборов
народных депутатов Приднестровской МССР;
- уважая и признавая права на суверенность и самоопределение всех
народов;
- учитывая политическую, социально-экономическую и правовую
ситуацию в ССР Молдова, сложившуюся к настоящему времени, и
негативные тенденции ее развития;
- стремясь к установлению политической, социально-экономической
стабильности, укреплению законности и правопорядка;
- осознавая историческую ответственность за судьбы всех народов
Приднестровья (молдавского, украинского, русского и других), имеющих
свою историю, культуру и традиции, и в целях создания условий для их
сохранения и развития торжественно ЗАЯВЛЯЕТ: Приднестровская
Молдавская Советская Социалистическая Республика есть суверенное
государство в составе Союза ССР, суверенитет ПМССР – естественное и
необходимое условие существо-вания ее государственности.
1. Территория и народ Приднестровской МССР
Объявление Верховным Советом ССР Молдова незаконным Закона
СССР от 2 августа 1940 года «Об образовании Молдавской ССР» является
исторической и политико-правовой основой государственного само-
определения народов Молдавии. Одним из первых шагов государственного
самоопределения явилось образование Приднестровской Молдавской ССР.
Территория Приднестровской МССР включает административно-
территориальные единицы: Григориопольский, Дубоссарский (левобережная
часть). Каменский (левобережная часть), Рыбницкий, Слободзейский районы;
города: Бендеры (с селом Гыска), Дубоссары, Рыбница, Тирасполь.
В состав территории Приднестровской МССР могут быть включены и
другие территории, население которых выразит свою волю путем
всенародного голосования (референдума).
Территория ПМССР в установленных границах является
неприкосновенной и может быть изменена только на основе волеизъявления
проживающего на ней населения путем всенародного голосования
(референдума).
Столицей ПМССР является город Тирасполь.
Приднестровская МССР создана как демократическое правовое
государство и обеспечивает равенство прав и обязанностей граждан всех
национальностей, которые составляют народ ПМССР.
ПМССР гарантируется соблюдение прав, свобод и интересов человека,
не допускается деление граждан по национально-языковым критериям, им
гарантируется защита от шовинизма, национал-тоталитаризма, бюрократизма
посредством соблюдения законов, принимаемых демократическим путем.
2. Структура власти в Приднестровской МССР
Народ ПМССР является единственным источником суверенитета и
государственной власти в республике.

192
 Полновластие народа Приднестровья реализуется на основе Конституции
республики как непосредственно, так и через народных депутатов, избранных
в Верховный Совет и местные Советы Приднестровской МССР.
Верховный Совет Приднестровской Молдавской Советской
Социалистической Республики является высшим законодательным и
контрольным органом государственной власти ПМССР. Он состоит из двух
палат: Совета Республики и Совета Национальностей.
Главой Приднестровской Молдавской Советской Социалистической
Республики является Председатель Республики.
Наиболее важные вопросы государственной жизни выносятся на
всенародное обсуждение, ставятся на всенародное голосование (референдум),
а также на рассмотрение Съезда народных депутатов ПМССР всех уровней.
Приднестровская МССР обеспечивает действие Конституции и законов
республики на своей территории, в рамках Конституции и законов СССР.
Государственная власть в республике осуществляется по принципу
разделения на законодательную, исполнитель-ную и судебную.
Высший надзор за точным и единообразным исполнением законов
осуществляется прокурором ПМССР.
3. Гражданство ПМССР
Гражданином ПМССР является любое лицо, постоянно проживающее на
ее территории. Каждый гражданин ПМССР является одновременно
гражданином Союза ССР.
Приднестровская МССР обеспечивает равенство перед законом всех
граждан республики, независимо от происхождения, социального и
имущественного положения, расовой и национальной принадлежности, пола,
образования, языка, политических взглядов, религиозных убеждений, рода и
характера занятий, места жительства и других обстоятельств.
Охрана прав, свобод и интересов граждан Приднестровской ПМССР.
проживающих на территории республики, а равно за ее пределами,
обеспечивается Конституцией СССР, Конституцией ПМССР, другими
законами и нормативными актами СССР и ПМССР.
4. Социальное и экономическое развитие
Земля, ее недра, воздушное пространство, водные и другие природные
ресурсы, находящиеся в пределах территории ПМССР, весь экономический и
научно-технический потенциал, созданный на территории Приднестровья,
являются собственностью ее народа, материальной основой суверенитета
республики и используются с целью обеспечения материальных и духовных
потребностей ее граждан.
Условия нахождения и функционирования собственности Союза ССР и
других государств определяются договорами и соглашениями между ними.
Хозяйственные отношения Советов всех уровней с предприятиями
(объединениями), организациями и учреждениями, вне зависимости от
субъекта собственности, строятся на налоговой и договорной основе.
Банковская, финансовая, ценовая, налоговая системы функционируют в
рамках соответствующих систем Союза ССР. Центральным кредитным
учреждением является республиканский Банк ПМССР.
193
 Основой хозяйствования предприятий (объединений), учреждений и
организаций на территории ПМССР являются рыночные отношения,
свободное функционирование различных форм собственности. Исключается
любое администрирование со стороны Советов или их исполнительных
органов, устанавливаются только налоговые и договорные формы
стимулирования хозяйственной деятельности.
5. Экологическая безопасность
Приднестровская МССР обеспечивает охрану окружающей среды,
устанавливает порядок организации экологической защиты территории
республики в соответствии с законодательством ПМССР, Союза ССР и
нормами международного права.
6. Культурное развитие
Приднестровская МССР гарантирует гражданам всех национальностей,
проживающим на ее территории, свободное развитие национальных культур
и языков, свободное самоопределение личности.
Гражданам Приднестровской МССР гарантируется свобода совести, то
есть право исповедовать любую религию или не исповедовать никакой,
отправлять религиозные культы или вести атеистическую пропаганду.
Приднестровская республика создаст свой телерадиоцентр и свои
печатные органы. Для подготовки научно-технических и других кадров в
республике создаются государственный университет и другие необходимые
учебные заведения.
Языки всех народов на территории ПМССР (молдавский, украинский,
русский и др.) являются равноправными. Порядок их функционирования
определяется местными Советами народных депутатов.
7. Внешняя и внутренняя безопасность.
Приднестровская МССР предоставляет Вооруженным Силам ССР на
договорной основе право размещения на своей территории войск и
вооружений для обеспечения безопасности Союза ССР и Приднестровской
МССР.
Охрана правопорядка и соблюдение законности на территории ПМССР
обеспечиваются системой право-охранительных органов в соответствии с
законо-дательством СССР и ПМССР.
Граждане Приднестровской МССР проходят действительную воинскую
службу в Вооруженных Силах и внутренних войсках Союза ССР.
8. Международные отношения
Приднестровская МССР осуществляет международные связи и отношения
как самостоятельно, так и через соответствующие органы Союза ССР.
В отношениях с республиками Союза ССР исключительное право
представлять ПМССР принадлежит Верховному Совету республики и его
полномочным органам.
9. Государственная символика ПМССР
До принятия Закона ПМССР о государственной символике на
территории республики применяется государственная символика СССР.

194
 Отношения Приднестровской МССР с другими республиками и
государствами строятся на основе договоров, заключенных на принципах
равноправия, взаимоуважения и невмешательства во внутренние дела.
Декларация является основой для разработки Конституции, законов
Приднестровской МССР и определяет позиции республики при заключении
межреспубликанских соглашений, а также для заключения Союзного
договора.
Принято на 1-й сессии первого созыва
Верховного Совета ПМССР

(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.111)

Nr.121
Decret cu privire la puterea de stat în pretinsa RSSM Nistreană
8 decembrie 1990

ДЕКРЕТ
О ГОСУДАРСТВЕННОЙ ВЛАСТИ
ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МССР
Верховный Совет Приднестровской Молдавской Советской
Социалистической Республики, объявив о создании суверенной
Приднестровской МССР в составе Союза ССР, провозглашает:
Вся власть в республике принадлежит народу. Народ осуществляет
государственную власть как непосредственно, так и через Советы народных
депутатов всех уровней, составляющие политическую основу
Приднестровской МССР.
Наиболее важные вопросы государственной жизни выносятся на
всенародное обсуждение, ставятся на всенародное голосование (референдум),
а также на рассмотрение съезда народных депутатов ПМССР всех уровней.
Государственная власть в республике осуществляется по принципу
разделения властей на: законодательную, исполнительную и судебную.
Верховный Совет Приднестровской Молдавской ССР является высшим
законодательным и контрольным органом государственной власти.
Верховный Совет ПМССР состоит из двух палат: Совета Республики и
Совета Национальностей.
Главой Приднестровской Молдавской Советской Социалистической
Республики является Председатель Республики.
Местные Советы обладают всей полнотой государственной власти на
подведомственных им территориях в соответствии с Конституцией, законами
и другими нормативными актами Приднестровской МССР.
Исполнительные органы создаются соответствующими Советами
народных депутатов и подотчетны им в своей деятельности.
Судьи и народные заседатели независимы и подчиняются только закону.
Граждане равны перед законом и судом. Вмешательство в осуществление
правосудия недопустимо.

195
 Надзор за точным и единообразным исполнением законов на всей
территории ПМССР осуществляет прокурор ПМССР, который ответствен
перед Верховным Советом
Приднестровской МССР и ему подотчетен.
Государственная власть гарантирует всем политическим партиям,
общественно-политическим организациям и движениям, а также гражданам,
действующим в рамках Конституции ПМССР и Конституции Союза ССР,
равные возможности и права для осуществления своей деятельности.
Не допускается их вмешательство в хозяйственную деятельность
предприятий, организаций, учреждений и частных лиц.
Настоящий декрет является основой для подготовки и принятия
Конституции республики.
Декрет принят на 1-й сессии первого созыва Верховного Совета
Приднестровской МССР

(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.116)

Nr.122
Declarația Sovietelor Supreme ale pretinselor republici Găgăuză și
Moldovenească Nistreană privind unirea republicilor pe bază
federativă
8 decembrie 1990

ДЕКЛАРАЦИЯ
ВЕРХОВНЫХ СОВЕТОВ ГАГАУЗСКОЙ РЕСПУБЛИКИ
И ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МОЛДАВСКОЙ ССР
ОБ ОБЪЕДИНЕНИИ РЕСПУБЛИК
НА ФЕДЕРАТИВНОЙ ОСНОВЕ
Верховные Советы Гагаузской Республики и Приднестровской
Молдавской ССР,
– руководствуясь стремлением своих народов к сохранению и
укреплению единства Союза ССР, обеспечению прав человека; подлинного
национального равноправия, возможности свободного развития каждого
народа;
– исходя из положений всеобщей Декларации прав человека;
– желая обеспечить максимально благоприятные условия для
экономического сотрудничества;
– признавая право каждого народа на самоопределение и
самоуправление, самостоятельное решение всех вопросов своего развития:
– учитывая общность целей и задач, стоящих перед ними, ЗАЯВЛЯЮТ о
следующем:
1. Обе стороны выражают намерение объединиться на федеративной
основе.

196
 2. Для разработки федеративного договора высшие органы
государственной власти ГР и ПМССР создают комиссии из полномочных
представителей обеих республик.
3. В целях сохранения территориальной целостности Молдавии,
установления гражданского мира и согласия Верховные Советы ГР и ПМССР
обращаются к Верховному Совету ССР Молдова с предложением о ее
вхождении в образуемую Федерацию.

(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.118)

Nr.123
Hotărârea Marii Adunări Naţionale Despre schimbarea denumirii
republicii
16 decembrie 1990
Luând în consideraţie faptul că actuala denumire a republicii - Republica
Sovietică Socialistă Moldova - a fost impusă prin deciziile arbitrar-dictatoriale ale
Sesiunii Sovietului Suprem al URSS din 2 august 1940 în scopul camuflării actului
de ocupaţie din 28 iunie 1940 şi nu reflectă aspiraţiile poporului nostru la libertate
şi independenţă naţională, Marea Adunare Naţională hotărăşte: A schimba actuala
denumire a republicii în Republica Moldova.

Chişinău,
Piaţa Marii Adunări Naţionale,
16 decembrie 1990
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și materiale…,
pag.224)

Nr.124
Hotărârea Marii Adunări Naţionale Despre cetăţenia Republicii
Moldova
16 decembrie 1990

În baza realităţii istorice condiţionate de:

- încheierea la 23 august 1939 intre URSS şi Germania a pactului Ribbentrop-
Molotov, prin care Basarabia şi nordul Bucovinei trec în sfera de influenţă a URSS;
- ocuparea de către URSS a Basarabiei şi nordului Bucovinei la 28 iunie 1940;
- dezmembrarea teritorială din 2 august şi 4 noiembrie 1940;
- genocidul manifestat prin deportări în masă, exterminare fizică, înfometare
premeditată (foamete organizată);
- colonizarea masivă şi dirijată a acestor pământuri cu străini; Republica
Moldova se vede nevoită să instituie cetăţenia sa
Marea Adunare Naţională HOTĂRĂŞTE a acorda cetăţenia Republicii
Moldova:
197
 - tuturor românilor de la răsărit de Prut (inclusiv Transnistria), precum şi
urmaşilor acestora, la cererea lor;
- populaţiei alogene (ruse, ucrainene, evreieşti, găgăuze, bieloruse, etc.) ce
până la 28 iunie 1940 a locuit şi locuieşte pe teritoriul Republicii Moldova până în
prezent.

Chişinău,
Piaţa Marii Adunări Naţionale,
16 decembrie 1990
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și materiale…,
pag.224)

Nr.125
Proclamația celei de-a doua Mari Adunări Naţionale privind trecutul
istoric a românilor din Basarabia, Transnistria şi nordul Bucovinei
16 decembrie 1990

Întrunită la un moment de răscruce în istoria poporului nostru, cea de-a doua

Mare Adunare Naţională a românilor din Basarabia, Transnistria şi nordul
Bucovinei constată:
După cea dintâi Mare Adunare Naţională din 27 august 1989 care a marcat
procesul de eliberare naţională a românilor basarabeni şi bucovineni, forţele
imperiale sovietice şi-au intensificat ostilităţile ducând la limită starea sufocantă
în care se află neamul nostru în cei cincizeci de ani de ocupaţie străină.
Pentru a-şi menţine dominaţia, ultimul imperiu colonial de pe glob este gata să
frângă destinul românilor din teritoriile ocupate, impunându-le semnarea unui tratat
de uniune pentru a da o aparenţă legală actului de ocupaţie din 28 iunie 1940.
Teritoriul românesc al Basarabiei şi nordului Bucovinei au fost dintotdeauna
părţi componente ale Statului Moldova, creat în secolul al XIV-lea pe pământul
strămoşilor românilor - geto-dacii.
La 1775 imperiul habsburgic, cu concursul tacit al imperiului rus, răpeşte
Statului Moldova partea lui de nord, Bucovina.
În urma războiului ruso-turc din 1806-1812 şi a unui îndelungat târg
diplomatic, prin tratatul de pace de la Bucureşti (1812), imperiul rus
dezmembrează Statul Moldova, anexând ţinutul dintre Prut şi Nistru, asupra
căruia extinde în mod artificial numele de Basarabia.
Ca rezultat al prăbuşirii imperiului rus şi a celui austro-ungar, în urma celui
dintâi război mondial, Basarabia şi Bucovina capătă posibilitatea de a-şi realiza
dreptul lor firesc şi legitim la autodeterminare. La 2 decembrie 1917 a fost creată
Republica Democratică Moldovenească. După proclamarea Ucrainei republică
independentă, parlamentul Republicii Democratice Moldoveneşti - Sfatul Ţării - a
declarat, la 24 ianuarie 1918, independenţa Republicii Democratice
Moldoveneşti. La 27 martie 1918, exprimând voinţa poporului, în virtutea
dreptului istoric şi de neam, Sfatul Ţării a decis prin vot unanim unirea Basarabiei
cu Patria-mamă - România. Congresul naţional al Bucovinei la 28 noiembrie
198
1918 a votat unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei
hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Patria-mamă - România.
Prin desăvârşirea la 1 decembrie 1918 a unităţii naţional-statale a poporului
român s-a realizat idealul lui dintotdeauna. Datorită unirii din 1918 românii de la
răsărit de Prut și cei din Bucovina şi-au salvat fiinţa naţională, integrându-se
organic în procesul de dezvoltare a neamului nostru.
Românii din Transnistria, care încă de la sfârşitul secolului al XVIII-lea au
avut de suportat vicisitudinile imperiului ţarist, cei dintâi au fost supuşi în anii
1920-1940 represiunilor şi deportărilor, foametei organizate, procesului intens de
deznaţionalizare promovat de regimul sovietic dictatorial. Zeci de mii de ţărani şi
intelectuali, nemaifiind în stare să suporte ororile bolşevismului, îşi găseau
refugiu pe malul drept al Nistrului, la confraţii lor, în România.
Forţele imperiale, ostile poporului nostru, nu s-au împăcat cu pierderea
fostelor colonii, continuând politica expansionistă şi anexionistă. În urma
tranzacţiei dintre Stalin şi Hitler din 23 august 1939 şi a notelor ultimative ale
guvernului sovietic trimise României la 26 şi 28 iunie 1940, URSS, invocând
pseudo-argumente, având susţinerea statelor fasciste şi ameninţând cu aplicarea
forţei militare, ocupă la 28 iunie 1940 teritoriul românesc al Basarabiei şi nordului
Bucovinei.
Astfel URSS a comis un act de agresiune faţă de România, atentând în mod
flagrant la independenţa şi integritatea ei teritorială, încălcând faţă de România
prevederile Tratatului de renunţare la război încheiat la Paris la 27 august 1928
(Pactul Briand-Kellogg) şi ale Protocolului de la Moscova între URSS, Estonia,
Letonia, Polonia şi România semnat la 9 februarie 1929.
Conform normelor de drept internaţional, ocuparea de teritorii străine pe calea
agresiunii trebuie considerată nulă ab initio (de la început).
A urmat dezmembrarea pământurilor ocupate prin deciziile arbitrar-
dictatoriale ale sesiunii Sovietului Suprem al URSS din 2 august 1940 şi ale
Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 4 noiembrie acelaşi an, conform cărora
sudul Basarabiei, precum şi cea mai mare parte a Transnistriei au fost trecute sub
jurisdicţia Ucrainei.
Ca rezultat al agresiunii şi ocupaţiei din 1940 circa un milion de români
basarabeni şi bucovineni s-au refugiat peste Prut. Regimul de ocupaţie a nimicit în
vara aceluiaşi an cele mai bune forţe ale poporului nostru care n-au reuşit să se
refugieze.
Biserica creştină ortodoxă din Basarabia şi nordul Bucovinei, cu cei peste 2
milioane de credincioşi, a fost ruptă, contrar voinţei credincioşilor, clerului şi a
Sfântului Sinod, de la matca ei şi supusă unei autorităţi bisericeşti străine aflate la
peste o mie de kilometri depărtare.
Represiunile din anii 1944-1945, foametea organizată din 1946-1947,
deportările în masă din 1949-1953 au mai răpit alte sute de mii de vieţi omeneşti.
Sub masca luptei cu „naţionalismul şi antisovietismul" represiunile au continuat în
anii 1950-1990, mai continuă şi astăzi în unele zone ale multpătimitei şi
înstrăinatei Moldove.
Colonizarea masivă, marginalizarea şi distrugerea culturii şi a limbii naţionale,
politica de dictat imperial ne-au adus astăzi în pragul unor noi dezmembrări
199
teritoriale, punând în pericol însăşi fiinţa noastră naţională. în acest fel, statul
sovietic s-a făcut culpabil de încă o crimă de drept internaţional - genocidul.
Timp de 50 de ani URSS a promovat politica de distrugere fizică şi spirituală
a poporului nostru prin intermediul structurilor de ocupaţie, în primul rând prin
partidul comunist şi KGB, implantate în teritoriul nostru naţional. O politică de
etnocid spiritual a desfăşurat în raport cu populaţia românească ocupată şi Biserica
ortodoxă rusă, instrument docil în mâinile statului comunist.
Puterea de ocupaţie a folosit în aceste structuri locuitorii băştinaşi, făcându-i
să recurgă la acte de trădare împotriva propriului popor. Structurile de ocupaţie
continuă şi astăzi să-şi desfăşoare activitatea nestingherit pe teritoriul nostru,
opunându-se procesului de eliberare naţională.
La baza acţiunilor de distrugere fizică şi spirituală a poporului nostru a stat
ideologia comunistă străină firii, intereselor şi aspiraţiilor naţiunii române. În 1940
sistemul comunist ne-a dezmembrat ca neam, şi astăzi, promovând aceleaşi
principii, dar sub masca pluralismului şi a consensului dintre călău şi victimă,
stimulând noi procese de dezmembrare, caută să ne împingă din nou în
îmbrăţişarea sufocantă a statului sovietic totalitar. Acest regim vrea să ne lase şi
mai departe pradă ideologiei absurde şi ideologiei bolşevice, consfinţind prin
decrete prezidenţiale inviolabilitatea monumentelor şi a altor însemne ale
conducătorului puciului din octombrie 1917.
O consecinţă directă a agresiunii din 1940 este prezenţa pe teritoriul nostru
naţional a forţelor armatei de ocupaţie, PCUS şi KGB, care şi astăzi servesc drept
garanţie a menţinerii dominaţiei imperiale. Implicarea directă a acestor forţe în
noua dezmembrare a pământului Moldovei constituie încă o dovadă a adevăratei
lor meniri. Armata sovietică a măcinat şi continuă să macine fiinţa trupească şi
spirituală a copiilor noştri, obligându-i să moară pentru interese străine.
Caracterul ilegal şi inuman al URSS se manifestă şi prin sfidarea făţişă a
normelor de drept internaţional şi a valorilor general-umane. Aflat în plin proces
de destrămare, imperiul caută să înăbuşe mişcările de eliberare naţională, să curme
procesele inevitabile de decolonizare, declanşate în teritoriile ocupate, ameninţând
direct statele ce şi-au proclamat independenţa, provocând procese de dezmembrare
a lor, ignorând drepturile naţiunilor la autodeterminare, aplicând blocade
economice şi intervenţii militare directe. În acest context se înscriu şi încercările
imperiului de a ne impune să semnăm un tratat de uniune, promiţându-ne în
schimb să nu ducă la capăt o nouă dezmembrare a teritoriului ocupat, făcând uz de
tradiţionalul principiu imperial „Divide et impera” („Dezbină şi stăpâneşte") prin
instigarea vrajbei interetnice.
Conducerea imperiului prin noul tratat de uniune încearcă să menţină naţiunile
captive ca simple părţi componente ale unui stat eminamente unitar şi totalitar.
În faţa unui pericol de distrugere totală a însăşi fiinţei naţionale a românilor
din teritoriile ocupate, reafirmând aspiraţiile dintotdeauna ale neamului nostru la
libertate şi neatârnare, în spiritul Declaraţiei ONU cu privire la acordarea
independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale şi în conformitate cu dreptul universal
recunoscut al naţiunilor la autodeterminare,

200
 MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ
proclamă:
- Independenţa naţională a românilor din teritoriile ocupate şi recunoaşte
asupra întregii naţiuni române dreptul de a apăra şi garanta prin toate mijloacele
această independenţă;
- Semnarea oricărui tratat de uniune imperială ar da o aparenţă legală
actului de ocupaţie din 28 iunie 1940 şi consecinţelor lui. Nu există nici un
document juridic care ar atesta dorinţa noastră de a intra în componenţa URSS.
Fiind încorporată fără acordul ei în URSS, populaţia din teritoriile ocupate nu are
nici un fel de obligaţii faţă de acest stat;
- Procesul ce s-a declanşat în teritoriile româneşti ocupate este o mişcare de
eliberare naţională, anticolonialistă şi antiimperialistă;
- Viitorul teritoriilor ocupate poate fi hotărât doar de întreaga naţiune română, care
este unicul subiect al dreptului internaţional şi purtătoare a dreptului inalienabil şi
imprescriptibil de a-şi hotărî ea însăşi destinele, fără nici un amestec din afară;
- Participarea RSS Moldova, fie printr-un organ de stat sau pentr-o persoană
juridică împuternicită de organele de stat la elaborarea sau semnarea unui tratat de
uniune imperială ar constitui un act de trădare a intereselor şi aspiraţiilor naţiunii
noastre la unitate şi independenţă; în cazul săvârşirii unui asemenea act de trădare,
aflarea în continuare a deputaţilor în organul suprem al puterii de stat a RSS
Moldova ar echivala cu complicitatea lor la această trădare; presiunile de orice
natură, exercitate asupra unui organ de stat (sau persoane juridice împuternicite de
organele de stat) în scopul de a impune acestora comiterea unui act de trădare
împotriva propriei naţiuni, nu pot servi drept justificare a actului de trădare; orice
abatere de la acest principiu va fi calificată drept acţiune de înlesnire a ocupaţiei şi
de aservire a neamului nostru faţă de o putere străină. În acelaşi timp, este absolut
necesar să fie accelerat procesul de semnare a tratatelor şi acordurilor bilaterale de
colaborare în toate domeniile cu statele şi naţiunile ce şi-au proclamat
suveranitatea şi independenţa;
- Prezenţa deputaţilor din partea Moldovei în Congresul de deputaţi şi în
Sovietul Suprem al URSS, în condiţiile actuale, nu mai are nici o acoperire juridică
şi nici o justificare morală;
- Lipsa de pregătire sau pregătirea insuficientă în domeniul politic, economic
sau social, sau în cel al învăţământului nu poate constitui niciodată un pretext
pentru a întârzia independenţa;
- Rămânând fidel aspiraţiilor sale spre unitate şi independenţă naţională,
neamul nostru îşi exprimă încă o dată dorinţa de a convieţui în pace şi bună
înţelegere cu concetăţenii de alte naţionalităţi, garantându-le, în conformitate cu
normele de drept internaţional şi cu legile ţării, toate drepturile pentru libera lor
afirmare etnoculturală şi confesională;
- Reintegrarea bisericească a naţiunii române este un imperativ al zilelor noastre;
- Evoluţia poporului nostru pe calea democraţiei şi independenţei este de
neconceput fără asigurarea tuturor drepturilor fundamentale ale omului universal
recunoscute;
- Nici un stat, nici un partid sau formaţiune politică nu are dreptul să instige
cetăţenii Moldovei să comită acte de trădare împotriva poporului lor; în acest sens
201
este incompatibilă cu interesele şi aspiraţiile neamului nostru activitatea de mai
departe pe teritoriile româneşti a structurilor de ocupaţie - PCUS, KGB ş.a. Marea
Adunare Naţională cere interzicerea prin lege a activităţii acestor structuri străine
şi naţionalizarea averii lor;
- Menţinerea numeroaselor monumente şi a altor însemne ce tind să impună
cu orice preţ persistenţa în memoria popoarelor a autorilor şi apologeţilor
ideologiei falimentare comuniste, culpabili de genocid şi etnocid – Marx, Enghels,
Lenin ş.a., este incompatibilă cu evoluţia de mai departe a societăţii umane pe
calea democraţiei şi progresului;
- Dreptul naţiunilor de a-şi hotărî ele însele soarta este nelimitat şi inalienabil.
Poporul nostru şi-a reclamat acest drept declanşând mişcarea de eliberare
naţională care nu poate fi stăvilită nici de conjunctura politică dezavantajoasă, nici
de deciziile arbitrare ale conducerii URSS. Încercările acestei conduceri de a
folosi armata în scopul înăbuşirii mişcării de eliberare naţională constituie o crimă
împotriva naţiunii noastre şi totodată împotriva militarilor care sunt, fără voia lor,
prizonieri ai politicii imperiale. Poporul nostru îşi va apăra prin toate mijloacele
independenţa, inclusiv prin opunerea rezistenţei făţişe în conformitate cu normele
de drept internaţional recunoscute asupra popoarelor ce luptă pentru eliberare
naţională, împotriva colonialismului şi a imperialismului;
- Procesul de restabilire a independenţei naţionale nu se poate desfăşura în
condiţiile aflării armatei sovietice pe teritoriul nostru. Marea Adunare Naţională
cere retragerea unităţilor militare ale Ministerului Apărării al URSS de pe
teritoriul Moldovei. Până la soluţionarea definitivă a problemei e necesar să nu fie
întreprinse nici un fel de acţiuni ce ar leza demnitatea şi drepturile umane ale
militarilor şi ale membrilor familiilor lor. Acţiunile de acest fel nu sunt decât
provocări ce ar pune în pericol atât viaţa militarilor şi a familiilor lor, precum şi
securitatea poporului nostru. Totodată, Marea Adunare Naţională consideră că
Guvernul Moldovei nu-şi poate asuma obligaţia de a satisface necesităţile
materiale şi sociale ale cohortelor de militari sovietici, asupra cărora nu poate
exercita nici un control. Marea Adunare Naţională cere sistarea activităţilor
comisariatelor militare ale Ministerului Apărării al URSS pe teritoriul Republicii
Moldova şi înlocuirea lor cu cercuri de recrutare a tinerilor noştri în Garda
Naţională şi în Forţele de poliţie. Retragerea unităţilor armatei sovietice de pe
teritoriul Republicii Moldova, sistarea activităţii comisariatelor militare ale
Ministerului Apărării al URSS ar fi prima şi cea mai elocventă dovadă că actuala
conducere a URSS respectă Declaraţia suveranităţii adoptată de Sovietul Suprem
al RSS Moldova, conform căreia Moldova este o zonă demilitarizată.
În spiritul Declaraţiei ONU cu privire la acordarea independenţei ţărilor şi
popoarelor coloniale, Marea Adunare Naţională de la Chişinău proclamă
necesitatea de a se pune capăt imediat şi necondiţionat colonialismului sovietic
sub toate formele şi manifestările sale. Statul sovietic semnatar al acestei declaraţii
trebuie să acorde neîntârziat independenţă popoarelor din coloniile sale.
În scopul păstrării stabilităţii şi păcii în această zonă a Europei, Marea
Adunare Naţională de la Chişinău face apel către:
- Comitetul de decolonizare al ONU să-şi exercite şi faţă de noi misiunea de
a găsi mijloacele cele mai adecvate pentru a grăbi aplicarea sus-numitei Declaraţii
202
şi să ia măsuri concrete în acest sens în baza cărora Adunarea Generală a ONU ar
adopta o hotărâre în problema colonialismului sovietic şi în special în problema
teritoriilor româneşti ocupate;
- Parlamentele şi guvernele statelor lumii, ONU şi alte organisme
internaţionale, să recunoască statutul de teritoriu ocupat pentru Basarabia şi nordul
Bucovinei cu toate consecinţele juridice şi politice prevăzute de dreptul internaţional;
- Toate mişcările de eliberare naţională din URSS de a se constitui
neamânat într-o Alianţă pentru eliberarea naţională a popoarelor captive din
imperiul sovietic.
Numai înfăptuirea până la capăt, prin cuget şi conştiinţă curată a
independenţei naţionale a neamului nostru, va crea condiţii pentru lichidarea
completă a urmărilor ocupaţiei străine, pentru curmarea nedreptăţilor ce au fost
săvârşite aici în decurs de veacuri. Numai astfel se va putea instaura pe aceste
teritorii un climat favorabil de convieţuire în pace şi bună înţelegere a tuturor
cetăţenilor fără deosebire de neam şi confesiune.
Această clipă grea şi măreaţă a venit prin însăşi voinţa de fier a istoriei, care
e de neînlăturat. Ea cere să ne pătrundem de importanţa problemelor ce ni le-a pus
în faţă şi luminaţi de propriile noastre conştiinţe să purcedem la realizarea lor în
numele copiilor, nepoţilor şi strănepoţilor noştri.
Chişinău,
Piaţa Marii Adunări Naţionale,
16 decembrie 1990
(Partidul Popular Creștin Democrat, Documente și materiale…,
pag.227)

Nr.126
Decret al Președintelui URSS Cu privire la măsurile pentru
normalizarea situației din RSS Moldova
22 decembrie 1990
Confruntarea Interetnică din Moldova atinge un punct critic, ca urmare a unei
serii de acte adoptate de Sovietul Suprem al republicii, care lezează drepturile civile
ale populaţiei de alte naţionalităţi decît cea moldovenească. În acelaşi timp, acţiunile
întreprinse aici, şi anume crearea unor formaţiuni autonome şi a unor noi organe de
conducere, nu sînt conform Constituţiei U.R.S.S. şi Constituţiei R.S.S. Moldova.
În consecinţă, stabilitatea republicii şi securitatea cetăţenilor sînt ameninţate
de un pericol real.
Luînd în considerare cele de mai sus, în baza punctelor 1 şi 2 ale articolului
127/3 din Constituţia U.R.S.S., decretez:
1. Preşedintele, Sovietul Suprem şi Guvernul R.S.S Moldova să ia toate
măsurile pentru aplicarea necondiţionată pe teritoriul republicii a Legii U.R.S.S.
din 24 octombrie 1990 «Cu privire la asigurarea funcţionării legilor şi a altor acte
ale legislaţiei U.R.S.S.»
2. Sovietul Suprem şi R.S.S. Moldova să reexamineze:

203
 – Unele prevederi din Legea republicii «Cu privire la funcţionarea limbilor,
vorbite pe teritoriul R.S.S. Moldova» şi ale hotărîrii Sovie-tului Suprem al R.S.S.
Moldova referitoare la modul de aplicare a acesteia, prin luarea în considerare a
intereselor tuturor naţionali-tăţilor care locuiesc pe teritoriul ei.
Hotărîrea Sovietului Suprem ai R.S.S. Moldova din 27 iulie 1990 «Cu privire la
materialele Comisiei Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru
studierea interpelărilor deputaţilor poporului ai U.R.S.S. şi a altor sesizări în
legătură cu formarea autonomiei poporaţiei găgăuze».
3. Se consideră ca lipsită de putere juridică partea referitoare la aprecierea dată
actului de proclamare a R.S.S. Moldova la 2 august 1940 din hotărîrea de la 23
iunie 1990 «Cu privire la avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova
pentru aprecierea politico-juridică a pactului sovieto-german de neagresiune şi a
protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor
pentru Basarabia şi Bucovina de Nord».
4. Se consideră ca lipsite de putere, juridică din momentul adoptării hotărîrile
congresului întîi din 19 august 1990 al deputaţilor poporului de toate nivelurile
reprezentînd teritoriile cu populaţie găgăuză compactă şi hotărîrile congresului al
doilea, din 2 septembrie 1990 al deputaţilor Sovietelor de toate nivelurile
reprezentînd unele localităţi ale Transnistriei privind proclamarea republicii
găgăuze şi republicii sovietice socialiste transnistrene moldoveneşti, privind
desfăşurarea alegerilor pentru formarea organelor lor supreme, precum şi toate
hotărîrile ulterioare adoptate, de către aceste organe.
5. Luînd în considerare situaţia ce s-a creat şi în vederea menţinerii în
componenţa U.R.S.S. a R.S.S. Moldova, în integritatea ei teritorială Sovietul
Suprem al republicii să elaboreze şi să adopte, în conformitate cu Constituţia
U.R.S.S. şi cu Constituţia R.S.S. Moldova, legi şi hotărîri corespunzătoare, de
natură să asigure drepturi egale pentru cetăţenii de orice naţionalitate ai republicii.
6. Preşedintele, Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova, Guvernul Republicii,
conducătorii Sovietelor locale de deputaţi ai poporului să adopte fără întîrziere
toate măsurile necesare pentru normalizarea situaţiei, respectarea necondiţionată,
efectivă a drepturilor cetăţenilor de orice naţionalitate, evitarea instigărilor la con-
flicte interetnice.
7. Guvernul R.S.S. Moldova să dizolve detaşamentele de voluntari şi
detaşamentele muncitoreşti de autoapărare.
8. Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova să abroge:
hotărîrea sa din 2 noiembrie 1990 privind înfiinţarea gărzii republicane a
Moldovei;
decretul prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 19 martie 1990
«Cu privire la suspendarea aplicării pe teritoriul R.S.S. Moldova a unor hotărîri ale
Consiliului de miniştri al U.R.S.S.» şi a altor acte care ştirbesc drepturile sociale
ale militarilor aflaţi pe teritoriul republicii.
9. Conducerea republicii să-1 informeze în decurs de 10 zile pe Preşedintele
U.R.S.S despre măsurile luate în vederea depăşirii situaţiei critice din R.S.S.
Moldova.

204
 În cazul neaplicării prezentului Decret, se vor lua măsurile necesare în
conformitate cu împuternicirile acordate Preşedintelui U.R.S.S. prin Constituţia
U.R.S.S.
M. GORBACIOV,
Preşedintele U.R.S.S.
Moscova, Kremlin.
22 decembrie 1990.
(M.S., nr.296, 25 decembrie 1990)

Nr.127
Hotărârea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova despre Decretul
Preşedintelui U.R.S.S. din 22 decembrie 1990 Cu privire la măsurile
pentru normalizarea situaţiei din RSS Moldova
29 decembrie 1990

Examinînd Decretul Preşedintelui U.R.S.S. din 22 decembrie 1990 "Cu privire

la măsurile pentru normalizarea situaţiei din R.S.S. Moldova", Sovietul Suprem al
R.S.S. Moldova a manifestat înţelegerea faţă de îngrijorarea Preşedintelui U.R.S.S.
în legătură cu necesitatea reinstaurării concilierii civile în republică şi păstrării
integrităţii ei teritoriale.
Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova menţionează faptul că în condiţiile istorice
ce s-au creat, etapa actuală a luptei poporului moldovenesc pentru renaştere
naţională şi autodeterminare s-a încheiat prin adoptarea în interesul întregului
popor al Moldovei a Declaraţiei Suveranităţii Republicii Sovietice Socialiste
Moldova. Acest document, ca şi alte acte legislative, reprezintă o realitate şi nu
poate fi neglijată. Au fost adoptate de asemenea legi şi hotărîri, care asigură
transpunerea în viaţă a Declaraţiei Suveranităţii R.S.S. Moldova.
Însă forţele antirestructuriste, atît în interiorul republicii, cît şi în afara ei, au
început să propage informaţii false privind lezarea drepturilor civile ale persoanelor
de naţionalitate nemoldovenească. Mai mult chiar, ele au început să nesocotească
parţial sau complet legile şi hotărîrile în vigoare, au recurs la crearea de formaţiuni
statale anticonstituţionale pe teritoriul republicii, ceea ce a şi determinat
confruntarea interetnică din R.S.S. Moldova.
Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova declară că în actele legislative adoptate de el
nu sînt lezate drepturile civile ale persoanelor de naţionalitate nemoldovenească. Mai
mult decît atît, prin hotărîrile sale din 28 iulie 1990 Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova
a aderat la Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din anul 1948 şi la Pactele
internaţionale cu privire la drepturile omului din anul 1966. Pentru a exclude
interpretarea denaturată a actelor legislative indicate în Decretul Preşedintelui U.R.S.S.,
Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova este gata să le supună unei expertize independente,
necointeresate.
Sub presiunea situaţiei reale ce s-a creat, Parlamentul republicii a hotărît să
revină în viitorul apropiat la problemele legate de realizarea unor acte legislative,
decizii, hotărîri şi decalaraţii ale sale, adoptate anterior.
În ce priveşte aprecierea dată Hotărîrii Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova
din 23 iunie 1990 "Cu privire la Avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S.
205
Moldova pentru aprecierea politico-juridică a Tratatului Sovieto-German de
neagresiune şi a Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a
consecinţelor lor pentru Basarabia şi Bucovina de Nord" Sovietul Suprem al R.S.S.
Moldova menţionează că Hotărîrea sus-menţionată a fost adoptată după aprobarea
de către Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova a Declaraţiei Suveranităţii, care a
schimbat în mod esenţial statutul formaţiunii statale proclamate la 2 august 1940.
Aprecierea cuprinsă în Avizul Comisiei, privind proclamarea R.S.S. Moldova în
anul 1940, este obiectivă şi nu poate fi schimbată. La ora actuală Sovietul Suprem
al R.S.S. Moldova nu dispune de informaţii, argumente istorice şi de altă natură
suplimentare, care ar putea modifica concluziile Hotărîrii respective. Totodată,
Sovietul Suprem al republicii este gata să instituie încă o comisie în această
problemă, să convoace o conferinţă ştiinţifică internaţională.
Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova consideră necesar să declare încă o dată că
nu caută să neglijeze Legea U.R.S.S. din 24 octombrie 1990 "Cu privire la
asigurarea acţiunii legilor şi a altor acte ale legislaţiei Uniunii R.S.S.". Dimpotrivă,
majoritatea covîrşitoare a actelor legislative unionale au fost ratificate şi
acţionează în republică. În procesul realizării efective a suveranităţii republicii,
Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova se călăuzeşte şi se va călăuzi de Declaraţia
Suveranităţii R.S.S. Moldova din 23 iunie 1990, deoarece adevărata suveranitate a
unui stat este de neconceput fără supremaţia legilor sale asupra tuturor altor legi.
În scopul normalizării situaţiei din R.S.S. Moldova Sovietul Suprem al
Republicii Sovietice Socialiste Moldova hotărăşte:
1. Să revadă la sesiunea următoare a Suvietului Suprem al R.S.S. Moldova
unele prevederi ale mecanismului de realizare a legii cu privire la funcţionarea
limbilor vorbite pe teritoriul R.S.S. Moldova în condiţiile funcţionării limbii de stat
în republică. Guvernul republicii şi Sovietele de deputaţi ai poporului de toate
nivelurile să ia toate măsurile necesare pentru a asigura egalitatea în drepturi în
problema limbii.
2. Întru executarea Hotărîrii Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 14
noiembrie 1990 "Cu privire la măsurile de meamînat pentru realizarea concilierii
civile în R.S.S. Moldova şi a Decretului Preşedintelui U.R.S.S. din 22 decembrie
1990 să fie revăzută Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 25 iulie
1990 "Cu privire la materialele Comisiei Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldova pentru studierea interpelărilor deputaţilor poporului din U.R.S.S. şi a
altor adresări în vederea creării autonomiei poporaţiei găgăuze".
3. Să accepte calificarea dată de către Preşedintele U.R.S.S. tuturor hotărîrilor
adoptate prin încălcarea gravă a Constituţiei U.R.S.S. şi a Constituţiei R.S.S.
Moldova privind proclamarea aşa-numitelor republici găgăuze şi sovietice
socialiste moldoveneşti nistrene, desfăşurarea de alegeri, formarea "organelor
supreme", a tuturor hotărîrilor acestor "organe" ca neavînd putere juridică din
momentul adoptării lor. Să menţioneze, că hotărîrile Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldova, adoptate la 26 octombrie şi la 27 noiembrie 1990, conţin aceeaşi
apreciere în problema respectivă.
4. Să accepte clauzele Decretului Preşedintelui U.R.S.S. privind necesitatea ca
Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova să elaboreze şi să adopte şi pe viitor legi şi
hotărîri care să asigure drepturi egale cetăţenilor republicii, indiferent de
206
naţionalitate, cu menirea de a nu admite aţîţarea conflictelor interetnice în republică
şi a continua activitatea pentru restabilirea drepturilor şi libertăţilor tuturor păturilor
populaţiei R.S.S. Moldova, încălcate în diferite perioade de timp.
5. Să menţioneze faptul că detaşamentele de voluntari şi detaşamentele
muncitorilor de apărare au fost dizolvate prin Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldova din 3 noiembrie 1990, prin Hotărîrea nr. 532 a Guvernului R.S.S. Moldova
din 5 noiembrie 1990 şi că hotărîrile respective au fost executate pe teritoriul întregii
republici cu excepţia pretinselor republici găgăuză şi nistreană.
6. Anularea Hotărîrii Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 2 noiembrie
1990 "Cu privire la Garda republicană a Moldovei".
7. Comisiile Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru problemele de drept,
pentru securitatea statului şi problemele militare, pentru drepturile omului şi
relaţiile naţionale să studieze suplimentar în termen de două luni Decretul
prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 29 martie 1990 "Cu privire la
suspendarea acţiunii unor hotărîri ale Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. pe
teritoriul R.S.S. Moldoveneşti" şi să elaboreze propuneri concrete.
Guvernul R.S.S. Moldova şi Sovietele de deputaţi ai poporului de toate
nivelurile să ia măsuri pentru asigurarea drepturilor locative ale militarilor, ţinînd
seama de posibilităţile reale de care dispune republica.
8. Instituirea Comisiei pentru studierea suplimentară aprofundată a
materialelor de arhivă, a documentelor istorice privind consecinţele pe care le-a
avut pactul Molotov-Ribbentrop pentru Basarabia. În această problemă să fie
convocată o conferintă internaţională.
9. Continuarea activităţii pentru eliminarea contradicţiilor, inevitabile în
etapa actuală, dintre legislaţia unională şi cea republicană.
10. Să aducă la cunoştinţă populaţiei Moldovei că Sovietul Suprem al
republicii îşi desfăşoară activitatea în condiţii extrem de dificile ale pericolului
escaladării conflictelor interetnice, dezmembrării republicii şi este nevoit să
adopte decizii sub presiunea situaţiei reale ce s-a creat. Sovietul Suprem al
republicii, rămînînd fidel Declaraţiei Suveranităţii R.S.S. Moldova, ia toate
măsurile ce se impun pentru consolidarea tuturor cetăţenilor Moldovei pentru
realizarea concilierii civile în republică.
11. Hotărîrea adoptată să fie adusă la cunoştinţa Preşedintelui U.R.S.S.

PREŞEDINTELE SOVIETULUI SUPREM

AL R.S.S. MOLDOVA
A. MOŞANU
Chişinău, 29 decembrie 1990.
Nr.443-XII
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&
id=309056)

207
 Nr.128
Informație Moldova-pres despre Congresul de constituire al societății
„Transnistria”
19 ianuarie 1991

Съезд общества «Транснистрия»

19 января в республиканском Дворце культуры и искусства в Кишиневе
состоялся учредительный съезд общества «Транснистрия». Его участники –
граждане ССР Молдова – уроженцы Левобережья Днестра, представители
самых разных профессий и возрастов рассмотрели и приняли программу и
Устав общества, резолюцию съезда, избрали руководящие органы.
После исполнения религиозного ритуала по благословению съезда,
которое провел протоиерей Петру Бубуруз, с приветственным словом к его
участникам обратился Президент ССР Молдова Мирча Ион Снегур.
Выступившие далее ораторы подчеркивали, что общество
«Транснистрия» является наследницей общества национального возрождения
«Дештептаря», созданного в Бессарабии осенью 1917 года и ставившего
основной целью постоянное поддержание в сознании заднестровского
населения чувства национального единства с населением Бессарабии и
Буковины, развитие национальной культуры, укрепление добрососедских
связей с представителями других национальностей, проживающими на этой
территории.
Съезд избрал руководящий Совет общества и ревизионную комиссию.
Председателем общества «Транснистрия» избран народный депутат ССР
Молдова Петру Солтан.
(С.М., nr. 14, 23 ianuarie 1991)

Nr.129
Apelul colectivului de muncă al Direcției căilor ferate din Moldova
către colectivele de muncă ale întreprinderilor și organizațiilor din RSS
Moldova
26 februarie 1991

Обращение трудового коллектива Управления Молдавской железной

дорога к трудовым коллективам предприятий и организаций ССР
Молдова
Постановление Верховного Совета ССР Молдова от 19 февраля 1991 г.
о непроведении в республике референдума по вопросу сохранения СССР как
Союза суверенных республик еще больше обостряет и без того сложную
общественно-политическую обстановку в республике углубляет ее раскол и
ведет к усугублению дальнейшей конфронтации.
Данное постановление нельзя расценивать иначе, как игнорирование
решений IV Съезда народных депутатов СССР, Указа Президента страны, как

208
нарушение элементарных демократических прав граждан Молдовы.
Поставлено под сомнение благоразумие народа и выражено ему недоверие.
Люди устали от войны законов, суверенитетов, борьбы за власть
радикально настроенных отдельных депутатских групп при всё
ухудшающемся экономическом и материальном положении каждой
советской семьи, каждого человека. За народ принималось столько решений,
что пора, наконец, нам самим высказаться по фундаментальному вопросу
нашей жизни: быть Союзу суверенных республик или нет.
Трудовой коллектив Управления Молдавской железной дороги принял
решение поддержать решение IV Съезда народных депутатов СССР и
провести 17 марта т. г. референдум.
Обращаемся с призывом к трудящимся предприятий, организаций,
колхозов и совхозов республики провести референдум в своих коллективах,
через него выявить отношение народов Молдовы к вопросу сохранения
обновленного Союза ССР.
Добрые люди, призываем вас принять активное участие в референдуме 17
марта 1991 года. Обращение принято на конференции трудового коллектива
Управления Молдавской железной дороги.
26 февраля 1991 года
(С.М., Nr. 43, 5 martie 1991)

Nr.130
Hotărârea Nr.526 Cu privire la hotărârile unor Soviete locale de
deputaţi ai poporului din RSS Moldova în problema referendumului
URSS
1 martie 1991

Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova menţionează că, în

conformitate cu articolul 74 din Constituţia (Legea Fundamentală) a
R.S.S.Moldova Legile Uniunii R.S.S. şi alte acte juridice ale organelor puterii de
stat şi ale administraţiei de stat ale U.R.S.S., precum şi decretele Preşedintelui
U.R.S.S. intră în vigoare pe teritoriul R.S.S. Moldova numai după ce sînt ratificate
de Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova.
Prin hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 19 februarie 1991
"Privind Hotărîrea Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 18
februarie 1991 "Cu privire la Avizul Secţiei pentru problemele legislaţiei şi ordinii
de drept a Secretariatului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova despre Legea
U.R.S.S. din 27 decembrie 1990 "Cu privire la votul întregului popor
(referendumul U.R.S.S.)" şi despre Hotărîrea Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 16
ianuarie 1991 "Cu privire la organizarea şi la măsurile pentru asigurarea efectuării
referendumului U.R.S.S. în problema păstrării Uniunii Republicilor Sovietice
Socialiste" publicată în presă, a fost exprimată în mod univoc atitudinea negativă a
Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova faţă de actele unionale sus-menţionate şi
faţă de problema efectuării referendumului U.R.S.S. pe teritoriul republicii, iar prin
Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 20 februarie 1991 "Cu privire
209
la iniţiativa legislativă a deputatului poporului din R.S.S. Moldova Pologov G. F."
Hotărîrea Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 16 ianuarie 1991 nu a fost ratificată.
Cu toate acestea Sovietele orăşeneşti Bălţi, Bender, Dubăsari, Rîbniţa şi
Tiraspol, Sovietele raionale Camenca, Ciadîr-Lunga, Comrat, Dubăsari,
Grigoriopol, Rîbniţa, Slobozia şi Taraclia de deputaţi ai poporului, ignorînd
declaraţia suveranităţii R.S.S.Moldova şi nesocotind interesele poporului
moldovenesc, care aspiră la o suveranitate reală în cadrul Comunităţii de State
Suverane, au adoptat în perioada 22 ianuarie - 22 februarie 1991 hotărîri privind
efectuarea în ziua de 17 martie a. c. a referendumului U.R.S.S. în teritoriul din
subordinea lor.
Totodată, C.C. a Partidului Comunist al Moldovei, mişcarea
internaţionalistă "Edinstvo", consiliile unificate ale colectivelor de muncă
(C.U.C.M.) din oraşele Bender, Rîbniţa şi Tiraspol, precum şi alte cîteva asociaţii
şi mişcări obşteşti ale cetăţenilor au desfăşurat o activitate ilegală de organizare a
referendumului, de propagare a lui şi de agitaţie în rîndurile populaţiei în favoarea
participării la el.
Un zel deosebit manifestă C.U.C.M. care au uzurpat puterea legală în unele
Soviete de deputaţi ai poporului şi caută să păstreze cu orice preţ centrul în starea
lui actuală. De fapt, se face o încercare de a organiza o nouă companie şi de a
hotărî soarta poporului moldovenesc fără participarea lui, hoţeşte, de a-l lipsi de
dreptul inalienabil la autodeterminare.
Ţinînd seama de cele expuse mai sus, în scopul asigurării executării efective a
Hotărîrii Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 20 februarie 1991, în
conformitate cu articolele 74 şi 105 din Constituţia (Legea Fundamentală) a R.S.S.
Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova h o t ă r ă ş t e:
1. Orice acţiune a organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat, a
persoanelor oficiale, a partidelor politice, a altor asociaţii şi mişcări obşteşti ale
cetăţenilor în R.S.S.Moldova îndreptată spre organizarea şi efectuarea sub orice
formă la 17 martie 1991 a referendumului în problema păstrării U.R.S.S. este
calificată drept ilegală, iar rezultatele referendumului, în cazul efectuării lui în
orice parte a teritoriului R.S.S. Moldova, ca fiind nevalabile.
2. Conducătorii Sovietelor Locale de deputaţi ai poporului şi ai comitetelor lor
executive, ai întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat, cooperatiste,
obşteşti şi de altă natură, precum şi conducătorii partidelor politice şi ai altor
asociaţii şi mişcări obşteşti ale cetăţenilor sînt avertizaţi că poartă răspundere
personală pentru neexecutarea hotărîrilor Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova şi
ale prezidiului lui în problema referendumului U.R.S.S.
3. Toţi conducătorii de întreprinderi, de instituţii, organizaţii, de partide politice, de
asociaţii şi mişcări obşteşti ale cetăţenilor, toţi oamenii de bună credinţă care
împărtăşesc aspiraţia poporului moldovenesc spre independenţă statală sînt chemaţi să
lămurească fiecărui locuitor al republicii, că Centrul este interesat sa-şi asigure cu
preţul limitării libertăţii politice şi economice a popoarelor atît propria supravieţuire, cît
şi supravieţuirea structurilor ramolite, neviabile, să salvgardeze regimul totalitar, să
reinstaureze metodele de administrare prin directive în conducerea societăţii.

210
 4. Guvernul R.S.S. Moldova va asigura controlul cuvenit asupra conformităţii
activităţii partidelor politice, a altor asociaţii şi mişcări obşteşti ale cetăţenilor cu
statutele lor şi cu legislaţia în vigoare a republicii.
PREŞEDINTELE SOVIETULUI SUPREM
AL R.S.S. MOLDOVA A. MOŞANU
Chişinău, 1 martie 1991
Nr. 526-XII
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=309215)
Nr.131
Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la
hotărârile unor Soviete locale de deputaţi ai poporului din RSS
Moldova în problema referendumului URSS
1 martie 1991

Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova menţionează că, în

conformitate cu articolul 74 din Constituţia (Legea Fundamentală) a R.S.S.
Moldova, legile Uniunii R.S.S. şi alte acte Juridice ale organelor puterii de stat și
ale administraţiei de stat ale U.R.S.S., precum şi decretele Preşedintelui U.R.S.S.
intră în vigoare pe teritoriul R.S.S. Moldova numai după ce sînt ratificate de
Sovietul Supremi al R.S.S. Moldova.
Prin Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 19 februarie 1991
«Privind Hotărîrea Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 18 februarie
1991 «Cu privire la Avizul Secţiei pentru problemele legislaţiei şi ordinii de drept a
Secretariatului Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova despre Legea U.R.S.S. din 27
decembrie 1990 «Cu privire la votul întregului popor (referendumul U.R.S.S.)» şi
despre Hotărîrea Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 16 ianuarie 1991 «Cu privire la
organizarea şi la măsurile pentru asigurarea efectuării referendumului U.R.S.S, în
problema păstrării Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste», publicată în presă, a fost
exprimată în mod univoc atitudinea, negativă a Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova
faţă de actele unionale sus-menţionate şi față de problema efectuării referendumului
U.R.S.S. pe teritoriul republicii, iar prin Hotărârea Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldova din 20 februarie 1991 «Cu privire la iniţiativa legislativă a deputatului
poporului din R.S.S. Moldova Pologov G. F. Hotărîrea Sovietului Suprem al U.R.S.S.
din 16 ianuarie 1991 nu a fost ratificată.
Cu toate acestea Sovietele orăşeneşti Bălţi, Bender, Dubăsari, Rîbniţa şi Tiraspol,
Sovietele raionale Camenca, Ciadîr-Lunga, Comrat, Dubăsari, Grigoriopol, Rîbniţa,
Slobozia şi Taraclia de deputaţi ai poporului, ignorînd Declaraţia suveranităţii R.S.S.
Moldova şi nesocotind interesele poporului moldovenesc, care aspira la o suveranitate
reală în cadrul Comunităţii de State Suverane, au adoptat în perioada 22 ianuarie – 22
februarie 1991 hotărîri privind efectuarea în ziua de 17 martie a. c. a referendumului
U.R S.S, în teritoriul din subordinea lor.
Totodată, C.C. ai Partidului Comunist al Moldovei, mişcarea internaţionalistă
«Edinstvo», consiliile unificate ale colectivelor de muncă (C.U.C.M.) din oraşele
Bender, Rîbniţa şi Tiraspol, precum şi alte cîteva asociaţii şi mişcări obşteşti ale
cetăţenilor au desfăşurat o activitate ilegală de organizare a referendumului, de
propagare a lui şi de agitaţie în rîndurile populaţiei în favoarea participării la el.
211
 Un zel deosebit manifestă C.U.C.M. care au uzurpat puterea legală în unele
Soviete locale de deputaţi ai poporului şi caută să păstreze cu orice preţ centrul în
starea lui actuală. De fapt, se face o încercare de a organiza o nouă campanie şi de
a hotărî soarta poporului moldovenesc fără participarea lui, hoţeşte, de a-1 lipsi de
dreptul lui inalienabil la autodeterminare,
Ţinând seama de cele expuse mai sus, în scopul asigurării executării efective a
Hotărîrii Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 20 februarie 1991, în
conformitate cu articolele 74 şi 105 din Constituţia (Legea Fundamentală) a R.S.S.
Moldova, Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova hotărăşte:
1. Orice acţiune a organelor puterii de stat şi ale administraţiei de stat, a
persoanelor oficiale, a partidelor politice, a altor asociaţii şi mişcări obşteşti ale
cetăţenilor în R.S.S. Moldova îndreptată spre organizarea şi efectuarea sub orice
formă la 17 martie 1991 a referendumului în problema păstrării U.R.S.S., este
calificată drept ilegală, iar rezultatele referendumului, în cazul efectuării lui în
orice parte a teritoriului R.S.S Moldova ca fiind nevalabile.
2. Conducătorii Sovietelor locale de deputaţi ai poporului şi al comitetelor lor
executive, ai întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat, cooperatiste,
obşteşti şi de altă natură, precum şi conducătorii partidelor politice şi ai altor
asociaţii şi mişcări obşteşti ale cetăţenilor sînt avertizaţi că poartă răspundere
personală pentru neexecutarea hotărîrilor Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova şi
ale Prezidiului lui în problema referendumului U.R.S.S.
3.Toţi conducătorii de întreprinderi, de instituţii, organizaţii, de partide politice
de asociaţii şi mişcări obşteşti ale cetăţenilor, toţi oamenii de bună credinţă care
împărtăşesc aspiraţia poporului moldovenesc spre independenţă statală sînt chemaţi
să lămurească fiecărui locuitor al republicii, că Centrul este interesat să-şi asigure
cu preţul limitării libertăţii, politice şi economice a popoarelor atît propria
supravieţuire, cit şi supravieţuirea structurilor ramolite, neviabile, să salvgardeze
regimul totalitar, să reinstaureze metodele de administrare prin directive în
conducerea societăţii.
4. Guvernul R.S.S. Moldova va asigura controlul cuvenit asupra conformităţii
activităţii partidelor politice, a altor asociaţii şi mişcări obşteşti ale cetăţenilor cu
statutele lor şi cu legislaţia în vigoare a republicii.
A. MOŞANU,
Preşedintele Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova.
or. Chişinău, 1 martie 1991.

(M.S., nr.52, 5 martie 1991)

212
 Nr.132
Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldova
Cu privire la agravarea situaţiei social-politice în RSS Moldova În
legătură cu acţiunile ilegale în vederea organizării referendumului URSS
13 martie 1991
Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova constată că în pragul
referendumului U.R.S.S.. la efectuarea căruia, din motive juridice şl politice
temeinice, republica a renunţat prin Hotărârea respectivă a Sovietului Suprem al
R.S.S. Moldova, acţiunile ilegale, orientate spre organizarea lui prin orice mijloace,
continuă să se activizeze. Printre ele se numără şi introducerea de trupe militare pe
teritoriul republicii, act fără precedent în lumea civilizată, prin intermediul cărora
Centrul intenţionează, sfidând voinţa Parlamentului Moldovei ales pe cale legitimă,
democratică, să efectueze prin violenţă votarea. O farsă deschisă a comisariatelor
militare este organizarea concentrării rezerviştilor în cantonamente în vederea
reciclării lor anume în această perioadă, urmărindu-se scopul de a-i îndemna să
participe la referendum şi de a se obţine voturi suplimentare. Toţi îşi dau seama şi
de cauzele adevărate ale transferării din august 1990 în martie 1991 a aplicaţiilor
de comandament şt stat major ale trupelor districtului militar Odesa în cooperare cu
subunităţile de menire specială.
Nu-şi slăbesc eforturile ilegale nici liderii unor partide şi mişcări politice, OSTK-
ul din Tiraspol, care în această etapă nu se limitează la muncă de propagandă, ci între-
prind iresponsabil paşi practici ce pot avea urmări imprevizibile.
1. Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova exprimă un protest hotărât
conducerii ţării şi Ministerului Apărării al U.R.S.S. în legătură cu introducerea pe
teritoriul republicii a unui contingent suplimentar de trupe ale Armatei Sovietice în
scopul efectuării referendumului cu orice preţ, chiar şi prin mijloace scarboase şi cere
retragerea imediată a contingentului suplimentar de trupe în afara teritoriului republicii.
2. Consiliul militar al districtului militar Odesa (I. S. Morozov) se cere a
obliga Comisarul militar al R.S.S. Moldova (V. I. Nazarov) să se călăuzească cu
stricteţe de Hotărîrea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 5 martie 1991 «Cu
privire la încorporarea cetăţenilor R.S.S. Moldova în rândurile Forţelor Armate ale
U.R.S.S.» şi să se abţină de la luarea oricăror măsuri pentru concentrarea re-
zerviştilor în vederea reciclării lor.
3. Sovietele de deputaţi al poporului din R.S.S. Moldova vor asigura
îndeplinirea hotărîrilor organelor supreme ale puterii de stat şi ale administraţiei de
stat ale republicii în problema referendumului U.R.S.S. vor lua sub control situaţia
social-politică şi ordinea publică de pe teritoriile din subordine.
Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova face apel la spiritul şi cugetul
tuturor cetăţenilor republicii, militarilor să nu calce în picioare legile pământului pe
care se află, să nu meargă la confruntări, ciocniri, duşmănii.
Să triumfe în aceste zile încordate cugetul, mărinimia, respectul faţă de
drepturile, demnitatea şi onoarea reciprocă.
Preşedintele Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova
A. MOŞANU.
Or. Chişinău, 13 martie 1991.
(M.S., nr. 61, 15 martie 1991)
213
 Nr.133
Declarația Agenției Naționale de informații Moldova-Press privind
situația politică din RSS Moldova
14 martie 1991

DECLARAȚIE
AGENŢIA NAŢIONALA DE INFORMAŢII MOLDOVA-PRES A FOST
ÎMPUTERNICITĂ SĂ FACĂ URMĂTOAREA DECLARAȚIE:
În ultimele zile situația politică din R.S.S. Moldova s-a agravat din nou brusc,
ca urmare a politicii mioape a centrului privind blocarea, cu orice preţ a evoluţiei
Republicii Moldova spre suveranitatea reală. O deosebită îngrijorare și o creştere a
stărilor de spirit de confruntare a provocat şi dislocarea de trupe militare
suplimentare pe teritoriul republicii.
În acest context, reprezentanţii comandamentului militar încearcă din nou să-şi
justifice antedatat acţiunile, care, în viziunea forţelor distructive, ar fi îndreptate
împotriva unei alte «imagini a duşmanului» – poporul moldovenesc. Cu toate
acestea, la fel ca şi în timpul evenimentelor tragice din Lituania, bat la ochi anu-
mite discrepanţe între justificările aduse.
În ziua de 13 martie, Preşedintele Republicii, dl Mircea Snegur, a expediat o
telegramă de protest preşedintelui U.R.S.S., M. Gorbaciov, preşedintelui Sovietului
Suprem al U.R.S.S., A. Lukianov şi ministrului sovietic al apărării, D. Iazov, în
răspunsul ministrului apărării al U.R.S.S., D.Iazov, adresat Preşedintelui R.S.S.
Moldova, dl Mircea Snegur, şi în cel al şefului statului-major al Regiunii militare
Odesa, generalul-locotenent Sergheev, în ziarul «Krasnaia zvezda» din 16 martie se
declară oficial că «pe teritoriul republicii nu a fost dislocată nici o formaţiune mi-
litară suplimentară».
Preşedintele U.R.S.S. şi Preşedintele Sovietului Suprem al U.R.S.S. nu au dat
nici un răspuns. În aceeaşi zi, 16 martie, publicaţiile oficiale ale C.C. al P.C.M.,
ziarele «Sovietskaia Moldova» şi «Cuvântul», au publicat o informaţie în care se
afirmă că, după ce primul secretar al C.C. al P.C.M., Gr. Eremei, şi-a exprimat,
într-o telegramă expediată la 13 martie Preşedintelui U.R.S.S. M. Gorbaciov şi
Ministerului apărării, protestul împotriva dislocării de trupe militare suplimentare
pe teritoriul republicii, a urmat reacţia imediată a centrului — «Preşedintele
U.R.S.S. a dat Ministerului apărării dispoziţia să retragă de pe teritoriul Moldovei
unităţile militare suplimentare».
În aceeaşi informaţie se arată în continuare că, la 14 martie, la C.C. al
Partidului Comunist din Moldova a parvenit o informaţie de la Ministerul apărării
al U R.S.S. în care se relevă că a fost dată o dispoziţie de retragere imediată a
contingentului suplimentar din republică, contingent care este trecut sub tăcere în
telegrama adresată Preşedintelui Moldovei.
Contradicţia este evidentă şi nu contribuie la consolidarea încrederii
popoarelor U.R.S.S. faţă de declaraţiile privind viitoarea federaţie reînnoită,
probând faptul că suveranitatea republicii noastre este ignorată în mod brutal.
Considerăm de asemenea necesar să atragem atenţia opiniei publice asupra
faptului că comandamentul Regiunii militare Odesa, investit de stat cu puteri foarte
214
mari, le foloseşte ca argument în corespondenţa pe care o are cu conducerea
Republicii Moldova, invocând existenţa unor presupuse detaşamente de voluntari
înarmaţi cu arme de foc şi care, chipurile, au misiunea să zădărnicească
desfăşurarea plebiscitului in sudul Moldovei şi în Transnistria.
Toate aceste fapte demonstrează clar care sunt forţele politice ce beneficiază
de încrederea comandamentului Regiunii militare Odesa. În caz contrar, ar putea fi
vorba doar despre simple cazuri de in competenţă a structurilor militare respective
sau de o tensionare premeditată a situaţiei sociale.
14 martie 1991
(M.S., nr. 65/66, 20 martie 1991)

Nr.134
Adresare a Sovietului Suprem al ”Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești Nistrene” către Președintele Sovietului Supreme al
URSS, A.I.Lukianov.
10 aprilie 1991
ВЕРХОВНЫЙ СОВЕТ
ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МОЛДАВСКОЙ
СОВЕТСКОЙ СОЦИАЛИСТИЧЕСКОЙ
РЕСПУБЛИКИ
10.04.91г № 2
Председателю Верховного Совета СССР
т. ЛУКЬЯНОВУ А.И.
О необходимости создания единой
системы правоохранительных органов
Приднестровского региона.

В начале 1990 года стало очевидным формирование в ССР Молдова

националистического режима, стремящегося к изменению государственного
строя, отрыву республики от Союза ССР.
Конкретным подтверждением этому служат следующие практические
шаги высших органов государственной власти и управления ССРМ.
Принятие Верховным Советом ССР Молдова 23 июня 1990 г.поста-
новления "О заключении комиссии Верховного Совета ССР Молдова по
политико-юридической оценке Советско-Германского Договора о
ненападении и Дополнительного секретного протокола от 23 августа 1939
года, а также их последствий для Бессарабии и Северной Буковины" , в
котором однозначно утверждается о незаконности образовании: 2 августа
1940 года Молдавской ССР; отказ от участия в разработке Союзного
Договора и проведении референдума СССР 17 марта 1991 года.
Захватив ключевые посты в руководстве республикой
националистические лидеры народного фронта Молдовы (НФМ) стали
проводить широкомасштабные акции по овладению государственным
аппаратом, трансформации его структур для обеспечения своей политики

215
(создание по сути дела мононационального правительства во главе со став-
ленником НФМ М. Друком).
Особое внимание при этом уделялось правоохранительным органам:
поскольку. диктаторская сущность режима требовала именно эти органы
сделать главным орудием подавление всякого "инакомыслия" и протеста.
против политики националистических сил и ущемления прав и свобод
граждан по национальному признаку.
Руководство МВД республики и гор(рай)органы правобережья во
исполнение постановления Правительства ССРМ № 407 напрямую
участвовали в создании антиконституционных боевых отрядов волонтеров,
координации их деятельности во время похода в гагаузские районы и
Приднестровье. В целях управления отрядами волонтёров использовались
системы связи МВД ССРМ.
Была проведена реорганизация системы МВД ССРМ, ликвидированы
органы советской милиции и созданы полицейские формирования (18
декабря 1990 г. был принят Закон ССРМ "О полиции", согласно которого в
структуре министерства внутренних дел ССРМ создан Департамент
внутренних войск республики, что противоречит союзному
законодательству). В то же Время парламент ССР Молдова потребовал
вывода с территории республики внутренних войск Союза ССР.
Постановлением Верховного Совета ССР Молдова от 26 июля 1990 года
"О некоторых особенностях деятельности Прокуратуры ССР Молдова"
фактически нарушен централизованный принцип организации и
деятельности Прокуратуры СССР, а также поставлена задача Правительству
ССРМ решить вопрос о передаче в собственность республики материально-
технической базы прокуратуры ССР Молдова, принадлежащей по закону
Прокуратуре Союза ССР. Более того, изменениями статей 97,107,164 Консти-
туции ССР Молдова прокурор республики, прокуроры городов и районов
полностью выведены из подчинения Генерального Прокурора Союза ССР.
Этими и другими реорганизациями в ССР Молдова фактически
разрушены союзные структуры и система правоохранительных органов
С 1990 г. в республике ведется усиленная чистка кадров
правоохранительных органов по национальным и политическим признакам - из
органов суда, прокуратуры и МВД увольняются работники как некоренной так
и коренной национальности, не поддерживающие политику НФМ, и
выступающие против идеи отделения Молдовы от Союза ССР. В течении пяти-
шести месяцев по этой причине освобождены от занимаемых должностей
абсолютное большинство руководителей отделов и управлений МВД
республики, около 70% руководящего состава гор(рай)отделов, большое
количество опытных, квалифицированных кадров прокуратуры республики,
гор (рай) прокуратур, членов Верховного Суда и городских, районных судов.
В то же время по рекомендациям руководителей НФМ восста-
навливаются на службе в правоохранительных органах и выдвигаются на
руководящие посты лица, ранее уволенные из органов по дискредитирующим
основаниям.

216
 Личный состав органов внутренних дел Приднестровского региона
ущемляется в части поощрения, снабжения криминалистической; и
специальной техникой, форменной одеждой, а в последнее время и в части
финансирования капитального строительства.
Реорганизованные и сформированные по принципу преданности идеям
НФМ, подчиняясь Верховному Совету и Правительству ССР Молдова,
правоохранительные, органы республики вместо выполнения своих прямых
функций по охране правопорядка и борьбе с преступными, проявлениями,
втягиваются указанными органами, в несвойственные им сферы
политической борьбы, антиконституционной деятельности и расправ с.
"инакомыслящими" то есть из органов правоохранительных их превращают
карательные органы, причем карательные по политическим мотивам.
Верховным Советом ССРМ приняты и принимаются уголовные и
административные законы, противоречащие Конституции Союза ССР и
Основам уголовного законодательства Союза ССР и союзных республик,
Основам законодательства об административных правонарушениях также
нормам международного права.
Например, в мае 1920 г. Уголовный кодекс ССРМ был дополнен
статьями 2031.2.3 по одной из которых были возбуждены, уголовные дела
против целого ряда руководителей Советов народных депутатов и других
должностных лиц Приднестровья и Гагаузии, по которым прокуратура ССРМ
с привлечением целого ряда работников гор(рай)прокуратур и милиции
Молдовы и Приднестровского региона активно вела расследование.
Прокурор ССРМ Постовая Д.Х. настойчиво требовал у местных Советов
согласия на арест т.т.Смирнова И.Н., Рылякова В.М. и других лиц.
И только после нашего обращения II декабря 1990 г.к Генеральному
прокурору СССР, данное уголовное дело было истребовано для проверки
законности его возбуждения и производства следствия в Прокуратуру Союза
ССР. Письмом от 4 января 1991 г № 15-2125-90 из Прокуратуры СССР нам
было сообщено:"Ввиду того, что статья 203 УК ССР Молдова содержит
положения, нарушающие основание права и свободы граждан Генеральный
прокурор СССР обратился в Комитет Конституционного надзора СССР с
предложением рассмотреть этот вопрос и вынести по нему заключение".
Начиная с лета 1990 г. по личному указанию Министра внутренних дел
ССРМ генерала Косташа И.Г., органы внутренних дел периодически
вовлекались в антиконституционную деятельность по осуществлению
оперативно-розыскных мероприятий в виде наружного наблюдения, звуко и
видеозаписи выступлений народных депутатов: разных уровней. В этих целях
Министром лично создавались специальные группы из сотрудников МВД, а
полученная информация передавалась руководству НФМ, Национальному
радио и телевидению для использования в политических целях. Подобного
рода деятельность является грубейшим нарушением конституционных прав
граждан и законов о статусе народных депутатов СССР и ССРМ.
Вынужденное применение работниками правоохранительных органов
Приднестровского региона законов ССР Молдова - статей 203 Уголовного
кодекса ССР Молдова, статьи 174 Кодекса об административных
217
правонарушениях (вводящую, ответственность за нарушение порядка
применения флага – “триколора” подавление уголовно правовыми методами
"инакомыслия" и в то же время не законченное до настоящего времени
уголовное дело о расстреле работниками МВД Молдовы гражданского
населения в г.Дубоссары 2 ноября 1990 г. порождают обоснованное
возмущение граждан Приднестровья и крайне негативное отношение к
работникам правоохранительных органов.
Изложенное влечет за собой разрыв наработанных связей с
общественностью и населением Приднестровского региона в деле
координации борьбы с преступностью, и в итоге к её росту, тем более, что
постановлением Правительства ССРМ на территории Молдовы распущены
ДНД и рабочие отряды милиции.
Однако, в соответствии с постановлением Совета Министров СССР No
1016 от 11.10.90 г. (не ратифицированном ВС ССРМ), указанные
общественные формирования продолжают функционировать на территории
Приднестровского региона, но без взаимодействия с органами внутренний
дел, их борьба с правонарушениями не дает должного эффекта.
В силу исторических, демографических, экономическими ряда других
причин, интернациональных традиций региона, 2 сентября 1990 г. на II
съезде Народных депутатов всех уровней было принято решение об
образовании Приднестровской МССР, что явилось результатом борьбы
населения с националистическими силами.
С целью достижения самостоятельности и повышения материального
благосостояния народа Приднестровского региона, ведется интенсивная
работа по разделению бюджета и фондов Приднестровья и Молдовы,
соответственно формируются региональные структуры исполнительных и
распорядительных органов власти.
В этой работе достигнуты определенные положительные результаты. 1
апреля 1991 г. решением правления агропромышленного банка Союза ССР
создан Приднестровский региональный акционерный агропромбанк с
непосредственным подчинением банку Союза ССР. Находятся в стадии
разрешения и вопросы разделения фондов материально-технического
снабжения.
В этой ситуации особую остроту приобретает двойственное положение
правоохранительных органов. По решению органов власти региона, в
Приднестровье, действуют законы СССР, признается приоритет союзного
законодательства над республиканским.
В соответствии с Законом СССР "Об обеспечении действия закона и
иных актов, законодательства Союза ССР”. от 23 октября 1990 г., статьей 74
Конституцией СССР, работники обязанысами выполнять союзные законы и
надзирать за их надлежащим исполнением всеми органами, должностными
лицами, и гражданами.
Однако, Верховный Совет ССР Молдова 26 июля 1990 г. постановил, что
законы Союза ССР и Указы Президиума Верховного Совета ССР и Указы
Президента СССР действуют на территории Молдовы лишь после их

218
ратификации Верховным Советом ССРМ, который также вправе
ограничивать и приостанавливать действие законов Союза ССР.
В настоящее время ряд законов СССР ратифицирован, ряд не
ратифицирован, кроме того, парламентом ССРМ принят ряд законов, прямо
противоречащих союзному законодательству.
Все это вместе взятое вызывает растерянность работников
правоохранительных органов Приднестровского региона, порождает хаос и
беззаконие в применении норм законодательства, крайне отрицательно
влияет на состояние борьбы с преступностью, другими правонарушениями,
особенно в сфере экономики и хозяйственной деятельности, тем более, что с
целью усиления давления на работников правоохранительных органов
Приднестровья и понуждения их к исполнению законов Молдовы и
неисполнению законов Союза ССР, руководители правоохранительных
органов устно заявляют работникам указанных органов на местах, что с
апреля сего года они прекращают их финансирование.
В целях укрепления социалистической законности, активизации борьбы с
преступностью и охраны о общественного порядка, обеспечения защиты прав
и интересов граждан Приднестровья, просим Вас решить вопрос о создании в
Приднестровском регионе единой системы правоохранительных органов с
выведением ее из подчинения органов ССР Молдова и подчинением
непосредственно союзным органам.
Для создания системы правоохранительных органов считаем
целесообразным образовать:
- Управление внутренних дел Приднестровского региона (на правах
республиканского министерства внутренних дел), подчинив ему все
городские и районные отделы внутренних дел Приднестровья;
- Прокуратуру Приднестровского региона (на правах республиканской)
подчинив ей все гор(рай)прокуратуры Приднестровья;
-Управление юстиции Приднестровского региона (на права
республиканского);
-Суд Приднестровского региона (на правах Верховного Суда
республики) и систему городских и районных судов;
-Арбитражный суд Приднестровского региона (на правах
республиканского).
Председатель ПМССР (подпись) И.Н.Смирнов
Председатель Верховного
Совета Приднестровской МССР (подпись) Г.Р.Маракуца

(Arhiva alcătuitorilor)

219
 Nr.135
Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la
cazurile de încălcare gravă a legislaţiei şi de lezare în drepturi a cetăţenilor
republicii pe teritoriul Sovietelor raionale Dubăsari, Grigoriopol,
Camenca, Rîbniţa, Slobozia şl pe teritoriul Sovietelor orăşeneşti Bender,
Dubăsari, Rîbnita şi Tiraspol de deputaţi ai poporului
16 aprilie 1991

După ce a fost audiată şi discutată informaţia domnului Victor Puşcaş,

vicepreşedinte al Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova, privind cazurile de
încălcare gravă a legislaţiei şi de lezare în drepturi a cetăţenilor republicii pe te-
ritoriul Sovietelor raionale Dubăsari, Grigoriopol, Camenca, Rîbniţa, Slobozia şi
pe teritoriul Sovietelor orăşeneşti Bender, Dubăsari, Rîbniţa şi Tiraspol de deputaţi
ai poporului. Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova nu menționează că
situația ce se creează pe teritoriul Sovietelor menționate este rezultatul continuării
activităţii anticonstituţionale a unor lideri separatişti din zona Nistrului, orientate
în mod premeditat spre subminarea bazelor orînduirii statale şi a integrităţii
teritoriale a R.S.S. Moldova.
Cu toate că prin hotărîrile Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova din 27
noiembrie şi 29 decembrie 1990 şi prin Decretul Preşedintelui U.R.S.S. din 22
decembrie 1990 «Cu privire la măsurile pentru normalizarea situației din R.S.S.
Moldova» toate hotărîrile organelor anticonstituţionale ale aşa numitei republici
sovietice socialiste moldoveneşti nistrene au fost calificate drept nelegitime şi fără
putere juridică din momentul adoptării lor, iar prin hotărârea Sovietului Suprem al
R.S.S. Moldova din 29 decembrie 1990 s-au luat măsuri concrete pentru realizarea
concilierii civice, liderii separatismului, şi adepţii lor îşi continuă activitatea
criminală, fac tot posibilul pentru a destabiliza situaţia social-politică din zonă şi
din republică, instigă cetăţenii, colectivele întreprinderilor, instituţiilor şi organiza-
ţiilor, inclusiv organele locale ale puterii de stat şi administraţiei de stat, la
nesupunere faţă de legile R.S.S. Moldova, adoptă hotărîri şi săvîrşesc acţiuni ce
lezează demnitatea şi drepturile cetăţenilor de naţionalitate moldovenească, admit
pîngărirea Drapelului de Stat al R.S.S. Moldova.
În ultimul timp şi-a intensificat activitatea distructivă pretinsul soviet
suprem al republicii nistrene, proclamate nelegitim, care prin hotărîrile sale,
adoptate în perioada ianuarie-martie 1991, a întreprins acţiuni concrete, îndreptate
spre subminarea sistemului bancar, financiar şi fiscal unic al R.S.S. Moldova.
Prin hotărîrea sus-menţionatului «soviet suprem» din 12 martie 1991 cu
titlul fariseic «Cu privire la măsurile primordiale pentru păstrarea specificului
poporului moldovenesc, a limbii şi a culturii lui» sînt declarate fără putere juridică
pe întreg teritoriul de pe malul stîng al Nistrului actele legislative ale R.S.S.
Moldova privind limba. Tuturor instituţiilor preşcolare, şcolare şi altor instituţii in-
structiv educative li s-a prescris să asigure învăţarea limbii moldoveneşti pe baza
grafiei chirilice, s-a hotărît să se editeze producţie tipografică pe baza aceleiași
grafii. Informaţiile organelor de ocrotire a drepturilor privind evenimentele din
oraşele Bender, Tiraspol, din satul Copanca, raionul Slobozia, dovedesc că

220
transpunerea în viaţă a hotărîrii nelegitime sus-arătate se asigură prin presiuni, prin
şantaj, prin ameninţări, prin maltratarea cetăţenilor, prin concediere pe motiv de
«aţîţare a vrajbei interetnice».
Principala armă a liderilor separatişti au devenit ipocrizia şi înşelăciunea,
dezinformarea populaţiei din zona respectivă asupra acţiunilor Parlamentului,
Preşedintelui şi Guvernului republicii, specularea aşa-numitei românizări a Mol-
dovei şi unirii ei cu România, acţiunile provocatoare, propaganda
anticonstituţională, antimoldove-nească agresivă, aventurismul politic nesăbuit.
Rolul de căpetenie în aţîţarea confruntării interetnice, în organizarea
diferitelor acţiuni nelegitime şi extrem de periculoase continuă să-1 joace Consiliul
unificat al colectivelor de muncă (C.U.C.M.) din Tiraspol şi filialele lui de la
întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile din raioanele şi oraşele din zona
Nistrului. Părtaşii C.U.C.M. au încercat să confecţioneze arme artizanale la o serie
de uzine din oraşul Bender.
În situaţia social-politică complicată Sovietele de deputaţi ai poporului din
raioanele Dubăsari, Grigoriopol, Camenca, Rîbniţa şi Slobozia, precum şi din
oraşele Bender, Dubăsari, Rîbniţa şi Tiraspol continuă să tolereze acţiunile
nelegitime ale separatiştilor, îşi exercită nesatisfăcător funcţiile prevăzute de legile
R.S.S. Moldova pentru asigurarea respectării neabătute a cerinţelor legislaţiei şi
pentru menţinerea ordinii de drept pe teritoriile din subordine. Sovietele orăşeneşti
Dubăsari, Rîbnița şi Tiraspol de deputaţi ai poporului, în pofida Hotărîrii
Sovietului Suprem al R.S.S, Moldova din 3 noiembrie 1990 şi Decretului
Preşedintelui U.R.S.S. din 25 iulie 1990, au format detaşamente militarizate cu un
efectiv de 300, 100 şi respectiv 200 de persoane, înarmate după modelul militarilor
din Armata Sovietică. Aceleaşi Soviete continuă să menţină în stare de capacitate
de luptă detaşamentele muncitoreşti de sprijinire a miliţiei (D.M.S.M.), care au
fost dizolvate încă în anul trecut printr-o hotărîre a Guvernului republicii.
Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova consideră că această evoluţie a
situaţiei din zona Nistrului este rezultatul acţiunilor iresponsabile ale unor persoane cu
pretenţii de lideri politici, sprijinite făţiş de forţele conservatiste din Centru, cărora nu
le pasă de soarta populaţiei republicii indiferent de componenţa ei naţională, forţe care
caută cu orice preţ să păstreze «status quo-ul» actualei Uniuni, să lipsească poporul
moldovenesc de dreptul la autodeterminare benevolă şi liberă.
Totodată, Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova subliniază, că
acţiunile nelegitime, antistatale şi criminale pe o perioadă îndelungată de timp ale
unui mic număr de «luptători pentru interesele poporului moldovenesc» care au
întrecut orice măsură au devenit posibile ca urmare a faptului că Guvernul şi
organele de ocrotire a drepturilor din republică au reacţionat cu întîrziere şi
neadecvat la aceste acţiuni, ba chiar au dat dovadă de toleranţă condamnabilă faţă
de acţiunile provocatoare, criminale ale liderilor separatismului.
În scopul prevenirii cazurilor de încălcare gravă a cerinţelor legislaţiei republicii
din zona Nistrului, asigurării unei ordini de drept riguroase şi respectării legalităţii în
activitatea organelor locale ale puterii de stat şi administraţiei de stat, întreprinderilor,
instituţiilor şi organizaţiilor, formaţiunilor obşteşti şi a cetăţenilor din această zonă şi în
conformitate cu articolul 105 din Constituţia (Legea Fundamentală) a R.S.S. Moldova,
Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova hotărăşte:
221
 1. Se declară ca neavînd efecte juridice şi se anulează din momentul adoptării lor:
— hotărîrile aşa-numitului soviet suprem al republicii nistrene, adoptate după
Decretul Preşedintelui U.R.S.S. din 22 decembrie 1990, inclusiv hotărîrile despre
modificarea sistemului bancar, financiar şi fiscal unic actual al republicii, precum
şi despre acţiunea actelor legislative ale R.S.S. Moldova cu privire la limbă pe
teritoriul zonei Nistrului;
— hotărîrea comitetului executiv al Sovietului orăşenesc Tiraspol de deputaţi al
poporului din 7 decembrie 1989 «Cu privire la înregistrarea Regulamentului
C.U.C.M.», precum şi hotărîrile altor Soviete locale de deputaţi ai poporului cu
privire la înregistrarea consiliilor unificate ale colectivelor de muncă ca
organizaţii create în mod ilicit, care desfăşoară o activitate nelegitimă;
- hotărîrile comitetelor executive ale Sovietelor orăşeneşti Dubăsari, Rîbniţa şi Ti-
raspol de deputaţi ai poporului cu privire la formarea detaşamentelor militarizate.
2. Ministerul Afacerilor Interne al R.S.S. Moldova (I. G. Costaş), Comitetul
Securităţii Statului al R.S.S. Moldova (F.L. Botnari), Procuratura R.S.S. Moldova
(D. H. Postovan):
să întreprindă măsuri operative şi eficiente pentru:
— asigurarea executării neabătute a legislaţiei R.S.S. Moldova pe teritoriul
Sovietelor raionale Dubăsari, Grigoriopol, Camenca, Rîbniţa, Slobozia şi pe
teritoriul Sovietelor orăşeneşti Bender, Dubăsari, Rîbniţa şi Tiraspol de deputaţi ai
poporului de către toate organele puterii de stat şi administraţiei de stat,
întreprinderile. instituţiile şi organizaţiile şi de către persoanele lor oficiale, de
către formaţiunile obşteşti şi de către cetăţeni;
— dizolvarea efectivă a detaşamentelor militarizate, formate de comitetele
executive ale Sovietelor orăşeneşti Dubăsari, Rîbniţa şl Tiraspol de deputaţi ai
poporului;
— tragerea la răspunderea prevăzută de lege a persoanelor oficiale şi a
cetăţenilor care s-au făcut vinovaţi de organizarea şi crearea unor formațiuni și
organe anticonstituționale de instigare la nerespectarea legilor republicii, de
atentat asupra bazelor orînduirii statale, social-economice și asupra integrității ei
teritoriale, de lezare a demnităţii şi a drepturilor cetăţenilor;
— să informeze periodic Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova despre
rezultatele măsurilor luate pentru asigurarea ordinii de drept constituţionale pe
teritoriul raioanelor şi oraşelor indicate.
3. Se atrage atenţia Guvernului R.S.S. Moldova (M. G. Druc, V. F. Muravschi,
C. A. Tampiza) asupra faptului că e inadmisibilă tărăgănarea în adoptarea
măsurilor pentru asigurarea funcţionării normale a sistemului bancar, financiar şi
fiscal unic al republicii că trebuie să intensifice activitatea în această direcţie şi să
informeze Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldo va pînă la 1 mai 1991
despre acțiunile concrete pe care le-a întreprins,
4. Să ceară Sovietului Suprem al Uniunii R.S.S., Preşedintelui U.R.S.S. şi
Cabinetului de Miniştri al U.R.S.S. să ia măsuri în vederea curmării acţiunilor
unor organe unionale (inclusiv ale Băncii Agroindustriale a U.R.S.S.), care
sprijină liderii separatismului în încercarea lor de a distruge sistemul bancar,
financiar şi fiscal unic al R.S.S. Moldova.

222
 Conducerea U.R.S.S. să fie avertizată că acţiunile forţelor separatiste din
zona Nistrului de a submina sistemul bancar, financiar şi fiscal unic al R.S.S.
Moldova vor determina republica să-şi revadă nu numai obligaţiile faţă de
bugetul unional, dar şi mijloacele şi metodele de menţinere a ordinii de drept
constituţionale în republică şi de păstrare a integrităţii ei teritoriale.
5. Să fie adresată Prezidiului Sovietului Suprem, al R.S.S. Ucrainene propunerea
cerere de a închide contul corespondent al băncii regionale din zona Nistrului a
Băncii Agroindustriale a U.R.S.S. în instituţiile Băncii de Stat a U.R.S.S. din oraşul
Kotovsc, regiunea Odesa, şi de a curma acţiunile ce se întreprind de pe teritoriul
R.S.S. Ucrainene şi sînt îndreptate împotriva R.S.S. Moldova.
6. Secţia pentru problemele legislaţiei şi ale ordinii de drept şi Secţia pentru
problemele social-economice ale Secretariatului Sovietului Suprem al R.S.S.
Moldova vor urmări executarea prezentei Hotărîri.

Alexandru MOŞANU,
Preşedintele Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova.
or. Chişinău, 16 aprilie 1991.
(M.S., NR.90, 25 aprilie 1991)

Nr.136
Apel al Sovietului Suprem al RSS Moldovenești Nistrene către Sovietul
Suprem al RSS Moldova
26 aprilie 1991

ОБРАЩЕНИЕ
К ВЕРХОВНОМУ СОВЕТУ ССР МОЛДОВА
Уважаемые народные депутаты ССР Молдова!
Мы, народные депутаты Приднестровской Молдавской Советской
Социалистической Республики, обеспокоены продолжением курса руководства
Молдовы и ее Парламента на отрыв от Союза. Об этом говорят принятые и
принимаемые Верховным Советом ССР Молдова законодательные акты,
постановления Правительства, публичные заявления и выступления в средствах
массовой информации руководителей ССР Молдова.
Более того, появилась опасная тенденция решения вопросов методами
физического и политического насилия, о чем говорят акты политического
терроризма по отношению к депутатам Приднестровья. Не выполняются
конкретные положения Указа Президента СССР от 22 декабря 1990 года « О
мерах по нормализации обстановки в ССР Молдова», что в свою очередь
блокирует выполнение данного Указа руководством Приднестровской
Молдавской ССР.
Постановление Совета Национальностей Верховного Совета СССР от 26
апреля 1991 года «О путях достижения согласия по нормализации обстановки
в ССР Молдова» дает нам еще один, и, возможно, последний шанс сохранить
целостность Молдавии в составе СССР. В целях выполнения данного

223
постановления мы призываем вас начать с его первого пункта, где нам с вами
предложено «незамедлительно приступить к переговорам по выработке
компромиссных решений».
Общественно-политическая ситуация вокруг Молдовы и в целом по
стране такова, что сегодня нельзя с уверенностью сказать к какой форме
государственности придет Союз ССР и каково будет там место Молдавии.
Реальностью является и то, что у нас разные подходы к данным
вопросам. Наша позиция известна и подтверждена неоднократным
волеизъявлением народа Приднестровья.
Поэтому для сохранения целостности ССР Молдова и совместного
решения задач по достижению реального государственного суверенитета,
нормализации общественно-политической обстановки ПОВТОРНО
предлагаем рассмотреть предложения о федеративном устройстве Молдавии.
В этом мы видим единственный на сегодняшний день путь к миру и
стабильности.
Положение таково, что в случае невыполнения в ближайшие дни
постановления Совета Национальностей Верховного Совета СССР «О путях
достижения согласия по нормализации обстановки в ССР Молдова» мы
вынуждены будем предпринять шаги по реализации воли наших избирателей
к самоопределению и достижению государственности вне контактов с ССР
Молдова.

Верховный Совет
Приднестровской Молдавской ССР
г. Тирасполь,
26 апреля 1991 года
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.132)

Nr.137
Hotărârea Sovietului Suprem al ”Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești Nistrene” Cu privire la situația social-politică în legătură
cu terorismul politic al conducerii RSSM împotriva deputaților
poporului din Transnistria
6 mai 1991

ПОСТАНОВЛЕНИЕ
ВЕРХОВНОГО СОВЕТА
ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МОЛДАВСКОЙ СОВЕТСКОЙ
СОЦИАЛИСТИЧЕСКОЙ РЕСПУБЛИКИ
Об общественно-политической обстановке в связи
с политическим терроризмом руководства ССРМ
против народных депутатов Приднестровья
Вновь резко обострилась общественно-политическая обстановка в
Молдавии. Национал-экстремистское руководство ССР Молдова, не желая
смириться с тем, что народ Приднестровья единодушно выразил на
224
общесоюзном референдуме свою волю остаться в составе единого
Советского Союза, вновь прибегло к насилию и террору против единства
Союза ССР. 16 апреля с. г. Президиум Верховного Совета ССР Молдова
принял провокационное постановление, пункт второй которого требует от
Министерства внутренних дел, КГБ, Прокуратуры ССР Молдова «принять
оперативные и эффективные меры по обеспечению неукоснительного
исполнения законодательства ССР Молдова» на территории Приднестровья,
а пунктом четвертым руководство Союза ССР «предупреждается» о решении
ССР Молдова «пересмотреть свои обязательства... в отношении средств и
способов поддержания конституционного правопорядка в республике и
сохранения ее территориальной целостности». Эти решения можно
расценивать не иначе как неприкрытую угрозу в адрес ПМССР и вызов
высшему руководству СССР.
Лидеры национал-экстремизма перешли к конкретным действиям. За
активное участие в подготовке и проведении Всесоюзного референдума- 17
марта 1991 года о будущем Союза ССР возбуждены уголовные дела против
ряда депутатов районных и сельских Советов районов Штефан Водэ,
Кеинарь. За депутатами установлена слежка, прокуроры выносят им
официальные предостережения, вызывают на допросы. 25 апреля 1991 года
под конвоем полиции в прокуратуру района Штефан-Водэ был доставлен
депутат сельского Совета села Граданица товарищ Овчинников В. И.
Прокурор района сделал ему официальное предостережение за активную
подготовку и участие в проведении Всесоюзного референдума. Тем самым
были грубо нарушены Законы СССР «О статусе народного депутата СССР» и
о проведении референдума СССР.
Работники прокуратуры Кеинарского района предупредили депутатов
сельского Совета сел Золотиевка, Ларга и Николаевка о том, что в случае,
если не будут отменены решения сходов жителей этих сел о выходе из
состава ССР Молдова и присоединении к ПМССР, то они будут привлечены
к уголовной ответственности.
Дело дошло до похищения и насильственного привода депутатов в
Прокуратуру ССР Молдова. Утром 30 апреля 1991 года спецслужбой МВД
ССР Молдова был похищен и доставлен в Кишинев Первый заместитель
председателя Верховного Совета ПМССР народный депутат
Приднестровской МССР и Тираспольского городского Совета товарищ
Загрядский В. А., который незаконно содержался в помещении Прокуратуры
ССР Молдова более десяти часов. В тот же день в 23 часа вблизи города
Дубоссары вооруженными сотрудниками МВД ССР Молдова были
задержаны Председатель Каменского райисполкома Матейчук Л. Я.,
Председатель Верховного Совета Приднестровской МССР Маракуца Г. С.
Постановлением Президиума Каушанского районного Совета народных
депутатов принято решение о прекращении поставок сельскохозяйственной
продукции в г. Бендеры, делаются попытки подобных действий в отношении
Приднестровья и в других районах ССР Молдова.
Обращает на себя внимание тот факт, что эти акции предприняты
руководством ССР Молдова уже после принятия Советом Национальностей
225
Верховного Совета СССР 26 апреля 1991 года постановления «О путях
достижения согласия по нормализации обстановки в ССР Молдова» и
фактически направлены на его срыв.
Все действия руководства ССР Молдова по задержанию граждан
Приднестровской Молдавской ССР являются провокационными и ведут к
осложнению отношений между республиками, вызывают рознь среди населения.
На основании вышеизложенного Верховный Совет Приднестровской
МССР постановляет:
1. Обратиться с официальным заявлением к Президенту СССР М. С.
Горбачеву, Председателю Кабинета Министров СССР В. С. Павлову,
Министру МВД СССР Б. К. Пуго, Генеральному прокурору СССР Н. С.
Трубину с просьбой обеспечить защиту конституционных прав, свобод и
интересов граждан, проживающих на территории Приднестровской МССР.
2. Выразить решительный протест руководству ССР Молдова в связи с
противоправными действиями в отношении Председателя Верховного Совета
ПМССР Маракуцы Г. С, Первого заместителя председателя Верховного
Совета ПМССР Загрядского В. А., председателя Каменского райисполкома
Матейчука М. Я.
3. Поручить Президиуму ВС ПМССР и Правительству ПМССР в срок до
14 мая 1991 года подготовить и представить на рассмотрение ВС ПМССР
Законов «О местном самоуправлении и местном хозяйствовании» и «О
бюджете ПМССР на 1991 год».
4. Образовать при Председателе ПМССР Комитет по координации
действий правоохранительных органов, исполкомов местных Советов
народных депутатов и общественных организаций в целях эффективной
защиты гражданских, политических прав и суверенитета Приднестровской
МССР. Предложить Председателю ПМССР назначить председателя
комитета.
5. Образовать комиссию ВС ПМССР для подписания Союзного договора
в соответствии с итогами проведенного референдума СССР и в целях
нормализации политической и экономической обстановки в регионе.
6. Во исполнение постановления Совета Национальностей ВС СССР от
26.04.91 г. повторно обратиться к ВС ССРМ с предложением о
безотлагательном проведении переговоров с целью нормализации
политической и экономической обстановки в регионе. Образовать
соответствующую комиссию ВС ПМССР.
7. Предупредить руководство ССРМ, что в случае дальнейших попыток
обострить обстановку, применения репрессий в отношении граждан,
руководителей, депутатов всех уровней ПМССР, а также экономического
давления будут приняты немедленные ответные жесткие меры вплоть до
прекращения движения на транспортных магистралях, подачи газа и
электроэнергии, поставок промышленной и сельскохозяйственной
продукции.
8. Обратиться к ВС СССР, Верховным Советам России, Украины,
Белоруссии, Казахстана, других союзных и автономных республик, к

226
трудовым коллективам страны о поддержке нашей борьбы за свои
гражданские и политические права, суверенитета Приднестровской МССР.
9. Обратиться к трудовым коллективам городов и районов
Приднестровья с предложением провести собрания и митинги, дать оценку
противоправным действиям руководства ССР Молдова.

Председатель Верховного Совета Приднестровской МССР

Г. С. Маракуца
г. Тирасполь,
6 мая 1991 года

(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.134)

Nr.138
Hotărârea Sovietului Suprem al ”Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești Nistrene” Cu privire la participarea RSSM Nistrene la
pregătirea și semnarea Tratatului unional
6 mai 1991

ПОСТАНОВЛЕНИЕ
ВЕРХОВНОГО СОВЕТА ПРИДНЕСТРОВСКОЙ
МОЛДАВСКОЙ СОВЕТСКОЙ СОЦИАЛИСТИЧЕСКОЙ
РЕСПУБЛИКИ
Об участии Приднестровской МССР в подготовке
и подписании Союзного договора
Проект нового Союзного договора, опубликованный в печати и
представленный на рассмотрение Верховного Совета СССР, может стать
мощной правовой основой для радикального обновления Союза ССР на
федеративных принципах, позволит в полной мере реализовать суверенные
права всех субъектов федерации, а также государственных новообразований,
каким является и Приднестровская Молдавская ССР.
Результаты проведенного 17 марта 1991 года референдума СССР
подтвердили желание большинства советских граждан сохранить и обновить
наше многонациональное государство.
Однако руководство и Верховный Совет ССРМ вопреки Закону СССР «О
референдуме» сделало все возможное для воспрепятствования свободному
волеизъявлению граждан и срыву референдума СССР в Молдове. Делегация
от респуб-лики не участвует в разработке проекта Союзного договора.
Президент и Президиум Верховного Совета ССРМ неоднократно заявляли и
заявляют, что Союзный договор не будет ими подписан ни при каких
условиях. Взят курс на отрыв Молдовы от СССР и создание второго
Румынского государства.
Вместе с тем, подавляющее большинство (83%) жителей Приднестровья,
несмотря на угрозы и психологическое давление со стороны руководства

227
Молдовы, приняли активное участие в референдуме СССР 17 марта и
высказались за сохранение Союза ССР (97% принявших участие в
голосовании). Эти результаты свидетельствуют о желании на-
рода Приднестровья жить в составе обновленного Союза ССР.
Исходя из вышеизложенного Верховный Совет Приднестровской
Молдавской ССР постановляет:
1. Учитывая решение III съезда народных депутатов всех уровней
Приднестровского региона и в соответствии с итогами референдума СССР на
территории Приднестровья, считать Приднестровскую Молдавскую ССР
неотъемлемой частью Союза ССР.
2. Просить Верховный Совет СССР допустить Придне-стровскую МССР
к подготовке и подписанию Союзного договора в качестве субъекта
Федерации.
3. Утвердить комиссию для участия в подготовке и подписании
Союзного договора под руководством Председателя Верховного Совета
Приднестровской Молдавской ССР Маракуца Г. С. и Председателя
Республики Смирнова И. Н. (состав комиссии прилагается).
4. О данном решении проинформировать Верховный Совет ССРМ.
Председатель Верховного Совета
Приднестровской Молдавской Советской
Социалистической Республики Г. Маракуца
г. Тирасполь.
6 мая 1991 года
ПРИЛОЖЕНИЕ
К ПОСТАНОВЛЕНИЮ ВЕРХОВНОГО СОВЕТА
ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МССР ОТ 6 МАЯ 1991 ГОДА
О составе комиссии для подготовки
и подписания Союзного договора
Считать полномочными представителями от Приднестров-
ской МССР следующих депутатов Верховного Совета При-
днестровской МССР:
1. Смирнова Игоря Николаевича
2. Маракуца Григория Степановича
3. Гончар Владимира Александровича
4. Морозова Александра Николаевича
5. Воеводина Владимира Павловича
6. Палагнюка Бориса Дмитриевича
7. Караман Александра Акимовича
8. Загрядского Вячеслава Алексеевича
9. Чарыева Валерия Карягдыевича
10. Большакова Анатолия Ивановича
11. Митиш Николая Георгиевича
12. Лабунского Владимира Владимировича
13. Финагина Владислава Александровича
14. Когут Вячеслава Васильевича
15. Боднарь Владимира Лукича
228
 16. Емельянова Владимира Ивановича
17. Акулова Бориса Николаевича
18. Яковлева Василия Никитовича
19. Чегурко Надежду Георгиевну
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.138)

Nr.139
Legea Republicii Sovietice Socialiste Moldova Cu privire la schimbarea
denumirii statului RSS Moldova în Republica Moldova
23 mai 1991

Având în vedere importanţa spirituală, istorică şi politico-juridică a denumirii

oficiale a statului şi exprimând dorinţa alegătorilor, cetăţeni ai R.S.S. Moldova,
Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova hotărăşte:
1. Statul suveran R.S.S. Moldova se numeşte Republica Moldova (în formă
prescurtată Moldova).
2. În Constituţia (Legea Fundamentală) a R.S.S. Moldova se fac următoarele
modificări:
în titlul şi în textul Constituţiei cuvintele «Republica Sovietică Socialistă
Moldova» se înlocuiesc cu cuvintele «Republica Moldova» (in formă prescurtată
«Moldova»), «Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova» cu «Parlamentul Republicii
Moldova», «Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova» cu «Prezidiul
Parlamentului Republicii Moldova», «Preşedintele R.S.S. Moldova» cu
«Preşedintele Republicii Moldova», «Guvernul R.S.S. Moldova» cu «Guvernul
Republicii Moldova», «Preşedintele Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova» cu
«Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova», «Prim-ministrul R.S.S.
Moldova» cu «Prim-ministrul Republicii Moldova».
În modul corespunzător se va schimba şi denumirea altor organe ale puterii de
stat şi ale administraţiei de stat, a instituţiilor oficiale şi a funcţiilor conducătorilor lor.
3. Din textul Constituţiei (Legea Fundamentală) a R.S.S. Moldova se exclude
preambulul.
4. Prezenta Lege intră în vigoare din momentul adoptării el.
Mircea SNEGUR,
Preşedintele Republicii Moldovaor. Chişinău, 23 mai 1991
(M.S., nr. 109, 24 mai 1991)

Nr.140
Informație a agențíei Moldova-pres despre situația social-politică în
raioanele din stânga Nistrului ale Republicii Moldova
începutul lui iunie 1991

Noi acțiuni separatiste

Aşa-zisa republică sovietică socialistă moldovenească nistreană, proclamată la
2 septembrie 1990 şi declarată drept ilegală de către Parlamentul Republicii Mol-
229
dova şi Sovietul Suprem al U.R.S.S., şi-a aprobat bugetul pentru anul în curs, aces-
ta constituind 800 de milioane de ruble.
Legea «Cu privire la bugetul de stat pe anul 1991 al R.S.S.M, Nistrene»
prevede ca peste 125 de milioane de ruble să fie decontate în bugetul unional. Alte
peste 350 de milioane de ruble constituie alocaţiile în economie, în structurile
sociale sau destinate organelor de drept, sunt indicate, de asemenea, alocaţiile
destinate finanţării activităţii sovietului suprem din Transnistria, care constituie 500
mii de ruble.
Legea adoptată prevede şi compensarea recentelor majorări ale preţurilor la
produsele alimentare. În acest scop se rezervă alocaţii care depăşesc suma de 70
milioane de ruble, cam tot atâta urmând să fie alocat pentru subvenţionarea bugete-
lor locale şi editarea ziarului «Sovetskoe Pridnestrovie», organul sovietului suprem
al R.S.S.M.N.
În acest context, sare în ochi că, atunci când ţara se confruntă cu procese infla-
ţioniste galopante, când în cele mai diferite regiuni ale U.R.S.S.-ului rafturile
magazinelor sunt goale. Transnistria parcă nici nu s-ar confrunta, sub aspect
financiar, cu aceste efecte negative. Preşedintele sovietului suprem al aşa-zisei
republici nistrene, Igor Smirnov, a declarat între altele în şedinţa parlamentului:
«Legea cu privire la buget îi satisface pe toţi. Atunci când am elaborat bugetul, ne-
am călăuzit în special de principiul — să satisfacem necesităţile tuturor. În plus,
este important că bugetul nostru ţine seama de o eventuală indexare a preţurilor şi
de reducerea volumului producţiei».
Potrivit liderilor din Transnistria, instituirea bugetului R.S.S.M.N., separat de
cel al Republicii Moldova, constituie o etapă de tranziţie spre deplina independenţă
economică a raioanelor din stingă Nistrului, pe ale căror teritorii a şi fost procla-
mată pretinsa republică nistreană. Următorul pas, apreciază politicienii de la
Tiraspol, îl va constitui transformarea Transnistriei într-o zonă economică liberă.
Acţiunile liderilor din Transnistria privind crearea unor noi structuri de stat
ilegale şi asigurarea bunei funcţionări a acestora, tensionează şi mai mult situaţia
social-politică din Republica Moldova.
Pe de altă parte, propunerea făcută de aceştia privind crearea unui stat suveran
al Moldovei pe bază federativă este de natură să genereze un nou conflict civic.

(M.S., nr. 117 , 5 iunie 1991)

Nr.141
Legea cu privire la cetăţenia Republicii Moldova (extras)1

5 iunie 1991

Articolul 2. Apartenenţa la cetăţenia Republicii Moldova

Cetăţeni ai Republicii Moldova sînt:

1
Textul legii este dat de la momentul adoptării. Ulterior textul legii a fost de câteva ori
redactat, iar la 2 iunie 2000 legea a fost abrogată
230
 1. Persoanele care pînă la 28 iunie 1940 au locuit pe teritoriul Basarabiei,
nordului Bucovinei, ţinutul Herţa şi R.A.S.S.M. și urmaşii lor, dacă la data
adoptării prezentei Legi domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova.
2. Persoanele care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova dacă s-au
născut pe teritoriul republicii sau măcar unul din părinţi, strămoși s-a născut pe
teritoriul sus-numit şi dacă nu sînt cetăţeni ai altui stat.
3. Alte persoane care, pînă la adoptarea Declaraţiei Suveranităţii Republicii
Moldova inclusiv data adoptării ei, 23 iunie 1990, au avut loc de trai permanent pe
teritoriul Republicii Moldova şi loc permanent de muncă sau o altă sursă legală de
existenţă. Aceste persoane se vor decide singure referitor la cetăţenie în timp de un
an de zile.
4. Persoanele care au dobîndit cetăţenia Republicii Moldova în conformitate
cu prezenta Lege.
Articolul 4. Statutul juridic al cetăţenilor Republicii Moldova
Cetăţenii Republicii Moldova, indiferent de temeiurile dobîndirii cetăţeniei,
beneficiază în egală măsură de toate drepturile şi libertăţile social-economice,
politice şi personale, proclamate şi garantate de Constituţie şi de alte legi ale
Republicii Moldova.
Numai cetăţenii Republicii Moldova se bucură de dreptul de a alege şi de a fi
aleşi, în modul stabilit de lege, în Sovietele de deputați ai poporului din Republica
Moldova și în alte organe de stat elective, de a fi aleși judecători și asesori
populari, de a deține funcții în organele puterii de stat și ale administrației de stat
ale republicii şi de a participa la referendum.
Cetăţenii Republicii Moldova sînt obligaţi să respecte Constituţia şi
celelalte legi ale Republicii Moldova, să contribuie la creşterea potenţialului şi a
prestigiului ei.
Statul este dator să ocrotească drepturile şi libertăţile legitime ale cetăţenilor
Republicii Moldova, să asigure egalitatea lor în drepturi în toate domeniile vieţii
economice, politice, sociale şi culturale.
Articolul 6. Cetăţenia dublă
Cetăţeanul Republicii Moldova nu poate fi cetăţean al altui stat decît în
cazurile prevăzute de tratatele interstatale, la care Republica Moldova este parte.
Numai în interesele republicii şi în cazuri excepţionale cetăţenii altor state pot
deveni şi cetăţeni ai Republicii Moldova, printr-o decizie specială a Preşedintelui ei.
Articolul 7. Cetăţenii străini şi persoanele fără cetăţenie
În Republica Moldova cetăţeni străini sînt considerate persoanele care au
cetăţenia unui alt stat.
Persoanele care nu sînt cetăţeni ai Republicii Moldova şi care nu au dovada
cetăţeniei unui alt stat sînt consideraţi apatrizi.
Articolul 15. Dobîndirea cetăţeniei prin acordare la cerere
Cetăţenia Republicii Moldova se poate acorda la cerere cetăţeanului străin sau
persoanei fără cetățenie care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care:
1) s-a născut și domiciliază cu loc de trai permanent la data cererii nu mai puţin
de 10 ani pe teritoriul Republicii Moldova sau, deși nu s-a născut pe acest teritoriu,
domiciliază aici permanent cel puțin ultimii 10 ani, sau în cazul în care este
căsătorit cu un cetăţean al Republicii Moldova de cel puţin 3 ani;
231
 2) are asigurate mijloace legale de existenţă pe teritoriul Republi-cii Moldova;
3) cunoaşte limba de stat în măsură suficientă pentru a se integra în viaţa
socială a republicii;
4) cunoaşte bazele Constituţiei Republicii Moldova;
5) dovedeşte prin comportarea şi atitudinea sa ataşament faţă de statul şi
poporul Republicii Moldova;
6) renunţă la cetăţenia altui stat, dacă o are.
Persoana căreia i se acordă cetăţenia Republicii Moldova depune în mod obligatoriu
Jurămîntul de credinţă faţă de Republica Moldova, ce are următorul conţinut:
"Eu (numele, prenumele) jur să fiu cetăţean devotat Republicii Moldova, să
respect cu sfinţenie Constituţia şi celelalte legi ale ei, să nu întreprind nimic ce i-ar
leza interesele, integritatea şi prestigiul"
Cetăţenia Republicii Moldova se dobândește pe data Jurămîntului de credință.
Articolul 20. Temeiurile refuzului de acordare a cetăţeniei Republicii Moldova.
Cetăţenia Republicii Moldova nu se acordă persoanelor care:
1) au fost condamnate la privaţiune de libertate pentru infracţiuni premeditate şi au
antecedente penale sau se află sub urmărire penală la momentul examinării cererii;
2) au participat la represalii;
3) au săvîrşit crime internaţionale, militare sau crime împotriva umanităţii;
4) aţîţă vrajba naţională sau rasială, răspîndesc ideile fascismului, şovinismului
sau stalinismului;
5) desfăşoară o activitate ce periclitează securitatea statului, ordinea publică,
sănătatea moralitatea populaţiei;
6) cheamă la schimbarea sau răsturnarea prin violenţă a orînduirii sociale,
consfinţite de Constituţia Republicii Moldova;
7) sînt implicate în activitate teroristă;
8) sînt cetăţeni ai unui alt stat.

(Vasile Nedelciuc, Republica Moldova…, p. 40)

Nr.142
Notă informativă a Procurorului General al URSS, N.S.Trubin, către
Președintele Sovietului Suprem al URSS, A.I.Lukianov
16 iunie 1991

Председателю Верховного Совета

СССР
т. Лукьянову А.И.
ПРОКУРАТУРА СОЮЗА ССР
16.05.91 № 360-23-91
На 3-12/3 от 12.04.91
О результатах рассмотрения
письма т.Смирнова И.Н и
Маракуца Г.С

232
 Уважаемый Анатолий Иванович!
Указом Президента СССР от 22.12.90 г. "О мерах по нормализации
обстановки в ССР Молдова" решение второго съезда депутатов Советов
Приднестровья от 02.09.90 о провозглашении Молдавской Приднестровской
Советской Социалистической республики признано не имеющим
юридической силы, так как противоречит Конституции СССР и Конституции
ССР Молдова. Президентом СССР, Верховным Советом СССР предприняты
иные меры для стабилизации обстановки в республике и снижения
напряженности в межнациональных отношениях.
В связи с этим для создания в Приднестровье органов прокуратуры
непосредственно подчиненных Прокуратуре Союза ССР, нет правовых
оснований. Такие попытки могут только обострить межнациональные
отношения.
Вместе с тем Прокуратура Союза ССР осуществляет ряд мер для
превращения деятельности органов прокуратуры республики в один из
важных стабилизирующих факторов.
В частности, в марте этого года на места направлено указание,
обязывающее, всех прокуроров в своей правоприменительной практике
неукоснительно руководствоваться ст.1 Закона СССР "Об обеспечении
действия законов и иных актов законодательства Союза ССР", уста-
навливающей приоритет, союзного закона в случае расхождения с ним
республиканского.
Наряду с осуществлением текущего контроля за работой органов
прокуратуры республики им оказывается необходимая помощь.
Прокуратурой Союза ССР расследуется уголовное дело, возбужденное
по факту применения оружия работниками милиции и другим
обстоятельствам, имевшим место в Приднестровье во время событий в
ноябре 1990 года. Совместно, с МДД СССР; КГБ СССР, Верховным Судом
СССР намечается, выезд в ССР Молдова для изучения работы
правоохранительных органов республики по обеспечению законности в
сфере межнациональных отношений.
Анализируется практика исполнения Закона СССР "О всенародном
голосовании (референдуме СССР)" и роль органов прокуратуры республики в
обеспечении его исполнения.
В настоящее время в ССР Молдова находится первый заместитель
Генерального прокурора СССР т. Васильев А.Д.
Положительное влияние на деятельность прокуратуры республики, по
нашему мнению, окажет введение в состав коллегии Прокуратуры СССР,
наряду с прокурорами других республик, прокурора ССР Молдова.
Генеральный прокурор СССР
Действительный государственный
советник юстиции Трубин Н.С (подпись )
(Arhiva alcătuitorilor)

233
 Nr.143
Hotărârea Sovietului Suprem al pretinsei Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești Nistrene Cu privire la participarea RSSM Nistrene la
pregătirea și semnarea Tratatului unional
25 iunie 1991

ВЕРХОВНЫЙ СОВЕТ
ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МОЛДАВСКОЙ
СОВЕТСКОЙ СОЦИАЛИСТИЧЕСКОЙ
РЕСПУБЛИКИ
ПОСТАНОВЛЕНИЕ
25 июня 1991 года № 45
Об участии Приднестровской Молдавской ССР
в подготовке и подписании Договора о Союзе суверенных государств.
Проект нового Договора о Союзе суверенных государств, переданный на
рассмотрение Верховного Совета СССР и Верховных Советов союзных и
автономных республик, является серьезной правовой основой для
радикального обновления Союза ССР на федеративных принципах, позволит
в полной мере реализовать суверенные, права всех субъектов федерации, а
также государственных новообразований каким является и Приднестровская
Молдавская ССР.
Стремление Приднестровской МССР стать участником подписания
Договора и равноправным субъектом обновления Союза ССР обусловлено
взятым руководством и Парламентом Республики Молдова курсом на от-
деление от Союза ССР.
Следует отметить, что Республика Молдова отказалась от соблюдения
порядка выхода из состава СССР, установленного Законом СССР от 3 апреля
1990 г. "О порядке решения вопросов, связанных с выходом союзной
республики из СССР", мотивируя тем, что данный Закон СССР Парламентом
Молдовы не ратифицирован, и тем, что Молдавия была оккупирована
Советским Союзом в 1940 году.
Разрыв Молдовы с Советским Союзом подтверждается и тем, что
делегация от республики не участвовала в работе подготовительного
комитета по разработке Союзного Договора. Руководство республики и
Парламент вопреки Закону СССР от 27 декабря 1990 г, "О всенародном
голосовании (референдуме СССР)", постановлению Верховного Совета
СССР от 16 января 1991 г. "Об организации и мерах по обеспечению
проведения референдума СССР по вопросу о сохранении Союза Советских
Социалистических Республик" сделало) все возможное для
воспрепятствования проведения и срыву референдума СССР в Молдове.
Несмотря на психологическое давление и угрозы (роспуск Советов
народных депутатов, привлечение к уголовной ответственности) со стороны
Президента, Парламента и Правительства Молдовы, подавляющее
большинство жителей Приднестровской МССР (83%) приняли активное
234
участие в референдуме СССР 17 марта 1991 г. и более 97 процентов
высказались за сохранение обновленного Союза ССР.
Эти результаты красноречиво свидетельствуют о желании народа
Приднестровской МССР жить в составе обновленного Союза ССР, отвергая
при этом антинародные действия руководства Молдовы по расчленению
территории Советского государства.
Вхождение Приднестровской МССР в состав СССР обеспечит для его
народа равноправный статус с республиками, подписавшие Договор, включая
и режим наибольшего благоприятствования.
Лишение режима наибольшего благоприятствования для народа
Приднестровской МССР, желающего подписать Союзный Договор, станет
политической, социальной и экономической несправедливостью.
Исторической политико-правовой основой государственной
самоуправления Приднестровской МССР является объявление Верховным
Советом ССР Молдова незаконным Закона СССР от 2 августа 1940 г. "Об
образовании союзной Молдавской Советской Социалистической Республики".
Исходя из свободного волеизъявления народа Приднестровья
выраженного в референдумах и сходах и решений II и III съездов народных
депутатов всех уровней Приднестровья, Верховный Совет Приднестровской
Молдавской ССР ПОСТАНОВЛЯЕТ
1. Одобрить проект Союзного Договора.
2. Считать Приднестровскую Молдавскую ССР неотъемлемой составной
частью Союза ССР.
3. Просить Верховный Совет Союза ССР допустить Приднестровскую
Молдавскую ССР к подготовке и подписанию Договора о Союзе суверенных
государств в качестве субъекта федерации.
4. Утвердить комиссию для участия в подготовке и подписании Договора о
Союзе суверенных государств под руководством Председателя Верховного
Совета Приднестровской МССР т.Маракуца Г.С. и Председателя
Приднестровской МССР т.Смирнова И.Н.
Председатель Верховного Совета
Приднестровской МССР (подпись) Г.С.Маракуца
( Arhiva alcătuitorilor)

Nr.144
Apel al unor regiuni separatiste din republicile unionale către Sovietul
Suprem al URSS
15 iulie 1991
ОБРАЩЕНИЕ
к Верховному Совету СССР
Мы – представители регионов, население которых в ходе Всесоюзного
референдума (и местных опросов) недвусмысленно выразило свою волю

1
La această dată, Președintele Sovietului Suprem al URSS, A.I.Lukianov, a trimis spre
publicare ziarului «Известия» textul documentului.
235
остаться в составе обновленного Союза ССР, обсудив сложившуюся
ситуацию, отмечаем:
Эти результаты получены несмотря на противодействие республи-
канских властей, которые всячески стремились сорвать работу над новым
Союзным договором, запрещали проведение референдума, объявили себя вне
Союза, вопреки процедуре предусмотренной Законом "О порядке выхода
республик из СССР". Для подавления народного волеизъявления
республиканские власти прибегали к самым разным методам морального и
физического террора.
Новый проект Союзного договора декларирует право присоединения к
Союзу вновь создаваемых государственных образований. Это же право
подтверждается, и положением закона "О порядке выхода республик из
СССР", а также Постановлением Верховного Совета СССР, принятого по
результатам Всесоюзного Референдума 17 марта 1991 года.
Правильное применение данных положений позволяет эффективно и на
законных основаниях решать наиболее острые вопросы межнациональных и
межреспубликанских противо-речий, и преодолеть трудности на пути
создания обновленного Союза.
Однако эти декларации оказались неподкрепленными соответствующим
механизмом их реализации, что влечет за собой угрозу гражданскому, миру и
межнациональному согласию не только в наших регионах, но и во многих других.
Учитывая указанные обстоятельства, мы настаиваем на:
1. Признании воли народа, высказанной на референдуме, доста-точным
основанием для допуска делегаций наших образований к подписанию
Союзного договора.
2. Создании комиссии при Верховном Совете СССР, которая имела бы
полномочия рассматривать и решать вопросы, предусмотренные вы-
шеуказанными законодательными актами.
От имени:
Приднестровской Молдавской ССР (подпись) Маракуца Г.С.
Гагаузской республики (подпись) Кендигелян М.В.
Абхазской автономной республики (подпись) Шамба Т.М.
Юго-Осетинской автономной области (подпись) Чехоев А.Г.
Межрегионального Совета Эстонской ССР (подпись) Коган Е.В.
Шальчиняйского района Литовской ССР (подпись) Биланс .К.Я.

(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.145
Informație a agenției Moldova-pres despre modalitatea de racolare în
trupele paramilitare separatiste în Tighina
august 1991

Tineri nemoldoveni cooptați în trupele OMON

Comisariatul militar din Tighina, împreună cu grupările OSTK și comitetul
executiv orășenesc, vânează tineri nemoldoveni din Republica Moldova pentru
236
formarea de detașamente OMON. La insistența OSTK-ului, comisariatul „agită” și
caută să convingă acești tineri să intre în componența detașamentelor OMON, care
să se supună direct comitetului executiv Tighina. Comisariatul militar este dotat cu
mijloace tehnice necesare de către OSTK, reprezentanții săi deplasându-se prin
toată republica în vederea recrutării de „voluntari”. Ordinul conform căruia tinerii
sunt rugați să se prezinte la controlul medical poartă numărul 38/122. După cum
afirmă dl Oleg Dancoglu, scriitor din Tighina, acestora li se promit salarii foarte
bune și sume mari de bani.

(M.S., nr. 169. 15 august 1991)

Nr.146
Declarația Președintelui, a Prezidiului Parlamentului și a
Guvernului Republicii Moldova privind evenimentele din noaptea 18
spre 19 august 1991 în Uniunea Sovietică
20 august 1991

Заявление Президента, Президиума Парламента и правительства

Республики Молдова
В ночь с 18 на 19 августа 1991 года в Советском Союзе совершен
государственный переворот.
Отстранен от власти Президент СССР Михаил Горячев, законно
избранный на этот пост Съездом народных депутатов СССР.
Какие бы мотивы ни приводились в оправдание, это не меняет сути
происшедшего: реакционными силами совершен государственный переворот
— антиконституционный путч.
В соответствии со статьей 126 Конституции СССР, на которую
ссылаются путчисты, «Президент СССР обладает правом
неприкосновенности и может быть смещен только Съездом народных
Депутатов СССР в случае нарушения им Конституции СССР и законов
СССР. Такое решение причтется не менее чем двумя третями голосов от об-
щего числа депутатов Съездом народных депутатов СССР по инициативе
самого Съезда или Верховного Совета СССР с учетом заключения Комитета
конституционного надзора СССР».
В соответствии со статьей 127 Конституции СССР «Вице-президент
СССР выполняет по поручению Президента СССР отдельные его
полномочия и замещает Президента СССР в случае его отсутствия и
невозможности осуществления им своих обязанностей».
Таким образом, вице-президент СССР может лишь замещать Президента
СССР. Решение о замене Президенту СССР вице-президентом СССР входит
в противоречие с Конституцией СССР.
Ссылка на статью 127 о переходе президентских полномочий от
Президента СССР к вице-президенту СССР является несостоятельной. Из
заявлений, сделанных от имени Советского руководства так называемым
Государственным комитетом по чрезвычайному положению в СССР, следует
237
вывод не столько о невозможности исполнения Президентом СССР своих
обязанностей, сколько о причинах другого порядка.
Отмечаем, что в соответствии с пунктом 15 статьи 1273 Конституции
СССР и Статьей 2 Закона СССР «О правовом режиме чрезвычайного
положения» Президент СССР «в интересах обеспечения безопасности граж-
дан СССР предупреждает об объявлении чрезвычайного положения в
отдельных местностях, а при необходимости и вводит его по просьбе или с
согласия Президиума Верховного Совета или высшего органа государствен-
ной власти соответствующей союзной республики. При отсутствии такого
согласия вводит чрезвычайное положение с незамедлительным внесением
принятого решения на утверждение Верховного Совета СССР. Поста-
новление Верховного Совета СССР по данному вопросу принимается
большинством, не менее двух третей от общего числа его членов».
Следовательно, происшедшее в Москве в ночь с 18 на 19 августа 1991 г.
является актом узурпации государственной власти, совершенным в
нарушение Конституции и законов СССР.
Президент, Президиум Парламента и Правительство Республики
Молдова квалифицируют этот антиконституционный переворот как тяжкое
государственное преступление, совершенное против суверенитета
республики, считают все постановления, принятые так называемым
Государственным комитетом по чрезвычайному положению в СССР,
незаконными и не имеющими юридических последствий на территории
Республики Молдова.
В Республике Молдова действуют только законы и постановления,
принятые Парламентом, Президентом и Правительством Республики
Молдова,
Уверены, что органы государственной власти всех уровней будут
действовать в соответствии с Конституцией и законами Республики Молдова.
Президент, Президиум Парламента и Правительство Республики
Молдова поддерживают декларацию руководства Российской Федерации и
Указ Президента РСФСР Бориса Ельцина и призывают всех граждан Рес-
публики Молдова, трудовые коллективы, общественно-политические
движения и партии поддержать законные органы государственной власти
Республики Молдова и определить свою позицию в отношении госу-
дарственного переворота, совершенного в ночь с 18 на 19 августа 1991 года.
В создавшемся положении реальную опасность представляют
всевозможные провокации и необдуманные действия. Призываем граждан
Республики принимать участие лишь в действиях, организованных или
санкционированных законными органами государственной власти
Республики Молдова.
Призываем солдат и офицеров Советской Армии, несущих службу в
Республике Молдова, проявлять трезвость ума, не предпринимать действий,
которые причиняли бы вред законным органам государственной власти,
гражданскому населению и ввергли бы нас в пучину гражданской войны.
Солдаты, сыны России, Украины, Белоруссии и других республик и
регионов, не стреляйте в братьев, сестер, отцов и матерей!
238
 Призываем родителей солдат и офицеров не допустить, чтобы их
сыновья стали простым орудием в руках группы безответственных лиц,
желающих любой ценой удовлетворить политические амбиции.
Призываем парламенты и правительства стран мира. ООН, другие
международные организации определить свое отношение к антиконституци-
онным действиям путчистов.
Призываем всех граждан Республики Молдова дать достойный отпор
действиям путчистов и в случае, если им удастся узурпировать
государственную власть в отдельных местах, проявить гражданское
неповиновение.
Граждане Республики Молдова! При создавшемся положении, когда
демократические завоевания находятся под угрозой, решительно
подтверждаем поступательное движение Республики Молдова к свободе и
независимости.

Президент Республики Молдова

Президиум Парламента Республики Молдова
Правительство Республики Молдова.
(С.М., nr. 163, 21 august 1991)

Nr.147
Rezoluția mitingului de protest al cetăţenilor Republicii Moldova
privind lovitura de stat din URSS
20 august 1991

Adunaţi astăzi, 20 august 1991, în Piața Marii Adunări Naţionale din Chişinău,
de dragostea, grija și neliniştea pentru destinul democraţiei şi al Republicii
Moldova, noi, cetăţeni ai Moldovei libere şi independente declarăm:
- ceea ce s-a întâmplat în U.R.S.S. în noaptea de 18 spre 19 august 1991 este
un puci al forţelor reacţionare de sorginte comunistă, care caută să menţină cu orice
preţ un regim social şi politic ce a dat faliment in faţa istoriei,
- fideli idealurilor democraţiei, libertăţii, independenţei şi unităţii naţionale,
susţinem întru totul organele legitime ale puterii de stat din Republica Moldova şi
formaţiunile social politice de orientare democratică:
- suntem solidari cu forţele democratice și conducerile legitime ale Lituaniei.
Letoniei, Estoniei, Federaţiei Ruse şi altor ţarii, ce luptă cu reacţiunea pucistă;
- condamnăm lovitura de stat a forţelor comuniste reacţionare şi cerem:
1. Abolirea huntei comuniste reacționare şi condamnarea puciștilor pentru
săvârşirea unei grave crime de stat și pentru complicitatea lor la organizarea unor
acte de genocid ce au avut loc în ultimii ani.
2. Eliberarea Preşedintelui U.R.S.S., Mihail Gorbaciov, ales în mod legitim de
Congresul de deputaţi ai poporului, şl restabilirea lui în funcţie.
3. Adoptarea urgentă de către Parlament a Declaraţiei de independenţă a
Republicii Moldova.

239
 4.Interzicerea prin Lege a activității P.C.U.S. (filiala PCM) pe teritoriul
Republicii Moldova, naţionalizarea averii şi suspendarea publicaţiilor sale
periodice.
5. Conducerea Sindicatelor din Republica Moldova – organizaţie menită să
apere interesele celor ce muncesc să-şi expună ferm poziţia faţă de lovitura de stat
din 18- 19 august 1991.
Facem apel către:
- soldaţii și ofiţerii Armatei Sovietice ce-şi fac serviciul pe teritoriul Republicii
Moldova şi soldaţii și ofiţerii originari din Moldova — să dea dovada de conștiință
trează şi să se pună in slujba poporului, nu a puciștilor;
- fraţii noştri din România să ia atitudine faţă de încercarea puciștilor
comunişti de a viola suveranitatea Republicii Moldova pentru a ne lipsi de
cuceririle noastre democratice şi naţionale;
- oamenii de bună credinţă din întreaga lume să ia atitudine faţă de puciul
forţelor reacţionare, să contribuie la izolarea internaţională totală a complotiştilor și
să susţină aceste revendicări ale noastre. Democraţia va învinge!
Trăiască Republica Moldova Liberă și independentă! Chişinău. Piața Marii
Adunări Naționale,
20 august 1991. (Textul rezoluției a fost adoptat prin votul unanim al celor
câteva sute de mii de participanți la miting).
(M.S., nr. 173, 21august 1991)

Nr.148
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Cu privire la situația din
Republica Moldova
în legătură cu lovitura de stat din URSS
21 august 1991

Examinînd situaţia social-politică ce s-a creat în republică după lovitura de stat în-
treprinsă în URSS în noaptea de 18 spre 19 august 1991 şi înlăturarea nelegitimă din
funcţie a Preşedintelui U.R.S.S., Mihail Gorbaciov, de către un grup de aventurieri
politici de orientare reacţionară, Parlamentul Republicii Moldova hotărăşte:
1. Se aprobă Declaraţia Parlamentului Republicii Moldova privind situaţia din
U.R.S.S.
Deputaţilor poporului ai U.R.S.S. din partea Republicii Moldova li se
recomandă să folosească Declaraţia în cadrul lucrărilor apropiatei sesiuni a
Sovietului Suprem al U.R.S.S., să propună acestuia demiterea din funcţia de Pre-
şedinte al Sovietului Suprem al U.R.S.S. a lui Lukianov A.I. în legătură cu poziţia
şi rolul său în evenimentele de la 18-19 august 1991.
2. Se exprimă recunoştinţă cetăţenilor republicii care au dat curs chemării de a
se ridica în apărarea organelor centrale ale puterii şi administraţiei de stat, a
obiectivelor strategice de importanţă vitală ale republicii.

240
 Cetăţenilor republicii li se adresează îndemnul să-şi demonstreze şi pe viitor
disponibilitatea de a apăra, împreună cu Parlamentul, Preşedintele şi Guvernul,
cuceririle democraţiei, libertatea şi independenţa plaiului natal.
3. Se cere autodizolvarea neîntîrziată a aşa-numitului comitet de stat pentru
starea excepţională în U.R.S.S. şi reinstalarea în funcţie a Preşedintelui U.R.S.S.,
legitim ales, Mihail Gorbaciov. Parlamentele tuturor republicilor suverane sînt
chemate să sprijine această revendicare a Parlamentului Republicii Moldova.
4. Se propune tuturor republicilor suverane să sprijine iniţiativa convocării în
zilele de 24-25 august a.c. a unei consfătuiri a conducătorilor republicilor pentru a
examina situaţia ce s-a creat în U.R.S.S. şi pentru a căuta căi reciproc acceptabile
de ieşire din criza politică.
5. Se adresează tuturor statelor şi popoarelor lumii chemarea de a adopta o
poziţie drastică faţă de comitetul pucist anticonstituţional pentru starea
excepţională în U.R.S.S,, de a condamna şi a denunţa acţiunile lui în faţa
comunităţii mondiale.
6. Se cere organelor republicane şi locale ale puterii de stat şi administraţiei de
stat să se conducă cu stricteţe în activitatea lor de legislaţia republicii, să ia toate
măsurile pentru a asigura ordinea, disciplina şi buna funcţionare a unităţilor
economice de pe teritoriul din subordine lor.
7. Comitetul pentru securitatea statului, Ministerul de interne şi Procuratura
Republicii Moldova, de comun acord cu organele autoconducerii locale, să
efectueze controlul şi să stabilească persoanele de conducere, organele, inclusiv
mijloace de informare în masă, precum şi cetăţenii care au executat deciziile ilegale
ale aşa-zisului «Comitet de stat pentru starea excepţională în U.R.S.S.» sau au
contribuit la îndeplinirea lor şi să le tragă la răspundere conform legii.
8. Prezenta hotărîre intră în vigoare din momentul adoptării.
A. MOŞANU,
Preşedintele Parlamentului
Republicii Moldova.
(M.S., nr. 174, 22 august 1991)

Nr.149
Declarația Parlamentului Republicii Moldova în legătură cu lovitura de
stat din URSS
21 august 1991

În legătură cu înlăturarea de la putere, în noaptea de 18 spre 19 august 1991, a

Președintelui URSS Mihail Gorbaciov, ales legitim în acest post de către Congresul
Deputaților Poporului din URSS, Parlamentul Republicii Moldova declară cu toată
responsabilitatea că nici un fel de motive nu pot justifica cele întâmplate: în URSS a
fost săvârșită o lovitură de stat reacționară si anticonstituțională.
Cu toate dificultățile și încercările extrem de grele prin care trec popoarele
Uniunii Sovietice procesul democratic a devenit ireversibil. Exprimând voința
populației din Moldova, Parlamentul a adoptat Declarația cu privire la
suveranitatea Republicii Moldova. Declarații similare au adoptat și alte republici.
241
Acest pas demonstrează nu numai necesitatea refacerii vieții interne a republicilor,
ci și așezării relațiilor dintre statele suverane pe o bază principial nouă.
Însă procesele de democratizare și de renaștere națională a popoarelor li se
opun forțele reacționare și distructive. Declarațiile și acțiunile așa-numitului
comitet de stat pentru starea excepțională în URSS prezintă un pericol real pentru
procesele de democratizare a societății, pentru aspirația lor firească spre libertate și
independență.
Primii pași ai organului anticonstituțional autoproclamat au demonstrat lumii
întregi adevărata față și esența scopurilor noii conduceri. Fiecare punct al primei
hotărâri adoptate de ea ignorează declarațiile de suveranitate ale republicilor, vine
în contradicție cu legislația în vigoare, conține formulări dictatoriale, lozinci și
promisiuni mincinoase. Acțiunile puciștilor denotă străduința lor de a reinstaura
trecutul prin înșelăciune, presiune și violență.
Declarațiile pragmatice și hotărârile așa-numitei conduceri sovietice, în
persoana comitetului anticonstituțional pentru starea excepțională în URSS, și
acțiunile concrete constituie o încercare de realizare efectivă a platformei
antidemocratice a grupului de deputați ”Soiuz” și altor mișcări politice similare.
Parlamentul Moldovei califică lovitura de stat săvârșită drept o gravă crimă de
stat îndreptată împotriva suveranității republicilor, care poate aduce popoarelor
prejudicii enorme.
Toate hotărârile adoptate de așa-numitul comitet de stat pentru starea
excepțională în URSS sunt considerate de Parlament ca fiind nelegitime și fără
efecte juridice pe teritoriul republicii.
Parlamentul Moldovei consideră că ofensiva asupra democrației în URSS și
încercarea de a instaura dictatura complexului militar-industrial al nomenclaturii
partinice revanșarde vor conduce în mod inevitabil la înrăutățirea relațiilor
internaționale, la creșterea pericolului confruntării politice și militare.
În aceste condiții Parlamentul Republicii Moldova cheamă toate statele și
popoarele lumii să se situeze pe o poziție activă, să condamne lovitura de stat,
săvârșită de un grup de aventurieri politici de speță reacționară, să-și unească
eforturile pentru a-i demasca în fața lumii întregi.
Noi, deputații poporului din Republica Moldova, susținem organele
constituționale și forțele democratice din Federația Rusă, Ucraina, Cazahstan,
Letonia, Lituania, Estonia și din alte republici care au condamnat fără echivoc
acțiunile anticonstituționale ale impostorilor politici și cerem restabilirea
neîntârziată a lui Mihail Gorbaciov în postul de președinte al URSS.
În situația creată, orice provocări și acțiuni nechibzuite prezintă un pericol real.
Îi chemăm pe cetățenii republicii sa participe numai la acțiunile organizate și
autorizate de organele legitime ale puterii de stat din Moldova.
Soldați și ofițeri ai Armatei Sovietice!
Nu luați parte la acțiunile ce contravin normelor constituționale, nu uitați de
necesitatea respectării drepturilor omului și a organelor legitime ale puterii de stat
locale!
Cetățeni ai Republicii Moldova!

242
 Vă chemăm să respingeți calea violenței și dictatului aleasă de comitetul
pentru starea excepțională în rezolvarea problemelor politice și economice
stringente, iar în cazul uzurpării puterii de stat să manifestați nesupunere civică.
Concetățeni!
În acest moment de criză, când cuceririle democratice și reformele progresiste
se află în pericol, Parlamentul Moldovei își exprimă ferma hotărâre de a continua
lupta pentru suveranitatea și independența republicii.
Chișinău, 21 august 1991
(M.S., nr. 174, 22 august 1991)

Nr.150
Precizare a Serviciului de presă al Parlamentului Republicii Moldova
privind posibilitatea formării Guvernului în exil
23 august 1991
În legătură cu informația "Gustul victoriei la Chişinău", publicată în ziarul
"Sfatul Ţării" din 23 august curent, facem următoarea precizare. Prim-
vicepreşedintele Parlamentului Republicii Moldova dl Ion Hadârcă a lipsit de la
mitingul de bilanț în legătură cu deplasarea discretă peste hotarele republicii avînd
misiunea, alături de ministrul afacerilor externe dl N.Ţîu, de a forma, în caz de
agravare ireversibilă a situației, Guvernul Republicii Moldova în exil.
Tot din aceste considerente Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova precizează
că declarația dlui Mircea Druc la conferința de presă din Bucureşti, 20.08.91, despre
posibilitatea formării Guvernului în exil a fost inoportună şi fără mandat.

(”Sfatul Țării”, 24 august 1991)

Nr.151
Decretul Nr. 165 al Președintelui Republicii Moldova Cu privire la
responsabilitatea pentru exercitarea puterii executive în unele raioane
şi oraşe ale republicii
24 august 1991
În legătură cu neîndeplinirea prevederilor Hotărîrii Parlamentului Republicii
Moldova din 10 iulie 1991 nr. 632-XII Cu privire la modul de aplicare în acţiune a Legii
Republicii Moldova Cu privire la bazele autoadministrării locale privind convocarea
sesiunii Sovietelor de deputaţi ai poporului şi alegerea unei singure persoane oficiale,
responsabile de administrarea de stat în teritoriul din subordine, decretez:
1. A considera expirate împuternicirile preşedinţilor Sovietelor raionale Comrat
(S. M. Topal), Rîbniţa (B. T. Palagniuc), Taraclia (G. V. Nechit) de deputaţi ai
poporului şi ai Sovietelor orăşeneşti Bender (G. F. Pologov), Bălţi (V. I. Morev),
Rîbniţa (N. A. Bogdanov), Tiraspol (I. N. Smirnov) de deputaţi ai poporului.
2. A încredinţa temporar exercitarea puterii executive pe teritoriile raioanelor
Comrat, Rîbniţa, Taraclia şi ale oraşelor Bender, Bălţi, Rîbniţa şi Tiraspol
comitetelor executive respective.

243
 3. Guvernul Republicii Moldova să propună într-un termen de două săptămîni
candidaturi pentru confirmarea persoanelor responsabile de exercitarea puterii
executive în raioanele şi oraşele menţionate.
M. SNEGUR,
Preşedintele
Republicii Moldova
or. Chişinău, 24 august 1991, nr. 165

(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=317241)

Nr.152
Apel al Marii Adunări Naţional a cetăţenilor Republicii Moldova către
popoarele si statele lumii
27 august 1991
Noi, cetăţenii Republicii Moldova, întruniţi astăzi, 27 august 1991, la cea de-a
treia Mare Adunare Naţională, în oraşul Chişinău, capitala republicii, ne adresăm
tuturor popoarelor şi statelor lumii cu ocazia proclamării Independenţei de stat a
Republicii Moldova, făcândule cunoscută opţiunea noastră ireversibilă în ceea ce
priveşte promovarea valorilor reale ale umanismului şi democraţiei, la nivelul
standardelor europene.
Suntem, totodată, hotărâți să trecem cu toată fermitatea la edificarea statului de
drept şi economiei de piaţă pe întreg teritoriul nostru naţional.
Profund ataşaţi ideii respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, vom face din acordarea deplinelor garanţii persoanelor aparținând
minorităţilor naţionale o adevărată profesiune de credinţă.
Aderând la Organizaţia Naţiunilor Unite şi la agenţiile sale specializate,
Republica Moldova va contribui activ la efortul comun de creare a unei lumi mai
bune şi mai drepte, întemeiată pe principiile şi scopurile Cartei O.N.U.
Racordând, totodată, acţiunile statului nostru independent la acţiunile
organismelor europene, începând cu Consiliul Europei şi alte structuri de vocaţie
europeană, este în intenţia noastră să creăm, în această parte a Europei, o zonă de
stabilitate politică şi economică de natură să contribuie la edificarea noii arhitecturi
politice a continentului.
În acest scop suntem gata să impulsionăm aderarea republicii noastre la Actul
final de la Helsinki şi la Carta de la Paris pentru o nouă Europă, dorind, totodată, să
fim sprijiniţi pentru a fi admişi fără întârziere în C.S.C.E. şi în mecanismele sale,
cu drepturi egale.
Subliniind cele de mai sus, care constituie elementele de bază ale strategiei
noastre naţionale, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern, avem în vedere
prosperitatea generaţiilor prezente şi viitoare din Republica Moldova, contăm în
acest scop pe sprijinul ţărilor dumneavoastră, concretizat în recunoaşterea
independenţei de stat a Republicii Moldova în conformitate cu principiile dreptului
şi practicii internaţionale in materie.
Ne exprimăm convingerea că Republica Moldova, în virtu¬tea drepturilor sale
suverane, va trece de îndată, după recunoaşterea independenţei sale de stat, la
244
stabilirea de relaţii politice, economice, culturale şi în alte domenii de interes
comun cu toate statele lumii, în primul rând cu ţările europene, procedând, de
asemenea, la stabilirea de relaţii diplomatice cu acestea.
Vă mulţumim cu anticipaţie!
Chişinău, Piaţa Marii Adunări Naționale, 27 august 1991.
Adoptată prin votul unanim al cetăţenilor Republicii Moldova, participanţi la cea
de-a treia Mare Adunare Naţională.
(M.S., nr. 179, 28 august 1991)

Nr.153
Telegrama Președintelui Republicii Moldova și a Parlamentului
Republicii Moldova adresată Președintelui URSS, M.Gorbaciov
28 august 1991

TELEGRAMĂ
Preşedintelui Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste,
tov. Mihail Sergheevici GORBACIOV
Prin prezenta, avem onoarea să vă aducem la cunoştinţă că Parlamentul
Republicii Moldova a adoptat în unanimitate, la 27 august 1991, «Declaraţia de
independenţă a Republicii Moldova».
Parlamentul Republicii a format o delegaţie oficială împuternicită să poarte
tratative pentru examinarea tuturor problemelor referitoare la reglementarea
relaţiilor dintre Republica Moldova şl U.R.S.S.
Ne exprimăm speranţa că hotârîrea organului suprem al puterii de stat al
Republicii Moldova va fi întîmpinată cu înţelegere de conducerea U.R.S.S. şi va
permite crearea condiţiilor favorabile pentru stabilirea de relaţii interstatale bazate pe
egalitate în drepturi între Republica Moldova şi U.R.S.S., în conformitate cu normele
îndeobşte recunoscute ale dreptului internaţional şi cu practica existentă în lume.
Mircea SNEGUR, Alexandru MOȘANU
Preşedintele Republicii Moldova Președintele Parlamentului
Republicii Moldova
Or. Chişinău 28 august 1991.
(M.S., nr. 181, 30 august 1991)

Nr.154
Apelul domnului Mircea Snegur, Președintele Republicii Moldova,
către populația din Transnistria
28 august 1991
Doamnelor şi domnilor!
La 27 august Republica Moldova şi-a proclamat independenţa. Prin actul
adoptat de Parlament au fost legiferate aspiraţiile de totdeauna ale poporului nostru
de a fi liber, de a beneficia din plin de dreptul de a-şi alege de sine stătător modul
de viaţă, orânduirea de stat, sistemul economic, valorile spirituale şi morale.

245
 Declarându-și independenţa, poporul moldovenesc a pus temelia unul nou
viitor naţional, social şl economic, şi-a deschis calea în casa comună a Europei, se
debarasează de o societate, în care omul muncitor avea statut de şerb, era folosit în
menţinerea unui regim incapabil de a-i asigura o viaţă paşnică şi avută, de a-i crea
condiţii suficiente pentru fructificarea potenţialului lui intelectual şi profesional.
Pe parcursul mai multor decenii s-a făcut tot posibilul ca poporul să fie lipsit
de memoria istorică, de demnitatea naţională şi umană, să i se impună idealuri
utopice, să i se polueze conştiinţa şi limba, să-1 înstrăineze de la tradiţii şi
obiceiuri. Şi nu e vina noastră că aşa s-a întâmplat.
Datoria noastră politică şi civică constă în faptul de a trage concluziile de
rigoare, de a crea condiţii cât mai favorabile pentru urgentarea democratizării
societăţii, ieşirii din criză, izbăvirii de mentalitatea de sclavi, saturarea pieţei cu
mărfuri şi produse alimentare, stimularea unor relaţii fireşti şi cinstite între cetăţeni,
grupuri sociale, seminţiile conlocuitoare.
Starea de independenţă în mod obiectiv garantează realizarea acestor idealuri
pe tot teritoriul Republicii Moldova, în interesul întregii populaţii.
Ignorând realitatea, unii lideri din Transnistria, fiind infectaţi de microbul
separatismului, tulbură minţite locuitorilor, seamănă în rândurile lor frică şi
neîncredere în Constituţia şi conducerea Republicii Moldova, conştient tensionează
situaţia social-politică, continuând şi mai departe să capete profituri personale.
Astfel de acţiuni nu pot să nu fie dezaprobate şi condamnate. Ele devin
incompatibile cu politica noastră de reînnoire.
Sânt ferm convins că independenţa reflectă interesele atât ale moldovenilor,
cât şi ale etniilor conlocuitoare de pe întreg teritoriul republicii. De acest lucru m-
am convins şi atunci când semnătura lor sub Declaraţia de independenţă şi-o
puneau deputații ruși Pokatilova, Krîlov şi Laşcionova, ucrainenii Liseţkii,
Iuzvenco, Simac, găgăuzii Angheli şi Frangu, bulgarii Costov şi Darmancev şi alţi
deputaţi nemoldoveni. De acest lucru m-am convins şi la Marea Adunare
Naţională, unde au fost prezente delegaţii din Tiraspol, Rîbniţa, Dubăsari,
Grigoriopol ş. a., compuse nu numai din moldoveni. Marea victorie a democraţiei
în Rusia este şi biruinţa noastră, deoarece ea a consolidat serios forţele progresiste
indiferent de apartenenţa la o naţionalitate sau alta. Acest lucru are loc şi în
Moldova.
În această ordine de idei vreau să declar că conducerea republicii, Preşedintele
ei au activat şi vor activa pe viitor reieșind din necesitatea respectării drepturilor
tuturor conlocuitorilor. Drept dovadă pot servi Decretele prezidenţiale referitoare la
dezvoltarea culturii naţionale a ucrainenilor şi evreilor, Hotărârea Guvernului cu
privire la măsurile de asigurare a dezvoltării culturii naţionale ruse, ordonanţa Pre-
şedintelui cu privire la măsurile pentru ameliorarea situaţiei social-culturale a
populaţiei moldoveneşti din oraşul Bender şi din localităţile de pe malul sting al
Nistrului. Vă asigur că şi pe viitor vom denunţa  toate eforturile pentru ca în
Moldova să se simtă confortabil şi sub protecţia legii oamenii de toate
naţionalităţile, din toate teritoriile republicii.
O piedică substanţială în evoluţia republicii spre reala independenţă şi
democraţie reprezintă separatismul anumitor lideri din Tiraspol. Susţinerea lor de
către cele mai reacţionare forţe din centru a fost evidentă. Sute şi mii de oameni
246
zilnic sunt dezinformaţi, speriaţi, prefăcuţi în ostatici al ideilor comuniste, idei
practic depăşite în întreaga ţară, nemaivorbind de întreaga lume. Separatiştii în
ultimă instanţă doresc să paraziteze pe hărnicia şi vrednicia oamenilor de rând, să
înăbuşe orice încercare de manifestare a credinţei.
Mai mult ea atât, aceşti lideri şi-au demonstrat adevăratele scopuri în timpul
puciului militar-comunist. Revenirea la socialismul de cazarmă, la dictatură — iată
obiectivele tovarăşilor Rîleacov, Smirnov, Iacovlev, Mărăcuţa, Pologov, Palagniuc
şi compania.
Astăzi, când regizorii puciului sunt calificaţi drept criminali de stat, a început
agonia şi în tabăra făuritorilor pretinsei republici transnistrene. În dorinţa de a-şi
salva propria piele, ei intensifică propaganda isterică antimoldovenească. Mase de
oameni sunt implicaţi în acţiuni nelegitime, care şi mai mult dăunează republicii.
În aceste zile de bucurie, dar şi de mare încordare politică vreau să mă adresez
către populaţia din Transnistria, către fiecare cetăţean, indiferent de naţionalitatea
lui. Oameni buni, stimaţi compatrioţi! Poporul moldovenesc şi-a ales definitiv
calea, votând pentru independenţă. El este hotărât să construiască un stat civilizat şi
liber, demn de Comunitatea ţărilor europene. Asigurarea drepturilor omului, a unui
trai la nivel mondial rămân a fi preocupările de prim-rang ale conducerii Republicii
Moldova.
Eu vă îndemn să chibzuiţi şi să analizaţi profund participarea Dumneavoastră
la evenimente. Intenţiile și planurile separatiştilor eşuează. Nu vă lăsaţi atraşi în
acţiuni anticonstituţionale, ignoraţi chemările celor respinşi de istorie.
Numai consolidând toate forţele democratice, împreună cu toţii, moldoveni,
ruşi, ucraineni, găgăuzi, bulgari, vom reuşi să asigurăm independenţa şi progresul
Republicii Moldova.

(M.S., nr. 181, 30 august 1991)

Nr.155
Decretul Preşedintelui Republicii Moldova Cu privire la retragerea
trupelor Armatei Sovietice de pe teritoriul Republicii Moldova
3 septembrie 1991

Întru îndeplinirea Declaraţiei de independenţă a Republicii Moldova,

decretez:
1. A cere conducerii U.R.S.S. să ordone retragerea necondiţionată a
trupelor Armatei Sovietice de pe teritoriul Republicii Moldova.
2. A stabili că în perioada de tranziţie unităţile militare ale Armatei
Sovietice dislocate pe teritoriul republicii se conduc exclusiv de legislaţia în
vigoare a Republici Moldova.
3. Guvernul Republicii Moldova:
să iniţieze tratative cu Guvernul U.R.S.S. în ce priveşte modul şi
termenul de retragere a trupelor sovietice, evaluarea recompensei pentru
folosirea terenurilor, încăperilor şi poluarea mediului înconjurător;
247
 să reglementeze aspectele juridice ale aflării temporare a unităţilor şi
subdiviziunilor militare ale Armatei Sovietice în baza unei convenţii speciale
încheiate cu Guvernul U.R.S.S.
4. Prezentul Decret intră în vigoare din momentul publicării lui.
or.Chişinău
3 septembrie 1991 M. SNEGUR
nr. 194 Preşedintele Republicii Moldova
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica
Moldova…, p. 51)

Nr.156
Decretul Preşedintelui Republicii Moldova Cu privire la Frontiera de stat a
Republicii Moldova
3 septembrie 1991
În conformitate cu Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova şi luînd
în consideraţie Declaraţia de independenţă a Ucrainei, precum şi pornind de la
aceea că de-facto Republica Moldova nu are frontieră comună cu U.R.S.S. şi în
temeiul articolului 113 din Constituţia Republicii Moldova, decretez:
1. A stabili că sectorul frontierei occidentale a U.R.S.S. de pe teritoriul Re-
publicii Moldova trece în jurisdicţia deplină şi excepţională a Republicii Moldova
şi este parte integrantă a teritoriului de stat ai Republicii Moldova.
2. Toate clădirile, construcţiile, tehnica, armamentul şi alte bunuri ale
detaşamentului de grăniceri «Nijnednestrovskii» sînt declarate proprietate a
Republicii Moldova şi trec sub jurisdicţia ei.
3. A încredinţa paza Frontierei de stat a Republicii Moldova Comitetului
pentru Securitatea Statului ai Republicii Moldova, subordonîndu-i întreg efectivul
trupelor de grăniceri ale Comitetului Securităţii Statului al U.R.S.S., dislocate
actualmente pe teritoriul republicii.
4. Preşedintele Comitetului pentru Securitatea Statului ai Republicii Moldova
să creeze într-un termen de o săptămînă subdiviziuni structurale respective pentru
comanda trupelor de grăniceri ale Republicii Moldova.
De comun acord cu comandamentul trupelor de grăniceri ale U.R.S.S., a
soluţiona chestiunile privind continuarea serviciului de către efectivul
detaşamentului de grăniceri «Nljrednestrovskii».
5. A stabili că în perioada de tranziţie, pînă la determinarea definitivă a
teritoriului de stat frontierelor, statutului juridic al viitoarei Uniuni de state şi a
relaţiilor dintre republici, care intrau anterior în componenţa U.R.S.S., asigurarea
intereselor posibile ale U.R.S.S. pe sectorul indicat al Frontierei de stat a Republicii
Moldova se reglementează printr-o convenţie bilaterală dintre U.R.S.S. şi
Republica Moldova.
6. În vederea reglementării problemelor litigioase Guvernul Republicii Moldova
să înceapă negocieri cu organele respective ale U.R.S.S.
7. Prezentul Decret intră în vigoare din momentul semnării lui.
248
M. SNEGUR
Președintele Republicii Moldova
or. Chișinău 3 septembrie 1991. nr. 190

(M.S., nr. 184, 4 septembrie 1991)

Nr.157
Ziarul ”Moldova suverană” despre situația social-politică din Tiraspol
3 septembrie 1991
Războiul femeilor
Vorbitorii de limbă rusă din oraşul Tiraspol, capitală a autodeclaratei R.S.S.M.
Nistreană, au ”sechestrat” gara blocând calea ferată cu trunchiuri de copaci şi
cărucioare pentru bagaje. Băncile din sala de așteptare au fost scoase şi aşezate pe
calea ferată, unde a luat loc un grup de femei trecute cu mult de a doua tinerețe. Ele
sunt manipulate de către forţe pro-puciste, care intenţionează să destabilizeze
situaţia şi așa încordată a momentului respectiv.
Ele intonau cântece din perioada războiului "Civil, strigau lozinci
antimoldoveneşti, expunându-se ridicolului. Pe toţi pereţii gării stau scrise lozinci în
limba rusă: «Snegur, Jos mâna de pe Transnistria!», «Libertate pentru Smirnov»,
«Eliberaţi-ne deputaţii», «Trăiască Transnistria liberă!». Gara pare a unui oraş asediat.
Un steag roşu flutură în mijlocul unui grup de 40-50 de femei isterizate de alcool
şi de doi indivizi suspecţi ca înfăţişare, îmbrăcaţi în uniforme militare fără epoleţi.
Îmi dau seama că după ton se ia poziţie împotriva unui bărbat care încerca să
le spună că blocarea gării este inadmisibilă, ținând cont de faptul că trenurile merg
nu numai în Moldova, ci și în România și Bulgaria, ș.a. Atât le-au trebuit
„amazoanelor” să audă. S-au aruncat asupra omului, lovindu-l cu pumnii și
picioarele, rupându-i haina, lăsându-i o vânătaie, ca un apus de soare, sub ochi.
Scena avea loc sub privirea admirativă a bărbaţilor de pe margini. Trebuie să
accentuez că intrările în Tiraspol sunt blocate cu tot felul de baricade.
Viaţa în Tiraspolul acestor zile este gravă. Se simte o anumită stare
generatoare de violenţă. Nu ai curajul să vorbeşti româneşte. Acţiunile ilegale şi
criminale săvârșite de către reprezentanţii populaţiei de limbă rusă aduc pagube
mari economiei naţionale atât a Republicii Moldova, cât şi a Rusiei.
Minţi iraţionale ale celor din umbră ameninţă că vor întrerupe curentul
electric, că vor opri gazul metan pentru locuitorii din stânga Prutului.
Apelurile Preşedintelui Snegur nu au avut nici un efect asupra participanţilor
la blocarea vieţii economice şi aşa deteriorate. Femeile de lângă mine mă privesc
cu oarecare suspiciune, căutând să ghicească de ce mă aflu în mijlocul lor. Nu
răspund, din teamă, la întrebările lor.
Actualii lideri al Tiraspolului situaţi ferm pe poziţia puciștilor, promit femeilor
antrenate, în acest război de uzură marea cu sarea şi republică independentă...
în componența U.R.S.S.-ului. Mihai VICOL,
Tiraspol, 3 septembrie 1991

(M.S., nr. 186, 6 septembrie 1991)

249
 Nr.158
Hotărârea Nr.62 a Sovietului Suprem al pretinsei „Republicii Sovietice
Socialiste Nistrene Moldoveneşti” cu privire la comisariatele militare
ale Ministerului Apărării al URSS aflate pe teritoriul „RSS Nistrene
Moldoveneşti”
6 septembrie 1991
«О военных комиссариатах
Министерства Обороны СССР,
расположенных на территории
Приднестровской Молдавской ССР»

Руководствуясь Декларацией о независимости Приднестровской

Молдавской ССР, Верховный Совет Приднестровской МССР,
П о с т а н о в л я е т:
1. Установить, что все военные комиссариаты, расположенные на
территории Приднестровской Молдавской ССР, с 6 сентября 1991 г.
подчиняются Правительству Приднестровской МССР и Министерству
Обороны СССР.
2. Все имущество и оборудование военных комиссариатов, включая
технику и средства связи, переходят в собственность Приднестровской
Молдавской ССР.
3. Военные комиссариаты обязаны выполнять задачи по учету,
оповещению и поставке мобилизационных ресурсов в войска, а также призыв
граждан на действительную военную службу в ряды Вооруженных Сил
СССР и Республиканской гвардии Приднестровской Молдавской ССР в
соответствии с законодательством СССР и Приднестровской МССР,
постановлениями и распоряжениями Правительства Приднестровской МССР.
Продолжать учет и оформление пенсионеров Министерства Обороны СССР.
4. Создать на базе Тираспольского городского военного комиссариата
Республиканский военный комиссариат Приднестровской Молдавской ССР.
Обратиться в Министерство обороны СССР с ходатайством о
согласовании организационной и штатной структуры Республиканского
военного комиссариата Приднестровской Молдавской ССР.
5. Председателю Приднестровской Молдавской ССР до 30 сентября 1991
г. произвести назначение военного комиссара Приднестровской Молдавской
ССР по согласованию канди-датуры с Министерством Обороны СССР.
Председатель Верховного Совета
Приднестровской МССР Г. Маракуца

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica

Moldova…, p. 52)

250
 Nr.159
Hotărârea Nr.707 a Parlamentului Republicii Moldova privind
aderarea Republicii Moldova la instrumentele juridice internaţionale
referitoare la drepturile omului
10 septembrie 1991
Confirmînd că, în aplicarea prevederilor Declaraţiei universale a drepturilor
omului şi Pactelor drepturilor omului - instrumente juridice internaţionale
recunoscute de către Parlamentul Republicii Moldova la 28 iunie 1990, procesul de
adaptare a legislaţiei Republicii Moldova la normele de drept internaţionale este în
plină desfăşurare, dîndu-şi seama de necesitatea intensificării eforturilor de a
dezvolta şi încuraja respectarea universală şi efectivă a drepturilor şi a libertăţilor
fundamentale ale omului, fără deosebire de origine etnică, limbă, sex sau religie,
Parlamentul Republicii Moldova hotărăşte:
1. Recunoscînd rolul excepţional al instrumentelor internaţionale care
configurează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, adoptate de O.N.U.
şi instituţiile ei speciale, precum şi de către Conferinţa pentru Securitate şi
Cooperareîn Europa la Reuniunile de la Helsinki, Madrid, Viena, Copenhaga,
Paris, Republica Moldova aderă la următoarele instrumente juridice internaţionale:
Actul final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (1 august
1975);
Documentul final al Reuniunii de la Madrid pentru Securitate şi Cooperare în
Europa (11 noiembrie 1980 - 9 septembrie 1983);
Documentul final al Reuniunii de la Viena a reprezentanţilor statelor
participante la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa ( 4 noiembrie
1986 - 19 ianuarie 1989 );
Documentul Reuniunii de la Copenhaga a Conferinţei pentru Dimensiunea
umană a CSCE (29 iunie 1990);
Carta de la Paris pentru o nouă Europă (21 noiembrie 1990).
Convenţia privind drepturile politice ale femeii (20 decembrie 1952);
Declaraţia privind promovarea în rîndurile tineretului a idealurilor de pace,
respect reciproc şi înţelegere între popoare (7 decembrie 1965);
Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare
rasială (21 decembrie 1965);
Convenţia privind lupta contra discriminării în domeniul învăţămîntului (14
decembrie 1960);
Convenţia asupra abolirii muncii forţate (25 iunie 1957);
Convenţia asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor contra
umanităţii (26 noiembrie 1968 );
Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid (9 decembrie
1948);
Declaraţia asupra acordării independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale (14
decembrie 1960);
2. Recunoscînd rolul Consiliului Europei şi a Parlamentului European în
garantarea şi protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului,
Parlamentul Republicii Moldova se angagează să ia în consideraţie documentele
referitoare la drepturile omului adoptate de aceste organizaţii.
251
 3. Comisiile permanente ale Parlamentului şi Guvernul Republicii Moldova,
Comisia pentru elaborarea proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova vor
prezenta spre adoptare proiectele de legi şi modificări la legile Republicii Moldova
conforme cu prevederile instrumentelor juridice internaţionale menţionate.
4. Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova va asigura pregătirea
şi transmiterea instrumentelor de aderare cores-punzătoare la Secretariatul
Organizaţiei Naţiunilor Unite.
Preşedintele
Parlamentului Republicii Moldova Alexandru Moşanu
or.Chişinău,
10 septembrie 1991.
Nr.707-XII.

(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=309499)

Nr.160
Ziarul ”Moldova suverană” despre mitingul organizat în Dubăsari
pentru susținerea organelor constituționale ale Republicii Moldova
10 septembrie 1991

Cerem demisia Comitetului executiv orășenesc

La 10 septembrie anul 1991, la orele 18.00, în piaţa colhoznică a oraşului
Dubăsari a avut loc un miting al locuitorilor din teritoriul noului Soviet al satelor
Corjova şi Mahala, raionul Dubăsari, la care au participat circa două mii de
oameni. În cadrul mitingului au luat cuvîntul deputaţii poporului din Republica
Moldova Popa S. A., Miţcul I. T. şi alţi cetăţeni. În cuvîntările lor au fost invocate
multe fapte reprobabile ale liderilor aşa-zisei R.S.S.M.N. Smirnov, Finaghin, tov.
Diukarev etc.: susţinerea G.K.C.P.-ului, blocarea provizorie a căii ferate,
dezinformarea, clevetirea lucrătorilor poliţiei.
Participanţii la miting au condamnat de asemenea fapta deputatului
Kanaroviskaia, care luînd cuvîntul la Televiziunea Centrală a răspîndit informaţia
falsă precum că la Dubăsari, Rîbniţa şi Tiraspol au loc arestări în masă. S-a cerut
rechemarea ei clin rîndurile deputaţilor.
Oratorii Coica, Candit şi alţii au aprobat decizia Parlamentului Moldovei cu
privire la crearea Sovietului sătesc Corjova şi Mahala, raionul Dubăsari. şi ieşirea
acestora din subordinea oraşului Dubăsari, au cerut luarea unor măsuri legitime faţă
de Finaghin, Diukarev şi Porojan, care în decursul ultimilor doi ani desfăşoară o
agitaţie anticonstituţională împotriva Parlamentului şi conducerii Republicii
Moldova.
Mitingul a adoptat o rezoluţie din cinci puncte:
1. A apăra organele de ocrotire a dreptului în cazul blocării lor.
2. A aproba adresarea către Preşedintele U.R.S.S., Gorbaciov M. S., despre
faptul că Moldova este indivizibilă, unică şi despre nerecunoaşterea R.S.S.M.N.

252
 3. A dizolva detaşamentele «Rosm».
4. A rechema pe Kanarovskaia din rîndul deputaţilor.
5. A cere demisia comitetului executiv orăşenesc.

(M.S., nr.190, 12 septembrie 1991)

Nr.161
Ziarul ”Moldova suverană” despre tertipurile la care recurg
autoritățile separatiste pentru a legitimiza crearea pretinsei ”RSSMN”
septembrie 1991

Cusut cu ață albă

sau Cum fabrică separatiştii «Voinţa poporului»
Oamenii muncii din Transnistria ţin bine minte cum a apărut aşa-numita
republică sovietică socialistă moldovenească nistreană. Separatiştii, alde Smirnov,
Rîleakov, au pus la cale referendumuri şi alegeri nelegitime pentru a obţine «voinţa
poporului» de a forma pe teritoriul sfânt al Moldovei o republică separată şi a se
cocoţa în fotolii de conducere. Numeroase sate din stânga Nistrului au refuzat ca-
tegoric să participe la farsele anticonstituţionale, dar separatiştii au falsificat
rezultatele referendumurilor și alegerilor, indicând procente luate din tavan.
În presă au fost publicate multe plângeri ale oamenilor cinstiţi, care
mărturiseau că în cadrul referendumurilor și alegerilor nelegitime prin localităţi
hoinăreau detaşamente de bandiţi şi îi intimidau pe cetăţeni, îi ameninţau, silindu-i
să se pronunţe în favoarea formării republicii nistrene. Am primit şi eu la domiciliu
un bilețel cu textul: ”Vî obeazanî idti golosovati. Pri otcaze budete otveceati”.
În scopul asigurării alegerilor au fost folosite şi unităţile militare, dislocate în
Transnistria. La Dnestrovsc militarii antrenaţi în alegeri s-au îmbătat şi au început
să tragă din arme. Un praporşcic şi-a pierdut viaţa. Dar despre acest fapt n-a scris
nici Tiraspolul, nici Moscova.
Aşadar, republica născocită în imaginea separatiştilor n-are nici un drept la
viaţă, ea a fost declarată nelegitimă şi în cunoscutul decret al lui Gorbaciov. Acest
adevăr nu-i aranjează pe liderii ce visează să ne dezmembreze republica. Şi iată că
unul din ei, Rîleakov, întreprinde acţiuni disperate de a induce în eroare opinia
publică. El trimite conducătorilor colectivelor de muncă din Transnistria o
telegramă cu următorul conţinut:
”Rugăm să pregătiţi şi să expediaţi telegrame lui Gorbaciov, Elţin, Popov cu
aproximativ următorul conţinut: ”Colectivul întreprinderii exprimă voinţa
poporului Transnistriei, pe baza căreia a fost creată republica. Din partea
conducerii Moldovei se întreprind permanent încercări de a distruge fizic deputaţii,
de a se răfui cu poporul Transnistriei. În presa centrală sosesc din Moldova
comunicări mincinoase despre Transnistria. Drept exemplu poate servi numărul de
astăzi al ziarului ”Komsomoliskaia Pravda”, în care se afirmă că republica i-a
susţinut pe pucişti şi că republica noastră nistreană ar fi fost numită R.S.S.

253
Nistreană. Rugăm să acordaţi susţinere populaţiei ce luptă pentru dreptul de a fi
oameni, Rîleakov”.
Iată aşa se formează ”voinţa poporului”. Ca şi în timpul referendumurilor şi
alegerilor. Rîleakov dă indicaţie şi se porneşte roata. E cazul să amintim cititorilor
că acest Rîleakov a condus şi conduce (după culise) organul antinaţional O S.T.K.
El ar vrea să convingă opinia publică, şi în special pe Gorbaciov, Elţin şi Popov, că
Tiraspolul nu i-a susţinut pe pucişti. Ne vedem nevoiţi să cităm încă o telegramă.
«Molnia. Moscva. Kremli, V.G.K. K.R. tov. Ianaevu G. I. Ot imeni trudeaşcihsea
goroda Tiraspolea O.S.T.K. ţelikom i polnoistiu podderjivaet reşenia... O.S.T.K.
gotov vîpolniti liubîe zadania...». Ne rămâne să adăugăm, că şi Smirnov, şi Rîlea-
kov, şi alţi lideri separatişti au ieşit din sânul O.S.T.K., n-au făcut un pas fără a se
sfătui cu acest organ odios, care a pus mâna pe puterea de stat în Tiraspol şi în alte
oraşe nistrene.
Negreşit, aşa-numita republică nistreană e înălţată pe intimidări, falsificări, pe
buimăcirea unor oameni rătăciţi. Dar majoritatea populaţiei îşi dă seama că acesta e
un joc necinstit, murdar al unor venetici cu mentalitate stalinistă, imperială.
Ion SOFRONIE
(M.S., nr. 192, 13 septembrie 1991)

Nr.162
Ziarul ”Moldova suverană” despre social-politică în Tighina
septembrie 1991

Blocare totală
Din toate părțile răsună adresări către femeile „revoluționare”, care barează calea
ferată de la Tighina, să contenească această acțiune nelegitimă. Dar lor le pare că astfel
continuă cauza lui Ilici, a lui Smirnov-Pologov și nu se mișcă din loc. Le susțin moral
organele centrale de informare în masă. Deunăzi stația de radio ”Maiak” i-a oferit
cuvântul lui Maracuța, adjunctul și discipolul lui I. Smirnov. Acest separatist înrăit a
cerut din nou să fie recunoscută așa-numita republică nistreană. Dar n-a comunicat
cum s-a adresat la Ministerul de Interne cu rugămintea să i se dea Tiraspolului arme
pentru ”garda republicană”. La minister i s-a arătat ușa.
Raioanele Anenii-noi și Căușeni au blocat din toate părțile Tighina.
Staționează o parte din capacitățile combinatului de produse lactate, fabricilor de
conserve, altor întreprinderi alimentare. La piața centrală e o liniște neobișnuită,
încoace nu mai vin țărani cu produse agricole din satele megieșe. Populația de
limbă rusă a început să condamne politica ostilă a O.S.T.K., a executivului
orășenesc. Deocamdată aceste opinii nu s-au transformat într-o poziție bine
determinată a majorității. Când se va întâmpla acest lucru, liderii separatiști nu vor
avea decât să pună mâna pe geamantane. Este și un precedent caracteristic: P.
Volcov, fost președinte al executivului, după puci a fugit din oraș.
G. Berzoi, Tighina
(M.S., nr. 193, 17 septembrie 1991)

254
 Nr.163
Ziarul ”Moldova suverană” despre social-politică în Dubăsari
septembrie 1991

Două mitinguri paralele

DUBĂSĂRI. (De la corespondentul nostru).
După încercarea nereuşită de a trece poliţia din Râbnița sub jurisdicţia aşa-
zisei republici nistrene s-au aprins spiritele la Dubăsari. Separatiştii din partea
locului îşi puseră în gând să picheteze clădirea poliţiei şi prin forţă s-o oblige să le
fie credincioasă. Prea mare era riscul, însă, şi au hotărât să recurgă din nou la un
miting la care cei circa 300 de ţipălăi permanenți au abordat aceleaşi cerinţe de
serviciu – să fie eliberaţi liderii arestaţi ai aşa-zisei republici nistrene, să se
cărăbănească din oraş poliţia, s-a dat citire rezoluţiei, apelurilor la adresa organelor
Uniunii R.S.S. în aceiaşi timp şi în aceeaşi zi circa 3 mii de reprezentanţi ai
colectivelor de muncă din raion pentru prima dată s-au întrunit la un miting pe un
medean din faţa clădirii poliţiei. Scandând lozincile „Unire, moldoveni!”,
„Suveranitate”, „independenţă!”, „Integritate teritorială”, participanții la miting au
cerut să fie create soviete săteşti în satele din preajma oraşului incluse neîntemeiat
în componenţa sa, să fie rechemată deputata poporului din U.R.S.S. Kanarovskaia,
care a dezinformat congresul extraordinar al deputaţilor de la Moscova, să fie
dizolvat comitetul executiv de deputaţi ai poporului, care zămisleşte planuri
nelegitime, să se pună capăt fărădelegilor generate de născocirea a fel de fel de
formaţiuni statale.
La miting au luat cuvântul Ion Miţcul şi Sergiu Popa, deputaţi ai poporului din
Republica Moldova.
Două mitinguri paralele, dar cu idealuri contradictorii, au demonstrat
înăsprirea artificială a situaţiei politice ca rezultat al luptei dintre nou şi vechi,
dintre bine şi rău, dintre onest şi ostil. S-a mai demonstrat, de asemenea, că
răbdarea îndelungată şi îngăduitoare a oamenilor de bună credință a ajuns la limită
– ei nu mai pot fi călcaţi în picioare.
– Ne-a ajuns cuţitul la os, am ajuns să ne spună veneticii în modul cel mai
obraznic să ne cărăbănim peste Nistru, să umble în puterea nopţii prin casele
oamenilor şi organizațiile de stat cu ameninţări, a spus la miting Gheorghe Garbuz,
medic-şef adjunct la spitalul raional.
(M.S., nr. 193, 17 septembrie 1991)

Nr.164
Ziarul ”Moldova suverană” despre social-politică în Tiraspol
septembrie 1991

La Tiraspol plouă… cu apeluri

O voce monotonă venită parcă din străfundul bolşevismului militant, bâzâie
supărător, asemenea unui bondar de mlaştină, de dimineaţă şi până seara târziu:
«Comunică agenţia Tiras-pres», după care urmează o ploaie de anunţuri, apeluri,
chemări.
255
 Dăunăzi tiraspolenii au fost chemaţi din nou cu noaptea-n cap să se înscrie în
garda «naţională», să formeze comitete muncitoreşti, să bareze calea ferată şi
expedierea producţiei de la întreprinderile industriale în Moldova. Apoi la
microfon au fost invitaţi veterani ai muncii şi ai războiului – foşti lucrători de
miliţie, militari, conducători. Aceştia numaidecât îşi împărtăşesc cu lux de
amănunte calea «victorioasă» pe care au parcurs-o în anii de făurire a «viitorului
luminos», rostesc reproşuri categorice la adresa tineretului, învinuindu-1 de
pasivitate și indiferenţă şi termină cu chemări la luptă pentru apărarea «cuceririlor»
tinerei republici nistrene.
Apoi din nou se intercalează vocea tărăgănată a crainicului. De data aceasta le-
a vorbit ascultătorilor buimăciţi despre răscoala din Tatarbunar, evidenţiind, fireşte,
doar aspectele ce corespund concepţiilor staliniste, trecând cu vederea principalul:
cum a început «răscoala» de la Tatarbunar? Cum a fost pregătită ea? Cine au fost
organizatorii şi conducătorii, mai bine zis instigatorii? De ce a fost ales sudul, şi nu
un alt punct geografic al Basarabiei? În fine, a fost oare aceasta răscoală sau export
de revoluţie?
După cele trei zile din august curent, care au zguduit lumea, membrii
atotputernicului şi atotştiutorului O.S.T.K. au înghiţit găluşca, că doar ei au fost
acei care au salutat puciul. Acum ei preferă să rămână în umbră, cedând locul
femeilor, care continuă blocarea căilor ferate.
O marionetă a instigatorilor din umbră este Svetlana Nigulea, membră a
O.S.T.K., organizatoare a blocării căilor ferate, a mitingurilor, pichetărilor, altor
răzvrătiri din Tiraspol, Deunăzi dumneaei a rostit o cuvântare la mitingul din faţa
sediului poliţiei orăşeneşti, care a fost difuzată în repetate rânduri la radioul local.
Svetlana Nigulea este economistă-şefă la asociaţia de ţesături de bumbac. Dar în
ultimii doi ani se află în temei la O.S.T. K. — avea grijă să fie cheltuite «cu
chibzuinţă» acele aproape 2 milioane de ruble cerşite în timpul grevelor politice de
la populaţie şi colectivele de muncă. Iar acum cînd O.S.T.K.-ul s-a compromis şi
nu mai este susţinut de lume ea a luat hăţurile în mâini şi face politică în numele
femeilor din oraş.
Ziua de duminică s-a încheiat ia Tiraspol cu braşoavele pe marginea presei
republicane, rostite la radio de Dumitru Kondratovici, redactor al gazetei
«Trudovoi Tiraspol», care în ziua de 19 august a editat un număr special al gazetei
sub genericul «Privetstvuem G.K.C.P.U. De fapt, acest răzvrătit fanatic a cam pus-
o de mămăligă după ce puciul a fost înăbuşit. Acum însă, văzând că nimeni nu-1
trage la răspundere pentru trădarea Patriei, a început să scuipe din nou la stânga şi
la dreapta în tot ce nu corespunde concepţiilor meschine ale separatiştilor.
Campania de îndobitocire a oamenilor continuă. Se spun minciuni gogonate.
Separatiştilor le-a plăcut regimul lui tătuca Stalin. Săptămâna aceasta au început-o cu
un miting al veteranilor. Nimic nou. Aceleaşi lozinci, aceleaşi chemări la răzvrătire.
G. BOTICĂ.
(M.S., nr. 194, 18 septembrie 1991)

256
 Nr.165
Decretul Președintelui Republicii Moldova Cu privire la Comisia de
stat pentru problemele Transnistriei a Guvernului Republicii Moldova
17 septembrie 1991

Atribuind o mare importanţă soluţionării în complex a problemelor dezvoltării

social-economice și culturale, ridicării nivelului de trai al populaţiei din
Transnistria la condiţiile trecerii la relaţiile de piaţă, interacţiunii mai strânse dintre
zona menţionată şi celelalte regiuni ale republicii și în scopul coordonării
activităţii organelor administraţiei locale, decretez:
1. A crea Comisia de stat pentru problemele Transnistriei a Guvernului
Republicii Moldova în următoarea componenţă:
Preşedintele comisiei: Russu Ion Nicolae – deputat al poporului din
U.R.S.S.
vicepreşedinţii comisiei: Moroz Stanislav Ivanovici: primar al oraşului Tiraspol
Popa Sergiu Alexei – președinte al colhozului «Victoria» din raionul Dubăsari
membrii comisiei:
Anton Ion Vladimir – prim-viceministru al justiţiei al Republicii Moldova
Caminschi Anatolii Vladimirovici – preşedinte al comitetului executiv
orăşenesc Râbnița
Chiţan Valeriu Sergiu – viceministru al finanţelor al Republicii Moldova
Ghimpu Gheorghe Teodor – secretar al Comisiei pentru problemele
naţionale a Parlamentului Republicii Moldova
Grebenşcicov Victor Ghenadievici – director general al Departamentului de
Stat pentru Problemele Naţionale al Republicii Moldova
Mogoreanu lacob Vladimir – viceministru al economiei naţionale al
Republicii Moldova
Slipenchi Vitalie Nicolae – viceministru al agriculturii şi alimentaţiei al
Republicii Moldova
Ţimai Pavel Maximovici – şef-adjunct al trustului de construcţii din Bender.
2. A acorda Comisiei de stat pentru problemele Transnistriei a Guvernului
Republicii Moldova statutul de departament de stat şi a pune pe seama ei
exercitarea funcţiilor de dirijare operativă a complexului economiei naţionale şi
social cultural al zonei, de elaborare şi realizare a unor programe speciale de
dezvoltare, precum şi de coordonare promptă a politicii economice şi sociale în
Transnistria cu organele republicane de administrare.
A permite preşedintelui Comisiei de stat pentru problemele Transnistriei a Guvernu-
lui Republicii Moldova să dispună de un aparat format din cinci unităţii de personal.
3. Comisia de stat pentru problemele Transnistriei a Guvernului Republicii
Moldova îşi desfăşoară activitatea sub conducerea Guvernului Republicii Moldova.
Mircea SNEGUR.
Preşedintele Republicii Moldova,
Or. Chişinău, 17 septembrie 1991
(„Moldova Suverană” 18 septembrie 1991)

257
 Nr.166
Hotărârea „Sovietului Suprem” al pretinsei „Republicii Sovietice
Socialiste Nistrene Moldoveneşti” cu privire la jurisdicţia Forţelor
Armate ale URSS, dislocate pe teritoriul „RSSNM”
18 septembrie 1991

«Об юрисдикции Вооруженных Сил СССР,

дислоцирующих на территории Приднестровской МССР»
Руководствуясь статьями 30, 53, 72, п. VII Конституции
Приднестровской Молдавской Советской Социалистической Республики,
учитывая многочисленные обращения воинских частей и подразделений
Вооруженных Сил СССР, дислоцирующихся на территории
Приднестровской МССР о принятии их под юрисдикцию Приднестровской
МССР и в соответствии с Декларацией о независимости Приднестровской
МССР Верховный Совет Приднестровской Молдавской ССР –
П о с т а н о в л я е т:
1. Перевести воинские части и подразделения Вооруженных Сил СССР,
дислоцирующиеся на территории Приднестровской МССР в юрисдикцию
Приднестровской МССР.
2. Установить, что передислокация размещенных на территории
Приднестровской МССР воинских частей и подразделений вывод за пределы
Приднестровской МССР военной техники, систем вооружения и военного
оборудования, производится Министерством Обороны СССР по
согласованию с Верховным Советом Приднестровской МССР.
3. Правительству Приднестровской МССР принять дополнительные меры
по обеспечению социально-бытовых нужд военнослужащих и членов их семей.
Постановление вступает в силу с момента его принятия.
Председатель Верховного Совета
Приднестровской МССР Г. Маракуца
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 53)

258
 Nr.167
Decretul Președintelui Republicii Moldova Cu privire la amnistierea
persoanelor care au săvârșit infracţiuni prevăzute de articolul 1792 din
Codul Penal al Republicii Moldova
18 septembrie 1991

După proclamarea de către Republica Moldova a independenței sale liderii

separatiştilor din raioanele şi oraşele Transnistriei şi din sudul republicii au început
să se dedea la acţiuni ilegale făţişe, are în conformitate cu legislaţia penală sânt
pasibile de pedeapsă. Ei au implicat prin înşelăciune în jocurile lor politice pe unii
locuitori din aceste raioane şi oraşe. Începând cu 2 septembrie 1991 liderii
separatiştilor au organizat blocarea căilor ferate în oraşele Tiraspol, Bender,
Râbnița, Comrat şi ato Vulcăneşti, care mai continuă şi acum, pricinuind pagube
enorme economiei Moldovei şi lezând interesele altor republici, ce nu primesc
legume, fructe și alte produse, drept răspuns la aceste acţiuni criminale, locuitorii
raioanelor învecinate cu oraşul Bender au organizat blocarea șoselelor auto.
Asupra acestor fapte, care au avut loc pe ambele maluri ale Nistrului, organele
de drept în republică au intentat procese penale în temeiul articolului 1792 din
Codul Penal al Republicii Moldova, care prevede termene îndelungate de
Privaţiune de libertate pentru alocarea premeditată a căilor ferate şi a altor artere
rutiere. Mulţi dintre cei care s-au dovedit a fi implicaţi în aceste infracţiuni
conștientizând răspunderea lor în faţa legii, nu ieşirea din situaţia ce s-a creat.
Ținând cont de necesitatea abţinerii păcii şi a concilierii, precum şi de faptul
că săvârșirea în continuare a acţiunilor criminale menţionate se va solda cu pierderi
şi mai mari pentru economia republicii şi călăuzindu-mă de principiile
umanismului şi de punctul 12 al articolului 1134 din Constituţia Republicii
Moldova, decretez:
1. A suspenda toate dosarele penale, precum şi dosarele neexaminate de
către instanţele judecătoreşti până în momentul intrării în vigoare a prezentului
Decret asupra infracţiunilor prevăzute în articolul 1792 din Codul Penal al
Republicii Moldova.
2. A absolvi de pedeapsa penală neispăşită persoanele condamnate în
temeiul articolului 1792 din Codul Penal al Republicii Moldova.
3. A stabili că prezentul Decret:
sa extinde asupra persoanelor condamnate de instanţele judecătoreşti ale Republicii
Moldova, indiferent de locul de ispăşire a pedepsei;
nu se extinde asupra persoanelor care, după intrarea lui în vigoare, continuă să
săvârșească acţiuni criminale, prevăzute în articolul 1792 din Codul Penal al
Republicii Moldova.
4. Prezentul Decret intră în vigoare începând cu 19 septembrie 1991.
M. SNEGUR,
Preşedintele Republicii Moldova.
Or. Chişinău, 18 septembrie 1991.

(M.S., nr. 196/197, 20 septembrie 1991)

259
 Nr.168
Ziarul ”Moldova suverană” despre unitățile militare ale URSS
dislocate în raioanele din stângă Nistrului ale Republicii Moldova
septembrie 1991

Blocadă cu iz militar
Până odinioară se ţinea în taină faptul că la Tighina şi mai ales în Tiraspol
sânt concentrate numeroase unităţi militare. Zilele trecute a avut loc o adunare a
ofiţerilor «garnizoanei N», care a adoptat o hotărâre curioasă. «Prevenim
conducerea Moldovei, zic ofiţerii, că problemele blocării urmează să fie
soluţionate pe căi paşnice, politice. Dar dacă se va aplica forţa, noi, ostaşii
garnizoanei, ne vom ridica în apărarea oraşului nostru», Deci, «ostaşii garnizoanei
N» sânt convinşi că oraşul Tighina e oraşul lor, şi nu al Moldovei. Nimic straniu
pentru o armată deprinsă să ocupe teritorii străine.
Tot în aceste zile tovarăşul G. Maracuţa, unul din căpeteniile separatiştilor, a
semnat o hotărâre, prin care anulează Decretul Preşedintelui Republicii Moldova
cu privire la evacuarea unităţilor militare ale U.R.S.S. de pe teritoriul nostru.
Pretinsul lider transnistrean cere de la M. Gorbaciov să păstreze trupele pe
teritoriul aşa-numitei republici nistrene. G. Maracuţa înţelege că o pune de
mămăligă dacă diviziile respective se mută în Rusia. Vizitând nu demult Moscova,
el a bătut pragurile tuturor organelor de informare în masă, cerând susţinere. Şi a
găsit «democraţi» care i-au sărit în ajutor. Astfel, ziarul «Literaturnaia gazeta» în
numărul din 18.09. 1991 scrie: «Esli armia budet vîvedena... iz Pridnestrovia,
novoe crovoprolitie stanet, vidimo, neizbejnîm». Situaţia însă e de altă natură. Nu
încape îndoială că anume atunci se va lăsa liniştea în Transnistria, când trupele
sovietice vor pleca.
Deocamdată populaţia e indusă în eroare, speriată, buimăcită. Iată ce scrie
ziarul «Dnestrovsckaia pravda» despre acest fenomen: «Se spune că Transnistria e
otrăvită de ideologia comunistă. In linii mari aşa e... În Transnistria este foarte
puţină intelectualitate. Aici trăiesc în temei muncitori şi ţărani, şi orice agitator
venit de pe aiurea foarte lesne îi cheamă după sine». Să nu gândiți că ziarul vizat
nu mai este agresiv, pur şi simplu a retipărit un articol din presa centrală. Se prea
poate că A. Peciul, redactorul, se afla în vreo unitate militară, unde cerşeşte hârtie
pentru ziar, şi n-a dovedit să taie rândurile respective despre agitatorii roşii sosiţi
în Moldova de un an-doi, care de bună seamă au reuşit să tulbure minţile unei
părţi a populaţiei.
Dar nu se lasă toţi înşelaţi de ideologia comunistă. În lagărul femeilor
«revoluţionare», care blochează calea ferată la Tighina, au fost răspândite
proclamaţii. Cităm: «Către femeile greviste se adresează reprezentanţii economiei
tenebre. Până acum noi eram indiferenţi faţă de ambiţiile voastre politice, dar în
ultimul timp am început să suportăm pierderi. Tare n-am vrea să vă facem vreun
rău, dar o să fim nevoiţi să luăm măsuri dacă nu va fi deblocată calea ferată. Vă
dăm trei zile pentru meditaţie». Termenul deja expiră.
Cu alte cuvinte, împotriva acţiunilor nelegitime ale femeilor (?) încep a
protesta şi vorbitorii de limbă rusă. La Tiraspol un grup de femei din Rusia, aflat
260
într-o călătorie turistică în Moldova, s-a năpustit cu pumnii asupra celor ce
pichetau calea ferată, le-au tras de păr până n-au sărit bărbaţii să le despartă. În
ambele oraşe nistrene industria aproape că nu funcţionează, au fost golite
magazinele, bazele. Separatiştii însă continuă să promoveze o politică absurdă,
inumană. Ei nu iau în consideraţie nici hotărârile organelor locale ale puterii de
stat, care cer să se pună capăt blocadei.
Am putea spune că în Transnistria bântuie o anarhie de care n-a ştiut istoria.
Dar nu e aşa. În Transnistria la putere e armata. Cea care a pornit cu tancurile
spre Casa Albă din Moscova în zilele puciului militaro-comunist. Apropo, ofiţerii
au trimis declaraţia lor şi ministrului apărării al U.R.S.S. L-au avertizat că se
pregătesc să apere oraşele nistrene. Nu mai au nevoie de ordinul sau consim-
ţământul ministrului. Au decis la adunare şi au pus mâna pe arme. Să ştiţi că
aceasta nu mai este armată, e un instrument în mâna huntei.
De asupra Tighinei şi Tiraspolului zboară mereu elicoptere şi avioane
militare grele. Femeile răzvrătite scandează cu însuflețire pe căile ferate «Naşi,
naşi!»
Ion SOFRONIE.
(M.S., nr. 199, 24 septembrie 1991)

Nr.169
Apel al Președintelui Republicii Moldova către lucrătorii organelor
raionale și orășenești ale afacerilor interne de pe malul stâng al
Nistrului
25 septembrie 1991

Stimaţi lucrători ai organelor afacerilor interne din Transnistria!

Populaţia din Republica Moldova este deosebit de îngrijorată de procesele
negative ce au loc în secţiile de poliţie raionale şi orăşeneşti de pe malul stâng al
Nistrului, este indignată de acţiunile ilegale ale liderilor separatişti, îndreptate spre
dezmembrarea republicii şi a organelor de drept.
Eforturile fontelor distructive vizând crearea unor structuri paralele ale
organelor de drept nu se bucură nici de sprijinul M.A.I. al U.R.S.S., nici al
Procuraturii U.R.S.S., nici al Comitetului pentru securitatea statului al U.R.S.S.
În acelaşi timp, unii lucrători ai poliţiei, nerezistând presiunilor, intimidărilor,
şantajului, ameninţărilor şi prelucrării ideologice la care sânt supuşi de către
forţele antipopulare, separatiste, au călcat jurământul, păşind pe calea trădării
intereselor Republicii Moldova independente, suverane şi indivizibile.
Constatăm astăzi cu îngrijorare, că antrenarea permanentă a poliţiei în
exercitarea unor funcţii improprii, angajarea lor de către separatişti în procesele
politice complică în mod serios lupta de combatere a criminalităţii şi a încălcărilor
ordinii publice. Dezmembrarea sistemului unic al organelor de apărare a legii
periclitează viaţa, sănătatea, drepturile patrimoniale şi personale ale cetăţenilor,
liniştea şi bunăstarea lor.

261
 Într-o perioadă de timp atât de complicată pentru Republica Moldova, mă
adresez către lucrătorii organelor de drept, în special către poliţia din oraşele
Tiraspol şi Bender, cu apelul de a nu vă lăsa provocaţi. Fiţi credincioşi
jurământului şi datoriei constituţionale.
Acţiunile întreprinse în prezent de un grup de criminali, în scopul dezbinării
organelor de drept, nu au nici un temei juridic şi, fără îndoială, vor fi condamnate
atât de popor, cât şi de lege.
Ca Preşedinte al Republicii Moldova, vă asigur că voi întreprinde toate
măsurile necesare, pentru a nu admite o dezbinare în sistemul Ministerului
Afacerilor Interne şi pentru a-i apăra pe lucrătorii care au rămas devotaţi datoriei şi
jurământului.
Republica Moldova este unică şi indivizibilă!

(M.S., nr. 201, 26 septembrie 1991)

Nr.170
Ziarul ”Moldova suverană” despre vizita la Tiraspol a deputatului
Uniunii R.S.S. şi al Rusiei N. Travkin
sf . lunii septembrie 1991

Democratul Travkin și tancurile

TIRASPOL. (De la corespondentul nostru). Pe la mijlocul săptămânii trecute o
limuzină dotată cu megafoane cutreiera oraşul în lung şi în lat difuzând fără
întrerupere chemarea către populaţie de a se ridica de la mic la mare în apărarea
republicii nistrene, care se află în pericol. Oamenii treceau nepăsători pe străzi,
dând din mână a lehamite. «Se pune la cale deci o nouă aventură!», constată unul
din trecători, pe care îl întrebai ce o fi cu aceste apeluri.
Şi într-adevăr, a doua zi cu noaptea-n cap 10 tancuri şi 5 camioane blindate de
transport au apărut în apropierea satului Vladimirovca (Slobozia), care, după un
mic popas în care un maior a comunicat ceva prin staţia de radio, a pornit în
direcţia Grigoriopolului.
Prin oraş se zvoni că de la Moscova a sosit Nicolai Travkin, preşedintele
Partidului democrat al Rusiei, dar nimeni nu-i cunoştea misiunea. Abia a doua zi
află toată lumea că democratul Travkin a sosit în Transnistria hoţeşte şi nu cu
misiuni democratice. Altfel de ce ar fi fost nevoie de tancuri şi camioane blindate?
Şi dacă Nicolae Travkin este o persoană oficială (deputat al Uniunii R.S.S. şi al
Rusiei) şi a venit cu o misiune blagorodnică, de ce a pornit la soluţionarea ei în
puterea nopţii, ca vânătorii de urşi? Am observat cu toţii că în aceste zile presa,
televiziunea şi radioul central au întrecut orice măsură dezinformând masele din
fosta Uniune Sovietică, popularizând cu neobrăzare minciunile lui Rîleakov, postat
în ultimele zile în fruntea aşa-zisului comitet de apărare a Transnistriei. Prezentând
la micul ecran fotografia lui Rîleakov, televiziunea centrală a informat toată lumea
că tiraspolenii s-au deplasat la Dubăsari să oprească vărsările de sânge, să apere
drepturile omului şi munca paşnică, fără a se întreba măcar de ce ordinea ar trebui

262
s-o stabilească impostorii, falşii conducători de teapa lui Rîleakov, Manoilov,
Maracuţa?
De fapt, înăsprirea situaţiei social-politice în Transnistria în legătură cu sosirea
de la Moscova a lui Travkin nu e o noutate. Aşa s-a întâmplat totdeauna în ultimii
doi-trei ani. Cum sosea la Tiraspol Blohin, Alksnis, Ahromeev sau altcineva dintre
tulburătorii liniştii din Ţara Sovietelor, ca la comandă agresivitatea separatiştilor se
transforma în psihoză şi dura atât cât era nevoie pentru a aduce lumea la decepţie şi
eroare deplină.
Travkin, probabil, nici nu ajunsese la Moscova când radioul tiraspolean a şi
început a chema populaţia din Bender, Slobozia şi Tiraspol să se adune la mitingul
din Piaţa Constituţiei, să se echipeze cu îmbrăcăminte şl provizii pentru a pleca în
ajutor populaţiei din Dubăsari.
Comisiile vin și se duc, iar impostorii nu numai că nu se liniştesc, ci recurg la
şantaj deschis, la ameninţări directe: «Cărăbăniţi-vă din Transnistria, moldoveni».
Cât va mai dura aceasta?

(M.S., nr. 204, 1octombrie 1991)

Nr.171
Protocol de conciliere în vederea normalizării situației în unele
localități de pe malul stâng al Nistrului din Republica Moldova
1 octombrie 1991

СОГЛАСИТЕЛЬНЫЙ ПРОТОКОЛ
по нормализации обстановки в г. Дубэсарь
В целях нормализации обстановки, исключения конфликтов,
кровопролития в г.Дубэсарь и Дубэсарском районе, Стороны договорились о
нижеследующем:
- Сегодня, 1 октября 1991 г., с 14 до 18 часов под контролем группы
наблюдателей в составе А.Ф.Чайковского, депутата Верховного Совета
РСФСР, И.Т.Мицкула председателя Дубэсарского райисполкома, В.
А.Финагина, председателя Дубэсарского горисполкома, С.Ф.Леонтьева,
председателя Григориопольского райисполкома, И.П.Рэчула, комиссара
полиции Дубэсарского района производится одновременный вывод сил МВД
и гражданских формирований с анонимной сдачей огнестрельного оружия.
Одновременно осуществляется вывод дополнительных подразделений
Министерства внутренних дел Республики Молдова с территории г.Дубэсарь,
Дубэсарского и Григориопольского районов.
- С момента выполнения пункта 1 настоящего протокола в г Дубэсарь
патрулирование осуществляется силами Министерства внутренних дел
Республики Молдова, постоянно дислоциро-ванными на территории
г.Дубэсарь, причем в течение недели - совместно с депутатами городских и
районных Советов.

263
 - Гор(рай)исполкомы обеспечивают нормальное функционирование
законных органов государственной власти, предприятий, организаций и
учреждений, не допуская их пикетирования.
- Правоохранительным органам республики обеспечить
предусмотренные законом меры по защите и восстановлению прав и
законных интересов граждан.
- Контроль за ходом выполнения условий настоящего Протокола
возложить на наблюдателей, назначенных Сторонами.
Премьер-министр Республики Молдовы В. Муравски
Первый зам. Председателя Парламента Республики Молдова И.Хадыркэ
Председатель Дубэсарского гориспскома В. Финагин
Председатель Дубэсарского райисполкома И.Мицкул
Председатель Григориопольского райисполкома С.Леонтъев
Комиссар полиции Дубэсарского района И.Рэчула
СОГЛАСИТЕЛЬНЫЙ ПРОТОКОЛ по нормализации обстановки в некоторых
населенных пунктах левобережья Республики Молдова
В целях нормализации обстановки, восстановления гражданского мира и
конституционного порядка, создания необходимых условий для
бесперебойного функционирования народного хозяйства республики
Стороны согласились о нижеследующем:
1. Исключить попытки решения спорных вопросов посредством
применения силы, экономических забастовок, блокад, шантажа,
психологического давления, дезинформации и т.д., и решительно пресекать
их законными средствами.
Поддержать ходатайство о рассмотрении Прокурором Республики
Молдова вопроса об изменении меры пресечения подследственным
Смирнову, Топалу, Попову, Ботнарю.
Обратиться к Президенту Республики Молдова с просьбой о
пролонгации действия Указа от 18 сентября 1991 года.
2. Деблокировать железные дороги автомобильные и другие
транспортные коммуникации Республики Молдова, ликвидировать за-
граждения, сооружения в населенных пунктах, на дорогах республики. Всем
гражданам, участвующим в блокировании транспортных артерий вернуться к
постоянным местам работы и проживания.
3. Приостановить принятие решений по созданию незаконных
государственных структур и переподчинению существующих органов
государственной власти и управления.
4. Обеспечить нормальную деятельность органов правопорядка на всей
территории Республики Молдова.
5. Образовать согласительную комиссию для подготовки предложений
по урегулированию возникающих вопросов в составе согласно приложению.
6. Поручить согласительной комиссии подготовить в качестве
первоочередных мер предложения о формировании муниципальной полиции
в соответствии с Законом Республики Молдова “О полиции”. Обеспечить
разоружение гражданских формирований и лиц с передачей орудия
правоохранительным органам Республики Молдова
264
Премьер-министр Республики Молдова - В. Муравски
Первый зам.Председателя Парламента
Республики Молдова - И.Хадыркэ
Председатель Бендерского горСовета - Г.Пологов
Председатель Тираспольского горисполкома - С. Мороз
Председатель Дубэсарского горисполкома - В.Финагин
Зам,Председателя Рыбницкого горисполкома - В.Еромко
Председатель Дубэсарского райисполкома - И.Мицкул
Председатель Рыбницкого райсовета - Д. Палагнюк
Председатель Григориопольского райисполкома - С.Леонтьев
Председатель Каменского райисполкома - Л. Матейчук
Представитель Слобозийского райсовета - В.Лабунский

( Arhiva alcătuitorilor)

Nr.172
Hotărârea Sovietului Suprem al pretinsei
„Republicii Sovietice Socialiste Nistrene Moldoveneşti”
cu privire la satisfacerea serviciului militar în rândurile Armatei
sovietice şi Flotei maritime militare de către cetăţenii autoproclamatei
„RSSNM”
18 octombrie 1991

«О прохождении воинской службы

в рядах СА и ВМФ гражданами
Приднестровской МССР»
В связи с принятием Высшим Советом безопасности Республики
Молдова, решения о создании национальной армии и отзыва граждан
Молдовы из рядов СА, Верховный Совет Приднестровской МССР
П о с т а н о в л я е т:
1. Считать не имеющим юридической силы на территории
Приднестровской МССР решение высшего Совета безопасности республики
Молдова «О создании национальной армии и отзыва граждан Республики
Молдова из рядов СА и ВМФ», проходящих службу в других регионах
Советского Союза.
2. Гражданин Приднестровской МССР призваны в ряды СА и ВМФ
продолжать службу в регионах дислокации войсковых частей и учреждений в
полном соответствии с Законами СССР.
3. Военным комиссарам городских и районных военных комиссариатов
Приднестровской МССР, обеспечить своевременное и полное выполнение
всех ранее полученных приказов о осеннем 1991 года призыве в ряды СА и
ВМФ граждан Приднестровской МССР.
4. Данное Постановление довести до Министерства Обороны СССР и
Командующих военными округами.
265
 Председатель Верховного Совета
Приднестровской МССР Г. Маракуца

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica

Moldova…, p. 55)

Nr.173
Ziarul ”Moldova suverană” despre un sondaj de opinie în Transnistria
şi Tighina cu privire la unele probleme politice din Republica Moldova
17-23 ocombrie 1991
În perioada 17-23 octombrie a. c. Institutul Naţional de Sociologie al
Republicii Moldova (INSOC) a efectuat un sondaj reprezentativ, la care a
participat populaţie de peste 17 ani din raioanele din Transnistria şi Tighina, asup-
ra unor probleme actuale.
La întrebările sondajului au răspuns 1780 persoane. Eşantionul a fost stabilit
după metoda cotelor pentru criteriile sex, vârstă, nivel de instruire, zona
geografică, zonă rezidenţială, ocupaţie şi naţionalitatea persoanelor investigate. La
mărimea eşantionului utilizat marja de eroare (proprie tuturor sondajelor) este de
cel mult 2,4 procente în plus sau în minus. (Rezultatele sunt date în procente).
1. La 27 august 1991 Parlamentul Moldovei a adoptat Declaraţia de
independenţă a Republicii. Susţineţi ori nu efortul Moldovei şi al altor
republici pentru independenţă?
1. Susţin 53
2. Nu susţin 29
3. Nu-mi dau seama 18
2. Sunteți de acord ca Republica Moldova, stat independent, unitar şi
indivizibil, să-şi dezvolte relaţiile sale cu alte state pe baza principiilor drep-
tului internaţional?
1. Da 88
2. Nu 15
3. Nu-mi dau seama 17
3. Evenimentele declanşate în noaptea de 18-19 august 1991 la Moscova au
fost considerate lovitură de stat, act anticonstituţional. Condamnaţi ori acceptaţi
o astfel de cale a ieşirii din criză?
1. Condamn acest act 68
2. Sunt de acord cu el 14
3. Îmi vine greu să răspund 18
4. Reforma administrativ-teritorială este calea spre întărirea puterii
executive locale. Susţineţi această reformă?
1. Da 41
2. Nu 32
3. Nu-mi dau seama 27
5. Sunteţi pentru o reformă radicală a economiei naţionale, pentru
trecerea la economia de piaţă?

266
 1. Da 62
2. Nu 22
3. Nu-mi dau seama 16
6. Cum apreciaţi activitatea în Parlamentul Moldovei a deputaţilor din zona
Transnistreană?
1. Foarte bună 8
2. Bună 13
3. Satisfăcătoare 20
4. Proastă 24
5. Foarte proastă 16
6. Nu-mi dau seama 19
7.Ce rezultate aşteptaţi de la activitatea comisiei de conciliere?
1.Va contribui la stabilizarea situaţiei 40
2. Nu va da rezultate 30
3. Va agrava situaţia 9
4. Nu-mi dau seama 21
8.După opinia Dvs. cine trebuie să aleagă preşedintele Republicii Moldova?
1. Poporul 90
2. Parlamentul 6
3. Nu-mi dau seama 4

(M.S., nr. 229, 2 noiembrie 1991)

Nr.174
Informație a agenției Moldova-pres despre vizita dl. V. Muravschi,
Prim-ministru al Republicii Moldova, la Tiraspol
24 octombrie 1991

Vizita Primului-ministru al Republicii Moldova la Tiraspol

După cum s-a comunicat, în ziua de 24 octombrie la Tiraspol a avut loc
întâlnirea dlui Valeriu Muravschi, Prim-ministru al Republicii Moldova, cu
preşedinţii comitetelor executive ale raioanelor şi oraşelor de pe malul stâng al
Nistrului, cu reprezentanţi ai întreprinderilor industriale şi băncilor din această zonă.
La încheierea întâlnirii dl Valeriu Muravschi, într-un interviu acordat
corespondentului agenţiei Moldova-pres, a declarat: «Întâlnirea de astăzi a avut în
primul rând scopul de a conlucra mai departe în realizarea Protocolului de
conciliere semnat la 1 octombrie şi, în al doilea rând, soluţionarea problemei
privind funcţionarea sistemului bancar. De pe urma neregulilor în acest domeniu au
de suferit unităţile economice, întreprinderile industriale şi gospodăriile agricole.
Circa trei ore au continuat discuţiile, am explicat poziţia Guvernului, a Băncii
Naţionale că operaţiunile bancare ale băncilor comerciale create în această zonă pot
fi realizate numai cu o condiţie: ca toate băncile să fie înregistrate în modul stabilit
la Banca Naţională a Republicii Moldova, să aibă conturi în această bancă.
Cu regret, oponenţii mei pun următoarea condiţie: mai întâi ne permiteţi să
efectuăm operaţiuni financiare şi doar apoi ne vom gândi cum să procedăm.
267
 Desigur, această propunere n-a fost acceptată. Ea n-a fost acceptată nu de
aceea că n-am vrut sau n-a vrut guvernatorul Băncii Naţionale, ci de aceea că legea
privind sistemul bancar nu permite lucrul acesta.
Deşi astăzi nu s-a ajuns la un numitor comun, rămân optimist şi sper că în
timpul apropiat problema în cauză va fi soluţionată».
În după amiaza zilei dl Prim-ministru Valeriu Muravschi a vizitat împreună cu
Igor Smirnov, preşedintele executivului orăşenesc Tiraspol, fabrica de ambalaje de
sticlă şi combinatul de cărămizi.
În timpul acestor vizite s-a discutat cu conducătorii de întreprinderi şi cu
oamenii muncii. Au fost abordate un şir de probleme vizând procesul de producţie,
asigurarea cu materie primă, condiţiile de muncă şi odihnă, nivelul dotării tehnice
în condiţiile când producţia fabricată va trebui să facă faţă concurenţei între-
prinderilor de profil de peste hotarele republicii noastre.

(M.S., nr. 224, 26 octombrie 1991)

Nr.175
Apelul Adunării Reprezentanților populației ucrainene din Moldova
către toți cetățenii Republicii
31 octombrie 1991
ОБРАЩЕНИЕ
СОБРАНИЯ ПРЕДСТАВИТЕЛЕЙ УКРАИНСКОГО НАСЕЛЕНИЯ
МОЛДОВЫ КО ВСЕМ ГРАЖДАНАМ РЕСПУБЛИКИ.
Дорогие соотечественники, братья, сестры!
Мы, участники собрания, обсудив и оценив нестабильность и
противоречивость сложившейся в республике общественно-политической и
социально-экономической ситуации, призываем всех вас, независимо от
национальности и политических взглядов, объединить свои усилия для
достижения меж-этнического согласия и гражданского мира, сотрудничества
в строительстве территориально единого независимого суверенного
государства – Республики Молдова.
В нынешнее сложное время, когда некоторые политические силы и
течения различных направлений вынашивают планы о создании незаконных
государственных административно-территориальных образований, направ-
ленных на расчленение нашей республики, считаем, что такие действия еще
более обострят создавшуюся обстановку, приведут к экономическому и
духовному обнищанию народа.
Главным для нас сегодня является объединение всех усилий для
быстрейшего преодоления кризисных явлений в различных сферах,
обеспечение реального суверенитета и территориальной целостности
Республики Молдова. Учитывая, что одним из основных гарантов достиже-
ния этих целей, которые отвечают коренным национальным, социальным,
экономическим, политическим и культурным потребностям всех граждан
республики, есть крепкая, стабильная, созданная на демократических основах
через всенародные выборы президентская власть, считаем необходимым
268
участие каждого из нас в выборах Президента Республики Молдова, которые
состоятся 8 декабря 1991 г.
Пусть до сердца каждого дойдет наш призыв – ОДНА МОЛДОВА,
ОДИН НАРОД, ОДИН ПРЕЗИДЕНТ!
Принято 31 октября 1991 г. на собрании представителей украинцев Молдовы.
КИШИНЕВ
(Н. М., nr. 10, 9 noiembrie 1991)

Nr.176
Hotărârea Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova Cu privire la
anularea unor acte adoptate în pretinsa Republică Sovietică Socialistă
Moldovenească Nistreană
4 noiembrie 1991
Постановление
Президиума Парламента Республики Молдова
О ПРИЗНАНИИ НЕДЕЙСТВИТЕЛЬНЫМИ НЕКОТОРЫХ АКТОВ
ПРИНЯТЫХ В ТАК НАЗЫВАЕМОЙ ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МОЛДАВСКОЙ
СОВЕТСКОЙ СОЦИАЛИСТИЧЕСКОЙ РЕСПУБЛИКЕ
Вопреки всем усилиям Парламента, Президента и Правительства Республики
Молдова, направленным на улучшение общественно-политической обстановки
в республике и сохранение ее целостности, лидеры сепаратистов из некоторых
районов Приднестровья продолжают предпринимать незаконные действия,
ведущие к росту напряженности и расколу. Так, 25 октября 1991 года
верховный совет так называемой приднестровской молдавской советской
социалистической республики принял закон об избрании ее президента,
постановления о назначении его выборов на 1 декабря с. г. и о проведении
референдума по вопросу о независимости приднестровской молдавской
советской социалистической республики.
Исходя из того, что вышеназванные акты противоречат статьям 70, 71 и
97 Конституции Республики Молдова, Президиум Парламента Республики
Молдова постановляет:
— Признать недействительными и не имеющими юридических
последствий закон верховного совета так называемой приднестровской мол-
давской советской социалистической республики от 25 октября 1991 года об
избрании ее президента, постановления о назначении его выборов на 1
декабря с. г. и о проведении референдума по вопросу о независимости
приднестровской молдавской советской социалистической республики, а
также другие акты, которые противоречат Конституции и действующему
законодательству Республики Молдова.
— Настоящее Постановление вступает в силу со дня принятия и подлежит
публикации во всех средствах массовой информации, в том числе
оглашению по радио и телевидению.
Председатель Парламента Республики Молдова
Александру МОШАНУ.
Кишинев, 4 ноября 1991 г.
(Н. М., nr. 10, 9 noiembrie 1991)
269
 Nr.177
Hotărârea Nr.770 a Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova
Privind Apelul Prezidiului Parlamentului către cetăţenii Moldovei din
partea stângă a Nistrului
4 noiembrie 1991
Dragi concetăţeni,
În acest ceas de grea cumpănă facem un apel către inima şi cugetul dumneavoastră.
Un grup de şefi-populişti din oraşele Tiraspol, Bender, Rîbniţa, Dubăsari, din
raioanele Camenca, Grigoriopol, Rîbniţa, Slobozia, înfocîndu-se să-şi înfiinţeze un
stat al lor, au pus la cale un joc primejdios.
E lucru ştiut că statele apar pe principiu naţional. În partea stîngă a Nistrului
locuiesc 39,9% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,5% ruşi, 6,3% reprezentanţi ai
altor naţionalităţi. Să ne întrebăm deci: al cui stat încearcă ei să creeze? Cui este
convenabil să dezmembreze Moldova?
Istoria Moldovei niciodată nu a fost ocolită de primejdii.
Taţii şi buneii noştri au trăit o viaţă plină de suferințe şi lipsuri au văzut
războiul, foametea, ruinarea, lipsa de drepturi, însă niciodată nu s-au duşmănit. Ei
s-au dovedit a fi mai mult decît concetăţeni – s-au făcut un pămînt, o soră. Oare se
poate uita cum împărţeau între ei şi ultima bucăţică de pîine, cum îşi puneau
umărul la nevoi şi cum se înrudeau?
Atunci ce ne desparte, ce ne îndepărtează acum, în unul din cele mai critice
momente pentru republică, cînd s-a destrămat uriaşul stat totalitarist, cînd s-a
prăbuşit, dezvăluindu-şi nestatornicia şi făţărnicia, ideologia comunistă, cînd a
apărut reala posibilitate de a renaşte independenţa şi libertatea Moldovei, economia
şi cultura ei? Lipsurile şi greutăţile ei? Nu, din contra, ele unesc poporul.
Rădăcinile istorice, postulatele juridice?Nu. Organul suprem al puterii de stat din
Moldova a proclamat suveranitatea de stat şi independenţa republicii. În aceste
condiţii, orice manipulare a sentimentelor oamenilor nu face decît să agraveze
situaţia. Nu credeţi celor care vă făgăduiesc o ieşire grabnică din criză, o înlăturare
uşoară a colosalelor dificultăţi ce s-au acumulat ani îndelungaţi în economie şi în
viaţa socială, bizuindu-se pe faptul că în partea stîngă a Nistrului se află o parte
considerabilă a industriei şi energeticii republicii. Vorba e că baza de materii prime
agricole şi, ceea ce e principal, pîinea se află în partea dreaptă.
Renaşterea de sine stătătoare a Transnistriei este un mit răspîndit de oameni
mînaţi de ideile separatismului, populismului, precum şi de tendinţa de a-şi face
carieră. Primejdia acestui mit constă în faptul că toate urmările lui catastrofale vor
cădea din nou (pentru a cîta oară?) ca o povară asupra fiecăruia din noi.
Acţiunile anticonstituţionale întreprinse de liderii separatişti (referendumuri,
sesiuni ş.a.m.d.) vorbesc despre faptul că ei s-au buimăcit şi se zbuciumă, mai ales
după eşuarea puciului din august. Oare nu vă face să fiţi cu ochii în patru faptul că
ei simpatizează şi sprijină pe Jirinovski, Kogan şi pe alţii care vor să revină la
regimul totalitarist şi să nimicească democraţia?
Unde este cugetul nostru, înţelepciunea poporului, care întotdeauna au măturat
vrajba, mînia, riscul orbesc şi aventurismul? Vă îndemnăm să chibzuiţi - să vă
270
întrebaţi cugetul şi sufletul propriu, să cîntăriţi totul şi să hotărîţi unde este totuşi
adevărul: în buna înţelegere şi în împăcare sau în vrajbă şi în bănuieli. Să nu găsim
noi toţi, cei care trăim de veacuri pe acest mic plai bătut de toate relele, limbaj
comun, să nu dăm mîna unul altuia, să ajungem oare la marginea prăpastiei? Nu.
Avem încredere că raţiunea şi bunătatea sufletească, tradiţională întregului popor,
vor birui emoţiile şi ambiţiile unora. Astfel ne vom debarasa, în sfîrşit, de
chinuitoarea încordare sufletească în care ne aflăm cu toţii nu numai de un an.
Declarăm cu toată răspunderea că nici Parlamentul, nici Preşedintele Republicii,
nici Guvernul, nici locuitorii din partea dreaptă a Nistrului nu au purtat niciodată ură
sau cel puţin nu au manifestat rea-voinţă faţă de pămîntenii lor de peste Nistru.
Stimaţi concetăţeni,
Avem de trudit cu toţii în sudoarea frunţii pentru a ridica statul Moldova,
pentru a pune pe picioare economia lui, toate instituţiile de care are nevoie un
asemenea stat. Despărţiţi, noi nu vom izbuti să facem acest lucru. Nu daţi crezare
celor care vor să ne înstrăineze, celor care le sînt pe plac încordarea, conflictele
celor care acţionează după principiul cu cît e mai rău cu atît e mai bine.
Avem în prezent istorica şansă de a ne arăta raţiunea şi voinţa să facem pentru
prima dată alegerea directă, de către întregul popor, a şefului statului - Preşedintele
Republicii, să făurim o putere executivă profesionistă, în măsură să procedeze la
reforme radicale.
Tărăgăneala ne va duce la o catastrofă. Dacă ne vom uni puterile, cunoştinţele
şi năzuinţele, izbînda va veni, fie că nu dintr-o dată, dar numaidecît va veni. Şi va
renaşte plaiul nostru, şi vom lăsa copiilor noştri un stat neatîrnat, în care legea şi
dreptatea vor sta în capul mesei.
Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova
4 noiembrie 1991
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc
&lang=1&id=309578)

Nr.178
Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația
social-politică în Azerbaidjan și Moldova (extras)
11-14 noiembrie 1991

МИНИСТЕРСТВО ВНУТРЕНИХ ДЕЛ ССР

Межгосударственный экономический комитет
гор. Москва
Об обстановке в Азербайджане и Молдове

………13 ноября в 17 часов 45 минут в райцентре поселке Вулканешты

Республики Молдова около 200 местных жителей, гагаузов, находившихся в
нетрезвом состоянии, после похорон своего земляка Митиша П.М., убитого
полицейским Руссу Н.Ю. 11 ноября во время нападения на помещение
таможни, окружили районный отдел полиции, потребовали снять все посты
таможни, а личный состав покинуть территорию района. К 19 часам на
271
площади собралась толпа до 600 человек. После отказа руководства отдела
подчиниться требованиям, здания полиции и народного суда были забросаны
камнями и бутылками с зажигательной смесью, а работники полиции
обстреляны из огнестрельного оружия. Оба здания полностью сгорели.
Разбиты и сожжены 4 служебных автомашины. Во время массовых
беспорядков один работник полиции убит, трое ранены и госпитализированы.
Из местных жителей пострадали 5 человек.
В 23 часа толпа с помощью автотранспорта перекрыла все въезды в
поселок.
Прокуратурой возбуждено уголовное дело.
Принимаются меры по нормализации обстановки. На место направлены
дополнительные силы органов внутренних дел. С учетом обстановки 14
ноября они в пос. Вулканешты не вводились. Проводятся переговоры с
органами власти района по восстановлению правопорядка и обеспечению
проведения расследования.
Сообщается в порядке информации.
Первый заместитель Министра И.Ф. Шилов
(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.179
Hotărârea Nr.116 a Sovietului Suprem al pretinsei „Republicii Sovietice
Socialiste Nistrene Moldoveneşti” cu privire la trecerea unităţilor
militare sub jurisdicţia pretinsei „RSSMN”
27 noiembrie 1991

О переходе под юрисдикцию

Приднестровской Молдавской
Республики воинских частей
Учитывая предпринимаемые меры Президентом и Правительством
Молдовы по национализации имущества, техники и вооружения частей ВС
СССР, а также массовое принятие решений собраниями офицеров и
прапорщиков частей, дислоцирующихся на территории Приднестровской
Молдавской Республики о переходе под юрисдикцию Приднестровской
Молдавской Республики, Верховный Совет Приднестровской Молдавской
Республики –
Постановляет:
1. Соединения и части ВС СССР, гражданской обороны и МВД,
принявшие решение о переходе под юрисдикцию Приднестровской
Молдавской Республики, обратившиеся в Верховный Совет Приднестровской
Молдавской Республики с данной просьбой и представившие
соответствующие решения собраний и офицеров и прапорщиков принять под
юрисдикцию Приднестровской Молдавской Республики.
2. Образовать комиссию под руководством Председателя Республики
тов. СМИРНОВА И.Н. для ведения переговоров с Министерством Обороны,
с руководством гражданской обороны и МВД СССР о порядке
272
финансирования, и материально-технического обеспечения частей и
соединений, перешедших под юрисдикцию Приднестровской Молдавской
Республики.
3. Комиссиям Верховного Совета Приднестровской Молдавской
Республики разработать и представить на утверждение правовые акты,
определяющие жизнь и деятельность частей и соединений, их правовой
статус и социальные гарантии.
4. До 1 января 1992 года рассмотреть вопрос увеличения денежного
содержания офицерам, прапорщикам, сержантам и солдатам частей и
соединений, перешедших под юрисдикцию Приднестровской Молдавской
Республики.
5. Комитету Обороны Приднестровской Молдавской Республики, в
соответствии с количеством соединений и частей, перешедших под
юрисдикцию Приднестровской Молдавской Республики, их предназначением
и штатным составом, разработать предложения по целесообразному
организационно-структурному составу и дислокации соединений и частей
Советской Армии, гражданской обороны и МВД.
6. Комитету Обороны Приднестровской Молдавской Республики
определить порядок взаимодействия с руководством частей и соединений на
переход решения всех вопросов, связанных с жизнью и деятельностью войск
на территории Приднестровской Молдавской Республики.
7. Настоящее Постановление направить на все республиканские органы
управления, местные органы власти и воинские части дислоцирующиеся на
территории Придне-стровской Молдавской Республики.
Председатель Верховного Совета Приднестровской
Молдавской Республики Г. Маракуца
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…,
56)

273
 Nr.180
Reprezentativitatea populației după naționalități în Parlament și organele administrației locale
în procente noiembrie 1991
Naţionalitatea
LOCALITATEA Moldoveni Ruşi Ucraineni Găgăuzi Bulgari Alţii
(români)
Populaţia 17,7 41,3 32,2 - - 9,8
TIRASPOL Deputaţi 16,7 66,7 6,7 - - —
Consilieri 12,2 39,4 34,2 2,0 4,1 8,1
Populaţia 33,0 18,4 43,8 - - 4,8
RÎBNIŢA
Deputaţi 25,0 50,0 25,0 - - -
(oraşul şi raionul)
Consilieri 23,3 25,4 46,1 0,5 2,1 2,6
Populaţia 62,3 8,7 27,3 0,1 0,1 1,7
CAMENCA
Deputaţi 83,3 - 16,7 - - -
(oraşul şi raionul)
Consilieri 56,1 13,0 30,1 0,8 1,6 -
Populaţia 42,5 26,0 21,4 0,4 6,7 3,0
SLOBOZIA
Deputaţi 36,4 27,2 36,4 - - -
(oraşul şi raionul)
Consilieri 32,6 35,3 22,5 1,6 4,3 3,7
Populaţia 57,1 28,6 14,3 - - -
DUBĂSARI
Deputaţi 68,2 17,0 2,3 0,2 0,2 1,3
(oraşul şi raionul)
Consilieri 61,3 14,7 18,7 - 0,7 4,7
Populaţia 62,7 15,8 18,1 0,2 0,5 2,7
GRIGORIOPOL
Deputaţi 80,0 - 20,0 - - -
(oraşul şi raionul)
Consilieri 49,3 27,2 16,9 1,5 0,7 4,4
Populaţia 28,8 42,4 18,5 - - 10,3
TIGHINA
Deputaţi 8,3 58,3 25,0 - 8,3 -
(BENDER)
Consilieri 7,8 58,9 27,1 - 2,3 3,9
Populaţia 18,1 4,7 4,7 63,7 7,3 -
COMRAT
Deputaţi 16,6 - - 83,4 - -
(oraşul şi raionul)
Consilieri … … … … … …
ClADÎR- LUNGA
Populaţia 3,5 4,5 3,1 64,1 22,4 -
(oraşul şi raionul)
Deputaţi 16,6 - - 66,8 16,6 -
Consilieri 3,8 6,1 - 67,9 19,1 3,1
(Vasile Nedelciuc. Republica Moldova…, p. 46)
274
 Nr.181
Informație Moldova-pres despre desfășurarea alegerilor prezidențiale
în pretinsele republici ”RSSMN” și ”Găgăuză”
1 decembrie 1991
Alegeri sub țeava pistoalelor-mitraliere
După cum se știe, liderii așa-ziselor republici nistreană și găgăuză au fixat
pentru 1 decembrie alegeri prezidențiale în pretinsele formațiuni statale. Despre
atmosfera în care a demarat această farsă ne putem da seama din informațiile care
ne-au parvenit din diferite raioane din stânga Nistrului și din sudul republicii. În
Mălăiești din raionul Grigoriopol au sosit două autobuze de marca LAZ și un
autobuz de marca R.A.F. cu 20-25 pasageri la bord, inclusiv șapte persoane
înarmate cu pistoale automate. Populația satului, însă, n-a ieșit la alegeri. Văzând
aceasta, „agitatorii” venetici, însoțiți de persoane înarmate, au pornit de la casă la
casă, impunându-i pe oameni să voteze. În satul Tașlâc localnicii i-au întrebat pe
oaspeții nepoftiți la ce bun au venit înarmați cu pistoale mitraliere, la care aceștia
au răspuns ca nu sunt înarmați. Unul dintre ei, însă, a avut ghinion: tocmai în acel
moment de sub haină i-a căzut o magazie cu cartușe, dându-l de gol. De asemenea,
în satul Speia a sosit un Autobuz de marca R.A.F., cu 8-9 pasageri la bord, inclusiv
persoane înarmate. În scopuri de ”apărare”, ei erau însoțiți de un camion de marca
Kamaz, după câte se vede pentru a bloca drumurile. Camionul era încărcat cu nisip.
Locuitorii satului n-au ieșit la alegeri. În satul Butur au sosit două autobuse.
Emisarii erau însoțiți de pază înarmată. În raionul Dubăsari au fost blocate
drumurile și podurile, fiind supuse controlului mijloacele de transport și
documentele. La fiecare post se aflau câte 30 de persoane înarmate cu automate. La
podul din Vadul-lui Vodă așa-zișii ”străjeri ai democrației” aveau în dotare trei
mitraliere. În satul Coșnița din acest raion au sosit emisari ai separatiștilor pentru a
organiza alegerile, însă oamenii i-au izgonit din sat. Pe drum spre satul Pârâta a
fost oprit președintele Sovietului sătesc, dl Gurii Dumitru Popa, în automobil. El și-
a părăsit automobilul și a pornit spre sat, în urma lui s-au auzit împușcături.
În acest context vom menționa că, potrivit primelor informații, în aceste
acțiuni ilegale au fost implicați și militarii Armatei Sovietice. De exemplu, după
cum ni s-a comunicat din raionul Ștefan Vodă, pe podul din satul Răscăieți face de
serviciu, începând de sâmbătă, un detașament format din 23-25 de persoane, având
în dotare pistoale mitraliere Kalașnikov și trei mitraliere. S-a constatat că toți sunt
ofițeri ai Armatei Sovietice, inclusiv unul are gradul de locotenent-colonel, iar doi
– de maior. S-au constatat formațiuni armate ale orașului Tiraspol și pe căile de
acces ale orașului Bender. Vom menționa că organizatorii acestor alegeri ilegale au
făcut totul pentru ca lumea să nu cunoască adevărata atmosferă în care s-a efectuat
scrutinul. Concludent în acest sens este următorul exemplu: echipei de filmare a
Televiziunii Centrale nu i-a fost permis să lucreze în orașele Bender și Tiraspol.
Politicanii din aceste localități i-au amenințat că dacă nu vor ține seama de
interdicția lor, le vor confisca aparatura.
După cum ni s-a comunicat din localitățile menționate mai sus, în ansamblu
populația nu a manifestat mare entuziasm, participând pasiv la acest scrutin ilegal
și iresponsabil.
(M.S., nr. 250, 2 decembrie 1991)
275
 Nr.182
Decretul Nr.5 al „preşedintelui” pretinsei „Republicii Moldoveneşti
Nistrene”, I.Smirnov, cu privire la subordonarea unităţilor militare
dislocate pe teritoriul pretinsei „RMN”
5 decembrie 1991

О подчиненности войсковых частей,

дислоцированных на территории
Приднестровской Молдавской Республики
В целях сохранения вооружения, боевой техники и имущества,
обеспечения финансирования и социальных гарантий военнослужащим
Советской Армии на переходный период до решения вопроса о судьбе Союза
Суверенных Государств и единстве Вооруженных Сил,
П о с т а н о в л я ю:
1. Перевести в подчинение начальника Республиканского Управления по
обороне и безопасности Приднестровской Молдавской Республики все
войсковые части и соединения, в том числе Одесского военного округа,
дислоцированные на территории Приднестровской Молдавской Республики.
2. Начальнику Республиканского Управления по обороне и безопасности
Приднестровской Молдавской Республики генерал-лейтенанту Яковлеву
Геннадию Ивановичу принять необходимые меры по пересечению
распродажи и передачи вооружения, боевой техники и имущества Советской
Армии из войсковых частей, дислоцированных на территории
Приднестровской Молдавской Республики.
3. Начальнику Республиканского Управления экономики и финансов тов.
Натахину О.С. обеспечить финансирование из Республиканского бюджета
войсковых частей и соединений, дислоцированных на территории
Приднестровской Молдавской Республики, за счет части средств
отчисляемых в союзный бюджет.
4. Предупреждаю всех командиров войсковых частей и соединений об
уголовной ответственности за невыполнение требований настоящего Указа.
5. Контроль за исполнением настоящего указа возложить на вице-
президента Караман А.А.
Президент И. Смирнов

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 58)

276
 Nr.183
Apelul comun al Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur,
Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova, Alexandru Moşanu, şi
Prim-ministrului Republicii Moldova, Valeriu Muravshi, către
Organizaţia Naţiunilor Unite, către Parlamentele şi Guvernele statelor
lumii
6 decembrie 1991

APEL
Către Organizaţia Naţiunilor Unite, către Parlamentele
şi Guvernele statelor lumii
Independenţa şi integritatea Republicii Moldova, securitatea şi chiar viaţa
cetăţenilor ei sînt în pericol.
Armata a 14-a a districtului militar Odesa al ministerului Apărării al U.R.S.S.,
condusă de general-locotenentul G.I.Iacovlev, susţinînd forţele reactionare
separatiste paramilitare din raioanele din stînga Nistrului, cu consimţămîntul tacit al
autorităţilor centrale ale U.R.S.S., inclusiv al Ministerului Apărării, au declanşat o
agresiune făţişă împotriva Republicii Moldova, ocupînd raioanele şi oraşele
Grigoriopol, Dubăsari, Slobozia, Tiraspol, Rîbniţa repartizind sute de unităţi de
armament elementelor extremiste, inclusiv criminalilor de drept comun, formînd,
conform dispoziţiei comandantului districtului militar Odesa general-colonelului I.
S. Morozov, detaşamente de şoc de tipul R.O.S.M., M.T.O., batalionul "Dnestr".
Avem temeiul de a presupune că decizia în cauză a fost coordonată cu Ministerul
Apărării al U.R.S.S. Aceste detaşamente terorizează populaţia paşnică, recurgînd la
şantaj, concedieri din serviciu, bătăi, ameninţări de incendiere a caselor. În Moldova
a început propriu-zis instaurarea unei dictaturi militare prin puciul generalilor ce
conduc districtele militare şi subunităţile Ministerului Apărării al U.R.S.S.
Forţele separatiste şi-au arătat încă o dată adevărata lor faţă în zilele puciului de
la Moscova din 19-21 august 1991, cînd au făcut declaraţii de adeziune la el, cînd
au emis hotărîri şi au întreprins acţiuni de realizare a puciului.
Eforturile Parlamentului, ale Preşedintelui şi ale Guvernului Republicii
Moldova de a soluţiona prin mijloace politice conflictul, creat în mod artificial de
forţele comuniste proimperiale atît din Republica Moldova, cît şi din exteriorul ei,
au fost mereu zădărnicite de aceste forţe care nu au respectat niciodată obligaţiile
asumate. Ca răspuns la măsurile luate de conducerea republicii pentru curmarea
acţiunilor puciste din perioada 19-21 august a.c. forţele separatiste, susţinute de
unităţile armatei sovietice dislocate pe teritoriul Moldovei, au întreprins acţiuni de
blocare a căilor ferate. În acelaşi timp unele cercuri politice şi mijloacele de
informare în masă din U.R.S.S. şi din Rusia au declanşat o campanie de susţinere a
forţelor reacţionare puciste din Republica Moldova sub masca Apărării drepturilor
omului şi ale minorităţilor naţionale . Pentru a evita conflictele de orice ordin,
conducerea Republicii Moldova a consimțit sa semneze la 1 octombrie 1991 un
Protocol de conciliere cu privire la stabilizarea situaţiei din unele localități din
stînga rîului Nistru, semnat şi de reprezentanții Parlamentului Rusiei.
Reprezentanții separatiștilor din localităţile menţionate au ignorat toate prevederile

277
acestui document, continuînd sa întreprindă acţiuni de subminare a orînduirii de stat
a Republicii Moldova.
Lipsa de temei a speculațiilor referitoare la faptul că în Republica Moldova
drepturile omului şi drepturile minorităţilor naţionale ar fi încălcate de conducerea
ei a fost constatată şi de misiunea Federaţiei internaţionale Helsinki pentru
drepturile omului, în frunte cu Dl. Bjorn Elmquist, Preşedintele ei, care a vizitat
Republica Moldova în perioada 23-26 noiembrie 1991.
La 8 decembrie 1991 în Republica Moldova urmează să se desfășoare alegerea
Preşedintelui republicii de către întreg poporul. Încălcînd legile Republicii
Moldova, forţele separatiste, grupările militare şi paramilitare, create de ele cu
concursul unităţilor militare sovietice, dislocate în raioanele din stînga Nistrului, au
anunţat şi au desfăşurat la 1 decembrie 1991 alegeri prezidenţiale ale aşa-zisei
republici moldoveneşti nistrene, recurgînd la ameninţării, desfăşurînd detaşamentele
şi unităţile militare şi blocînd căile de acces în localităţile din această regiune.
După ce, la 3 septembrie 1991, comandantul armatei a 14-a a districtului
militar Odesa general-locotenentul G.I. Iacovlev a trecut în subordinea forţelor
separatiste din Transnistria, detaşamentele militare şi paramilitare ale separatiştilor
şi unităţile armatei sovietice au purces la ocuparea pe cale armată a localităţilor din
stînga Nistrului.
Conducerea Republicii Moldova pe parcursul ultimilor doi ani s-a adresat în
repetate rînduri organelor puterii de stat ale U.R.S.S. să pună capăt acţiunilor ce
subminează suveranitatea şi integritatea Republicii Moldova şi pun în pericol pacea şi
stabilitatea din această zonă. Măsuri eficiente din partea acestor organe ale puterii de
stat nu au fost întreprinse. Dimpotrivă datorită consimţămîntului tacit al structurilor
centrale ale puterii de stat din U.R.S.S., inclusiv al Ministerului Apărării, au fost
posibile şi acţiunile din ultimele zile care atestă începutul unui puci militaro-politic de
orientare fascistă împotriva Republicii Moldova. Faptul acesta poate avea consecinţe
tragice pentru întreaga regiune şi poate leza interesele statelor vecine.
Conştienţi de necesitatea păstrării păcii şi stabilităţii, ne adresăm Parlamentelor
şi Guvernelor statelor lumii, Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor
Unite să ia atitudine şi să întreprindă acţiuni hotărîte pentru a nu permite în această
zonă a Europei declanşarea de ostilităţi, ce ar putea avea consecinţe tragice.
Solicităm şi considerăm necesară prezenţa în Republica Moldova a
observatorilor permanenţi ai Consiliului de Securitate al ONU şi a reprezentanţilor
altor organisme internaţionale.
Preşedintele Republicii Moldova
Mircea Snegur
Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova
Alexandru Moşanu
Prim-ministrul Republicii Moldova
Valeriu Muravschi
Chişinău,
6 decembrie 1991
Nr.802-XII
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 60)

278
 Nr.184
Ziarul ”Moldova suverană” despre încălcările comise în raioanele din
stânga Nistrului ale Republicii Moldova de către forțele paramilitare
controlate de către autoritățile nelegitime de la Tiraspol
6 decembrie 1991
Nelegiuiri în Transnistria
După cum comunică Biroul de presă al M.A.I. al Republicii Moldova, vineri, 6
decembrie, la ora 17, în sediul Secţiei raionale de poliţie au năvălit persoane
militare şi civile înarmate cu pistoale-mitralieră, în frunte cu ofiţerul Armatei
Sovietice, locotenent-colonel Şevţov, însoţit de lideri al O.S.T.K. şi de vicepre-
şedintele executivului Sovietului raional Slobozia. Ei le-au cerut lucrătorilor de
poliţie, într-o formă ultimativă, să părăsească sediul. Pentru a evita vărsările de
sînge, efectivul secţiei s-a supus acestei revendicări. Aceeaşi sursă a comunicat
corespondentului Moldova-pres că organele de interne au intrat în posesia unui
document care demonstrează că în nelegiuirile din Transnistria sînt implicate în
mod direct Forţele Armate ale Uniunii Sovietice. Este vorba de o factură eliberată
praporşcicului Aleksandr Maksimovici Soldatenko, care îşi satisface serviciul în
garda republicană a pretinsei republici nistrene, legitimaţia acestuia fiind eliberată
de comandantul aşa-zisei gărzi republicane, colonel Kiţak. Prin acest document,
Soldatenko era împuternicit să preia de la depozitul de armamente rachetare şi de
artilerie a Ministerului Apărării al U.R.S.S. 12 pistoale-mitralieră şi muniţii pentru
ele. Acest armament a fost eliberat lui Soldatenko de locotenent-major Serpin pe
data de 4 decembrie a. c.
(M.S., nr.255, 11 decembrie 1991)

Nr.185
Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația
social-politică din Transcaucazia și Moldova (extras)
6 decembrie 1991
МИНИСТЕРСТВО ВНУТРЕНИХ ДЕЛ ССР
гор. Москва
Межгосударственный экономический комитет
гор. Москва
Об обстановке в Закавказье и Республике Молдова
В последние дни отмечается обострение ситуации в Молдове. В г.
Григориополе и Слободзее Приднестровья осуществлены акции по
блокированию служебных зданий и другие насильственные действия в
отношении работников органов внутренних дел.
6 декабря, вблизи с.Гура района Анений-Ной, на мосту через Днестр
была беспричинно обстреляна легковая автомашина, в которой находились
работник полиции и местный житель. Последний тяжело ранен.
Сообщается в порядке информации.
Заместитель Министра А.Н.Куликов
Разослано членам Комитета.
( Arhiva alcătuitorilor)

279
 Nr.186
Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația
social-politică în Transcaucazia și Moldova (extras)
7 decembrie 1991

МИНИСТЕРСТВО ВНУТРЕНИХ ДЕЛ ССР

гор. Москва
Межгосударственный экономический комитет
гор. Москва
Об обстановке в Закавказье и Республике Молдова
……..Обстановка во время проведения выборов Президента в Республике
Молдова не осложнялась.
7 декабря около 24 часов в г.Дубоссары группа вооруженных лиц
остановила автомашину УАЗ местного райотдела полиции и у пятерых
работников полиции, находившихся в ней, забрали пять пистолетов
Макарова, один автомат с патронами, баллончик спецсредства "Черемуха-
10", и высадив последних на автомашине скрылись. Проводится
расследование.
Первый заместитель Министра В.Ф. Ерин
( Arhiva alcătuitorilor)

Nr.187
Ziarul ”Moldova suverană” despre încălcările comise în Tighina de
către forțele paramilitare controlate de către autoritățile nelegitime de
la Tiraspol
decembrie 1991

Separatiştii terorizează poliţia

Preşedintele executivului orăşenesc, V. Kogut, adept înflăcărat al
separatismului, a emis un ordin în conformitate cu care poliţia din Tighina urmează
să treacă în subordinea Tiraspolului. Poliţia a refuzat să se supună. Atunci V.
Kogut a chemat garda militară din Tiraspol şi a ordonat să asalteze sediul poliţiei.
N-au întârziat să-şi facă apariţia şi amazoanele care au blocat calea ferată. La
chemarea Ministerului de Interne mulţi cetăţeni din Varniţa şi Tighina au venit să
apere poliţia. Dar ce poate face o mână de oameni împotriva gardei înarmate a
separatiştilor. Şeful poliţiei, Gusleakov, a fost destituit din post, în locul lui V.
Kogut 1-a numit pe un ofiţer care a trecut de partea separatiştilor. Tighina aşteaptă
ajutor de la Guvernul Republicii Moldova. Trăim într-un oraş pur basarabean,
moldovenesc şi nu putem permite să fie cotropit de banda lui Smirnov.
Grigore BEHZOL.
Tighina.
(M.S., nr. 255, 11 decembrie 1991)

280
 Nr.188
Informație a agenției Moldova-pres despre încălcările comise în
raioanele din stânga Nistrului ale Republicii Moldova de către forțele
paramilitare controlate de către autoritățile nelegitime de la Tiraspol
decembrie 1991

Poliţia moldovenească atacată de «Garda naţională» rusofonă

Ministrul securităţii naţionale al Republicii Moldova, Anatol Plugaru, a
informat că în noaptea de vineri spre sâmbătă «Garda naţională» rusofonă a atacat
poliţia moldovenească – transmite AFP, recepţionată de Rompres.
În apropierea oraşului Bender «Garda naţională» a deschis focul asupra unei
maşini a poliţiei moldoveneşti, rănind grav un civil, iar în localitatea învecinată,
Slobozia, circa 15 rusofoni înarmaţi au ocupat Comisariatul poliţiei moldoveneşti.
Anatol Plugaru a precizat că poliţişti moldoveni, «care au primit ordinul de a nu
răspunde provocărilor», au părăsit sediul fără a trage nici un foc.
Citând surse oficiale moldovene, AFP relatează că la Tiraspol, Grigoriopol și
Dubăsari, în aşa-zisa «Republică Nistreană», care duminică şi-a proclamat
«independenţa» faţă de Moldova membri ai minorităţii rusofone, înarmaţi şi
sprijiniţi de armata sovietică, patrulează şi că «frontierele» acestei «republici» cu
Moldova sunt din nou controlate strict de «Garda naţională».
Sub ameninţarea armelor automate ale unor membri ai «Gărzii naţionale» doi
observatori americani sosiţi în zonă care doreau să ajungă în regiunea din stânga
Nistrului, au fost obligaţi să-şi schimbe traseul – menţionează AFP.

(M.S., nr.255, 11 decembrie 1991)

Nr.189
Declaraţia Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova în legătură
cu incidentul din 13 decembrie 1991 de la Dubăsari
13 decembrie 1991

DECLARAŢIA
Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova
La 13 decembrie 1991 pe podul de la Dubăsari a avut loc un incident care s-a
soldat cu victime omeneşti. De faţă este o nouă provocare îndreptată împotriva
suveranităţii şi independenţei Moldovei.
Incidentul ce s-a produs a fost o urmare a campaniei de masă de dezinformare
a populaţiei. Acesta a dat posibilitatea forţelor reacţionare de a atrage în conflict
mari grupuri de oameni dezinformaţi, de a organiza formaţiuni armate nelegale, de
a folosi în scopurile lor unele unităţi ale Armatei Sovietice.
Alegerile şi referendumurile anticonstituţionale desfăşurate la 1 decembrie
1991 în unele localităţi din partea stîngă a Nistrului au agravat şi au intensificat
agresivitatea forţelor separatiste.

281
 Încălcarea legalităţii şi a ordinii de drept a devenit o normă pentru
organizatorii unor astfel de acţiuni. Ea s-a manifestat prin atacuri asupra deputaţilor
poporului din Republica Moldova şi asupra instituţiilor de stat, prin incendierea
clădirilor poliţiei, prin blocarea căilor ferate, prin concedierea persoanelor care nu
sunt de acord cu politica separatismului, prin persecutarea disidenților, prin
violenţă faţă de populaţia locală, prin aplicarea armelor faţă de ea ş.a.m.d
Toate măsurile întreprinse de conducerea Republicii în scopul soluţionării pe
cale parlamentară a problemelor apărute au rămas fără de răspuns. A fost boicotată
munca comisiilor de conciliere, au fost încălcate condiţiile protocolului de
conciliere din 1 octombrie 1991, semnat şi de reprezentanţii raioanelor din stînga
Nistrului, care prevedea ieşirea din criză.
O astfel de atitudine nu poate conduce decît la rezultate tragice.
În ultimul timp liderii din Transnistria creează prin toate mijloacele de care
dispun, o atmosferă de ură în rîndul populaţiei, seamănă panică, răspîndesc zvonuri
provocatoare despre pregătirea unui atac armat asupra populaţiei paşnice din
raioanele din partea stîngă a Nistrului ş.a.m.d.
Se întreprind încercări disperate de a zădărnici legăturile economice şi politice
cu Rusia, Ucraina, Bielarusi şi cu alte state care au luat calea independenţei, de a
reduce la zero rezultatele întîlnirilor dintre conducătorii Moldovei şi ai acestor
state, care au avut loc zilele acestea.
În această clipă de grea cumpănă, Prezidiului Parlamentului Republicii
Moldova cheamă toată populaţia la calm, să nu creadă în zvonurile şi apelurile
provocatoare care pot duce la agravarea situaţiei şi la creşterea numărului de
victime omeneşti, iar pe conducătorii cu intenţii agresive din raioanele din stînga
Nistrului îi îndeamnă să dea dovadă de luciditate. Armele de toate tipurile trebuie
să fie predate. Armele de foc se află numai la persoanele de stat împuternicite, fiind
sub un control strict al organelor puterii de stat.
Stimaţi concetăţeni, taţi şi mame, fraţi şi surori!
Anumite forţe ne împing insistent şi cu bună ştiinţă la un război fratricid. Noi
trebuie şi suntem obligaţi să prevenim această tragedie. Astăzi acest lucru ne mai
este în puteri. Mîine poate să fie tîrziu.
Chişinău,
13 decembrie 1991.
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=309623)

Nr.190
Declarația Președintelui Sovietului Suprem al Republicii Bielarusi,
S.Șușkevici, a Președintelui RSFSR, B.Elțin și a Președintelui
Ucrainei, L.Kravciuk Cu privire la evenimentele din Republica
Moldova
13 decembrie 1991

Conducătorii statelor Federației Ruse, Ucrainei și Republicii Bielarusi la

întâlnirea, care a avut loc în Republica Bielarusi, exprimă îngrijorare serioasă în
282
legătură cu evenimentele de ultimă oră din Republica Moldova. Suntem convinși
că toate problemele litigioase în această republică, inclusiv chestiunile privind
respectarea drepturilor minorităților naționale, urmează să fie soluționate prin
mijloace pașnice în corespundere cu normele recunoscute ale dreptului
internațional, documentele Consfătuirii cu privire la securitate și colaborare în
Europa. O asemenea decizie ar răspunde intereselor vitale ale oamenilor de toate
naționalitățile, ce locuiesc în Moldova, ar contribui la normalizarea situației în
această regiune.
Participanții la întâlnire se adresează către părți cu apelul de a purcede la
tratative în scopul reglementării divergențelor apărute.
Președintele Sovietului Suprem al
Republicii Bielarusi S. Șușkevici
Președintele R.S.F.S.R. B. Elțin
Președintele Ucrainei L. Kravciuk
(M.S., nr. 256, 13 decembrie 1991)

Nr.191
Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația
social-politică în or. Dubăsari, Republica Moldovenească Nistreană, și
Transcaucazia (extras)
13 decembrie 1991

МИНИСТЕРСТВО ВНУТРЕНИХ ДЕЛ ССР

гор. Москва
Межгосударственный экономический комитет
гор. Москва
Об обстановке в г. Дубоссары Приднестровской республики и
Закавказье
13 декабря около 6 часов утра на окраине г.Дубоссары произошло
вооруженное столкновение подразделений полиции Молдовы с
военизированными формированиями Приднестровья. В результате воз-
никшей перестрелки 3 сотрудника полиции убиты и II ранены. Погибли
также два национальных гвардейца из Приднестровья, трое получили
ранения.
Подразделениями молдавской полиции захвачены и удерживаются мост
через реку Днестр и плотина Дубоссарской ГЭС. Ими контролируется также
южная часть города.
В связи с осложнением обстановки в город доставлены дополнительные
силы резерва национальной гвардии из г.Тирасполя.
14 декабря планируется проведение встречи Президента Молдовы
М.Снегура с руководителями Приднестровской республики в целях
урегулирования сложившейся ситуации.
Первый заместитель Министра В.Ф.Ерин
( Arhiva alcătuitorilor)

283
 Nr.192
Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația
social-politică în Transcaucazia și Moldova (extras)
14 decembrie 1991

МИНИСТЕРСТВО ВНУТРЕНИХ ДЕЛ ССР

гор. Москва
Межгосударственный экономический комитет
гор. Москва
Об обстановке в Закавказье и Республике Молдова
……..В Приднестровье продолжалось противостояние между силами
местной национальной гвардии и МВД Республики Молдова. Вооруженных
столкновений за истекшие сутки не отмечено.
На окраине г.Дубоссары один из гвардейцев в результате неосторожного
обращения с оружием ранил в ногу сотрудника полиции МВД республики.
Ведется расследование.
Сообщается в порядке информации.
Заместитель Министра И.Н.Кожевников
( Arhiva alcătuitorilor)

Nr.193
Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația
social-politică în Transcaucazia și Moldova (extras)
15 decembrie 1991

МИНИСТЕРСТВО ВНУТРЕНИХ ДЕЛ ССР

гор. Москва
Межгосударственный экономический комитет
гор. Москва
Об обстановке в Закавказье и Республике Молдова (extras)
………В Приднестровье 15 декабря начала работу согласитель-ная
комиссия, образованная в результате встречи в Кишиневе Президента
Молдовы М.Снегура и лидера Приднестровья И.Смирнова.
Обстановка начала стабилизироваться. Однако около 23 часов в
г.Дубоссары сотрудниками МВД Молдовы было обстреляно подразделение
приднестровских национальных гвардейцев, покидавших в соответствии с
договоренностью занятые позиции.
Для разбора инцидента на место выезжали члены согласительной
комиссии.
Сообщается в порядке информации.

Первый заместитель Министра В.Ф.Ерин

( Arhiva alcătuitorilor)
284
 Nr.194
Decretul Președintelui Republicii Moldova Cu privire la declararea
zilei de doliu
15 decembrie 1991

În legătură cu pierderile de vieți omenești înregistrate în raionul Dubăsari ca

urmare a provocărilor cu utilizarea armelor, care au avut loc la 13 decembrie 1991,
decretez:
A declara ziua de 17 decembrie 1991 drept zi de doliu pe întreg teritoriul
Republicii Moldova.
M. SNEGUR
Președintele Republicii Moldova.
Or. Chișinău, 15 decembrie 1991
(M.S.,nr.257, 17 decembrie 1991)

Nr.195
Decretul „preşedintelui” pretinsei „Republicii Moldoveneşti Nistrene”,
I.Smirnov, Nr. 13 din 15 ianuarie 1992, cu privire la organizarea
unităţilor şi formaţiunilor militare a Forţelor armate ale pretinsei
“Republici Moldoveneşti Nistrene”
15 ianuarie 1992

Об организации соединений и частей Вооруженных Сил

Приднестровской Молдавской Республики
На основании Закона «О Вооруженных Силах» Приднестровской
Молдавской Республики,
П о с т а н о в л я ю:
1. Приступить с 16 января 1992 года к формированию соединений и
частей Приднестровской Молдавской Республики.
2. Республиканскому Управлению по обороне и безопасности
Приднестровской Молдавской Республики провести прием с 5 февраля по 6
марта 1992 года личного состава, вооружения, техники, казарменного и
жилищного фонда, военного имущества от частей Вооруженных Сил
бывшего СССР, дислоцирующихся на территории Приднестровской
Молдавской Республики.
3. При Республиканском военном комиссариате Приднестровской
Молдавской Республики создать финансово-пенсионный отдел для выплат
пенсий бывшим военнослужащим.
4. Настоящий Указ вступает в силу с момента его подписания.
Президент И. Смирнов
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 80)

285
 Nr.196
Decretul Preşedintelui Republicii Moldova cu privire la reorganizarea
Departamentului de Stat pentru Probleme Militare al Republicii
Moldova în Ministerul Apărării al Republicii Moldova
5 februarie 1992

În conformitate cu articolul 1 al Legii Republicii Moldova din 26 decembrie

1991 „Privind organizarea puterii executive şi asigurarea juridică a reformei
economice radicale” decretez:
1. A reorganiza Departamentul de Stat pentru Problemele Militare al
Republicii Moldova în Ministerul apărării al Republicii Moldova.
2. Ministerul apărării al Republicii Moldova, într-un termen de o lună, să
prezinte spre aprobare Guvernului Republicii Moldova proiectul Regulamentului
ministerului, coordonat cu Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, şi propuneri
privind structura, statele de personal şi fondul de retribuire a muncii ale aparatului
lui.
3. Prezentul decret intră în vigoare din ziua semnării lui.

Preşedintele Republicii Moldova MIRCEA SNEGUR

or. Chişinău
5 februarie 1992

(”M.S”, 8 februarie 1992 )

Nr.197
Ziarul ”Vocea poporului” despre denumirile vechi şi noi ale
localităților din Basarabia de sud
18 februarie 1992
KRUTOIAROVKA SAU, TOTUŞI, MOLDOVA?
Am avut prilejul să citesc cîteva numere ale săptămînalului «Vocea
poporului» şi mi-a plăcut cum răspundeţi la multe întrebări ale cititorilor. Am
hotărît să vin şi eu cu o întrebare, ce-i drept, posibil, cam dificilă pentru redacţie,
dar, vorba ceea, întrebarea vină n-are. De multe ori am ocazia să dau prin satul
Krutoiarovka din regiunea Odesa (eu locuiesc la Belgorod-Dnestrovski, fosta
Cetatea Albă) și aud cum unii bătrîni îşi numesc localitatea nu Krutoiarovka ci
Moldova. După cîte ştiu, mai multe sate ale Basarabiei de sud au fost rebotezate
atunci cînd au fost anexate la Ucraina. Nu aţi putea publica o listă măcar a unei
părţi din aceste sate, cu denumirile vechi şi noi?
Ș. DOICANU
Or. Bolgorod-Dnestrovski
Stimate dle Ş. Doicanu, cu adevărat ne-aţi trimis o întrebare deloc uşoară. Dar
ne-a venit în ajutor un vechi autor şi devotat cititor al «Vocii poporului» domnul
Iacob Iaţenco, candidat în istorie, care ne-a oferit cu amabilitate xerocopia unor
materiale de arhivă, în special «Sovetskii Pridunaiskii krai (1910-1945)», de unde

286
am și extras o bună parte din denumirile vechi şi noi ale satelor (fireşte, nu toate)
din fosta regiune Ismail, actualmente mai multe raioane ale regiunii Odesa. Deci,
conform Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al R.S.S. Ucrainene din 14
noiembrie 1945, denumirile satelor au fost schimbate aşa cum urmează.
Achembet Belenikoe
Acmanghit Belolesie
Alcalia Poleanka
Amara Dolinskoe
Anadol Dolinskoe (r-nul
Ismail)
Aprodul-Purice Peremoga
Arsa Bulgărească Rovnoe
Arsa Evghenovka
Babei Podgornoe
Babel Oziornoe
Bairamcia Nikolaevka Novorossiiskaia
Baccialia Baştanovka
Băiăcenii Mari Veilkorîbaliskii
Baltă Plavni
Beni Polevoc
Bulboaca Cotlovina
Bulgărica Zaliznicinoe
Brienț Cervonoglinka
Budacht Kurortnoe
Buduri Kosikovatoe
Burgudji Vinogradovka
Burnas Lebedevka
Vaisal Vasilievka
Vasile Stroiescu Vasilievka
Galileșu Desantnoe
Gura Reși Kazaţkoe
Deljileri Dmitrievka
Denevila Prcamobalka
Doluchios Bogatoe
Draculca Trudovoe
Dulment Iarovoe
Enichioi Novosiolovka
Jebrient Primorskoe
Iserlia Volinoe
Capra Krivaia Balka
Cairaclia Loșcinovka
Cantemir I Sadovîi
Cantemir II Zelionaia Balka
Cantemir Zelionoe
Căpriori Blagodatnoe
Caragaci Vişniovoe.
287
Caracurt Jovtnevoe
Catlabuh Oziornoe
Catarga Volinoe
Caşpalat Rozovoe
Caiabel Blagodatnoe
Chebabcia Şirocoe
Cleştiţa Vesiolaia Doina
Codoieşti Kosovka
Cuza Vodă Novîe Caplan
Cuporani Rovnoe
Lac Visocianka
Sărata Mică Zarecinoe
Manja Meneallovka
Manzîr Lesnoe
Minciuna Slobodka
Mihai Cervonoe
Moldova Krutoiarovka
Morozeni Mihailovka
Cairaclia Nouă Novaia Loşcionovka
Frumuşica Nouă Krasneanka
Sărăţica Nouă Novosiolovka
Seimenii Noi Novoe
Arţizul Nou Vişneaki
Cantemirul Nou Zelionaia Do Inovka
Pandaclia Orehovka
Păpuşoi Peremojnoe
Prinţul Karol Razdolinoe
Regina Maria Marianovka
Sărăţica Jovtnevoe
Saria Pivdennoe
Selioglu Holmskoe
Seimeni Semionovka
Taşbunar Kamenka
Taşlîc Kamenskoe
Tomal Vinogradnoe
Frumuşica Staroselie
Fricăţei Limanskoe
Fîntîna Zînelor Kirniciki
Nadjuderi Liman
Han-Cîşla Udobnoe
Cioban-Bunar Ciabanskoe
Ciamaşir Prioziornoe
Cecani Kiţkani
Ceremurza Nadrecinoe
Cişmea Strumok
Cişmea Văruită Krinicinoe
288
 Nu am avea nimic de adăugat aici, scopul acestei operaţiuni teritorial-
administrative cu un foarte puternic iz politic fiind bine cunoscut. Atîta doar că am
ţine să atenţionăm cititorul la fantezia şi inspiraţia destul de limitată a autorilor de
hotare bolşevicii-comunişti de a face măcar aproape aceste sate fericite, prin
denumirile lor rozove – Bogatoe Rozovoe, Volinoe, Blagodatnoe, Razdolinoe etc.,
etc.
Gheorghe COPOI
(”Vocea Poporului”, 18 februarie 1992)

Nr.198
Comunicat al Biroului de presă al Ministerului Apărării al Republicii
Moldova
februarie 1992
Sîrmă ghimpată de-a lungul Nistrului?
Biroul de presă al Ministerului Apărării al Republicii Moldova
a remis spre difuzare Agenţiei Naţionale de Presă
Moldova-pres următorul comunicat:

În timp ce conducerea Republicii Moldova, Guvernul ei întreprind măsuri

concrete în vederea soluţionării tuturor proble-melor, atît economice, cît şi
politice, iar independenţa Moldovei a fost recunoscută de peste 90 de ţări, fapt
confirmat şi de vizita de lucru în ţara noastră a secretarului de stat al S.U.A. J.
Baker, care s-a arătat pe deplin satisfăcut de garanţiile date de conducerea
Republicii privind respectarea drepturilor minorităţilor naţionale, în condiţiile cînd
Moldova beneficiază de o susţinere deplină din partea conducerii S.U.A. în
aspiraţiile ei de a deveni membru al O.N.U. şi al altor organisme internaţionale,
liderii separatişti, prin acţiunile lor nesăbuite, continuă să tulbure în mod conştient
pacea şi liniştea în casa noastră.
Căci cum altfel ar putea fi calificate acţiunile lor din zilele trecute, cînd la
Tiraspol a fost adusă sîrmă ghimpată pentru marcarea graniţelor între «republica
fantomă» şi Republica Moldova. Cu ajutorul militarilor armatei imperiale,
separatiştii intenţionează să doteze aşa-zisa frontieră cu utilaj electronic special,
necesar pentru efectuarea controlului graniţelor. Afară de aceasta, în republica-
fantomă au început pregătirile pentru crearea «trupelor de grăniceri» pe baza
formaţiunilor de gardişti şi cazaci.
De asemenea, separatiştii intenţionează să organizeze între 17 şi 20 februarie,
acţiuni de protest la Chişinău, prin pichetarea închisorii unde se află gardiştii
arestaţi.
La ce pot duce astfel de acţiuni, arată şi incidentul produs nu demult la
Dubăsari cînd gardiştii 1-au omorît mişeleşte pe domnul Țurcanu, cetăţean al
Ucrainei, tată a patru copii, invocînd motive dubioase de justificare.
Aceste şi alte acţiuni ale separatiştilor urmăresc un singur scop: destabilizarea
situaţiei social-politice, provocarea discordiei între populaţia de pe cele două
maluri ale Nistrului, declanşarea unui război civil în Moldova.

289
 Ministerul Apărării al Republicii Moldova face un apel către toţi cetăţenii
republicii. către militari, ca în aceste clipe de grele încercări să fim mai presus de
ambiţiile separatiştilor, să nu cădem pradă provocărilor inspirate de ei, pentru a
evita ciocnirile şi vărsările de sînge. Numai aşa vom demonstra că sîntem cu
adevărat un popor cu înaltă conştiinţă civică, un popor civilizat.

(M.S., 19 februarie 1992)

Nr.199
Telegramă guvernamentală a Președintelui Republicii Moldova,
M.Snegur, către Președintele Federației Ruse, B.Elițin, și către
Președintele Sovietului Suprem al Federației Ruse, R.Hasbulatov
5 martie 1992

ПРАВИТЕЛЬСТВЕННАЯ
ТЕЛЕГРАМА
Президенту Российской Федерации
господину Ельцину. Б.Н.
Председателю Верховного Совета
Российской Федерации
господину Хасбулатову Р.И.
Уважаемый Борис Николаевич!
Уважаемый Руслан Имранович!
В то время как Республика Молдова, получившая признание
большинства стран мира и ставшая членом ООН, предпринимает усилия по
осуществлению реформ, реакцион-ные силы продолжают посягать на ее
целостность и независимость, попирая законы и здравый смысл создавая
реальные предпосылки для возникновения в регионе гражданской войны.
Лидеры самопровозглашенной и никем не признанной Приднест-
ровской республики, чувствуя свою историческую обреченность, теряя
поддержку населения, для сохранения своей незаконной власти щедро
оплачивают содержание многочисленных боевиков и гвардейцев
привлекают военнослужащих. Серьезную тревогу вызывает участие в
антиконституционных действиях многотысячных отрядов казаков - граждан
России.
Правительство псевдореспублики намерено принять закон "О военных
формированиях Черноморского казачьего войска", казакам - членам Союза
казачества Юга России поручена пограничная и таможенная служба.
Согласно заявлению походного атамана Войска Донского В.Ратеева
предполагается прибытие в Приднестровье с берегов Дона около пяти
тысяч казаков с использованием военно-транспортной авиации. По
имеющимся сведениям, первые их отряды уже прибыли.

290
 Казаки, другие наемные вооруженные формирования приняли
непосредственное участие во всех кровавых событиях, в том числе в
штурме и взятии в ночь с 1 на 2 марта 1992 года Дубэсарского районного
отдела полиции, подчиненного Министерству внутренних дел республики.
Установлены многочисленные факты издевательств над мирным
населением.
Еще раз обращаю внимание российского руководства на участие групп
граждан России во враждебных акциях против Постпредства Республики
Молдова в Москве.
Все это не что иное, как попытка сорвать позитивные процессы
установления между нашими государствами и народами цивилизованных
отношений, создать реальные предпосылки для нового военно-
коммунистического путча.
В связи с этим заявляю решительный протест и прошу, чтобы
руководство России приняло исчерпывающие меры по недопущению
участия ее граждан в антиконституционных акциях против Республики
Молдова.
Руководство республики, народ Молдовы делают и будут делать все
возможное, чтобы сохранить дружественные отношения между Молдовой и
Россией, в полном соответствии с достигнутыми договоренностями.
МИРЧА СНЕГУР Президент Республики Молдовы
Кишинев, 5 марта 1992 года
Верно: Валериан Верстюк Первый заместитель
государственного министра
Республики Молдова
(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.200
Apel al Parlamentului Republicii Moldova către Sovietul Suprem al
Federaţiei Ruse
5 martie 1992

APEL
către Sovietul Suprem al Federaţiei Ruse1
Stimaţi domni deputaţi,
Parlamentul Republicii Moldova constată cu îngrijorare ca in ultimul timp pe
teritoriul Moldovei sosesc şi participă la acţiuni anticonstituţionale, făţişe şi
violente, îndreptate împotriva integrităţii ei teritoriale, formaţiuni înarmate ale

1
În aceiaşi zi Parlamentul RM a adoptat şi un “Apel către Sovietul Suprem al Ucrainei”
(Nr. 949-XII). În Apel deputaţii moldoveni contau pe “înţelegerea şi sprijinul” deputaţilor
ucraineni. “Sunteţi în drept şi în puteri, se sublinia în Apel, să nu permiteţi cercurilor
reacţionare să se amestice în treburile interne ale unui stat vecin, să nu admiteţi trecerea în
Moldova a căzăcimii ruseşti prin teritoriul Ucrainei. Condamnarea acestor acţiuni ar avea o
rezonanţă pozitivă în republica noastră”.
291
Uniunii Cazacilor, legalizate pe teritoriul Rusiei. Cazacii participă la acţiuni ce au
ca scop răsturnarea prin violenţă a puterii legale din raioanele nistrene ale
Republicii Moldova. Ei omoară oameni nevinovaţi, săvîrşesc acte de jaf, de tîlhărie
şi de violenţă. Aceste acte nu sînt altceva decât un amestec grosolan al
formaţiunilor înarmate ale Rusiei în treburile interne ale statului nostru, ceea ce
constituie o încălcare directă a principiilor şi normelor dreptului internaţional
unanim recunoscute.
Absenţa unei reacţii adecvate, din partea autorităţilor Rusiei, la aceste
evenimente poate fi interpretată ca un sprijin tacit de către Rusia, membru al
Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite şi al Consiliului1 pentru Securitate şi
Cooperare în Europa, al acestor acte de agresiune.
Noi, deputaţii poporului din Republica Moldova, ne exprimăm încrederea că şi
membrii Sovietului Suprem al Federaţiei Ruse îşi dau seama de importanţa
respectării tuturor principiilor Actului final de la Helsinki, inclusiv a principiilor
privind neamestecul în treburile interne, integritatea teritorială a statelor,
nonviolenţa sau ameninţarea cu forţa.
Parlamentul Republicii Moldova atrage atenţia domniilor voastre asupra
faptului că escaladarea acestui conflict poate avea urmări imprevizibile nu numai
pentru Moldova, dar şi pentru alte state din fosta U.R.S.S. In legătură cu aceasta,
facem un apel către dumneavoastră şi exprimăm speranţa că din partea Sovietului
Suprem al Federaţiei Ruse vor fi luate măsurile de rigoare în scopul retragerii
imediate, de pe teritoriul Republicii Moldova, a tuturor formaţiunilor căzăceşti
înarmate pentru a evita internaţionalizarea conflictului.

Parlamentul Republicii Moldova [ştampila Parlamentului RM]

Chişinău, 5 martie 1992
Nr.948-XII.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica

Moldova…, p. 84)

Nr.201
Apel al Parlamentului Republicii Moldova către Sovietul Suprem al
Ukrainei
5 martie 1992

Stimați domni deputaţi,

O nouă grea încercare, care s-a abătut asupra multpătimitei Moldove, ne impune
să facem un apel către dumneavoastră pentru a opri, cu eforturi comune, tragedia.
Parlamentul Republicii Moldova, în politica internă şi externă, respectă
consecvent şi cu stricteţe principiile determinate de dreptul internaţional. O
confirmare în acest sens este recunoaşterea statului nostru de către multe ţări ale
lumii şi primirea lui în Organizaţia Naţiunilor Unite. Noi facem totul pentru a

1
Corect: Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
292
asigura în republică respectarea drepturilor omului. Cu toate acestea, liderii
separatiştilor din partea stîngă a Nistrului, urmărind scopuri politice imperiale, ba
chiar şi personale, afirmă permanent și fără temei că, chipurile, exista unele
contradicţii de ordin interetnic.
Noul conflict provocat de aceştia are loc în raioanele unde trăiesc mulţi
ukraineni, cu care moldovenii au convieţuit veacuri la rînd în pace, înţelegere, s-au
înrudit şi nu au cunoscut probleme interetnice. Acest conflict nu poartă caracter
etnic, el este o consecinţă a aceloraşi ambiţii politice şi ideologice. Însă pericolul de
a atrage în conflict populaţia băştinaşă nu poate fi exclus.
O deosebită îngrijorare, nedumerire şi obidă în rîndurile tuturor locuitorilor
republicii trezeşte prezenţa, iar acum chiar şi amestecul direct în treburile interne
ale statului suveran, a căzăcimii ruse înarmate, care continuă să sosească în
raioanele din partea stîngă a Nistrului.
Destinele Ukrainei şi Moldovei, istoriceşte, se îngemănează, acestea fiind, fără
nici o îndoială, state şi popoare prietene. Ele au un bogat spectru de interese
comune, acţionează consecvent pentru obţinerea suveranităţii și independenţei
reale a statelor lor, a stabilităţii economice, a renaşterii spirituale şi morale. Ele se
confruntă şi cu multe probleme comune, legate de tendința anumitor pături de a
restaura imperiul, de a păstra privilegiile nomenclaturii de partid şi de stat,
opunîndu-se, făţiş şi camuflat, transformărilor progresiste, încercînd să
dezmembreze statul (societăţile «Odesa-TLRASPOL», «Novorossia») etc.
Tocmai de aceea şi contăm pe înţelegerea şi sprijinul dumneavoastră și facem
un appel apel în primul rînd către dumneavoastră, către Sovietul Suprem al
Ukrainei. Sînteţi în drept şi în puteri să nu permiteţi cercurilor reacționare să se
amestece în treburile interne ale unui stat vecin, să nu admitețI trecerea în Moldova
a căzăcimii ruseşti prin teritoriul Ukrainei. Condamnarea acestor acțiuni ar avea o
rezonantă pozitivă în republica noastră.
Noi, din partea noastră, sîntem gata să continuăm dialogul cu statul ukrainean
prieten asupra celor mai variate probleme de ordin politic, statal, economic, social şi
cultural, în numele aprofundării relaţiilor de bună vecinătate, adîncirii legăturilor
multilaterale, în numele stabilităţii, bunăstării şi prosperării ţărilor şi popoarelor noastre.
Parlamentul Republicii Moldova Chişinău,
5 martie 1992 .
(Vasile Nedelciuc. Republica Moldova… , p.97)

Nr.202
Declaraţie a Guvernului României în legătură cu situaţia din raioanele
din stânga Nistrului ale Republicii Moldova
16 martie 1992

Guvernul României este profund îngrijorat de cursul evenimentelor din

raioanele din stânga Nistrului ale Republicii Moldova, care au provocat o vie
nelinişte în rîndul opiniei publice din ţara noastră. Îngrijorează în mod deosebit
menţinerea şi întărirea forţelor de cazaci veniţi de la mari distanţe şi care au
293
traversat teritoriul Ucrainei înarmaţi cu armament modern, în cantităţi mari, din
dotarea armatei fostei Uniuni Sovietice.
Pentru Guvernul României este de neînţeles cum aceste arsenale devin
accesibile bandelor de mercenari. Faptul în sine s-ar putea explica fie printr-o
complicitate a celor chemaţi să controleze asemenea arsenale, fie prin incapacitatea
de a asigura controlul asupra lor. Ambele ipoteze relevă situaţii la fel de grave, care
ar putea sub semnul întrebării chiar garanţiile privind controlul asupra
armamentelor nucleare.
Îngrijorează, de asemenea, acţiunile forţelor separatiste din aceste raioane,
însoţite de manifestări de violenţă şi agresiune împotriva organelor legale ale
statului, ca şi împotriva unor segmente largi ale populaţiei.
La aceste evoluţii se adaugă o veritabilă campanie de dezinformare a opiniei
publice interne şi internaţionale, inclusiv difuzarea de ştiri false cu privire la o
pretinsă prezenţă militară din România în aceste raioane.
Toate aceste evoluţii pun în cauză integritatea teritorială şi ordinea de drept a
Republicii Moldova, stat independent, membru al O.N.U. şi participant la C.S.C.E.
Continuarea unor astfel de acţiuni conturează un focar de tensiune şi de stabilizare
de natură să afecteze nu numai Republica Moldova, ci şi o zonă mai largă.
Guvernul român consideră necesar ca toţi factorii politici care pot avea un
cuvînt de spus în influenţarea pozitivă a evenimentelor - şi, în primul rînd,
guvernele Republicii Moldova, Federaţiei Ruse, Ucrainei şi României să acţioneze
de urgenţă pentru oprirea imediată a actelor de violenţă, pentru dezarmarea
bandelor de mercenari, pentru soluţionarea tuturor problemelor care preocupă
populaţia din aceste raioane prin discuţii şi negocieri, pornindu-se de la asigurarea
integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi de la aplicarea tuturor prevederilor
cu privire la drepturile omului înscrise în documentele C.S.C.E., inclusiv cele
referitoare la persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale. Este necesar să se
acţioneze fără întîrziere în această direcţie, ştiut fiind că este mai uşor de prevenit
un incendiu decât de stins.
Guvernul României vede în maniera în care se va acţiona pentru dezamorsarea
acestui focar de tensiune un test pentru disponibilitatea şi capacitatea noilor state
apărute în spaţiul fostei U.R.S.S. de a-şi aşeza raporturile dintre ele pe baza
principiilor de drept internaţional şi alte angajamente asumate prin Carta O.N.U. şi
actul final al C.S.C.E.
Potrivit principiilor înscrise în aceste documente, statele au obligaţia de a se
abţine de la "organizarea sau încurajarea organizării de forţe neregulate sau de
bande armate, mai ales de bande de mercenari, în vederea incursiunilor pe teritoriul
altui stat".
Guvernul i-a act de comunicatul pe care miniştrii de externe al României şi
Federaţiei Ruse l-au dat publicităţii la 13 martie a.c., prin care se face apel către
toate forţele implicate de a da dovadă de reţinere şi de a rezolva problemele pe
baza principiilor de drept internaţional şi prevederilor documentelor C.S.C.E.
Guvernul îşi exprimă speranţa că această poziţie se va face resimţită în raioanele
din stânga Nistrului prin calmarea spiritelor.
Guvernul României îşi exprimă solidaritatea şi sprijinul faţă de poziţia şi
măsurile adoptate de Guvernul Republicii Moldova îndreptate spre soluţionarea
294
prin mijloace paşnice a conflictului din raioanele de pe malul stîng al Nistrului,
inclusiv în ceea ce priveşte depunerea armelor de către persoanele civile şi
părăsirea teritoriului Republicii Moldova de către mercenari.
În acelaşi spirit, Guvernul României face un apel Guvernelor Federaţiei Ruse
şi Ucrainei de a exercita întreaga lor influenţă pentru a se pune capăt actelor de
violenţă şi teroare împotriva populaţiei civile din raioanele din stânga Nistrului ale
Republicii Moldova.
Guvernul României va urmări în continuare, cu cea mai mare atenţie, evoluţia
situaţiei, rămînînd în contact permanent cu Guvernul Republicii Moldova, fiind
hotărît să acţioneze prin toate mijloacele politice aflate la dispoziţia sa pentru a
contribui la restabilirea calmului şi a ordinii de drept în raioanele din stânga
Nistrului.

(M.S., 19 martie 1992)

Nr.203
Telegramă guvernamentală din Moscova către Președintele
Parlamentului Republicii Moldova, A.Moșanu.
17 martie 1992
ТЕЛЕГРАМА
ИЗ МОСКВЫ
ПРАВИТЕЛЬСТВЕННАЯ
[17 martie]
Председателю парламента республики Молдова
Мошану а.к
Уважаемый александр константинович!
Развития событий в республике молдова вызывает серьезную
обеспокоенность верхоного совета российской федерации тчк оно создает
прямую угрозу миру и безопасности зпт втягивает многонациональный народ
молдовы в бессмысленный и чреватый многими жертвами межнациональный
конфликт зпт способный перерасти в открытое вооруженное столкновение
зпт в стороне от которого не сможет оказаться ни сам народ молдовы зпт ни
другие государства тчк
Просим вас принять все необходимые меры по предотврашению
эскалации конфликта зпт развести противоборствующие стороны зпт не дать
пролиться крови тчк о намеченных мерах просим вас проинформировать
верховный совет российской федерации непосредственно через наших
представителей зпт направленных зпт по согласованию с вами зпт для
изучения обстановки на месте тчк
Председатель верховного совета
Российской федерации
Хасбулатов
(Arhiva alcătuitorilor)

295
 Nr.204
Decretul Preşedintelui Republicii Moldova cu privire la trecerea sub
jurisdicţia Republicii Moldova a unităţilor militare dislocate pe
teritoriul ei
18 martie 1992
Указ Президента Республики Молдова
O переводе под юрисдикцию Республики Молдова воинских
частей, дислоцированных на ее территории
B целях создания основы для формирования Вооруженных Сил Республики
Молдова и в соответствии с Законами Республики Молдова "Об обороне" и "О
Вооруженных Силах Республики Молдова" п о с т а н о в л я ю:
1. Перевести под юрисдикцию Республики Молдова дислоцированные на ее
территории воинские части и подразделения Вооруженных Сил бывшего СССР и
передать их Министерству обороны Республики Молдова со всей техникой,
вооружением, зданиями и другим имуществом, находящимся на балансе воинских
частей, согласно прилагаемому перечню.
2. Установить, что передаваемые Министерству обороны Республики Молдова
воинские части и подразделения в своей деятельности руководствуются
законодательством Республики Молдова, постановлениями Парламента
Республики Молдова, указами и распоряжениями Президента Республики
Молдова, постановлениями Правительства Республики Молдова и приказами
министра обороны Республики Молдова.
Разрешить Министерству обороны Республики Молдова до разработки и
введения в действие в установленном порядке новых уставов, наставлений
и других документов применять в воинских частях и подразделениях
действующие нормативные акты, если их положения не противоречат
законодательству Республики Молдова.
3. Правительству Республики Молдова обеспечить финанси-рование и
материально-техническое снабжение воинских частей и подразделений,
переведенных под юрисдикцию Республики Молдова.
4. Установить, что военнослужащим указанных в перечне воинских частей и
подразделений, пожелавшим продолжить службу на территории Республики
Молдова, гарантируются все права и льготы, предусмотренные действующим
законодательством Республики Молдова.
5. Министерству обороны Республики Молдова определить порядок и сроки
принятия военнослужащими присяги.
6. Настоящий Указ вступает в силу со дня его подписания.
МИРЧА СНЕГУР
Президент Республики Молдова
гор. Кишинев
18 марта 1992 г. № 73
Приложение
к Указу Президента Республики Молдова
от 18 мара 1992 года № 73

296
 ПЕРЕЧЕНЬ
частей и подразделений, дислоцированных на территории Республики Молдова и
переведенных под юрисдикцию Республики Молдова
№ п/п Номер Наименование воинской части
в/ч
Кишиневский гарнизон
1 44816 57 бригада связи
2 40390 300 парашютно-десантный полк
3 64536 353 объединенный узел связи
4 89488 948 центр автоматизированных систем управления
5 34403 275 зенитная ракетная бригада
6 20756 153 отдельная смешанная авиационная эскадрилья
7 83392 268 отдельный батальон охраны и обслуживания
8 52225 544 военный госпиталь
9 39859 740 радиотехнический батальон
10 48687 499 радиолокационная рота
11 74260 274 отдельная рота аэродромно-технического обслуживания
12 61966 558 узел фельдъегерско-почтовой связи
13 52838 1395 командование разведцентра
14 73862 А 93 картографическое отделение
15 31528 342 расчетно-аналитическая станция
16 89593 165 отдельный взвод охраны
17 30628 Лаборатория по изучению радиоактивного излучения
18 73862 2402 склад топокарт
19 55464 86 санитарно-эпидемиологический отряд
20 35785 Кадр управления 2660 госпитальной базы
21 12 отдельный пункт контроля радиоэлектронной борьбы
22 93 гарнизонная поликлиника
23 Зооветеринарное отделение
24 71503 610 командный пункт ПВО
25 61973 1189 пункт управления разведки
26 73552 Кадр управления 4 автомобильной бригады
27 Квартирно-эксплуатационная часть района
28 56 отдел военной торговли
29 Военная комендатура гарнизона
30 Военная комендатура военных сообщений на железнодорожной
станции Кишинев
31 Управление военных сообщений на Молдавской железной дороге
Военная комендатура-военных сообщений аэропорта
32 54837 Первая автоколонна 319-й автобазы
33 Комбинат бытового обслуживания
34
Военные представительства:
567 на ПО "Кишиневэлектромаш"
35 2463 на ПО "Виброприбор"
36 2792 на НИИ "Квант"
37 2854 на заводе "Топаз"
38 2673 на заводе "Сигнал"
39 2749 на заводе погружных насосов
40 2850 на кишиневской швейной фабрике "Ионел"
41 4603 на Кишиневском экспериментальном консервном заводе
42 5390 на заводе "Мезон"
5456 да ПО "Счетмаш"
43 Военная прокуратура гарнизона
44 77159 1046 военно-строительный отряд
45 31988 1196 управление начальника работ

297
 46 9289 строительно-монтажный участок
47
48
Бэлцкий гарнизон
49 28902 189 ракетная бригада
50 32842 Кадр управления 94 бригады материального обеспечения
51 83401 225 отдельный ремонтно-восстановительный батальон
52 01928 65 отдельный автомобильный батальон
53 63618 1069 военный госпиталь
54 41555 1740 склад горючесмазочных материалов
55 733 военный склад
56 51576 Рота связи
57 Квартирно-эксплуатационная часть района
58 Военторг
59 68631 184 медицинское депо
60 Дом офицеров Бэлцкого гарнизона
61 Военная прокуратура гарнизона
62 37 военное представительство на ПО "Рэут"

Бэчойский гарнизон
63 1221 управление начальника работ
Бендерский гарнизон
64 44323 2 отдельный радиорелейно-кабельный батальон
65 29850 130 отдельный батальон химической защиты
66 33979 114 ремонтно-восстановительный полк
67 52IIO 778 авторемонтный завод
68 0211З 785 отдельный батальон засечки ядерных взрывов
69 62227 16 учебный химический центр
70 55462 3454 склад горюче смазочных материалов
Зэиканский гарнизон
71 52276 206 радиотехнический батальон
72 265 пункт наведения авиации
Кахулский гарнизон
73 33456 344 учебная дорожная бригада
74 39805 707 отдельная -радиолокационная рота
75 Дом офицеров Кахулского гарнизона
Корнештский гарнизон
76 12990 701 отдельная радиолокационная рота
Кэушенский гарнизон
77 27991 706 отдельная радиолокационная рота
Липканский гарнизон
78 12531 783 отдельная радиолокационная рота
Леовский гарнизон
79 48687 499 отдельная радиолокационная рота
Мэркулештский гарнизон
80 06858 86 авиационный истребительный полк
81 62225 263 отдельный батальон аэродромно-технического обслуживания
570 отдельный батальон связи и радио-технического обслуживания
82 26240 705 отдельная радиолокационная рота
947 узел связи и радиотехнического обслуживания
83 27902
84
Олишканский гарнизон
85 54629 1203 управление эксплуатации спецобъектов
86 1608 военно-строительный отряд

298
 Пырлицкий гарнизон
87 42771 402 база горючесмазочных материалов
Гарнизон Рэдоая
88 11955 311 управление эксплуатации спецобъектов
(площадка № I)
Унгенский гарнизон
89 40242 4 артиллерийский полк
90 02103 Кадр 803 реактивного артиллерийского полка
91 42757 661 перевалочная база
92 42771 402 перегрузочная база
93 Кадр 952 противотанкового полка (дивизион)
94 Комендатура военных сообщений на железной дороге
Флорештский гарнизон
95 61498 5381 база хранения
96 42360 1122 отдельный радиорелейный батальон связи
97 75382 1240 управление начальника работ
98 11955 311 управление эксплуатации спецобъектов (площадка № 2)
Шолдэнештский гарнизон
99 54629 1203 управление эксплуатации спецобъектов
Мэрэнденский гарнизон
100 215 пеленгационный центр особого назначения
Гарнизон ст. Кобасна
101 72431 I411 склад артиллерийских боеприпасов
102 48289 632 отдельный ракетно-парковый дивизион
103 01378 308 подвижная ракетно-техническая база
Дубэсарский гарнизон
104 44605 237 инженерно-саперная бригада
(Mhai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p.88)

Nr. 205
Hotârâre a Parlamentului Republicii Moldova cu privire la măsurile
pentru normalizarea situaţiei politice din Republică
19 martie 1992

Examinînd Hotărîrea Guvernului nr.176 din 18 martie 1992 «Cu privire la

unele măsuri ce urmează să fie aprobate pentru ameliorarea situaţiei din raioanele
Republicii Moldova din stînga Nistrului» şi ţinînd cont de propunerile grupurilor
de deputaţi, Parlamentul Republicii Moldova HOTÂRĂŞTE:
— Se aprobă poziţia Guvernului expusă în hotărîrea menţionată, poziţie privind
reglementarea paşnică a conflictului din stînga Nistrului.
- Guvernul:
- va elabora concepţia, proiectul legii şi alte acte normative privind zona
economică liberă şi le va prezenta Parlamentului spre examinare;
— va lua măsurile necesare pentru restabilirea structurilor legale ale puterii de stat
şi administraţiei de stat şi pentru apărarea drepturilor cetăţenilor din localităţile din
stînga Nistrului.
— Comisia pentru autoadministrarea locală şi economia locală a Parlamentului, de
comun acord cu Guvernul, va prezenta, în termen de 10 zile, proiectul legii privind

299
reforma teritorial-administrativă a Republicii Moldova spre a fi examinat în
Parlament.
— Comisia pentru drepturile omului şi relaţiile naţionale a Parlamentului şi
Comisia pentru ştiinţă şi învăţămînt a Parlamentului vor prezenta în termen de 4 zile
Parlamentului spre examinare propuneri privind modificarea mecanismului de
aplicare a unor prevederi ale legislației despre funcţionarea limbilor.
— În scopul normalizării situației din Republică, Preşedintele Republicii Moldova
va urgenta semnarea tratatelor politice cu statele vecine.
— Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data adoptării.
Preşedintele
Parlamentului Republicii Moldova
Alexandru MOŞANU
Chişinău, 19 martie 1992.
(Vasile Nedelciuc. Republica Moldova…, p 98)

Nr.206
Declaraţia şefilor de stat a ţărilor membre ale CSI cu privire la situaţia
în raioanele de est ale Republicii Moldova1
20 martie 1992
Главы государств-участники Содружества Независимых Государств,
собравшиеся 20 марта 1992 года в Киеве,
подтверждая неуклонную приверженность принципам, закрепленным в
соответствующих документах, принятых главами государств Содружества
Независимых Государств в Минске 8 декабря 1991 года, в Алма-Ате 21
декабря 1991 года, в Москве 16 января 1992 года;
руководствуясь целями и принципами Устава ООН и Хельсинского
Заключительного Акта;
принимая во внимание Заявление Президента Республики Молдова от 8
марта 1992 года и Обращение Парламента Республики Молдова к Верховным
Советам Российской Федерации и Украины от 5 марта 1992 года;
учитывая обеспокоенность общественного мнения стран Содружества
Независимых Государств опасным развитием обстановки в этом регионе и
желания руководства Республики Молдова разрешить вопрос политическими
средствами,
считают необходимым заявить следующее:
рассматривают сохранение территориальной целостности Республики
Молдова как краеугольный камень своей политики во взаимоотношениях с
этим государством-членом ООН, важнейший фактор стабильности в
Содружестве и в регионе;
примут меры по недопущению вовлечения в конфликт в любой форме
граждан своих стран, а там, где это произошло, по немедленному
возвращению их в места постоянного жительства;

1
Vezi varianta în limba româna a Declaraţiei în ziarul "Moldova Suverană" din 24 martie
1992.
300
 не допустят использования своей территории для транзита вооруженных
формирований любым путем, а также для контрабандного провоза оружия;
примут дополнительные меры по изъятию оружия, боевой техники,
армейских средств связи у гражданских лиц и незаконных формирований и
недопущению впредь их доступа к арсеналам войск в государствах-
участницах Содружества Независимых Государств;
будут стремиться не допускать ведения в средствах массовой
информации пропаганды, способствующей эскалации конфликта.
Совершено в городе Киеве 20 марта 1992 года в одном подлинном
экземпляре на русском языке. Подлинный экземпляр хранится в Архиве
Правительства Республики Беларусь, которое направит государствам,
подписавшим настоящее Соглашение, его заверенную копию.
За Республику Азербайджан [подпись]
За Республику Армения [подпись]
За Республику Беларусь [подпись]
За Республику Казахстан [подпись]
За Республику Кыргызстан [подпись]
За Республику Молдова [подпись]
За Российскую Федерацию [подпись]
За Республику Таджикистан [подпись]
За Туркменистан [подпись]
За Республику Узбекистан [подпись]
За Украину [подпись]

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica

Moldova…, p.95)

Nr.207
Ordinul № 314/1/, din 23 martie 1992, a comandantului suprem al
Forţelor Armate Unificate ale CSI, mareşalul de aviaţie E. Şapoşnikov
23 martie 1992
"23" марта 1992 г.
№314/1/
Министру обороны Республики Молдова
Заместителям Главнокомандующего Объединенными
Вооруженными Силами
Командующим Видами Объединенных Вооруженных Сил СНГ
Командующему Войсками Юго-Западного направления
Начальникам Главных и центральных управлений Объединенных
вооруженных сил СНГ
Командующему 14 Армией

О передаче соединений, частей, учреждений, военной техники,

вооружения и имущества Вооруженных сил бывшего Союза ССР,
дислоцирующихся на территории Республики Молдова, под
301
 непосредственное командование соответствующих структур
Министерства обороны Республики Молдова.
1. В соответствии с Соглашением между Правительством Республики
Молдова и Главным командованием Объединенных Вооруженных Сил СНГ
об условиях, направлениях и этапах реформирования частей и подразделений
Вооруженных Сил бывшего Союза СССР, дислоцированных на территории
Республики Молдова, передать к 30 марта 1992 г. соединения, части,
учреждения, военную технику, вооружение и имущество Вооруженных Сил
бывшего Союза ССР (согласно прилагаемому перечню №1) под
непосредственное командование соответствующих структур Министерства
обороны Республики Молдова.
2. Командующим видами Объединенных Вооруженных Сил СНГ,
начальникам главных и центральных управлений ОВС СНГ передачу указанных
частей, вооружения, военной техники и имущества осуществить по
согласованию с представителями Министерства обороны Республики Молдова.
3. Штатную численность передаваемых соединений, воинских частей и
учреждений снять с лимита Объединенных Вооруженных Сил СНГ.
4. Об исполнении донести в Генеральный Штаб ОВС СНГ (главное
оперативное управление) в установленном порядке.
ГЛАВНОКОМАНДУЮЩИЙ ОБЪЕДИНЕННЫМИ ВООРУЖЕННЫМИ
СИЛАМИ СНГ,
маршала авиации Е. Шапошникова

ПЕРЕЧЕНЬ № 1
соединений, частей и учреждений, планируемых для
включения в состав ВС Республики Молдова

№ Наименование соединений, Место Всего в/с Р/с Основное

п/п частей и учреждений дислокации воору-
жение
1 2 3 4 5 6
Военно-воздушные силы
1 153 осаэ Кишинев 214 1 самол. -5;
верт. - 4
2 274 орато Кишинев 125 34
Войска ПВО
1 273 зрбр (в состве упр. , гр. Кишинев 1169 30 ЗРК - 13
зрдн, РЛС - 11
7 зрдн, 2 тдн) Зайканы 282 3 РЛС - 9
2 206 ртб (в составе 2 орлр) ПРВ - 7
Дурлешты 319 3 РЛС - 10
3 740 ртб (в составе 3 ОРЛР) ПРВ -3
Зайканы 10 -
4 265 ПН Кагул 63 - РЛС - 3
5 707 орлр (68 ртб , 14 ртбр) ПРВ -2
Кишинев - -
6 12 отд. пункт РЭБ
Сухопутные войска
1 803 кадр реап 14 А Унгены 125 - Арт.-36/36
2 5381 БХИ 14 А Флорешты 290 28
302
 3 1122 оррб Флорешты 180 1
4 225 орвб 5154 РВБ Тирасполь 58 1
5 В/прокуратура Бельцы 4 3
6 В/прокуратура Кишинев 10 5
7 Дом офицеров Бельцы 2 7
8 Дом офицеров Кишинев 2 7
9 Офицерский клуб ЦДСУ Кагул 1 5
10 Гр. воен. спец. Кишинев 4 -
11 16 уч. хп Бульбоака 10 - арт.-60/60
12 4 ап 14 А Унгены 493 7
13 130 обхз 14 А Бендеры 137 1
14 В/комендатура Кишинев 6 1
15 114 кадр ремВП Бендеры 11 - ПУ -18
16 189 рбр 14 А Бельцы 591 8
Войска связи центрального подчинения
1 311 УЭСО (301 ВПК) Лазовск 324 12
2 1183 УЭСО (111УТС) Лазовск 88 -
3 558 УФПС (301 ВПК) Кишинев 27 2
4 57 брс Кишинев 399 3
5 353 объед. УС Кишинев 315 27
6 948 ЦАСУ Кишинев 139 30
Части ГРУ
1 215 орпц ОсН Марандены 44 -
Тыл Вооруженных Сил
1 94 фбрмо (ку) Бельцы 16 6
2 65 оавтб Бельцы 197 2
3 4 автбр (ку) Кишинев 14 13
4 Упр.ВОСО на Молд. ж.д. Кишинев 15 6
5 Комендатура ВОСО ж.д. ст. Кишинев 8 2
6 Комендатура ВОСО ж.д. ст. Бессарабскa 6 -
7 Комендатура ВОСО ж.д. ст. Унгены 6 -
8 Комендатура ВОСО а/порт Кишинев 4 -
9 661 перевал. база (к) Унгены 8 23
10 402 база перегрузки Пырлица 9 41
11 1740 СГ Бельцы 12 39
12 2660 ПГБ (ку) Кишинев 10 3
13 544 ВГ Кишинев 20 259
14 1069 ВГ Бельцы 7 69
15 184 мед. депо Бельцы 12 11
16 733 ПС Бельцы 8 23
17 Военные представ-ства служб Кишинев 3 10
тыла
18 86 сэо Кишинев 8 18
19 56 отдел торговли Кишинев 1 18
20 Банно-прачечный комбинат Кишинев - 42
21 93 поликлиника Кишинев 4 15
Гражданская оборона
1 5591 мат.-тех. склад Кишинев 1 2
2 2629 ВОХР Кишинев - 5
3 Штабы ГО: республики 1 21 -
городов 4 12 -
городских 5 5 -
районов
4 Республиканские курсы ГО 1 5 -
5 494 ХРЛ Кишинев 1 -
Войска ГЛАВТУ
303
 1 778 ЦАРЗ Бендеры 9 2
Строительные войска
1 1196 УНР Кишинев 8 -
2 1240 УНР Флорешты 6 -
3 1221 УНР Бачой 5 -
4 1608 ВСО Олишканы 39 -
5 1046 ВСО Кишинев 38 -
6 Бельцкая КЭЧ района (2 Бельцы 2 10
разряда)
7 706 омр Кишинев 21 -
8 Кишиневская КЭЧ (2 разряда) Кишинев 2 15
Управление ГК ВЮЗН, части, учреждения обеспечения
и обслуживания ГК войск ЮЗН
1 Казарм. Жил.фонд Главкомата Кишинев - -
ЮЗН
2 268 обоо Кишинев 261 -
3 610 КП ПВО Кишинев 261 -
4 2402 склад топокарт Кишинев 5 -
5 93 картотделение Кишинев 10 -
6 342 РАСТ Кишинев 13 -
7 105 метеобюро Кишинев 8 -
Части 9 ЦУ
1 1203 УСО Шолданешты 164 17

ГЛАВНОКОМАНДУЮЩИЙ ОБЪЕДИНЕННЫМИ ВООРУЖЕННЫМИ

СИЛАМИ СНГ,
маршала авиации Е. Шапошникова
ДОВЕДЕНО:
1. Генерал-майор [подпись] А. МАКАРОВ
2. Генерал-майор [подпись] Е. КОТЛЯРОВ
3. Генерал-лейтенант [подпись] Л. ГОЛУБЕВ
4. Генерал-лейтенант [подпись] В. КОТ
5. Генерал-лейтенант [подпись] Ф. АНТРОПОВ
6. Генерал-майор [подпись] Г. РЕБЕНЮК
7. Полковник [подпись] В. КУНЬКОВСКИЙ
8. Полковник [подпись] Е. КОРОЛЬ
9 Полковник [подпись] В. ВОЛКОВ
10. Полковник [подпись] В. ЛУКЬЯНЕНКО
11. Полковник [подпись] Р. БЕРЕЖНИЦКИЙ
12. Полковник [подпись] И. МАРИН
13 Подполковник [подпись] В. ЧАУС
14. Полковник [подпись] В. ДИДУК
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 97)

304
 Nr.208
Ziarul ”Moldova Suverană” despre Apelul Sovietului Suprem al Rusiei
către Parlamentul Moldovei în legătură cu situaţia din Transnistria
24 martie 1992

MOSCOVA, 21. (Moldova-pres). Sovietul Suprem al Rusiei a adoptat, în cadrul

şedinţei comune a camerelor, un apel către Parlamentul Moldovei în legătură cu
situaţia din Transnistria şi a chemat părţile aflate în conflict, toţi cetăţenii interesaţi în
reglementarea cît mai urgentă a conflictului să transforme încetarea focului declarată
de părți într-un factor permanent de stabilizare a situaţiei, precum şi să retragă
formaţiunile armate din zonele de conflict. Sovietul Suprem al Rusiei consideră că
unicul mijloc acceptabil de soluţionare a conflictului trebuie să fie dialogul politic
între părţile implicate în conflict. Parlamentul rus consideră, de asemenea. că este de
dorit să se completeze statutul de zonă economică liberă, pe care Moldova este
disponibilă să-1 acorde Transnistriei, cu un statut politic respectiv, care să garanteze
poporului Transnistriei dreptul la autodeterminare în cazul pierderii de către Moldova
a statutului de stat independent.
COMENTARIU AL AGENȚIEI MOLDOVA-PRES
Nu putem decît să salutăm faptul că parlamentarii ruşi au luat atitudine faţă de
dramaticele evenimente din Transnistria, exprimîndu-şi sprijinul faţă de ideea,
împărtăşită şi de conducerea Republicii Moldova, privind necesitatea soluţionării
pe cale paşnică, prin dialog politic, a conflictului. Nedumereşte însă ultimul pasaj
din ştirea transmisă de ITAR-TASS, în care se arată că «este de dorit să se
completeze statutul de zonă economică liberă, pe care Moldova este disponibilă să-
1 acorde Transnistriei, cu un statut politic respectiv care să garanteze poporului
Transnistriei dreptul la autodeterminare în cazul pierderii de către Moldova a
statutului de stat independent». Desigur, de dorit putem dori multe, însă în
dorinţele noastre trebuie să ținem seama de realităţi. Lucru pe care, însă. în opinia
noastră, nu-1 face onoratul corp de deputați al Rusiei. Căci ce «popor al
Transnistriei» (narod Pridnestrovia) au în vedere parlamentarii ruși? Prin ce
enciclopedii ale lumii au găsit ei măcar vreo informaţie privind existenţa unui
asemenea popor? Poate le vor găsi mai tîrziu cînd «specialiştii» produși în serie la
universitatea lui Iakovlev din Tiraspol, se vor pune pe treabă şi le vor scrie. Nu
încape îndoială că aplicînd metodele folosite deja pentru a demonstra «deosebirile»
dintre limba română şl «limba moldovenească», aceştia ne vor «demonstra» că nu
numai moldovenii basarabeni nu au nimic comun cu moldovenii de peste Prut, dar
că nici moldovenii din Transnistria nu au nimic comun cu moldovenii care trăiesc
pe malul drept. Poate că ar fi fost mai cu cale ca parlamentarii ruşi să fi folosit
noţiunea de «populaţia Transnistriei». În acest caz însă am vrea ca mai întîi
legislatorii ruşi să ne ofere un exemplu în acest sens, prevăzînd în Constituţia
Federaţiei Ruse, pe cale de a fi aprobată, «un statut politic respectiv», care să
garanteze «poporului» unei regiuni cu populație majoritară rusă (moldovenii în
Transnistria sînt majoritari), să zicem «poporului regiunii Smolensk». «dreptul la
auto-determinare în cazul pierderii de către Rusia a statutului de stat independent».
Sau dacă parlamentarii ruşi au anumite ezitări în a acorda un asemenea statut
«poporului regiunii Smolensk» ar putea să facă lucrul acesta măcar în cazul
305
poporului Ceceniei sau poporului Tatarstanului, care apropo, la 21 martie, a
participat la un referendum în problema independenţei sale față de Rusia.

(M.S., 24 martie 1992)

Nr.209
Declarație a Adunării Naționale Ruse cu privire la „Situația din
Transnistria”
martie 1992

ЗАЯВЛЕНИЕ РУССКОГО НАЦИОНАЛЬНОГО

СОБОРА ”О ПОЛОЖЕНИИ В ПРИДНЕСТРОВЬЕ”
Вот уже два года как народ Приднестровья живет стоянии
непрекращающегося напряжения, насилий и кровопролития. На его земле идет
настоящая война, с обеих cторон гибнут люди. Приносит свои страшные плоды
«перестройка» и целенаправленный развал Советского Союза, разделившие и
столкнувшие друг с другом вчера еще мирно жившие рядом народы.
Прорумынские силы в руководстве Молдовы намеренно взяли курс на
дестабилизацию положения в регионе с целью ускорения процесса слияния
Молдавии с Румынией. Однако не только русское и украинское население
Приднестровья составляющие вместе с другими славянами больше половины его
жителей, но и приднестровские молдаване не желают идти под власть Румынии.
Народ Приднестровья преисполнен решимости отстоять свою свободу и
независимость. Ему на помощь идут казаки добровольцы со всех концов
нашей Родины.
Сложившееся в Приднестровье критическое положение и может оставить
Русский Национальный Собор безучастным к судьбе наших братьев. Он
считает своим долгом заявить следующее.
Трагическое развитие событий в Приднестровье стало возможным
вследствие равнодушного бездействия, а порой и прямого попустительства
прорумынским националистам со стороны российского руководства во главе с
президентом Ельциным, что является очередным предательством
государственных интересов России и национальных интересов Русского народа.
Хорошо ведая о дискриминации русскоязычного населения во многих
районах бывшего Советского Союза, Президент Российской Федерации Б.
Ельцин, вопреки своим неоднократным заверениям, фактически дал согласие
на ее продолжение. Прямым свидетельством тому служит подписанное 20
марта 1992 года в Киеве Заявление глав государств т. н. СНГ об обстановке в
левобережных районах Республики Молдова и подписанная 23 марта в
Хельсинки декларация министров иностранных дел Молдовы, Российской
Федерации, Румынии и Украины. Эти документы приняты без участия
законного правительства Приднестровья и за спиной его народа, что делает
их противоправными. Главная цель антинационального российского
руководства — изоли-

306
ровать народ Приднестровья, оставить его безоружным и беспомощным
перед лицом внешних враждебных ему сил. Именно на Ельцине и Кравчуке,
подписавших киевское За-
явление, лежит прежде всего ответственность за новое предательство
интересов русского, украинского и молдавского народов Приднестровья.
Мы заявляем, что конфликт в Приднестровье может быть урегулирован
только на основе признания суверенных прав народов Приднестровья и
Гагаузии, предоставления им возможности самоопределения в соответствии с
признанными принципами и нормами международного права. Лучший и
наиболее приемлемый выход из нынешнего положения видится в создании
федерации трех государственных образований: Молдавии, Приднестровья и
Гагаузии, основанной на их полном равноправии. Такая федерация учитывала
бы как их традиционные связи, так и особенности интересов каждого из них.
Во всех случаях, совершенно необходимо участие правительств
Приднестровья и Гагаузии в любых переговорах, касающихся решения
проблем, связанных с урегулирова-
нием положения в данном регионе. Мы рассматриваем как противоправные и
совершенно недопустимые всякие попытки «национализации» 14 армии
молдавскими экстремистами. Ее части должны использоваться только для
разъединения враждующих сторон и предотвращения кровопролития.
События в Приднестровье обнажили еще одну важную проблему.
Ликвидация Советского Союза подорвала правовую основу гарантии прав
национальных меньшинств, в том числе русского и русскоязычного
населения в различных республиках бывшего Союза. Назрел вопрос защиты
его права на самоопределение и создание русских национально-
территориальных автономий в Восточной Эстонии и других местах, а также
создание польской автономии в Литве, правовое закрепление гагаузской
автономии в Молдавии, защиту национальных прав осетинского народа,
желающего остаться в составе России.
Русский Национальный Собор заявляет о своей решительной поддержке
всех народов нашей страны, борющихся против новых «постперестроечных»
форм национального угнетения.
Дума Русского Национального Собора

(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос и образование Приднестровской

Молдавской Республики, Тирасполь, РИО ПГКУ, 1993, p.138)

307
 Nr.210
Declarație a Miniștrilor Afacerilor Externe al Republicii Moldova,
Federației Ruse, României și Ucrainei în legătură cu situația din
raioanele din stânga Nistrului ale Republicii Moldova
23 martie 1992

Miniștrii de externe ai Republicii Moldova, Federației Ruse, României și

Ucrainei, întruniți în ziua de 23 martie 1992 la Helsinki, și-au exprimat îngrijorarea
față de evoluția periculoasă a situației în raioanele din stânga Nistrului ale
Republicii Moldova, de continua violență și de victimele omenești, de pericolul
care îl prezintă asemenea evoluție a evenimentelor pentru procesele democratice în
statele din zonă.
Elementele de bază ale reglementării politice a crizei sunt determinate în
Declarația șefilor statelor membre ale Comunității Statelor Independente, adoptată
la Kiev în ziua de 20 martie 1992. Miniștrii au accentuat de asemenea importanța
Declarației Guvernului României din 16 martie 1992, în care s-a subliniat
necesitatea eliminării violenței, reglementării pe cale pașnică, cu mijloacele
politice a conflictului.
Miniștrii au confirmat că guvernele lor vor întreprinde și în continuare măsuri
pentru neadmiterea escaladării vărsării de sânge și implicarea cetățenilor statelor
străine, iar acolo unde aceasta a avut loc, pentru reîntoarcerea imediată a lor la
locul de trai. În acest context, ai au luat act de Declarația ministerului de externe al
României din 8 martie 1992, potrivit căreia cetățenii români nu sunt implicați sub
nici o formă în conflict și nu au participat la ciocnirile armate.
Conducându-se după obiectivele și principiile statutului ONU și ale Actului
Final de la Helsinki, participanții la conferință califică menținerea integrității
teritoriale și a independenței Republicii Moldova drept o bază a politicii lor în
relațiile reciproce cu acest stat membru al ONU, precum și în soluționarea acestui
conflict. În vederea asigurării încetării focului și restabilirii puterii legitime în zonă,
miniștrii s-au pronunțat pentru dezarmarea imediată a tuturor formațiunilor
nelegale și pentru interzicerea accesului lor la arme, au chemat părțile implicate în
conflict să renunțe la aplicarea forței ca mijloc de soluționare a diferendelor.
Miniștrii au subliniat importanța respectării drepturilor omului, inclusiv a
persoanelor aparținând unor minorități naționale, în conformitate cu principiile
ONU și CSCE, cu normele dreptului internațional. În acest context, urmează să fie
asigurate condițiile necesare pentru reîntoarcerea refugiaților și acordarea unui
ajutor umanitar respectiv. Miniștrii au convenit în vederea coordonării în acest scop
a unui mecanism de consultări politice, inclusiv la nivelul miniștrilor de externe,
prima reuniune a miniștrilor urmând să aibă loc deja în aprilie curent.

(M.S., 28 martie 1992)

308
 Nr.211
Declaraţie a Parlamentului Republicii Moldova
24 martie 1992

Parlamentul Republicii Moldova a primit cu satisfacţie Declaraţia şefilor de

state din Azerbaidjan, Armenia, Bielarusi, Kazahstan, Kîrgîzstan, Moldova,
Federaţia Rusă, Tadjikistan, Uzbekistan şi Ukraina privind situaţia din raioanele
din stînga Nistrului ale Republicii Moldova, declaraţie adoptată la Kiev în ziua de
20 martie a.c. În Declaraţie se recunoaşte necondiţionat principiul inalienabilităţii
frontierelor şi al integrității teritoriale a Republicii Moldova, se sprijină tendinţa
conducerii ei de a normaliza prin mijloace politice situaţia creată.
Acest document, precum şi măsurile întreprinse de conducerea Ukrainei în
scopul neadmiterii folosirii teritoriului ei pentru tranzitarea formaţiunilor armate
spre Republica Moldova au deschis posibilităţi de cooperare a statelor interesate în
soluţionarea conflictului intern din raioanele din partea stîngă a Nistrului ale
Moldovei, posibilităţi reiterate în cadrul reuniunii de la Helsinki a miniştrilor de
externe ai Moldovei, Rusiei, României şi Ukrainei.
Apelul către Sovietul Suprem al Federaţiei Ruse, adoptat la 5 martie 1992 de
Parlamentul Republicii Moldova, întîlnirile delegaţiei parlamentare a Moldovei, la
Sovietul Suprem al Federaţiei Ruse, şi ale delegaţiei parlamentare ruse în Moldova
au avut drept scop, ca prim pas spre normalizarea situaţiei din partea stîngă a
Nistrului, evacuarea formațiunilor ilegale înarmate ale Uniunii Cazacilor,
înregistrate oficial pe teritoriul Federaţiei Ruse, care participă la rebeliunea
anticonstituţională împotriva Republicii Moldova.
Cu toate acestea, în pofida eforturilor depuse, are loc escaladarea în continuare
a agresiunii împotriva unui stat suveran: în Republica Moldova continuă să vină, de
pe teritoriul Rusiei, formaţiuni de cazaci înarmate; Banca centrală a Rusiei ia, la 12
martic 1992, o decizie care contribuie la deteriorarea sistemului bancar unic al
Republicii Moldova; mijloacele de informare publică, aflate pe teritoriul Federaţiei
Ruse, duc o campanie bine orientată spre susţinerea organelor nelegitime ale puterii
din raioanele din partea stîngă a Nistrului ale Moldovei. Toate acestea conduc la
activizarea acţiunilor împotriva organelor constituţionale ale puterii de stat, la
maltratarea populaţiei paşnice care nu este de acord cu politica separatismului şi a
agresiunii, la creşterea numărului de transfugi, la nimicirea localităţilor, podurilor,
terenurilor agricole şi a întreprinderilor industriale, la încălcarea permanentă a
acordurilor privind încetarea focului, care se soldează cu pierderi de vieţi omeneşti.
În esență are loc ocuparea raioanelor din stînga Nistrului ale Republicii
Moldova de către formaţiunile nelegitime înarmate ale separatiştilor, care au
dobîndit arme nu fără îngăduinţa fostului Comandament al Armatei a 14-a, precum
şi de către detaşamentele de cazaci ruşi. În temniţele din Tiraspol sînt schinjuiți şi
batjocoriţi lucrători ai poliţiei, adepţi ai organelor constituţionale ale puterii,
oameni care nu sînt de acord cu politica încălcării Integrităţii teritoriale a
Republicii Moldova.
Pe fondalul acordurilor realizate şi în condiţiile în care faptele enumărate mai
sus au devenit cunoscute opiniei publice mondiale, apelul Sovietului Suprem al
Federaţiei Ruse din 20 martie 1992 trezește, cel puţin, nedumerire, deoarece
309
conţinutul lui nu face decît să reitereze poziţia Rusiei care neglijează în acest caz
principii de neamestec în afacerile interne ale statelor şi de respectare a
suveranităţii lor, principii consfinţite în Carta Naţiunilor Unite și în documentele
Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
Numind Republica Moldova şi Transnistria «părţi ale conflictului», indicînd
Parlamentului Republicii Moldova ce măsuri politice trebuie să întreprindă pentru
normalizarea situaţiei, negînd dreptul populaţiei băştinașe, majoritare în raioanele
din partea stîngă a Nistrului, la păstrarea integrităţii teritoriale a Moldovei şi
recunoscînd dreptul separatiştilor de a pleda pentru autodeterminarea «poporului
nistrean», aşa cum este numit el în Apel, Sovietul Suprem al Federației Ruse
creează o uzanţă care este în stare să agraveze situaţia nu numai în Moldova, dar
chiar şi în Rusia. Egalitarizarea organelor legitime ale unui stat independent,
menite să ocrotească normele de drept şi drepturile constituţionale ale cetăţenilor,
cu formaţiunile intervenţioniste ale cazacilor ruşi, cu bandele înarmate ale
separatiştilor, care operează omoruri şi marodaje, nu poate fi examinat altfel decît
drept un act neamical faţă de statul nostru.
Parlamentul Republicii Moldova, reiterînd adeziunea neclintită la principiile
consfinţite în actele juridice internaţionale, adresează Sovietului al Federaţiei Ruse
propunerea de a lua toate măsurile de rigoare pentru realizarea angajamentelor ce se
conţin în Declaraţia şefilor de state din Azerbaidjan, Armenia, Bielarusi, Kazahstan,
Kîrgîzstan, Moldova, Federația Rusă, Tadjikistan, Uzbekistan şi Ukraina din 20
martie 1992, de a urgenta ratificarea Tratatului cu privire la relaţiile interstatale dintre
Republica Moldova şi Federaţia Rusă, de a intensifica lucrul în vederea modificării
prevederilor lui, de a urgenta deschiderea de ambasade. Parlamentul Republicii
Moldova exprimă speranţa, că Sovietul Suprem și conducerea Federaţiei Ruse vor
contribui la întărirea încrederii şi înțelegerii reciproce dintre statele noastre pe baza
principiilor dreptului internațional unanim recunoscute.
Chișinău, 24 martie 1992
(Vasile Nedelciuc. Republica Moldova…, p.100)

Nr.212
Hotărârea Parlamentului Nr. 986 din 31.03.1992 asupra informaţiei
Preşedintelui Republicii Moldova cu privire la situaţia din Republică
după decretarea stării excepţionale
31 martie 1992

Examinând informaţia prezentată de Preşedintele Republicii Moldova Mircea

Snegur cu privire la situaţia din Republică după decretarea stării excepţionale pe
întreg teritoriul ei, Parlamentul Republicii Moldova h o t ă r ă ş t e:
1. Se susţine Decretul Preşedintelui Republicii Moldova din 28 martie 1992 cu
privire la decretarea stării excepţionale pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Toţi deputaţii poporului din Republica Moldova sânt chemaţi să contribuie la
transpunerea neabătută în viaţă a prevederilor acestui decret.
2. Se reafirmă poziţia Parlamentului în reglementarea paşnică a conflictului
din raioanele din partea stângă a Nistrului ale Republicii Moldova, expusă în

310
Hotărârea sa din 19 martie curent privind măsurile pentru normalizarea situaţiei
politice din Republică.
3. Se salută participarea la ședința din 31 martie curent a unui grup de deputaţi din
partea stângă a Nistrului şi se face apel către deputaţii poporului din Republica
Moldova aleşi în raioanele din această zonă de a reveni în Parlament pentru
examinarea şi soluţionarea pe cale parlamentară a tuturor problemelor existente.
4. Se salută desfăşurarea tratativelor şi consultărilor între reprezentanţii
ministerelor afacerilor externe ale Federaţiei Ruse, Republica Moldova, Romăniei
şi Ucrainei.
5. Se constituie o comisie din reprezentanţi ai grupurilor parlamentare şi din
deputaţi ai poporului din Republica Moldova din raioanele din stânga Nistrului,
care va propune, până la 1 mai 1992, soluţii de reglementare a problemelor din
această zonă, în conformitate cu normele de drept internaţional şi cu standardele
corespunzătoare existente în ţările democratice avansate.
6. Conducătorilor de unităţi economice, tuturor forţelor influente din stânga
Nistrului şi din Bender se adresează propunerea de a contribui activ la încetarea
imediată a focului de către formaţiunile paramilitare, la dezarmarea lor şi la
predarea de către acestea a armamentelor, la retragerea din zonă a mercenarilor, la
restabilirea organelor legale ale puterii de stat.
7. Preşedintele Republicii Moldova, conducerii Ministerului Apărării şi a
Ministerului Afacerilor Externe se propune să iniţieze tratative cu comandamentul
trupelor unificate ale C.S.I. în vederea retragerii efectivului armatei a 14-a din
partea stângă a Nistrului.
8. Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova va face demersurile
corespunzătoare Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse în vederea
deschiderii ambasadei Rusiei la Chişinău.
9. Prezenta Hotărâre intră în vigoare la data adoptării.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
REPUBLICII MOLDOVA Alexandru MOŞANU
Chişinău, 31 martie, 1992
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=309902_)

Nr.213
Decretul Preşedintelui Federaţiei Ruse, B.Elţin, cu privire la trecerea sub
jurisdicţia Federaţiei Ruse a unităţilor militare ale fostei URSS, dislocate pe
teritoriul Republicii Moldova
1 aprilie 1992

Указ Президента Российской Федерации

O переходе под юрисдикцию Российской Федерации воинских
частей Вооруженных Сил бывшего СССР, находящихся на
территории Республики Молдова
B целях поддержания устойчивого управления и обеспечения
функционирования 14-й гвардейской армии, соединений, воинских частей и
учреждений Вооруженных Сил бывшего СССР, находящихся на территории
311
Республики Молдова и не вошедших в состав создаваемых Республикой
Молдова собственных вооруженных сил, недопущения вовлечения войск в
межнациональные конфликты, a также социальной защиты военнослужащих и
членов их семей постановляю:
1. Перевести 14-ю гвардейскую армию, соединения, воинские части и
учреждения Вооруженных Сил бывшего СССР, находящиеся на территории
Республики Молдова и не вошедшие в состав ее собственных вооруженных сил,
под юрисдикцию Российской Федерации c подчинением их
Главнокомандующему Объединенными вооруженными силами Содружества
независимых государств.
2. Министерству иностранных дел Российской Федерации совместно с
Главным командованием Объединенных вооруженных сил СНГ немедленно
приступить к переговорам c Республикой Молдова o правовом положении и
условиях пребывания на ее территории войск, находящихся под юрисдикцией
Российской Федерации.
3. Установить, что финансирование деятельности 14-й гвардейской армии,
соединений, воинских частей и учреждений Вооруженных Сил бывшего СССР,
находящихся на территории Республики Молдова, и не вошедших в состав ее
собственных вооруженных сил, осуществляется за счет бюджета
Российской Федерации.
4. Назначить генерал-полковника Семенова Владимира Магомедовича
уполномоченным представителем Российской Федерации по вопросам
пребывания войск на территории Республики Молдова.
5. Уполномоченному представителю Российской Федерации принять меры
по недопущению вовлечения войск, переведенных в соответствии с
настоящим указом под юрисдикцию Российской Федерации, в
межнациональные конфликты и их вмешательства во внутренние дела
Республики Молдова, a также по пресечению попыток захвата вооружения, военной
техники и военных объектов указанных воинских формирований.
6. Указ вступает в силу с момента подписания.
Президент Российской Федерации Б. ЕЛЬЦИН
Москва, Кремль
1 апреля 1992 года № 320
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 103)

Nr.214
Apel al Preşedintelui Mircea Snegur către adunarea ofiţerilor a armatei
14 de gardă
începutul lunii aprilie1992

Conducerea Republicii Moldova împărtăşeşte întru totul îngrijorarea

dumneavoastră în legătură cu escaladarea primejdioasă a încordării în unele zone
ale republicii. în acest context, consider îi e de datoria mea să vă reţin atenţia
asupra unui şir de factori complecşi, care au determinat evoluţia conflictului în
raioanele din stînga Nistrului ale Republicii Moldova.

312
 În condiţiile unei rebeliuni militare în nici un stat nu poate să fie pace, nu va fi
garantată securitatea elementară a cetățenilor lui. Iar comunitatea internaţională
anume în acest mod califică acțiunile separatiştilor. Nimeni nu poate nega aceste
fapte evidente, orice ar declara ei, de orice procedee cinice ar face uz pentru a vă
induce în eroare în privinţa politicii promovate de ei. Să nu uităm că tocmai ei au
pornit pe calea distrugerii violente a structurilor de stat ale Republicii Moldova.
Tot ei au angajat în conflict mercenari din alte state. Tot ei au mers pe calea creării
de formaţiuni banditeşti și armate, conferindu-le în mod fariseic titulatura de
„gardă”. Anume ei au organizat teroare psihologică, iar în ultimul timp şi teroarea
fizică pentru a vă face să trădaţi jurămîntul și să obţină cît mai mult armament
modern care folosit deja pentru nimicirea cetăţenilor paşnici ai Republicii
Moldova. Tocmai ei sînt acei care au pătruns cu forţa în depozitele cu armament
păzite de dumneavoastră, de unde au sustras un număr enorm de arme de foc,
muniţii, alt echipament militar.
Conducerea Republicii Moldova a căutat şi continuă să caute mijloace politice
pentru soluţionarea conflictului. Astfel, în următoarele zile la Chişinău se
preconizează o reuniune a miniştrilor afacerilor externe din patru state – Republica
Moldova, Federaţia Rusă, România şi Ucraina în cadrul căreia vor fi elaborate
măsuri concrete pentru soluţionarea paşnică a conflictului.
În acelaşi timp, ar fi de neînţeles întreprinderea unor paşi neautorizaţi din partea
militarilor, cu atît mai puţin dacă aceşti paşi ar fi fundamentaţi de rezoluţia unui
organ obştesc cum este adunarea ofiţerilor. Ţinînd seama de faptul că subunităţile
Armatei Î4 au trecut sub jurisdicţia Federaţiei Ruse, acest act va fi calificat în mod
inevitabil ca o agresiune militară împotriva Republicii Moldova. Cu atît mai mult cu
cît conducerea Republicii Moldova nu întreprinde şi nu intenţionează să întreprindă
nici un fel de acţiuni de natură să lezeze drepturile dumneavoastră sau să pună în
pericol viaţa dumneavoastră şi a familiilor dumneavoastră. Nu avem de gînd să
facem vreun rău populaţiei paşnice. Poporul Moldovei îşi exprimă recunoştinţa faţă
de acei dintre dumneavoastră care nu s-au lăsat provocaţi, dezinformaţi şi nu au
contribuit la organizarea regimului fascist în Transnistria.
Însă în Moldova nu va fi pace atît timp, cît vor exista formaţiunile banditeşti
nelegale, parţial dotate cu arme şi din depozitele Armatei 14. În conformitate cu
legile Republicii Moldova şi Declaraţia conducătorilor de state-membre ale C.S.I.
din 20 martie a.c. aceste formațiuni vor fi dezarmate. Mai mult chiar, manifestîndu-
ne o dată în plus bunăvoinţa, noi garantam amnistierea tuturor acelora care vor
preda armele în mod benevol.
De asemenea, e locul să menționăm că litigiul s-a acutizat şi din cauza faptului
că separatiştii au respins categoric şi de la bun început toate propunerile
constructive ale conducerii Moldovei. Nu demult, bunăoară, la 19 martie a.c.
Parlamentul republicii a adoptat o hotărîre orientată spre normalizarea situaţiei
social-politice. Însă această hotărîre a fost respinsă din capul locului de politicieni
fără scrupule. Acţiunile lor sînt demult orientate doar spre propria lor salvare,
transformînd trăitorii de pe malul stîng al Nistrului în ostatici. ai intereselor lor
personale. Acum însă ei fac tot posibilul pentru a vă transforma pe dumneavoastră
şi pe familiile dumneavoastre în ostatici ai politicii lor aventuroase.

313
 Ca Preşedinte al Moldovei unice şi indivizibile fac apel la raţiunea
dumneavoastră, la onoarea dumneavoastră de ofiţer. Implicarea armatei într-un
conflict va deveni o catastrofă, ale cărei proporţii sînt greu de evaluat la ora
actuală. Numai restabilirea structurilor legale ale puterii pe întreg teritoriul
Republicii Moldova, dezarmarea necondiţionată a formaţiunilor banditeşti, oricum
s-ar numi ele, şi ridicarea armelor de la populaţia civilă vor reîntoarce pacea pe
pămîntul nostru. O altă cale nu există.
( S.Ț., nr.55, 6 aprilie 1992)

Nr.215
Plan de măsuri concrete elaborat de Partidul România Mare pentru
ajutorarea românilor din Republica Moldova
3 aprilie 1992

RĂZBOI ÎN MOLDOVA
- Aici e mîna Moscovei, care vrea să ocupe din nou Gurile Dunării -
Compatrioți, frații noștri de peste Prut se află la o răscruce de viață și de
moarte. Acum ori niciodată sîntem chemaţi de Istorie să le întindem mîna frățească,
să le acordăm tot ajutorul necesar pentru a supravieţui! Europa civilizata trebuie să
fie conștientă că dacă nu va interveni de urgenţă bandele însetate de sînge ale
cazacilor ruși și forțele oficiale care stau în spatele lor își vor revărsa puhoiul
înfometat și asupra altor țări și popoare, Imperiul sovietic nu a murit, el s-a trezit
numai din hibernare și a ieșit după pradă. Iată că, după 50 de ani, omenirea este
chemată din nou la o Cruciadă împotriva panslavismului bolșevic. Încolonarea:
Unde au dispărut domnii Gorbaciov și Bush?
Plan de măsuri concrete elaborat de Partidul România Mare pentru
ajutorarea fraţilor din Moldova
1) Este imperios necesar ca preşedintele Ion Iliescu să-i convoace de
urgenţă pe sefii misiunilor diplomatice acreditați la București pentru a face
cunoscută situația gravă din Republica Moldova și pentru a determina o ripostă
fermă a comunității internaționale, întrucît mor oameni nevinovaţi și flăcările
războiului se pot întinde și asupra altor zone.
2) Guvernul României, prin reprezentanța sa la O.N.U, să înainteze un
Protest adresat Adunării Generale, solicitînd totodată condamnarea publică a
agresării unui stat independent, primit recent cu drepturi depline în marea familie
a Națiunilor Unite.
3) Este nevoie ca toate misiunile diplomatice ale României să determine
diaspora românească, risipită pe meridiane, să organizeze mitinguri și marșuri de
protest la ambasadele din întreaga lume ale Comunității Statelor Independente.
4) România trebuie să acorde Republicii Moldova, fără restricții, întreaga
asistență logistică, precum și ajutor în alimente și medicamente pe care trebuie să
și-l asume toate ministerele, instituțiile, firmele particulare și organizațiile de
binefacere. În acest sens, Partidul România Mare donează imediat suma de 1
milion de lei pentru medicamentele necesare celor răniți.

314
 5) În fața primejdiei care ne încearcă, trebuie să înceteze neîntîrziat
măcinarea forțelor politice din România și toate atacurile reprobabile împotriva
politicienilor și artiștilor patrioți de peste Prut, întrucît a sunat trîmbița unității
pentru întreaga suflare românească!
CORNELIU VADIM TUDOR
președintele Partidului România Mare
(comunicatul a fost difuzat la emisiunea
Actualități a Televiziunii în noaptea de
sîmbătă spre duminică)
(”România Mare”, 3 aprilie 1992)

Nr.216
Declarație a Miniștrilor Afacerilor Externe al Republicii Moldova,
Federației Ruse, României și Ucrainei în legătură cu situația din
raioanele din stânga Nistrului ale Republicii Moldova
6 aprilie 1992

I. Miniștrii afacerilor externe ai Republicii Moldova, Federaţiei Ruse,

României și Ukrainei, în conformitate cu hotărîrea pe care au adoptat-o la Helsinki,
la 23 martie 1992, privind coordonarea eforturilor de reglementare a conflictului
din raioanele din stînga Nistrului ale Republicii Moldova și a proceselor din jurul
lui, și crearea în acest scop a unui mecanism de consultări politice, inclusiv la nivel
de miniştri, s-au întîlnit la Chişinău, pe data de 6 aprilie a.c, Miniştrii au făcut o
trecere în revistă a evoluţiilor din zona de conflict şi au examinat recomandările
formulate de grupul de experţi din cele patru ţări în vederea reglementării
conflictului exclusiv prin mijloace politice, în condiţiile respectării drepturilor
omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparţinînd minorităţilor naţionale,
prevenirii escaladării conflictului şi neadmiterii implicării în conflict a cetăţenilor
altor state, precum şi pentru sporirea încrederii în această zonă.
Șefii departamentelor de politică externă şi-au exprimat din nou profunda
îngrijorare în legătură cu menţinerea focarului de încordare și agravarea situaţiei în
raioanele din stînga Nistrului ale Republicii Moldova, continuarea actelor de
violenţă soldate cu pierderi de vieţi omeneşti, precum şi în legătură cu pericolul pe
care aceste evoluţii le reprezintă pentru procesele democratice în statele din
regiune. Relevînd importanţa deosebită a Declaraţiei de la Kiev, din 20 martie a.c.,
a şefilor de state din Comunitatea de State Independente, ca şi a Declaraţiei lor de
la Helsinki, din 23 martie a.c., care cuprind elementele de bază ale soluţionării
crizei pe cale politică, miniştrii au reafirmat obligația ţărilor participante de a lua
măsuri urgente şi eficiente în această direcţie.
Miniştrii de externe ai Federaţiei Ruse, României și Ukrainci au apreciat
poziţia și eforturile conducerii Republicii Moldova vizînd reglementarea paşnică a
conflictului, confirmată şi de Parlament la 31 martie 1992, şi se adresează părţilor
implicate în conflict să facă în aşa fel încît reprezentanţii legitimi aleşi ai populaţiei

315
din raioanele din stînga Nistrului să participe la lucrările Parlamentului în scopul
creării unor condiţii mai favorabile soluţionării politice a conflictului.
Participanţii la reuniune atrag atenţia asupra inadmisibilității implicării
Armatei a 14-a în conflict și în treburile interne ale Republicii Moldova. Miniştrii
afacerilor externe ai Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse s-au declarat
disponibili să iniţieze tratative, în scopul stabilirii statutului juridic al acestei
armate.
II. Miniştrii de externe reafirmă principiile care, în opinia Guvernelor lor,
trebuie aşezate la baza reglementărilor conflictului şi anume:
1) Respectarea necondiţionată a integrităţii teritoriale, a suveranității şi
independenţei Republicii Moldova.
2) Conjugarea eforturilor de către toate părţile pentru a se ajunge la
soluţionarea conflictului exclusiv prin mijloace politice.
3) Dreptul organelor constituţionale ale puterii din Republica Moldova de a
acţiona în conformitate cu legislația ţării pentru menţinerea ordinii de drept în
cadrul normelor de drept internaţional şi obligaţiilor ce-i revin conform
documentelor C.S.C.E.
4) Neadmiterea unei intervenții militare şi a oricărui amestec în conflict din
partea unor forţe străine.
III. În scopul prevenirii escaladării conflictului, miniştrii se pronunţă pentru
luarea de urgenţă a următoarelor măsuri:
1) Încetarea imediată şi totală a focului, începînd cu 7 aprilic 1992, ora 15.00
şi dezangajarea ulterioară a formaţiunilor armate implicate în conflict.
2) Asigurarea de către comandamentele Armatei a 14-a şi Forţelor Armate ale
Republicii Moldova a unor condiţii care să excludă accesul părţilor implicate în
conflict, ca şi al populaţiei civile, la arsenale şi la orice depozite de armament,
tehnică de luptă şi muniţii.
3) Neadmiterea de către statele participante la reuniune a folosirii teritoriilor
lor pentru tranzitarea, pe orice cale, spre zona de conflict, a formaţiunilor înarmate,
precum şi a armamentului, tehnicii de luptă şi muniţiilor.
4) Angajamentul comun al Federaţiei Ruse, României şi Ukrainei de a se
abţine de la orice acţiuni care ar putea fi calificate ca un amestec direct în conflict.
5) Asigurarea efectivă a securităţii instalaţiilor şi amenajărilor din zona de
conflict necesare vieţii şi desfăşurării normale a activităţii pe acest teritoriu şi care
ar putea prezenta un pericol ecologic sporit (baraje, diguri, centrale electrice ş.a.).
6) Stabilirea unui termen de control pentru reîntoarcerea la locurile de
reședinţă permanentă a cetăţenilor străini, care participă sub orice formă, la
conflict, cu asigurarea de către Republica Moldova a securităţii lor în procesul
retragerii acestora de pe teritoriul său.
7) Statele participante vor întreprinde măsurile necesare pentru pre- venirea
finanţării, din orice surse, a persoanelor şi formațiunilor armate implicate în
conflict.
8) Crearea de condiţii necesare pentru reîntoarcerea refugiaţiilor şi acordarea
de ajutor umanitar, cu participare internaţională, persoanelor care au avut de suferit
de pe urma conflictului.

316
 IV. În scopul sporirii încrederii reciproce în zona de conflict, miniştrii de
externe consideră drept necesare următoarele măsuri:
1) Crearea unei comisii mixte, cu participarea reprezentanţilor celor patru țări,
pentru executarea controlului asupra respectării deciziilor prin încetarea focului şi
dezangajarea părţilor.
2) Instituirea unei misiuni de bune oficii şi de mediere, cu participarea
reprezentanţilor celor patru ţări, în vederea dialogului cu reprezentanții populaţiei
din stînga Nistrului.
3) Crearea unui grup de raportori, specialişti în problemele drepturilor omului,
reprezentînd cele patru ţări, în scopul elaborării de recomandări care să aibă în
vedere principiile Cartei O.N.U, normele de drept internaţional şi prevederile
corespunzătoare ale documentelor C.S.C.E.
4) Înlesnirea participării deputaţilor legal aleşi din raioanele de pe malul stîng
al Nistrului la lucrările Parlamentului Republicii Moldova, precum şi la activitatea
celorlalte organe constituţionale, în scopul creării de condiţii pentru soluţionarea
politică a conflictului.
5) Instituirea unui mecanism de informare operativă reciprocă între guvernele
celor patru ţări asupra situaţiei din zona de conflict; luarea de măsuri pentru
asigurarea informării obiective a opiniei publice, inclusiv prin prezentarea în
mijloacele de informare în masă din ţările participante a punctelor de vedere
oficiale privind evoluţia evenimentelor. Miniştrii pornesc de la premisa că aceasta
va permite să se evite instigările şi menţinerea climatului de tensiune şi suspiciune,
cauzate de absenţa unei informări obiective asupra evoluţiilor din zonă.
6) Promovarea unor acţiuni de natură să contribuie la soluţionarea principială a
următoarelor probleme:
- continuarea activității Comisiei de conciliere. la care ar putea să participe, în
calitate de observatori, reprezentanţi ai Federaţiei Ruse, României şi Ukrainei;
- instituirea autoadministrării locale în sens larg, adoptîndu-se o nouă legislaţie care
să asigure creşterea responsabilităţii şi a drepturilor organelor locale ale puterii şi
administraţiei de stat pe întreg teritoriul republicii şi acordîndu-se acestei zone
statutul de zonă economică liberă.
V. Miniştrii au hotărît să-şi coordoneze şi de acum înainte eforturile pentru
reglementarea paşnică a conflictului din stînga Nistrului în cadrul diverselor
mecanisme de consultări politice. Totodată, ei au convenit să întreţină contacte
permanente, să decidă în funcţie de evoluţia evenimentelor reconvocarea grupului
de experţi, să-şi desemneze reprezentanţi, care să participe la activitatea comisiei
mixte, a misiunii de bune oficii şi de mediere, la activitatea grupurilor de raportori,
precum şi în calitate de observatori în comisia de conciliere, să întreprindă, de
comun acord, orice alte măsuri, de natură să contribuie la realizarea de progrese în
reinstaurarea calmului în zona de conflict.
VI. Miniştrii vor continua consultările asupra căilor, celor mai eficiente de
asigurare a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităţilor naţionale în
conformitate cu prevederile Declaraţiei universale a drepturilor omului şi pactelor
internaţionale cu privire la drepturile omului, pe întreg teritoriul Republicii
Moldova, inclusiv în raioanele ei din stînga Nistrului, precum şi a altor garanţii
care ar putea fi impuse de evoluţia situaţiei.
317
 VII. Participanții la reuniune solicită pe ministrul afacerilor externe al
Republicii Moldova să informeze Secretarul General al O.N.U. şi Preşedintele în
exerciţiu al C.S.C.E. asupra eforturilor întreprinse de statele lor în scopul
reglementării conflictului exclusiv prin mijloace politice, în condițiile respectării
drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparţinînd minorităţilor
naţionale şi să le remită acestora prezenta Declaraţie, chemînd, totodată, C.S.C.E.
şi toate statele participante la C.S.C.E. să susţină aceste eforturi.
VIII. Miniştrii au convenit să continue reuniunea. Data şi locul reluării ei vor fi
stabilite de comun acord, pe parcurs.
Chișinău, 6 aprilie 1992
(Vasile Nedelciuc. Republica Moldova…, p.102)

Nr.217
Telegramă a Conducerii Republicii Moldova adresată Conducerii
Federaţiei Ruse şi şefilor de stat din ţările CSI
6 aprilie 1992

ПРАВИТЕЛЬСТВЕННАЯ ТЕЛЕГРАММА
Президенту Российской Федерации
Б.Н. Ельцину
Председателю Верховного Совета Российской Федерации
Р. И. Хасбулатову
VI Съезду народных депутатов Российской Федерации
Главам государств - членов СНГ
Председателям парламентов стран-членов СНГ
Ознакомившись с выступлением вице-президента А. Руцкого на VI
Съезде народных депутатов Российской Федерации, считаем необходимым
поставить в известность высший государственный орган Российской
Федерации о нижеследующем.
Конфликт в левобережных районах Республики Молдова, по заключению
ряда международных миссий, в том числе делегаций Верховного Совета
Российской Федерации, носит политический, а не межэтнический характер,
ибо основная масса русского населения Республики Молдова – 75 процентов
- проживает на правом берегу Днестра. Корни этого антиконституционного
мятежа не в нарушении прав и свобод граждан или национальных
меньшинств, ибо разрешение конфликта на основе общепризнанных норм
международного права в этой области отвергается лидерами сепаратистов, с
1989 года взявшими курс на образование структуры, призванной защитить
"завоевания социализма" и нарушить территориальную целостность
Республики Молдова.
На укрепление военно-коммунистического плацдарма тираспольских
лидеров направлены визит, участие в митинге в Тирасполе и затем
выступление на съезде народных депутатов вице-президента А. Руцкого.

318
 Представленные им съезду "доводы" есть не что иное, как сплошная цепь
измышлений, искажений и клеветы в адрес дружественного России народа и
руководства Республики Молдова.
Необдуманные предложения, выдвинутые А. Руцким, как и само
поведение высокопоставленного государственного лица России,
представляют собой грубое вмешательство во внутренние дела суверенного
государства, нарушение принципов СБСЕ.
Пропагандируемая им идея защиты русских независимо от места
проживания и гражданства напоминает печально известные действия
подобного рода, приводившие к разгоранию мировых пожарищ и
потерпевшие полный крах.
Применение армии России, временно расположенной на территории
нашего государства, без согласия на то высших органов государственной
власти Республики Молдова будет нами квалифицировано как открытая
поддержка антиконституционного мятежа и вооруженная агрессия против
нашего независимого государства.
Стремление принять жесткие меры против Республики Молдова с тем,
чтобы это, как выразился А. Руцкой, послужило "примером парламентам
других государств СНГ", напоминает диктат бывшего "центра" по
отношению к бесправным окраинам бывшей империи и должно насторожить
суверенные независимые государства.
Мы подтверждаем вновь свою приверженность строить отношения и
разрешить все возникающие между суверенными, независимыми
государствами проблемы на основе общепринятых норм и принципов
международного права.
МИРЧА СНЕГУР
Президент Республики Молдова [подпись ]
АЛЕКСАНДРУ МОШАНУ
Председатель Парламента Республики
Молдова [подпись ]
гор. Кишинев,
6 апреля 1992 г.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p.105)

Nr.218
Recomandările miniştrilor afacerilor externe ai Republicii Moldova,
Federaţiei Ruse,
României și Ucrainei
17 aprilie 1992

Examinînd primele rezultate ale activităţii Comisiei mixte, create în aprilie

1992, miniştrii consideră necesar:
1. Să se adopte de urgenţă măsuri suplimentare pentru asigurarea respectării
stricte a regimului de încetare a focului şi exercitării controlului asupra realizării
319
lor de către comandamentele respective, în scopul îndeplinirii ferme înţelegerii
convenite - condiţii fără de care celelalte măsuri proiectate nu pot fi înfăptuite.
2. Să se ia măsuri pentru dezangajarea şi retragerea neîntîrziată a subunităţilor
şi formaţiunilor armate, pe baza înţelegerilor asupra cărora va conveni Comisia de
conciliere. Retragerea va fi completă şi definitivă.
3. Să se creeze o instituţie a observatorilor din cele patru ţări, în scopul de a se
asigura dezangajarea garantată a subunităţilor şi formaţiunilor armate.
4. Să se întreprindă eforturi pentru crearea, in caz de necesitate, a unor forţe de
menţinere a păcii, care să fie plasate in zona de dezangajare a părţilor adverse.
5. Să fie chemate părţile la instituirea unui control reciproc eficient, împreună
cu observatorii, asupra tuturor tipurilor de formaţiuni armate şi unor persoane,
pentru a nu se admite încălcări ale acordului de încetare a focului şi acte
diversioniste. În scopul consolidării măsurilor de încredere, părţile se vor abţine de
la concentrarea de forţe şi mijloace zona de conflict.
6. Să se organizeze plecarea din Moldova a cetăţenilor străini care au participat
la conflict, asigurîndu-se condiţiile necesare pentru deplasarea lor in siguranţă la
locurile de reşedinţă.
7. Să se dizolve subunităţile de voluntari şi de miliţie populară, să se asigure
revenirea organizată a membrilor lor la locurile de reşedinţă şi de muncă. În
condiţiile acordării unei amnistii şi a garanţiilor că nu vor fi ulterior urmăriţi de
justiţie. Persoanele civile să fie dezarmate de către subunităţile poliţiei şi ale
miliţiei locale, asigurîndu-se conservarea armelor confiscate.
8. Să li se propună părţilor luarea de urgenţă a măsurilor necesare care să
garanteze funcţionarea in siguranţă a complexului Centralei hidroelectrice de la
Dubăsari, precum şi executarea lucrărilor urgente de reparaţie şi întreţinere, pentru
a se asigura securitatea barajului şi funcţionarea normală a centralei.
9. Să se asigure legătura telefonică şi radio permanentă şi directă între
comandamentele şi comandanții de subunităţi şi formaţiuni armate ale forţelor
adverse in zonele de conflict, în scopul evitării unor excese care ar putea fi
provocate de factori accidentali.
10. Să se sesizeze organele procuraturii in vederea cercetării neîntirziate a
crimelor săvîrşite în zona de conflict.
11. Să se demineze de urgenţă toate cîmpurile minate, pentru a se asigura
folosirea în condiţii normale a acestor teritorii.
12. Să se creeze neîntîrziat o misiune de bune oficii şi mediere, cu participarea
reprezentanţilor celor patru ţări, şi să se asigure desfăşurarea activităţii ei.
13. Să se trimită în cel mai scurt timp în zona de conflict experţi-raportori din
cele patru ţări in problemele drepturilor omului, cu o eventuală participare a
specialiştilor în domeniu din alte ţări ale C.S.C.E., pentru formularea de
recomandări în sfera drepturilor omului. Părţile implicate in conflict să creeze
condiţiile necesare pentru o activitate eficientă, în condiţii de securitate, a acestora.
14. Să se asigure condiţii pentru reîntoarcerea tuturor refugiaţilor la locurile lor
de trăi.
15. Să se asigure, pe viitor, neutralitatea Armatei 14 şi neamestecul ei în
conflict. Miniştrii şi-au exprimat speranţa că Republica Moldova şi Federaţia Rusă
vor iniţia neîntîrziat negocieri pentru stabilirea statutului Armatei 14.
320
 Miniştrii menţionează că soluţionarea conflictului pe cale paşnică este singura
cale de asigurare a reglementării politice, reciproc acceptabile şi sigure, a acestuia,
precum şi de creare a premizelor de natură să garanteze viaţa paşnică, în condiţii de
securitate, a cetăţenilor pe întreg teritoriul Republicii Moldova.

(„Adevărul”, nr.636, 21 aprilie 1992)

Nr.219
Ziarul ”Sfatul Țării” despre desfășurarea operațiunilor militare în
raioanele din est ale Republicii Moldova
18-19 aprilie 1992

DE SUB TRICOLORUL RUSIEI SE TRAGE ÎN TRICOLORUL

MOLDOVEI
La Doroţcaia, în pofida acordurilor încheiate în repetate rânduri, focul n-a
încetat nici în ultimele trei zile. După un calm relativ (pe durata vizitei celor patru
miniştri de externe) focul a fost redeschis cu o intensitate deosebită în noaptea de
18 spre 19 aprilie. Au fost bătute cu foc din aruncătoare de grenade, rachete
"Alazan" şi mitraliere de calibru mare poziţiile batalioanelor speciale nr.1 şi nr.6
ale municipiului Chişinău. Tranşeele poliției s-au apropiat la numai câteva sute de
metri de traseul Rîbniţa-Tiraspol, unde s-au consolidat separatiştii. Combatanţii
conduşi de locotenenţii majori Eduard Boinceanu şi Cristea Berbeu ne
demonstrează urmele altor două atacuri masive ale gardiştilor, primul durând între
orele 11.00 şi 15.00, în ziua de 19 aprilie. Poziţia ocupată la sediul unei brigăzi de
tractoare seamănă mai mult cu un cimitir de metal uzat: tractoare grele, remorci,
alt utilaj agricol şi sediul brigăzii sunt ciuruite de gloanţe, grenade cumulative. În
noaptea de 19 aprilie batalioanele nr.l şi nr.6 au fost lovite din nou cu foc, iar după
căderea întunericului focul a fost transportat asupra satului. În consecinţă, o
cetățeancă din Doroţcaia a fost grav rănită, iar câteva case au fost deteriorate.
Asupra satului s-a tras cu grenade.
"Anume pericolul la care este expusă populaţia satului ne face să ripostăm,
pentru a-i neutraliza pe separatişti", ne relatează E.Boinceanu. De altfel, dacă ţineţi
minte, securitatea populaţiei a şi fost una din condiţiile esenţiale pe care le-am
formulat în negocierile pentru încetarea focului. Din păcate, şi de data asta gardiştii
au fost inumani".
"Mai mult ca atât, continuă Cristea Berbeu, separatiştii trag cu gloanţe
explozive. De altfel, din informaţiile noastre, avem în faţă ca adversari mulţi cazaci
şi nu numai... Vedeţi tricolorul Rusiei?!" Intr-adevăr, la circa 300 metri, pe două
fortificaţii ale separatiştilor, fâlfăie steagul Rusiei. Iar din toate declaraţiile oficiale,
ştim bine că unicul reprezentant legal al Rusiei pe teritoriul republicii Moldova e
Armata 14. Se impun următoarele deducţii: fie că Rusia a declarat, fără să-1 declare,
un război contra Republicii Moldova, fie că Armata 14 a ieşit de sub controlul
conducerii de la Moscova. Ambele versiuni nu se exclud. Mai mult ca atât, în
ultimele zile, contrar informaţiei furnizate de telecompania Ostankino precum că

321
cazacii şi alte categorii de cetăţeni ai Rusiei părăsesc Moldova, se constată tot mai
des încercări ale acestora de a trece pe malul drept al Nistrului cu misiuni teroriste.
La Doroţcaia, a fost curmată tentativa unui grup de cazaci de a forţa Nistrul,
unul din ei fiind ucis în luptă. Un alt cazac, făcut prizonier, a fost schimbat pe un
lucrător al poliţiei, captivat de separatişti ceva mai înainte.
Către amiaza zilei, un elicopter militar zburând înspre Grigoriopol ne distrage
tuturor atenţia. "Dar unde e tehnica noastră? Unde e armata noastră naţională? Ce-i
cu declarațiile ministrului apărării, dlui Costaş?! Poliţia, cu dotarea tehnică pe care
o are, nu poate ţine piept armatei regulate..." (În cazul dat, suntem rugaţi ca "S.Ţ."
să abordeze această temă cu investigaţii mai adânci, că poate se va găsi un for
conducător care să dea răspuns).
La flancul stâng al liniei de foc situaţia reprodusă de polițişti este aproape
identică: urme de rachete "Alazan", grenade, gloanţe... Combatanţii împart cu noi
săracul lor tain de umor soldăţesc: "Ca de paştile evreilor, inamicul ne-a pregătit
un program "artistic". În scurtele pauze dintre tiruri, gardiştii ne-au servit cu
bancuri despre Parlament, microfoanele unu, doi, trei etc.; ni le comunică din
tranşee prin megafon. Se aude bine, dacă nu se trage. Chiar şi despre Preşedintele
Snegur au încercat să spună un banc. Dar a fost curmat de o rafală, de mitralieră
din partea noastră". Ați apărat onoarea Preşedintelui? Întrebăm noi. "Cum să vă
zicem... Prea lungă părea anecdota. Iar noi aşteptăm poanta".
Fidel GALAICU, Mihai CĂLIN 20 aprilie 1992
( S.Ț., 21 aprilie 1992)

Nr.220
Declaraţie a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova
19 aprilie 1992

La numai 24 de ore după încheierea lucrărilor celei de a doua reuniuni de la

Chişinău a miniștrilor afacerilor externe ai Republicii Moldova, Federaţiei Ruse,
României şi Ucrainei, care a reiterat apelul la respectarea necondiţionată a regimului
de încetare a focului, la Tighina (Bender) a fost întreprins un atac mişelesc din partea
cazacilor ruşi şi ofiţerilor fostei armate a fostei Uniuni Sovietice, încadraţi în unităţile
paramilitare ilegale de mercenari, care acţionează pe malul stîng al Nistrului, atac
soldat cu moartea a cinci persoane, patru din ele fiind civile.
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova consideră că această acţiune
constituie o violare gravă a înţelegerii privind încetarea focului şi dezangajarea forţelor
implicate în conflict, o încercare de a torpila eforturile guvernelor celor patru ţări-
membre ale C.S.C.E. vizînd soluţionarea politică a conflictului.
Nedumereşte faptul că persoane cu funcții de răspundere în conducerea
Federaţiei Ruse tot mai frecvent fac declaraţii privind acordarea unui eventual
statut politic raioanelor din stânga Nistrului. Declaraţiile de acest fel instigă
spiritele şi constituie o încălcare flagrantă a suveranităţii Republicii Moldova. Un
astfel de amestec în treburile interne ale unui stat membru al O.N.U. prezintă un
pericol serios mai ales în condiţiile cînd garanţia neutralităţii Armatei a 14 nu este

322
asigurată, iar unele structuri din Rusia continuă să susţină financiar formaţiunile
paramilitare şi de cazaci.
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova condamnă cu vehemenţă
toate acţiunile care ar putea conduce la creşterea violenţei, care provoacă noi
victime şi împiedică realizarea paşilor aşteptaţi pe calea reglementării paşnice.
Ca parte a Declaraţiei de la Chişinău din 6 aprilie 1992, Ministerul Afacerilor
Externe al Republicii Moldova cheamă celelalte ţări participante la această
Declaraţie să întreprindă toate demersurile politice posibile şi să facă uz de întreaga
lor influenţă pentru a se ajunge la încetarea efectivă, totală şi definitivă a focului,
pentru a se realiza toate măsurile convenite în vederea soluţionării politice a
conflictului din raioanele de pe malul stîng al Nistrului.
Chişinău, 19 aprilie 1992
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova..., p.107)

Nr.221
Referință cu privire la activitatea desfăşurată în timpul vizitei la
Moscova, la solicitarea Procurorului Republicii Moldova, în perioada
19-24 aprilie 1992
19-24 aprilie 1992

СПРАВКА
о проделанной работе за время пребывания по поручению Прокурора
Республики Молдова в г.Москве
с 19 по 24 апреля 1992 года
По прибытию в Москву я связался с членом Комитета по правопорядку и
борьбе с преступностью верховного Совета России Исковым Ю.А. и попросил
его оказать содействие попасть на прием к Генеральному прокурору России
Степанкову В.Г. для получения у последнего разрешения на ознакомление с
изъятым в ходе следствия по делу ГКЧП рабочим архивом бывшего
Председателя Верховного Совета бывшего союза ССР Лукьянова А.И.
20 апреля Исков сообщил, что он переговорил с Степанковым В.Г.
который обещал дать соответствующее указание на этот счет своему
заместителю Лисову Е.К.
В тот же день я зашел к Лисову и он на нашем официальном запросе по
поводу ознакомления с названными документами поставил резолюцию с
указанием следователю следственной группы по расследованию дела ГКЧП
Щукину оказать содействие в ознакомлении с архивом Лукьянова А.И.
Тогда же, 20 апреля Щукин дал мне для ознакомления свыше 20-ти папок
с документами, содержащие всю переписку Лукьянова А.И. с органами
власти и управления, организациями и учреждениями, а также с депутатами
Верховного Совета бывшего Союза ССР за 1991 год (до августа месяца).
При ознакомлении с архивом в нем я обнаружил ряд документов прямо и
косвенно, свидетельствующих о том, что Лукьянов А.И., используя свое
высокое должностное положение, всячески поддерживал и практически
содействовал незаконному" провозглашению и созданий так называемой
Приднестровской Республики.
323
 Так, в архиве имеется Постановление Верховного Совета т.н. ПМР об
участии в процедуре заключения нового Союзного договора в качестве
самостоятельного субъекта.
Этот документ сопровожден резолюцией за подписью Лукьянова А.И.
примерно такого содержания: "т.Нишанов! необходимо проработать этот вопрос
и разработать стратегию участия ПМР в заключении Союзного договора."
Имеется в архиве также обращение Смирнова И.Н. от имени верховного
Совета ПМР с просьбой к Лукьянову оказать содействие в создании в
Преднестровье Управлений по делам внутренних дел, юстиции, нотариата, а
также самостоятельной прокуратуры с их прямым подчинением
соответствующим союзным ведомствам, минуя Кишинева.
Содержание сопровождающей этот документ резолюции Лукьянова
указывает на то, что последний не только не возражал против этой
незаконной акции, но и пытался положительно решить этот вопрос на
Союзном уровне.
После полного ознакомления с архивом мною с разрешения Щукина
были сняты копии на ксероксе с вышеуказанных, а также с других
представляющих интерес документов, после чего по моей просьбе Щукин, в
подтверждении факта обнаружения мною в архиве названных документов,
написал рапорт на имя Лисова с приложением к нему перечня всех этих
документов.
25 апреля с утра я зашел к Лисову, сказал ему об обнаруженных
документах и попросил решить вопрос об их направлении в адрес
прокуратуры Молдова с официальным сопроводительным письмом за его,
Лисова, подписью.
Не возразив в принципе против этой моей просьбы, Лисов, однако,
сказал, что он должен предварительно согласовать этот вопрос с
Степановым.
Последний в то время находился в командировке, в связи с чем Лисов
сказал, что придется отложить этот вопрос до 30 апреля, т.е. до возвращения
Степанкова из командировки.
Таким образом копии всех документов, о которых идет речь вместе с
рапортом Щукина остались у Лисова.
За время нахождения в командировке я имел несколько неофициальных
личных бесед с некоторыми знакомыми мне депутатами Верховного Совета
России, в частности, с упомянутыми выше Ю.Исковым, заместителем
С.Шахрая А.Катенковым и др. по поводу происходящих в Приднестровье
событий и о том, как эти события расцениваются и трактуются в
официальных кругах Москвы и депутатском корпусе.
В основном беседы были вокруг вопроса о поездке 5 апреля сего года
вице-президента России А.В.Руцкого в Тирасполь и о его выступлении
впоследствии на 6-м съезде России.
Когда я задал вопрос, как можно объяснить то, что многие из депутатов
России, известные как истинные демократы, отстаивавшие в Верховном
Совете принципы невмешательства России в той или иной форме в делах
других республик бывшего Союза проголосовали за принятие известного
324
Постановления по Приднестровью, депутаты объяснили это тем, что съезд
был под впечатлением приведенных Руцким в своем выступлении доводов о
том, что в конфликте повинна только молдавская сторона, что из Тирасполя
он привез неопровержимые доказательства о действиях на территории
Левобережья со стороны Правого берега многочисленных террористических
групп, которые взрывают и поджигают промышленные объекты, убивают и
пытают невинных людей и т.д.
Кроме того депутаты с которыми я беседовал подчеркнули что
абсолютное большинство депутатов, в том числе и они сами, считают, что
основная причина конфликта в Приднестровье и мотивы, побуждающие ли-
деров ПМР к сепаратизму т.е. к образованию отдельной независимой
Республики связаны, с политикой Парламента и Правительства Молдовы,
направленной на воссоединение с Румынией,
Когда я объяснил, что за воссоединение Молдовы с Румынией ратует
Народный фронт и что это отнюдь не официальная позиция Парламента и
Правительства Молдовы, а также что идея воссоединения не находит
поддержку, в том числе и среди молдавской части населения, то депутаты
высказали недоумение почему официальные власти Молдовы, зная о
намерении Руцкого выступить на съезде с известных позиций, не решили
вопрос направить в Москву своего представителя, который мог бы после
выступления Руцкого выступить перед съездом со всесторонней объективной
информацией о ситуации в Приднестровье, об истинных причинах
конфликта между сторонами и т.д.
В беседе депутаты высказались, что если проголосовавших на съезде за
принятие названного Постановления заранее проинформировали бы об
истинном положении вещей, то они убедились бы, что отпадает основной
мотив, якобы побуждающий лидеров Левобережья к сепаратизму (вопрос о
воссоединении) и тогда решение съезда могло быть другим.
Также депутаты высказались, что представителя Молдовы могли бы
допустить к трибуне съезда, если бы это потребовали представители какой-
нибудь одной из фракции, стоящих на демократической платформе путем
требования о включении этого вопроса в повестку дня после выступления
Руцкого, до принятия названного Постановления.
Этот вопрос можно было бы решить через депутатскую фракцию,
которую представляет Г.Старовойтова.
По последнему вопросу в Москве я беседовал с сотрудником Главного
следственного управления России, выходцем из Молдовы П.Трибоем,
который выразил готовность связать представителя официальных, властей
Молдовы с Г.Старовойтовой через хорошо знакомых ему депутатов России,
если в этом будет необходимость.
В указанные дни же удалось встретиться и побеседовать с одним из
членов группы российских представителей, побывавших в Тирасполе вместе
с Руцким – начальником Управления Прокуратуры России Сюкасевым,
В беседе выяснилось, что Сюкасев в Тирасполе был не в связи с
заданием группы по изучению обстановки в Приднестровье, а просто
прилетел военным самолетом вместе с остальными членами группы из
325
Севастополя, где группа занималась вопросами, связанными с разделом
Черноморского флота, а он, Сюкасев, решал какие-то вопросы, касающиеся
работы военной прокуратуры флота.
В беседе я задал Сюкасеву вопрос о том какое мнение осталось у него о
причинах конфликта в Приднестровье после пребывания в Тирасполе и
какова позиция руководства Прокуратуры России по поводу выступления
Руцкого на съезде и принятия указанного Постановления.
На это Сюкасев ответил, что он, как начальник управления, о
существляющего надзор в области межнациональных отношений, убежден в
том, что на основе полученной односторонней информации вообще не
следовало бы представителям России сделать какие-либо выводы о причинах
конфликта в регионе, о возможных путях решения конфликта, о том какую
позицию должны занять официальные власти России и т.д., о чем он и
высказался перед членили группы после отлета из Тирасполя.
В конце беседы Сюкасев попросил по возможности документально
фиксировать все случаи задержания на территории Молдовы прибывших в
нашу Республику из России лиц, имеющие цель и намерение участвовать в
вооруженных действиях на стороне Тирасполя для проверки этих фактов по
линии прокуратуры России и соответствующего реагирования.
Сюкасев заверил, что если будут установлены такие факты когда к засылке
в Республику таких лиц будут замешаны представители тех или иных
официальных органов, то прокуратура России на это будет немедленно
реагировать и пришлет все необходимее меры к предотвращение таких акций.
Кроме того, в беседе Сюкасев высказался, что если в рамках имеющегося
соглашения о взаимодействиях между Россией и Молдовой по правовым
вопросам было бы принято решение о направлении в Молдову
представителей прокуратуры России для изучения вопросов, связанных с
конфликтом в Приднестровье, то он бы согласился принять участие в этом и
подготовить необходимую всестороннюю и объективную информацию по
этому вопросу, которая позволила бы дать правильную оценку
происходящим в Молдове событиям.
По результатам бесед с Сюкасевым и остальными вышеуказанными
лицами я пришел к выводу о том, что представители официальных властей
России в своих представлениях и убеждениях очень отдалены от реально
сложившейся общественно-политической ситуации в нашей Республике и
полностью дезинформированы в вопросах, касающихся конфликта в
Приднестровье и вокруг него.
У меня сложилось впечатление, что единственным источником информации
о происходящем в Молдове событиях для россиян является только сведения,
поступающие к ним через средства массовой информации Тирасполя.
Поразило меня и то, что во всем рабочем архиве Лукьянова А.И. не
нашел ни одного документа исходящего от официальных властей Молдовы, в
котором содержалась бы информация о развитии событий связанных с
конфликтом в Приднестровье на протяжении с января до августа 1991 года.
В то же время, как я выше указал, в архиве имеются многие документы,
подписанные лидерами Приднестровья, а также т.н. Гагаузской Республики.
326
Следователь по особо важным делам
при прокуроре Республики Молдова П.Л.Лутенко (подпись)
( Arhiva alcătuitorilor)

Nr.222
Scrisoare a ministrului afacerilor externe al Republicii Moldova,
Nicolae Țâu, adresată dlui Irzi Diensbier, Ministrul Afacerilor Externe al
Republicii Federative Cehe şi Slovace, Preşedinte în exerciţiu al CSCE1
aprilie 1992

Stimate Domnule Preşedinte în Exerciţiu al CSCE,

Doresc să Vă aduc la cunoştinţă rezultatele celei de a doua întîlniri a celor
patru miniştri care a avut loc tot la Chişinau, la 17 aprilie. La întîlnire a participat,
ca observator, reprezentantul preşedintelui în exerciţiu al Consiliului CSCE.
Miniştrii şi-au exprimat satisfacţia că la 10 zile de la instaurarea încetării
focului - ca urmare a înţelegerii la care s-a ajuns în urma intervenţiei lor - aceasta
este, în linii mari, respectată. Întrucât au avut loc unele încălcări izolate ale acestei
înţelegeri, miniştrii au lansat un apel tuturor forţelor implicate în conflict pentru
respectarea strictă a regimului de încetare a focului, condiţie esenţială pentru
progresul procesului de soluţionare politică a conflictului. Cei patru miniştri au
adoptat un document conţinînd recomandările lor făcute părților în conflict prin
care se urmăreşte consolidarea încetării focului şi separarea forţelor, document pe
care îl anexez la această scrisoare.
Cei patru miniştri au adoptat mai multe hotărîri, printre care cele mai
importante sînt următoarele:
- Comisia mixtă înfiinţată în baza Declaraţiei din 6 aprilie, va avea o activitate
permanentă, avînd rolul de a coordona acţiunile tuturor mecanismelor instituite de
miniştri pentru impulsionarea procesului de reglementare politică; a fost aprobat,
cu această ocazie, Statutul Comisiei mixte.
- Instituirea unui Grup de observatori militari, format iniţial din 260 persoane -
câte 65 din fiecare ţară participantă pentru supravegherea respectării înţelegerii de
încetare a focului şi separare a forţelor în conflict; a fost aprobat un Regulament
provizoriu privind modul în care urmează să opereze acest grup de observatori.
Miniştrii au apreciat, că activitatea desfăşurată cu acest prilej crează premize
favorabile pentru consolidarea regimului de încetare a focului, precum şi
posibilităţi reale de dezangajare a forţelor implicate în conflict, ceea ce este de
natură să contribuie la soluţionarea politică a conflictului. Miniştrii au hotărît să
rămînă, în continuare, în contact direct în legătură cu aceste probleme.
În încheiere, doresc să-mi exprim gratitudinea pentru interesul cu care urmăriţi
evoluţia conflictului şi pentru sprijinul şi simpatia pe care le manifestaţi cu
consecvenţă faţă de eforturile noastre vizînd reglementarea paşnică a acestui

1
O scrisoare cu un text aproape similar a fost trimisă şi dlui Boutros Boutros Ghali,
Secretar General al ONU.
327
conflict care afectează profund liniştea şi pacea în Republica Moldova şi
îngreunează dezvoltarea democratic a ţării.
Vă rog să primiţi asigurarea sentimentelor mele de înaltă consideraţie.
Al Dumneavoastră sincer,
NICOLAE ȚÂU (semnătura)
Ministrul Afacerilor Externe
al Republicii Moldova

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.108)

Nr.223
Declarația MAE al Ucrainei cu privire la încălcarea acordului de
încetare a focului în raionul de conflict din Transnistria
5 mai 1992

ЗАЯВЛЕНИЕ
МИД УКРАИНЫ ПО ПОВОДУ НАРУШЕНИЙ ДОГОВОРЕННОСТИ О
ПРЕКРАЩЕНИИ ОГНЯ В РАЙОНЕ КОНФЛИКТА В
ПРИДНЕCТРОВЬЕ
05-05-1992

Несмотря на договоренность о незамедлительном и всеобщем

прекращении огня и создании предпосылок для мирного урегулирования
конфликта, достигнутую министрами иностранных дел Республики Молдова,
Российской Федерации, Румынии и Украины в апреле с.г., в последнее время
на протяжении почти всей линий, разъединяющей противоборствующие
стороны, имели место неоднократные нарушения этих договоренностей. В
перестрелках наряду со стрелковым оружием все чаще используется тяжелое
вооружение - минометы, зенитные установки, крупнокалиберные пулеметы,
ракеты типа "Алазань".
Особую тревогу и озабоченность вызывает то обстоятельство, что эти
действия имеют место в то время, когда министры иностранных дел четырех
государств и созданные по их решению соответствующие политические
механизмы ведут настойчивый поиск путей укрепления режима прекращения
огня, предотвращения эскалации конфликта, его урегулирования
исключительно мирными политическими средствами. Все это ведет к
подрыву режима прекращения огня, ставит под угрозу результаты усилий
четырех государств по урегулированию кризиса, угрожает возобновлением
боевых действий и их последующей эскалацией.
В этой связи Министерство иностранных дел Украины обращается с
настоятельным призывом к противоборствующим сторонам обеспечить
полное и безусловное соблюдение прекращения огня, принять самые
действенные меры к недопущению повторения подобных инцидентов,
незамедлительному расследованию любых фактов нарушения достигнутых
договоренностей и самому строгому наказанию виновных в этом лиц.
328
 Мы обращаемся с призывом к разуму, сдержанности и благоразумию к
политическому руководству противо-борствующих сторон и просим принять
все зависящие от них меры с тем, чтобы не допустить срыва
договоренностей, достигнутых министрами иностранных дел четырех
государств, обеспечить решение конфликта исключительно мирными
политическими средствами.
( Arhiva alcătuitorilor)

Nr.224
Telegramă către Preşedintele Rusiei, Comandant Suprem al Forţelor
Armate ale Federaţiei Ruse, B.N.Elţin
11 mai 1992
Stimate Boris Nicolaevici!
Eforturile întreprinse de reprezentanţi celor patru state - Moldova, Rusia,
România şi Ucraina – pentru normalizarea situației din raioanele din stînga
Nistrului ale Republicii Moldova se confruntă cu o îndîrjită lipsă de dorință din
partea liderilor separatişti de a soluționa conflictul prin mijloace paşnice.
Comandamentul Armatei 14 sprijină în mod fățiş separatiştii. Acest lucru se
manifestă prin transmiterea unor mari cantități de armament, tehnică blindată,
muniții, mijloace de telecomunicaţii şi alt echipament militar. O parte din ofițerii
unităților militare sînt angajaţi ca instructori în formaţiunile armate create ilegal în
raioanele din stînga Nistrului. Drept urmare a campaniei antimoldoveneşti
desfăşurate în unitățile Armatei 14, mai bine de 300 de ofiţeri şi subofiţeri au
declarat că, în caz de agravare a situaţiei, vor trece de partea forțelor separatiste.
Din cauza politizării excesive, Armata 14 s-a transformat în unul dintre
principalii factori destabilizatori ai situației social-politice din republică.
Un efect negativ asupra situației din republică a produs şi decizia unilaterală a
conducerii Federației Ruse privind trecerea sub jurisdicţia acestui stat a unităților
Armatei 14 staționate pe malul stîng al Nistrului.
Toate acestea pot fi calificate drept un amestec în afacerile interne ale
Republicii Moldova, drept o lipsă de respect față de suveranitatea ei.
În numele poporului, cer retragerea imediată a unităților militare ale Armatei
14 de pe teritoriul Moldovei independente.
Mircea SNEGUR.
Preşedintele Republicii Moldova,
Comandant Suprem al Forţelor Armate
ale Republicii Moldova
or. Chişinău,
11 mai 1992.
(S.Ț., nr.78, 13 mai 1992)

329
 Nr.225
Hotărârea Primei Adunări Populare Ucrainene
din Transnistria
16 mai 1992
ПОСТАНОВЛЕНИЕ
ПЕРВОГО ВСЕУКРАИНСКОГО
НАРОДНОГО ВЕЧЕ ПРИДНЕСТРОВЬЯ
Мы, украинцы Приднестровья, наследники украинского народа, которые
столетиями живут на своей исторической Родине, неуклонно следуем
завещаниям предков жить на этой земле и защищать ее от посягательств.
Желая жить в мире и дружбе с другими народами Приднестровья и Молдовы,
а также народами других стран, подчеркивая неправомерность пакта
Молотова – Риббентропа по созданию Молдавской ССР, констатируя
насильственное нарушение прав украинцев путем лишения исторического и
юридического гражданства, возможностей для возрождения родного языка,
культуры, Украинской автокефальной православной церкви, считая
территорию Приднестровья в данный момент аннексированной со стороны
Молдовы, которая путем юридического трюкачества создала иллюзию права
на наши земли, желая таким образом обмануть мировое сообщество, не желая
вставать на рассвете под звуки румынского гимна, заставлять детей учить
вместо истории своей родной Отчизны – Украины – историю этнически
чужого государства, присягать флагу страны, под которым убивали наших
предков, о чем свидетельствует история Украины, в том числе братские
могилы, где похоронены наши деды и отцы, братья и сестры, замученные и
убитые в румынских концлагерях, которых во время второй мировой войны в
Приднестровье насчитывалось более 30, чувствуя реальную угрозу
очередного насильственного присоединения Приднестровья к другим
государствам без нашего волеизъявления, руководствуясь традициями
нашего народа собираться вместе для решения исторически важных вопросов
в час реальной угрозы для народа, первое Всеукраинское Вече
Приднестровья ПОСТАНОВЛЯЕТ:
1. Поддержать направления национального возрождения украинцев
Приднестровья.
2. Обратить внимание всех структур Приднестровья на необходимость
более эффективно выполнять Указ Президента ПМР о возрождении
украинского языка и культуры в крае, удовлетворять национально-
культурные потребности украинцев и потребовать немедленной выработки
механизма его реализации, в том числе по становлению и развитию
Украинской автокефальной православной церкви.
3. Признать право украинцев самим распоряжаться своей судьбой с учетом
взглядов других народов Приднестровья. С целью оперативного решения
важнейших вопросов по защите законных прав и интересов украинского края
предоставить полномочия председателю Союза Украинцев Приднестровья
Александру Буту выступать от имени украинцев Приднестровья.

330
 4. В ближайшее время принять меры для расширения в городах и селах
ПМР первичных структур Союза украинцев Приднестровья, а также
политических структур, которые защищают всесторонние интересы украинцев.
5. Поддержать деятельность Славянского демократического Союза
«Повернения» как массовой политической организации, которая
представляет все народы Приднестровья.
6. Заключить в 1992 г. договор с Украиной о направлении на учебу
выпускников школ Приднестровья в педагогические институты и другие
учебные заведения для подготовки кадров педагогов и культработников.
7. Установить тесные связи с государственными и общественными
органами Украины, утвердив с этой целью специальный комитет, а также с
украинскими товариществами всех стран мира и бывшего Союза ССР.
8. Развернуть хозяйственно-коммерческую деятельность, поощрять
предпринимательство, наладить контакты с бизнесменами украинского
происхождения, которые помогут скорей войти в рынок. Часть прибыли
направить на развитие культуры, образования, увеличение стипендий
студентам и другие благотворительные цели.
9. Исходя из моральной и юридической ответственности перед историей
прошлого и судьбой детей в будущем, настаиваем на выводе представителей
Румынии из четырех- сторонней наблюдательной комиссии по
урегулированию конфликта в Приднестровье как не имеющей права решать
нашу судьбу. Признать право Приднестровья быть юридической стороной на
встречах министров иностранных дел по урегулированию конфликта в
Приднестровье. В противном случае будем считать эти действия как сговор
государств, а позицию сегодняшнего руководства Украины как позорную
роль сателлита, предающего свой народ и честь нашей Отчизны. В случае
невыполнения этих условий обратиться к Верховному Совету ПМР с
требованием об отзыве согласительной комиссии.
10. Поддерживаем концепцию Верховного Совета и Правительства ПМР
о федеративном устройстве Молдовы, где ПМР имела бы свой статус. Вместе
с тем, в случае нежелания ее реализации со стороны Молдовы оставляем за
собой право выбрать другие пути решения своей судьбы, в том числе и
возвращение в состав исторической Родины – Украины.
Принято на первом Всеукраинском народном Вече Приднестровья.
16 мая 1992 года

(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.164)

Nr.226
Dispoziţie a Ministrului Apărării a Rusiei, Pavel Graciov, dată
Generalului Netkaciov, Comandant al Armatei a 14-a.
19 mai 1992

„Având în vedere că Transnistria este pământ rusesc şi situaţia acolo s-a agravat,
trebuie să-l apărăm cu toate mijloacele şi pe toate căile. Pentru aceasta vi se cere:

331
 1. Să fie completate din rezervele pentru mobilizare toate unităţile militare ale
armatei a 14-a, dislocate pe teritoriul Transnistriei.
2. Să fie aduse în stare de pregătire deplină de luptă toate unităţile militare.
3. Să fie deblocate toate unităţile militare, pentru a face posibilă deplasarea
tehnicii de luptă”
Semnătura Graciov
(S.Ț., nr.86, 26 mai 1992)

Nr.227
Declaraţie a Consiliului Militar a Armatei a 14-a de Gardă
19 mai 1992

Президенту Республики Молдова

Господину М. Снегуру
В течение 17-18 мая резко обострилась обстановка в районе города
Дубоссары. Ожесточенному огневому обстрелу подверглись жилые районы
города, в том числе в зону огня противоборствующих сторон попала
воинская часть 14 армии.
Так, 18 мая шестью минами был обстрелян военный городок и четырьмя
городок проживания семей военнослужащих.
В городе Дубоссары имеются значительные человеческие жертвы среди
мирного населения.
С первого дня развития конфликта 14 армия занимает позицию
нейтралитета, понимая, что ее вмешательство повлечет за собой еще более
тяжелые последствия для ни в чем не повинных людей.
Учитывая, что развитие событий за последнее время приобретает крайне
жестокий характер и представляет непосредственную угрозу жизни
военнослужащих и членов их семей, Военный совет Армии заявляет и
предупреждает руководство республики Молдова и Приднестровья, что в
случае повторного обстрела военных городков, жилых зон той или иной
стороной, мы оставляем за собой право ввести в районы конфликта для
непосредственной охраны военных объектов, воинских частей, жилых
городков и семей военнослужащих имеющиеся на вооружении боевую
технику и огневые средства и нанести ответный огневой удар.
В то же время мы обращаемся к главам государств, правительствам и
министерствам иностранных дел России, Украины, Молдовы и Румынии с
предложением о немедленном возобновлении переговоров и принятии
срочных мер по мирному разрешению политического и вооруженного
конфликта в Приднестровье.
Военный совет 14 Гвардейской Армии
19.05.92 года

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.110)

332
 Nr.228
Mesaj al Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, adresat
şefilor de stat şi de guvern în legătură cu intervenţia militară a Rusiei
împotriva Republicii Moldova
19 mai 1992

Excelenţă,
Vă aduc la cunoştinţă că la 19 mai 1992, la orele 18.00 ora locală, forţele
militare ale Rusiei, respectiv ale Armatei a 14-a, folosind tancuri ”T-72”, tanchete
de tip ”BMP”, tunuri cu calibrul de 122 milimetri şi alte forţe militare, au declanşat
o acţiune militară deschisă împotriva Republicii Moldova, împotriva forţelor de
ordine legale.
Informîndu-vă asupra acestui act, considerăm că soluţionarea conflictului în
raioanele din partea stîngă a Nistrului este posibilă pe cale politică, paşnică, fără
amestec din afară.
Intervenţia militară a Armatei a 14-a a Rusiei în zona conflictului zădărniceşte
începutul realizării înţelegerilor convenite la 6 şi 17 aprilie a.c., la Chişinău, în
cadrul întîlnirilor celor patru miniştri de externe - ai Moldovei, Rusiei, României şi
Ucrainei - şi crează un pericol real de escaladare a confruntării militare pe
continent.
Excelenţă,
Vă vom fi recunoscători dacă veţi găsi posibilitatea de a ne susţine în acest
moment decisiv al constituirii Republicii Moldova.
Cu profund respect,
Mircea SNEGUR
Preşedintele Republicii Moldova
or. Chişinău,
19 mai 1992
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica
Moldova..., p.111)

Nr.229
Apel al Preşedintelui Republicii Moldova Mircea Snegur către poporul
Moldovei în legătură cu agresiunea Rusiei asupra Republicii Moldova
20 mai 1992
Surori şi fraţi, stimaţi concetăţeni,
A venit ceasul celor mai grele încercări pentru poporul nostru paşnic.
Duşmanul a săvîrşit împotriva Republicii Moldova o nouă agresiune. În ziua de 19
mai, la ora 18.00, Armata a 14-a a Federaţiei Ruse a ieşit din căzărmi şi, folosindu-
se de tancuri, maşini blindate şi de altă tehnică militară, a început să ocupe
raioanele din stânga Nistrului ale republicii. În pericol de moarte se află
independenţa şi integritatea statului nostru. Ocupanţii de ieri vor să-şi restabilească
puterea asupra noastră, să ne pună din nou în genunchi.

333
În aceste momente critice fiecare cetăţean este dator să contribuie prin toate
mijloacele la respingerea agresorului. Vă chem să fiţi vigilenţi şi gata de a răspunde
în orice clipă la apelul Patriei.
Mircea Snegur
Preşedintele Republicii Moldova
or. Chişinău, 20 mai 1992

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova...,

p.112)

Nr.230
Declaraţie a Ministerului Afacerilor Externe a Republicii Moldova în
legătură cu intervenţia Armatei a 14-a împotriva Republicii Moldova
20 mai 1992

Forţele militare ale Rusiei, prin Armata 14, au săvîrşit o intervenţie făţişă
brutală în treburile interne ale Republicii Moldova, imprimînd evenimentelor din
partea stîngă a Nistrului un caracter deosebit de periculos.
În ziua de 19 mai 1992, Consiliul Militar al Armatei 14 a transmis conducerii
de stat a Republicii Moldova un ultimatum arogant, prin care avertizează că această
armată îşi rezervă dreptul de a introduce în zona de conflict din oraşul Dubăsari
tehnică de luptă şi mijloace de foc.
În după+amiaza aceleiaşi zile, o coloană de tancuri şi maşini blindate
aparţinînd Armatei 14 au ocupat poziţii de luptă în partea stîngă a Nistrului.
Comandantul Armetei 14 a explicat aceste acțiuni ca reprezentînd un act de
nesupunere din partea ofiţerilor armatei.
O asemenea turnură a a evenimentelor, pe care Armata 14 o impune prin forţă
brutală, blochează şi reduce la minimum toate înţelegerile convenite anterior şi
pune în pericol pacea nu numai în zona de conflict, ci şi în întreaga Europă.
Agresiunea militară a Armatei 14 împotriva statului suveran Moldova,
membru al O.N.U. şi al C.S.C.E., a spulberat orice iluzii întărindu-ne convingerea
că trupele ei constituie un element destabilizator şi detonant. De aceea considerăm
că retragerea lor imediată şi necondiţionată de pe teritoriul republicii constituie o
condiţie primordială a reinstaurării păcii în stânga Nistrului.
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova este împuternicit să
declare că răspunderea pentru urmările grave ale noii implicări în conflict a
Armatei 14 revine Guvernului Federaţiei Ruse, sub jurisdicţia căruia se află în
prezent această armată.
Cerem să se pună capăt acestei agresiuni militare grosolane împotriva Republicii
Moldova şi să se procedeze la negocieri privind retragerea imediată a acestor forţe
străine de pe teritoriul republicii.
20 mai 1992
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.114)

334
 Nr.231
Telegramă a Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur,
adresată Mareşalului Evghenii Şapoşnikov, Comandant Şef al Forţelor
Armate Unificate ale CSI, cu privire la retragerea de pe teritoriul
Republicii Moldova a regimentului de paraşutişti 40390
20 mai 1992

TELEGRAMĂ
Moscova, Marele Stat major al Forţelor
Armate Unificate ale CSI, Comandantului Şef,
Mareşalului Evghenii ŞAPOŞNIKOV
Evghenii Ivanovici,
V-am prevenit în repetate rînduri despre faptul că mai devreme sau mai tîrziu
Armata a 14-a a CSI, iar acum a Rusiei, se va amesteca nemijlocit, în treburile
statului suveran şi va deveni un obstacol hotărîtor în calea menţinerii integrităţii
teritoriale a Republicii Moldova, rugîndu-vă să luaţi măsurile de rigoare.
Cu părere de rău, acest lucru nu s-a făcut şi ostaşii extrem de politizaţi ai acestei
“armate” au trecut, sub pretextul apărării propriei securităţi, la forme făţişe de
sprijinire armată a separatiştilor. Faptul acesta a generat o furtună de indignare şi a
complicat extrem situaţia în republică, de aceea vă rog să daţi ordin privind
retragerea imediată de pe teritoriul Republicii Moldova a regimentului de paraşutişti
nr.40390 al CSI.
Mircea SNEGUR
Preşedintele Republicii Moldova
(M.S., 21 mai 1992)

Nr.232
Telegramă a Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, adresată
Preşedintelui Federaţiei Ruse, Boris Elţin, în legătură cu agresiunea
Rusiei asupra Republicii Moldova.
20 mai 1992

TELEGRAMĂ
Moscova,
Preşedintelui Federaţiei Ruse, Boris Elţin.
Copie: Sovietului suprem al Federaţiei Ruse.
Stimate Boris Nikolaevici,
Spre marele regret şi nefericirea popoarelor noastre, faptul despre care am
prevenit în repetate rînduri, a devenit o tristă realitate. Ieri, 19 mai 1992, la ora
18.00, ora locală, Armata a 14-a a Rusiei a trecut la forme făţişe de sprijinire armată
a forţelor separatiste, ce dezbină mica noastră republică.
Tancuri, vehicule de luptă ale infanteriei, instalaţii de artilerie, alte tipuri de tehnică
de luptă şi armament au ocupat poziţii de luptă în raioanele din stânga Nistrului ale
Republicii Moldova.
335
 Tot ieri, Consiliul militar al “armatei” a ameninţat în mod direct
preşedintele Moldovei prin aplicarea “unei lovituri de răspuns”.
Acest lucru, Boris Nikolaevici, constituie o agresiune militară directă şi îmi
pare cel puţin straniu faptul că deja timp de 22 de ore Dumneavoastră nu reacţionaţi
în nici un fel...
Aş dori să vă aduc încă o dată la cunoştinţă faptul că nimeni nu a tras şi nici nu
trage asupra Armatei a 14-a. Drept pretext de mult timp aşteptat, a fost folosită
orchestrarea de către separatişti a unor tiruri asupra citadelei militare din Dubăsari.
Sper însă că înţelegeţi că forţele de ordine moldoveneşti nu au avut şi nici nu au
nici un fel de intenţii de a se angaja în luptă cu unităţile armatei regulate echipate
cu cel mai modern armament. Cu atît mai puţin, cu cât forţele respective nu au avut
şi nici nu au dorinţa de a provoca un asemenea conflict. Toată această istorie cu
atacul asupra militarilor nu este altceva decât o provocare monstruoasă. Atît eu cât
şi Dumneavoastră, sîntem folosiţi de acei care ar dori să întoarcă istoria înapoi.
Boris Nikolaevici,
Vă rog să interveniţi imediat, ca Preşedinte al Federaţiei Ruse, şi să puneţi
capăt agresiunii Rusiei împotriva Moldovei. Faptul care poate şi trebuie fi
soluţionat pe cale paşnică se transformă în ochii noştri şi prin participarea
nemijlocită şi decisivă a Armatei a 14-a a Rusiei într-un conflict armat
internaţional, interstatal.
Apelînd încă o dată la raţiunea şi înţelepciunea Dumneavoastră, sper, totuşi, că
vom îndreptăţi misiunea cu care ne-au însărcinat popoarele ce ne-au ales.
20 mai 1992 Mircea SNEGUR
Preşedintele Republicii Moldova

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.119)

Nr.233
Ziarul Sfatul Țării despre lucrările Comitetului Înalților Funcționari ai
CSCE de la Helsinki
mai 1992

Domnul Ion Botnaru, ministru adjunct al afacerilor externe al Republicii

Moldova, a luat azi cuvîntul la Helsinki în cadrul lucrărilor Comitetului înalţilor
Funcţionari ai C.S.C.E. în alocuţiunea sa dl Botnaru a caracterizat situaţia social-
politică din Republica Moldova şi a evidenţiat măsurile întreprinse de către
conducerea republicii în vederea aplanării pe cale paşnică a conflictului. în mod
special s-a subliniat faptul că, în deplină conformitate cu măsurile convenite de
miniştrii de externe ai Republicii Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei
s-a iniţiat un proces vizînd prevenirea escaladării conflictului şi normalizarea
situaţiei din raioanele din stînga Nistrului. În acest plan a fost apreciată pozitiv
activitatea comisiei mixte şi a celei de conciliere, demararea procesului de
introducere a observatorilor militari în localităţile unde pentru aceasta sînt create
condiţiile respective. Însă în eforturile sale de soluţionare a conflictului, a arătat dl
Botnaru, Republica Moldova întîmpină rezistenţa înverşunată a forţelor distructive,
o dovadă în acest sens servind evenimentele tragice din ultimele zile. Ministrul
336
adjunct a reţinut atenţia înaltei asistenţe asupra măsurilor ce ar permite soluţionarea
conflictului pe cale paşnică şi anume: asigurarea neutralităţii depline a Armatei 14
şi evacuarea ei de pe teritoriul republicii în cel mai scurt timp; încetarea completă a
finanţării şi înarmării formaţiunilor paramilitare de către structuri străine;
suspendarea oricărei susţineri morale a separatiştilor de către forţele distructive din
afară; intensificarea dialogului şi îndeplinirea de către cele patru state a obligaţiilor
pe care şi le-au asumat prin documentele adoptate de către miniştrii lor de externe,
documente care prevăd respectarea necondiţionată a integrităţii teritoriale, a
suveranităţii şi independenţei Republicii Moldova, dreptul organelor
constituţionale de a acţiona în conformitate cu legislaţia ţării pentru menţinerea
ordinii în cadrul normelor de drept internaţional în vigoare şi a obligaţiilor sale
conform documentelor C.S.C.E. ş.a.
În luările lor de cuvînt, reprezentanţii Marii Britanii, Germaniei şi ai altor state
şi-au exprimat satisfacţia pentru informaţia prezentată şi au cerut tuturor statelor
care participă la rezolvarea acestui conflict să întreprindă noi paşi pentru aplanarea
lui pe cale paşnică.
La propunerea delegaţiilor Republicii Moldova, României, Ucrainei şi Rusiei
pe marginea informaţiei prezentate Comitetului înalţilor Funcţionari a adoptat o
hotărîre prin care ia act de eforturile întreprinse de miniştrii afacerilor externe ai
Republicii Moldova, Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei orientate spre
rezolvarea situaţiei din raioanele din stînga Nistrului în conformitate cu prevederile
declaraţiei lor, de la Helsinki din 23 martie a.c, cheamă părţile să-şi continue
activitatea vizînd menţinerea păcii. Comitetul înalţilor Funcţionari salută
disponibilitatea părţilor de a-1 informa în continuare asupra măsurilor adoptate
pentru aplanarea conflictului din raioanele din stînga Nistrului ale Republicii
Moldova. Hotărîrea a fost adoptată prin consens.
(S.Ț., nr 84, 21 mai 1992)

Nr.234
Telegramă a Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur,
adresată Preşedintelui Federaţiei Ruse, Boris Elţin, în legătură cu
agresiunea Rusiei asupra Republicii Moldova
22 mai 1992
TELEGRAMĂ
Preşedintelui Federaţiei Ruse, Elţin B.N.
Boris Nikolaevici,
Deşi m-am adresat dumneavoastră în repetate rînduri în privinţa consecinţelor
extrem de periculoase ale ieşirii de sub control a Armatei a 14-a a Rusiei, procesul
de dezorganizare al acestei armate continuă.
Mai mult decât atît, în unităţile ei au loc adunări, în cadrul cărora se iau decizii
vizînd trecerea de partea forţelor separatiste. Militarii din armata dumneavoastră,
Boris Nikolaevici, făcînd uz de tancuri, trag astăzi asupra satelor moldoveneşti.
Ieri, 21 mai, în satul Malovata au fost ucişi o femeie gravidă şi doi copii.
Manipulînd făţarnic cu tot felul de declaraţii privitoare la necesitatea protejării
familiilor (între altele, nimeni din partea formaţiunilor legitime nu a tras asupra lor şi
337
nici nu a avut de gînd s-o facă) o parte a Armatei a 14-a a trecut de partea criminalilor
de stat, acuzînd de trădare şi izolînd minoritatea sănătoasă. De data aceasta, folosind
armamentul rus în cadrul formaţiunilor banditeşti ilegale, armata împiedică în mod
deschis autorităţile legitime să restabilească ordinea constituţională. Atît ieri cât şi
noaptea trecută, soldaţii dumneavoastră, împreună cu bandiţii separatişti, au tras
practic fără întrerupere din toate tipurile de artilerie, tancuri şi alte arme asupra
localităţilor paşnice, caselor de locuit.
Da, Boris Nikolaevici, asupra caselor de locuit, deoarece în Moldova, al cărei
pămînt este destinat păcii şi făuririi de providenţă şi natură nu există loc pentru
tranşee. Zilnic îşi pierd viaţa zeci de persoane, mii de oameni şi-au părăsit vetrele şi
mă întreabă: ce înseamnă aceasta?
Istoria nu uită şi nu iartă asemenea lucruri, stimate preşedinte al Federaţiei Ruse.
Mircea Snegur
or. Chişinău Preşedintele Republicii Moldova
22 mai, 1992

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.229)

Nr.235
Agenția Moldova-pres despre Adresarea Moldovei la Reuniunea CSCE
de la Budapesta
22 mai 1992
Vineri, 22 mai a.c.. prim-vicepreşedintele Parlamentului Republicii Moldova, dl
Ion Hadîrcă, a difuzat o adresare către participanţii la reuniunea de la Budapesta a
şefilor delegaţiilor parlamentare în Adunarea C.S.C.E. În ea, între altele, se spune:
«Am onoarea să reprezint în această Adunare Republica Moldova, stat
Independent, recunoscut în această calitate de mai bine de-o sută de state ale lumii,
membru cu drepturi depline al O.N.U. şi al C.S. C.E. In numele Moldovei ţin să
protestez în faţa întregii lumi civilizate şi în faţa dumneavoastră, care sunteți cei
mai înalţi reprezentanţi ai ei, împotriva agresiunii perfide pe care o întreprinde
Armata a 14-a, armată ce face parte din sistemul militar al Federaţiei Ruse.
Această agresiune are drept obiectiv evident separarea prin forţă a raioanelor din
stânga Nistrului ale Moldovei, raioane care sânt parte integrantă a Republicii Moldova.
Dovadă concludentă a intenţiilor agresive sunt atacurile devastatoare
declanşate de către unităţile Armatei a 14-a a Rusiei împotriva populaţiei paşnice
din raioanele moldoveneşti din stânga Nistrului şi care sunt apărate numai de
forţele de poliţie şi voluntari.
Împotriva noastră se folosesc mijloace tehnice militare dintre cele mal
sofisticate, inclusiv tancuri, blindate, rachete radioghidate, spre a ataca satele
neînarmate Cocieri, Coşniţa şi Doroţcaia, atacuri care s-au soldat cu un mare
număr de morţi şi răniţi. De asemenea, ei au atacat podurile de pe Nistru,
pricinuindu-le mari distrugeri. Au bombardat şi hidrocentrala de la Dubăsari, ceea
ce pune în pericol viaţa locuitorilor Moldovei, şi a unei părţi din populaţia
Ucrainei, inclusiv a oraşului Odesa.

338
 Ţinem să protestăm aici categoric împotriva utilizării unor astfel de metode şi
împotriva tendinţei de a rezolva prin recurgerea la forţa brută problemele teritoriale
care pot fi soluţionate în cele mal bune condiţii prin metode paşnice şi politice.
Republica Moldova şi-a manifestat întotdeauna voinţa de a soluţiona pe cale
paşnică toate problemele care o privesc. Ea nu dispune, deocamdată, de forţe
armate şi doreşte să conlucreze cu toţi vecinii, precum şl cu Federaţia Rusă. De
altfel, ministrul de externe al celei din urmă a colaborat cu omologii săi din
Ucraina, România şl Moldova, semnând protocolul de conciliere redactat la Chişi-
nău în ziua de 6 aprilie 1992 şi documentele adoptate, tot la Chişinău, în ziua de 17
aprilie a.c., orientate spre dezamorsarea conflictului.
Considerăm că procedura concilierii acceptată de cei patru miniştri de externe
sus-arătaţi ar putea servi drept model pentru elaborarea unei proceduri de
pacificare care să fie acceptată de C.S.C.E. pentru a soluţiona într-un mod paşnic
eventualele conflicte în orice zonă a lumii. Această soluţie paşnică este întru totul
în spiritul C.S.C.E. şi colegul meu român, prezent aici, dl deputat Dan A.
Lăzărescu, a susţinut-o în ziua de 13 ianuarie a.c., în cadrul Conferinţei de la
Madrid a C.S.C.E. Se are în vedere elaborarea de către C.S.C.E, a unor
instrumente diplomatice susceptibile să prevină crizele grave, eventual, să le
rezolve prin metode paşnice, dacă este posibil, dacă nu opunând forţei brute forţa
dreptului.
Îmi permit, deci, să vă rog să condamnaţi această agresiune absolut
nemotivată şi neprovocată şi să votaţi o moţiune în care să i se ceară Federaţiei
Ruse să ordone comandatului Armatei sale a 14-a să înceteze neîntârziat acţiunile
agresive într-o zonă ce nu se află sub suveranitatea Federaţiei Ruse, zonă ce
aparţine incontestabil Moldovei. Astfel, Federaţia Rusă ar avea prilejul să facă
dovadă neutralităţii sale totale în acest conflict».
(M.S., 26 mai 1992)

Nr.236
Mesaj al Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, adresat
Secretarului General al ONU, Boutros Boutros-Ghali, în legătură cu
amestecul Armatei a
14-a în afacerile interne ale Republicii Moldova
23 mai 1992

Excelenţei Sale
Domnului BOUTROS BOUTROS- GHALI
Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite
New York
Mă adresez într-un moment deosebit de critic pentru ţara mea, - Republica
Moldova - membru al O.N.U., care se află în faţa unui pericol grav, securitatea,
suveranitatea şi integritatea ei teritorială fiind puse în primejdie.

339
 Această situaţie este generată de amestecul brutal şi violent al Armatei a 14-a
în treburile interne ale ţării mele, armată aflată sub jurisdicţia Federaţiei Ruse -
membru permanent al Consiliului de Securitate, unităţile sale fiind dislocate în
estul Republicii Moldova.
La 19 mai 1992 trupe militare ale acestei armate au trecut făţiş de partea
forţelor separatiste, antiguvernamentale, înzestrîndu-le cu tehnică militară
modernă, inclusiv tancuri şi rachete, şi susţinîndu-le în acţiunile lor violente
îndreptate împotriva structurilor constituţionale ale statului, precum şi a populaţiei
paşnice. Ca urmare, de câteva zile în zona de conflict au loc repetate violări ale
înţelegerilor de încetare a focului, se inregistrează numeroase victime omeneşti şi
mari pagube materiale, a crescut mult numărul refugiaţilor, circumstanţele
enumerate provocînd efecte grave asupra stabilităţii interne. Practic, teritoriul
Moldovei din stânga rîului Nistru este ocupat de către forţele Armatei a 14-a.
Toate acestea constituie, în fapt, un act de agresiune armată din partea
Federaţiei Ruse asupra Republicii Moldova, un război nedeclarat ţării mele, pentru
repercusiunile căruia Guvernul rus poartă întreaga răspundere.
Consider că escaladarea conflictului armat în Moldova şi consecinţele lui pot
periclita pacea şi securitatea în Europa de Sud-Est şi crează un precedent periculos
pentru întreaga Comunitate Internaţională.
Conducerea Republicii Moldova a reacţionat prompt pentru soluţionarea
politică a conflictului. Am intervenit în repetate rînduri în ultimul timp pe lîngă
conducerea Rusiei, personal, pe lîngă Preşedintele Boris Eelţin, pentru a dispune
scoaterea imediată a unităţilor Armatei a 14-a de pe poziţiile de luptă, pentru
retragerea totală a acestei armate de pe teritoriul Republicii Moldova. Din păcate,
la scrisorile trimise -- pe care le anexez pentru informarea Dumneavoastră -- nu am
primit până în prezent nici un răspuns.
Vă rog, domnule Secretar General, ca această scrisoare, împreună cu anexele,
sa fie difuzată ca document oficial al Consiliului de Securitate al O.N.U., pentru
informarea membrilor acestui organism.
În cazul în care Federaţia Rusă nu încetează imediat acest act de agresiune
împotriva Republicii Moldova şi nu îşi retrage forţele sale armate angajate în
conflictul din stânga Nistrului, Republica Moldova îşi rezervă dreptul de a sesiza
oficial Consiliul de Securitate al O.N.U. pentru a dezbate situaţia creată în urma
acestei intervenţii militare străine.
Al Dumneavoastră sincer,
Mircea SNEGUR,
Preşedintele Republicii Moldova
or. Chişinău, 23 mai 1992

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p. 121)

340
 Nr.237
Declarație a miniştrilor afacerilor externe ai Republicii Moldova,
Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei
24 mai 1992
1. Miniştrii afacerilor externe a Republicii Moldova, Federaţiei Ruse,
României şi Ucrainei, în conformitate cu hotărîrea pe care au adoptat-o la
Helsinki, Ia 23 martie 1992, privind coordonarea eforturilor de reglementare a
conflictului din raioanele din stînga Nistrului ale Republicii Moldova şi a
proceselor din jurul lui şi crearea în acest scop a unui mecanism de consultări
politice inclusiv la nivel de miniştri, s-a întîlnit la Chişinău, pe data de 6 aprilie
a.c. Miniştrii au făcut o trecere în revistă a evoluţiilor din zona de conflict şi au
examinat recomandările formulate de grupul de experţi din cele patru ţări în
vederea reglementării conflictului exclusiv prin mijloace politice, în condiţiile
respectării drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparţinînd mino-
rităţilor naţionale, prevenirii escaladării conflictului şi neadmiterii implicării în
conflict a cetăţenilor altor state precum şi pentru sporirea încrederii în această
zonă.
Şefii departamentelor de politică externă şi-au exprimat din nou profunda
îngrijorare în legătură cu menţinerea focarului de încordare şi agravarea situaţiei
în raioanele din stînga Nistrului ale Republicii Moldova, continuarea actelor de
violenţă soldate cu pierderi de vieţi omeneşti, precum şi în legătură cu pericolul pe
care aceste evoluţii le prezintă pentru procesele democratice în statele din regiune.
Relevînd importanţa deosebită a Declaraţiei de la Kiev, din 20 martie a.c., a
şefilor de state din Comunitatea de State Independente, ca şi a Declaraţiei lor de.
la Helsinki din 23 martie a.c., care cuprind elementele de bază ale soluţionării
crizei pe cale politică, miniştrii au reafirmat obligaţia ţărilor participante de a lua
măsuri urgente şi eficiente în această direcţie.
Miniştrii de externe ai Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei au apreciat
poziţia şi eforturile conducerii Republicii Moldova vizînd reglementarea paşnică a
conflictului, confirmată şi de Parlament la 31 martie 1992, şi se adresează părţilor
implicate în conflict să facă în aşa fel încît reprezentanţii legitim aleşi ai popu-
laţiei din raioanele din stînga Nistrului ale Moldovei să participe la lucrările
Parlamentului în scopul creării unor condiţii mai favorabile soluţionării politice a
conflictului.
Participanţii la reuniune atrag atenţia asupra inadmisibilităţii implicării
Armatei 14 în conflict şi în treburile interne ale Republicii Moldova. Miniştrii
afacerilor, externe ai Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse s-au declarat di-
sponibili să iniţieze tratative în scopul stabilirii statutului juridic al acestei armate.
II. Miniştrii de externe reafirmă principiile care în opinia guvernelor lor trebuie
aşezate fa baza reglementarilor conflictului şi anume:
1. Respectarea necondiţionată a integrităţii teritoriale, a suveranităţii şi
independenţei Republicii Moldova.
2. Conjugarea eforturilor de către toate părţile pentru a se ajunge la
soluţionarea conflictului exclusiv prin mijloace politice.

341
 3. Dreptul organelor constituţionale ale puterii din Republica Moldova de a
acţiona în conformitate cu legislaţia ţarii pentru menţinerea ordinii de drept în
cadrul normelor de drept internaţional obligaţiilor ce-i revin conform
documentelor C.S.C.E.
4. Neadmiterea unei intervenţii militare şi a oricărui amestec în conflict din
partea unor forţe străine.
III. în scopul prevenirii escaladării conflictului, miniştrii se pronunţă pentru
luarea de urgenţă a următoarelor măsuri.
1. Încetarea imediată şi totală a focului, începînd cu 7 aprilie 1992, ora 15.00,
şi dezangajarea ulterioară a formaţiunilor armate implicate în conflict.
2. Asigurarea, de către comandamentele Armatei 14 şi Forțelor Armate ale
Republicii Moldova, a unor condiţii care să excludă accesul părților implicate în
conflict, ca şi al populaţiei civile, la arsenale şi la orice depozite de
armament,tehnică de luptă şi muniție.
3. Neadmiterea de către statele participante la reuniune a folosirii teritoriilor
lor pentru tranzitarea, pe orice cale, spre zona de conflict, a formațiunilor armate,
precum şi a armamentului, tehnicii de luptă şi muniţiilor.
4. Angajamentul comun al Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei de a se
abţine de la orice acţiuni care ar putea fi calificate ca un amestec direct în conflict.
5. Asigurarea efectivă a securităţii instalaţiilor şi amenajărilor din zona de
conflict necesare vieţii şi desfăşurării normale a activităţii pe acest teritoriu şi care
ar putea prezenta un pericol ecologic sporit (baraje, diguri, centrale electrice ş.a.).
6. Stabilirea unui termen de control pentru reîntoarcerea la locurile de
reşedinţă permanentă a cetăţenilor străini care participă sub orice formă Sa
conflict, cu asigurarea de către Republica Moldova a securităţii lor în procesul
retragerii acestora de pe teritoriul său.
7.Statele participante vor întreprinde măsurile necesare pentru prevenirea
finanţării, din orice surse, a persoanelor şi formaţiunilor armate implicate în
conflict.
8.Crearea de condiţii necesare pentru reîntoarcerea refugiaţilor şi acordarea de
ajutor umanitar, cu participare internaţională, persoanelor care au avut de suferit
de pe urma conflictului.
IV. În scopul sporirii Încrederii reciproce în zona de conflict, miniştrii de
externe considera„ drept necesare următoarele masuri:
1.Crearea unei comisii mixte, cu participarea reprezentanţilor celor patru ţări,
pentru executarea controlului asupra respectării deciziilor privind încetarea focului
şi dezangajarea părţilor.
2. Instituirea unei misiuni de bune oficii şi de mediere, cu participarea
reprezentanţilor celor patru ţări, în vederea dialogului cu reprezentanţii populaţiei
din stînga Nistrului.
3. Crearea unui grup de raportori, specialişti în problemele drepturilor omului,
reprezentînd cele patru ţări, în scopul elaborării de recomandări care să aibă în
vedere principiile Cartei O.N.U., normele de drept internaţional şi prevederile
corespunzătoare ale documentelor C.S.C.E.
4. înlesnirea participării deputaţilor legal aleşi din raioanele de pe malul stîng
al Nistrului la lucrările Parlamentului Republicii Moldova, precum şi la activitatea
342
 celorlalte organe constituţionale, în scopul creării de condiţii pentru soluţionarea
politică a conflictului.
5 Instituirea unui mecanism de informare operativă reciprocă între guvernele
celor patru ţări asupra situaţiei din zona de conflict; luarea de măsuri pentru
asigurarea informării obiective a opiniei publice, inclusiv prin prezentarea în
mijloacele de informare masă din ţările participante a punctelor de vedere oficiale
privind evoluţia evenimentelor. Miniştrii pornesc de la premisa că aceasta va
permite să se evite instigările şi menţinerea climatului de tensiune şi suspiciune,
cauzate de absenţa unei informări obiective asupra evoluţiilor din zonă.
6 Promovarea unor acţiuni de natură să contribuie la soluţionarea principală
a următoarelor probleme:
- continuarea activităţii Comisiei de conciliere, la care ar putea să participe, în
calitate de observatori, reprezentanţi ai Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei:
- instituirea autoadministrării locale în sens "larg, adoptîndu-se o nouă legislaţie
care să asigure creşterea responsabilităţii şi a drepturilor organelor locale ale
puterii şi administraţiei de stat pe întreg teritoriul republicii şi acordîndu-se acestei
zone statutul de zonă economică liberă.
V. Miniştrii au hotârît sa-şi coordoneze şi de acum înainte eforturile pentru
reglementarea paşnica a conflictului din stînga Nistrului în cadrul diverselor
mecanisme de consultări politice. Totodată, ei au convenit sa întreţină contacte
permanente, sa decidă în funcţie de evoluţia evenimentelor reconvocarea grupului
de experţi, sa-şi desemneze reprezentanţi, care sa participe la activitatea comisiei
mixte, a misiunii de bune oficii şi de mediere, la activitatea grupurilor de raportori,
precum şi în calitate de observatori în comisia de conciliere, sa întreprindă, de
comun acord, orice alte măsuri, de natura sa contribuie la realizarea de progrese în
reinstaurarea calmului în zona de conflict.
VI. Miniştrii vor continua consultările asupra cailor celor mai eficiente de
asigurare a drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităţilor naţionale î i
conformitate cu prevederile Declaraţiei universale a drepturilor omului şi pactelor
internaţionale cu privire la drepturile omului, pe întreg teritoriul Republicii
Moldova, inclusiv în raioanele ei din stînga Nistrului, precum şi a altor garanţii
care ar putea fi impuse de evoluţia situaţiei.
VII. Participanţii la reuniune solicită pe ministrul afacerilor externe al
Republicii Moldova sa informeze Secretarul General al O.N.U. şi Preşedintele în
exerciţiu al Consiliului C.S.C.E. asupra efectuărilor întreprinse de statele lor în
scopul reglementării conflictului exclusiv prin mijloace politice, în condiţiile
respect cir ii drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparţinînd
minorităţilor naţionale şi să le remită acestora prezenta Declaraţie, chemînd,
totodată, C.S.C.E. şi toate statele participante la C.S.C.E. să susţină aceste eforturi.
VII. Miniştrii au convenit să continue reuniunea. Data şi locul reluării ei vor fi
stabilite de comun acord, pe parcurs.

(„S.Ț”, nr.86, 26 mai 1992)

343
 Nr.238
Declarație a miniştrilor afacerilor externe ai Republicii Moldova,
Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei
24 mai 1992

Profund îngrijoraţi de înrăutăţirea situaţiei şi conştienţi de necesitatea prevenirii

escaladării conflictului pe teritoriul Republicii Moldova, miniştrii s-au pronunţat
pentru adoptarea următoarelor măsuri urgente:
1. respectarea strictă a încetării focului;
2. readucerea tehnicii blindate în cadrul Armatei 14;
3. reîntoarcerea tuturor formaţiunilor militare şi a tehnicii de luptă la locurile de
dislocare;
4. garantarea securităţii centralei hidroelectrice de la Dubăsari şi a altor obiective
vitale;
5. continuarea desfăşurării misiunilor de observatori militari în locurile de
confruntare.
Miniştrii împuternicesc Comisia mixtă să pregătească, cu titlu de urgenţă, un raport
privind măsurile care ar putea fi întreprinse în continuare în vederea reglementării
conflictului.
Lisabona, 24 mai 1992
(S.Ț., nr.86, 26 mai 1992)

Nr.239
Apel al Parlamentului Republicii Moldova către Parlamentele şi
Popoarele Lumii
26 mai 1992

Apel către Parlamentele şi Popoarele Lumii

Parlamentul Republicii Moldova, constituit în urma unor alegeri democratice,
a proclamat la 27 august 1991, Republica Moldova stat suveran, independent şi
democratic, liber sa-şi hotărască prezentul şi viitorul fără nici un amestec din afara,
în conformitate cu idealurile şi năzuințele sfinte ale poporului în spațiul istoric şi
etnic al devenirii sale naţionale .
Aspirațiile poporului nostru la libertate şi democrație s-au ciocnit, chiar de la bun
început, de împotrivirea Forţelor proimperiale şi neobolșevice care au declanşat o
rebeliune anticonstituțională în raioanele de răsărit ale Republicii Moldova,
susţinute de detaşamente înarmate de cazaci şi mercenari din Rusia.
Moldova se află la sute de kilometri de Rusia şi nu are frontiere comune cu ea.
Cu toate acestea armata a 14-a, aflată sub jurisdicția Federaţiei Ruse, alaturîndu-se
Forţelor proimperiale şi neobolșevice de pe partea stîngă a Nistrului, a declanşat, la
19 mai curent, o agresiune militară făţişă în raioanele de răsărit ale Republicii.
Acțiunile de luptă de proporții împotriva organelor constituționale ale puterii
de stat s-au soldat deja cu numeroase victime în rîndul populației civile, cu
distrugeri ale localităților; mii de oameni sunt nevoiți să-şi părăsească casele.
344
Armata a 14-a a Federaţiei Ruse se comporta ca o forța de ocupație pe teritoriul
unui stat suveran şi independent, neglijînd voința de independență şi renaștere
națională a poporului Moldovei.
Sînt torpilate toate eforturile depuse de autoritățile legale şi de opinia publică
din Republica Moldova pentru soluționarea prin mijloace politice a conflictului
creat în mod artificial şi pentru realizarea acordurilor atinse de miniștrii afacerilor
externe ai Republicii Moldova, Federaţiei ruse, României şi Ucrainei în cadrul
întrevederilor cvadripartite de la Helsinki şi Chişinău.
Independenta şi integritatea Republicii Moldova sînt in pericol de moarte.
Parlamentul Republicii Moldova roagă:
PARLAMENTELE ȚĂRILOR LUMII să exprime, în concordanță cu
principiile dreptului internațional, dezaprobare agresiunii militare fățișe, împotriva
Republicii Moldova; să întreprindă acţiuni de descurajare a agresorului, şi de
susținere a cererii legitime de retragere imediată şi necondiționată a armatei a 14-a
a Federaţiei Ruse şi a detaşamentelor de cazaci şi mercenari ruşi de pe teritoriul
Moldovei; să atragă atenția guvernelor asupra necesitații de a urmări evoluția
evenimentelor din Republica Moldova şi să întreprindă demersurile necesare pe
plan internațional pentru a curma acțiunile militare agresive la care este supusă tara
noastră;
POPOARELE LUMII să-şi ridice glasul în apărarea Republicii Moldova, a
independenței, suveranității şi integrității ei teritoriale.
* * *
Parlamentul Republicii Moldova, ramînînd fidel principiilor de rezolvare pe cale
paşnică a tuturor conflictelor, reiterează garanțiile drepturilor sociale, economice,
culturale, a libertăților politice pentru toți cetăţenii Republicii Moldova, inclusiv
pentru persoanele aparținând minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase, în
conformitate cu prevederile Declarației universale a drepturilor omului, ale Actului
final de la Helsinki, ale Cartei de la Paris pentru o nouă Europă.
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
Chişinău, 26 mai 1992

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.124)

Nr.240
Apel al Parlamentului Republicii Moldova către Sovietul Suprem al
Ucrainei în legătură cu agresiunea militară a Rusiei împotriva
Republicii Moldova
26 mai 1992

Stimaţi domni deputaţi!

La 19 mai 1992, ora 18.00, Armata a 14-a a Federaţiei Ruse, membru al
Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite încălcînd normele de
drept internaţional, ignorînd acţiunile tragice ale acţiunilor sale, a ocupat raioanele
răsăritene ale Republicii Moldova, declanşînd împotriva statului nostru
independent, suveran, membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite, o agresiune
345
militară făţişă, ce constituie o continuare a politicii forţelor proimperiale şi
neobolşevice, care speră să reanimeze imperiul sovietic. Astfel se reduc la zero
toate eforturile depuse de conducerea Republicii pentru aplanarea prin mijloace
politice a conflictului, creat artificial în raioanele din stânga Nistrului, şi pentru
realizarea acordurilor atinse de miniștrii afacerilor externe ai Republicii Moldova,
Federaţiei Ruse, României, Ucrainei în cadrul întrevederilor cvadripartite, de la
Helsinki şi Chişinău.
Hotărârea Congresului VI al deputaţilor poporului din Federaţia Rusă din 8
aprilie 1992, care a fundamentat amestecul deschis în treburile interne ale
Moldovei, cuvîntările agresive faţă de statul nostru, pe care A.Ruţkoi,
vicepreşedintele Rusiei, le-a rostit la Tiraspol şi Moscova, activitatea proimperială
desfăşurată de generalul A. Makaşov şi de alţi lideri ai cercurilor naţional-şovine
din Rusia în raioanele din stânga Nistrului - toate acestea sînt verigile aceluiaşi lanţ
al pregătirilor către agresiunea militară împotriva Moldovei.
Se ştie că anume cu ajutorul generalului-locotenent G.Iakovlev, fost
comandant al Armatei a 14-a, şi al generalului colonel I. Morozov, fost comandant
al Districtului militar Odesa, liderii Tiraspolului au creat şi au înarmat formaţiunile
ilegale tip ROSM, TSO, batalion "Dnestr" etc. Conducerea Armatei a 14-a a
contribuit cu bună ştiinţă la răspîndirea armamentului modern în partea stîngă a
Nistrului şi la capturarea lui în special de către detaşamentele de cazaci şi
elementele criminale venite din afară.
Declaraţia din 19 mai curent a Consiliului militar al Armatei a 14-a constituie
încă o mărturie a faptului că agresiunea militară împotriva Moldovei a fost
pregătită minuţios.
Agresiunea militară făţişă împotriva statului nostru a devenit fapt împlinit.
Acțiunile de luptă de proporţii împotriva organelor constituţionale ale puterii
de stat s-au soldat deja cu numeroase victime din rîndurile populaţiei civile şi cu
distrugerea localităţilor şi obiectivelor economiei naţionale.
Exprimăm recunoştinţă Sovietului Suprem, Preşedintelui şi Guvernului, altor
organe ale puterii de stat şi administraţiei de stat ale Ucrainei pentru susţinere şi
colaborare pe cale diplomatică, pentru paşii întreprinşi spre neadmiterea pătrunderii
în Moldova a formaţiunilor banditeşti înarmate de pe teritoriul Rusiei.
În acelaşi timp sîntem nevoiţi să constatăm cu regret, că de partea forţelor
proimperiale şi neobolşevice în raioanele de răsărit ale Republicii Moldova sînt şi
cetăţeni ai Ucrainei, reprezentanţi ai UNSO şi a altor organizaţii.
Intervenţia Armatei a 14-a, a detaşamentelor de cazaci şi mercenari ruşi şi
crearea în raioanele de răsărit ale Moldovei a unui cap de pod militar al forţelor
proimperiale, ce şi-au pus scopul de a restabili URSS care s-a destrămat, prezintă
pericol nu numai pentru Moldova, ci şi pentru alte state.
La această oră de grea cumpănă pentru Moldova rugăm Sovietul Suprem al
Ucrainei să-şi expună poziţia faţă de agresiunea declanşată, să susţină cerinţa
legitimă a Republicii Moldova privind retragerea imediată de pe teritoriul ei a
Armatei a 14-a, a detaşamentelor de cazaci şi mercenari ruşi, să atragă atenţia
Guvernului Ucrainei asupra necesităţii de a urmări evoluarea evenimentelor în
raioanele de răsărit ale Moldovei şi de a întreprinde demersurile necesare pe arena
internaţională în vederea încetării agresiunii făţişe împotriva statului nostru.
346
Parlamentul Republicii Moldova
Chişinău, 26 mai 1992
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.126)

Nr.241
Hotărârea Nr.1039 din 26.05.1992 Cu privire la statutul juridic
al persoanelor aparţinînd minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase în
contextul conflictului armat din raioanele din partea stîngă a Nistrului
26 mai 1992

Republica Moldova, ca stat suveran şi independent, respectă cu stricteţe

documentele internaţionale care prevăd drepturile omului şi garantează
indeplinirea lor neabătută şi fără nici un fel de discriminări.
Ca urmare a politicii imperiale de asimilare, aplicată de-a lungul istoriei, astăzi
pe teritoriul Republicii locuesc alături de moldoveni (64,5%), ucraineni (13,8%),
ruşi (13%), găgăuzi (3%), bulgari (2%), evrei (1,5%) şi alţii (2,2%). Ţinînd seama
de această realitate, Parlamentul consideră că problemele minorităţilor etnice,
lingvistice şi religioase nu pot să-şi găsească o soluţionare satisfăcătoare decît într-
un cadru politic democratic, bazat pe statul de drept, în care sistemul juridic
funcţionează numai în temeiul legii (Documentul Reuniunii de la Copenhaga a
Conferinţei pentru dimensiunea umană a C.S.C.E. din 29 iunie 1990, p. 30, la care
Moldova a aderat la 10 septembrie 1991).
Prin actele pe care le-a adoptat imediat după proclamarea suveranităţii statale,
Parlamentul a creat premisele funcţionării statului de drept pe întreg teritoriul
naţional, a instituit prin Constituţie şi prin alte legi drepturile fundamentale ale
ceteţenilor în conformitate cu standartele internaţionale în martie. Acţionînd în
acest spirit, Parlamentul a aderat la cele mai relevante instrumente juridice
internaţionale referitoare la drepturile omului, exprimîndu-şi deplinul acord cu
prevederile Declaraţiei Universale a Dreptului Omului, ale Pactelor internaţionale
ale dreptului omului, ale Documentelor C.S.C.E., precum şi ale altor documente.
Parlamentul consideră că articolul 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, conform căruia toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi
în drepturi, fiind obligate - ca fiinţe înzestrate cu raţiune şi conştiinţă - să se
comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii, îşi păstrează importanţa
supremă, devenind un principiu cu valoare perenă al organizării comunităţilor
naţiunilor. În baza acestui principiu, în statele în care există minorităţi etnice,
lingvistice şi religioase persoanele aparţinînd acestor minorităţi nu pot fi lipsite de
dreptul de a avea în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor propria lor viaţă
culturală, de a profesa şi practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limbă
(Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice art. 27). La actele
internaţionale de înaltă semnificaţie, la care Republica Moldova a aderat, se adaugă
o serie de măsuri legislative distincte, prin care se asigură persoanelor aparţinînd
minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase dreptul de a exprima, păstra şi dezvolta
în deplină libertate independenţa lor etnică, culturală, lingvistică şi religioasă, de a
menţine şi dezvolta cultura lor sub toate formele, la adăpost de orice tentativă de
asimilare contra voinţei lor (Declaraţia de la Copenhaga, p. 32).
347
 Întreaga legislaţie de protecţie a persoanelor care aparţin minorităţilor etnice,
lingvistice şi religioase corespunde întru totul principiului nediscriminării, statuat
într-o serie de documente internaţionale, în virtutea căruia sînt interzise orice
deosăbiri, excluderi, restricţii sau preferinţe, care au ca scop ori efect încălcarea sau
compromiterea exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale în domeniile politic, economic, social şi cultural sau în
orice alt domeniu al vieţii publice.
Pornind de la aceste imperative, Parlamentul a adoptat la 1 septembrie 1989
Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova,
care asigură cetăţenilor ce aparţin minorităţilor etnice şi lingvistice folosirea liberă
a limbii lor materne, atît în particular, cît şi în public, fapt confirmat de realităţile
concrete, de întreaga derulare a relaţiilor publice şi private.
Parlamentul ia act de faptul că persoanele care aparţin minorităţilor etnice,
lingvistice şi religioase dispun de instituţii, organizaţii sau asociaţii educative,
culturale şi religioase proprii, care permit exprimarea şi dezvoltarea independenţii
lor etnice, culturale, lingvistice ori religioase. În prezent nici o dispoziţie
legislativă nu îngrădeşte profesarea şi practicarea religiei sau a credinţei
minorităţilor în cauză, nu există nici un fel de interdicţii privitoare la utilizarea
obiectelor de cult sau la manifestarea liberă a credinţei de către ortodocşi,
romanocatolici, baptişti, adventişti, penticostali, de către membrii comunităţii
mozaice şi comunităţii armene.
Pornind de la principiul statuat în Documentul Reuniunii de la Copenhaga,
potrivit căruia persoanele aparţinînd minorităţilor, independent de faptul că ele
vor trebui să înveţe limba oficială a statului, vor avea posibilitate să înveţe limba
lor maternă sau să primească instruire în ea, Parlamentul garantează persoanelor
care aparţin minorităţilor să beneficieze de învăţămînt în limba maternă.
În virtutea acestor prevederi legale, pe teritoriul Moldovei funcţionează
următoarele instituţii de învăţămînt:
a) preşcolare - în limba moldovenească (614), rusă (1333), în limba
moldovenească şi rusă (373), evreiască (1);
b) preuniversitare - în limba moldovenească (1032), rusă (429), în
moldovenească şi rusă (132), bulgară (11 clase), găgăuză (44 clase), ucraineană
(174 clase), evreiască (o şcoală);
c) universitare - în cele 11 instituţii de învăţămînt superior 1/3 din studenţi
studiază în limba rusă, iar din numărul total de cadre didactice (4257) 783 sînt ruşi,
395 ucraineni, 56 bulgari, 41 găgăuzi.
Componenţa naţională a specialiştilor cu studii superioare şi medii de
specialitate în anul 1989 era următoarea:
moldoveni 49,9% şi respectiv 54,1%
ruşi 23,4% - 17,8%
ucraineni 16,6% - 18,5%
evrei 4,5% - 2,5%
bulgari 1,9% - 2,5%
găgăuzi 1,7% - 3,1%.
Parlamentul constată că nu există obstacole legislative sau de altă natură care
ar stăvili participarea la treburile publice a persoanelor ce aparţin minorităţilor
etnice, lingvistice şi religioase. Dimpotrivă, prezenţa acestora în toate mediile
348
puterii publice este încurajată. Astfel în conformitate cu principiul reprezentării
proporţionale, din cei 356 deputaţi din parlament 257 sînt moldoveni, 49 ruşi, 32
ucraineni 10 găgăuzi şi 8 bulgari. În Guvern şi în conducerea administraţiei publice
ruşii au 4 reprezentanţi, ucrainenii 3 reprezentanţi, găgăuzii unu şi evreii unu. În
organele autoadministrării locale 4,9 la sută sînt ruşi, 11,9 la sută ucraineni, 3,2 la
sută găgăuzi, 2,5 la sută bulgari. În raioane, oraşe şi localităţi rurale se înregistrează
modificări în funcţie de ponderea fiecărei minorităţi în totalul populaţiei acestora.
Ţinînd cont de prevederea Documentului Reuniunii de la Copenhaga, potrivit
căruia persoanele aparţinînd minorităţilor au dreptul să difuzeze şi să schimbe
informaţii în limba lor maternă şi totodată să aibă acces la aceste informaţii,
Parlamentul constată că în anul 1992 pe teritoriul Republicii se editează şi se
difuzează 3 ziare în limba moldovenească, 4 în limba rusă, 5 bilingve
(moldovenească şi rusă); iar dintre reviste 16 sînt în limba moldovenească, 3 în
limba rusă, 2 în limba ucraineană, 2 în găgăuză, 14 în moldovenească şi rusă, 1 în
idiş şi rusă, 1 în rusă şi găgăuză. La acestea se adaugă ziarele şi revistele editate în
Rusia şi Ucraina, al căror acces pe teritoriul Moldovei este neîngrădit.
Politica de editarea a cărţilor s-a materializat, bunăoară în 1991, în 402 titluri
de cărţi în limba moldovenească cu un tiraj de peste 9 milioane exemplare, 107
titluri de cărţi în limba rusă cu un tiraj de peste 6 milioane şi 11 titluri de cărţi în
limbile găgăuze şi bulgară cu un tiraj de peste 100 mii exemplare.
În programele televiziunii naţionale sînt repartizate zilnic, în medie, 5 ore de emisie
în limba rusă din 15 ore de emisie, cîte 3 ore pe lună de emisie în limbile ucraineană,
găgăuză şi bulgară şi 1,5 ore în idiş. O situaţie similară este la radioul naţional.
O serie de acte internaţionale, inclusiv Documentul final de la Copenhaga,
prevăd că cetăţenii ce aparţin minorităţilor să beneficieze de dreptul de a stabili şi a
menţine contacte libere atît în ţară, cît şi în afara frontierilor, cu cetăţenii cu care ei
au o origine etnică sau naţională comună, un patrimoniul cultural sau o credinţă.
Aceste prevederi şi-au găsit reflectare în asigurarea liberei circulaţii a cetăţenilor
care aparţin minorităţilor în ţările respective, în numeroase contacte internaţionale
şi schimburi de informaţii.
Parlamentul este pe deplin conştient că schimbările care au survenit în statul
nostru ca urmare a dezintegrării fostului imperiu sovietic produc o serie de efecte
negative în întrega viaţă socială, economică şi politică, afectînd însuşi statutul
minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase. În acest context, chiar dacă statul a
depus eforturi pentru reducerea costului social al tranziţiei, pentru atenuarea
tensiunilor sociale, pentru ridicarea nivelului reglementărilor juridice a problemelor
naţionale la exigenţele procesului de dezvoltare a Republicii, totuşi nu au lipsit
momente în care tensiunea internă sau externă a ridicat problema etnică la rang de
principiu politic diriguitor.
Experienţa statelor din Europa Centrală şi de Est, care au trecut de la un regim
politic dictatorial la unul democratic, arată că alinierea legislaţiei interne la
standartele internaţionale în materia drepturilor omului este singura cale aptă să
consolideze democratic şi să asigure persoanelor care aparţin minorităţilor etnice,
lingvistice şi religioase drepturile legitime de a-şi apăra şi dezvolta identitatea.
Toate eforturile depuse de statul nostru pînă în prezent merg în aceată direcţie şi
nivelul la care am ajuns nu e cu nimic mai prejos decît al acestor state. Cu toate
349
acestea, mai există glasuri care susuţin că la baza conflictului din Transnistria s-ar
afla disensiuni etnice, nerespectarea drepturilor minorităţilor etnice şi lingvistice.
În realitate însă asistăm la un atentat la suveranitatea şi integritatea Republicii
Moldova, care se încearcă a fi justificat prin pretexte etnice, de încălcare a
drepturilor omului etc. Însă un asemenea pretext este respins nu numai de realităţile
economice, sociale, politice şi juridice din această parte a ţării, dar şi de concluziile
la care au ajuns reprezentanţii diferitelor foruri internaţionale specializate în
problema drepturilor omului, care, vizitînd Republica Moldova, au dat o apreciere
pozitivă procesului de democratizare în curs de desfăşurare şi preocupărilor
multiple pentru consolidarea statutului de drept, pentru apărarea şi garantarea
drepturilor omului, inclusiv pentru promovarea identităţii minorităţilor.
Parlamentul îşi exprimă întrega sa disponibilitate pentru înlăturarea cauzelor
reale care au declanşat conflictul din Transnistria, pornind de la ideea că interesele
politice externe ale Moldovei nu pot fi substituite cu pseudoprobleme interne, fie
ele şi legate chiar de minorităţi.
Fiind conştient de faptul că problemele cu care se confruntă persoanele
aparţinînd minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase nu pot fi soluţionate efectiv
decît de Republica Moldova, Parlamentul este gata, în afară de măsurile legislative
şi organizatorice luate pînă în prezent, să găsească alte soluţii constructive care să
asigure exercitarea cît mai deplină a drepturilor omului şi, totodată, protecţia
minorităţilor în cauză. Pentru atingerea acestui scop vom acţiona în vederea lărgirii
cadrului organizatoric şi funcţional al auto-administrării locale. Faptul acesta
necesetă adoptarea unei noi legi privind organizarea administrativă a Republicii
care ar prevedea înfiinţarea judeţelor ca unităţi administrativ-teritoriale de o
întindere mai mare, ridicarea la rangul de municipiu a principalelor oraşe ale ţării şi
înfiinţarea de noi structuri de autoadministrare locală, din care să facă parte
reprezentanţii aleşi ai comunităţii locale, potrivit principiului reprezentării
proporţionale şi conform voinţei electoratului exprimate prin vot secret.
Totodată, Parlamentul îşi exprimă încrederea că adoptarea cît mai curînd
posibilă a legii cu privire la garantarea drepturilor persoanelor aparţinînd
minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase va conferi o nouă dimensiune
convenţuirii paşnice a moldovenilor, ruşilor, ucrainenilor, găgăuzilor, bulgarilor,
evreilor şi a celorlalţi cetăţeni ai ţării.
În sfîrşit, Parlamentul consideră că trebuie grăbită adoptarea unei noi
Constituţii care va sta la baza viitorului proces legislativ şi a ordinii de drept în
ţară, în condiţiile democraţiei, ale statului de drept şi ale respectării normelor de
drept internaţional unanim recunoscute. Considerăm necesar ca proiectul noii
Constituţii să fie examinat la nivelul exigenţelor politice şi ştiinţifice actuale, să fie
supus validării unor foruri internaţionale competente, în primul rînd organismelor
specializate ale Consiliului Europei.
Chişinău, 26 mai 1992.
Nr.1039-XII.
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=306959)

350
 Nr.242
Hotărârea Nr.1042 din 27.05.1992 privind unele măsuri pentru
ameliorarea situaţiei din raioanele nistrene în legătură cu intervenţia
armată străină
27 mai 1992

Examinînd informaţia prezentată de domnul Mircea Snegur, Preşedintele

Republicii Moldova, privind situaţia din Republică în legătură cu intervenţia
armată, Parlamentul îşi exprimă îngrijorarea şi revolta faţă de agresiunea deschisă a
Armatei a 14-a, ce se află sub jurisdicţia Federaţiei Ruse, contra suveranităţii şi
independenţei statului nostru.
Forţele poliţiei, populaţia paşnică din zona de conflict, voluntarii, în condiţii
inegale de luptă, ducînd uneori lipsă de cele mai elementare atribuite necesare
desfăşurării corespunzătoare a operaţiunilor de autoapărare, manifestă dăruire
patriotică, curaj şi eroism. Organlele locale ale puterii de stat şi populaţia civilă de
pe ambele maluri ale Nistrului sînt nevoite să activeze în condiţii de limită, din
proprie iniţiativă, izbutind uneori să contribuie la încetarea focului (raioanele
Ştefan Vodă, Slobozia, Anenii Noi, Grigoriopol).
Parlamentul consideră că evoluţia evenimentelor din zonă ar fi cunoscut o altă
turnură, dacă Consiliul Suprem de Securitate, Prezidiul Parlamentului, Guvernul,
Comisia parlamentară, instituită la 1 aprilie 1992, ar fi mobilizat toate eforturile
pentru normalizarea situaţiei.
Astfel luînd act de raportul Comisiei de conciliere, prezentat de domnul
Constantin Oboroc, prim-viceprim-ministru, precum şi de informaţiile Comisiilor
parlamentare, prezentate de domnul Alecsandru Arseni, Mihai Cotorobai şi Petru
Soltan, asupra îndeplinirii Hotărîrilor Parlamentului nr. 975-XII din 19 martie 1992
privind măsurile pentru normalizarea situaţiei politice din Republică, nr. 986-XII
din 31 martie 1992 asupra informaţiei Preşedintelui Republicii Moldova cu privire
la situaţia din Republica după declararea stării excepţionale şi nr. 1000-XII din 1
aprilie 1992 privind înfiinţarea unei comisii parlamentare pentru elaborarea de
propuneri în vederea soluţionării problemelor în raioanele din stînga Nistrului ale
Republicii Moldova, Parlamentul constată că prevederile acestor hotărîri pînă în
prezent în mare măsură nu au fost realizate.
În mare parte acest fapt se datorează poziţiei liderilor separatişti de
neacceptare a reglementării conflictului în baza normelor şi practicii internaţionale,
promovări de către ei a unei politice de forţă şi dictat.
Parlamentul Republicii Moldova în calitatea sa de organ suprem al puterii de
stat al unei ţări suverane şi independente, membră a O.N.U. şi a Conferinţei pentru
Securitate şi Cooperare în Europa, în temeiul faptului că teritorul Republicii
Moldova, în hotarele recunoscute de comunitatea internaţională în conformitate cu
normele de drept internaţional, este inalienabil, hotărăşte:
1. Califică implicarea Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse în conflictul armat din
raioanele nistrene drept un act de intervenţie împotriva Republicii Moldova. Cere
Sovietului Suprem şi Guvernului Federaţiei Ruse întoarcerea imediată a unităţilor
militare, a armamentului şi tehnicii de luptă a Armatei a 14-a în perimetrul
garnizoanelor şi retragerea ei necondiţionată de pe teritoriul suveran al Republicii
351
Moldova. Unităţile militare ale Armatei a 14-a, pînă la retragerea lor definitivă, nu
vor efectua manevre sau exerciţii militare şi nu-şi vor schimba locul de dislocare
decît cu acordul prealabil al Guvernului Republicii Moldova.
2. Se reafirma poziţia Parlamentului şi a Preşedintelui Republicii în problema
reglementării paşnice a conflictului din raioanele nistrene. Guvernul va lua
măsurile de rigoare pentru apărarea drepturilor tuturor cetăţenilor şi a organelor
legale ale puterii de stat şi ale administraţiei de stat în zona de conflict.
3. Consideră drept importante reuniunile de la Helsinchi, Chişinău, Lisabona
ale miniştrilor de externe ai Republicii Moldova, Federaţiei Ruse, Romăniei şi
Ucrainei, reuniuni orientate spre dezangajarea forţelor implicate în conflict şi
dezamorsarea conflictului. Guvernul, organele de autoadministrare locală vor lua
măsurile de rigoare în vederea aplicării neabătute a mecanismului propus în cadrul
acestor reuniuni.
4.Ministerul Afacerilor Externe va întreprinde paşi concreţi în vederea
organizării unei reuniuni la vîrf a conducătorilor celor patru state - Republica
Molodva, Federaţia Rusă, Romănia şi Ucraina - cu participarea experţilor C.S.C.E.,
care vor examina problema curmării intervenţiei armate străine şi căile de
reglementare a conflictului armat din stînga Nistrului.
5. Guvernul va formă neîntîrziat comisiile de stat pentru tratative cu Federaţia
Rusă şi Ucraina în domeniile economic, politic, militar.
6. Guvernul şi comisiile parlamentare respective vor depune, pînă la 5 iunie
1992, în Parlament, proiectele de legi:
- privind reforma administrativ-teritorială;
- privind garantarea drepturilor persoanelor aparţinînd minorităţilor etnice,
lingvistice şi religioase.
7. Se susţine iniţiativa grupurilor parlamentare, mişcărilor social-politice de a
organiza întîlniri cu deputaţii legitimi şi reprezentanţii organelor legale ale puterii
de stat şi autoadministrării locale din partea stîngă a Nistrului în vederea urgentării
procesului de soluţionare paşnică a conflictului şi păstrării integrităţii teritoriale a
Republicii Moldova.
8. Comisia pentru elaborarea proiectului noii Constituţii va urgenta lucrările
asupra proiectului, pentru a fi adus la cunoştinţa publică şi supus expertizei unor
foruri internaţionale competente. Se susţine propunerea Comisiei de conciliere de a
supune proiectul noii Constituţii votului întregului popor (referendum).
9. Se califică drept ineficientă coordonarea de către Consiliul Suprem de
Securitate şi Guvernul Republicii a activităţii operative a efectivelor aflate în
subordonarea Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Securităţii Naţionale şi
grupelor de voluntari aflaţi în zona de conflict.
10. Se califică drept necorespunzătoare cerinţelor impuse de situaţia creată
activitatea Comisiilor permanente pentru drepturile omului şi relaţiile naţionale,
pentru autoadministrarea locală şi economia locală, pentru securitatea statului şi
problemele militare, pentru problemele combaterii criminalităţii, pentru ştiinţă şi
învăţămînt ale Parlamentului, a Procuraturii Republicii, a Departamentului de Stat
pentru Problemele Naţionale, precum şi a Radioteleviziunii Naţionale, a Agenţiei
Naţionale de Presă Moldova-pres, a cotidianelor "Sfatul Ţării", Moldova suverană"
şi "Nezavisimaia Moldova".
352
 11. Controlul asupra îndeplinirii prezentei Hotărîri revine Prezidiului
Parlamentului.
12. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data adoptării.

Preşedintele
Parlamentului Republicii Moldova A. MOŞANU
or. Chişinău,
27 mai 1992.
Nr.1042-XII.

(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=307198)

Nr.243
Ziarul Moldova suverană despre sesiunea extraordinară a
Parlamentului privind dezbaterea variantei perfecţionate a hotărârii în
chestiunea măsurilor pentru ameliorarea situaţiei din raioanele nistrene
ale Republicii Moldova în legătură cu intervenţia armată străină
29 mai 1992
Decizia: mai aspirăm la conciliere
În şedinţa de seară a ultimei zile de lucru a sesiunii extraordinare a
Parlamentului atenţiei deputaţilor a fost propusă varianta perfecţionată a hotărîrii
în chestiunea măsurilor pentru ameliorarea situaţiei din raioanele nistrene ale
Republicii Moldova în legătură cu intervenţia armată străină. După un succint
schimb de opinii Preşedintele ședinţei dl A. Moşanu a procedat la votarea ei pe
puncte. Mai multe dificultăţi a întîmpinat ajungerea la consens în vederea
conţinutului textual al punctelor 7 şi 8. În punctul 7 s-a specificat că Parlamentul
susţine iniţiativa deputaţilor poporului din raionul Ştefan Vodă care procedează la
contacte directe cu deputaţii poporului de toate nivelurile din raionul Slobozia însă
cu condiţia ca aceste contacte să aibă loc numai cu deputații aleşi în baza
Constituţiei Republicii Moldova în structurile puterii locale legale. În timpul
discuţiei asupra punctului 8 s-a insistat asupra necesităţii de a se urgenta
elaborarea proiectului noii Constituţii a Republicii Moldova, care să fie pus în
discuţia întregului popor, iar înainte de asta, chiar imediat, pentru a se domoli
spiritele, să fie adoptat anticipat un articol al viitoarei Constituţii a Republicii,
unde să se specifice că schimbarea statutului statalităţii Republicii Moldova este
posibilă numai în urma unui referendum special.
Discuţiile au fost vehemente. Ba s-a ajuns şi la învinuiri personale, la lucruri,
care nu ar trebui să şi le permită un Parlament. Într-un moment Preşedintele
Parlamentului, dl A. Moşanu, scos, se vede, din ţiţini, a făcut o scurtă declaraţie
după care ameninţînd că va demisiona, dacă nu va fi votată hotărîrea în ansamblu
și-a ocupat vechiul său loc din sectorul şase al parterului. Apoi o serie de
preşedinţi ai comisiilor permanente au ameninţat şi ei că-şi vor prezenta demisia
dacă va demisiona Preşedintele, rugîndu-1, totuşi, să revină la masa de lucru a
Prezidiului sesiunii.

353
 În fine, hotărîrea aceasta a Parlamentului a fost votată şi vom spera, că graţie
conţinutului ei, şi de această dată conciliant, va avea efectul scontat.
După aceasta a fost votat un document prezentat de Comisia permanentă
pentru autoadministrarea locală şi economia locală referitor la formarea unor
comune noi într-o serie de raioane ale Moldovei şi schimbarea denumirilor unor
localităţi.
Deputaţii au convenit să se întrunească la 9 iunie pentru a continua lucrările
sesiunii VIII a Parlamentului Republicii Moldova.
Gh. BERBECARU.
(M.S., 30 mai 1992)

Nr.244
Hotărârea Primului Congres al Reprezentanților Națiunii
Moldovenești din pretinsa Republică Moldovenească Nistreană ”Cu
privire la situația social-politică din Republica Moldovenească
Nistreană și măsurile urgente pentru apărarea independenței și
suveranității ei”
30 mai 1992

ПОСТАНОВЛЕНИЕ
ПЕРВОГО СЪЕЗДА ПРЕДСТАВИТЕЛЕЙ
МОЛДАВСКОЙ НАЦИИ ПРИДНЕСТРОВСКОЙ
МОЛДАВСКОЙ РЕСПУБЛИКИ
”Об общественно-политической ситуации в Приднестровской Молдавской
Республике и о неотложных мерах по защите ее суверенитета и
независимости”
Обсудив общественно-политическую обстановку в При-днестровской
Молдавской Республике и международно-правовой статус Приднестровской
Молдавской Республики, Первый Съезд представителей молдавской нации
Приднестровья отмечает, что националистическое прорумынское
руководство Республики Молдова развязало братоубийственную войну. Это
руководство силой оружия пытается заставить народ Приднестровья
отказаться от своей исторической самобытности, национального
самосознания, культуры и языка, своей истории и государственности, силой
оружия эти лидеры хотят втянуть нас вместе с «единой» Молдовой в состав
«Великой Румынии».
Более того, лидеры Молдовы, проводя антинародную, антимолдавскую,
прорумынскую политику, создают в лице народа Приднестровья образ врага,
натравливают на него различные вооруженные формирования, ведут военные
действия против мирного населения. Льется кровь невинных людей.
Диверсионные группы Молдовы совершают чудовищные преступления,
порой более жестокие и бесчеловечные, чем те, которые совершались
фашистами. Руководители Молдовы цинично извращают факты, вводят в
заблуждение народ правобережья, мировую общественность, Организацию

354
Объеди-ненных Наций. Говоря о своем миролюбии, они по существу
проводят политику расправы с непослушным народом Приднестровья.
Все усилия Приднестровской Молдавской Республики по сохранению
мира и территориальной целостности Молдовы на принципах федерации,
демократизации государственного устройства и гуманизации общественных
отношений не нашли понимания и были отвергнуты Правительством и
Парламентом Республики Молдова.
Первый Съезд представителей молдавской нации Приднестровской
Молдавской Республики, учитывая сложность и особую опасность
обстановки, военную угрозу со стороны националистического правительства
Молдовы,
ПОСТАНОВЛЯЕТ:
1. Призвать всех молдаван, русских, украинцев, гагаузов, болгар, евреев —
всех людей доброй воли объединить свои усилия для прекращения
братоубийственной войны в Приднестровье, развязанной правителями
Молдовы при поддержке Румынии.
2. Мобилизовать весь духовный, трудовой и материальный потенциал
народа Приднестровья на защиту независимости и суверенитета своей
Республики.
3. Потребовать от Верховного Совета, Президента и Правительства
Приднестровской Молдавской Республики изменить политический курс на
федеративное устройство Молдовы и привести его в соответствие с
волеизъявлением народа Приднестровья, выраженным во время референдума
1 декабря 1991 года, закрепившим государственную независимость и
суверенитет Приднестровской Молдавской Республики.
4. Довести до сведения народа, Парламента и Правительства Республики
Молдова, народов, парламентов и правительств стран СНГ и других
государств мира, что молдаване Приднестровской Молдавской Республики
вместе с русскими, украинцами, болгарами и лицами других
национальностей, проживающих на этой территории, составляют единый
исторически сложившийся народ. Этот народ отстаивает свое право на
самоопределение, суверенитет и независимость. Молдаване Приднестровья
ни в каком освобождении, защите и помощи Республики Молдова не
нуждаются и категорически их отвергают.
5. Ходатайствовать перед Верховным Советом Придне-стровской
Молдавской Республики о принятии специального постановления, в котором:
а) подтвердить свое решение о статусе Приднестровской Молдавской
Республики как суверенного, независимого государства, закрепленного
референдумом населения Приднестровья 1 декабря 1991 года:
б) обязать государственные органы власти и управления,экономические,
социально-культурные и иные государственные, кооперативные и
общественные структуры Приднестровской Молдавской Республики строго
соблюдать установленный официальный политический курс на суверенитет и
независимость Приднестровской Молдавской Республики:

355
 в) обратиться ко всем странам СНГ, другим государствам мира с
просьбой о признании Приднестровской Молдавской Республики де-факто и
де-юре;
г) образовать при Президенте Приднестровской Молдавской Республики
специальный государственный орган по проведению в жизнь политического курса
на суверенитет и независимость Приднестровской Молдавской Республики;
д) обеспечить сохранение исторической самобытности молдавского
народа, его традиций, культуры, языка на основе исконной кириллической
графики.
6. Первый Съезд представителей молдавской нации Приднес-тровской
Молдавской Республики считает, что положения Декларации о суверенитете
Приднестровской Молдавской Республики исходят из признания всех
международно-правовых актов ООН, их применения на всей территории
Приднестровской Молдавской Республики.
7. Обратиться в Организацию Объединенных Наций с ходатайством:
а) о признании ООН образования Приднестровской Молдавской
Республики юридически и фактически правомерным; ,
б) о признании положения народа Приднестровской Молдавской
Республики в состоянии государственно-правовой незащищенности, об
обеспечении его защищенности на международно-правовой основе;
в) о поддержке стремления к государственной самостоятельности народа
Приднестровской Молдавской Республики и обеспечения ему права стать
субъектом Организации Объединенных Наций.
8. Выразить Парламенту и правительству Республики Молдова глубокое
возмущение и осуждение за развязывание братоубийственной войны в
Приднестровье в угоду властолюбивых прорумынских сил.
Делегатам Съезда потребовать от Правительства и Парламента
Республики Молдова незaмeдлительнo прекратить военную агрессию против
народа Приднестровья и вывести все военные, полицейские и иные
формирования с территории Приднестровской Молдавской Республики.
9. Обратиться к парламентам и правительствам Российской Федерации и
Украины с рекомендацией исключить представителей Румынии из состава
официальных делегаций по урегулированию военного конфликта на территории
Приднестровской Молдавской Республики, развязанного Республикой Молдова
с помощью Румынии. Одновременно категорически настаивать на включении в
состав официальных делегаций правомочного представителя суверенной
Приднестровской Молдавской Республики, оказавшейся жертвой военной
агрессии со стороны Республики Молдова и Румынии.
Будем мудры и терпеливы. Не война, а мир нужен нам для счастья и
согласия в нашем многонациональном доме.
Принято единогласно на Первом Съезде представителей молдавской
нации Приднестровской Молдавской Республики.
г. Тирасполь,
30 мая 1992 года
(Яковлев В. Н., Бессарабский вопрос…, p.171)

356
 Nr.245
Apel către Poporul Moldovenesc a Primului Congres al
Reprezentanților Națiunii Moldovenești din pretinsa Republică
Moldovenească Nistreană
30 mai 1992

ОБРАЩЕНИЕ
К МОЛДАВСКОМУ НАРОДУ
Братья-молдаване! В тяжелую годину для нашей Родины мы, делегаты
Первого Съезда представителей молдавской нации Приднестровской
Молдавской Республики, обращаемся к вам со словами мира и добра. У всех
нас общая беда. Мы – молдаване, и этим все сказано. Мы – наследники
славного народа, представители которого переселились и проживают
самобытно в Приднестровье. Поэтому мы решительно выступаем против
попыток прорумынских лидеров Молдовы стереть нашу историческую
память, совершить акт нашего уничтожения. Лицемерные политиканы –
люди без совести и принципов, политические хамелеоны пытаются лишить
нас истории, имени, своего родного языка, национальной культуры и
самосознания, своего молдавского государства.
Именно поэтому мы вынуждены воссоздать свою государственность –
Приднестровскую Молдавскую Республику, которая ныне гарантирует нам
человеческие права и свободы, свои, а не румынские язык и культуру, наше
историческое прошлое и грядущее будущее.
Реально существующая Приднестровская Молдавская Республика
успешно развивается, защищает права своих граждан, мешает правителям
Молдовы осуществлять уничтожение молдавской нации, превращение
молдаван в румын, проводить свою антинародную политику геноцида.
Приднестровская Молдавская Республика – постоянное напоминание о
предательстве интересов молдавского народа. Именно в силу этого национал-
тоталитарный режим Кишинева пытается уничтожить наше молодое
молдавское государство, где в мире и дружбе живут молдаване и русские,
украинцы и евреи, гагаузы и болгары, немцы, греки, поляки, армяне и
представители многих других народов. Сделать это господа-домнулы хотят
руками обманутых и оболваненных простых молдавских парней,
переименованных в румын. Руководители Молдовы, не гнушаясь
откровенной и наглой лжи, используя патриотическую фразеологию, играя на
национальных чувствах людей, создают в лице Приднестровья образ врага,
натравливают на его жителей одурманенных лживой пропагандой молдаван
правобережья. В братоубийственной, не нужной простому народу войне
погибло много молдаван с обоих берегов Днестра. Гибнут мирные жители,
дети, женщины, старики. Земля лишается своего пахаря, останавливаются
фабрики и заводы, реальна угроза голода и всеобщего хаоса беззакония.
Мы, молдаване Приднестровья, говоря на своем родном языке, проживая
на своей родной земле, приходя в дни скорби на могилы своих предков,
покоящихся здесь же, обращаемся к вам, молдаванам, вне зависимости от
357
места проживания, симпатий и антипатий, политических взглядов и
религиозных верований: откройте глаза, обратитесь к своей человеческой
совести, возьмитесь за руки и все вместе, в один голос, в едином порыве
потребуйте от своих облеченных властью руководителей немедленного
прекращения братоубийственной войны! Мир людей, наши дети, внуки и
правнуки не простят нам нашего бездействия и равнодушия, нашего
молчаливого соучастия, а по сути – преступления против своего народа,
против самих себя.
Мы, молдаване Приднестровья, решительно выступаем против войны,
против насилия и применения оружия. Мы — за мир, за решение всех
спорных вопросов путем диалога, полемики, при помощи аргументов и
реальной жизни, а не с помощью пушек и минометов. Мы против
бессмысленных смертей наших родственников и близких, знакомых и не
знакомых нам людей.
Братья-молдаване! Будем мудры и милосердны! Отстоим мир и дружбу!
Будем достойны своих предков! Оставим о себе добрую память потомкам!
Принято единогласно Первым Съездом представителей молдавской
нации Приднестровской Молдавской Республики.
г. Тирасполь,
30 мая 1992 года
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.175)

Nr.246
Apel către Parlamentul Republicii Moldova a Primului Congres al
Reprezentanților Națiunii Moldovenești din pretinsa Republică
Moldovenească Nistreană
30 mai 1992

ОБРАЩЕНИЕ
К ПАРЛАМЕНТУ РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА
Господа депутаты!
Господин Председатель Парламента!
Вот уже несколько месяцев на нашей благодатной земле проливается
кровь наших соотечественников. С болью и возмущением мы протестуем
против братоубийственной
войны, развязанной Республикой Молдова против народа Приднестровья.
Наше «преступление» в Ваших глазах состоит в том, что мы, молдаване,
хотим остаться молдаванами и не желаем превращаться в румын. Мы,
молдаване Приднестровья, хотим, как и прежде, жить в дружбе с русскими,
украинцами, гагаузами, болгарами, евреями, представителями других
народов в демократическом, открытом обществе, где все равны и свободны
от национального унижения. И мы сделали свой сознательный выбор, приняв
участие во всенародных референдумах о создании независимой и суверенной
Приднестровской Молдавской Республики, в избрании народных депутатов в

358
ее Верховный Совет, в выборах Президента Приднестровской Молдавской
Республики.
Мы не сепаратисты. Мы всегда стояли за сохранение СССР и
территориальную целостность Молдовы в едином Союзе. После распада
СССР мы ратовали за вхождение Молдовы в СНГ. Но сегодня, когда
Молдова взяла откровенный курс на присоединение к Румынии с потерей
своей национальной самобытности, своей государственности, когда ради
этого пролито столько нашей крови, посеяно столько недоверия и вражды,
мы, молдаване Приднестровья, хотим жить самостоятельно в своем
независимом и суверенном Молдавском государстве, сохранить свою
культуру, язык и историю. Мы хотим строить свои отношения с Республикой
Молдова на договорной основе.
Господа депутаты! Мы призываем к благоразумию, к немедленному
прекращению огня и началу серьезных переговоров о будущем суверенных,
независимых государств.
Будем же помнить, что самое ценное — это человеческая жизнь и что все
вопросы нужно решать не на поле боя, а за круглым столом и на
равноправной основе!
Принято Первым Съездом представителей молдавской нации
Приднестровской Молдавской Республики
г. Тирасполь,
30 мая 1992 года
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…, p.177)

Nr.247
Apel către Parlamentele și Popoarele Rusiei și Ucrainei a Primului
Congres al Reprezentanților Națiunii Moldovenești din pretinsa
Republică Moldovenească Nistreană
30 mai 1992

ОБРАЩЕНИЕ
К ПАРЛАМЕНТАМ И НАРОДАМ РОССИИ
И УКРАИНЫ
Дорогие наши братья! Дорогие народные избранники!
Мы обращаемся к вам, доведенные до отчаяния. Долгие месяцы идет
жестокая, истребительная война, развязанная диктаторским, прорумынским
режимом Молдовы против созданной волей народа Приднестровской
Молдавской Республики. Нас пытают, убивают, разрушают наши дома и при
этом говорят, что строят правовое государство — Республику Молдова. Мы,
молдаване Приднестровья, как и украинцы, русские, болгары, евреи, люди
других национальностей, проживающие на территории Приднестровской
Молдавской Республики, хотим жить в демократическом, открытом
обществе.

359
 Мы сделали свой выбор, приняв участие во всенародных референдумах о
создании и независимости нашей молодой республики, в выборах Президента
Приднестровской Молдавской Республики, состоявшихся 1 декабря 1991 года.
За что же нас убивают? Какое преступление мы совершили?
Наше «преступление» в глазах официального Кишинева сегодня только
одно: мы, молдаване, хотим остаться молдаванами. Мы не хотим быть
румынами. Мы не хотим, чтобы нас насильно присоединили к Румынии.
Мы хотим свободно жить и развиваться в нашей Приднестровской
Молдавской Республике и строить свои отношения С Республикой Молдова
на договорной основе.
Сегодня на нашей земле продолжает литься кровь. Гибнут наши родные
и близкие. Только вы можете остановить этот фашистский произвол, это
средневековое варварство.
Мы просим вас: помогите нам! Признайте Приднестровскую
Молдавскую Республику и остановите убийства, чинимые кишиневскими
карателями. Если вы сделаете это, го наша благодарность будет безмерна,
ибо вы спасете десятки, сотни и тысячи жизней.
ПОМОГИТЕ!
Принято единогласно Первым Съездом представителей молдавской
нации Приднестровской Молдавской Республики
г. Тирасполь, 30 мая 1992 года
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…,p.179)

Nr.248
Declaraţie a MAE al Republicii Moldova în legătură cu afirmaţiile
facute de P.Gracev, ministrul apărării al Rusiei, la postul de televiziune
rus "Ostankino"
31 mai 1992
În legătură cu afirmaţiile făcute în seara zilei de 30 mai 1992 la televiziunea
"Ostankino" de către ministrul apărării al Federaşiei Ruse, general Pavel Graciov,
potrivit cărora Republica Moldova ar fi primit recent tancuri din România1,
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova precizează că din informaţiile
primite de la Ministerul Apărării al Republicii Moldova, rezultă că armata
Republicii Moldova nu dispune în prezent de tancuri. Ca urmare, afirmaţia cu
privire la livrarea de tancuri din România nu corespunde adevărului.
Este adevărat că în ultimă perioadă s-su primit din România pontoane
plutitoare, acestea urmând să fie folosite pentru asigurarea transportului de produse
alimentare şi de medicamente către populaţia din satele situate în stânga Nistrului,

1
La 30 mai 1992, generalul Pavel Graciov, ministrul apărării al Rusiei, într-un interviu
difuzat de televiziunea C.S.I. a acuzat România că furnizează arme Republicii Moldova. El
a admis ca "pe plan internaţional vînzarea de arme nu este interzisă", dar "avînd în vedere
situaţia actuală din Moldova, care se află în pragul războiului civil" livrările de arme, în
opinia lui, erau "incorecte şi nejustificate".
360
în zonele în care podurile au fost distruse sau avariate de către detaşamentele de
gardişti, inclusiv cu ajutorul tehnicii de luptă aparţinînd armatei a 14-a.
Ministerul Afacerilor Externe apreciază că prin asemenea afirmaţii, care
denaturează, în mod voit realitatea, se încearcă mai curînd justificarea implicării
armatei a 14-a în conflict. În plus, asemenea declaraţii pot fi considerate drept
încercare de torpilare a eforturilor ce se depun în prezent pentru soluţionarea
paşnică a conflictului din estul Republicii Moldova, în cadrul consultărilor politice
dintre miniştrii de externe ai Republicii Moldova, Federaţiei Ruse, României şi
Ucrainei.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica

Moldova..., p.130)

Nr.249
Declaraţia purtătorului de cuvînt al MAE al Romaniei în legatură cu
comunicatul ministrului apărării al Rusiei din 30 mai 1992
31 mai 1992

În legătură cu comunicatul ministerului apărării naţionale al Federaţiei Ruse,

difuzat de postul de televiziune Moscova şi de posturile centrale de radio în cursul
serii de 30 mai 1992, purtătorul de cuvînt al Ministerului Afacerilor Externe este
împuternicit să declare următoarele:
Din punctul de vedere al României, ca stat suveran şi independent, Republica
Moldova se bucură de aceleaşi drepturi ca şi toate celelalte republici din
Comunitatea Statelor Independente, inclusiv Federaţia Rusă, de a avea o armată
proprie. În concepţia noastră, trebuie făcută o distincţie clară între crearea forţelor
armate proprii, proces ce se desfăşoară în toate republicile fostei Uniuni Sovietice,
şi folosirea forţei în zona de conflict, unde se pot, desigur, conveni măsuri de
control al armamentelor, pe baza unor negocieri între părţile interesate.
În ceea ce ne priveşte, apreciem că în vederea creării forţelor sale armate
Republica Moldova se poate adresa oricui, inclusiv Rusiei şi României, iar
România nu a făcut secret din faptul că este dispusă să răspundă pozitiv la
eventualele solicitări din partea unor oficialităţi româneşti1 în acest sens.
Ne-am fi aşteptat ca Ministerul Apărării Naţionale al Federaţiei Ruse să se
preocupe mai curînd de neimplicarea forţelor militare în zonele de conflict, dat
fiind că Rusia are trupe amplasate pe teritorii străine, inclusiv în Republica
Moldova. Am fi salutat o luare de poziţie clară în ceea ce priveşte încetarea
activităţii trupelor aparţinînd Armatei a 14-a, care, acţionînd în raioanele din stânga
Nistrului ale Republicii Moldova, fie în afara controlului politic şi militar, fie în
mod deliberat, au înarmat formaţiuni ilegale, care desfăşoară activităţi împotriva
unui stat suveran, Republica Moldova şi au intervenit chiar direct în sprijinul
acestor formaţiuni.

1
Corect: moldoveneşti.
361
 În ceea ce îl priveşte, Guvernul României rămîne ferm angajat în sprijinirea
procesului politic în curs, de reglementare pe cale paşnică a conflictului din
raioanele din stânga Nistrului ale Republicii Moldova. Avem speranţa că şi
celelalte guverne implicate în acest proces vor da dovadă de aceeaşi
responsabilitate, pentru ca el să ducă la o reglementare paşnică în această zonă.
În legătură cu elementele concrete, la care se referă comunicatul Ministerului
Apărării Naţionale al Federaţiei Ruse, din informaţiile primite de la Ministerul
Apărării Naţionale al României rezultă că din ţara noastră s-au livrat, pe baze
comerciale, unele mijloace de transport şi poduri de pontoane, acţiune despre care a
fost informat şi ataşatul militar al Federaţiei Ruse la Bucureşti. Nu s-au făcut alte
livrări de tehnică blindată. De asemenea, pe teritoriul Republicii Moldova nu există
nici un consilier militar din România; singurii militari din Armata română în
Republica Moldova sînt cei 24 de observatori militari la Tighina (Bender), trimişi
în baza înţelegerilor cvadripartite la nivelul miniştrilor de externe.
Pentru a da publicităţii declaraţia amintită, nu era nevoie ca Ministerul
Apărării Naţionale al Federaţiei Ruse să recurgă la serviciile sale secrete, despre a
căror existenţă şi funcţionare în România şi Republica Moldova aflăm cu această
ocazie.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica

Moldova..., p.130)

Nr.250
Informaţie sintetizată a Ministerului Apărării a Republicii Moldova cu
privire la amestecul treptat al Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse în
afacerile interne ale raioanelor din stânga Nistrului ale Republicii
Moldova şi cu privire la transmiterea tehnicii militare, a armamentului
şi muniţiilor către formaţiunile armate neconstituţionale1
sf. lunii mai 1992
Анализ поступающих в Министерство обороны Республики Молдова
материалов свидетельствует о том что руководство Российской Федерации
использует пребывание 14 армии на территории Молдовы для претворения в
жизнь своих геополитических интересов в этом регионе.
До августовского путча 1991 года Центр постоянно шантажировал
Молдову тем, что в случае ее отхода от линии на сохранение Союза, она
потеряет Приднестровье. Для этого использовалось создания усилиями
союзных органов и командованием 14 армии т.н. Приднестровская
Молдавская Социалистическая Республика. В тот период военный аспект
проблемы не играл столь значительной роли, поскольку Молдова не была в
состоянии противостоять сепаратиским силам военными методами.
Обстановка изменилась после того, как Республика Молдова объявила себя
независимым государством и приступила к формированию собственных

1
Informaţia este fără dată şi număr. Din conţinut rezultă că a fost întocmită la sfîrşitul lunii
mai 1992.
362
Вооруженных Сил. Стало очевидно, что Россия сможет сохранить т.н. ПМР, через
которую она реализует свои интересы в этом регионе, только военным путем.
Исходя из этого, начиная с сентября 1991 года в воинских частях 14
армии разворачивается активная кампания по обработке военнослужащих в
духе шовинизма, румынофобии, ненависти к руководству Республики
Молдова. Так, с 10 по 20 сентября 1991 года по указанию командования
ОДВО и 14 армии в войсковых частях Тираспольского, Рыбницкого и
Дубэсарского гарнизонов были организованы офицерские собрания, на
которых принимались обращения к личному составу о неподчинении Указу
Президента Республики Молдова о выводе частей Советской Армии с
территории республики, ставилось под сомнением законность вхождения
Приднестровья в состав Республики Молдова, выдвигалось требование
перехода воинских частей под юрисдикцию т.н. ПМР и ее вооруженной
защиты. Так, в постановлении собрания офицеров Тираспольского гарнизона
отмечалось: "Воинские части нашего гарнизона расположены на территории
бывшей Автономной Молдавской ССР, входившей до 1940 года в состав
Украины. До 1917 года этот регион был частью Российского государства и
никогда не входил в состав какого-либо другого государства. Мы у себя
дома, на земле своих предков, поэтому нам близки и понятны решения
народа Приднестровья, создавшего на основе волеизъявления ПМССР… Мы
обращаемся с просьбой не допустить вывода частей Советской Армии с
исконных земель нашей великой Родины". На аналогичном офицерском
собрании в Рыбнице (в/ч 34517) среди прочих пунктов постановления были и
такие:
- принять решение о переходе под юрисдикцию правительства ПМССР
частей дислоцированных на ее территории;
- выразить готовность лично встать на защиту населения Приднестровья и
ее законных органов от любых вооруженных посягательств.
Начиная с сентября месяца при непосредственном участии
военнослужащих 14 армии в Приднестровье были созданы и вооружены ряд
незаконных формирований: "Национальная гвардия", Рабочие отряды
содействия милиции (РОСМ), Территориальные спасательные отряды (ТСО).
На командных и других постах в этих формированиях назначались офицеры.
Так, только в отряде "Днестр" (подразделения "Национальной гвардии")
насчитывалось около двести офицеров и прапорщиков. В городах Тирасполе
и Рыбнице создавались учебные центры по подготовке бойцов для
""Национальной гвардии". Обучение проводили отставные и кадровые
офицеры бывшей Советской Армии.
В конце ноября 1991 года в связи с резким обострением обстановки в
Приднестровье, связанной с предвыборной компанией по выбору президента
т.н. ПМР, военные стали передавать гвардейцам значительные партии
оружия, боеприпасов, средств армейской связи, другого военного
снаряжения. О наличии большого количества боевого оружия у гражданского
населения Приднестровья заявил в ноябре на встрече с руководством
республики и тогдашний Командующий 14 армии генерал-лейтенант
Яковлев, который сообщил, что оружие у отрядов "Национальной гвардии"
363
уже исчисляются тысячами единиц. Очевидно, что такое количество оружия
не могло появиться у населения без помощи армии.
Во время дубэсарских событий 26-31 ноября 1991 года командир
военизированного отряда из г. Рыбницы Сабуров Б. Получил для своего
подразделения оружие и боеприпасы со складов в/ч 72431 расположенной в
с. Колбасное Рыбницкого района. В ночь на 19 ноября 1991 года из 183 МСП
59 МСД были переданы отрядам "Национальной гвардии" 200 автоматов и
боеприпасы к ним. Со складов в/ч 74273 гвардейцы получили два 120-мм
минометов и 20 мин.
В конце прошлого года услугами военных стали пользоваться лидеры
политических партий правого толка, которые приезжали в Молдову с целью
обострения общественно-политической обстановки. 21 сентября 1991 года в
час ночи вблизи г. Дубэсарь был задержан для установления личности
народный депутат России Травкин Н., который направлялся в г. Рыбницу в
сопровождении военного наряда в/ч 35792. Услугами военных пользовался и
депутат Коган, появившийся в г. Вулкэнешть в то время, когда там имели
место массовые беспорядки.
В начале весны нынешнего года в связи с дальнейшем обострением
ситуации в Приднестровье армия увеличила количество оружия и
боеприпасов, переданного гвардейцам. Так, в середине марта из 66-го
отдельного инженерно-саперного батальона, расположенного в с. Парканы,
гвардейцы вывезли без всякого сопротивления военных более тысячу
автоматов, 1,5 млн. Патронов, 20 гранатометов, другое вооружение. Из 183
МСП 59 МСД переданы сепаратистам автомобиль КАМАЗ, загруженный
автоматами, 3 автомобиля "ЗИЛ" с патронами, сигнальными ракетами,
другими боеприпасами. 24 апреля из 308 подвижной ракетно-технической
базы двумя вертолетами было направленно в Дубэсарь оружие и боеприпасы.
В марте-апреле 1992 года гвардейцы стали получать от военных
бронетехнику. В их распоряжение перешла вся техника 237 инженерно-саперной
бригады из г. Дубэсарь. 26 апреля на позициях гвардейцев вблизи села Кочиерь
появились 8 БТР и БАТ. 4 мая в Дубэсарь из Одессы прибыли 6 "амфибий".
В середине мая после длительных переговоров между Смирновым,
Маракуцой, Кицаком, с одной стороны и Неткачевым, с другой,
неоднократными звонками в Москву министру обороны России генералу
Грачеву было принято решение о прямом включении частей 14-й армии в
вооруженный конфликт в Приднестровье.
Министр обороны России генерал Грачев передал Командующему 14-й
армии генералу Неткачеву следующее указание:
"В связи с обострением обстановки в приднестровье и исходя из того, что
это российская земля, мы должны ее защищать всеми доступными методами
и средствами.
От Вас требуется:
1. Укомплектовать все воинские части 14-й армии, расположенные в
Приднестровье, из ее мобрезерва.
2. Привести все воинские части 14-й армии в полную боевую готовность.
3. Деблокировать все воинские части".
364
 Вечером 19 мая из 183 МСП 59 МСД были переданы гвардейцам Т64Б -
10 ед. БТР 70 - 10 ед., БТР 60 ПБ - 1 ед., 120-мм миноьетов - 6 ед., 100 мм
ПТП -3 ед., АГС 17 -2 ед., СПГ 9 -9 ед., РПГ 7 -12 ед., АКС -63 ед., ПКТ -21
уд., автомобили ГАЗ-66 -6 ед., автомобили УРАЛ -3 ед.
Подготовкой и передачей гвардейцам боевой техники и другого
вооружения руководил командир 2-го МСБ подполковник Виник, который
вместе с 44-мя офицерами, 5-ю прапорщиками, 47-ю солдатами и около 100
гвардейцами, в том числе женщинами, выехали в зону конфликта. Там
военнослужащие 14-ой армии принимали участие в боевых действиях, в
результате чего потеряли убитыми ст. лейтенанта Зиманова А., лейтенанта
Чернавского Ф., рядовых Папрели Д. И Дигорана С. Силами полиции был
подбит один танк и несколько БТР-ов 14 армии.
20 мая из расположения 183 МСП 59 МСД военнослужащие передали
гвардейцам Т 64Б -10 ед., БТР 70 - 10 ед., БТР 60 ПБ -1 ед., одну минометную
батарею, одну батарею СГ "Гвоздика", противотанковые средства, большое
количество боеприпасов.
С 21 мая воинские части 59 МСД, расположенные в Тираспольском
гарнизоне, взяты гвардейцами и женским забастовочным комитетом под
контроль. Они осуществляют пропуск военнослужащих в часть, проверяют
боеспособность техники.
В последующие дни из Тирасполя в Рыбницы в сторону Дубэсарь
ежедневно направлялись гвардейцами колонны с оружием и боеприпасами, в
том числе 4 установки ПТУРС, 16 100-мм ПТП МТ-12, зенитный комплекс
"СТРЕЛА-2".
Гвардейцы беспрепятственно распоряжаются на 1411 складе
артиллерийских боеприпасов в с. Колбасна, где хранятся 2700 вагонов с
вооружением, поступившим сюда из Венгрии, Чехословакии, бывшей ГДР.
22 мая с этих складов были направлены в зону конфликта два автомобиля
"КАМАЗ", загруженные снарядами для реактивных установок "ГРАД". В
настоящее время готовится к передаче гвардейцам зенитные комплексы
"Бирюза" и "Стрела-10".
В контексте этих событий представляется по крайней мере странной
позиция маршала Шапошникова, занятая им в ходе пресс-конференции от 20
мая этого года. Объясняя передачу боевой техники вооруженным
формированиям, незаконно действующем в государстве члене СНГ,
Главнокомандующий Объединенных Вооруженных Сил СНГ заявил: "Когда
в часть приходит пятнадцатитысячная толпа разъяренных людей, многие из
которых только вчера похоронили своих родных и близких, я не могу
исключить, что среди офицеров и генералов не найдутся такие, кто станет на
сторону этих униженных и оскорбленных людей". Данное недружественное
молдавскому народу объяснение можно квалифицировать лишь как
поддержку политики сепаратизма.
Военные комиссариаты Приднестровья проводят мобилизацию
призывников и резервистов в 14 армию. В частях и подразделениях армии
создаются мобгруппы из числа резервистов. Во всех полках 59 МСД

365
формируется по одной танковой роте, укомплектованной резервистами-
приднестровцами, которые объединяются в танковый батальон.
Президент так называемой ПМР Смирнов 21 мая этого года подписал
указ о переходе всех частей 14 армии под юрисдикцию Приднестровья. В час
ночи этот указ был зачитан во всех воинских частях.
24 мая в Тирасполь прибыл заместитель Главнокомандующего
Объединенных Вооруженных Сил СНГ Столяров. В ходе совещания с
руководством Приднестровья и командованием 14 армии заявил, что так
называемая ПМР и 14 армия представляет геополитические интересы России
в этом регионе и исходя из этого руководство России всегда поддерживала
тесные связи с лидерами т.н. ПМР.
На совещании рассматривались варианты решения Приднестровского
кризиса. Предпочтение отдавалось получению Приднестровьем полной
независимости. Не исключалась и возможность ее включения в состав
Молдовы со статусом самостоятельной политической единицы на
федеративных началах. Как вариант изучалась возможность присоединения
Приднестровья к России. Аналогичные мысли прозвучали и в ходе встрече
генерала Столярова с офицерским составом 59 МСД. Заместитель
Главнокомандующего отметил, что в последнее время Россия теряет влияние
в этом регионе и поэтому 14 армия выводиться из Приднестровья не будет.
Дал указание ускорить укомплектование частей личным составом,
форсировать строительство необходимых для армии объектов и жилья для
офицеров. Подтвердил тот факт, что офицеры и прапорщики будут получать
с первого апреля этого года двойной оклад и выслуга лет им будет считаться
из расчета один год за полтора. Финансирование 14 армии обеспечит
специально созданный Россией Полевой банк.
Вышеизложенный материал свидетельствует о прямом включении частей
российской 14 армии в вооруженный конфликт в Приднестровье.
Министр [обороны]
дивизионный генерал [подпись] И. КОСТАШ

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica

Moldova..., p.132)

366
 Nr.251
Ordonanţa Preşedintelui Republicii Moldova Cu privire la măsurile de
apărare a Republicii Moldova împotriva agresiunii armate a unităţilor
şi subunităţilor Armatei a 14-a de arme întrunite care au trecut de
partea Forţelor separatiste
mai 1992

În legătură cu agravarea considerabilă a situaţiei în Republica Moldova,

pericolul real pentru independenţa şi integritatea ei teritorială, apărut ca urmare a
trecerii unităţilor şi subunităţilor Armatei a 14-a de arme întrunite a Federaţiei Ruse
de partea formaţiunilor separatiste înarmate nelegitim care au declanşat acţiuni de
luptă de mari proporţii împotriva organelor constituţionale de drept, soldate cu
numeroase victime în rândul populaţiei paşnice, în scopul încetării vărsării de sânge
pe pământul Moldovei, Apărării independenţei şi integrităţii teritoriale şi în
conformitate cu Legea Republicii Moldova "Cu privire la Forţele Armate":
1. Statul major pe lângă Comandantul-şef al Forţelor Armate ale Republicii
Moldova să exercite în perioada desfăţurării acţiunilor operative concrete comanda
unităţilor şi formaţiunilor militare respective ale Forţelor Armate ale Republicii
Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi ale Ministerului
Securităţii Naţionale al Republicii Moldova, care participă la acţiunile de menţinere
a integrităţii teritoriale şi independenţei statului.
2. Ministerul Apărării al Republicii Moldova:
de comun acord cu Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi
Ministerul Securităţii Naţionale al Republicii Moldova să elaboreze şi să realizeze o
serie de măsuri de apărare a statului împotriva agresiunii armate făţişe a unităţilor şi
subunităţilor Armatei a 14-a de arme întrunite, care au trecut de partea Forţelor
separatiste;
să asigure completarea în modul stabilit a unităţilor şi subunităţilor militare cu
personal din rândul militarilor şi rezerviştilor;
să se călăuzească de prevederile punctului 1 din Decretul Preşedintelui
Republicii Moldova din 5 aprilie 1992 nr.84, în ceea ce-i priveşte pe rezerviştii
recrutaţi anterior pentru concentrări planificate de instruire.
3. Ministerele şi departamentele de stat ale Republicii Moldova să asigure
executarea în termen şi în volum deplin a comenzilor Ministerului Apărării al
Republicii Moldova privind mijloacele tehnico-materiale şi financiare necesare.
4. Se recomandă Procuraturii Republicii Moldova să intensifice supravegherea
asupra respectării de către toate întreprinderile, instituţiile, organizaţiile şi de către
cetăţeni a legislaţiei în vigoare a Republicii Moldova în problemele militare.
Mircea SNEGUR,
Preşedintele Republicii Moldova
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica
Moldova..., pag.123)

367
 Nr.252
Hotărârea Sovietului Suprem al pretinsei Republici Moldovenești
Nistrene Cu privire la măsurile de încetare a războiului și de instaurare
a păcii
2 iunie 1992
ПОСТАНОВЛЕНИЕ
ВЕРХОВНОГО СОВЕТА ПРИДНЕСТРОВСКОЙМОЛДАВСКОЙ
РЕСПУБЛИКИ
О мерах по прекращению войны и установлению мира

25 августа 1991 года Верховный Совет ПМР принял Декларацию о

независимости Приднестровской Молдавской Республики, которая была
подтверждена всенародным референдумом ПМР 1 декабря 1991 года.
Проявляя добрую волю, ВС ПМР постоянно заявлял о своей
приверженности идее сохранения территориальной целостности Молдавии,
исходя из необходимости сохранения единого государства на федеративной
основе, что позволило бы учесть экономические, политические и культурные
аспекты, отразить существующие взаимосвязи и реалии. Однако все
предложения о федеративном устройстве Молдавии официальный Кишинев
необоснованно отвергает. События последних месяцев свидетельствуют о
том, что в руководстве Республики Молдова возобладали силы, проводящие в
жизнь идею создания унитарного национал-тоталитарного государства,
изоляционизма в отношениях со странами СНГ и интеграции с Румынией.
Эта политика ведет к разрыву исторически сложившихся связей
многонационального народа Приднестровья с братскими народами, что
противоречит его воле и усугубляет экономический кризис. Против народа
ПМР руководством Молдовы развязана настоящая война, в ходе которой
убито более ста человек, десятки замучены, а счет раненым ведется уже на
сотни. По сути дела проводится политика истребления мирного населения
ПМР.
Особенно резко ситуация обострилась, когда Румыния, прикрываясь
миротворческой миссией, начала военные поставки Молдове, что является
прямым военным вмешательством в Приднестровский конфликт и
способствует его интернацио-нализации. Заявления официальных лиц,
решения парламента и правительства Молдовы практически не оставляют
надежд на то, что президент, парламент и правительство Республики
Молдова желают мира и согласия в единой Молдавии. Напротив, ими взят
курс на силовое давление без учета реальной ситуации. Исходя из
сложившейся обстановки и необходимости защиты жизни, чести и
достоинства граждан ПМР, Верховный Совет ПМР ПОСТАНОВЛЯЕТ:
1. Подтвердить незыблемость статуса Приднестровской Молдавской
Республики как суверенного независимого государства, провозглашенного
Декларацией о независимости ПМР 25 августа 1991 года и закрепленного
референдумом 1 декабря 1991 года.

368
 2. В целях прекращения боевых действий и мирного разрешения
конфликта предложить парламенту Республики Молдова внести в повестку
дня сессии 9 июня и рассмотреть в первоочередном порядке следующие
вопросы:
а) о немедленном отводе вооруженных формирований с территории
Приднестровской Молдавской Республики в места их постоянной
дислокации и прекращении боевых действий;
б) о заключении федеративного договора между Приднестровской
Молдавской Республикой и Республикой Молдова с целью сохранения
единого экономического и социально-культурного пространства.
3. Обратиться к парламентам, президентам и правительствам России и
Украины с просьбой выступить в качестве гарантов мирного разрешения
конфликта, а в случае продолжения агрессии со стороны Республики
Молдова – оказать помощь в ее отражении.
4. Обратиться ко всем странам СНГ, другим государствам мира с
предложением о признании независимости и суверенитета Приднестровской
Молдавской Республики в качестве равноправного субъекта международного
права.
Председатель Верховного Совета
Приднестровской Молдавской Республики Г. Маракуца
г. Тирасполь,
2 июня 1992 года
(Яковлев В.Н., Бессарабский вопрос…,p.181)

Nr.253
Hotârîrea Parlamentului Republicii Moldova privind unele măsuri de
soluţionare a conflictului armat din raioanele răsăritene ale Republicii
Moldova
11 iunie 1992

În scopul ocrotirii vieţii cetăţenilor şi soluţionării conflictului armat din raioanele

răsăritene ale Republicii, Parlamentul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:
1. Părţile aflate în conflict vor înceta necondiţionat focul cu începere de la
orele 19.00, 9 iunie 1992.
2. Se formează o comisie mixtă din deputaţi ai poporului din Republica Moldova
şi din reprezentanţi ai formaţiunilor înarmate, implicate în conflict, care va elabora,
pînă la 16 iunie 1992, mecanismul de dezangajare a părţilor aflate în conflict şi de
exercitare a controlului asupra respectării acordului pentru încetarea focului.
Comisia va proceda imediat la realizarea prevederilor punctului 2, alineatul întîi şi
al punctului 4, informînd sistematic Parlamentul despre mersul îndeplinirii acestora.
3. Comisia va depune în Parlament, în termenul stabilit la punctul 2, propuneri
privind:

369
 - crearea condiţiilor pentru funcţionarea, în raioanele de est ale Republicii, a
organelor legale ale puterii (de autoadministrare locală, de ocrotire a ordinii de
drept, judiciare, bancare, financiare, etc.);
- dezarmarea formaţiunilor paramilitare şi lichidarea structurilor lor
organizatorice din partea ambelor părţi;
- reîntoarcerea refugiaţilor la locul lor de trai şi asigurarea securităţii acestora;
- posibilitatea graţierii persoanelor care au participat la conflict.
1. În scopul păstrării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, comisiile
permanente pentru problemele autoadministrării locale şi economia locală ( dl
Mihai Cotorobai) şi pentru drepturile omului şi relaţiile naţionale (dl Alexandru
Arseni) vor elabora şi vor depune spre examinare în Parlament, pînă la 20 iunie
1992, proiectele actelor legislative, care ar reglementa statutul juridic al raioanelor
răsăritene ale Republicii Moldova în conformitate cu cerinţele practicii
internaţionale în acest domeniu.
2. Comandamentului armatei a 14-a, aflate sub jurisdicţia Federaţiei Ruse şi
dislocate pe teritoriul Republicii Moldova, i se cere retragerea necondiţionată a
efectivului militar şi a mijloacelor de tehnică militară din dotarea ei în locurile de
dislocare permanentă şi suspendarea oricăror aplicaţii.
Se reafirmă poziţia Parlamentului expusă în Hotărîrea sa din 27 mai 1992 privind
retragerea de pe teritoriul suveran al Republicii Moldova a unităţilor militare, a
armamentului şi a tehnicii militare ale Armatei a 14-a şi a formaţiunilor de cazaci.
3. Prezenta Hotărîre, cu excepţia punctului 1, intră în vigoare la data adoptării.
***
Parlamentul Republicii Moldova adresează organelor de autoadministrare
locală, părţilor implicate în conflict chemarea de a da dovadă de responsabilitate şi
de a susţine pe teren activitatea comisiei mixte, pentru a asigura realizarea deplină
a acordurilor dintre miniştrii afacerilor externe ai Moldovei, României, Rusiei şi
Ucrainei privind soluţionarea paşnică a conflictului din raioanele răsăritene ale
Republicii Moldova.
Preşedintele
Parlamentului Republicii Moldova Alexandru MOŞANU
Chişinău, 11 iunie 1992.

(Vasile Nedelciuc. Republica Moldova…, p. 109)

Nr.254
Principiile de bază pentru reglementarea paşnică a conflictului armat,
instaurarea păcii şi înţelegerii în raioanele de est ale Republicii
Moldova
16 iunie 1992

Aprobat prin Hotărîrea

Parlamentului nr, 1062-XII din 16 iunie 1992
1. Stabilirea unui control eficient asupra respectării acordului de încetare a focului.
2. Dezangajarea părţilor aflate în conflict.
370
 3. Dezarmarea şi desfiinţarea formaţiunilor de voluntari, a formaţiunilor
paramilitare şi a structurilor lor organizatorice. Întoarcerea membrilor acestora la
locul lor de trai şi de lucru.
4. Încetarea mobilizării şi a înrolării cetăţenilor pentru a participa la conflict
sau pentru a-l asigura.
5. Elaborarea statutului juridic al raioanelor de est ale Republicii în conformitate
cu cerinţele practicii internaţionale în acest domeniu, luîndu-se în considerare
particularităţile istorice ale constituirii zonei transnistrene, cu participarea
preşedinţilor comitetelor executive ale raioanelor Anenii Noi, Camenca, Criuleni,
Dubăsari, Floreşti, Grigoriopol, Orhei, Rezina, Rîbniţa, Slobozia, Şoldăneşti, Stefan
Vodă şi ale oraşelor Bender, Dubăsari, Rîbniţa, Tiraspol.
6. Transformarea, pe principii benevole, a formaţiunilor gărzii în subunități ale
forţelor armate ale Republicii Moldova.
7. Restabilirea complexului economic unic.
8. Întoarcerea refugiaţilor la locurile lor de trai, asigurarea securităţii lor și
recuperarea pagubelor ce li s-au pricinuit.
9. Desfăşurarea de noi alegeri, libere, pentru organele puterii de toate apelurile
pe tot teritoriul Republicii, în raioanele atît din stînga, cît şi din dreapta Nistrului,
cu participarea observatorilor străini.
10. Restabilirea organelor legale ale puterii şi ale administraţiei în raioanele de est
ale Republicii (de administrare locală, de ocrotire a normelor de drept, judecătoreşti,
bancare, financiare, etc.) şi crearea de condiții pentru buna lor funcţionare.
11. Formarea unui guvern al concordiei naţionale. Asigurarea componenţei
naţionale proporționate în procesul formării instituţiilor puterii şi ale administraţiei
de toate gradele.
12. Se reafirmă poziţia Parlamentului privind retragerea unităţilor Armatei a
14-a ce se află sub jurisdicţia Rusiei, dislocate în raioanele de est ale Republicii.
Pînă la retragerea armatei de pe teritoriul Moldovei comandamentul asigură
neutralitatea ei deplină faţă de evenimentele ce au loc în raioanele de est.
Specialiştilor militari care-şi fac serviciul în aceste unităţi, după retragerea lor
de pe teritoriul Moldovei, li se garantează înrolarea, la dorinţă, în forţele armate ale
Moldovei cu păstrarea stagiului militar şi oferirea garanţiilor sociale prevăzute de
legislaţie.
13. Asigurarea cercetării în comun a crimelor la care se presupune că este
implicată cealaltă parte. Condamnarea actelor de terorism şi a diversiunilor.
Eliberarea ostaticilor şi neadmiterea în continuare a luării de ostatici, precum
şi a capturării mijloacelor tehnice, mijloacelor de telecomunicaţii, mijloacelor de
transport, armamentului, restituirea mijloacelor capturate.

(Vasile Nedelciuc. Republica Moldova…, p.111)

371
 Nr.255
Declaraţia Biroului de Presă al Armatei României în legătură cu ştirea
apărută în ziarul „Trudovoi Tiraspol” din 10-17 iunie 1992
18 iunie 1992

În legătură cu ştirea apărută în ziarul "Trudovoi Tiraspol" din 10-17 iunie

1992, potrivit căreia la aeroportul Mărculeşti din Republica Moldova se pregăteşte
sosirea unei grupe de piloţi români pentru avioanele Mig-29 şi elicoptere Mi-24 şi
că "nu este exclusă participarea la operaţiuni militare a aviaţiei române, fără semne
de recunoaştere, pe timp de noapte", Biroul de Presă al Armatei României este
împuternicit să declare:
"Ştirea vehiculată de ziarul "Trudovoi Tiraspol" este lipsită de orice temei real.
Nici un pilot român şi nici un militar român nu a fost şi nu este implicat în
conflictul din Republica Moldova. România doreşte, aşa cum s-a afirmat în
nenumărate rînduri, rezolvarea problemelor din Transnistria pe cale politică, prin
tratative, nu pe cale armelor.
Astfel de informaţii false au un caracter periculos, provocator şi urmăresc
justificarea acţiunilor întreprinse de unităţi ale armatei a 14-a, aflată sub jurisdicţia
Rusiei, de partea separatiştilor din Transnistria".

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.139)

Nr.256
Hotârârea Parlamentului Republicii Moldova privind decizia Comisiei
mixte pentru soluţionarea paşnică a conflictului armat din raioanele de
est ale Republicii Moldova
18 iunie 1992
Parlamentul Republicii Moldova HOTÂRĂŞTE:
1. Se aprobă decizia Comisiei mixte pentru soluţionarea paşnică a conflictului
armat din raioanele de est ale Republicii Moldova din 17 iunie 1992.
2. Se exclude aplicarea forţei în soluţionarea problemelor politice cu condiţia
respectării prevederilor Constituţiei şi altor legi ale Republicii Moldova pe întreg
teritoriul ei.
3. Se formează grupe de lucru în vederea aplicării Principiilor de bază pentru
reglementarea paşnică a conflictului armat, instaurarea păcii şi înţelegerii în
raioanele de est ale Republicii Moldova:
- pentru stabilirea controlului asupra respectării acordului de încetare a focului;
- pentru dezangajarea părţilor aflate în conflict;
- pentru dezarmarea şi desfiinţarea formaţiunilor de voluntari, a formaţiunilor
paramilitare şi a structurilor lor organizatorice şi pentru întoarcerea membrilor
acestora la locul lor de trai şi de lucru;
- pentru elaborarea statutului juridic al raioanelor de est ale Republicii Moldova;
- pentru transformarea formaţiunilor gărzii în subunități ale forțelor armate ale
Republicii Moldova;
372
 - pentru restabilirea complexului economic unic;
- pentru întoarcerea refugiaţilor la locurile lor de trai, asigurarea securităţii lor şi
recuperarea pagubelor ce li s-au pricinuit;
-pentru asigurarea cercetării în comun a crimelor, a actelor de terorism şi
diversiune, eliberarea ostaticilor şi restituirea armamentului şi a mijloacelor
tehnice, de transport, de telecomunicații capturate.
4. Guvernul va asigura grupele de lucru cu mijloace de transport şi cu alte
mijloace tehnico-materiale necesare.
5. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data adoptării.
Preşedintele
Parlamentului Republicii Moldova Alexandru MOŞANU
Chişinău, 18 iunie 1992 .

(Vasile Nedelciuc. Republica Moldova…, 1992, p.112)

Nr.257
Apel al Ministerului Apărării al Republicii
20 iunie 1992
După cum transmite agenția Moldova-pres, citînd Centrul de presă al
Ministerului Apărării al republicii, în ziua de 20 iunie Ministerul Apărării al
Moldovei a adresat un apel locuitorilor oraşului Tiraspol, ofiţerilor, subofiţerilor şi
soldaţilor Armatei 14. În apel, între altele, se spune:
«Conducerea Republicii Moldova a întreprins toate măsurile pentru soluţionarea
pe cale paşnică a conflictului din raioanele răsăritene ale republicii. Grupul de
aventurieri în frunte cu Smirnov, Marakuța, Karaman, Kiţak şi cu alți aşa-zişi lideri, se
încăpățînează însă cu înverşunare să soluționeze conflictul pe cale paşnică, continuînd
absurdul război. Dar nu de destinul dumneavoastră se îngrijesc ei.
Astfel, în zilele de 19 şi 20 iunie gardiştii şi cazacii au atacat secţia de poliţie a
oraşului Bender, folosind mitraliere, aruncătoare de grenade şi tehnica blindată. S-
au înregistrat morţi şi răniţi. Acest fapt ne-a făcut să adoptăm măsurile care se
impun pentru curmarea acțiunilor criminale.
Cetăţeni ai oraşului Tiraspol, Forţele Armate ale Moldovei nu au de gînd să
atace oraşul în care dumneavoastră locuiți, nimic nu vă ameninţă. Păstrați-vă
calmul, boicotați activitatea criminală a organelor anticonstituționale ale puterii!
Nu acceptaţi participarea la formaţiunile banditeşti!
Noi avem năzuinţa să asigurăm existenţa unei Moldove democratice,
independente, unice şi indivizibile, în care să fie respectate drepturile omului, fără
deosebire de naţionalitate".
20 iunie 1992
(S.Ț., nr.107, 23 iunie 1992)

373
 Nr.258
Declaraţie a Consiliului Militar al Armatei a 14-a de Gardă întrunite
20 iunie 1992

Президенту Республики Молдова

Парламенту Республики Молдова
Несмотря на принятое решение на восьмой сессии Парламента
Республики Молдова "О мирном урегулировании военного конфликта", 19
июня Вами развязана открытая вооруженная агрессия, в ходе которой
подверглись нападениям военные городки 14 гв. ОА, разрушена столовая,
повреждена техника и сожжена казарма для личного состава в г. Бендеры,
имеются убитые и раненные среди военнослужащих. Осуществлен захват
заложников из состава офицеров, прапорщиков и солдат.
Исходя из вышеизложенного Военный Совет армии подвергает
сомнению мирные инициативы по разрешению военного конфликта в
Приднестровье, принимаемые Руковод-ством Молдовы.
Сорвана и блокирована работа военных наблюдателей.
Создавшаяся ситуация, в которой оказались военно-служащие и их
семьи, еще раз показала, что терпение наше не беспредельно.
Мы и ранее просили Вас не втягивать нас в вооруженный конфликт.
Военный совет армии заявляет и требует от Руководства Молдовы:
1. Немедленно прекратить развязанную агрессию.
2. Неукоснительно выполнять решение восьмой сессии Парламента
Республики Молдова по мирному урегулированию военного
конфликта.
3. Немедленно отдать распоряжение о прекращении огня и в течение
часа до 18.30 добиться его выполнения1.
4. В случае невыполнения этих требований оставляем за собой
право применить оружие, о чем просим оповестить местное
население за спинами которого Вы ведете данную агрессию и
вывести его из района боевых действий.
Ставим Вас в известность, что личный состав и техника с целью защиты
военных городков, семей военнослужащих после 20.00 выводится для
выполнения задачи.
Военный совет 14 общевойсковой армии
20.06.92 года
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.139)

1
Declaraţia a fost adusă la cunoştinţa Conducerii Republicii Moldova printr-o telegramă
cifrată, care a fost transmisă ministerului apărării al RM la orele 17.45, 20 iunie 1992.
374
 Nr.259
Declaraţie a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova în
legătură cu o nouă intervenţie a armatei a 14-a în treburile interne ale
Republicii Moldova
20 iunie 1992
Forţele militare ale Rusiei, prin intermediul armatei a 14-a, au săvîrşit la 20
iunie 1992 o noua intervenţie făţişă şi brutală în treburile interne ale Republicii
Moldova, împrimînd evenimentelor din partea de răsărit a Republicii un caracter
deosebit de periculos.
Aceasta s-a întîmplat după ce în ultimele zile au avut loc repetate încălcări
grave ale acordului de încetare a focului de către unităţile paramilitare şi de gardişti
în oraşul Bender (Tighina).
Tendinţele agresive au culminat cu atacul armat asupra sediului poliţiei din
oraş, întreprins de unităţile de gardişti la numai 30 de minute după încheierea
şedinţei comisiei mixte parlamentare care şi-a ţinut lucrările la Bender (Tighina) la
19 iunie 1992.
O asemenea întorsătură a evenimentelor, pe care o impune prin forţă brutală
armata a 14-a, blochează toate înţelegerile convenite anterior, şi pun în pericol
pacea şi stabilitatea în zona de conflict.
Aceste evoluţii dovedesc încă o dată că prezenţa armatei a 14-a pe teritoriul
Republicii Moldova constituie un element destabilizator şi contribuie nemijlocit la
escaladarea conflictului.
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova este împuternicit să
declare că de urmările grave ale noii implicări în conflict a armatei a 14-a este
răspunzător Guvernul Federaţiei Ruse, sub jurisdicţia căruia se găsește în prezent
armata în cauză. Cerem să se pună capăt acestor grosolane agresiuni militare
împotriva Republicii Moldova şi să se purceadă la negocieri privind retragerea
imediată a Forţelor străine de pe teritoriul republicii.
20 iunie 1992

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.141)

Nr.260
Declaraţia Vice-Preşedintelui Federaţiei Ruse, Aleksandr Ruţkoi, în
legătură cu evenimentele din Republica Moldova şi Georgia
21 iunie 1992

Уважаемые граждане России!

Граждане Содружества Независимых Государств!
Я, как вице-президент России в отсутствии президента, и в связи с
событиями в Молдове и Приднестровье, Грузии и Южной Осетии вынужден
обратиться к вам с заявлением.
В течение последних суток события в Молдове приобрели крайне
угрожающий характер. Вопреки всем соглашениям о прекращении огня в
375
Приднестровье и разъединении конфликтующих сторон, вопреки решениям
Парламента Молдовы о мирном разрешении конфликта, военные
формирования Молдовы напали на города и села Левобережья, ведя огонь из
всех видов оружия. Под прикрытием циничных утверждений Президента
Мирчи Снегура о восстановлении законных органов власти, развязана
кровавая бойня, главной жертвой которой становится мирное население. По
последним данным, уже имеются сотни погибших. В Бендерах осаждено
здание горисполкома, которое защищают законно избранные депутаты.
Танки и боевые машины пехоты ведут огонь по полуразрушенному
горисполкому практически в упор. Объектами нападения стали и
подразделения 14-й Армии, находящейся под юрисдикцией России.
Несколько военно-служащих убиты, ранены, взяты заложниками.
К сожалению, по сходному сценарию развиваются и события в Южной
Осетии, где в результате полномасштабного наступления грузинских
боевиков, военных формирований наполовину захвачен и почти полностью
разрушен Цхинвал. Жертвы среди мирного осетинского населения
исчисляются многими сотнями. Неоднократным обстрелам подвергаются
российские войска. И все те же циничные заявления Руководителя Госсовета
Грузии Эдуарда Шеварднадзе.
Российская Федерация не ищет себе выгодных приобретений за рубежом
России, мы отдавали и отдаем приоритет мирным политическим средствам
разрешения любых конфликтов и разногласий. Мы и сейчас готовы к
продолжению дипломатического диалога на основе принципов доброй воли,
международного права и соблюдения прав человека. Но одновременно
Правительство Российской Федерации считает себя вправе и обязанным со
всей серьезностью предупредить: силового решения Приднестровского и
Юго-Осетинского конфликтов Россия не допустит. Мы намерены
решительно положить предел массовому убийству мирного населения.
Сегодня, на заседании Правительства России, принято решение, которое
дает полномочия вооруженным силам, находящимся под юрисдикции
России, отражать всеми имеющимися средствами нападения на
военнослужащих и членов их семей. Наши войска уже приняли первые
действия по необходимой обороне и будут и впредь реагировать адекватно.
Одновременно мы обращаемся к странам-участницам Совещания по
Безопасности и Сотрудничеству в Европе, к членам Организации
Объединенных Наций, к мировому сообществу с призывом осудить акты
геноцида в Молдове и Грузии, принять меры к прекращению преступления
против человечества.
Правительство России призывает власти Грузии и Молдовы внять голосу
разума и остановить бессмысленную бойню. В эти трудные и критические
часы мы рассчитываем на понимание и поддержку депутатского корпуса и
всех граждан независимых государств и многонациональной России. Мы
рассчитываем на поддержку мирового сообщества, на поддержку
Организации Объединенных Наций, Совета Безопасности ООН. Мы
призываем народы мира, политических лидеров держав, осудить и привлечь к

376
ответственности зарвавшихся политиков, развязавших геноцид против
собственного народа.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.142)

Nr.261
Declaraţia Ministerului Afacerilor Externe al României în legătură cu
ultimatumul Armatei a 14-a adresat Conducerii Republicii Moldova
21 iunie 1992

Ministerul Afacerilor Externe al României a luat cunoştinţă cu profundă îngrijorare

de evoluţiile grave care au intervenit în Republica Moldova, începînd de ieri, 20
iunie, odată cu ultimatumul Armatei a 14-a şi actele de forţă ale unităţilor armatei
ruse aflate pe teritoriul acestui stat suveran şi independent.
Prin aceasta, Armata a 14-a şi-a încălcat pe faţă neutralitatea la care se
angajase. De asemenea, nu se mai poate susţine că este vorba de elemente scăpate
de sub control, ci sîntem în prezenţa unei politici deliberate, de subminare a
guvernului legitim al Republicii Moldova, a încercării de oprire a proceselor
democratice care au loc în acest stat.
În mod surprinzător, asemenea acţiuni intervin după adoptarea de către
Parlamentul Republicii Moldova, în ultimile zile, în urma unor dezbateri
prelungite, la care au participat deputaţi din toate zonele republicii, a unor hotărîri
menite să conducă la o soluţionare de ansamblu şi definitivă, prin mijloace exclusiv
paşnice, a situaţiei din raioanele din stânga Nistrului ale Republicii Moldova. Nu
este întîmplător ca de fiecare dată cînd eforturile politice sînt pe punctul de a marca
un progres, se recurge la acte de forţă care au ca obiectiv evident zădărnicirea
acestor eforturi. Asemenea acte sînt de natură să amplifice acţiunile separatiste,
violente şi să descurajeze eforturile de soluţionare paşnică şi democratică.
Implicarea nedisimulată a Armatei a 14-a în evenimentele din zona oraşului
Tighina, oraş situat pe partea dreaptă a Nistrului, conduce la agravarea situaţiei, cu
consecinţe grave pentru întreaga regiune. Este evident că actele de formă şi
ultimaturile Armatei a 14-a reprezintă încălcări grave ale principiilor şi
angajamentelor asumate în cadrul CSCE şi contravin Cartei Naţiunilor Unite.
Ministerul Afacerilor Externe al României, ţine să reafirme că singura cale de
depăşire a situaţiei existente este respectarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a
Republicii Moldova, a cadrului său constituţional şi legislativ, care permite
rezolvarea paşnică a problemelor sale interne.
MAE român adresează un apel insistent la raţiune şi răspundere pentru
destinele păcii în regiune şi în Europa în general.
România se declară din nou gata să participe la toate eforturile de soluţionare
pe cale politică a situaţiei deosebit de grave create, de rezolvare a tuturor
problemelor prin folosirea mecanismelor de reglementare paşnică existente.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.144

377
 Nr.262
Apel al Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova către Popoarele,
Parlamentele și Guvernele statelor lumii
22 iunie 1992

Republica Moldova, stat liber și independent, membru al O.N.U. și al

C.S.C.E., a devenit obiectul unei agresiuni militare făţişe din partea forțelor armate
ale Federației Ruse, care, alăturându-se formațiunilor paramilitare ale forțelor
procomuniste din orașul Tiraspol și unităților de cazaci sosite din Rusia, a ocupat
circa 1/4 din teritoriul naţional al Republicii Moldova.
Dacă anterior conducerea Federației Ruse nega faptul implicării directe a
Armatei a 14-a a Rusiei în acte de agresiune contra Republicii Moldova, recentele
declarații ale Președintelui B. Elțin și ale vicepreședintelui A. Ruțkoi denotă o
implicare directă a conducerii Federației Ruse în organizarea agresiunii armate
împotriva statului nostru.
Realizând aceste declarații, Armata a 14-a a Federației Ruse a trecut în ziua de
21 iunie a.c. la acțiuni militare de proporții.
Folosind drept pretext apărarea drepturilor rușilor, motiv invocat și de
conducerea Rusiei, și nemulțumirea forțelor procomuniste din orașele Tiraspol și
Bender în legătură cu consolidarea organelor constituționale ale puterii de stat în
orașul Tighina(Bender), profitând de faptul că Armata Națională a tînărului nostru
stat este în stadiu de constituire, precum și de lipsa unei industrii de război ce ar
asigura dotarea ei corespunzătoare, Armata a 14-a a Federației Ruse, utilizând toate
genurile de armament modern, asistată de formațiunile paramilitare ale forțelor
procomuniste din orașul Tiraspol și de cele ale cazacilor ruși, restabilesc regimul
sovietic, dedîndu-se la acte de genocid în masă împotriva populației băștinașe,
devastînd localitățile și lichidînd organele constituționale ale puterii de stat.
În acest tragic moment pentru destinul statului nostru ne adresăm popoarelor,
parlamentelor şi guvernelor statelor lumii să intervină prin toate mijloacele de care
dispun pentru curmarea agresiunii dezlănţuite de forţele armate ale Federaţiei Ruse.
Totodată solicităm trimiterea de experţi ai altor state şi ai forurilor
internaţionale care să examineze la faţa locului acţiunile ce le săvîrşesc în
Republica Moldova forţele armate ale Federaţiei Ruse.
Prezidiul Parlamentului Republicii Moldova
Chişinău, 22 iunie 1992.

(Vasile Nedelciuc, Republica Moldova. p.113)

378
 Nr.263
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova privind unele căi de
soluţionare a conflictului armat din raioanele răsăritene ale Republicii
Moldova
23 iunie 1992
Drept rezultat al amestecului direct şi premeditat al armatei a 14-a, aflate sub
jurisdicţia Rusiei, în conflictul armat din raioanele răsăritene ale Republicii
Moldova, ale declaraţiei iresponsabile a vicepreşedintelui Rusiei, A.Ruţkoi,
referitoare la conflictul menţionat, care poate fi apreciată drept un amestec deschis
în treburile interne ale Moldovei, în oraşul Bender şi în alte localităţi s-au declanşat
ciocniri armate de mari proporţii ce au dus la pierderi de multe vieţi omeneşti,
inclusiv în rîndurile populaţiei paşnice. Conflictul din această zonă a atins nivelul
critic, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova fiind în pericol
de moarte.
Parlamentul Republicii Moldova h o t ă r ă ş t e:
1.Se reafirmă poziţia Parlamentului privind încetarea focului, soluţionarea
paşnică şi constituţională a problemelor politice acumulate şi se consideră necesară
susţinerea în continuare a activităţii comisiei mixte, formate de Parlament la 11
iunie a.c., activitate îndreptată spre încetarea focului, excluderea amestecului
armatei a 14-a în treburile interne ale Republicii şi retragerea ei de pe teritoriul
Moldovei.
2. Se invită deputaţii poporului din Republica Moldova din raioanele răsăritene
ale ei să participe la şedinţele Parlamentului pentru soluţionarea politică a
problemelor de interes comun.
3. Raioanele din stânga Nistrului ale Republicii Moldova (Transnistria) şi oraşul
Bender se declară zonă ocupată de unităţile armatei a 14-a şi de alte formaţiuni
paramilitare nelegitime aflate de jure sau de facto sub jurisdicţia Rusiei.
4.Se înfiinţează o comisie de stat pentru cercetarea crimelor săvîrşite de către
armata a 14-a pe teritoriul Republicii Moldova (componenţa se anexează) cu
participarea experţilor militari străini.
5. Se va adresa la ONU rugămintea de a se convoca neîntîrziat Consiliul de
Securitate pentru examinarea problemelor privind agresiunea deschisă a Rusiei
împotriva Republicii Moldova.
6. Se aprobă Apelul Preşedintelui Parlamentului către popoarele, parlamentele şi
statele lumii din 22 iunie 1992.
7. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la data adoptării.
Alexandru MOŞANU,
Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova
Chişinău,
23 iunie 1992
Nr.1068-XII
Anexa nr.1
APROBAT
prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova
nr.1068-XII din 23 iunie 1992
[ştampila Parlamentului]
379
 COMPONENŢA
Comisiei de stat pentru cercetarea crimelor săvîrşite de către
Armata a 14-a pe teritoriul Republicii Moldova
ALEXEI Nicolae
BERLINSCHI Victor
BRAŞOVEANU Dumitru
COLUN Valentin
DIACONU Andrei
DRUŢĂ Mihai
MADAN Ion
MIŢCUL Ion
PALII Ion
POSTOVAN H. Dumitru
ŞOVA Vasili
ŢĂRANU Anatolie
ŢURCANU Andrei
UNGUREANU Ion
VARTIC Vasile
YAGORODNI Vitali

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica

Moldova…, p.148)

Nr.264
Mesaj al Președintelui Republicii Moldova către statele membre ale
CSCE
22 iunie 1992

Secretariat of the
Conference on Security and
Co-operation In Europe
PRAGUE
CSCE Communication No. 204
Prague, 24 June 1992
Message of the President of the Republic of Moldova
The attached message of the President of the Republic of Moldova to the CSCE
participating States, dated 22 June 1992, is circulated at the request of the
Chairman-in-Office.
Chișinău, June 22, 1992
I am compelled to again address Your Excellency in order to inform You of
the aggravation of the situation in the eastern part of the Republic of Moldova in
consequence of the cease-fire agreement violation and of another implication of the

380
14th Army units in the conflict, the Army acting under the jurisdiction of the
Russian federation and located on the territory of this Republic.
A dangerous escalation of the conflict took place in the city of
Bender(Tighina) where, after a series of flagrant violations of cease – fire
committed by the illegal Guardsmen and other para-military units, on June 19 the
latters had violently attacked the local police premises. In order to disblockade it
auxiliary police units of the Republic of Moldova had been sent. This was followed
on June 20 by another undisguised and brutal intervention into the internal affairs
of the Republic through the attack launched against … the 14th Army which
practically has occupied the settlement having thus imprinted an extremely
dangerous character to the events.
The above mentioned events have taken place within the period of time when
the Parliament of the Republic of Moldova has been engaged in the large-scale
activities for the political settlement of the conflict in the eastern part or the country
by the establishment of a mechanism which gives the parliamentaries the
possibility to participate directly in the control over the cease-fire and separation of
the forces as well as by the consideration in the nearest future of a set of laws
supposed to define the juridical status of the eastern districts of the Republic. I
venture to send with the annexes the relevant texts of the Decisions adopted by the
Parliament in this respect.
The dangerous turn of events following the 14 Army intervention and
threatening to blockade the implementation of the agreements achieved endanger
peace and stability in the conflict zone and put at stake the political settlement
actually conducted by the leadership of the Republic of Moldova.
At the same time this evolution of events proves once again that the 14th
Army presence on the territory of the Republic of Moldova constitutes a
destabilizing element directly contributing to the escalation of the conflict and not
in the last place a brake hampering the efforts for its peaceful settlement.
We are seriously concerned about the repeated official declarations of late
made by the leadership of the Russian federation which clearly witness the lack of
desire to give up the "rights" it actually end de-jure has not on the territory not
belonging to it in the consequence of the Soviet Empire disintegration. At that the
open threats addressed to the leadership of the Republic of Moldova, an
independent and sovereign state, and to the leaders of other states that have
separated from the former Soviet Union, uttered recently by the Russian leadership,
are worrying the public opinion of the Republic as they seem to envisage some
other ways of intervention into our internal affairs, means and methods typical for
the soviet Communist Empire system that has been ousted by History, hope once
and for all.
I take advantage of the occasion in order to reiterate the resolution of the
Republic of Moldova to act using all means available for reaching as urgent as
possible political settlement of the conflict in the eastern part of the Republic by
peaceful means. I express my certitude that our efforts in this direction will enjoy
the CSCE sympathy and support.
I shall be very obliged, Your Excellency, if you deign to de-liver this letter to
the members of the CSCE as an official document.
381
Yours sincerely,

Mircea SNEGUR,
PRESIDENT OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA

( Arhiva alcătuitorilor)

Nr.265
„Rolul Armatei ruse în Moldova independentă” – text introdus în
Recordul Congresului Statelor Unite de senatorul Larry PRESSLER la
24 iunie 1992
24 iunie 1992

Dle Preşedinte,
Astăzi iau cuvîntul pentru a înregistra în dezbaterile Senatului rezervele mele
categorice referitoare la S.2532, Declaraţia de Susţinere a Libertăţilor, în momentul
în care situaţia din fosta Uniune sovietică degenerează în violenţă. În timpul
sfîrşitului de săptămînă care a trecut, peste 200 de oameni, inclusiv civili
nevinovaţi, au fost ucişi în Moldova independentă. După cât se pare mulţi dintre ei
au fost ucişi de soldaţii ruşi. Ştiri de această natură continuă să-mi fie transmise.
Implicarea deschisă a Armatei ruse, precum şi afirmaţiile recente ale liderilor
Rusiei care sprijină o intervenţie militară cu scopul de a ajuta minoritatea rusă
"oprimată" sînt acţiuni care nu ar trebui recompensate financiar în mod generos de
către cetăţenii Statelor Unite. Daca violenţa din Moldova cu directa participare a
Armatei Ruse nu ia sfîrşit, va fi creat un precedent pentru utilizarea forţei militare
ruseşti în eventualele conflicte care s-ar putea extinde în Ţările Baltice şi în alte
zone ale fostei Uniuni Sovietice. Comandanţi militari nemulţumiţi din Ţările
Baltice ar putea recurge la agresiune ca răspuns la cererea cetăţenilor şi a
guvernelor baltice ca trupele ruseşti să se retragă de pe teritoriile lor.
Dle Preşedinte, la Washington se manifestă o ardoare deplasată pentru a
răsplăti pe Preşedintele Boris Elţin pentru iniţiativele lui de conducător şi pentru
frumosul lui discurs ţinut în faţa Congresului săptămîna trecută. Ideea este că un
ajutor masiv din exterior poate să îi menţină puterea împotriva comuniştilor înrăiţi
din armată şi birocraţie. Mă bucură cuvintele Preşedinelui Elţin în sprijinul
deschiderii, al nonviolenţei şi a păcii. Din păcate, faptele din Moldova spun cu totul
altceva şi ne trimit înapoi la imperialismul rusesc.
Pe de o parte, Preşedintele Elţin a chemat la medierea conflictului, pe de altă
parte a avertizat Guvernul din Moldova: "În cazul acesta, noi (Rusia) trebuie să
reacţionăm pentru a apăra oamenii şi a pune capăt vărsării de sânge. Avem forţa să
o facem". În acelaşi timp, militarii – inclusiv vicepreşedintele rus, Alexandr
Ruţkoi, şi comandantul suprem al Forţelor Armate ale Comunităţii de State
Independente, mareşalul Evgheni Şapoşnikov -- au recomandat intrarea în acţiune a
armatei.
Dle Preşedinte, situaţia nu ar fi cea care este azi dacă Armata Sovietică, azi
Armata Rusă, nu ar fi intervenit iniţial în conflict. Cauza primară a acestui conflict
382
este prezenţa ilegală a Armatei a 14-a a Rusiei pe teritoriul Moldovei independente.
Luni în şir armata a 14-a a vîndut arme separatiştilor comunişti din Moldova şi şi-a
declarat în mod deschis sprijinul pentru separarea de Moldova a regiunii Transnistria.
Armata a 14-a rusă a lucrat cot la cot cu garda naţională nistreană pentru a
obţine controlul asupra Transnistriei şi a invada Basarabia, partea Moldovei dintre
Prut şi Nistru. Moldovenii au fost copleşiţi numeric în lupta împotriva acestor două
grupuri bine înarmate.
Este important să nu uităm ca liderii republicii nistrene au sprijinit încercarea
de lovitură de stat din august trecut de la Moscova a reprezentanţilor liniei dure
comuniste. Ei reprezintă comunismul ortodox.
Anul trecut am introdus o Rezoluţie susţinînd poporul din Moldova în lupta lui
pentru autodeterminare şi independenţă faţă de Uniunea Sovietică. Poporul român
din Moldova este al patrulea grup de victime al Pactului Nazisto-Sovietic.
Teritoriul Moldovei, în a cărui componenţă nu intra regiunea Transnistria, a fost
răpit României de Armata Roşie Sovietică în 1940. Guvernul Moldovei nu şi-a ales
hotarele actuale. Cu toate acestea, conform legislaţiei internaţionale, Transnistria
aparţine Republicii Moldova. În ea locuiesc moldoveni care reprezintă 40% din
populaţie, precum şi ucraineni şi ruşi de ale căror interese trebuie de asemenea să
se ţină seama.
Dle Preşedinte, felicit administraţia (americană) de a fi solicitat Guvernului
Rus retragerea Armatei a 14-a. Sub nici un motiv trupe ruseşti nu ar trebui să
acţioneze sau să fie utilizate într-o ţară străină, nu ar trebui să intervină într-un
conflict în cadrul acelei naţiuni străine. În plus, cer cu insistenţă încetarea furnizării
de arme ruseşti separatiştilor din Transnistria.
În cele din urmă, Departamentul de Stat ar trebui să insiste ca Guvernul Rus să
pună capăt imediat actualei blocade economice a Moldovei. În momentul de faţă,
peste 60% din livrările de gaze naturale către Moldova au fost tăiate şi legăturile pe
calea ferată au fost întrerupte. Un astfel de sabotaj economic este o violare a
drepturilor omului pe care o suferă populaţia din Moldova. Este de asemenea un act
de violenţă internaţională.
Dle Preşedinte, sînt ferm convins că eforturile de ajutor din partea Statelor Unite
trebuie să fie condiţionate de încetarea violării de către Armata Rusă a suveranităţii
vecinilor săi atît în Moldova, cât şi în Ţările Baltice.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica

Moldova..., p.152)

Nr. 266
Declaraţie a preşedintelui României, dl. Ion Iliescu
iunie 1992

În legătură cu ultimele evoluţii ale situaţiei din Republica Moldova, preşedintele

României, dl Ion Iliescu, a făcut marţi, la prânz, următoarea declaraţie de presă:
«Dacă ieri după-amiază, când s-a întrunit Consiliul Suprem de Apărare, eram
îngrijoraţi de evoluţia evenimentelor, care căpătaseră o turnură dramatică prin
383
distrugeri şi pierderi de vieţi omeneşti, acestea fiind agravate şi în urma
declaraţiilor vicepreşedintelui Ruţkoi şi preşedintelui Elţin, am devenit puţin mai
optimist astăzi, în urma convorbirilor telefonice de aseară, cu preşedinţii Snegur şi
Elțin. În urma acestor convorbiri am ajuns la o primă înţelegere, găsind
receptivitatea necesară faţă de propunerea pe care am făcut-o. Au fost, astfel, date
dispoziţii, atât de către preşedintele Elţin, cât şi de către preşedintele Snegur,
pentru încetarea ostilităţilor. Se pare că focul a încetat şi din primele ştiri pe care
le-am primit rezultă că aceste măsuri s-au respectat şi de o parte şi de alta, dar
starea tensionată rămâne. Ne-am înţeles, însă, că în zilele următoare, la Istanbul să
avem o întâlnire între preşedinţii Rusiei, Ucrainei, Republicii Moldova şi
României, în cadrul căreia să încercăm împreună să stimulăm acţiunile comune,
demarate cu câtva timp în urmă, în vederea stabilirii unul cadru politic de abordare
şi rezolvare a problemei. Trebuie să reactivizăm şi să întărim activitatea comisiei
mixte a celor patru ţări pentru găsirea unui cadru de înţelegere privind retragerea
armatei a 14-a, care, aşa cum au arătat evenimentele, constituie un punct de
permanenţă stimulare a conflictului. Este probabil să nu existe voinţă politică de
rezolvare a situaţiei din partea tuturor celor implicaţi. Dar, totuşi, o rază de speranţă
avem, prin această primă măsură de aseară, care trebuie să dea încrederea şi
speranţa necesară în găsirea unui limbaj comun de abordare responsabilă a situaţiei
existente, pentru că nu pe calea conflictului militar poate fi ea rezolvată”.

(M.S., 25 iunie 1992)

Nr.267
Comunicat de presă cu privire la întîlnirea preşedinţilor Republicii
Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei la Istanbul
25 iunie 1992

Preşedinţii Republicii Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei au avut

o întîlnire de lucru în probleme referitoare la conflictul din raioanele din stânga
Nistrului ale Republicii Moldova.
În urma schimbului de păreri s-a hotărît:
- Să se propună părţilor în conflict încetarea neîntîrziată şi necondiţionată a
focului pe toată linia de confruntare;
- La 24 de ore de la încetarea focului, ambele părţi să procedeze la dezangajarea
formaţiunilor lor înarmate;
- Să se creeze zone şi culuare de securitate pentru circulaţia liberă a populaţiei
civile, a personalului medical şi pentru transportul de ajutor umanitar pentru
locuitorii raioanelor afectate.
Măsurile menţionate se vor realiza prin intermediul unei comisii parlamentare
alcătuite din reprezentanţii ambelor părţi, cu participarea în calitate de observator a
Comisiei mixte cvadripartite.
- Să se examineze problema forţelor de separare;
- Se asigură neutralitatea armatei a 14-a. Statutul armatei, termenele şi
modalitatea de retragere a acesteia vor fi stabilite în cadrul negocierilor dintre
384
Federaţia Rusă şi Republica Moldova, care vor începe în cel mai scurt timp.
Imediat după încetarea focului, se adoptă măsuri efective în vederea acordării de
ajutoare umanitare raioanelor din Transnistria care au suferit şi a creării condiţiilor
necesare pentru reîntoarcerea refugiaţilor, la aceste eforturi urmând a fi atrase
Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, alte organizaţii umanitare internaţionale,
precum şi societăţile naţionale de Cruce Roşie din cele patru ţări.
Preşedinţii adresează Parlamentului Republicii Moldova propunerea de a
examina şi rezolva problema privind statutul raioanelor din stânga Nistrului ale
Republicii Moldova.
Preşedinţii au dat sarcină miniştrilor lor de externe să se întrunească în decurs de o
săptămînă în vederea elaborării programului de realizare a hotărîrilor susmenţionate.
Cei patru preşedinţi consideră necesar să se adreseze organelor de conducere ale
C.S.C.E. cu apelul de a contribui în mod activ la reglementarea conflictului prin
bune oficii, precum şi prin urmărirea permanentă a situaţiei drepturilor omului.
Conducătorii celor patru state vor saluta un rol pacificator mult mai activ al O.N.U.
în cadrul procesului reglementării politice a problemelor din raioanele din partea
stîngă a Nistrului ale Republicii Moldova. În acest context, ei şi-au exprimat
satisfacţia în legătură cu Hotărârea Secretarului general al O.N.U. de a trimite în
viitorul apropiat, în zona de conflict, o misiune de stabilire a faptelor. Preşedinţii
Republicii Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei au în vedere să
continue să menţină între ei contacte în problemele reglementării conflictului din
raioanele din stânga Nistrului ale Republicii Moldova.
La întîlnire au luat parte miniştrii afacerilor externe ai celor patru ţări.
S-a stabilit ca ministrul afacerilor externe al Ucrainei va transmite textul
prezentului comunicat preşedintelui Consiliului C.S.C.E şi Secretarului General al
O.N.U.
Istanbul, 25 iunie 1992

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica

Moldova..., p.155)

Nr.268
Nota Verbală №13957/ИС, din 27 iunie 1992, a Ministerului Afacerilor
Externe al Federaţiei Ruse adresată Ministerului Afacerilor Externe al
Republicii Moldova
27 iunie 1992

МИНИСТЕРСТВУ ИНОСТРАННЫХ ДЕЛ

РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА
г. Кишинев
Министерство Иностранных Дел Российской Федерации свидетельствует
свое уважение Министерству Иностранных Дел Республики Молдова и имеет
честь заявить следующее.
Руководство Российской Федерации с растущей тревогой и
озабоченностью воспринимает развитие событий вокруг Приднестровья.
385
Продолжается эскалация вооруженного конфликта, в котором молдавской
стороной используются самые современные вооружения, включая авиацию,
гибнут сотни ни в чем не повинных людей, появляются тысячи беженцев. В
тяжелейшее положение ставится 14-я армия, российские граждане, члены
семей военнослужащих.
Все это происходит вопреки договоренностям, достигнутым в ходе
встречи руководителей России, Украины, Румынии и Молдовы в Стамбуле.
Тот факт, что кровопролитие в Приднестровье не прекращается,
воспринимается в Москве как свидетельство упорного нежелания Республики
Молдова пойти на мирное урегулирование проблемы Приднестровья, решить
ее политическими методами с участием всех заинтересованных сторон.
Руководство Российской Федерации не может безучастно наблюдать за
приднестровским конфликтом. Министерство Иностранных дел России
уполномочено заявить молдавским властям решительный протест в связи с
непрекращающимися боевыми действиями Молдовы в районе
Приднестровья. Продолжение такой политики чревато самыми негативными
последствиями для мира и стабильности в регионе, для российско-
молдавских отношений. Российская сторона выражает надежду, что в
молдавском руководстве возобладает наконец здравый смысл и будут
незамедлительно предприняты энергичные меры по недопущению
дальнейшего кровопролития, прекращению огня, выполнению стамбульских
договоренностей, началу конструктивных переговоров по урегулированию
ситуации вокруг Приднестровья.
Министерство Иностранных Дел Российской Федерации пользуется
настоящим случаем, чтобы возобновить Министерству иностранных дел
Республики Молдова уверения в своем уважении.
Москва, 27 июня 1992 года
[печать]

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p. 157)

Nr.269
Declaraţie a Guvernului Ucrainei în legătură cu conflictul armat din
raioanele de est ale Republicii Moldova
27 iunie 1992

Escaladarea conflictului armat în raioanele din stânga Nistrului ale Republicii

Moldova trezeşte o îngrijorare serioasă în Ucraina. Acţiunile de luptă, desfăşurate
în raioanele dens populate cu folosirea tuturor tipurilor de armament modern,
inclusiv a aviaţiei, tancurilor, are ca urmare pieirea în masă a oamenilor, inclusiv a
concetăţenilor noştri, precum şi mari distrugeri de obiective civile şi industriale.
Guvernul Ucrainei îşi exprimă speranţa că măsurile privind reglementarea
conflictului, propuse în ziua de 25 iunie a.c. la Istanbul de către preşedinţii
Republicii Moldova, Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei, vor fi puse imediat în

386
aplicare de către părţile inamice. La rîndul său, Guvernul ucrainean este gata să
depună toate eforturile pentru realizarea acestor măsuri.
În acelaşi timp trezeşte o îngrijorare deosebită faptul că drept obiect al
acţiunilor de luptă a devenit Centrala hidroelectrică de la Dubăsari, a cărei
supunere sistematică tirurilor de artilerie ar putea să conducă la distrugerea
barajului şi să provoace o catastrofă ecologică de mari proporţii, precum şi să
creeze probleme serioase în privinţa alimentării cu energie electrică a raioanelor
din sudul Ucrainei. Am receptat cu o mare îngrijorare şi informaţia despre
operaţiunile subunităţilor speciale ale părţilor aflate în conflict în apropierea
depozitelor cu armament de artilerie şi muniţii, situate lîngă frontiera cu Ucraina.
Aceste acţiuni crează un mare pericol pentru cetăţenii Ucrainei şi s-ar putea
solda cu pierderi considerabile pentru economia statului nostru. Aceasta ar
constitui, de asemenea, o încălcare grosolană a prevederilor Protocolului său
adiţional din anul 1977 la Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor de
război (1949) - "Protecţia echipamentelor şi construcţiilor care comportă forţe
periculoase".
Avînd în vedere cele expuse mai sus, Guvernul Ucrainei cere părţilor implicate
în conflict să întreprindă măsuri urgente pentru încetarea acţiunilor de luptă în
aceste raioane. Cerem crearea condiţiilor pentru desfăşurarea lucrărilor de reparaţie
la Centrala hidroelectrică de la Dubăsari.
Escaladarea conflictului armat devine cauză a suferinţelor populaţiei paşnice,
generează fluxuri de refugiaţi, inclusiv spre teritoriul Ucrainei. Guvernul Ucrainei,
organele puterii şi opinia publică din Ucraina, călăuzindu-se de sentimente umane,
acordă adăpost şi asigură cu toate cele necesare, în raioanele de frontieră, multe mii
de locuitori din stânga Nistrului, mînaţi de război.
Totodată, chemăm părţile angajate în conflict să creeze condiţii pentru
revenirea refugiaţilor la casele lor şi ne rezervăm dreptul de a înainta cerinţa de a ni
se compensa cheltuielile legate de adăpostirea refugiaţilor.
Luînd în consideraţie eventualitatea unor consecinţe serioase pentru viaţa
populaţiei paşnice din cele două state, Ucraina insistă asupra organizării, împreună
cu părţile aflate în conflict, a inspectării tuturor obiectivelor cu grad sporit de
periculozitate în zona de conflict pentru retragerea din aceste raioane a
formaţiunilor armate şi asigurarea de nădejde a pazei lor.
Refuzul de a lua în consideraţie propunerile expuse, ne-ar putea constrînge să ne
revizuim atitudinea faţă de părţile implicate în conflict şi să examinăm posibilitatea
adoptării măsurilor prevăzute în statutul O.N.U.
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica
Moldova..., p.158)

387
 Nr.270
Nota Verbală № 635, din 28 iunie 1992, a Ministerului Afacerilor
Externe al Republicii Moldova adresată Ministerului Afacerilor
Externe al Federaţiei Ruse1
28 iunie 1992

МИНИСТЕРСТВУ ИНОСТРАННЫХ ДЕЛ

РОССИЙСКОЙ ФЕДЕРАЦИИ
Министерство Иностранных Дел Республики Молдова свидетельствует
свое уважение Министерству Иностранных Дел Российской Федерации и
имеет честь заявить следующее.
Руководство Республики Молдова с недоумением восприняло
вербальную ноту №13957/ИС от 27 июня 1992 года Министерства
Иностранных Дел Российской Федерации так как в зоне конфликта в
восточных районах Республики Молдова после Стамбульской встречи глав
государств от 25 июня с.г. не было предпринято никаких действий со
стороны сил, защищающих независимость и территориальную целостность
Республики, которые могли бы вызвать беспокойство руководства
Российской Федерации. Эскалация конфликта, наблюдавшаяся в последние
48 часов, была спровоцирована действиями военизированных формирований
левобережных районов, которые, используя дальнобойную артиллерию 14-ой
Армии, обстреляли села расположенные далеко от зоны конфликта на правом
берегу Днестра. Эти действия привели к новым жертвам среди мирного
населения, а также вызвали большие разрушения гражданских и
промышленных объектов.
Министерство Иностранных Дел Республики Молдова уполномочено
руководством Республики заявить, что протест МИДа Российской Федерации
необоснован и отклоняет его.
Руководство Республики Молдова в высшей степени заинтересовано в
мирном политическом разрешении конфликта. Сразу после встречи в
Стамбуле руководство Республики приступило к претворению в жизнь
стамбульских договоренностей.
Министерство Иностранных Дел Республики Молдова вновь
подтверждает решимость руководства Республики продолжить
конструктивные переговоры по урегулированию конфликта политическим
путем и выражает надежду на то, что и в российском руководстве
возобладает здравый смысл и будут приняты энергичные меры для
прекращения огня, недопущения дальнейшего кровопролития, выполнения
решений Стамбульской встречи глав четырех государств.
Министерство Иностранных Дел Республики Молдова пользуется
настоящим случаем, чтобы возобновить Министерству Иностранных Дел
Российской Федерации уверения в своем уважении.

1
Varianta în limba română a notei a fost publicată în ziarul "M.S." din 30 iunie 1992.
Ziarul mai informa cititorii că nota verbală a fost înmînată ambasadorului rus la Chişinău
Vladimir Pleciko "in dimineaţa zilei de 28 iunie" care "a fost invitat" la MAE al RM.
388
 Кишинэу, 28 июня 1992 года
[печать]

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., pag.160)

Nr.271
Cinci principii esenţiale în aplanarea conflictului din Moldova
formulate de dl Ion Hadărcă, prim-vicepreşedintele Parlamentului
Republicii Moldova, la întâlnirea din 28 iunie 1992 cu misiunea de
anchetă a ONU, condusă de Gilberto Schlittler
28 iunie 1992

1. Republica Moldova, ca subiect al O.N.U., are tot dreptul să apeleze la

comunitatea internaţională pentru a-şi asigura suveranitatea sta ală şi integritatea
pămînturilor şi a frontierelor sale în conformitate cu carta O.N. U.:
a) deoarece complexul economic republican energetic, financiar, informativ
încă se mai află în totală dependentă de Moscova;
b) Republica Moldova invită comisiile O.N.U. de a delega specialişti,
consultanţi, observatori permanenţi, inclusiv militari pentru elaborarea măsurilor
complexe de asigurare a suveranităţii economice, energetice, militare şi
informaţionale al unuia din cei mai tineri şi mai neprotejați subiecţi ai Comunităţii
internaţionale.
c) se solicită, de asemenea, ajutor umanitar pentru salvarea refugiaţilor.
d) nu sînt de neglijat nici acţiunile de sancţionare a infractorilor informaţionali.
e) conducerea Republicii Moldova va solicita O.N.U. să fie garantul
independenţei şi integrităţii tînărului stat.
2. Aflarea Armatei 14 a Rusiei pe teritoriul Moldovei continuă să fie factorul
destabilizator principal. Or, nici declaraţiile lui B. Elţin la Moscova şi Waşhington,
că Armata 14 va fi retrasă din Moldova nu au atenuat conflictul, ci l-au făcut şi
mai nebulos, dat fiind că în acelaşi timp ministrul apărării al Rusiei Graciov,
vicepreşedintele Ruțkoi şi chiar ministrul de externe Kozîrev emiteau declaraţii
contrare, cu caracter instigator. Există pericolul că decizia retragerii armatei,
asupra căreia se pare că nu există putere, va avea efect invers, va scoate aceste
forţe în afara oricărui control. Se vor retrage astfel un efectiv simbolic, trupe
fictive şi arsenal nesemniticativ, forţele, armamentul şi unităţile principale fiind
demult infiltrate şi subordonate de facto guvernului local de marionetă. Această
situaţie duplicitară va stimula traficul de arme şi contrabandă, nesupunerea şi
creşterea elementului criminal, declanşarea operaţiilor anarhiste după principiul
"ili pan, ili propal" (ori pe scut, ori sub scut). Reieşind din acestea, trebuie elaborat
un plan special care ar prevedea în toate amănuntele procesul complex de
dezarmare a zonei. În urma declanşării ireversibile a acestui proces sub
supravegherea şi protectoratul O.N.U. Moldova ar putea accepta chiar şi statutul
de zonă demilitarizată.

389
 3. În plan diplomatic, comisiile O.N.U. pot asigura audierea sistematică a
îndeplinirii cu stricteţe a Acordurilor din aprilie - mai a celor patru miniştri de
externe, întruniţi la Chişinău, Helsinki, Lisabona şi a comunicatului celor patru
preşedinţi ai Moldovei, României, Ucrainei şi Rusiei, întruniţi la Istanbul în 25
iunie curent.
4. Conform recomandărilor Comisiei mixte formate de Parlament, organul
legislativ suprem al Republicii Moldova, este dispus să procedeze la crearea în
această zonă conflictuală a condiţiilor optimale, pe bază legislativă adecvată şi
conform normelor de drept internaţional pentru libera dezvoltare a tuturor
grupurilor naţionale conlocuitoare şi a cetăţenilor Moldovei - prin acordarea unei
vaste autonomii administrative, culturale şi economice.
5. A se atrage atenţia că în caz de nesoluţionare, neglijare şi ignorare a
problemelor de mai sus, nu numai că se vor agrava dimensiunile crizei, dar va
apărea pericolul real de internaţionalizare a conflictului armat. Să nu uităm că
premisele istorico-politice ale acestui conflict sînt ascunse în consecinţele încă
nesoluţionate ale pactului Molotov-Ribbentrop, care a declanşat cel de-al doilea
război mondial.
În ansamblu, este necesar de atras atenţia că Moldova se află la temelia osiei
Baltica - Marea Neagră, cea mai oscilatorie axă geopolitică a zonei Europei de Est
şi axa generatoare de mai multe conflicte regionale şi mondiale. Organizaţia
Naţiunilor Unite, împreună cu alte instituţii internaţionale şi europene, trebuie
neapărat să se angajeze în elaborarea unui sistem eficient de securitate şi echilibru
în această extrem de complicată şi perturbată regiune a civilizaţiei pămîntești.
(S.Ț., nr.113, 2 iulie 1992)
Nr.272
Declaraţie a Guvernului Republicii Moldova în legătură cu luarea
de poziţie a guvernului Ucrainei faţă de conflictul din raioanele de est
ale Moldovei
29 iunie 1992

Guvernul Republicii Moldova a luat notă de poziţiile recente ale Guvernului

Ucrainei, în care se exprimă îngrijorarea acestuia faţă de escaladarea conflictului
din raioanele răsăritene ale Republicii Moldova.
Guvernul Republicii Moldova este, la rîndul său, profund îngrijorat de
evoluţiile din zona de conflict, îndeosebi după întîlnirea de la Istanbul a
preşedinţilor Federaţiei Ruse, României, Ucrainei şi Republicii Moldova,
întîmpinîndu-se mari dificultăţi din partea conducătorilor de la Tiraspol în punerea
imediată în aplicare a acordurilor convenite. Preşedintele, Parlamentul şi Guvernul
Republicii Moldova au trecut imediat la acţiuni concrete vizînd încetarea focului,
separarea forţelor şi discutarea statutului juridic al raioanelor răsăritene ale
Republicii, acţiuni care, din păcate, nu au dat până în prezent rezultate, ca urmare a
refuzului conducătorilor de la Tiraspol de a-şi trimite reprezentanţii la masa
tratativelor, refuzului lor de a permite deputaţilor din raioanele din estul Republicii
să participe la dezbaterile din Parlament consacrate soluţionării politice a
conflictului. Mai mult, prin declaraţiile pe care le fac, cei de la Tiraspol formulează
390
pretenţii şi condiţii nerealiste, vor să impună prin violenţă soluţia finală
convenabilă lor.
În acelaşi timp, a dobîndit dimensiuni îngrijorătoare campania de dezinformare
desfăşurată împotriva Republicii Moldova şi pe baza cărora se formulează acuzaţii
la adresa autorităţilor republicii. Astfel, zborurile limitate de recunoaştere ale
aviaţiei Republicii Moldova - din lipsă de alte mijloace tehnice de cercetare - sînt
prezentate ca raiduri de bombardament. Se vorbeşte despre nişte închipuite atacuri
întreprinse de armata Republicii cu elicoptere şi tancuri, deşi se ştie bine că
Republica Moldova nu dispune de asemenea tehnică. Se vorbeşte, de asemenea,
despre încălcarea înţelegerilor cu privire la încetarea focului, fără a fi condamnate
bombardamentele barbare de artilerie la care sînt supuse noapte de noapte satele
moldoveneşti din dreapta şi stânga Nistrului, care sînt distruse sistematic de
gardişti şi aliaţii lor. Sînt trecute însă cu vederea acţiunile de sabotare întreprinse de
liderii de la Tiraspol împotriva restului Republicii Moldova, prin blocarea căilor de
comunicaţii rutiere şi feroviare, prin întreruperea abuzivă a alimentării cu gaz
natural a oraşului Chişinău şi altor localităţi, ceea ce afectează, în principal,
populaţia civilă, inclusiv cetăţenii de naţionalitate rusă şi ucraineană care trăiesc în
republica. Lista exemplelor poate continua.
Guvernul Republicii Moldova reconfirmă şi cu această ocazie că este cel dintîi
interesat în soluţionarea politică grabnică a conflictului, pentru ca procesele
democartice începute în urma destrămării fostului imperiu sovietic să poată fi
continuate în mod normal. Imediat după întîlnirea de la Istanbul a celor patru şefi
de stat, Comisia mixtă parlamentară creată în scopul reglementării conflictului şi-a
început lucrările, fiind însă boicotată de deputaţii din raioanele din răsăritul
Republicii. Pornind de la considerente umanitare, Preşedintele Republicii a semnat
o ordonanţă cu privire la sprijinirea populaţiei civile din oraşul Bender, crearea de
condiţii care să permită reîntoarcerea cetăţenilor la vetrele lor. Din păcate, aceste
semnale au rămas fără ecou. Încurajaţi de sprijinul politic, militar şi financiar
acordat din exterior, conducătorii de la Tiraspol devin tot mai aroganţi, refuzînd
practic să se alinieze la hotărîrile de la Istanbul.
Guvernul este pe deplin conştient de necesitatea luării unor măsuri imediate în
vederea asigurării funcţionării normale, în condiţii de securitate deplină a
complexului hidroenergetic de la Dubăsari şi este decis să acţioneze în această
direcţie. De asemenea, Guvernul este deosebit de interesat în soluţionarea rapidă a
problemelor refugiaţilor - marea lor majoritate aflîndu-se în raioanele din dreapta
Nistrului - prin crearea de condiţii care să le permită revenirea în siguranţă la
locurile lor de trai. Guvernul este gata să iniţieze un program de inspecţii comune
la toate obiectivele din zona de conflict care prezintă un grad înalt de periculozitate
pentru asigurarea protecţiei acestora şi evitarea oricăror accidente, care ar putea
avea consecinţe grave cu caracter ecologic asupra populaţiei civile.
Toate acestea nu pot fi, însă, realizate fără aplicarea imediată a primelor
puncte din comunicatul de la Istanbul, şi anume încetarea totală şi definitivă a
focului şi începerea dezangajării militare, măsuri refuzate până în prezent de
conducătorii de la Tiraspol.
Tocmai de aceea Guvernul Republicii Moldova îşi exprimă speranţa că Guvernul
Ucrainei, ca şi alte guverne interesate, vor face uz de toate mijloacele de care
391
dispun pentru a determina conducătorii de la Tiraspol să treacă la realizarea
înţelegerilor convenite de cei patru şefi de stat, ca şi a principiilor şi recomandărilor
formulate de miniştrii de externe ai Federaţiei Ruse, României, Ucrainei şi
Republicii Moldova, pentru lansarea procesului reglementării politice, de durată, a
unui conflict care aduce mari prejudicii în primul rînd Republicii Moldova şi
tuturor cetăţenilor săi.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica

Moldova..., p.162)

Nr.273
Declaraţie a Ministerului Afacerilor Externe al României în legătură cu
evenimentele din Estul Republicii Moldova
29 iunie 1992

Ministerul Afacerilor Externe este profund îngrijorat de turnura evenimentelor

legate de conflictul din estul Republicii Moldova, în pofida înţelegerilor de la
întîlnirea la nivel înalt de la Istanbul, din 25 iunie 1992, a şefilor de state ai
Republicii Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei.
Pe de-o parte, se manifestă tendinţe de escaladare a conflictului, prin
menținerea stării de tensiune în oraşul Tighina şi, mai ales, intensificarea tirurilor
de artilerie şi alte arme în partea centrală a zonei de conflict, în scopul evident de a
distruge satele moldoveneşti din stânga Nistrului. Astfel de acţiuni nu pot fi
înţelese altfel decât ca o încercare de boicotare din partea conducătorilor de la
Tiraspol a punerii în practică a hotărîrilor adoptate de cei patru şefi de stat, o
îndepărtare de la spiritul de înţelegere şi de promovare a soluţionării politice a
conflictului.
Provoacă, de asemenea, îngrijorare faptul că se încearcă să se acrediteze ideea
că responsabile de neaplicare înţelegerilor de la Istanbul ar fi autorităţile legale de
la Chişinău, cu toate că acestea au trecut imediat la acţiune prin convocarea încă la
26 iunie a Comisiei mixte parlamentare însărcinată să acţioneze pentru încetarea
focului şi separarea forţelor în conflict; or, lucrările acesteia au fost boicotate de
deputaţii din raioanele din Estul Republicii. Pe de altă parte, se exercită presiuni de
tot felul, la umbra unui adevărat "război informaţional" şi a unei campanii susţinute
de dezinformare a opiniei publice internaţionale în legătură cu adevărata stare de
lucruri din Estul Republicii Moldova.
Se încearcă o politică a faptului împlinit în această parte a Republicii Moldova,
prin acţiuni de forţă realizate cu armament furnizat din Rusia prin intermediul
Armatei a 14-a; se insinuează că România ar furniza Republicii Moldova
armamente, dar nu se spune cine dă forţelor separatiste armamente, rachete
"Alazan", tancuri şi transportatoare blindate. Se proferează chiar ameninţări la
adresa Republicii Moldova, acte inadmisibile faţă de un stat suveran şi
incompatibile cu principiile fundamentale ale raporturilor dintre state, înscrise în
Carta ONU.

392
 La 27 iunie, MAE al Federaţiei Ruse a adresat o notă MAE al Republicii
Moldova, iar Guvernul Ucrainei a făcut o declaraţie în legătură cu conflictul din
partea de Est a Republicii Moldova. Ambele documente, date publicităţii, aduc
învinuiri nefondate Republicii Moldova şi nu numai că eludează realitatea, dar
constituie şi încercări de a exercita presiuni politice asupra autorităţilor legale ale
Republicii Moldova, de a le forţa, prin intimidare, să renunţe la integritatea
teritorială şi indivizibilitatea Republicii, să-i ştirbească independenţa şi
suveranitatea.
Se afirmă în aceste documente că, în pofida celor convenite la Istanbul de şefii
celor patru state, se continuă escaladarea conflictului, se foloseşte armament
modern, mor oameni nevinovaţi, apar mii de refugiaţi. Aşa este. Numai că
escaladarea conflictului se datoreşte acţiunilor aşa-numitelor Gărzi Nistrene, care
au "recurs" la arsenalele Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse, aflată fără un statut
legitim pe teritoriul Republicii Moldova, de unde s-au dotat cu armamente dintre
cele mai moderne. Apar, într-adevăr, mii de refugiaţi din raioanele din stânga
Nistrului. Se omite însă să se spună că aceştia sînt românii care se refugiază în
dreapta Nistrului şi ucraineni care se refugiază în Ucraina, datorită teroarei
"Gărzilor Nistrene". Nimeni nu s-a refugiat din raioanele din dreapta Nistrului în
raioanele din stânga Nistrului.
Republica Moldova nu are de ce să se teamă de presiuni şi ameninţări. De
partea sa sînt principiile dreptului internaţional înscrise în Carta ONU ţi justiţia
internaţională. Ea are şi trebuie să aibă toate competenţele fireşti ale unui stat
suveran, inclusiv să decidă în mod democratic asupra statutului raioanelor din
stânga Nistrului, aşa cum de altfel au recunoscut şi preşedinţii celor patru state în
comunicatul întîlnirii lor de la Istanbul.
Salutăm faptul că preşedintele Republicii Moldova, din dorinţa de a detensiona
situaţia din Tighina, a semnat la 27 iunie o ordonanţă prin care se stabileşte un
program de ajutor umanitar pentru cetăţenii oraşului şi de încurajare a revenirii
refugiaţilor din această localitate la căminele lor. Din păcate, eforturile făcute de
Comisia mixtă cvadripartită de a se trece la negocieri imediate între parţile în
conflict
Pentru realizarea prevederilor înţelegerii de la Istanbul şi, în primul rînd,
pentru încetarea focului nu au avut, până acum, un ecou pozitiv, ca urmare a
acţiunilor conducătorilor de la Tiraspol, încurajaţi de sprijinul politic, militar şi
financiar pe care îl primesc din exterior, în primul rînd din Federaţia Rusă, cu
încălcarea normelor celor mai elementare ale raporturilor dintre state.
Ministerul Afacerilor Externe reafirmă Hotărârea Guvernului României de a
acţiona cu toate mijloacele pe care le are la dispoziţie pentru a contribui la
reglementarea grabnică, pe căi paşnice, a conflictului, în conformitate cu
înţelegerile de la Istanbul, cu principiile şi recomandările formulate de întîlnirile la
nivelul miniştrilor de externe ai celor patru ţări în această privinţă.
M.A.E. al României îşi exprimă speranţa că Guvernele Federaţiei Ruse şi
Ucrainei vor acţiona folosind mijloacele de care dispun, în conformitate cu
obligaţiile pe care şi le-au asumat în cadrul mecanismului politic al celor patru
state, pentru reglementarea paşnica a conflictului, şi vor colabora, în continuare, cu
guvernele Republicii Moldova şi României în aceste mecanisme.
393
 M.A.E. al României apreciază că încercările de a se exercita acum, din nou,
presiuni asupra autorităţilor legale ale Republicii Moldova, nu numai că nu
contribuie la soluţionarea problemelor, dar adaugă dificultăţi suplimentare, într-un
proces de negocieri deosebit de complicat. În cazul în care campania de presiuni şi
intimidare a Republicii Moldova va continua, este cazul ca această situaţie să fie
adusă la cunoştinţa organelor competente ale CSCE şi Consiliului de Securitate,
pentru a se întreprinde măsurile necesare de protecţie a independenţei, suveranităţii
şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, în conformitate cu principiile Cartei
ONU şi ale Actului Final al CSCE.
M.A.E. îşi exprimă speranţa că dreptul, justiţia şi raţiunea vor triumfa, că se va
ajunge de urgenţă la încetarea focului şi separarea forţelor în conflict, condiţii
esenţiale pentru oprirea vărsării de sânge şi a pierderilor materiale, pentru lansarea
unui proces dinamic de negocieri, de natură să ducă la soluţii de durată în interesul
întregii populaţii a Republicii Moldova, al păcii şi liniştii în zona noastră
geografică.
29 iunie 1992

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.164)

Nr.274
Nota № 649 a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova
către Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei
30 iunie 1992

МИНИСТЕРСТВУ ИНОСТРАННЫХ ДЕЛ УКРАИНЫ

г. Киев
Министерство иностранных дел Республики Молдова свидетельствует
свое уважение Министерству иностранных дел Украины и имеет честь
сообщить следующее.
В то время, когда руководство Республики Молдова предпринимает все
меры по мирному политическому разрешению вооруженного конфликта в
соответствии с решениями Стамбульской встречи глав четырех государств,
когда в стране работает специальная миссия ООН по изучению фактов на
месте, лидеры сепаратистских сил, пользуясь определенной поддержкой из
вне, а также со стороны 14-й российской Армии, фактически делают все для
того, чтобы сорвать эти усилия.
В последние дни в зоне конфликта, в частности в городе Бендеры
(Тигина), наблюдается активное передвижение вооруженных формирований
и боевой техники гвардейцев, а также сил 14-й Армии. Так, в городе Бендеры
в микрорайоне "Солнечный" заняли боевые позиции 5 танков, у
горисполкома - 3 танка.
27 июня в город прибыли дополнительные воинские формирования 14-й
Армии и 4 автобуса с резервистами. Продолжает осуществляться
мобилизация лиц мужского пола, которым выдается оружие. В городе

394
возводятся баррикады из железобетонных блоков и плит. Дороги, ведущие в
город Бендеры минируются.
В районе села Парканы расположена крупная танковая группировка,
насчитывающая около 100 единиц танков типа Т-72, Т-82, готовая к ведению
боевых действий. Вызывают определенную озабоченность и кадровые
перемены в командующем составе 14-й Армии.
В город Тирасполь продолжают прибывать различные специальные
формирования и добровольцы из России.
По всей линии вооруженного противостояния со стороны гвардейцев
ведется систематический интенсивный обстрел позиций правительственных
сил, подучивших приказ о прекращении огня.
Необъявленная экономическая блокада, антигуманная по своей сути,
может способствовать лишь усугублению конфликта, а не его разрешению.
Лидеры из Тирасполя фактически пренебрегая решениями Стамбульской
встречи 4-х президентов, категорически отказываясь от участия в
переговорах и выдвигая при этом ультимативные условия, взяли курс на
"строительство самостоятельного суверенного государства".
Все указанные факты позволяют утверждать, что лидеры из Тирасполя
добиваются достижения своих амбициозных политических целей путем
вооруженной силы и диктата. Есть основания предположить также, что в
ближайшее время может начаться массированное наступление на силы
полиции и национальной армии Республики Молдова, поводом для которого
может послужить очередная провокация.
Исходя из вышеизложенного просим принять все необходимые меры для
предотвращения дальнейшей эскалации вооруженного конфликта на
многострадальной молдавской земле.
Ноты с аналогичным содержанием были направлены также
министерствам иностранных дел Румынии и Российской Федерации.
Министерство иностранных дел Республики Молдова пользуется
настоящим случаем, чтобы возобновить Министерству иностранных дел
Украины уверения в своем уважении.
Кишинэу, 30 июня 1992 года
(Arhiva alcătuitorilor)

395
 Nr.275
Notă informativă adresată Președintelui Comisiei parlamentare
permanente pentru apărare și securitate, domnului Anatol Țăranu
(finele lunii iunie 1992)
ПРЕДСЕДАТЕЛЮ ПОСТОЯННОЙ
КОМИССИИ ПАРЛАМЕНТА РЕСПУБЛИКИ
МОЛДОВА ПО ВОПРОСАМ ОБОРОНЫ И
ГОСУДАРСТВЕННОЙ БЕЗОПАСНОСТИ
господину Анатол ЦАРАНУ
ДОКЛАДНАЯ ЗАПИСКА
Докладываю Вам, что 19 июня с.г. около 17.00 в штабе при Глав-
нокомандующем Вооруженными Силами Республики Молдова, от опера-
тивного дежурного Бендерского ГОП поступила информация о том, что
вооруженные формирования т.н. ШЛР, усиленные бронетехникой, окружили
здание отдела городской полиции и ведут по нему интенсивный огонь. При
этом есть убитые и раненые полицейские. К этому времени бригада полиции
специального назначения МВД, по приказу Министра внутренних дел без
согласования со штабом при Главнокомандующем Вооруженными Силами
выдвигалась к городу Бендеры с целью оказания помощи окруженным
полицейским, которым грозила полное физическое уничтожение. В 18 часов
30 минут Министр внутренних дел господин К. Антош сообщил мне, что
дополнительные силы полиции введены в город. В последующем из МВД и
от командира 1-й тактической группы полковника Мамалыги (МВД), мне
неоднократно доккладывали, что гвардейцы и казаки отошли в панике, а
силы полиции контролируют полностью город. Об этом же мне сообщил
Министр внутренних дел господин К. Антош, добавив, что подразделения
подполковника Гэмурарь (МВД) заняли мосты через Днестр (железнодорож-
ный и шоссейный) со стороны Тирасполя и они заблокированы
железобетонными блоками, что делает невозможным их переход
сепаратистами и силами 14-й российской Армии к городу Бендеры. Ещё раз
мне было подтверждено, что полиция полностью контролирует город, а
оставшиеся сепаратисты укрылись в городском исполкоме.
В 22 часа 30 минут, в результате возникшей опасности прорыве танков
из Тирасполя, обстановка резко обострилась. Для исключения большого
кровопролития, больших потерь в рядах полиции, в создавшихся условиях по
просьбе Министра внутренних дел и в соответствии с устным приказом
Главнокомандующего Вооруженными Силами,
для отражения атаки о левого берега Днестра (главным образом танковой
атаки), к городу был направлен мотопехотный батальон аз бригады
полковника Карасёва, вооруженный противотанковыми средствами я
расположенный в учебном центре Булбоакского полигона. Батальону была
поставлена задача, выдвинуться в сторону Бендер по двум маршрутам и
остановиться на его окраине. Вход в город и выполнение задачи было
предусмотрено по дополнительной команде по радиосвязи. В дальнейшем
необходимо было выдвинуться к мосту Бендеры - Тирасполь и совместно с

396
полицией не допустить подхода военных формирований, главным образом
бронированной техники из Тирасполя, с целью предотвращения
кровопролития. Ко времени прибытия батальона на указанный рубеж,
примерно в 22 часа 30 минут, в штаб при Главнокомандующем
Вооруженных Сил Республики Молдова поступила информация от
командира 1-й тактической группы полковника Мамалыги о том, что в
городе Бендеры гвардейцев нет, силы правопорядка полностью
контролируют обстановку, мост через Днестр занят и заблокирован
железобетонными плитами. Для оказания непосредственной помощи,
уточнения подразделениям, действующим на Кишиневско-Бендерском
направлении, задач туда от Министерства обороны был направлен генерал
Дабижа, который и уточнил задачу мотопехотному батальону на командном
пункте в селе Варница.
В установленное время мотопехотный батальон вошел в г. Бендеры, не
встречая никакого сопротивления, к 24 часам вышел к мосту и приступил к
организации обороны. Силы полиции к данному времени убыли в город и
практически никакого взаимодействия, либо помощи в районе моста с её
стороны не было. С занятием обороны в районе моста, по позициям
батальона из села Паркань был открыт сильный артиллерийский
минометный огонь. Одновременно из окон близлежащих домов был открыт
кинжальный огонь из стрелкового оружия с тыла. Корректирование огня
осуществлялось с крыш построек батальона химической защиты,
принадлежащего 14-й Армии.
Примерно через 30 минут в район прибыл командир бригады пол-
ковник Карасёв с четырьмя 100-мм противотанковыми пушками и четырьмя
зенитными установками С-60. Всё это время с левого берега по городу
Бендеры велся ожесточенный артиллерийский огонь, в результате чего
пострадали мирные жители, военные объекты 14-й Армии (в частности, 130
отдельный батальон химической защиты).
С наступлением рассвета на позиции мотопехотного батальона
началась танковая атака. Одновременно из расположения войсковых частей
14-й Армии (123 ракетной бригады, расположенной в крепости, и 130
отдельного батальона химической защиты) по позициям наших войск был
открыт интенсивный огонь из стрелкового оружия.
Атаку удалось отбить, уничтожив при этом 3 танка. Однако большая
часть личного состава психологически не выдержала танковой атаки и
отошла с позиций. Последовавшие затем танковые атаки были отбиты
оставшимися офицерами управления бригады: комбригом полковником
Карасёвым, начальником штаба подполковником Чеходирь, командиром
батальона капитаном Продан.и оставшимися на позициях бойцами.
К II часам 20 июня обстановка на оборонительных позициях батальона
ухудшилась. В связи с этим в штабе (село Варница) было принято решение
направить на помощь обороняющимся в район моста 2-ю мотопехотную роту
3-го мотопехотного батальона, также прибывшую из учебного центра. В
пути следования рота была обстреляна и понесла потери в живой силе, в
связи с чем не смогла полностью выполнить поставленную задачу.
397
 Таким образом мотопехотный батальон вёл тяжелые оборонительные
бои до поздней ночи 20 июня. В ходе боя был контужен командир бригады
полковник Карасёв и ранен ряд офицеров управления бригады, потери в
живой силе возросли. Около часу ночи 21 июня, последние 26 защитников
позиций, по команде из штаба при Главнокомандующем Вооруженными
Силами Республики Молдова под руководством подполковника Чиходарь,
вышли из окружения и прибыли в село Варница. За время боя в районе моста
было подбито 9 танков и следует отметить, что за всё время боёв на
стратегически важном участке - к мосту через р. Днестр не прибыл ни один
представитель 1-й тактической группы от Министерства внутренних дел,
хотя г. Бендеры находится в зоне их ответственности, и с их стороны не было
организовано взаимодействие на месте между подразделениями
Министерства обороны и Министерства внутренних дел, несмотря на все
наши усилия. Для усиления подразделений, действующих на Бендерском
направлении, по просьбе командира 1-й тактической группы полковника
Мамалыги, штабом при Главнокомандующем Вооруженными Силами ещё 19
июня был направлен в его распоряжение 4-й мотопехотный батальон без
одной роты.
20 июня утром командир 1-й тактической группы полковник Мамалыга
поставил задачу командиру батальона на выход на Кицканский плацдарм,
однако в ходе марша, задача была изменена. Батальону необходимо было
выдвинуться в сторону Бендер. Примерно в II часов он вошел в г. Бендеры и
направился к зданию городского отдела полиции» где в дальнейшем
выполнял боевые задачи, поставленные командиром 1-й тактической группы
(МВД).
3 связи с открытым выступлением 14-й Армии Российской Федерации
на сторону сепаратистов, массовой передачей незаконным вооруженным
формированиям большого количества бронетехники, оружия и боеприпасов,
представлением гвардейцам и казакам территорий воинских частей для
ведения боевых действий против Вооруженных Сил Республики Молдова, во
избежание многочисленных жертв среди мирного населения и
предотвращения разрушений в г. Бендеры, по которому сепаратисты вели
интенсивный артиллерийский, минометный огонь, вечером 20 июня было
принято решение о выводе батальонов из города и занятия обороны на его
западной окраине.
Серьезные трудности в организации боевых действий 19-20 июня на
Бендерском направлении объясняются, прежде всего, внезапностью, с
которой воинские подразделения Министерства обороны были втянуты в
этот конфликт по вине руководства Министерства внутренних дел. Следуя
курсу, взятому руководством республики на мирное разрешение конфликта,
Постановлению Парламента от 18 июня 1992 года "О решении смешанной
комиссии по мирному разрешению вооруженного конфликта в восточных
районах Республики Молдова", командование Вооруженных Сил не
разрабатывало каких-либо планов наступательных операций на г. Бендеры.
Более того, 30% личного состава батальонов были отпущены в
краткосрочные отпуска. Для полного овладения и удержания 160-тысячного
398
города необходима была детальная разработка плана операции по силам,
месту и времени, а также большое количество живой силы и техники
(порядка одной дивизии), а не 2-3 батальона, не полностью
укомплектованные л вооруженные легким стрелковым оружием и
легкобронированными тягачами.
Кроме всего этого, на результаты операции повлияло в большой
степени отсутствие у Министерства внутренних дел элементарных понятий о
военном искусстве и навыков ведения войсковых операций, а также амбиции
и авантюризм некоторых его руководителей.
В сложившихся условиях руководство Министерства обороны и
командование воинских частей были вынуждены за считанные часы решать
сложнейшие вопросы, которые в соответствии с военной наукой и практикой,
требуют более длительного периода времени. В итоге чрезвычайно малый
лимит времени, отведенный на подготовку и продение Бендерской операции
повлиял на её результаты.
Министр обороны Республики
Молдова дивизионный генерал
И. Косташ
(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.276
Amendamentul Pressler Cu privire la libertate pentru Moldova
1 iulie 1992

Dnul Pressler. Dle Preşedinte, vă trimit un amendament şi cer luarea lui

imediata în considerare. Scopul amendamentului meu este de a întări poziţia
administraţiei care prevede că armata rusă trebuie să se retragă din Republica
Moldova. El sprijină, de asemenea, legea Încetării focului în Moldova şi propune o
comisie Internaţională pentru supravegherea retragerii trupelor ruseşti din acest stat
independent şi suveran. Îi mulţumesc Senatorului de Arizona, dl DeConcini, pentru
că a co-sponsorat încă de la început acest amendament.
Dle Preşedinte, în decursul ultimelor săptămâni, în Moldova au murit mulţi
oameni nevinovaţi in afară de militarii ucişi. Şi mă tem că nu vor fi ultimii, intr-
adevăr, dacă Moldova va fi dezmembrată cu forţa de către «separatiştii ruşi» din
Moldova, se va fi creat un precedent pentru utilizarea forţei militare în vederea
Îndeplinirii scopurilor politice În fosta Uniune Sovietică. Acest scenariu poate fi
repetat mâine in Ţările Baltice sau poate în Ucraina.
Situaţia din Moldova n-ar fi putut exista fără participarea măcar a câtorva
unităţi ale armatei a 14-a a Rusiei. Pentru acest motiv, Preşedintele Bush a făcut
apel la armata rusă să se retragă. Preşedintele Elţin pare a fi de acord şl a propus
încetarea focului şi negocieri.
Din păcate, poziţia Preşedintelui Elțin nu pare a fi împărtăşită de unii dintre
militarii ruşi şi ex-comuniştii din guvern. Potrivit afirmaţiilor secretarului de stat al

399
Federaţiei Ruse, Ghenadi Burbulis, Rusia este pregătită să aplice «sancţiuni
economice» care să forţeze Moldova să accepte crearea unei «republici nistrene».
Dle Preşedinte, aceasta este o afirmaţie directă în sprijinul separării ilegale a
autoproclamatei republici nistrene: Este o violare flagrantă a unui principiu cheie al
C.S.C.E., conform căruia graniţele trebuie schimbate numai pe cale diplomatică şi
cu consimțământul celor implicaţi.
Cu ocazia vizitei sale la Washington, Preşedinţele Elțin a semnat, împreună cu
Preşedintele Bush, un Acord de Colaborare şi Prietenie Americano-Rusă prin care
cele două ţări s-au înțeles să ”reafirme respectul lor pentru independenţa,
suveranitatea şi graniţele existente ale statelor participante la C.S.C.E., Inclusiv ale
noilor state independente, şi recunosc că schimbările de graniţe pot fi efectuate
numai prin mijloace paşnice şi de comun acord, în concordanţă cu regulile
dreptului internaţional şl cu principiile C.S.C.E.”.
Pentru ce atunci, cel puţin unele unităţi ale armatei a 14 a sprijină pe
secesioniştii comunişti din regiunea Nistrului? De ce permite guvernul rus co-
naţionalilor ruşi din regiunea Nistrului să impună o blocadă economică împotriva
Moldovei? Dle Preşedinte, cred că aceste întrebări, cer un răspuns precis.
Dle Preşedinte, în Rusia de astăzi faptele contrazic retorica. Pe deoparte Rusia
a recunoscut guvernul Moldovei. Prin aceasta a recunoscut de asemenea statul
Moldova, inclusiv graniţele lui actuale. Statele Unite de asemenea au recunoscut
guvernul Moldovei. Nici o ţară nu are dreptul să violeze suveranitatea Moldovei.
În repetate rânduri oficialităţile ruse au protestat împotriva aşa-ziselor acţiuni
ale noilor state care, potrivit acestor oficialităţi, ar viola drepturile minorităţilor.
Dle Preşedinte, în Moldova situaţia este inversă. Populaţia moldovenească a
regiunii nistrene, reprezentând 40% din populaţia zonei, este cea împotriva căreia
autorităţile comuniste acţionează discriminator. Aş dori să le reamintesc
Senatorilor că autorităţile autoproclamatei republici nistrene au fost printre primii
care s-au ridicat să sprijine încercarea de puci din august trecut. Aceste oficialităţi
nu sânt preocupate de drepturile omului ci de putere şi de întoarcerea la sistemul
fostei Uniuni Sovietice.
Dle Preşedinte, a luat contact cu mine reprezentantul Moldovei la Naţiunile
Unite. El a cerut Statelor Unite să amîne ajutorul către Federaţia Rusă până când
aceasta îşi retrage armata a 14-a din Republica Moldova. El a mai cerut Statelor
Unite să trimită observatori în regiunea conflictului pentru a verifica încetarea
focului – care în momentul de faţă nu este respectată – şi pentru a supraveghea
retragerea armatei a 14-a. Sânt cum nu se poate mai de acord cu ambasadorul
Moldovei la Naţiunile Unite. El are perfectă dreptate.
Dle Preşedinte, Rezoluţia pe care v-o supun are scopul de a promova
rezolvarea paşnică a situaţiei din Moldova. Ea cere Statelor Unite să îndemne prin
toate mijloacele posibile guvernul rus să-şi retragă armata a 14-a din Moldova, aşa
cum preşedintele Elţin a şi fost de acord să o facă. Rezoluţia sprijină o încetare a
focului viabilă în regiune. În sfârşit, prin ea se cere constituirea unui comitet militar
mixt de supraveghere pentru a observa retragerea ordonată şi rapidă a fostelor trupe
sovietice din Moldova.

400
 Dle Preşedinte, insist asupra adoptării acestui amendament care plasează
Statele Unite în mod ferm de partea păcii şi stabilităţii viitoare din Moldova şi
Rusia. Cer adoptarea amendamentului şi îl supun la vot.

( ”M.S.”, 4 iulie 1992)

Nr.277
Ziarul ”Moldova suverană” despre conferinţă de presă a dl. Anatol
Plugaru, Ministrul Securitaţii Naţionale al Republicii Moldova
1 iulie 1992

«Rusia nu vrea să înţeleagă că Transnistria este groparul ei»

Anatol Plugaru, ministrul securităţii naţionale al Republicii Moldova, a
organizat o conferinţă de presă în care s-a referit la implicarea Rusiei şi Armatei a
14-a în conflictul din Moldova. El a amintit de faptul că de decenii Rusia şi-a bătut
joc de moldoveni, făcînd acest lucru şi în prezent. Împotriva Republicii Moldova a
fost dezlănţuită o campanie nemaiîntîlnită, neruşinată de dezinformare. Mijloacele
de informare din Rusia, în special telecompania «Ostankino», minte şi falsifică
deliberat realitatea din republica noastră.
Acţionăm, a spus ministrul Plugaru, prin organele noastre teritoriale, lucrăm
cu oamenii pentru a contracara acest val de minciuni. În ce priveşte rezultatele
obţinute, le apreciez ca fiind foarte nesatisfăcătoare. Acest război informaţional
este pierdut de noi. Ceea ce se întîmplă acum în sudul republicii se datorează şi
incapacităţii de a duce din partea noastră un război informaţional.
Referitor la zvonurile privind scurgerea de informaţii de la Ministerul
Securității Informaţionale, A. Plugaru a afirmat că nu are cunoştinţă de aşa ceva.
În legătură cu afirmaţiile privind existenţa unei «coloane a cincea» în
Parlament, ministrul a afirmat că respectiva coloană există nu numai în Parlament,
ci şi în republică, fiind puternică prin probabilitatea implicării ei. Există semnale că
în republică acţionează diversionişti pregătiţi de specialişti de profesie. Serviciile
noastre acţionează pentru reţinerea acestora, a spus A. Plugaru.
Dispunem de date exacte, pe ore şi zile, privind participarea militarilor
Armatei a 14-a de partea separatiştilor. În această direcţie lucrează pentru noi sute
de patrioţi, unii riscîndu-şi chiar viaţa. În zona de conflict acţionează, de asemenea,
bande și grupări înarmate care terorizează populaţia paşnică.
În ce priveşte posibilitatea ca în sud, Comratul să facă joncţiunea cu
Tiraspolul, A. Plugaru a exprimat temerea că se acţionează, din păcate, în vederea
deschiderii unui al doilea front. Totul depinde de evoluţia situaţiei din stînga
Nistrului, care se desfăşoară deocamdată nu aşa cum am dori noi.
Aş putea spune, a afirmat ministrul, că aproximativ 80 la sută din efectivul
Armatei a 14-a este de partea separatiştilor, însă rămîn în cadrul acestui eşalon
militar. În primirea unui ordin adecvat, toţi se vor ridica în apărarea separatiştilor.

401
 În continuare, ministrul a confirmat existenţa unor «liste negre» întocmite la
Tiraspol şi cuprinzînd importante personalităţi politice şi culturale ale republicii
care, la momentul potrivit, ar urma să fie lichidate.
Ceea ce se petrece la noi, a spus A. Plugaru, este o piatră de încercare a
vechiului imperiu de a se regenera. În Transnistria se hotărăşte cine va fi viitorul
preşedinte, sau viitorul premier al Rusiei, tot acolo se hotărăşte cine va fi
preşedintele sau prim-ministrul Ucrainei.
Este foarte greu de înţeles ce caută Rusia acolo. Totul rezidă într-o stereotipie
de gîndire şovinistă. Aici îşi va frînge gîtul imperialismul nesăţios. Virusul pe care
îl cultivă acolo îl va distruge în final. Rusia nu vrea să înţeleagă că Transnistria este
groparul el. Nu vreau rău Rusiei, dar într-adevăr aşa se va întîmpla.
Le-am spus: daţi-ne voie să restabilim ordinea în Transnistria, să-i distrugem
pe cel doi-trei bandiţi. Mii de oameni rătăciţi, induşi în eroare, se luptă, dar pentru
ce? Sute de morţi, mii de răniţi, numeroase case distruse, zeci de întreprinderi
afectate. Pentru ce? Rusia şi-o face cu mîna ei, a spus Anatol Plugaru.
În ce priveşte existenţa unor formaţiuni clandestine, care aşteaptă semnalul
pentru a intra în acţiune, ministrul a afirmat că nu are cunoştinţă despre ele. «Avem
unele semnale despre unele persoane şi le verificăm».
«Luptăm cu Rusia, oameni buni! Nu cu cei din Transnistria. Şovinismul
velicorus nu a murit încă», a afirmat ministrul Securităţii Naţionale, subliniind că
Rusia are un mare interes în zonă.
În legătură cu înlocuirea lui Netkaciov la conducerea Armatei a 14-a cu
generalul Lebedi, ministrul a afirmat că «a avut relaţii bune cu Netkaciov, care
dorea sincer să nu admită un război civil. E1 a făcut acest lucru în măsura în care i-
a permis funcţia pe care o deţinea şi a făcut-o sincer. A avut însă de comandat o
adunătură de militari rebeli, greu de condus. Numai datorită lui Armata a 14-a nu
este în prezent implicată în întregime în conflict.
Netkaciov a fost înlocuit pentru că nu a îndeplinit ordinul «de a ne pune la
punct», pentru că a admis grupări înarmate, a spus ministrul Securităţii Naţionale.
(M.S., 1 iulie 1992)

Nr.278
Declaraţie a Comisiei mixte pentru rezolvarea pe cale paşnică a
conflictului armat din raioanele răsăritene ale Republicii Moldova
3 iulie 1992
Comisia mixtă, formată de Parlament la 11 iunie 1992, cu concursul şi
sprijinul activ al conducătorilor comitetelor executive raionale Camenca
(L.Mateiciuc), Criuleni (V.Ceban), Floreşti (N.Barbăscumpă), Grigoriopol
(S.Leontiev), Orhei (V.Bobeico), Rezina (N.Proca), Rîbniţa (N.Makuşinski),
Slobozia (A.Budeac), Şoldăneşti (V.Macovei), Ştefan Vodă (V.Vartic), ai
comitetelor executive orăşeneşti Bender (V.Harcenko), Dubăsari (V.Finaghin),
Rîbniţa (A.Iuteş), Tiraspol (V.Litovcenko), a elaborat un acord privind principiile
de bază ale reglementării paşnice a conflictului armat, instaurării păcii şi înţelegerii
in raioanele şi oraşele Republicii Moldova, care au fost puse la baza documentului
402
cu titlu analogic, aprobat prin Hotărirea Parlamentului nr.l062-XII din 16 iunie
1992. Au fost întreprinse măsuri concrete în vederea asigurării încetării garantate a
focului, au fost aprobate condițiile retragerii forțelor armate şi a formaţiunilor
paramilitare, respectării ordinii de drept in zona de conflict.
Cu toate acestea, la scurt timp după adoptarea unor decizii atît de importante,
unii membri ai comisiei mixte şi unii preşedinţi ai comitetelor executive din stingă
Nistrului şi din oraşul Bender, sub influenţa liderilor separatiştilor, au luat calea
blocării activităţii comisiei, renunţării la deciziile comune adoptate anterior.
Încâlcind înţelegerile atinse, îşi continuă escapadele criminale şi formaţiunile
armatei nelegale, care folosesc artileria, tancurile şi alte tipuri de armament
modern. Omorînd oameni paşnici, distrugîndu-le casele, obiectivele industriale şi
agricole, ei aduc astfel nenorociri în multe familii şi pricinuiesc pagube
irecuperabile economiei republicii.
Separatiştii din Transnistria, mizînd pe susţinerea formaţiunilor armate
nelegale şi a Armatei 14, angajate în conflict, continuă să insiste asupra cerinţelor
lor, şi fără ca să le reducă caracterul categoric, se dedau la noi aventuri. Profitînd
de faptul că în republică aproape toate cele mai importante întreprinderi industriale
au fost construite în partea stîngă a Nistrului, separatiştii au blocat gazul şi energia
electrică spre acea parte a raioanelor Moldovei care sînt alimentate din aceste
surse. Ei n-au luat în consideraţie nici faptul că la construirea acestor obiective au
fost folosiţi banii întregului popor şi nici faptul că de pe urma acţiunilor lor
inumane au de suferit cetăţeni, copii şi bătrîni, bolnavi şi invalizi care nu sînt
vinovaţi cu nimic. Aventurierii politicii se conduc nu de normele morale general-
umane, ci urmăresc doar anumite scopuri care să îndreptăţească orice mijloace.
Toate acestea îngreuiază soluţionarea conflictului şi instaurarea păcii pe pămîntul
Moldovei.
Comisia mixtă adresează tuturor membrilor ce intră în componenţa sa,
preşedinţilor comitetelor executive raionale şi orăşeneşti din partea stîngă a
Nistrului, conducătorilor de întreprinderi, instituţii şi organizaţii, tuturor oamenilor
de bună credinţa rugămintea de a-i opri pe liderii separatiştilor, care au adus
nenorociri poporului, de a curma acţiunile lor nelegale care pot lua proporţii şi mai
mari, depăşind focarele existente.
Numai renunţînd la orice ambiţii, numai pe calea negocierilor şi a căutării de
soluţii constructive, raţionale este posibilă astăzi ieşirea din situaţia creata. Primii
paşi bine chibzuiţi unul in întîmpinarea altuia au fost deja făcuţi, la ei trebuie să
revenim pentru a proceda la îndeplinirea principiilor de bază pentru reglementarea
paşnică a conflictului armat, pentru instaurarea păcii şi înţelegerii în raioanele
răsăritene ale Republicii Moldova, elaborate în comun cu deputaţii din partea
stingă a Nistrului şi aprobate de Parlament. Toate acestea trebuie realizate
neîntîrziat, in numele întregului popor al republicii noastre, în numele viitorului
nostru şi al viitorului copiilor noştri.
Comisia mixtă consideră necesar de a se proceda la îndeplinirea documentului
menționat mai sus, a înțelegerilor atinse în cadrul întrevederii șefilor celor patru
state – Moldova, Rusia, România, Ucraina – care a avut loc la Istanbul la 25 iunie
1992, întîlnirii Președintelui Moldovei Mircea Snegur cu Președintele Rusiei Boris
Elțin, care a avut loc la Moscova la 3 iulie 1992, precum și de a se canaliza toate
403
eforturile spre încetarea imediată a focului și oprirea războiului fratricid în
Republica Moldova.
Adoptată la ședința comisiei mixte
care a avut loc la Ștefan Vodă, în ziua de 3 iulie 1992

(S.Ț., nr.116, 7 iulie 1992)

Nr.279
Declaraţie a Comandantului Armatei a 14-a de gardă, Alexandr Lebed
4 iulie 1992

Заявление командующего 14-й общевойсковой гвардейской российской

армией
Прежде чем излагать суть заявления, хочу сделать три оговорки.
1. Официально фиксирую, что нахожусь в здравом уме, в доброй памяти.
Практически – здоров и отвечаю за каждое свое слово.
2. Хотел бы сразу отмести возможные обвинения в том, что я, генерал,
человек военный, вмешиваюсь в политику. Я категорически отвергаю такие
обвинения и заявляю вам, что буду говорить как русский офицер, у которого
есть совесть.
3. Пресс-конференции в обычном смысле сегодня не будет. Говорить буду
я, вы будете слушать, если вам это интересно, на вопросы сегодня отвечать не
буду.
Я обращаюсь прежде всего к Вам, первый Президент свободной России
Борис Николаевич Ельцин. Я обращаюсь также к президентам суверенных
республик, к народам, правительствам и парламентам, ко всем, кому будет
интересно меня слушать.
Товарищ главнокомандующий, я, командующий 14-й общевойсковой
армией генерал-майор Лебедь, вам докладываю.
На границе Приднестровской Молдавской Республики и Республики
Молдова нет межнационального конфликта. 39 процентов населения
Приднестровья - молдаване, 26 - украинцы, 24 -русские. Эти люди всегда
жили между собой в мире. Здесь они родились, выросли, здесь могилы их
предков. Здесь имеет место геноцид, развернутый против собственного
народа. Я подтверждаю это некоторыми фактами.
Только с приднестровской стороны, по состоянию на сегодняшний день,
количество убитых достигает 650 человек, раненых - до четырех тысяч.
Подавляющее большинство убитых и раненых - до двух третей - это мирное
население. Это женщины, старики, дети. Это не военнослужащие, не
военнообязанные, это люди, не состоящие в военизированных
формированиях. Если в Бендерах идет «восстановление конституционного
порядка», тогда всему мировому сообществу надлежит пересмотреть понятие
«оккупация».
По самым последним данным, в городе Бендеры консервный завод
разграблен, вывезена готовая продукция, завод сгорел. Маслоэкстракционный

404
завод - вывезена готовая продукция, завод сожжен, заминирован. Пивзавод -
вывезена готовая продукция. Биохимзавод - вывезена часть оборудования,
разграблен, сожжен. Молочный комбинат - частично выведен из строя.
Хлебокомбинат – разграблен. Обувная фабрика – разграблена. Магазины
практически все разграблены. Детская поликлиника, СЭС, горполиклиника,
женская консультация, гинекологическое отделение - разграблены.
Полностью выведено из строя освещение города. Варницкий водозабор
выведен из строя. Центральная телефонная подстанция разрушена. Разрушено
до 50% жилого фонда. Выведены из строя путем разрушения, подрыва
практически все школы, детские сады, лечебные учреждения. Население
города Бендеры, которое там еще осталось, даже если допустить, что завтра
там воцарится мир, - это обреченные на нищету люди. Им негде заработать
кусок хлеба. Все те предприятия, на которых это можно было бы сделать,
разрушены, разграблены), развалены, взорваны складские помещения и
производственные помещения.
Постоянно наращивается диверсионная деятельность. Основные усилия
направлены на выведение из строя энергетических мощностей, линий
электропередачи. По состоянию на 4 июля выведены из строя ЛЭП - 330
киловольт Днестровск-Кишинев, ЛЭП - 110 киловольт Днестровск -
Тирасполь - Бендеры, ЛЭП Тирасполь - Кицканы - Толмазы - Чобручи,
подстанция Бендеры Южная. Вчера я получил информацию, что на
территории Украины взорваны опоры линий электропередачи Могилев -
Каменец-Подольский. Таким образом, энергоснабжение народного хозяйства
Приднестровья сильнейшим образом нарушено.
Количество беженцев, по разным данным, исчисляется от 120 до 150
тысяч человек. Сосчитать более точно невозможно.
Я официально докладываю, что здесь, на территории Приднестровья, нет ни
посткоммунистического, ни прокоммунистического, ни некоммунистического,
никакого другого режима. Здесь просто живут люди, которых систематически,
иезуитски, зверски уничтожают. Причем уничтожают таким образом, что
эсэсовцы образца 50-летней давности просто сопляки.
Военный совет армии располагает обширными кинофото-
видеоматериалами и готов представить их для рассмотрения любой комиссии,
назначенной международным сообществом.
Я докладываю, что систематический обстрел плотины в Дубоссарах
создал реальную предпосылку колоссальной экологической катастрофы. В
случае разрушения тела плотины находящиеся в водохранилище 465
миллионов кубометров воды устремятся вниз по руслу Днестра. Волной
высотою непосредственно у Дубоссар 20 метров и к Чобручам - до 6 метров
будет снесено все, в том числе 31 населенный пункт на правом и 26 на -левом
берегах Днестра, уничтожены все низководные мосты, водозаборы и
очистные сооружения...
Я уже не говорю о том, что на территории Бендер имеется множество мест
складирования отравляющих веществ типа аммиачной воды, хлора,
сниженного газа. Вчера только усилиями военнослужащих релейно-
кабельного батальона была предотвращена большая катастрофах Пулями
были пробиты резервуары со сжиженным газом, и этот газ начал вытекать и
405
расстилаться по земле. Была создана реальная предпосылка к взрыву колос-
сальной силы. Воины заслонили собой город.
Я считаю необходимым довести до сведения всех, что ведущиеся сейчас
переговоры на самом высшем уровне – есть не что иное, как попытка
выиграть время, обеспечить себе время для создания наступательной
группировки. Народ молдавский воевать не хочет. Это добрый и мирный
народ, когда-то был веселым и жизнерадостным. Министерству обороны
Молдовы не остается ничего иного, как задействовать наемников.
Факты. На протяжении последних 1-2 суток в районы Кошницкого и
Кочиерского плацдармов срочно перебрасываются артиллерийские системы
большой мощности с целью обстрела Тирасполя, Дубоссар, Бендер. На
Маркулешты, аэродром под Бельцами, переброшены 32 румынских летчика-
добровольца - для тех МИГ-29, которые там базируются. В ближайшие дни
должны прибыть, а может быть, уже прибыли, 10 МИГ-25. Пилоты - ру-
мынские опознавательные знаки Республики Молдова. На бывшем учебном
центре воздушно-десантных войск в Бульбоках, 50 километров восточнее
Кишинева, завершается формирование и боевое сколачивание отряда
спецназначения. Инструкторы - румынские, экипажи БМП и БМД
формируются за счет румынских офицеров и рядового состава. Резко
увеличивается приток снайперов из Литвы и Латвии, едут преимущественно
женщины. С помощью установок «Ураган» спланированы нанесения ударов
по единственному на территории Приднестровья Тираспольскому аэродрому
и. по отдельным объектам и городкам 59-й мотострелковой дивизии.
Некоторые выводы.
На эту благодатную землю легла тень фашизма. Я считаю, что бывшая
огромная страна должна об этом знать. И должна вспомнить, чего ей стоило
47 лет назад сломать фашизму хребет. И должна пошевелить в своей
исторической Памяти. И должна вспомнить о том, чем оборачиваются
уступки фашизму. И должна принять все меры к тому, чтобы фашисты заняли
подлежащие места на столбе. Желательно на Кочиерском плацдарме, земля
которого до сих пор набита осколками и каждый метр которой полит кровью
освободительной армии в 1941-1945 годах.
Второе. То, что я увидел, услышал и наблюдал, дает мне моральное право
заявить (как бы это парадоксально ни звучало, а может быть, и смешно, не
берусь судить), что я не могу рассматривать законно, подчеркиваю, законно
избранного президента Молдовы Снегура как президента. Да, избран законно,
но на волне роста эйфории, роста национального самосознания,
самоуважения, но вместо державного руководства организовал фашистское
государство, и клика у него фашистская. Министр обороны, генерал, а точнее
не генерал, а людоед от ДОСААФ, бригадный генерал Косташ с вечера
отмобилизовывает людей, а утром бросает их в бой... У меня по отношению к
фашистам однозначная, четкая, вполне определенная позиция. И я хотел бы
обратить на это обстоятельство внимание народа древней Молдовы. Пусть он
задумается, кто им правит и куда его ведут.
Третье. Наверное, нам всем, вместе взятым, жителям Земли (я манией
величия не страдаю, можете зафиксировать и этот факт) нужно объединить
усилия в том, чтобы мы заняли вполне определенную позицию. Настало такое
406
время - занять определенную позицию. Пора прекратить болтаться в болоте
малопонятной, маловразумительной политики. Что же касается державы,
которую я имею честь здесь представлять, могу добавить еще то, что хватит
ходить по миру с сумой. Как козлы за морковкой. Хватит. Пора за дело
браться, державность блюсти. Возьмемся - у нас занимать будут.
И самое последнее. Я завершаю свое заявление тем, с чего начал. Я
говорил, как русский офицер, у которого есть совесть, по крайней мере я это
твердо знаю. Я говорил это для того, чтобы все задумались. Подчеркиваю, я
сказал, а вы, товарищи политики, и ты, Господин Народ, думайте.
Я благодарю вас за внимание.
А. И. Лебедь, командующий 14-й армией
4 июля 1992 г.
г. Тирасполь.
(Alexandr Lebed, Za derjavu obidno…, Moscova, 1995, anexe)

Nr.280
Rezoluţia de la Budapesta a Adunării Parlamentare a CSCE cu privire
la Moldova
5 iulie 1992

With a view to stop the bloody flow from the Dniester banks, the CSCE
Parliamentary Assembly:
1) Requires urgent cease-fire between the parties involved in the conflict from
the Eastern part of the Republic of Moldova;
2) Asks immediate measures in the respect to obtaining the neutrality of the
14th Army of Russia, which is Placed with no legal status on the territory of the
Republic of Moldova, independent and sovereign state, member of United Nations,
with a view to obtain, as soon as possible, its complete withdrawal.
3) Requires from the Council of Ministers of the CSCE to adopt proper
measures in order to fulfill the above.
(OSCE. Documents 1973-1997.
OSCE CD-ROM Archive)

Nr.281
Ziarul ”Sfatul Țării” despre Ordinul de încetare a focului în
Transnistria
6 iulie 1992

În conformitate cu înţelegerea convenită la 6 iulie între preşedinţii Rusiei şi

Moldovei cu privire la încetarea focului în raioanele răsăritene ale Republicii
Moldova şi în baza acordului comun realizat între reprezentantul plenipotenţiar al
Preşedintelui Federaţiei Ruse, general-colonel V.M.Semionov, primul viceministru
al apărării Republicii Moldova, generalul de brigadă P.Creangă, şeful Direcţiei de

407
apărare a aşa-zisei republici nistrene, general-maior Ş.Chiţac, în prezenţa
comandantului Armatei 14 a Federaţiei Ruse, general-maior A.I.Lebed, a fost
semnat un ordin, în care, între altele, se arată:
1. A se înceta imediat focul din toate tipurile de arme, de tehnică militară şi altă
tehnică, adaptată pentru desfăşurarea acţiunilor de luptă.
2. De la ora 00.00, 8 iulie, se retrag de pe poziţiile de foc aruncătoarele de mine
şi sistemele de artilerie, vehiculele blindate, lansatoarele de rachete, tunurile şi
instalaţiile antiaeriene, care se concentrează, pînă la ora 10.00, 8 iulie, în zonele
stabilite de comun acord. În acelaşi termen îşi încetează acţiunea şi se retrag în
zonele subunităţilor lor lunetiştii, grupurile di spionaj şi de diversionişti.
3. În vederea efectuării unui control în vederea executării întocmai a acordurilor
convenite, a crea grupuri mixte de control din partea Ministerului Apărării al
Republicii Moldova, formaţiunilor armate din Transnistria, Armatei 14 a F.R. şi a
observatorilor din partea Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse, echipaţi cu
mijloace de telecomunicaţie. De la ora 10.00, 8 iulie a.c., a asigura securitatea
efectuării controlului, cu folosirea în acest scop a elicopterelor.
4. Pînă la ora 16.00, 8 iulie a.c., observatorii însărcinaţi cu controlul în
componenţa grupurilor mixte, urmează să raporteze rezultatele activităţii.
5. Măsurile întreprinse sînt date publicităţii populaţiei de către toate mijloacele
de informare în masă.
Ordinul este semnat de către toţi generalii sus-menţionaţi.
După cum a aflat corespondentul ITAR-TASS, citată de Moldova-pres, "ordinul
urma să fie citit la ora 6.00. ora locală, la postul de radio din Tiraspol.
(S.Ț., nr.118, 9 iulie 1992)

Nr.282
Hotărâre a Parlamentului Republicii Moldova privind posibilitatea
formării Forţelor unite de dezangajare a părţilor implicate în conflictul
din raioanele de est ale Republicii Moldova
7 iulie 1992

În legătură cu agravarea conflictului din raioanele de est ale Republicii

Moldova şi în scopul de a permanentiza încetarea focului şi de a dezangaja părţile
implicate în conflict, potrivit cu înțelegerea dintre președinții Moldovei, României,
Rusiei şi Ucrainei de la Istanbul din 25 iunie 1992, Parlamentul Republicii
Moldova hotărăşte:
1. Se adresează parlamentelor şi şefilor de state ale Republicii Bielarusi,
Bulgariei, Federaţiei Ruse, României, Ucrainei cu propunerea de a-şi da acordul să
formeze, în comun cu Republica Moldova, din efectivele acestora, forţe unite de
dezangajare a părţilor implicate în conflict.
2. Ministerul Apărării, în termen de trei zile, va prezenta Guvernului schema,
modalitatea şi graficul întroducerii pe teren a Forţelor unite de dezangajare şi va
organiza cantonarea acestora.
3. Ministerul Afacerilor externe va crea condiţii pentru funcţionarea
mecanismului politic, elaborat la întâlnirea cvadripartită a miniştrilor de externe, şi
408
în primul rând pentru asigurarea activităţii observatorilor militari şi ai Comisiei
mixte de control pentru respectarea încetării focului şi dezangajarea Forţelor
implicate în conflict.
4. Ministerul Economiei şi Finanţelor va prevedea alocaţii pentru acoperirea
cheltuielilor legate de întroducerea Forţelor unite de dezangajare.
5. Guvernul, în comun cu Comisia pentru securitatea statului şi problemele
militare Parlamentului, va ţine sub un control strict îndeplinirea punctelor 2, 3 şi 4.
6. Se recomandă mijloacelor de informare în masă să oglindească obiectiv
evenimentele din zona de conflict şi îndeplinirea prezentei Hotărâri.
7. Prezenta Hotărâre întră în vigoare la data adoptării.
Parlamentul cheamă toţi cetăţenii Moldovei, forţele implicate în conflict să
susţină politica promovata de Preşedintele Republicii, de Parlament şi de Guvern în
vederea soluţionării paşnice, pe cale parlamentară, a conflictului.
Alexandru MOŞANU,
Preşedintele Republicii Moldova
Nr. 1077-XII
Chişinău,
7 iulie 1992

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova...,

p.174)

Nr.283
Declaraţie a Senatului şi Camerei Deputaţilor ale României cu
privire la conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova1
10 iulie 1992

Parlamentul României, profund îngrijorat de conflictele sângeroase din raioanele

de est ale Republicii Moldova şi dorind dezangajarea părţilor, potrivit înţelegerii
dintre preşedinţii Moldovei, României, Rusiei şi Ucrainei de la Istanbul din 25
iunie 1992, precum şi luînd în considerare Hotărârea Parlamentului Republicii
Moldova din 7 iulie 1992, declară următoarele:
1. Soluţionarea conflictelor din raioanele de est ale Republicii Moldova se poate
face numai pe cale politică şi în conformitate cu normele C.S.C.E., Cartei O.N.U.,
Cartei de la Paris pentru o nouă Europă şi principiile dreptului internaţional.
2. Considerăm, în acest context, că mecanismul politic, creat de miniştrii de
externe ai Republicii Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei trebuie sa
acţioneze în continuare potrivit înţelegerii de la Istanbul din 25 iunie 1992, pentru
dezamorsarea situaţiei conflictului din zonă.
3. Până la retragerea armatei a 14-a de pe teritoriul Republicii Moldova, potrivit
termenelor ce se vor conveni prin negocieri bilaterale între Republica Moldova şi

1
Declaraţia a fost adoptata in sedinte separate de Senatul şi Camera Deputaţilor ale
României.
409
Federaţia Rusă, trebuie asigurată neutralitatea şi stabilit statutul juridic al acesteia
ca armată străină staţionată pe teritoriul unui stat independent şi suveran.
4. În situaţia în care în Republica Moldova vor continua acţiunile ce pun în
pericol independenţa, suveranitatea statului şi viaţa cetăţenilor, Parlamentul
României cere Guvernului să apeleze la intervenţia Consiliului de Securitate al
O.N.U. în sprijinul Republicii Moldova.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.175)

Nr.284
Declaraţia interpretativă a Delegaţiei Republicii Moldova făcută cu
ocazia adoptării Declaraţiei Summitului CSCE de la Helsinki
10 iulie 1992

Interpretative statement by Moldova

I would like to make an interpretative statement in connection with the
Summit Declaration just adopted by the Plenary:
Paragraph 15 of the Declaration refers to the “stationing of foreign armed forces
on the territories of the Baltic States without the required consent of those countries”.
Furthermore, the Declaration states that “in line with basic principles of
international law and in order to prevent any possible conflict, … the participating
States concerned [must] conclude, without delay, appropriate bilateral agreements,
including timetables, for the early, orderly and complete withdrawal of such
foreign troops…”
I should like to state that these provisions are equally applicable to the
Republic of Moldova. My country is faced with a similar situation and the
withdrawal of foreign troops from its territory is an essential prerequisite for the
peaceful settlement of the conflict in the eastern part of my country.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica

Moldova..., p.176)

Nr.285
Ziarul ”Izvestia” despre sancționarea utilizării armatei a 14-a drept
forță de pacificare de către Duma de stat a Rusiei
10 iulie 1992

ПАРЛАМЕНТ РОССИИ САНКЦИОНИРОВАЛ ИСПОЛЬЗОВАНИЕ 14-

й АРМИИ В КАЧЕСТВЕ МИРОТВОРЧЕСКОЙ СИЛЫ
Пожалуй, никогда еще Верховный Совет РФ не был так близок к
принятию решения, которое не только ставило страну на грань войны с
соседним государством, но и влекло бы за собой цепь разрушительных
последствий для самой России, как вечером 8 июля. В этот день, когда в
410
Приднестровье было объявлено о прекращении огня и начался отвод тяжелых
вооружений и техники из зоны конфликта, российский парламент обсуждал
текст своего Заявления о ситуации в этом регионе.
Главный смысл принятого в итоге долгих и бурных дебатов Заявления
сводится к тому, что высший законодательный орган России дает санкцию
на применение в Приднестровье 14-й армии в качестве миротворческой силы
до той поры, пока согласно договоренности между президентами Молдовы,
Украины и России не будут сформированы и введены в зону конфликта
межгосударственные миротворческие силы СНГ.
Выступивший на заседании заместитель начальника российского
Генерального штаба генерал-полковник М. Колесников сообщил, что, по
данным его ведомства, в зоне конфликта в настоящее время с обеих сторон в
военных действиях участвует около 15 тысяч человек. Они имеют в своем
распоряжении около 400 танков и бронетранспортеров и около 300 орудий и
минометов. Соответственно, миротворческие силы должны быть больше и
оснащены лучше. Генеральный штаб России, по словам М. Колесникова,
составил план введения миротворческих сил в зону конфликта, однако этот
документ еще не рассматривался высшим военным руководством. В задачи
миротворческих сил будут входить наблюдение за прекращением огня,
блокада основных очагов конфликта – были названы города Бендеры,
Тирасполь, Дубоссары и Рыбницы, – разъединение и разоружение сторон,
создание условий для нормального функционирования местных органов
власти.
По мнению заместителя начальника Генштаба, 14-я армия может быть
использована как миротворческая сила до того, как в регион войдут
объединенные силы СНГ, однако было бы целесообразно ее усилить двумя
воздушно-десантными полками украинской или белорусской армии. Генерал
категорически опроверг утверждения ряда Депутатов о том, что 14-я армия
деморализована, несет большие потери, что она небоеспособна и
неуправляема. Личный состав армии, подчеркнул он, держится стойко и
мужественно в этой сложнейшей обстановке, выполняет свои долг, соблюдая
вооруженный нейтралитет. Армия ничем не запятнала себя – ни трусостью,
ни падением воинского духа. Что же касается слухов о ее потерях, то, по
словам М. Колесникова, они нередко сильно преувеличиваются. Генерал
назвал точные цифры: за все время конфликта 14-я армия потеряла двух
человек убитыми, один пропал без вести, несколько человек ранены.
М. Колесников, несмотря на настойчивость депутатов, воздержался от
комментариев известного заявления командующего 14-и армией, заявив, что
он высоко ценит генерала Лебедя за его личную храбрость. Вместе с тем он
сообщил, что в Министерстве обороны России состоялось заседание
коллегии, на котором было выражено недоумение по поводу заявления
генерала Лебедя. Однако, считает заместитель начальника Генштаба, давать
окончательную оценку словам командующего 14-й армией преждевременно,
возможно, они были не совсем точно изложены средствами массовой
информации. Он сообщил, что находящийся сейчас в Приднестровье
заместитель министра обороны генерал Семенов имеет личное поручение
411
президента разобраться в происходящем. Вместе с тем М. Колесников
отказался подтвердить или опровергнуть слухи о том что генерал Семенов
направлен в Приднестровье для того чтобы сместить генерала Лебедя с
должности командующего армией.
Так получается, что 8 июля стало днем, когда впервые перед такой
широкой и представительной аудиторией, как парламент, выступили
представители высшего военного руководства новой российской армии.
Утром при ратификации Договора о сокращении обычных вооружений в
Европе – заместитель министра обороны генерал-полковник В. Миронов,
вечером – заместитель начальника Генерального штаба генерал-полковник
И. Колесников. Хочется надеяться что это не случайное совпадение, но оба
выступления оставили полузабытое ощущение стабильности. Они серьезно
опровергли начавшее складываться впечатление, что наши генералы
предпочитают политику исполнению своего прямого воинского долга. Мы
увидели перед собой высококвалифицированных профессионалов,
полностью владеющих информацией и главное, людей трезвомыслящих,
ориентирующихся в нынешней политической обстановке и прекрасно
представляющих себе ту грань, за которой выполнение военным своего долга
сменяется политической авантюрой. К сожалению, ход обсуждения
Заявления по Приднестровью вновь дал основания для вывода: часть
депутатов, именующих себя патриотами, не только не представляют себе эту
грань, но и, видимо, просто неспособна просчитывать последствия
предлагаемых ими решений для судьбы самой России, в любви которой они
не устают ежедневно изъяснятся. Наиболее убедительно это можно
подтвердить на примере обсуждения дополнения к Заявлению, сделанного
депутатом В. Жигулиным. Суть его в том, что парламенту предлагалось
заявить: если Молдова не прекратит военные действия, то Верховный Совет
России рассмотрит вопрос о признании независимости Приднестровской
республики и о вхождении ее в состав России.
Очевидна сомнительность предложения с нравственной точки зрения:
независимость не может быть разменной картой в политической игре.
Очевидна внешнеполитическая непро-думанность его: в конце концов
Украина имеет больше прав претендовать на Приднестровье, которое
некогда входило в ее состав, и таким образом России предлагалось не только
втянуться в войну с Молдовой, но и вступить в конфликт с Украиной, Но,
самое опасное, такое решение станет катализатором разрушительного
процесса внутри самой России. Эту опасность, кстати, усмотрели отдельные
депутаты, которые, несмотря на различие политических пристрастий,
просто-таки умоляли коллег одуматься. Так, известному стороннику
жесткого курса депутату И. Андронову пришлось едва ли не на пальцах
доказывать «патриотам», что если принять поправку Жигулина, то будет
создан прецедент, после которого завтра парламент Чечни будет иметь
полное право провозгласить независимость и обратиться, к примеру, к
Саудовской Аравии с просьбой прислать межарабские миротворческие силы.
Затем по пути Чечни последует Татарстан...

412
 Однако все эти доводы оказались, видимо, недоступны пониманию
«патриотов», среди которых наиболее активен был, С. Бабурин. И в итоге
поправка Жигулина едва не была принята. Поневоле хочется задать вопрос:
если это друзья русского народа, то кто же в таком случае его враги?
Патриотам удалось, впрочем, взять реванш. Благодаря их усилиям
парламент принял решение просить Б. Ельцина предложить участникам
встречи в Хельсинки исключить Молдову из своих рядов за то, что она
проводит «политику геноцида против собственного народа».
Проигнорировав при этом предупреждение председателя парламентского
комитета по международным делам Е. Амбарцумова – человека, в этих воп-
росах, без сомнения, компетентного, что выраженная в такой форме просьба
будет наверняка отвергнута участниками Совещания, и таким образом,
решение депутатов лишь поставит Б. Ельцина в неловкое положение. Однако
парламент проголосовал «за». Искать же выход из создавшейся двус-
мысленной ситуации вновь предстоит президенту.

(Известия, 10 iulie 1992)

Nr.286
Comunicat al Serviciului de Presă al Preşedintelui Republicii Moldova
cu privire la şedinţa Consiliului Suprem de Securitate al Republicii
Moldova din 15 iulie 1992
15 iulie 1992

Miercuri, 15 iulie, a avut loc, sub conducerea Preşedintelui Republicii

Moldova, dl. Mircea Snegur, şedinţa Consiliului Suprem de Securitate, în cadrul
căreia a fost examinat şi aprobat proiectul unei convenţii între Republica Moldova
şi Federaţia Rusă privind principiile de bază ale reglementării paşnice a conflictului
armat din raioanele de est ale Republicii Moldova.
La baza proiectului de convenţie au fost puse înţelegerile realizate la Istanbul
între Preşedinţii Republicii Moldova, Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei în data
de 25 iunie 1992, precum şi năzuinţa Moldovei şi a Rusiei spre încetarea definitivă
şi cât mai grabnică a vărsării de sânge în această parte a republicii exclusiv prin
mijloace paşnice, pornindu-se de la dreptul inalienabil al Republicii Moldova de a-
şi asigura integritatea teritorială şi suveranitatea.
Proiectul Convenţiei prevede crearea unui Grup Coordonator Unic, alcătuit din
reprezentanţi ai ministerului Apărării al Republicii Moldova, Ministerului Apărării
al Federaţiei Ruse şi reprezentanţi ai comandamentului formaţiunilor paramilitare
din stânga Nistrului, pentru consolidarea regimului de încetare a focului, garantarea
retragerii pe poziţiile convenite a tehnicii şi armamentului greu şi dezangajării
unităţilor şi subunităţilor Forţelor Armate ale Republicii Moldova, MAI al
republicii şi formaţiunilor paramilitare din stânga Nistrului.
Se prevede, de asemenea, ca la activitatea acestui grup să participe, în calitate
de observatori, membrii Comisiei mixte cvadripartite a Moldovei, Rusiei,
României şi Ucrainei, precum şi observatorii ei militari.
413
 Conform proiectului de convenţie, pe baza unor contingente militare limitate
ale Ministerului Apărării al Republicii Moldova şi Ministerului Apărării al
Federaţiei Ruse vor fi create, pe lingă Grupul Coordonator Unic, Forţe mixte de
menţinere a păcii şi ordinii de drept, care se vor afla în zona de dezangajare a
părţilor în conflict până la introducerea, în caz de necesitate, a unor forţe
internaţionale de menţinere a păcii. În perimetrul zonei de retragere a forţelor
armate, în punctele de concentrare a tehnicii de luptă şi armamentelor, precum şi la
obiectivele de importanţă strategică urmează să fie dislocate grupuri de observatori.
Grupului Coordonator Unic şi Forţelor mixte le incumbă funcţii de asigurare a
controlului asupra respectării acordului de încetare a focului, înţelegerii privind
retragerea tehnicii de luptă, armamentului şi forţei vii pe aliniamentele convenite
de către părţi, de garantare a regimului de securitate în zona de conflict, precum şi
de cercetare a împrejurărilor unor eventuale încălcări ale acordurilor convenite şi
de adoptare a măsurilor pentru restabilirea păcii şi ordinii de drept, pentru
neadmiterea unor asemenea încălcări.
Pentru formarea unei zone de securitate de ambele părţi ale liniei de contact
între părţile implicate în conflict şi crearea condiţiilor necesare în vederea unei
eventuale introduceri a forţelor internaţionale de menţinere a păcii, Republica
Moldova şi Federaţia Rusă vor asigura retragerea formaţiunilor armate de pe poziţii
şi în termenele convenite de către membrii Grupului Coordonator Unic. Totodată,
în scopul demilitarizării zonei conflictului armat, excluderii posibilităţii de
implicare a unităţilor şi subunităţilor armatei a 14-a în acţiuni care ar veni în
contradicţie cu destinaţia lor, proiectul acordului prevede asigurarea neutralităţii
depline a acestora de către Ministerul Apărării al Federaţiei Ruse.
Se propune, de asemenea, să se iniţieze neîntîrziat negocieri privind statutul
armatei a 14-a şi să fie stabilit calendarul retragerii ei pe teritoriul Rusiei. În
calitate de garanţi ai asigurării necondiţionate a respectării înţelegerilor de încetare
a focului de către toate forţele implicate în conflict, inclusiv ai retragerii tehnicii de
luptă, armamentelor şi forţei vii din oraşul Bender, cu excepţia efectivelor
Comisariatului orășenesc de poliţie şi ale miliţiei din Bender, vor acţiona organele
de stat ale Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse.
Din momentul semnării acestei convenţii, ambele părţi - Republica Moldova şi
Federaţia Rusă - vor contribui la convocarea în or. Chișinău, până la sfîrşitul lunii
iulie a.c., a unei noi reuniuni a miniştrilor de externe ai Republicii Moldova,
Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei în scopul elaborării cadrului juridic şi
mecanismelor introducerii în zona de conflict, în caz de necesitate, a unor forţe
internaţionale de menţinere a păcii, care să includă contingente de trupe ale ţărilor
participante la reglementarea paşnică a conflictului. Ele vor adresa, de asemenea,
Secretariatului ONU rugăminte de a trimite în Republica Moldova numărul necesar
de ofiţeri ai forţelor ONU de menţinere a păcii în vederea asigurării controlului
internaţional şi a activităţii comandamentului unic al forţelor de menţinere a păcii,
invitînd, totodată, reprezentanţi ai CSCE să participe activ la reglementarea
conflictului.
Ţările participante la convenţie vor proceda imediat la negocieri în vederea
refacerii economice a raioanelor aflate în zona de conflict şi creării de condiţii
pentru întoarcerea refugiaților. Ele consideră inadmisibilă aplicarea sancţiunilor şi
414
blocajelor economice, obligîndu-se să reflecte obiectiv şi echilibrat în mijloacele de
informare în masă procesul de reglementare a conflictului armat din raioanele de
est ale Republicii Moldova. În acest scop se prevede crearea unui centru de presă
special pe lîngă Grupul Coordonator Unic.
În aceeaşi zi, după aprobarea de către Consiliul Suprem de Securitate,
proiectul de convenţie dintre Moldova şi Rusia privind principiile de bază ale
reglementării paşnice a conflictului armat din raioanele de est ale Republicii
Moldova a fost trimis preşedintelui Fedraţiei Ruse. În mesajul adresat cu acest
prilej d-lui Boris Elţin, preşedintele Republicii Moldova, dl. Mircea Snegur, a
exprimat disponibilitatea părţii moldoveneşti de a discuta în cel mai scurt timp ziua
şi locul semnării variantei finale a acestui document.
Serviciul de Presă al Preşedintelui Republicii Moldova

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.177)

Nr.287
Cronica crimelor și infracțiumilor comise de către autoritățile
separatiste de la Tiraspol
(1 aprilie 1991 – primul semestru 1992)
6 iulie 1992

Consecințele separatismului
Cronica crimelor și infracţiunilor economice, financiare, bancare etc, comise
împotriva Republicii Moldova. împotriva poporului ei
1. De la 1 aprilie 1991.
Încălcînd legislaţia bancară a Republicii Moldova («Cu privire la Banca
Naţională a Moldovei», «Cu privire la bănci şi la activitatea bancară»), normele şi
regulile internaţionale, precum şi acordurile respective între ţările membre ale
C.S.I., acordurile bilaterale între băncile naţionale ale Moldovei şi ale altor ţări ale
C.S.I., filialele Băncii Comerciale pe Acţiuni a Băncii Agroindustriale (filialele din
Dubăsari, Camenca. Rîbniţa, Grigoriopol, Slobozia, Bender), precum şi Banca
pentru Construcţii Industriale din oraşul Rîbniţa au deschis conturi corespondente
în alte state din C.S.I. Aceasta a provocat deteriorarea relaţiilor de decontări şi
credite ale Republicii Moldova, a creat posibilitatea finanţării bandelor de
mercenari-imigranţi (cazaci şi alte elemente criminale şi teroriste) din Rusia
antrenate în lichidarea organelor de putere legitime ale statului Moldova.
Băncii Naţionale a Moldovei, precum şi organelor statistice din Moldova nu li se
mai prezintă datele privind informaţia bancară prevăzută de legile Republicii Moldova.
2. 18 octombrie 1991.
Formaţiunea antistatală de la Tiraspol a dat indicaţii filialelor Băncii pentru
Construcţii Industriale şi ale Băncii pentru Probleme Sociale şi Locuinţe din unele
oraşe din raioanele de răsărit ale Republicii Moldova (Tiraspol, Rîbniţa,
Dnestrovsk), să înceteze operaţiile financiare prin conturile deschise la Banca
Naţională a Moldovei (BNM) şi să deschidă pînă la 25 octombrie 1991 conturi
corespondente în afara Moldovei şi să execute prin acestea decontările de rigoare.
415
3. Sfîrşitul anului 1991 – începutul anului 1992.
Structurile anticonstituţionale concediază de la serviciu specialişti şi funcţionari
de naţionalitate băştinaşă. De exemplu, au fost concediaţi toţi bibliotecarii de
naţionalitate română din biblioteca centrală din Dubăsari, care au fost nevoiţi să se
mute la Chişinău. Această situaţie discriminatorie are loc mai ales în sistemul
învăţămîntului public (oraşele Dubăsari, Bender, raioanele Slobozia, Grigoriopol ş.
a.) închiderea Universităţii Pedagogice din Tiraspol etc. Au fost arse operele
clasicilor literaturii române, precum şi lucrări ale scriitorilor contemporani din
Moldova.
4. Sfîrşitul anulul 1991 – începutul anului 1992.
Structurile anticonstituţionale din Transnistria confiscă şi exploatează mijloacele
de transport, alte bunuri ce aparţin cetăţenilor, întreprinderilor şi organizaţiilor din
zona indicată, iar în multe cazuri şi pe cele ale proprietarilor de mijloace de
transport ce tranzitau raioanele sus menționate.
5. Începînd cu 1991.
Se interzice efectuarea tuturor operaţiilor bancare de finanţare şi întreţinere a
şcolilor de cultură generală, şcolilor tehnico-profesionale şi a altor instituţii de
învăţămînt din raioanele de răsărit ale Republicii Moldova care au refuzat să treacă
sub jurisdicţia structurilor de putere formate prin violenţă la Tiraspol.
6. 01.1991 – 1.07.1992.
În urma acţiunilor de luptă dezlănţuite în raioanele din stînga Nistrului de către
formaţiunile banditeşti şi teroriste înarmate cu sprijinul tot mal făţiş al unităţilor
Armatei a 14-a a fostei URSS (care în prezent se află sub jurisdicţia Rusiei) au fost
distruse de la 20 pînă la 50 la sută din liniile de telecomunicaţii, clădirile şi
construcţiile respective din zona indicată. Prejudiciul adus ramurii
telecomunicaţiilor în urma conflictului constituie cîteva zeci de milioane de ruble.
7. În perioada conflictului armat.
Nelivrarea unei cantităţi importante de mărfuri de larg consum, materie primă,
materiale, combustibil şi alte resurse pentru necesităţile populaţiei, economiei
naţionale a Moldovei, precum şi cheltuielile suplimentare de transport pentru
exportarea producţiei din Moldova pe alte căi feroviare şi automagistrale au
provocat pagube organizaţiilor şi întreprinderilor Ministerului Transporturilor în
valoare de cîteva sute de milioane de ruble.
În urma distrugerii complete sau parţiale a unui număr considerabil de
întreprinderi, gospodării, altor obiective economice. a scăderii volumelor
transporturilor de mărfuri s-a redus considerabil volumul producţiei în ramurile
industriei Moldovei (cu 25 — 40 la sută), a sporit numărul şomerilor, s-au redus
suprafeţele însămînţate în zona conflictului armat. A fost distrus considerabil
fondul locativ al oraşelor Dubăsari, Bender, satelor Varniţa, Cocieri, Roghi (raionul
Dubăsari), Holercani, (raionul Criuleni). De asemenea au fost distruse muzeul din
satul Cruglic (raionul Criuleni) şcoala de muzică (Cocieri), Casa de Cultură
(Corjova), Centrul Republican de Refacere a Veteranilor (Dubăsari), Internatul
Neuro-Psihiatric, (Cocieri) ş.a.
8. Din ianuarie 1992.
Banca Centrală a Rusiei (fosta bancă de stat a U.R.S.S.), a instituit o blocadă
asupra conturilor valutare ale întreprinderilor şi cetăţenilor Republicii Moldova.
416
9. 6 ianuarie 1992.
Structurile anticonstituționale din Tiraspol au dat indicaţii asociaţiilor,
întreprinderilor, organizaţiilor situate în stînga Nistrului, indiferent de tipul şi
forma lor de proprietate, să refuze achitarea impozitelor şi altor plăţi în bugetul
Republicii Moldova, precum şi în fondurile centralizate şi extrabugetare ale
republicii. Aceeaşi dispoziţie este dată instituţiilor băncilor şi organelor financiare
din raioanele estice ale Republicii Moldova.
10. 12 martie 1992.
Banca Centrală a Rusiei, încălcînd normele internaţionale şi regulile legislaţiei
bancare ale Rusiei şi Moldovei, precum şi acordurile dintre țările C.S.I., a deschis o
filială în oraşul Tiraspol, fapt care s-a soldat cu distrugerea sistemului bancar unic
al statului suveran Moldova. membru al FMI. Drept urmare subiectele economice
din Transnistria n-au plătit impozitele şi n-au vărsat plăţile în bugetul Republicii
Moldova (în volum de cîteva miliarde de ruble), ceea ce îngreunează finanțarea
acțiunilor bugetare în zonă.
11. Martie – mai 1992
Formațiunile militare antistatale de la Tiraspol au distrus podurile peste Nistru la
Dubăsari, Vadul lui Vodă, Gura Bîcului. Pentru restabilirea lor va fi nevoie de zeci
de milioane de ruble.
12. 20 iunie 1992.
Structurile anticonstituţionale de la Tiraspol au încetat alimentarea cu gaze a unei
serii de oraşe şi raioane din partea dreaptă a Nistrului, inclusiv a oraşului Chişinău.
Această acţiune a generat staționarea mai multor întreprinderi, a creat grave
complicaţii populaţiei în locuinţele cărora gazele erau principalul tip de
combustibil.
13. 23 iunie 1992.
Banca de Economii din orașul Tiraspol anunţă ieşirea sa de sub jurisdicţia
Republicii Moldova. Filialele Băncii de Economii a Republicii Moldova din
Dubăsari, Tiraspol, Grigoriopol, Camenca, Bender nu au transferat Băncii de
Economii a Moldovei resursele creditare. Totodată filialele Băncii de Economii din
Tiraspol, Rîbniţa, Grigoriopol, Slobozia, Dubăsari şi Bender nu au transferat plăţile
prevăzute de lege în contul direcţiei Băncii de Economii a Republicii Moldova cu
destinaţia pentru bugetul republican.
14. Primul semestru 1992.
Acţiunile de luptă şi alte acţiuni desfăşurate de structurile anticonstituţionale din
Transnistria s-au soldat cu zeci de mii de refugiaţi, majoritatea cărora o constituie
populaţia aptă de muncă.
Comisia pentru problemele economiei şi ale bugetului a Parlamentului
Republicii Moldova.
6 iulie 1992.
(M.S., 15 iulie 1992)

417
 Nr.288
Protocolul Cu privire la procedura provizorie de formare şi acționare a
grupurilor de observatori militari şi a forţelor colective de menţinere a
pacii în zonele de conflicte între state şi în statele membre ale
Comunitaţii de State Independente
16 iulie 1992

Statele participante la prezentul Protocol,

conştiente de necesitatea unor măsuri practice anticipative pentru formarea şi
acționarea Grupurilor de observatori militari şi Forţelor colective de menținere a
păcii ale statelor membre ale Comunităţii (numite în continuare «Grupuri de
menţinere a păcii») în scopul de a reacţiona prompt şi eficient la eventuale
conflicte armate între state şi, în statele Comunităţii,
reafirmîndu-şi ataşamentul față de scopurile şi principiile Statutului O.N.U. şi
documentelor fundamentale ale C.S.C.E.,
ținînd seama în cea mai mare măsură de experienţa pozitivă şi de principiile de
bază ale desfăşurării operaţiunilor O.N.U. de menținere a păcii,
acţionînd în executarea prevederilor Convenţiei de la Kiev din 20 martie 1992,
cu privire la Grupurile de observatori militari şi Forţele colective de menţinere a
păcii în Comunitatea de State Independente,
călăuzindu-se după Protocolul privind statutul Grupurilor de observatori
militari şi Forţelor colective de menţinere a păcii în Comunitatea de State
Independente, precum şi după Protocolul privind completarea, structura, asigurarea
tehninco-materială şi financiară a grupului de observatori militari şi Forțelor
colective de menţinere a păcii în Comunitatea de State Independente semnate la
Taşkent în ziua de 15 mai 1992.
căutînd să aducă, o contribuţie practică la menţinerea păcii civile și înțelegerii
interetnice, să acţioneze în direcţia instaurării, în cadrul Comunităţii, a unei
atmosfere de pace, stabilitate, încredere şi să nu admită escaladarea conflictelor dc
natură să provoace victime umane și distrugeri materiale,
au convenit următoarele:
Articolul 1
Decizia politică de principiu privind desfăşurarea oricărei operaţiuni cu
folosirea Grupurilor de menţinere a păcii se adoptă de către Consiliul şefilor de
state ale Comunităţii prin consens, în baza cererii unuia sau cîtorva state membre
ale Comunităţii şi cu acordul tuturor părţilor implicate în conflict.
Consiliul şefilor de state ale Comunităţii informează neîntîrziat Consiliul de
Securitate al O.N.U. şi pe preşedintele în exerciţiu al C.S.C.E. despre decizia
adoptată privind desfăşuraea unei asemenea operaţiuni.
Mandatul pentru această operaţiune se aprobă de către Consiliul şefilor de state
ale Comunităţii, la propunerea miniştrilor afacerilor externe ai statelor Comunității
sau a reprezentanților lor împuterniciți.
Articolul 2

418
 Operaţiunea de menţinere a păcii nu poate fi privită ca o substituire a
reglementării pe calea tratativelor şi urmînd a fi considerată drept o măsură
limitată în timp.
Articolul 3
Fiecare dintre statele participante la Protocol, în funcţie de posibilităţile sale, îşi
asumă obligaţia de a forma şi pregăti pentru desfăşurarea operaţiunilor de
menţinere a păcii contingente militare, efective de miliţie/poliţie, observatori
militari care vor fi antrenaţi pentru formarea grupurilor de menţinere a păcii după
adoptarea de către Consiliul şefilor de state ale Comunităţii a deciziilor privind
desfăşurarea unei operațiuni concrete de menţinere a păcii şi informează despre
aceasta Consiliul şefilor de state.
Necesarul de forţe şi mijloace va fi stabilit în concordanţă cu sarcinile
preconizate pentru fiecare operaţiune concretă.
Conducerea nemijlocită în cadrul fiecărei operaţiuni concrete a Grupului de
menţinere a păcii revine Comandantului desemnat de către Consiliul şefilor de
state ale Comunităţii pe lîngă care se creează un comandament unificat, alcătuit
din reprezentanţi ai forţelor armate ale statelor participante la prezentul Protocol.
Comandantul Grupului de menţinere a păcii, tot el şi şeful comandamentului
unificat, are în sarcină planificarea, desfăşurarea şi dirijarea Grupului de
menţinere a păcii.
Forţele şi mijloacele afectate Grupului de menţinere a păcii trec în subordinea
Comandantului din momentul sosirii în zona operaţiunii şi sînt scoase din
subordinea lui în momentul plecării din zona operaţiunii.
Articolul 4
La dorinţa statelor coordonarea activității de formare, pregătire, instruire şi
aprovizionare tehnico-materială a Grupurilor do menţinere a păcii este înfăptuită
de adjunctul Comandantului suprem al Forţelor Armate Unificate ale Comunității.
Articolul 5
Grupului de menţinere a păcii îi pot reveni următoarele sarcini principale:
observarea respectării condiţiilor armistițiului şi acordului de încetare a focului;
marcarea zonelor de răspundere, dezangajarea părților în conflict, crearea
zonelor demilitarizate, a zonelor de dezangajare, a culoarelor umanitare, acordarea
de sprijin în desconcentrarea forţelor părţilor, prevenirea deplasărilor şi ciocnirilor
lor în aceste zone;
crearea condiţiilor pentru negocieri şi alte acţiuni în vederea reglementării
paşnice a conflictului, restabilirii legalității şi ordinii de drept, precum şi pentru
funcţionarea normală a instituţiilor obşteşti şi de stat în, zonele de răspundere;
constatarea cazurilor de încălcare a acordurilor de încetare a focului şi a
armistiţiului, desfăşurarea cercetărilor asupra acestor cazuri;
supravegherea zonei de răspundere şi a acţiunilor populației în această zonă,
prevenirea tulburărilor în masă, contribuția la asigurarea drepturilor omului;
controlul asupra lichidării fortificaţiilor, barajelor şl cîmpurilor de mine în
zonele de răspundere;
paza obiectivelor de importanţă vitală în zonele de răspundere;
stabilirea măsurilor pentru asigurarea legăturii între părţile în conflict, a
securității întîlnirilor oficiale dintre ele la toate nivelurile;
419
 controlul traficului, contracararea încercărilor de introducere sau de scoatere
ilegală a tehnicii de luptă, armelor, muniţiilor şi substanţelor explozive din zonele
de răspundere;
asigurarea tranzitării în condiţii de securitate a tuturor tipurilor de transport şi a
funcţionării comunicaţiilor în zona de răspundere;
contribuţia la stabilirea de contacte normale între populaţia părților în conflict în
zona de răspundere;
acordarea de ajutoare umanitare populaţiei civile, asigurarea trecerii
nestingherite a ajutoarelor umanitare;
participarea la îndeplinirea deciziilor şi recomandărilor Consiliului de Securitate
al O.N.U., organelor C.S.C.E. privind reglementarea paşnică a conflictului.
Articolul 6
Pe timpul desfăşurării operaţiunii, Grupul de menţinere a păcii nu
participă la acţiuni de luptă, folosind în primul rînd mijloacele şi procedeele
paşnice de favorizare a aplanării conflictului.
În cadrul exercitării funcțiilor, Grupul de menţinere a păcii are dreptul cu titlul
de excepţie, să facă uz de arme:
în scopul asigurării securităţii şi apărării împotriva oricăror atentate la viața sau
la sănătatea militarilor şi efectivelor Grupului de menţinere a păcii, cu titlu de
exercitare a dreptului inalienabil la autoapărare;
în cazul unor tentative de înlăturare prin forţă a Grupului de menţinere a păcii de
la exercitarea funcțiilor încredinţate;
pentru respingerea unui atac armat făţiş din partea grupurilor teroriste,
diversioniste sau a unor formaţiuni banditeşti, precum şi pentru reţinerea lor;
pentru apărarea populației civile în faţa atentatelor violente la viața sau la
sănătatea lor.
Articolul 7
La prezentul Protocol poate adera orice stat nemembru al Comunităţii de State
Independente. În fiecare caz concret, această chestiune va fi examinată de statele
participante la prezentul Protocol.
Articolul 8
Prezentul Protocol nu afectează în nici un fel dreptul fiecărui stat care participă
la el de a cere altor organizaţii şi forumuri internaţionale ajutor pentru
reglementarea pe cale paşnică a conflictelor.
Articolul 9
Prezentul Protocol intră în vigoare din momentul semnării.
Perfectat în oraşul Taşkent la 16 iulie 1992, într-un singur exemplar original, în
limba rusă. Exemplarul original se păstrează în Arhiva Guvernului Republicii
Belarusi, care va expedia statelor semnatare ale prezentului Protocol cîte o copie
autentificată.
(M.S., 22 iulie 1992)

420
 Nr.289
Convenţie cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului
armat din zona nistreană a Republicii Moldova
21 iulie 1992
Republica Moldova şi Federaţia Rusă,
năzuind spre încetarea totală şi cât mai grabnică a focului şi spre
reglementarea conflictului armat din raioanele nistrene prin mijloace paşnice;
reafirmîndu-şi ataşamentul faţă de principiile Statutului ONU şi Conferinţei
pentru Securitate şi Cooperare în Europa;
salutînd înţelegerea de principiu realizată la 3 iulie 1992 între Preşedintele
Republicii Moldova şi Preşedintele Federaţiei Ruse, au convenit următoarele:
Articolul 1
1. Din momentul semnării Convenţiei, părţile în conflict îşi asumă angajamentul
de a întreprinde toate măsurile necesare pentru încetarea totală a focului, precum şi
a oricăror acţiuni armate, una împotriva celeilalte.
2. Odată cu încetarea focului, părţile în conflict procedează la retragerea unităţilor
forţelor lor armate şi a celorlalte formaţiuni, a tehnicii de luptă şi armamentului,
urmând sa încheie acest proces în decurs de şapte zile. Scopul unei asemenea
dezangajări este crearea unei zone de securitate între părţile în conflict.
Coordonatele concrete ale zonei vor fi stabilite printr-un protocol special al părţilor
angajate în realizarea prezentei Convenţii.
Articolul 2
1. În scopul asigurării controlului asupra realizării măsurilor prevăzute în articolul
1, precum şi al asigurării regimului de securitate în zona menţionată, se instituie o
Comisie de control unificată, formată din reprezentanţi ai celor trei părţi angajate în
reglementare. Comisia foloseşte în activitatea sa grupuri de observatori militari
create în concordanţă cu toate înţelegerile anterioare, inclusiv cvadripartite.
Comisia de control procedează la îndeplinirea sarcinilor ce-i incumbă conform
prezentei Convenţii, în termen de şapte zile din momentul semnării Convenţiei.
2. Fiecare din părţile angajate în activitatea Comisiei îşi numeşte reprezentanţii în
componenţa acesteia. Locul de reşedinţă al Comisiei de control este oraşul Bender.
3. În scopul realizării măsurilor sus-menţionate, Comisiei de control i se afectează
contingente militare create pe bază de voluntariat şi reprezentînd părţile angajate în
îndeplinirea prezentei convenţii. Amplasarea acestor contingente şi folosirea lor
pentru asigurarea regimului de încetare a focului şi a Securităţii în zona de conflict
se înfăptuiesc în conformitate cu deciziile Comisiei de control, pe baza de consens.
Componenţa numerică, statutul, condiţiile de introducere în zona de conflict şi de
retragere a contingentelor militare se stabilesc printr-un protocol separat.
4. În cazul nerespectării condiţiilor prezentei Convenţii, Comisia de control
cercetează împrejurările în care s-au produs încălcările şi ia de urgenţă măsurile
cuvenite pentru restabilirea păcii şi ordinii de drept, precum şi pentru neadmiterea
unor asemenea încălcări pe viitor.
5. Activitatea Comisiei de control şi a Forţelor afectate acesteia este finanţată de
tote părţile, pe bază de cote.

421
 Articolul 3
Oraşul Bender, ca loc de reşedinţă a Comisiei de control - şi avîndu-se în
vedere complexitatea deosebită a situaţiei - este declarat zonă cu regim sporit de
securitate, care se asigură de către contingentele militare ale părţilor angajate în
realizarea prezentei Convenţii.
Comisia de control asigură menţinerea ordinii de drept în or. Bender în
interacţiune cu subunităţile de poliţie şi de miliţie, acestea avînd efective limitate.
Activitatea economico-administrativă este asigurată în Bender de către organele
existente de autoadministrare din oraş, iar în caz de necesitate - împreună cu
Comisia de control.
Articolul 4
Unităţile Armatei a 14-a a Forţelor Armate ale Federaţiei Ruse, dislocate în
Republica Moldova, vor respecta cu stricteţe neutralitatea. Cele două părţi în
conflict îşi asumă obligaţia de a respecta neutralitatea şi de a se abţine de la orice
acţiuni ilicite faţă de patrimoniul militar, faţă de militarii acestei armate şi membrii
familiilor lor.
Problemele privind statutul armatei, procedura şi termenele retragerii ei pe etape
vor fi soluţionate în cadrul tratativelor dintre Federaţia Rusă şi Republica Moldova.
Articolul 5
1. Părţile în conflict consideră inadmisibilă aplicarea oricăror sancţiuni sau
blocade. În acest context, vor fi înlăturate imediat orice obstacole din calea
circulaţiei mărfurilor, serviciilor şi oamenilor, vor fi luate măsurile cuvenite în
vederea anulării stării de urgenţă pe teritoriul Republicii Moldova.
2. Părţile în conflict vor proceda imediat la negocieri în vederea reglementării
problemelor legate de revenirea refugiaţilor la locurile de baştină, acordarea de ajutor
populaţiei din raioanele care au avut de suferit şi refacerea obiectivelor economice şi a
caselor de locuit. Federaţia Rusă va acorda sprijinul necesar in acest sens.
3. Părţile în conflict vor întreprinde toate măsurile pentru accesul neîngrădit al
ajutoarelor umanitare internaţionale în zona de reglementare.
Articolul 6
Pentru difuzarea informaţiei obiective despre situaţia din zona de
reglementare, părţile crează pe lingă Comisia de control un centru de presă comun.
Articolul 7
Părţile pornesc de la premiza că măsurile prevăzute în prezenta Convenţie
constituie o importantă parte componentă a procesului de reglementare a
conflictului prin mijloace paşnice, politice.
Articolul 8
Prezenta Convenţie intră în vigoare din momentul semnării.
Acţiunea prezentei Convenţii este suspendată prin acordul comun al părţilor sau în
cazul în care una din părţile contractante o denunţă, fapt care implică încetarea
activităţii Comisiei de control şi a contingentelor militare afectate acesteia.
Perfectat la Moscova în data de 21 iulie 1992.
Pentru Republica Moldova Pentru Federaţia Rusă
Mircea SNEGUR Boris ELŢIN

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.180)

422
 Nr.290
Din protocolul Nr.1 al ședinței comisiei unificată de control, care a avut
loc pe 28 iulie 1992, or Bender
28 iulie 1998

Из протокола N 1 заседания
объединенной контрольной комиссии,
состоявшегося 28 июля 1992 г. о г. Бендер
Обсуждался вопрос о составе, количестве и размещении воинских
контингентов миротворческих сил сторон.
В результате обсуждения вариантов размещения воинских континентов и
предложений по ним комиссия пришла к выводу:
Воинский контингент Российской Федерации разместить:
– один батальон в г. Рыбница – резерв;
– батальон миротворческих сил Республики Молдова дислоцируется в
районе Маловата Ноуэ-Кочиерь с выполнением задач во взаимодействии с
батальоном миротворческих сил Российской Федерации;
– батальон Российской Федерации дислоцируется в г. Дубэсарь
(реабилитационном центре ветеранов войны и ГПТУ-6) и создаст на
начальном этапе разделительную линию на рубеже: южная окраина Кочиерь
и южная окраина Рогского леса;
– батальон Приднестровского региона дислоцируется двумя ротами в
районе полевых станов а 2 километрах севернее Дубэсарь и одной ротой на
восточной окраине Дубэсарь (Большой Фонтан) и выполняет задачи во
взаимодействии с батальоном миротворческих сил Российской Федерации;
– батальон миротворческих сил Республики Молдова расположить
двумя ротами в с. Кошница и одной ротой в с. Вадул луй Водэ;
– батальон Российской Федерации дислоцировать одной ротой в
пионерском лагере севернее с. Пырыта, а двумя ротами и штабом в с.
Дороцкая;
– батальон Приднестровского региона дислоцировать в пионерском
лагере «Дубок» в 4 километрах севернее с. Дороцкая.
В г. Бендер в силу особой сложности обстановки объявленном Со-
глашением об урегулировании вооруженного конфликта в Приднестровском
регионе районом с повышенным режимом безопасности, дислоцировать
оперативную группу, парашютно-десантный полк (в составе трех батальонов)
Российской Федерации:
– один батальон, штаб полка, подразделения управления, обеспечения
и обслуживания, а также оперативную группу руководства воинскими
контингентами Российской Федерации – на территории понтонно-мостового
полка 14-й армии;
– один батальон – в общежитии Бендерского шелкового комбината;
– один батальон — на территории химического батальона 14-й армии, с
выводом личного состава химбата;

423
 – один батальон Республики Молдова разместить в 3 километрах
севернее с. Варница с выполнением задач во взаимодействия с мирот-
ворческими силами Российской Федерации, в том числе на территории с.
Варница;
– один батальон резерва Приднестровского региона разместить в с.
Паркань.
В. ЖУРБЕНКО
В. РЫЛЯКОВ
Н. КИРТОАКЭ
(Arhiva curentă a Biroului pentru reintegrare, Cancelaria de Stat)

Nr.291
Statutul Comisiei Unificate de Control
august 1992

СТАТУС
ОБЪЕДИНЕННОЙ КОНТРОЛЬНОЙ КОМИССИИ
Объединенная Контрольная Комиссия /ОКК/ создается в целях
обеспечения контроля за соблюдением режима прекращения огня,
выполнения договоренностей об отводе частей вооруженных сил и иных
формирований, боевой техники и вооружения, создания зоны безопасности
между сторонами в конфликте.
1. Контрольная комиссия является постоянно действующим органом
представителей трёх сторон, участвующих в урегулировании вооруженного
конфликта. Объединенная Контрольная комиссия прекращает свою
деятельность в соответствии со ст. 8 Соглашения о принципах мирного
урегулирования вооруженного конфликта в Приднестровском регионе.
2. В состав Объединенной Контрольной комиссии входят по 6
представителей от каждой стороны:
- специальный представитель, уполномоченный осуществлять координацию
политических аспектов процесса урегулирования;
- представитель Министерства Обороны органа военного управления;
- представитель Министерства управления внутренних дел;
- представитель органа, обеспечивающего государственную безопасность;
- представитель Министерства иностранных дел (внешних связей);
- представитель органов государственной власти и управления /по
усмотрению стороны.
Объединенная Контрольная комиссия привлекает для решения
возложенных на нее задач необходимое количество экспертов /по
усмотрению сторон и осуществляет руководство воинскими контингентами
миротворческих сил и военными наблюдателями.
3. Основными задачами и функциями Контрольной комиссии являются:
а. разработка и реализация мер по разъединению вооруженных сил и
формирований, вовлеченных в конфликт, по созданию зоны: безопасности;

424
 б. проверка на местах соблюдения режима прекращения огня и
разъединение конфликтующих сторон;
в. обеспечение выполнения конфликтующими сторонами мероприятий,
предшествующих вводу в зону безопасности вооруженных контингентов,
отвод живой силы на согласованные рубежи, разминированию минных
полей, ликвидации оборонительных сооружений;
г. координация деятельности групп военных наблюдателей, созданных в
соответствии с четырехсторонней договоренностью министров иностранных дел
Республики Молдова, Российской Федерации, Румынии и Украины от 16 и 17
апреля 1992 года, и их взаимодействие с контингентами миротворческих сил;
д. принятие надлежащих мер по восстановлению мира в зоне
безопасности в случае нарушения договоренностей об урегулировании
вооруженного конфликта;
е. обеспечение поддержания мира и правопорядка в населенных пунктах,
находящихся в зоне безопасности;
ж. представление оперативных отчетов руководству сторон,
участвующих в урегулировании;
з. распространение через пресс-центр информации об обстановке в зоне
урегулирования;
и. выполнение других поручений руководства сторон.
4. Сопредседатели с привлечением необходимого количества членов
Контрольной комиссии и экспертов имеют право принимать необходимые
решения, соответствующие задачам и функциям Контрольной комиссии.
5. Решения о размещении воинских контингентов и их использовании
для обеспечения мира и правопорядка в зоне урегулирования на основе
консенсуса. Документы, выводы и рекомендации Контрольной комиссии
также принимаются консенсусом.
6. В случае необходимости и по согласованию с высшими органами
государственной власти Контрольная комиссия пользуется правом вводить и
отменять в отдельных населенных пунктах силами воинских контингентов и
наблюдателей повышенный режим безопасности, который предполагает:
- усиливать охрану общественного порядка и объектов, обеспечивающих
жизнедеятельность населения и функционирования экономики;
- вводить особый, режим въезда и выезда граждан;
- запрещать отдельным гражданам покидать на установленный срок
определенную местность, выдворять нарушителей общественного порядка за
пределы местности с повышенным режимом безопасности;
- запрещать проведение забастовок, собраний, митингов, уличных
шествий, демонстраций и других массовых мероприятий;
- устанавливать контроль за средствами массовой информации,
ограничивать или запрещать использование множительной техники, а также
радио- и телепередающие аппараты, изымать звукоусиливающие технические
средства;
- вводить особые правила пользования связью;
- ограничивать движение транспортных средств и проводить их досмотр;
- вводить комендантский час;
425
 - не допускать создание и деятельность вооруженных формирований
граждан;
- проверять документы в местах массового скопления граждан, проводить
личный досмотр вещей и транспортных средств.
Контрольная комиссия обеспечивает поддержание мира и правопорядка
во взаимодействии с подразделениями полиции и милиции сторон.
7. Контрольная комиссия обязана проявлять непредвзятое, объективное
отношение к оценке ситуации, сложившейся в зоне конфликта, оценивать
развитие событий на основе собственных заключений, а также точных и
проверенных данных и информации, которые по ее требованию
предоставляются компетентными органами.
8. Члены Контрольной комиссии имеют право свободного передвижения
в зоне безопасности и прилегающих территориях для контроля за
прекращением огня и разоружением сторон, для решения других
возложенных на нее задач.
9. Стороны, вовлеченные в конфликт, обеспечивают полную
безопасность членам Контрольной комиссии, беспрепятственный доступ в
места, подлежащие проверке, сотрудничают с Контрольной комиссией,
способствуют принятию надлежащих мер по восстановлению мире и
правопорядка.
10. Своей деятельностью Контрольная комиссия призвана стимулировать
политический диалог между участниками конфликта в целях ускорения его
урегулирования мирными, политическими средствами.
11. На членов объединенной Контрольной комиссии и экспертов
распространяются льготы, предусмотренные для совместных сил по
установлению мира и поддержанию правопорядка, созданных в соответствии
с Соглашением "О принципах мирного урегулирования вооруженного
конфликта в Приднестровском регионе Республики Молдова".
(http://www.minjust.org/web.nsf/664d2901186e70a5c22574d5002
acf18/b91b3427b5ebf003c22577210048e683!OpenDocument)

Nr.292
Ziarul ”Moldova suverană” despre situația
în zona de conflict
27-28 iulie 1992

Situaţia din zona de conflict.

În legătură cu tirurile necontenite din Bender, Ministerul Apărării al
Republicii Moldova s-a văzut nevoit să ia măsurile de rigoare. Potrivit unui
comunicat parvenit la agenţia Moldova-pres de la Centrul de presă al ministerului,
în acest oraş au fost instalate, pe linia de contact dintre părţi, 16 posturi mobile. Se
organizează, de asemenea, împreună cu subunităţile forţelor armate ale Rusiei,
acţiuni pentru neutralizarea grupurilor ieşite de sub control, care deschid focul
asupra ambelor părţi.

426
 Cu toate acestea, potrivit datelor furnizate de centrul de presă al M.A.I. al
republicii, poziţiile poliţiei din Bender au fost supuse pe aproape tot parcursul
nopţii spre 28 iulie unor tiruri din lansatoare de grenade, mitraliere şl arme
automate. După ora 3 de noapte a fost întreprins un atac masiv asupra poziţiilor
poliţiei în zona uzinei mecanice experimentale, care a fost respins.
După cum a comunicat Centrul de presă al M.A.I., în urma ultimelor 24 de
ore poliţişti au fost răniţi, iar un voluntar şi-a pierdut viața călcând pe o mină care
a explodat.
(M.S., 30 iulie 1992)

Nr.293
Ziarul ”Moldova suverană” despre situația în zona de conflict
28 iulie 1992
Știri din Tiraspol
TIRASPOL, 28. (Moldova - pres). La sesiunea sovietului suprem al aşa-zisei
republici nistrene a luat cuvântul comandantul armatei a 14-a, Aleksandr Lebedi.
De data aceasta el nu şi-a permis declaraţii jignitoare şi acuzaţii la adresa,
conducerii Moldovei. Generalul Lebedi a anunţat că în prezent toate căile de acces
spre Bender sunt controlate de posturile armatei a 14-a. El a explicat schimburile
de focuri prin faptul că din ambele părţi există formaţiuni ce au ieşit de sub control.
A. Lebedi a învinuit autorităţile din zona nistreană că nu contracarează
cazurile de sustragere de către diferite elemente criminale a armelor şi muniţiilor de
la depozitele militare.
Referindu-se la retragerea armatei a 14-a, generalul Lebedi a declarat că, în pofida
înţelegerilor semnate, această armată nu va putea fi retrasă în următorii 15 ani. În cel
mal bun caz, a spus el, ar putea fi retrase doar câteva unități auxiliare. TIRASPOL.
Postul lor de radio a încercat la 28 iulie să justifice acţiunile bandei lui Kostenko. S-a
declarat că organele de anchetă ar trebui să analizeze cum se cuvine acest caz.
(M.S., 30 iulie 1992)

Nr.294
Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict
sfârșitul lui iulie 1992

FORŢE DE MENŢINERE A PĂCII

Şase batalioane ale Forțelor Armate ale Federaţiei Ruse, inclusiv unităţi de
desant aerian, vor activa în Transnistria ca forţe de menţinere a păcii, transmite
agenţia ITAR-TASS, citînd surse demne de încredere. De asemenea, adaugă
agenţia citată, se preconizează ca Moldova și Ucraina să repartizeze cîte două
batalioane fiecare pentru trupele de dezangajare a părţilor aflate în conflict.
Operațiunea de deplasare, a efectivului militar şi a tehnicii ce luptă a început
deja, menţionează aceeaşi agenţie, precizînd că miercuri aviaţia de transport a
armatei va aduce în Transnistria şi celelalte unităţi.
(S.Ț., 30 iulie 1992)

427
 Nr.295
Scrisoare a Președintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, către
Secretarul General al ONU, Boutros Boutros Ghali
31 iulie 1992

Excelenţă,
Am onoarea să Vă aduc la cunoştinţă că la 21 iulie 1992 am semnat
împreună cu Preşedintele Federaţiei Ruse, dl B. Elţin, Convenţia cu privire la
principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a
Republicii Moldova. Această Convenţie, a cărei copie o anexez, are ca scop
încetarea cît mai grabnică a focului şi soluţionarea conflictului prin mijloace
politice, în deplin ataşament faţă de principiile Statutului Organizaţiei Naţiunilor
Unite şi Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.
După încetarea focului şi dezangajarea părţilor implicate în conflict, va fi pus
în acţiune mecanismul creat prin hotărîrea miniştrilor de externe ai Republicii
Moldova, României, Federaţiei Ruse şi Ukrainei, care prevede introducerea
observatorilor militari, folosirea grupului de raportori în problemele dreptului
omului şi a misiunii de bune oficii şi mediere.
Conducerea Republicii Moldova consideră ca fiind absolut necesar să Vă
informeze asupra măsurilor întreprinse, care, potrivit convingerilor noastre, vor
contribui la soluţionarea paşnică a conflictului în conformitate cu normele de drept
internaţional.
Din păcate, însă, tentativele noastre orientate spre aplanarea crizei prin
mijloace politice sînt blocate de către forțele distructive, care continuă să violeze
grav Acordul de încetare a focului, provocînd noi victime umane, îndeosebi în
oraşul Bender. Toate acestea ne trezesc o mare îngrijorare şi ne fac să punem la
îndoială sinceritatea părții opuse în soluţionarea pe cale paşnică a conflictului.
Avînd în vedere cele menţionate mai sus, V-aş fi recunoscător dacă aţi
examina posibilitatea de a trimite în Republica Moldova o Misiune de observatori
ai Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru supravegherea îndeplinirii măsurilor
prevăzute de Convenţie, precum şi a procesului de restabilire a păcii în raioanele
răsăritene ale Moldovei.
Vă rog să dispuneţi ca prezentul mesaj să fie difuzat ca document oficial al
Consiliului de Securitate.
Folosesc această ocazie pentru a Vă asigura, Dle Secretar General, de
năzuinţa fermă a conducerii Republicii Moldova spre o amplă colaborare cu
Organizaţia Naţiunilor Unite în scopul menţinerii păcii şi securităţii internaţionale.
Cu respect,
Mircea SNEGUR,
Preşedintele Republicii Moldova.
Chişinău, 31 iulie 1992.
Vasile Nedelciuc. Republica Moldova…, p.118)

428
 Nr.296
Decretul Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, Privind
unele măsuri în vederea realizării Convenţiei cu privire la principiile
reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a
Republicii Moldova
1 august 1992
Întru realizarea Convenţiei cu privire la principiile reglementării paşnice a
conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova, în scopul neadmiterii
proliferării armelor, muniţiilor, substanțelor explozive pe teritoriul republicii şi în
conformitate cu Decretul Preşedintelui Republicii Moldova din 28 aprilie 1992
nr.98 "Cu privire la măsurile de intensificare a controlului legalităţii purtării,
deținerii şi achiziționării armelor de foc şi muniţiilor" DECRETEZ:
1. Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerul Securităţii
Naţionale al Republicii Moldova şi Ministerul Apărării al Republicii Moldova să
stabilească în termen de 24 de ore modul de depistare, strîngere, evidență şi depozitare
a armelor din tabel şi de trofeu, a muniţiilor şi substanţelor explozive, predate de
subdiviziunile ministerelor respective scoase din raioanele de est ale republicii.
Efectivul acestor subdiviziuni va preda imediat armele, muniţiile şi substanţele
explozive, inclusiv de trofeu, reprezentanţilor ministerelor sus-numite.
2. Cetăţenii care poartă şi deţin arme de foc, muniţii şi substanţe explozive sînt
obligaţi în termen de 10 zile din momentul publicării prezentului Decret să le
predea organelor afacerilor interne.
Persoanele, care în termenul indicat n-au predat benevol armele, muniţiile şi
substanţele explozive, sînt trase la răspundere în conformitate cu legislaţia în vigoare.
3. Organele de autoadministrare locală în colaborare cu subdiviziunile
respective ale Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerul
Securităţii Naţionale al Republicii Moldova, Ministerul Apărării al Republicii
Moldova să elaboreze în termen de 5 zile măsuri care să asigure depistarea și
tragerea la răspunderea stabilită de lege a persoanelor care poartă şi păstrează în
mod ilegal arme, muniții şi substanţe explozive, precum şi confiscarea lor,
asigurînd realizarea necondiționată a acestor măsuri.
4. Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova, Ministerul Securității
Naţionale al Republicii Moldova şi Departamentul de Stat al Republicii Moldova
pentru Controlul Vamal să întreprindă măsuri în vederea depistării şi suprimării
tentativelor de trecere peste frontiera republicii a armelor, munițiilor şi substanțelor
explozive.
5. Se atrage atenția Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,
Ministerului Securităţii Naționale al Republicii Moldova şi Ministerului Apărării al
Republicii Moldova asupra executării întocmai a Decretului Preşedintelui
Republicii Moldova din 28 aprilie I992, nr.98.
6. Prezentul Decret intră în vigoare din ziua semnării lui.
Mircea SNEGUR,
Preşedintele Republicii Moldova.
or. Chişinău,
1 august 1992
(S.Ț., nr.136, 4 august 1992)
429
 Nr.297
Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict
4 august 1992

CONLUCRÂND CU ARMATA RUSIEI

Ieri, 4 august, la Tighina și-a continuat activitatea Comisia mixtă de control. În
cadrul ședinței s-a discutat locurile de dislocare definitivă a forțelor de menținere a
păcii.
Conform înțelegerii, în Tighina urmează să fie dislocate 3 batalioane ale
armatei Rusiei. Alt batalion al Rusiei va fi cazat al centru de reabilitare a bătrînilor.
Linia de foc Cocieri – Roghi va fi la fel ocupată de un batalion al armatei.
Atalionul Moldovei va fi amplasat lîngă Malovata Nouă și Cocieri conlucrînd cu
armata Rusiei.
Un batalion al autoproclamatei republici din Tiraspol va fi dislocat la 2 km de
Dubăsari și lîngă localitatea Bolișoi Fontan, conlucrînd cu armata Rusiei.
La Coșnița se vor afla 2 companii ale forțelor Moldovei. La Vadul lui Vodă –
încă una. Pe celelalte sectoare ale platoului Coșnița se va afla armata Rusiei (o
companie la Pîrîta și alta la Doroțcaia) și armata autoproclamatei republici (la 4 km
de Doroțcaia).
După cum ne-a mărturisit Andrei Safonov, directorul general al agenției de
informație din Tiraspol, forțele Armatei 14 vor fi curînd retrase din Tighina. În
locul lor vor fi dislocate forțele armate ale Rusiei ale autoproclamatei republici din
stînga Nistrului (la Parcani) și ale Moldovei (3 km de Varnița).
Fidel GALAICU
(S.Ț., nr.137, 5 august 1992)

Nr.298
Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict
4 august 1992

DEPUTAŢII ORAŞULUI BENDER SUNT NEMULŢUMIŢI

La 4 august şi-a ținut şedinţele sesiunea sovietului suprem al aşa-zisei republici
nistrene.
La sesiune a prezentat un raport şeful direcţiei apărării, Ştefan Chiţac. El a
informat că retragerea trupelor se desfăşoară conform graficului, prevăzut de a
acord . Gardiştii şi cazacii au fost evacuaţi completamente din orașul Bender.
Evacuarea lor din alte raioane se va încheia la 8 august. Scurtul schimb de foc din
satul Varniţa d-lui l-a explicat prin faptul că populaţia civila deţine arme.
Deputaţii din partea oraşului Bender au acuzat conducerea Transnistriei că
aceasta ar fi, chipurile, de acord să cedeze Benderul Moldovei. Potrivit spuselor
lor, ofiţerii ruşi declară că, în cazul in care forţele armate ale Moldovei vor fi
introduse in Bender, forţele de conciliere ruse vor ceda oraşul fără lupta. Deputaţii
l-au acuzat pe Chiţac şi pe locţiitorul acestuia, Nesterenko, ca au părăsit satele
Fârlădeni şi Gâsca, în pofida ordinului lui Smirnov. Deputaţi de Bender consideră
ca satele Gâsca şi Varniţa sunt parte integrantă a oraşului lor. De aceea ei cer ca

430
trupele Moldovei să fie scoase din aceste centre populate. Deputaţii au mai cerut
adoptarea unei hotărâri, în virtutea căreia persoanele ce nu şi-au declinat
împuternicirile de deputaţi în Parlamentul Moldovei nu au dreptul să ocupe funcţii
de stat în Transnistria. În felul acesta, e limpede că uliii îşi ridică din nou capul.
(S.Ț., nr.137, 5 august 1992)

Nr.299
Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict
începutul lui august 1992

RADIOUL TRANSNISTREAN PROFERĂ AMENINŢĂRI

Radioul transnistrean comportă zvonuri cum că poliţia moldovenească din
oraşul Bender nu respectă condiţiile acordului cu privire la retragerea forţelor
armate. Se mai comunică cum că membrii detaşamentului special de poliţie au
dosit armele, s-au deghizat în haine civile și au rămas în oraş. În această ordine de
idei postul de radio tiraspolean propune autorităţilor să nu se grăbească cu
retragerea gărzii nistrene din Bender. Se declară, de asemenea, că e timpul să se
renunţe la calificativul moldovenească din denumirea republicii, întrucât o atare
denumire nu corespunde chipurile, componenţei etnice a populaţiei.
N.N ARCENCO
(S.Ț., nr.137, 5 august 1992)

Nr.300
Ziarul „Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict
începutul lui august 1992

SITUAŢIA ÎN TRANSNISTRIA
Postul de radio Tiraspol comunică deja de câteva zile că în toate punctele
fierbinţi ale Transnistriei se menţine o situaţie calmă. S-au înregistrat scurte
schimburi de foc la Corjova şi Roghi, raionul Dubăsari, şi la Cremenciuc, raionul
Slobozia. E de menţionat că acest post de radio nu mai dă vina pentru încălcarea
acordului cu privire la încetarea focului pe forţele armate şi poliţia Moldovei ci pe
formaţiunile înarmate necontrolate, cunoscute sub denumirea ”burunduci".
În aceste sate n-a avut încă loc retragerea bilaterală a forţelor opozante. Se
preconizează că procesul de dezangajare se va încheia până la 8 august. Situația în
orașul Bender se normalizează treptat. În clădirea poliţiei lucrează comenduirea
forţelor de conciliere. Pe lingă comenduire activează grupul de anchetă, alcătuit din
50 de poliţişti şi 50 de miliţieni. Totodată efectivul poliţiei din Bender, în frunte cu
comisarul ei, a fost completamente înlocuit. Satele Varniţa şi Gâsca sunt controlate
de forţele de conciliere ale Moldovei. În oraş acționează forţele de conciliere ale
Rusiei. A fost reluată alimentarea localității cu apa, gaz şi energie electrică.
V. Cogut, primarul oraşului Bender, s-a adresat refugiaţilor cu rugămintea de a
reveni la vatră. Sunt pe sfârșite lucrările de deminare a sectoarelor periculoase. Şi-
431
au reluat activitatea unele întreprinderi, cum ar fi fabrica de confecţii, de textile şi
de mobilă, de asemene și uzina de aparataj electric. Comisia consiliului orăşenesc
Bender a apreciat că oraşului i s-au adus pagube în valoare de 4 miliarde de ruble,
inclusiv pierderile de pe urma staţionării întreprinderilor. Această sumă include şi
1,5 miliarde de ruble, necesare pentru recondiţionarea clădirilor şi construcţiilor
deteriorate.
(S.Ț., nr.137, 5 august 1992)

Nr. 301
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 537 cu privire la
constituirea delegaţiei guvernamentale a Republicii Moldova la
tratativele cu Guvernul Rusiei în probleme militare
10 august 1992

Guvernul Republicii Moldova HOTĂRĂŞTE:

Se constituie delegaţia guvernamentală a Republicii Moldova la tratativele cu
Guvernul Rusiei în probleme militare, desemnînd următorii membri din partea
Republicii Moldova:
Conducătorul delegaţiei - dl. Petru Lucinschi, ambasadorul
Republicii Moldova în Rusia
Membri ai delegaţiei:
Valeriu Toporivschi - viceministru al apărării
Nicolae Turtureanu - şef de Direcţie la Ministerul Apărării
Ion Gurulea - şef de Serviciu la Ministerul Apărării
Serghei Guţu - colaborator al Ministerului Afacerilor Externe
Eugenia Chistruga - colaborator al Ministerului Afacerilor Externe
Gavril Arman - colaborator la Ministerul Apărării
Ion Stăvilă - directorul Departamentului politic
Ministerul Afacerilor Externe
Tudor Samoilenco - colaborator al Direcţiei de dezarmare
Iurie Cvilencov - colaborator al Ministerului Justiţiei

Prim-ministru al Republicii Moldova - ANDREI SANGHELI

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.183)

Nr.302
Ziarul „Moldova suverana” despre situația în zona de conflict
august 1992

Refugiații se întorc acasă

Numărul refugiaţilor a început să scadă, a constatat într-o declaraţie făcută
corespondentului agenţiei Moldova-pres dl Mihai Platon, vicepreşedinte al
432
Comisiei republicane pentru coordonarea acţiunilor în vederea asigurării materiale
a refugiaţilor.
Cu toate acestea, numărul lor este destul de impunător, atingând luni, 10
august, 48.600 persoane, dintre care copiii alcătuiesc cifra de 26.649, femeile –
14.754, pensionarii – 1.359 etc. Majoritatea refugiaţilor se află în Chişinău (9.684),
Căuşeni (4.892), Căinări (3.876), Ştefan Vodă (3.620), Anenii Noi (3.000) şi în alte
localităţi.
Pe parcursul ultimelor zile aproape 3.000 de persoane s-au reîntors la lacurile
de baştină. Dar, deşi s-a instaurat pacea, oamenii nu se prea grăbesc să se întoarcă,
şi există mai multe motive. Majoritatea lor, neavând un loc de muncă stabil, caută
să beneficieze de modestele ajutoare pentru refugiaţi, alţii se tem de persecuţii. Mai
există însă şi o categorie aparte, care vor să profite de situaţie, continuând să
figureze pe listele de refugiaţi şi după ce se întorc acasă pentru a se bucura de în-
lesnirile acestora.
Întrebat de corespondentul agenţiei Moldova-pres cum va fi soluţionată totuşi
problema, dl Mihai Platon a menţionat, că în prezent la Guvernul republicii se află
în lucru un proiect de hotărâre cu privire la reîntoarcerea refugiaţilor, conform
căruia aceştia urmează să revină în localităţile de baştină până la 15 august. În acest
scop, organelor de resort li s-au dat indicaţii să se achite până la data respectivă cu
persoanele care au avut de suferit de pe urma conflictului armat, adică să le acorde
sumele necesare potrivit regulamentului în vigoare.
Pentru persoanele care, din motive serioase, nu se vor putea întoarce la locurile
de baştină, vor fi organizate tabere speciale. Au fost preconizate măsuri pentru ca
copiii lor să fie cuprinşi în instituţii preşcolare şi şcolare, iar părinţii, în limita
posibilităţilor, să fie plasaţi în câmpul muncii.
(M.S., 13 august 1992)

Nr.303
Articolul din ziarul „Literatura și arta” „Sângele-i roșu la toți”
august 1992

Sunt rusoaică, m-am născut la Leningrad. La părinţi am fost doi - eu şi fratele,

care de mic copil făcea zile fripte întregii noastre familii: din clasa a 5-a a fost
aranjat la o şcoală specială, apoi a nimerit la închisoare fiind încă adolescent, iar
după vârsta de 18 ani n-a mai ieşit de acolo.
Eu însă după absolvirea institutului am fost repartizată în Moldova, în or.
Tiraspol. Acolo m-am căsătorit cu un băiat de pe loc, moldovean. Avem două fiice
– una de şase, iar alta de patru ani. Într-o noapte din aprilie curent, pe când tâlharii-
cazaci făceau dezmăţ prin Transnistria, cineva a început să sune şi să bată în uşă.
Soţul a deschis. În locuinţă au dat buzna patru tâlhari cu automatele la gât. Eu am
ieşit în antreu exact în momentul când unul dintre aceştia 1-a lovit pe soţ. Am
început să strig, însă am încremenit când în persoana cu uniformă de cazac l-au
recunoscut pe fratele meu. Credeam că-i un vis, căci ştiam bine că el este judecat
pe 13ani pentru jaf și se află la închisoare.

433
 Primul care a deschis gura a fost fratele: «În carne și oase, surioara mea? Iată
deci unde se află ea, căţeaua!» Eu nu ştiam ce să fac, dar mi-a dat în gând că
trebuie să mă prefac că adică sunt bucuroasă că l-am întâlnit. Am sărit să-l cuprind
zicându-i: «Frăţiorul meu cel drag, ai ieşit din închisoare, ce bucurie, ce fericire!”
Ceilalţi trei s-au îndepărtat de soţ uitându-se molcom la noi şi lăsând
automatele jos... Şi în flecare zi, din zori şi până-n noapte, în locuinţa noastră nu
încetau beţiile, bacanalele.
Fratele mi-a povestit că a fost recrutat cu plată. Când l-am întrebat ce trebuie
să facă pentru această plată, el mi-a răspuns că e dator să ucidă moldoveni, pe toţi
până la unul, să-i taie, să-i stranguleze, să-i împuşte.
Întrebat cine-i comandă, mi-a răspuns: acela care ne plăteşte, acela ne
comandă. «Dar dacă Snegur îţi va plăti şi-ţi va spune să-i ucizi pe ruşii de la noi din
Leningrad, vel face-o?». Am s-o fac, a fost răspunsul, mie mi-e totuna pe cine să
ucid. Parcă n-am ucis şi ruşi? Sângele-i roşu la toţi, chiar şi la un negru».
Fratele mi-a spus că cei care erau cu dânsul aproape toţi sunt de la închisoare.
În ce mod a nimerit printre cazacii-tâlhari nu mi-a povestit, însă mi-a spus că atunci
când se va termina „masacrul”, el va fi scutit de toate antecedentele penale iar cu
banii câștugați îşi va cumpăra un restaurant pe bulevardul Nevski.
Eu însă, după sumedenia de ameninţări că-l va ucide pe soţul meu şi-mi va
arde copiii, am lăsat casa şi am venit la Leningrad, unde locuieşte mama.
Nu vreau să-mi divulg numele, mi-e frică, doar sper să mă mai întorc la
Tiraspol.
A.A., or. Sankt Petersburg
NOTA TRADUCĂTORULUI. Am reprodus articolul de mai sus din
săptămânalul «Argumgntî i faktî» (nr, 28) pentru ca şi acest caz (pe lingă
altele-cunoscute deja) să fie adus la cunoştinţa cititorilor noştri care nu sunt
abonaţi la săptămânalul moscovit. De data aceasta însă cele descrise sunt
convingătoare şi pentru Ruțkoi, Smirnov, Blohin şi toţi acoliţii lor,
demascându-le (a cita oară!) acţiunile criminale.
Sursa: Ziarul „Literatura și arta” 13 august 1992

434
 Nr.304
Ziarul ”Moldova suverană” despre ședința Consiliului Suprem de
Securitate al Republicii Moldova
11 august 1992

Ședința Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova

În ziua de 11 august, sub conducerea Preşedintelui Mircea Snegur a avut loc
şedinţa Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova. O informare
privind pregătirea manifestărilor prilejuite de apropiatele sărbători naţionale – Ziua
Independenţei şi «Limba noastră» – a prezentat dl Mihai Coşcodan, viceprim-
ministru al Republicii Moldova.
Luând cunoştinţă de modul în care se realizează Convenţia moldo-rusă privind
principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană, membrii
Consiliului Suprem de Securitate au convenit asupra necesităţii de a audia la
şedinţa ordinară, preconizată pentru începutul săptămânii viitoare, un raport al
Comisiei unificate de control. Totodată, conducerii Ministerului Afacerilor Externe
i s-a dat dispoziţia să organizeze desfăşurarea, în cele mai bune condiţii şi cu
maximă eficienţă, a activităţii observatorilor militari din cadrul mecanismului
cvadripartit (Moldova, Ucraina, România şi Rusia), precum şi a observatorilor
O.N.U. care urmează să sosească in curând în republică.
Consiliul Suprem de Securitate a recomandat Guvernului republicii să
intensifice îndeplinirea hotărârii sale din 5 august curent «Cu privire la măsurile
primordiale de protecţie a persoanelor participante la acţiunile militare pentru
apărarea integrităţii Republicii Moldova și acordarea ajutorului necesar cetăţenilor
şi familiilor afectate de conflictul militar», în acest sens fiind oportună o angajare
mai susţinută a gospodăriilor, întreprinderilor şi organizaţiilor din diferite zone ale
ţării, transmite Moldova-pres, după Serviciul de presă al Preşedintelui Republicii
Moldova.
(M.S., 13 august 1992)

Nr.305
Acord temporar cu privire la principiile de bază ale activității
organelor afacerilor interne pe transportul feroviar moldovenesc în
zonele cu regim de securitate sporit
8 septembrie 1992

ВРЕМЕННОЕ СОГЛАШЕНИЕ
ОБ ОСНОВНЫХ ПРИНЦИПАХ ДЕЯТЕЛЬНОСТИ ОРГАНОВ
ВНУТРЕННИХ ДЕЛ НА ТРАНСПОРТЕ МОЛДАВСКОЙ ЖЕЛЕЗНОЙ
ДОРОГИ В ЗОНАХ С ПОВЫШЕННЫМ РЕЖИМОМ БЕЗОПАСНОСТИ
Статья 1. Деятельность органов внутренних дел на транспорте в зонах с
повышенным режимом безопасности строится на принципах строгого
соблюдения законности, неотвратимости наказания, гуманизма и социальной
справедливости, сотрудничества с трудовыми коллективами транспортников,
435
обеспечения гласности и соблюдения профессиональной тайны, тесного
взаимодействия с воинским контингентом миротворческих сил.
Статья 2. Основными задачами органов внутренних дел на транспорте являются:
2.1 Предотвращение и пресечение преступлений в сфере грузовых
перевозок.
2.2 Выявление и раскрытие преступлений, розыск лиц, их совершивших,
в зоне обслуживания.
2.3 Борьба с правонарушениями и преступлениями в сфере пассажирских
перевозок.
2.4 Обеспечение общественного порядка на вокзалах, станциях,
остановочных пунктах и в подвижном составе.
2.5 Изъятие похищенного, незаконно хранящегося оружия, боеприпасов,
взрывчатых веществ.
Статья 3. Органы внутренних дел на транспорте РМ и ПМР осу-
ществляют свои функции по охране правопорядка и борьбе с преступностью
совместно по взаимной договоренности сторон.
Статья 4. Организуется совместная работа по изобличению преступных
посягательств на грузы на ПКО (пункте коммерческого осмотра) ст. Бендеры,
а также совместно решаются вопросы охраны общественного порядка
патрулирования на ст.Бендеры и Бендеры П.
Статья 5. Сопровождение пассажирских и дизель-поездов по участку
Кишинев-Тирасполь организуется совместными парными нарядами в равном
количестве с обеих сторон.
Статья 6. Департамент внутренних дел на транспорте МВД Республики
Молдова оказывает практическую помощь сотрудникам ОВДТ г.Рыбница и
ст. Тирасполь в разрешении материалов и расследовании уголовных дел.
Начальник УВД ПМР Начальник ДВДТ РМ
генерал-майор милиции полковник
Ю.Овсянников В.Н.Мишин
“8” сентября 1992 г
(Arhiva curentă a Biroului pentru reintegrare, Cancelaria de Stat)

Nr.306
Informație Președintelui Federației Ruse privind măsurile de
reglementare a conflictului din Transnistria
(9 septembrie 1992)
ПРЕЗИДЕНТУ РОССИЙСКОЙ ФЕДЕРАЦИИ Б.Н.ЕЛЬЦИНУ
О дальнейших мерах по урегулированию конфликта в Приднестровье
Итоги переговоров президентов России и Молдовы диктуют
необходимость осуществления дополнительных мероприятий с нашей
стороны, направленных на побуждение конфликтующих сторон начать
политический диалог. Главным итогом такого диалога должно стать
определение взаимоприемлемого статуса Приднестровья в составе

436
Республики Молдова, без чего достижение устойчивой стабильности
практически невозможно.
С этой целью важно сейчас, не откладывая, запустить механизм
посредничества Президента России, использовать метод "челночной"
дипломатии Вашего полномочного представителя, задачей которого стала бы
работа по установлению фактов, анализ позиций сторон и их динамики для
представления рекомендаций министру иностранных дел РФ и через него
Президенту РФ. Имеется в виду, что инициативные посреднические шаги
России, выдвижение предложений должны делаться с учетом политической
значимости данного вопроса на уровне Президента России.
В этой связи вношу предложение поручить эту миссию заместителю
министра иностранных дел РФ послу Берденникову Г.В., отвечающему за
разоруженческое направление и имеющему необходимый опыт
переговорной деятельности, параллельно возложив на него политическую
координацию деятельности российской части Объединенной контрольной
комиссии (проект распоряжения прилагается).
Кроме того, для придания миссии Вашего представителя
надлежащего веса и авторитета полагаю целесообразным направить в адрес
М.Снегура соответствующее письмо и И.Смирнова устное послание с
разъяснением целей и задач миссии и получить согласие руководителей
Молдовы и Приднестровья на ее деятельность (проекты письма М.Снегуру и
устного послания И.Смирнову прилагаются).
Прошу рассмотреть.
А. Козырев
"9 " сентября 1992 года
(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.307
Apel al corpului ofiţeresc al Armatei a 14-a adresat ministrului apărării
al Fedaraţiei Ruse, P.Gracev, în legătură cu situaţia din Armata a 14-a
16 septembrie 1992

МИНИСТРУ ОБОРОНЫ РОССИЙСКОЙ ФЕДЕРАЦИИ

Офицерское собрание уполномочило меня1 довести до Вас обращение
офицерского состава 14 гв. ОА:
«Министру обороны Российской Федерации генералу армии П. Грачеву
Обращение офицерского состава 14 гв. ОА Общевойсковой
Российской Армии
Товарищ генерал армии!
Обратиться к Вам нас, офицеров 14 гв. ОА, вынуждает та обстановка,
которая на сегодняшний день складывается в При-днестровье, вокруг армии.
1
Apelul a fost transmis ministrului apărării P. Gracev de către Alexandr Lebed,
comandantul Armatei a 14-a.
437
 Главным событием последних недель, безусловно, стало прекращение
боевых действий между противоборствующими Молдавской и
Приднестровской сторонами.
У людей появилась надежда на возвращение к мирной жизни.
Налаживается процесс плановой учебно-боевой деятельности частей армии.
Одновременно с этим реальная обстановка продолжает оставаться сложной.
Все еще раздаются выстрелы, взрывы, гибнут люди на минах, в том числе
военнослужащие, резко обострилась криминогенная ситуация в регионе
дислокации частей.
Не прекращается настойчивое муссирование различного рода слухов о
судьбе 14-й армии, и прежде всего о выводе ее в ближайшее время на
территорию России.
Дать нам ясность по этим крайне важным для каждого офицера, его
семьи, вопросам мы просим неоднократно, в том числе в своем открытом
письме Б. Н. Ельцину 14.07.92 г., однако ответа не получили. А между тем
молдавские, румынские, западные, да и некоторые российские средства
массовой информации продолжают говорить о якобы достигнутых на самом
высоком уровне, в частности, на последней встрече президентов Б. Н.
Ельцина и М. Снегура, решениях о выводе или расформировании нашей
армии.
Как подтверждение возможности такого варианта развития событий мы
воспринимаем сдачу Молдове 300 полка ВДВ, слухи о прекращении
финансирования строительства жилья для 14-й армии, сокращение сроков
вывода войск России из Германии, Польши, Прибалтики. Видим мы и то, что
ждет выводимые войска на Родине, в России - за редким исключением - это
полнейшая социально-бытовая неустроенность. М. Снегур уже открыто
предлагает офицерам нашей армии, имеющим жилье, переходить на службу в
ВС Молдовы (и это после той братоубийственной войны, костер которой еще
не погас).
Все это не может не беспокоить офицерский состав, будоражит
коллективы, создает в них, а также в офицерских семьях нездоровую
обстановку, вызывает обоснованное чувство тревоги, неуверенности в
завтрашнем дне, неминуемо сказывается негативным образом на состоянии
боевой готовности, воинской дисциплине, морально-психологической
атмосфере в офицерской среде, особенно среди молодых офицеров.
В то же время население (а 45 процентов офицеров армии к нему
принадлежит), народ Приднестровья по-прежнему видят в лице 14-й армии
единственного гаранта мира и безопасности в регионе, а факт ее невывода
воспринимает как поддержку России.
Мы допускаем, что когда-то армию придется выводить. Но, поверьте нам,
находящимся здесь, что в нынешней ситуации такая попытка будет
воспринята людьми как трагедия, предательство как с нашей стороны, так и
со стороны России и ни к чему, кроме как к новому, более серьезному витку
войны, захвату оружия и боевой техники армии, не приведет.
Не исключено, что оружие в этом случае будет обращено против
российских военнослужащих и их семей обеими противоборствующими
438
сторонами.
Предвидя возможные новые политические игры вокруг 14-й армии и имея
для этого определенные основания, офицерские коллективы еще раз
настоятельно просят Вас разъяснить судьбу и перспективы армии, все
связанные с этим вопросы, которые мы считаем вправе задать. И прежде всего
- кто защитит наши семьи, детей в случае вывода армии и возобновления
войны в Приднестровье, кто предоставит крышу над головой на новом месте
службы? Просим понять нас правильно - мы люди военные и от трудностей в
сторону не уходим. Но нам представляется справедливым, если у людей будет
полная ясность того, что ждет их семьи не только сегодня, но и в дальнейшей
службе, жизни и если эта ясность будет нам дана нашим министром.
С искренним уважением, офицеры 14-й гвардейской общевойсковой
армии Российской Федерации.
16.09.92 г. А. Лебедь

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica

Moldova..., p.191)

Nr.308
Articolul ”Comandantul sângeros” din ziarul ”Известия”
septembrie 1992

КРОВАВЫЙ КОМБАТ
Юрий Костенко в Бендерах приговаривал к смерти. Кто-то приговорил
и его
Валерий ЯКОВ, «Известия»
Делу партии – предан
Об афганском периоде службы комбата в Тирасполе знали немногие, но
боевой орден и медали впечатляли. Для тех, кто в чем-то сомневался
профессионально и имел возможность заглянуть в личное дело офицера, тоже
существовал убедительный документ – партийная характеристика, выданная
офицеру десантнику 40-й отдельной армии после двух лет службы в Афгане.
В ней говорилось, что капитан Костенко Ю. А., 1952 года рождения, русский,
образование высшее, партийный билет № 17112786 проявил себя с самых
лучших сторон, «…умело воспитывает подчиненных. Партийные поручения
выполняет качественно и в срок. Морально устойчив. В быту скромен.
Идеологически выдержан. Делу КПСС и Советского правительства предан...»
Вслед за примерным членом КПСС из Афгана потянулся и другой
документ, подготовленный особистами, — о превышениях власти и участии в
незаконных расстрелах. Но в отличие от партийной характеристики, этот
документ до Тирасполя, куда был направлен для дальнейшего прохождения
службы Ю. Костенко, не дошел. Как уверяют люди информированные — не
без участия, тогдашнего заместителя командующего 14-й армией Ю.
Сергеева, у которого лихой комбат служил еще в «афгане».
439
 Тираспольский период службы Ю. Костенко тоже отмечен
определенными успехами, особенно в организации отдыха уставших от
ратных дел генералов. Сам Куликов дважды прилетал из Москвы (в 84-м и в
85-м годах), чтобы поучаствовать, в организованной комбатом охоте с
карабинами и автоматами на косуль и кабанов в заповеднике под Бендерами.
Удачная охота зачлась комбату годом позже — в 86-м, когда против Ю.
Костенко было возбуждено уголовное дело но фактам злоупотребления
служебным положением (избиения подчиненных) и незаконной охоте —
браконьерству.
Комбат, загрузив багажник собственной машины дарами Молдовы,
начистив до блеска орден и медали, надев парадную форму, отбыл в столицу,
откуда вскоре пришла телефонограмма военным юристам: дело – прекратить!
Два года спустя, в декабре 88-го, против Костенко возбуждено новое
уголовное дело – уже в связи с совершением автомобильной аварии в
состоянии алкогольного опьянения. К осени его увольняют в запас, выдав
медицинскую справку №717, в которой констатируется, что подполковник
в/ч 59238 Костенко, Юрий Александрович освидетельствован военно-
медицинской комиссией в/ч 41561 3 июля 89-го года. Диагноз – последствия
повторных закрытых травм головного мозга с астено-невротическим
синдромом… На основании соответствующих статей- годен к службе вне
строя в мирное время, ограничено годен первой степени в военное время.
Теперь трудно сказать, чем бывший боевой офицер выделился среди
таких же боевых, но более порядочных людей, предложивших свои услуги
комитету по обороне и безопасности республики. Однако комитет остановил
свой выбор именно на Костенко, назначив его исполняющим обязанности
командира батальона гвардии в Бендерах. Теперь председатель комитета
Рыляков говорит мне, что тогда они пошли на уступки бендерской
общественности, которая в лице СТК (совета трудовых коллективов) и
женского забастовочного комитета активно настаивала на кандидатуре
Костенко. Другое «ответственное лицо» вполголоса посоветовало заглянуть
при случае в приказ о назначении Костенко на должность, где, кроме всего
прочего, говорится и о его функциях по линии службы безопасности
(бывшего КГБ). Увы, случая не представилось, как я ни старался.
Вооружен и крайне опасен
Полицейский Пурич попался гвардейцам по глупости и до последнего
момента надеялся, что его на кого-нибудь обменяют. Надеялся, даже когда
посадили в машину и повезли к Днестру, в сторону очистных сооружений.
Правда, начальник контр-разведки батальона старший лейтенант Александр
Касапчук (бывший сотрудник КГБ) бросил фразу: «Ну что, пора тебя и
шлепнуть»,— но, может быть, это была мрачная шутка?
Однако у очистных сооружений шутки кончились. Касапчук и Болгарин
вытолкнули Пурича из машины и повели вниз, к воде. Водитель и Татьяна
Питченко, секретарь комбата, остались у машины, наблюдая расстрел сверху.
Пурич упал на колени, стал просить о пощаде, говорить о детях, плакать.
Касапчук и Болгарин, смеясь, начали стрелять из автоматов в землю у ног
пленного, затем — по его ногам, потом добили в упор и сбросили в Днестр.
440
Обратно все возвращались возбужденные и веселые — одним врагом
меньше.
Следователю Павлюку тоже не повезло: знал ведь, что люди Костенко
охотятся за ним, чтобы «отблагодарить» за внимание к коммерческой
деятельности комбата! Но бдительность ослабил и был схвачен. Дальше все
просто — короткий плен, пытки, смерть.
Не обходила комбатская «милость» и своих. Когда командир роты
гвардейцев Козлов (тоже, кстати, бывший офицер-афганец) и его зам.
Смирнов заподозрили, что комбат сплавляет оружие куда-то на сторону, и
высказали ему свое возмущение, они тут же были объявлены предателями и
пособниками румынских фашистов. Офицерам удалось уйти в Тирасполь,
там они дали показания в прокуратуре, три дня пожили в общежитии ГУВД и
отправились на позиции под Дубоссары – подальше от мести Костенко. Но
когда приехали домой проведать своих, были схвачены тем же Касапчуком,
Масловским и другими, расстреляны и сожжены в машине. Все исполнялось
по приказу комбата.
Сам тоже не брезговал участием в уничтожении людей. Имел две
резиновые дубинки, которыми каждый день избивал пленных, задержанных
жителей Бендер, своих провинившихся подчиненных. Кооператора А.,
вероятно, не уплатившего вовремя дань, расстрелял лично прямо у порога
казармы. Труп отвезли к Днестру и выбросили.
Информация о злодеяниях комбата расползалась по этажам
ответственных организаций, но ничего не менялось. Его по-прежнему
активно отстаивали СТК, женский комитет и руководство Бендерского
горисполкома. Тут все было довольно просто — жена председателя СТК , Ф.
Доброва числилась в штате батальона, регулярно получала там зарплату. Не
обременяя себя, естественно, службой. Представитель женского забасткома
Татьяна Питченко служила правой рукой Костенко, ну а зампред исполкома
Харченко не упускал случая крепко поддать с комбатом (по словам самой
Татьяны и других свидетелей) и подписать ему любую бумагу.
Обо всем этом мне охотно рассказывали теперь бывшие подчиненные
комбата, с некоторыми из которых я встретился уже в камере следственного
изолятора.
Мы сидим с Ф. Добровым, председателем СТК, на ступеньках городской
казармы, и он говорит: «Я уважал Костенко, потому что он был сильным
психологом, заботился о своих людях, пользовался авторитетом в городе. Но
был страшно жесток, не мог без крови. Впрочем мы и раньше говорили: для
того чтобы сохранить мир, надо пустить малую кровь – чтобы не было
большой. Местным властям это не нравилось, председатель горисполкома
Когут с самого начала боролся против Костенко, пытался его снять, только
ему это было не по силам. Да и вам, знаете ли, не советую лезть в это дело.»
В этот же день Вячеслав Когут мне признался: «Не могу сказать, что
исполком не знал о его преступлениях, просто отнеслись к нему
конъюнктурно. Должен признать, что на комитете обороны я тоже отстаивал
Костенко, хотя потом и говорил ему в глаза, что со временем суд еще
разберется, что он натворил и чьи указания выполнял. Моя совесть чиста.
441
Когда до меня стала доходить информация о его делах, я сообщал тем, кому
положено было этим заниматься, но вскоре убедился, что все мои сообщения
попадали и к Костенко.
Я до сих пор не знаю, жив он или нет, не убежден, что его дело будет
полностью расследовано. История о нем очень темная, не думаю, что вам
удастся в ней разобраться, да и стоит ли?»
9 апреля прокуратура Приднестровской Республики возбуждает против
Костенко уголовное дело по факту избиения подчиненных. 10 апреля
старший помощник прокурора республики Валерий Беркун подписывает
протокол задержания, в котором говорится: «Костенко, являясь должностным
лицом, систематически превышая власть, избивал подчиненных ему
военнослужащих гвардии и из корыстных побуждений совершил хищение
огнестрельного оружия».
Протокол в тот же день передан на имя начальника УВД Гросула, но
исполнять его никто не торопится.
24 апреля Беркун подписывает постановление о заключении Костенко
под стражу, прокурор республики дает санкцию.
Комбат о намерениях прокуратуры узнавал тотчас. И... зло посмеивался,
объявив Беркуна своим очередным врагом, приговоренным к смерти. Причем
предупредил об этом Беркуна лично.
29 апреля прокурор республики передает президенту И. Смирнову
информацию (только для служебного пользования), в которой на двух с
половиной страницах подробно описываются все доказанные на тот момент
преступления, совершенные Костенко, и просит принять все необходимые
меры к задержанию комбата. В конце информации прокуратура прогнозирует
– если не произвести ареста, то: «Костенко может совершить следующие
действия: произвести нападение на отдел полиции в г. Бендеры с целью
спровоцирования конфликта между Молдовой и ПМР...»
Буквально через день Костенко уже в деталях знал содержание и этой
информации. И продолжал оставаться на свободе.
До нападения на горотдел полиции оставался еще 51 день.
Агент влияния. Чей?
Генерал Штефан Кицак, начальник управления обороны Приднестровья,
дважды отдает приказ об отстранении Костенко от должности: Первый раз –
в декабре прошлого года, второй раз – весной нынешнего. Костенко по
телефону посылает своего непосредственного начальника вместе с его
приказом... куда подальше. По словам коменданта Бергмана, Кицаку звонит
из Москвы генерал Сухоруков и рекомендует оставить Костенко в покое.
Татьяна Питченко вспоминает, как в конце мая в гвардию приезжает
начальник штаба 14-й армии генерал-майор Ситников и до полуночи хлещет
с Костенко коньяк. Наконец комбату надоедает пить, и он приказывает
телохранителям отправить генерала, но тот по дороге к машине где-то
прячется и... снова возвращается, чтобы выпить «на посошок».
Начальник базы горючесмазочных материалов Одесского военного
округа по-прежнему остается лучшим другом Костенко и по первой просьбе

442
отливает ему горючее в неограниченном количестве. Куда уходят бензовозы
и за какие деньги, точно не знает никто. Все списывается на войну.
С ремзавода комбат угоняет 42 воинских Камаза и один ЗИЛ, часть
машин оставляет для нужд гвардии, какие-то уходят на Украину и в Россию –
кому и за какие деньги, неизвестно.
Из Бендер, со стоянки гвардии постоянно курсируют на Украину, в
Беларусь и Россию два рефрижератора с частными номерами. Какие подарки
они возят в Киев, Минск и Москву и кому, остается загадкой.
Все это время комбат продолжает получать в гвардии зарплату – семь с
половиной тысяч рублей в месяц и спокойно разъезжать по Бендерам и
Тирасполю в сопровождении мощной охраны, вооруженной до зубов.
Когда Беркун задерживает одного из телохранителей комбата – С.
Масловского, обвиняемого в убийстве, Костенко выходит на руководство
республики и требует освободить своего гвардейца, грозя открыть в городе огонь.
Прокуратура получает указание – освободить Масловского. В тот же
вечер Беркун уходит в подполье, скрываясь от мести комбата.
19 июня гвардейцы Костенко начинают штурм городского отдела
полиции. Молдова стремительно реагирует, вводя в город войска. Счет жертв
идет на сотни...
Лишь через месяц уже новый командарм 14-й генерал Лебедь получает
от нового прокурора республики Бориса Лучика ходатайство с просьбой
«оказать содействие в задержании Костенко и его окружения и помещении
его в одну из камер военной комендатуры ПМР». Прокурор предупреждает:
«Костенко коварен и опасен, постоянно находится в окружении усиленной
охраны, пользуется определенной поддержкой среди актива Бендер может
спровоцировать бойню в самом Тирасполе». Кроме этого, Лучик
информирует командарма, что Костенко: «противоправно лишил жизни
более 20 человек из числа мирных жителей, гвардейцев ПМР и сотрудников
полиции РМ... Оставаясь на свободе, может сорвать переговоры по
урегулированию конфликта между ПМР и РМ».
16 июля спецназ 14-й армии блокирует Костенко с его гвардейцами в
восьмой школе Бендер. По словам Т. Питченко, комбат чувствовал себя
довольно спокойно и был уверен, что в обиду его не дадут – кто-то из тех,
что наверху. Среди ясного дня он с автоматом в руках, в военной форме
спокойно вышел из оцепленной, казалось бы, намертво школы и растворился
в городе. Минут двадцать спустя следом вышли Татьяна и два телохранителя.
Их тоже никто не остановил, и они спокойно покинули зону оцепления.
Позднее генерал А. Лебедь скажет: «К задержанию Костенко я имею
непосредственное отношение. Но к стыду моих людей и моему лично, мы не
смогли его удержать. Ко всему остальному я и моя армия отношения не имеем».
Костенко был задержан почти случайно – в обычном междугородном
автобусе, уже на самой границе с Украиной. Армейский патруль стал
проверять у пассажиров документы, обратил внимание на знакомую
фамилию и показал удостоверение сотруднику службы безопасности,
скучающему на посту. Тот встрепенулся и потребовал вывести пассажира.
При обыске у Костенко обнаружили обойму с патронами и его собственное
443
личное дело офицера. Беглый комбат задержанием был возмущен, заявив, что
ему обещали «дать коридор».
Кто обещал, не уточнил.
Вскоре его доставили к Валерию Гратову, начальнику службы
безопасности президента. Здесь Костенко снова заявил, что его следует
немедленно отпустить, так как ему гарантирована возможность ухода и
специально создавался «коридор». Но у Гратова, который давно уже собирал
про комбата информацию, накопился к нему ряд вопросов. О том, к примеру,
как Костенко снабжал оружием преступные группировки, что за команда
занималась вывозом оружия в сторону Москвы и кому оно предназначалось
(по данным Бергмана, только со складов 14-ой армии, к Костенко попали
1380 автоматов).
Но задать все свои вопросы Гратов не успел, к нему приехал начальник
ГОВД Богданов и потребовал передать Костенко ему. Это требование
подтвердил по телефону и прокурор республики. В 16.30 Костенко был
доставлен в городской следственный изолятор, где оказался в камере по
соседству ...с Татьяной Питченко. В два часа ночи к горотделу подъехала
группа спецназа и по приказу Богданова Костенко был передан ей, о чем и
прокурор республики, и следователь Беркун, вышедший из подполья и
ведущий дело, узнали только утром. Возмущенный прокурор направил
генералу Лебедю письмо, в котором писал: «Ваши действия по переводу
арестованного прокуратурой ПМР Костенко Ю. А. в другое место содержания
я расцениваю как грубое нарушение закона, т. к. никто не имеет права давать
какие-либо распоряжения в отношении следственно-арестованного, кроме
следователя, ведущего дело. Прошу вас к 12 часам 17.07.92 года вернуть
Костенко в ИВС Тираспольского ГОВД. Если он в ИВС возвращен не будет, я
буду вынужден обратиться к Генеральному Прокурору России.
Генерал Лебедь прокурору Лучику не ответил.
Одновременно, прокурор потребовал согласия руководства республики
на отстранение, от должности и возбуждение уголовного дела в отношении
начальника ГОВД Богданова.
А еще через сутки неподалеку от села Владимировка будет обнаружена
горящая машина УАЗ с номером 54-26 АП, принадлежащая штабу 14-й
армии. На заднем сиденье – остатки трупа, который тоже продолжает гореть,
на нем еще заметны остатки военной одежды, голова покрыта капюшоном,
сохранились остатки волос, коротко постриженных сзади, темно-
каштановых. Кисти рук отсутствуют.
Протокол места осмотра оперативная группа составляет откровенно
небрежно, так, что потом множество вопросов остаются без ответа.
Управление безопасности заявит: Костенко погиб. Следователь Беркун,
получивший наконец то, что осталось от человека на заднем сиденье, будет
склоняться к тому, что это все же Костенко, но отправит для верности его
голову на опознание судмедэкспертам в Одессу, поставив одновременно
перед ними и вопрос – жив ли он был до того, как загорелась машина.
А гвардейцы Костенко, которые видели сгоревшую машину, и Валерий
Гратов признаются мне, что узнать в сгоревшем мужчине комбата не смогли.
444
 Вечером я пришел к начальнику Управления безопасности республики
Вадиму Шевцову и рассказал ему про все версии о судьбе Костенко,
попросив их прокомментировать. Даже самые невероятные. О том, что он
был одной из тех третьих сил, которыми управляло руководство республики,
дестабилизируя обстановку, доводя ее до крайности и вынуждая Россию
пойти на энергичные шаги и фактическое признание... Или о том, что за ним
стоял генералитет российской армии, прошедший Афган, спаянный в
афганское братство и мечтающий о наведении порядка – через малую кровь
предотвратить большую... Или о том, что служба безопасности совместно с
армией перехватила комбата как опасного свидетеля, с помощью которого
можно оказывать давление в нужном направлении на коррумпированное и
связанное с Костенко руководство республики...
Шевцов высмеял все версии, которые я излагал. Вышагивая от стены к
стене по маленькому кабинету, он раздраженно втолковывал мне, что все
чрезвычайно просто и не надо ничего придумывать. Костенко был обычным
подонком, случайно дорвавшимся до власти. Кроме этого, он – агент влияния
службы национальной безопасности Молдовы. Ни о какой связи с
российскими генералами быть не может. Взять его раньше не удалось потому
что в подчинении Шевцова было всего четыре человека, кроме этого, ждали
удобного случая, чтобы избежать лишних жертв. Никаких «коридоров» ему не
создавали, шел он, чисто случайно. Из ИВС решили забрать по его, Шевцова,
инициативе, так как получили информацию, что ночью Костенко попытаются
отбить или убрать. Позвонил Богданову, тот дал команду, попросил у Лебедя
для сопровождения спецназ – получил. Прокурора предупредить не успел, но
думает, что тот бы возражать не стал. Через сутки молодой оперативник решил
проявить инициативу и, поверив показаниям Костенко о тайнике с оружием,
срочно выехал к назначенному месту, не взяв машину сопровождения.
Нарвались на засаду, оперативники были ранены, их действительно удалось
отправить в Москву. Костенко погиб. Действительно Костенко.
Я не стал оспаривать версию начальника УБП, хотя она была менее
уязвима, чем любая другая. Начиная хотя-бы с того, что начальник ГОВД по
телефонному звонку руководителя одной из служб безопасности республики
не стал бы передавать такого важного арестанта, да еще в два часа ночи,
нарушая сразу все законы и инструкции, какие только есть. А потом –
граничащая с глупостью инициатива молодого оперативника, не имеющего к
уголовному делу Костенко никакого отношения… Ночной самолет в Москву,
когда рядышком – и в Тирасполе, и в Одессе – прекрасные госпитали…
Мне вспомнилась беседа с президентом республики И. Смирновым. В
ответ на мой вопрос о третьей силе в зоне конфликта он сказал, что со
стороны Приднестровья ее нет. Только – со стороны Молдовы. Но отныне,
несмотря ни на какие третьи и прочие, все будет зависеть от миротворческих
сил. «Я очень благодарен России, хотя должен подчеркнуть, что в данном
случае Козырев ничего не сделал. Скажем так, переговоры на уровне
министров иностранных дел – они не принесли результатов и, если хотите,
еще раз подорвали веру у тех же жителей Бендер, когда все случилось, что
можно чего-то достичь. Почему? Потому что не были введены, как мы
445
просили, 14-я армия, миротворческие силы. Это сделал аппарат Руцкого,
поскольку мы работали вместе с ними, и я также ему благодарен. Ну нет пока
другого пути стабилизировать обстановку и заставить Молдову отказаться от
применения силы. Вроде парадоксально, но логично – силу можно
остановить только силой. Наш прогноз оказался правильным: если б эти силы
были введены раньше, таких потерь могло бы и не быть».
По вопросу о Костенко и слухах о покровительстве ему президент
Смирнов сказал мне: «Когда прокуратура доложила, что у него есть ряд
нарушений, его нельзя было убирать, не обеспечив того, что могла сделать
14-я армия. То есть – чисто из-за политических мотивов нельзя было его
арестовывать как положено, не обеспечив силовую поддержку... Я считаю,
очень правильно поступили. К сожалению, когда 14-я армия его возила и он
показывал места, где что-то прятал, произошел этот инцидент. Но это
вопросы не ко мне, обращайтесь к генералу Лебедю, я, как президент, должен
руководствоваться только официальным расследованием, и только после суда
мы можем сказать, преступник человек или нет. Что произошло? Я
разговаривал с командующим, как он мне объяснил, так я вам. Кстати, когда
его окружили в школе, ко мне приезжал Харченко, заявил, что Костенко
требует, чтобы президент обеспечил ему проезд. Я ответил: президент
преступникам проезда не обеспечивает».
«...и твой труп будет плавать в Днестре...»
Вечером у меня в гостинице раздался звонок, и спокойный мужской
голос предельно вежливо произнес: «Пишите статьи о чем-нибудь другом,
оставьте это дело: люди и так устали, раздражены... Могут выстрелить, труп в
Днестр сбросить, зачем вам неприятности?»
Какая из сторон обо мне так заботилась, я не понял. Может, кто-то
пошутил. Но через сутки я все же попросил машину у человека, которому
доверял больше других, и, назначив в разных местах еще несколько встреч,
уехал из города по английски, мысленно извинившись перед теми, кто меня
не дождался. Думаю, со мной, скорее всего, пошутили. Но Гратову и его
людям угрожали всерьез – чтобы не лезли не в свое дело. Двое сотрудников
вынуждены были уволиться и уехать (это-то из службы охраны президента).
Угрожали и продолжают угрожать Беркуну. Кто? Хотелось бы знать. Может
быть, Касапчук, Болгарин, Масловский... которые в бегах? Вряд ли. Но то,
что о темном деле комбата Костенко многие хотят забыть поскорее –
совершенно очевидно. Поэтому и встречаясь с генералом Лебедем, я не внял
совету президента Смирнова и не стал ничего спрашивать. Тем более что
весьма информированный человек из окружения генерала перед встречей
сказал: «Лебедь, вам ничего не скажет, потому что не может. Ищите концы у
себя, в Москве».
Возвращаясь в Москву и листая в самолете густо исписанный блокнот, я
наткнулся и подчеркнул слова мэра Бендер Когута, произнесенные им в
пустом кабинете полуразрушенного здания горсовета: «Думаю, нас всех
используют в большой и грязной политической игре».
(”Известия”, №179, 19 septembrie 1992)

446
 Nr.309
Telegrama de răspuns a ministrului apărării al Federaţiei Ruse, Pavel
Grachev, la Apelul corpului ofiţeresc al Armatei a 14-a din 16
septembrie 1992
22 septembrie 1992

КОМАНДУЮЩЕМУ 14 ГВ. ОА
На исходящий от 16.9.92 г.
Уважаемый Александр Иванович!
Я внимательно изучил обращение офицерского собрания л/с 14 А,
которое заставило Вас (правда, вы пишете, уполномочило) обратиться ко
мне за разъяснениями о судьбе 14 А.
Едва сдерживая свои эмоции, и в то же время, ни президент России, ни я
еще не до конца разочаровались в Вашей преданности и надежности России
и нам, чем и вызваны указы президента о назначении Вас командующим
14А и присвоении звания генерал-лейтенант, довожу до Вашего сведения и
сведения л/с 14 А.
1. В соответствии с моим письменным приказом в армии России
офицерские собрания разрешены только в бригадах, полках, отдельных
частях. Прошу внимательно изучить Положение.
2. Вы, боевой генерал, прекратите пользоваться различными слухами,
касающимися о выводе 14 А. Этим самым Вы лично создаете нездоровый
морально-нравственный настрой среди л/с армии. Что, кстати, сказывается и
на низком уровне состояния боевой готовности, боевой подготовки.
3. Как Вы выразились, «Сдача 300 пдп» - это абсолютно Вас не касается,
находится не в Вашей компетенции и не вмешивайтесь никогда в дела,
которые функциональными обязанностями Вам не определены. Я еще раз
повторяю, политика - дело политического руководства и в некоторой степени
Министра Обороны и все, запомните это раз и навсегда.
4. Судьба 14 А. будет решаться после полного разрешения политическим
путем судьбы Приднестровья. Всех паникеров, стукачей, разжигателей
напряженности и т.д. выгоняйте, увольняйте, наказывайте и т.д. Армия
выйдет только после согласия народа Приднестровья и Молдовы в целом.
5. Я получил телеграмму от МО Молдовы, где мне в очередной раз
заявлен протест в Ваш адрес об оскорбительных заявлениях в адрес
республики Молдовы и Российской Федерации, о государственном флаге
республики, называя его фашистским и даже о том, что якобы слепо не будете
подчиняться Министру Обороны России.
Прошу подтвердить с целью принятия мной окончательного решения.
Пока я расцениваю так: 1. Меня вводят в заблуждение; 2. Игра на публику с
Вашей стороны с целью приобретения дешевого капитала; 3. Выход из-под
контроля и прямое неповиновение.
22.09.92 П. Грачев

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.198)

447
 Nr.310
Scrisoarea de răspuns a comandantului Armatei a 14-a, A. Lebed, la
telegrama ministrului apărării al Rusiei, P. Gracev, din 22 septembrie
1992
24 septembrie 1992

МИНИСТРУ ОБОРОНЫ РФ
Тов. Министр Обороны!
Глубоко взволнован Вашей телеграммой. Докладываю, что служил,
служу и служить буду в армии России, знамен не менял и менять не
собираюсь. Во вверенном мне объединении истерии и бабских сплетен нет.
Есть коллектив офицеров, в большинстве своем русские люди, которых на
протяжении ряда лет ломали, гнули, обливали грязью их офицерское
достоинство, но они выпрямляются. И как у нормальных русских офицеров у
них есть вопросы к руководству страны, к руководству Министерства
обороны, которые почему-то систематически остаются без ответа.
Почему, несмотря на сотни убитых, тысячи раненых, десятки тысяч
беженцев, никто не удосужился разобраться, что же здесь произошло?
С кого спросить за семь убитых и сорок восемь раненых
военнослужащих 14 ОА?
Кто компенсирует ущерб в 65,8 млн. рублей, понесенный частями армии
а ходе артиллерийских обстрелов и диверсионных действий со стороны
Республики Молдова?
Почему на основании Соглашения между Главным командованием ОВС
СНГ и правительством РМ, подписанного 20 марта с.г. Шапошниковым и
Муравски, молдавская сторона претендует на все части Бендерского
гарнизона (9 частей), 169 рбр (г. Бельцы), 237 исбр (г. Дубоссары),
систематически осуществляет захват транспорта и людей, засылает своих
эмиссаров в эти части, и их приходится гнать? При чем здесь ОВС СНГ, если
это Российская Армия?
Почему заявки по обеспечению армии удовлетворены на 5-17%?.
Почему практически прекращено финансирование начатого было
жилищного строительства?
Почему офицеров российских на основании Постановления
правительства РМ от 18 августа с.г. (пункт первый гласит: «Государственные
квартиры, в которых проживают военнослужащие, не изъявившие желания
служить в ВС Молдовы, и члены их семей, являются служебными
квартирами МО») пытаются выставлять из квартир в Бельцах и Кишиневе, и
никто на это не реагирует?
Почему никто не ведет переговоры с Приднестровским правительством,
признанное оно или нет, оно есть, и Смирнов издал указ о запрещении
подачи подвижного состава для нужд 14 ОА, и создал таможню, которая
перехватила автомобильные дороги и аэродром, именно из-за отсутствия
переговоров?
Почему с этими 1735-ю офицерами просто никто ни разу не поговорил?
Это, товарищ Министр Обороны, далеко не все вопросы - это малая их
448
часть. И два личных - почему на все мои неоднократные обращения к
различным должностным лицам, начиная с личного представителя президента
Масоновца и чрезвычайного посланника МИД России Крылова с просьбой
обеспечить мне здесь, на месте, политическое руководство, ответа нет и
руководства нет. Где тот мудрый дипломат, на которого я с огромным
удовольствием свалил бы бремя расхлебывания данной каши, которая здесь
заварена, и снятия всех политических стрессов, которые возникают не только
каждый день, но и по несколько раз на день.
Второй вопрос – почему Вы, товарищ Министр, зная меня двадцать один
год, верите мне меньше, чем МО Молдовы? Я за углами ничего не шептал,
все проверено и о никаких «якобы» речи быть не может. Обстановку в
Приднестровье можно выразить одной фразой - население самым
решительным образом настроено не выпускать отсюда 14 ОА, видя в ней
единственного гаранта мира и стабильности в регионе. Нужны переговоры,
предложения по реорганизации и выводу частей армии направлены мною на
имя Начальника Генерального штаба (исх. № 8/620/К от 22.9.92г.)
Уверяю Вас - это взвешенные предложения, которые позволят закрыть
рот Молдове, обозначив вывод, и Приднестровью.
Далее, по пунктам, докладываю, что Вашего письменного приказа об
офицерских собраниях во вверенной мне армии нет. В настоящее время я
руководствуюсь приказами МО СССР № 480 от 4.12.90 г. «О введении в
действие Положения об офицерском собрании в ВС СССР» и № 473 от 6
октября 1991 года «О внесении изменений в приказ МО СССР 1990 года.№
480», где в пункте втором в первом абзаце сказано: «Офицерское собрание
создается в полках, на кораблях, в отдельных батальонах и им равных, вузах,
учреждениях и на предприятиях МО СССР, управлениях соединений
(объединений), округов, групп войск и т.д.»
На Ваше требование, изложенное в шифртелеграмме от 22.9.92 г. (других
в моем распоряжении не имеется), докладываю, что мною сегодня, 23.9.92 г.,
разъяснена в доступной степени руководящему составу армии позиция
России и Министра Обороны по отношению к 14 ОА. Планируется
повсеместно провести служебные совещания, собрания, в ходе которых еще
раз разъяснить, что вопрос о судьбе 14 ОА будет решен после полного
разрешения конфликта политическим путем.
Учитывая обстановку, в которой оказалась 14 ОА, основные усилия мною
сосредоточены на повышение уровня боевой готовности и боевой подготовки.
26.9.92 г. мною лично будет проведена встреча с семьями
военнослужащих, в ходе которой будет разъяснено положение армии, а
также развеяны всевозможные слухи вокруг нее.
14 армия во главе с командующим задачи понимает правильно,
управляема, служила, служит и будет служить Державе Российской во главе с
Верховным Главнокомандующим в рядах Вооруженных Сил под
руководством Министра Обороны.
24.9.92 г. А. Лебедь
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.200)

449
 Nr.311
Telegrama de răspuns a ministrului apărării al Federaţiei Ruse, Pavel
Grachev, la scrisoarea comandantului Armatei a 14-a, A. Lebed, din 22
septembrie 1992
24 septembrie 1992

КОМАНДУЮЩЕМУ 14 ГВ ОА
На исходящий от 22.9.92 г.
Рад и обнадежен Вашим последним докладом. 14 А стояла и будет стоять
столько, сколько необходимо в интересах России. Успокойтесь сами и
успокойте подчиненных. Освободитесь от ненужных армии подразделений, за
их счет пополните боевые части.
Вы боевой офицер, а не бывший работник ЦК КПСС, я верю Вам и надеюсь
на Вас.
24.9.92 г. П. Грачев
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.203)

Nr.312
Comunicat al Comisiei Unificate de Control
25 septembrie 1992

În centrul atenţiei membrilor Comisiei Unificate de Control, a cărei şedinţă

ordinară a avut loc la Bender, în ziua de 25 septembrie, s-au aflat chestiunile
asigurării unui control eficient asupra situaţiei în zona de securitate, perfecţionarea
activităţii forţelor de pace. Comisia a constatat că un pericol deosebit în etapa
actuală a normalizării situaţiei în zona nistreană a Republicii Moldova îl constituie
activizarea clementelor criminale care fac uz tot mai frecvent de arme automate în
timpul săvârșirii crimelor, precum şi păstrarea şi folosirea acestor arme în scopul
asigurării pazei plantaţiilor agricole şi obiectivelor industriale.
În legătură cu aceasta Comisia Unificată de Control cere organelor de drept,
conducătorilor de întreprinderi, preşedinţilor de colhozuri, conducătorilor altor
obiective ale economiei naţionale să ia toate măsurile pentru asigurarea îndeplinirii
necondiţionate a hotărârilor privind predarea de către toate persoanele civile a
armelor în modul stabilit şi în conformitate cu legislaţia în vigoare. Neluarea de
măsuri ar putea conduce la incidente de natură să destabilizeze situaţia în zona de
securitate, la victime umane.
Comisia Unificată de Control a însărcinat Comandamentul Militar Unificat să
elaboreze un plan complex privind asigurarea de condiţii normale pentru serviciul
forţelor de pace în perioada de toamnă-iarnă, să elaboreze propuneri în vederea
unei eventuale redislocări a contingentelor militare în perimetrul zonei de
securitate.
La şedinţă a fost examinată chestiunea cu privire la modul în care se îndeplinesc
hotărârile Comisiei 1a Camenca, Râbnița, Dubăsari şi Grigoriopol unde, până la

450
ridicarea stării excepţionale, existau formaţiuni militarizate care îndeplineau
atribuţiile de comenduiri şi de plutoane de comenduire. S-a menţionat că
executarea întocmai a dispoziţiilor şi recomandărilor Comisiei Unificate de Control
în aceste localităţi contribuie la crearea de codiţii normale pentru activitatea
forţelor de pace în vederea menţinerii păcii şi ordinii de drept.
După cum s-a subliniat la şedinţă, în pofida volumului mare de lucrări
executate de serviciul tehnico - ingineresc al forţelor de pace în vederea deminării
localităților, care s-au aflat în zona conflictului armat, a livezilor şi ogoarelor
provoacă îngrijorare existenţa unui mare număr de dispozitive și obiecte explozive
în zone greu accesibile pentru geniști. Comisia a adoptat hotărârea de a urgenta
realizarea măsurilor pentru deminarea totală a acestor zone cu utilizarea
mijloacelor tehnice necesare, precum şi pentru crearea de premize pentru
deplasarea în condiţii de securitate a pietonilor şi mijloacelor de transport auto pe
barajul Centralei hidroelectrice de la Dubăsari.
(S,Ț.,, 29 septembrie 1992)

Nr.313
Ziarul ”Moldova suverană” despre desemnarea lui G.Berbennikov în
funcţia de împuternicit plenipotenţiar al Preşedintelui Federaţiei Ruse
la tratativele pentru reglementarea politică a conflictului în zona
nistreană a Republicii Moldova
sfârșitul lui septembrie 1992

MÎNA DREAPTĂ A LUI ELȚIN

După cum a transmis postul de radio Tiraspol Grigorii Vitalievici
Berbennikov, viceministru de externe al Federației Ruse, a fost desemnat de Boris
Elţin în funcţia de împuternicit plenipotenţiar al Preşedintelui Federaţiei Ruse la
tratativele pentru reglementarea politică a conflictului în zona nistreană a
Republicii Moldova, transmite agenţia Moldova pres.
În ordonanţa emisă cu această ocazie de Elţin (cea din 7 august a fost anulată),
se menţionează că împuternicitului plenipotenţiar Berbennikov ii revine misiunea
”de a înfăptui coordonarea politică a activităţii delegaţiei ruse în Comisia Unificată
de Control pentru reglementarea conflictului armat în zona nistreană a Republicii
Moldova şi a contingentului Rusiei în componenţa forţelor mixte pentru instaurarea
păcii și menţinerea ordinii de drept în regiunea vizată". Ordonanţa lui Elţin
preconizează ca, în termen de două săptămâni, Ministerul de Externe al Rusiei
împreună cu Ministerul Apărării şi cu alte ministere și departamente ale Federaţiei
Ruse să stabilească şi să confirme componenţa nominală a delegaţiei ruse în
Comisia de Control şi din grupul de experţi de pe lingă această Comisie.
Toate cheltuielile financiare pentru activitatea împuternicitului plenipotenţiar a
delegaţiei ruse în Comisia de Control şi in grupul de experţi vor fi acoperite din
fondul de rezervă al Preşedintelui Federaţiei Ruse. Ministerul Apărării şi
Ministerul Telecomunicaţiilor din Federaţia Rusă sunt obligate să asigure
451
împuternicitul Preşedintelui şi delegaţia rusă cu toate mijloacele de legătură,
inclusiv specială, să li se pună la dispoziţie toate mijloacele de transport necesare.
(M.S., 29 septembrie 1992)

Nr.314
„Armata a 14, o sursă permanentă de tensiune” – discursul rostit de
ministrul afacerilor externe al Republicii Moldova, N.Tâu, la cea de-a
47-a Sesiune a Adunării Generale a ONU (extras)
1 octombrie 1992

...Ghidată de dorinţa de a pune capăt ostilităţilor, conducerea ţării mele, în

spiritul compromisului, a semnat la 21 iulie a.c., cu conducerea Federaţiei Ruse,
convenţia cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din
raioanele nistrene ale Republicii Moldova.
Această Convenţie a avut un anumit efect pozitiv: a fost oprit focul, s-a produs
dezangajarea forţelor armate aflate în conflict, au fost introduse forţe de menţinere
a păcii, nu mai mor oameni. Situaţia însă continuă să fie tensionată. Forţele
imperiale separatiste pro-comuniste nu respectă întocmai obligaţiunile luate,
întreprind acţiuni de zădărnicire a realizării prevederilor Convenţiei semnate.
Aceste forţe continuă să-şi consolideze poziţiile pentru a face din desprinderea
teritoriilor transnistrene de Republica Moldova un fapt împlinit.
Organele constituţionale de drept şi administrative ale Republicii Moldova
situate în zonă au fost forţate să-şi părăsească sediile. Sînt formate, în continuare,
organe paralele de conducere ale aşa-numitei “Republici moldoveneşti nistrene”. În
zonă au loc încălcări flagrante ale drepturilor omului. Se desfăşoară o campanie de
persecutare morală şi fizică a populaţiei moldoveneşti, în special a foştilor
combatanţi şi a reprezentanților organelor puterii locale constituţionale. Sînt
frecvente cazurile de concediere din serviciu a persoanelor care nu susţin politica
separatistă, mulţi refugiaţi, revenind la casele lor, găsesc locuinţele ocupate de
mercenari. În pofida prevederilor convenţiei foştii gardişti sînt incluşi în forţele de
menţinere a păcii, ceea ce se soldează cu acte de violenţă împotriva populaţiei
paşnice. O mare cantitate de armament nu este predată autorităţilor şi continuă să
se afle în posesia populaţiei din raioanele de est ale Republicii.
Ţinînd cont de faptele expuse, îmi permit să insist, domnule Preşedinte, asupra
necesităţii prezenţei permanente a unui grup de observatori ai ONU, precum şi ai
unor experţi în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova pentru a analiza
în continuare situaţia la faţa locului.
Analizînd cauzele şi evoluţia conflictului, putem trage concluzia că unul dintre
factorii care au contribuit şi continuă să contribuie la destabilizarea situaţiei din
ţara mea este prezenţa pe teritoriul ei a forţelor militare străine. Cu regret sîntem
nevoiţi să constatăm că tratativele moldo-ruse cu privire la stabilirea termenelor de
retragere a armatei a 14-a din Moldova decurg anevoios. Reprezentanţii Federaţiei
Ruse tergiversează negocierile şi respectiv începerea retragerii acestei armate.
Afirmaţiile potrivit cărora armata a 14-a poate juca un rol de “garant al păcii”
sînt lipsite de temei. Aceasta este o armată de ocupaţie care, aşa cum au arătat şi
recentele evenimente, constituie o sursă permanentă de tensiune şi conflict, iar
452
introducerea “forţelor de menţinere a păcii” lipsesc de temei şi afirmaţiile
menţionate. Nici motivele de ordin tehnic nu-şi găsesc o explicaţie. Cei circa patru
mii de militari pot fi retraşi cu uşurinţă dacă există voinţă politică.
În soluţionarea acestei chestiuni ne punem speranţa în forţele democratice ale
Rusiei, forţe care vor putea demonstra că Rusia doreşte cu adevărat să devină o ţară
democratică.
În această situaţie extrem de complexă, ar fi deosebit de util sprijinul ONU
pentru asigurarea unei colaborări politice şi a unei voinţe politice reale din partea
tuturor factorilor implicaţi şi, în primul rînd, din partea Rusiei pentru traducerea în
viaţă a Convenţiei menţionate.
Sîntem convinşi că autoritatea mondială a ONU, sprijinul din partea domniilor
voastre vor contribui la retragerea neîntîrziată a armatei a 14-a de ocupaţie şi la
stăvilirea degenerării conflictului într-o conflagraţie cu consecinţe imprevizibile.
În această ordine de idei, salut faptul că în ordinea de zi a actualei sesiuni a
Adunării Generale a fost inclus amendamentul prezentat de republicile Estonia,
Letonia şi Lituania cu privire la retragerea completă a forţelor militare străine de pe
teritoriul statelor baltice. Totodată, îmi exprim speranţa că această problemă, a
cărei soluţionare – după cum am arătat mai sus – are o semnificaţie deosebită şi
pentru statul meu, va fi abordată într-un context mai larg pentru a cuprinde
retragerea forţelor armate străine şi de pe teritoriul Republicii Moldova...

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica Moldova..., p.204)

Nr.315
Scrisoare a ministrului afacerilor externe al Republicii Moldova, N.Țâu,
adresată Secretarului-General al ONU, Boutros Boutros Ghali
2 octombrie 1992

H. E. Boutros Boutros-Ghali
Secretary-General of the United Nations
New York
New York, 2 October 1992
Mr. Secretary-General,
I have the honor to refer to our meeting on 1 October 1992, and to my address
before the General Assembly.
As I informed you during our discussion, although the signing by President of
Moldova and Russian Federation of the Agreement on the principles for the
peaceful resolution of the conflict in the Dniestr districts of the Republic of
Moldova, on 21 July 1992, has produced some positive results, the situation in the
conflict area continues to be tense and there is a high possibility to become
unstable. The negotiations between the Government of the Republic of Moldova
and the Government of the Russian Federation aimed at settling a date for the
withdrawal of the 14th Russian from the territory of my country have started under

453
the provisions of the above-mentioned Agreement but there is little progress since
then. The Russian federation is delaying the negotiations and the beginning of the
withdrawal of its military forces.
Another problem we are facing is the grave violations of human rights in the
Eastern districts of the Republic of Moldova. Some of them I had the occasion to
address in my statement before the General Assembly.
Against this ground, I should be grateful if you would consider the possibility,
with the consent of the Russian Federation, for the participation of United Nations
observers in the negotiations between the Republic of Moldova and the Russian
Federation on the withdrawal of the 14th Army from the territory of Moldova till
their successful conclusion and in the process of monitoring the withdrawal of the
military forces.
Furthermore, we consider it necessary, and we would like to request that a team of
United Nations experts be assigned for a long period of time to investigate and to
monitor the observance of human rights in the Dniestr districts of the Republic of
Moldova.
I deeply believe that through the above-proposed actions, the United Nations
will decisively contribute to the final settlement of the conflict in the Republic of
Moldova.
Please accept, Mr. Secretary-General, the assurances of my highest consideration.
Nicolae Tau
Minister for Foreign Affairs [ signature]
of the Republic of Moldova.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica

Moldova..., p.206)

Nr.316
Ziarul ”Moldova suverană” despre şedinţa ordinară a Comisiei pentru
relaţiile externe a Parlamentului Republicii Moldova
începutul lui octombrie 1992

Ședinţă a Comisiei parlamentare pentru relaţiile externe

În cadrul unei şedinţe ordinare a Comisiei pentru relaţiile externe a
Parlamentului Republicii Moldova a fost pus în discuţie raportul Comisiei mixte
cvadripartite pentru controlul asupra respectării principiilor convenţiei de încetare a
focului şi de dezangajare a forţelor implicate în conflict. Dl. Vasile Nedelciuc a
menţionat în raportul pe care 1-a prezentat rolul important al acestei Comisii în
încetarea focului şi stabilirea păcii, dar a arătat totodată că în ultimul timp cu
precădere după semnarea convenţiei Snegur-Elţin, comisia și-a încetinit activitatea.
Dnl Sergiu Stati, reprezentantul republicii noastre, Vladimir Vasin,
reprezentantul Rusiei, Corneliu Ionescu, reprezentantul României, Vladimir
Furkalo, reprezentantul Ucrainei, au opinat că nici o organizaţie internaţională şi
nici o comisie, oricât de competentă ar fi, nu ne va soluţiona problemele noastre
interne, din care face parte şi cea a Transnistriei. O.N.U. şl C.S.C.E. pot doar
formula recomandări şi realiza rolul de mediatori în aplanarea conflictului din zona
454
nistreană, dar nu pot lua asupra lor decizia propriu zisă. Din păcate, între
conducerea Moldovei şi a republicii-fantomă continuă războiul informaţional şi nu
se constată semne de conlucrare. Mai mult decât atât, reprezentantul Rusiei avea să
prognozeze în cadrul şedinţei că la nivel parlamentar nu se va obţine nici o soluţie,
aceasta, în opinia sa, urmând să fie căutată în relaţiile executivelor de pe ambele
maluri ale Nistrului.
Toţi cei patru reprezentanţi au fost unanimi asupra ideii de păstrare a
integrităţii teritoriale a republicii şi asupra necesităţii retragerii Armatei a 14-a de
pe teritoriul Moldovei.
Recomandările Comisiei parlamentare urmează să fie luate in calcul la
dezbaterea de către Prezidiul Parlamentului a situaţiei din Transnistria, relatează
agenţia Moldova-pres.
(M.S., 7 octombrie 1992)

Nr.317
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr.662 din 12.10.1992 Cu
privire la stabilirea perimetrului zonei conflictului armat şi perioadei
acţiunilor de luptă din zona nistreană a Republicii Moldova*
12 octombrie 1992
În conformitate cu punctul 2 din hotărîrea Guvernului Republicii Moldova din
5 august 1992 nr. 520 "Cu privire la măsurile primordiale de protecţie socială a
persoanelor, participante la acţiuile militare pentru apărarea integrităţii şi
independenţei Republicii Moldova, şi acordarea ajutorului necesar cetăţenilor şi
familiilor, afectate de conflictului militar" Guvernului Republicii Moldova
hotărăşte:
1. Se stabileşte data de 2 martie 1992 (ziua eliberării satului Cocieri, raionul
Dubăsari, de gardişti şi cazaci) - începutul acţiunilor de luptă din zona nistreană a
Republicii Moldova, iar data de 13 august 1992 (ziua dezangajării forţelor
implicate în conflict) - sfîrşitul lor.
2. Zonă a conflictului militar se consideră teritoriul situat pe malul drept al
rîului Nistru cu lăţimea de 15 km, care mărgineşte la nord cu satele Vîşcăuţi şi
Susuleni, raionul Orhei, la sud - cu oraşul Căuşeni, satele Talmaz şi Răscăieţi,
raionul Ştefan Vodă. În zona nominalizată se includ şi localităţile situate pe malul
stîng al Nistrului: Cocieri, Corjevo, Coşniţa, Doroţcaia, Lunga, Molovata Nouă,
Pîrîta, Pohrebea, Roghi, raionul Dubăsari, şi oraşul Dubăsari.
PRIM-MINISTRU
AL REPUBLICII MOLDOVA Andrei SANGHELI
Chişinău, 12 octombrie 1992
nr. 662

(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=d
oc&lang=1&id=303784)
*
Publicată la 30 octombrie 1992 în Monitorul Oficial Nr. 010. Data intrarii în vigoare: 30
octombrie 1992.

455
 Nr.318
Declarație a Prezidiumului Parlamentului Republicii Moldova
16 octombrie 1992

Statement of the Presidium of the Parliament of the Republic of Moldova

16 October 1992
“The Presidium of the Parliament of the Republic of Moldova,
Deeply concerned at the continuing tensions in the regions situated on the left
bank of the Dniester, which belong to the Republic of Moldova, following the
policy of secession, force and diktat promoted by the leaders from Tiraspol, which
has resulted in the stalling of the dialogue concerning a political resolution of the
conflict and prevented implementation of the provisions of the Moldovan Russian
convention of 21 July 1992 concerning the principles of the peaceful settlement of
the armed conflict in the Dniester region of the Republic of Moldova,
Duly considering that all Member countries of the United Nations, including
the Russian Federation, will adopt an objective position regarding this conflict in
accordance with the norms and principles of international law set forth in the
Charter of the United Nations and the commitments assumed within the context of
the Conference on Security and Cooperation in Europe (CSCE) and that, for those
reasons, they will refrain from acting by direct or indirect means against the
territorial integrity, political independence or unity of the Republic of Moldova
(Concluding Document of the Vienna Meeting 1986 of CSCE, principle 5),
Expressing the hope that the responsibilities assumed by the Russian
Federation both within the context of the quadripartite mechanisms and under the
Moldovan Russian Convention of 21 July 1992, will be honored,
Taking note of the statement by the President of the Russian Federation, Boris
Yeltsin, which was broadcast on 8 October 1992, by the Ostankino TV Channel,
Is compelled to state the following:
1. Given the public acknowledgement of the complex assistance granted by the
Russian Federation to the self-proclaimed Dniester Republic and, in particular, by
the request addressed to the President of the Republic of Moldova that he bring
pressure to bear upon the Parliament of our country in order to grant "political
status" to Transnistria, President Boris Yeltsin confirmed, beyond any doubt, the
gross and flagrant violation by the Russian Federation of the principle of non-
interference in the internal affairs of States established in the Charter of the United
Nations (Article 2, para. 7), the Declaration on the Inadmissibility of Intervention
in the Domestic Affairs of States and the Protection of Their Independence and
Sovereignty (paras. 1 and 2), the Declaration on the Inadmissibility of Intervention
and Interference in the Internal Affairs of States of the United Nations (para. 2) and
in the Final Act of Helsinki (section 1, principle VI).
By granting substantial amounts of funds to support the self-proclaimed
Dniester Republic at the very time when it is, itself, requesting assistance from
abroad, the Russian Federation is contributing to the use of these funds, directly or
by the transfer of other funds, for the purpose of financing activities concerning the
creation of the army, customs officer force, customs services and other
unconstitutional structures of Transnistria.
456
 By considering the exercise of diktat on the supreme legislative body of
another country as "normal" the President of the Russian Federation, by contrast,
does nothing to convince his own supreme legislative body of the need to adopt,
concerning the Republic of Moldova, decisions consistent with the rules of
international law.
2. By asking the President of another state to form a republic having the right
to self-determination within the national territory of that very State, and by
knowingly ignoring the ethnic realities that exist, the Russian Federation is, in
effect, seeking to divide the territory of the State, which is contrary to international
law (Charter of the United Nations (Article 2, para. 7), the Final Act of Helsinki
(section 1, principles I, III, IV and VI), Declaration on the Inadmissibility of
Intervention in the Domestic Affairs of States and the Protection of Their
Independence and Sovereignty (paras. 1 and 2) and Declaration on the
Inadmissibility of Intervention and Interference in the Internal Affairs of States of
the United Nations (section II(e), (f), (i) and following). Such demands flagrantly
contradict the undertaking assumed by the Russian Federation concerning respect
for the territorial integrity of the Republic of Moldova (Decree of the President of
the Russian Federation concerning recognition of the independence of the Republic
of Moldova, of 18 December 1991, statement made by the Heads of State of the
Commonwealth of Independent States of 20 March 1992 at Kiev, the agreement of
6 April 1992 on the establishment of diplomatic relations between the Republic of
Moldova and the Russian Federation, the press release of 25 June 1992 on the
quadripartite summit meeting at Istanbul and the communiqué of 21 July 1992 on
the Moldovan-Russian summit meeting in Moscow).
3. The statement by President Boris Yeltsin may be termed an offensive by the
Russian Federation on a number of fronts, first and foremost, on Latvia, Estonia,
Georgia and the Republic of Moldova.
Furthermore, by claiming that the problem of the withdrawal of Russian armed
forces is related to the issues of the Russian-speaking population living in the
countries of the former empire and by deliberately ignoring the fact that certain
occupying Russian military elements disregard and threaten the political
independence of these States, the Russian Federation is deliberately arrogating to
itself rights which flagrantly contravene the norms of public international law.
Thus, by inventing the concept of -nearby foreign country" for the former colonies
which are now independent States, it is, in effect, dividing countries into two
categories, the independent and those which are more or less independent,
notwithstanding the commitments it assumed at both bilateral and multilateral level,
and is arrogating to itself the right to interfere openly in the internal affairs of former
Soviet republics which are now independent and full Members of the United Nations.
4. In assessing from every angle the position adopted by the Russian
Federation during said conflict, and, above all, the statement made on 8 October
1992 by Boris Yeltsin, President of the Russian Federation, the Presidency of the
Parliament of the Republic. of Moldova considers that it is necessary:
a/ To inform the United Nations, CSCE, the Council of Europe, the Parliament
of Member States of CSCE and the Inter-Parliamentary Union, that the Russian
Federation:
457
 i/ Continues, notwithstanding the commitments guaranteed by and enshrined
in legal documents, to infringe the independence and sovereignty of our State and
its legislation by contributing to the occupation, by the secessionist forces, of a part
of the territory of the Republic of Moldova,
ii/ Is flagrantly infringing the commitments and agreements signed with the
Republic of Moldova,
iii/ Is using economic and military potential, including occupying armed forces, in
the territory of the Republic of Moldova to put pressure on the legitimate organs of
power of the State in an effort to restrict the latter's independence and sovereignty,
b/ To request:
i/ The institution by CSCE, on the basis of the quadripartite mechanisms, of an
effective international mechanism for the settlement of the conflict in the regions
situated on the left bank of the Dniester,
ii/ That a United Nations observer mission be sent to these regions of the
Republic of Moldova in order to supervise observance of the agreements concluded
by the parties involved in the conflict and withdrawal of the 14th army of the
Russian Federation from the territory of the Republic of Moldova,
iii/ That the aid which the European Community, the United States of
America, Canada and Japan propose to grant to the Russian Federation be
conditional upon the withdrawal of occupying Russian armed forces from the
territory of the Republic of Moldova and observance of the commitments
undertaken within the context of bilateral agreements and international
documents."
(UN document A147/561-S/24690, Annex H. p. 4-7)

Nr.319
Informație despre identificarea statului politic al raioaneler din stânga
Nistrului ale Republicii Moldova
noiembrie 1992

Демократы Молдовы против

особого статуса Приднестровья
Против предоставления политического статуса Приднес-тровью
выступили демократические движения Молдовы, собравшиеся на форум в
Кишиневе. Объединяющей целью провозглашена борьба за единую и
неделимую Молдову.
Демократы потребовали, что бы проблемы восточных районов
республики решались в рамках закона о местном самоуправлении, оставив за
регионом право только на свободную экономическую зону.
По их мнению, действия правительства и президента республики по
урегулированию приднестровского конфликта непоследовательны, в
результате чего «коренные жители этой зоны продолжают подвергаться
унижениям и преследованиям с еще большим, чем прежде, цинизмом со
стороны антикон-ституционной власти, установившейся в Тирасполе».
458
 Принято заявление к президенту и председателю парламента республики.
Его подписали члены Движения участников боевых действий Молдовы,
Комитета по защите жертв сепаратизма, Лиги студентов, культурного
общества «Транснистрия».
Форум состоялся во время работы сессии парламента, которому
предстоит определиться со статусом Приднестровья. Сделанное
демократическими движениями заявление можно расценить как попытку
повлиять на возможное решение депутатов.
Между тем в Тирасполе реакция весьма однозначная. Лидер
Приднестровья И. Смирнов, выступая перед работниками печати, заявил;
«После событий в Бендерах мы можем говорить только о конфедерации с
разграничением полномочии, у нас должны быть своя Конституция, своя
армия, свои органы право порядка».
Светлана ГАМОВА,
Эдуард КОНДРАТОВ,
«Известия»
Кишинев.
12.11.1992г.
(Известия, 12 noiembrie 1992)

Nr.320
Discurs al reprezentantului Republicii Moldova pe lîngă ONU, Tudor
Panţâru, rostit în Plenara Adunării Generale a ONU1
25 noiembrie 1992

Domnule Preşedinte,
Punctul de pe agendă intitulat "Retragerea completă a forţelor militare străine
de pe teritoriile statelor Baltice" adus în atenţia Naţiunilor Unite şi a comunităţii
internaţionale, constituie o problemă foarte serioasă şi urgentă.
Înţelegem şi sprijinim pe deplin Estonia, Letonia şi Lituania în demersul lor.
Poziţia noastră în această privinţă izvorăşte din preocupări şi motivaţii deosebite.
Republica Moldova este confruntată ea însăşi cu o gravă similară problemă, avînd
la origini împrejurări politice şi istorice identice.
Teritoriul ţării mele a fost ocupat şi încorporat în fosta URSS în acelaşi timp şi
pe aceeaşi bază ilegală a odiosului Pact Ribbentrop-Molotov din 1939, ca şi ţările
baltice.
Statele baltice au cerut sprijinul Naţiunilor Unite, pornind, inter alia, de la
ameninţarea pe care forţele militare străine o reprezintă pentru stabilitatea lor
internă, precum şi pentru stabilitatea întregii regiuni.
În mod regretabil, experienţa actuală a ţării mele arată cât pot fi de tragice
consecinţele prezenţei unor asemenea forţe de ocupaţie, cât de multe vieţi pot fi
pierdute, precum şi faptul că amînarea cât mai mult a retragerii acestor forţe face

1
Traducere din limba engleză
459
cu atît mai dificilă situaţia. În această vară, în timpul escaladării conflictului
provocat de către separatişti în partea de est a Republicii Moldova, autoritîţile
autoproclamatei "Republici Transnistrene" au primit sprijin deschis de la Armata a
14-a rusă, staţionată ilegal în Moldova. Comandantul militar al acestei armate
străine a încălcat neutralitatea pe care s-a angajat sa o respecte, a emis un
"ultimatum" către autorităţile legale moldovene şi a angajat unităţile sale în mod
direct în lupta împotriva acestor autorităţi.
Înainte şi după aceste acţiuni ale Armatei a 14-a s-au formulat promisiuni de
angajare în negocieri urgente şi stabilire a unor măsuri concrete pentru retragerea
trupelor străine de pe teritoriul Republicii Moldova. Dar, de fapt, Armata a 14-a
rusă a acţionat alături de "Garda Naţională Transnistreană" pentru a dobîndi
controlul asupra părţii de est a Republicii Moldova - regiunea transnistreană.
Aceste trupe bine înarmate au copleşit forţele moldovene în apărare.
Aşa cum a subliniat deja ministrul de externe al ţării mele în dezbaterile
generale din această Adunare, prezenţa forţelor militare străine destabilizează
situația în teritoriile transnistrene.
Afirmațiile că Armata a 14-a ar putea acţiona ca un garant al păcii sînt,
evident, în contradicţie cu realitatea. Această armată este o armată de ocupaţie, o
sursă permanentă de tensiune şi conflict.
Domnule Preşedinte,
Înţelegem raţiunile pentru care ţările baltice nu sînt în situaţia de a se considera pe
deplin satisfăcute de prevederile proiectului de rezoluţie prezentat (Document
A/47/L.19). Noi sprijinim opinia lor, că acest proiect de rezoluţie ar putea fi mai la
obiect în ceea ce priveşte urgenţa şi obligaţia de retragere necondiţionată, fără
întîrziere, a forţelor militare străine. Totuşi, circumstanţele existente şi dorinţa de a
obţine un consens au condus la un text de compromis. Noi sîntem, de asemenea,
animaţi de această dorinţă şi ne alăturăm consensului. Sperăm că elementul esenţial
al rezoluţiei – partea ei dinamică – precum şi buna credinţă şi disponibilitatea
pentru aplicarea ei vor prevala. Sperăm ca în viitorul foarte apropiat, fără amînare
şi precondiţii, aranjamente corespunzătoare, inclusiv calendare vor fi convenite şi
aplicate pentru retragerea neîntîrziată, în ordine şi completă, a forţelor militare
străine. O asemenea evoluţie ar fi deosebit de salutară, avînd un impact pozitiv nu
numai pentru statele baltice, ci şi pentru ţara mea.
În acest context, aş dori să reamintesc apelurile repetate ale Republicii
Moldova către Naţiunile Unite, apeluri pentru asistenţa sa, vizînd realizarea
retragerii forţelor militare străine de pe teritoriul nostru.
În scrisorile ministrului afacerilor externe al Moldovei adresate Secretarului
general al ONU la 2 şi 20 octombrie 1992, se cer observatori ONU la negocierile
moldo-ruse privind retragerea Armatei a 14-a, precum şi o misiune ONU pentru a
evalua situaţia drepturilor omului în partea transnistreana a Republicii Moldova. Aş
dori să mă folosesc de acestă ocazie pentru a reitera aceste cereri. Considerăm
cererile noastre ca o probă a deschiderii şi a atitudinii noastre hotărîte faţă de
idealurile de pace, stabilitate, integritate teritorială, respect pentru drepturile omului
şi faţă de toate celelalte idealuri pentru care se pronunţă acestă Organizaţie.
Domnule Preşedinte,

460
 Considerăm această dezbatere şi adoptarea proiectului de rezoluţie propus ca o
importantă componentă a diplomaţiei preventive, aşa cum este evidenţiată ăn
raportul Secretarului general "Agenda pentru Pace". Vedem valoarea şi importanţa
rezoluţiei ce urmează să fie adoptată nu numai pentru statele baltice ci, într-un
context mai larg, ca pe un precedent pentru situaţii similare cu care se confruntă
alte noi state independente. A cere retragerea forţelor militare străine nu este un act
excepţional. Este de fapt o cerere legitima, în deplin acord cu normele
internaţionale de conduită civilizată, pe care noi toţi înţelegem să le respectăm.
Vă mulţumesc, Domnule Preşedinte.
(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele Ruse în Republica
Moldova..., p.226)

Nr.321
Telegrama Preşedintelui Republicii Moldova dl. Mircea Snegur,
adresată dlui George Bush, Preşedintele S.U.A.
noiembrie 1992

Stimate Preşedinte J. Bush,

Cu prilejul deschiderii secţiei consulare a ambasadei Statelor Unite ale
Americii în Republica Moldova, ţin să-mi exprim o dată în plus deosebita
satisfacţie pentru bunele relaţii ce s-au statornicit între ţările noastre şi colaborarea
fructuoasă ce se prefigurează.
Republica Moldova, angajată pe calea afirmării şi consolidării independenţei
şi suveranităţii sale, apreciază înalt poziţia principială a administraţiei Statelor
Unite în momentele de grea cumpănă pentru destinele tinerei noastre democraţii,
precum, şi vis-a-vis de problemele nevralgice ale republicii – conflictul politico-
militar din raioanele de est ale republicii, incitat şi declanşat de structurile
totalitar-comuniste locale, cu sprijinul făţiş al forţelor şovine din afară, şi al
armatei imperiale ruse.
Acordarea de către Statele Unite ale Americii a clauzei naţiunii celei mai
favorizate a constituit pentru Republica Moldova un impuls şl un sprijin
inestimabil în iniţierea proceselor de reformare a economiei republicii şi de trecere
a ei la relaţiile de piaţă.
Ţin să Vă exprim recunoştinţă pentru bunăvoinţa și înţelegerea de care aţi dat
dovadă în aprecierea şi luarea de atitudine în problemele noastre.
Permiteţi-mi, domnule Preşedinte să Vă asigur de înalta mea consideraţie.
Mircea SNEGUR,
Președintele Republicii Moldova
(M.S., 26 noiembrie 1992)

461
 Nr.322
Înregistrarea discuției Ambasadorului Republicii Moldova în
Federația Rusă, dl Petru Lucinschi, cu asistentul reprezentantului
personal al președintelui CSCE, Slavomir Dabrova
30 noiembrie 1992

Конфиденциально
Из дневника
Л.К.Лучинского
ЗАПИСЬ БЕСЕДЫ
с помощником личного представителя председателя СБСЕ
Славомиром Дабровой
30 ноября 1992 г.
Принял С.Даброву по его просьбе. Собеседник сообщил о том, что
прибывший в Москву личный представитель председателя СБСЕ по
Приднестровью Адам Ротфельд так и не смог встретиться с президентом
России Б.Ельциным или с кем-либо из членов российского руководства –
Хасбулатовым, Руцким, Гайдаром для того, чтобы выяснить позицию России
в отношении урегулирования конфликта в Приднестровье. Все они
ссылались на занятость в связи с предстоящим УП съездом. Гость заметил,
что здесь были готовы принять Ротфельда на уровне заместителя министра
иностранных дел России, однако представитель СБСЕ отказался от этого, так
как в Бухаресте, Кишиневе и Киеве его принимали главы государств.
Даброва сказал, что Ротфельд все же надеется на контакты с Б.Ельциным 7
или 8 декабря с.г., т.е. до очередной встречи в Стокгольме мининдел стран
СБСЕ.
Далее Даброва проинформировал о содержании бесед А.Ротфельда с
президентом Украины Л.Кравчуком. По его словам, интерес Киева к
Приднестровью обусловлен двумя предпосылками. Во-первых, Украина и
Республика Молдова являются соседними государствами, а Приднестровье
непосредственно граничит с Украиной. Во-вторых, на территории
Республики Молдова проживают примерно 600 тыс. украинцев. При этом
собеседник особо подчеркнул, что Л.Кравчук четко провел грань между
понятием граждане Украины и граждане Республики Молдова украинской
национальности. Для Украины небезразлична судьба ее соотечественников,
но Киев не претендует на право защиты украинцев в Молдове. С точки
зрения международного права это внутреннее дело Республики Молдова. По
словам польского дипломата, Л.Кравчук подчеркнул, что позиция Украины
по Приднестровью состоит из следующих основных пунктов:
первый – полное признание и уважение территориальной целостности
Республики Молдова. Приднестровье является ее неотъемлемой частью;
второй – право немолдавского населения на определение статуса
Приднестровья в случае объединения Молдовы с Румынией;
третий – активное участие СБСЕ и других международных организаций
в мирном урегулировании конфликта в Приднестровье.

462
 Украинский президент четко и ясно высказался в отношении 14-й армии.
Киев решительно выступает за ее вывод с территории Молдовы. Если Россия
и Молдова достигнут соответствующего соглашения в этом вопросе, то
Украина готова оказать всяческую помощь в выводе 14-й армии.
Беседа с Л.Кравчуком, заметил помощник Ротфельда, четко показала,
что Украина имеет собственную недвусмысленную позицию по
Приднестровью и не желает быть втянутой в сферу интересов ни Москвы, ни
Бухареста, которые пытаются перетянуть на свою сторону Киев. Он отметил,
что в ходе беседы украинский президент неоднократно говорил об
установившихся хороших отношениях между Украиной и Молдовой,
получивших дальнейшее развитие в результате его недавнего визита в
Кишинев.
В рамках контактов с главой украинского государства Ротфельд
высказал ряд рекомендаций. В частности, он предложил изучить вопрос о
создании долгосрочной миссии в Молдове, в состав которой могли бы войти
12-14 человек (дипломаты, юристы, военные, эксперты в области прав
человека). Главная ее цель заключалась бы в том, чтобы следить за
реализацией соглашений по Приднестровью, в том числе между Россией и
Молдовой, а также за выводом 14-й армии из РМ. Ротфельд дал понять, что
данная миссия могла бы состоять из представителей как СБСЕ, Совета
Европы, так и ООН. Правда, как заметил Даброва, в ООН больше настроены
на то, чтобы вопросы, связанные с Приднестровьем, рассматривались
главным образом в механизмах СБСЕ, так как Республика Молдова является
европейской страной. Украина, сказал Даброва, в принципе поддерживает
такое предложение. В отношении России польский дипломат высказал
предположение, что она, видимо, попытается сузить мандат подобной
миссии.
Далее помощник Ротфельда поинтересовался, не изменилась ли позиция
Республики Молдова по вопросу о переговорном механизме по
Приднестровью на уровне мининдел Республики Молдова, России, Румынии
и Украины, так как о нем ничего не упоминается в предложениях
правительства РМ, представленных на заседании экспертов рабочей группы
СБСЕ в Праге 23-25 ноября с.г. (текст перевода с английского прилагается).
Поблагодарив Даброву за информацию, в свою очередь рассказал ему об
основных событиях в политической и социально-экономической жизни
республики, об усилиях нашего руководства по нормализации ситуации в
Приднестровье. Уточнил, что позиция Кишинева в отношении механизма
"четырех" не претерпела никаких изменений. Выразил надежду на то, что
после встречи с Б.Ельциным личный представитель председателя СБСЕ не
откажет в любезности проинформировать нас об основных моментах его
беседы с российским президентом.
На встрече присутствовали первый секретарь Посольства Польши в
России М.Чудэц и Министр – Советник Посольства Республики Молдова Е
России М. Попов.
Чрезвычайный и Полномочный
Посол Республики Молдова в России П.Лучинский
463
 Предложения от имени Правительства Республики Молдова
‐ Большее вовлечение СБСЕ в решение конфликта в восточных
районах РМ через послание долгосрочной миссии, возглавляемой личным
представителем председателя СБСЕ. Эта миссия может состоять из
дипломатов, военных экспертов и специалистов по правам человека с целью
поддержания молдавских властей для достижения мирного решения этого
конфликта в соответствии с принципами и механизмами;
‐ Эта миссия может сотрудничать с миротворческими трехсторонними
силами (РМ, РФ и Приднестровье) и вырабатывать решение на основе законных
документов и наблюдение за правами человека в зоне конфликта РМ;
‐ Она может способствовать формированию более широкого
механизма для политических переговоров, который приведет к достижению
прочного политического согласия;
‐ Более того, она может наблюдать также с согласия РФ процесс
переговоров между РМ и РФ. Участие СБСЕ в решении этих проблем
обеспечит в будущем условия для взаимного доверия и устранение
подозрительности и упреков, которые сейчас есть между сторонами при
переговорах;
‐ РМ полагает, что вопрос относительно вывода 14 армии РФ
должен быть увязан СБСЕ в рамках пакета документов, касающихся также и
Балтийских стран;
‐Поэтому для РМ важно распространить условия 15 параграфа
Хельсинской Декларации 1992 г. по "пребыванию иностранных армий на
территориях Балтийских государств без согласия этих стран", учитывая
схожесть ситуаций.
(Arhiva alcătuitorilor)

464
 Nr.323
Raportul provizoriu privind conflictul din partea stângă a Nistrului a
Republicii Moldova al reprezentantului personal al Președintelui în
exercițiu al Consiliului CSCE Adam Rotfeld (Polonia). Anexa 2
3 decembrie 1992

ADDENDUM 2
TO THE INTERIM REPORT
ON THE CONFLICT IN THE LEFT BANK DNIESTER AREAS
OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA
BY THE PERSONAL REPRESENTATIVE
OF THE CHAIRMAN-IN-OFFICE OF THE CSCE COUNCIL
ADAM D.ROTFELD (Poland)
Director of SIPRI in Stockholm
Stockholm, 3 December 1992
C O N T E N T S :
I. INTRODUCTION
II. POSITION OF UKRAINE ON THE CONFLICT IN THE LEFT BANK
DNIESTER AREAS OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA.
III. RESULTS OF THE VISIT OF THE PERSONAL REPRESENTATIVE
TO KIEV
IV. INFORMATION ON FINAL REPORT
ANNEX
I. INTRODUCTION
The personal Representative, as the first stage of his mission, had visited
Moldova (including the Trans-Dniester region) on 8-12 September 1992 and
submitted the Interim Report.1
The Committee of Senior Officials of the CSCE during its 16th Meeting in
Prague (16-18 September 1992) decided to take note of the Interim Report which
contained, inter alia, information on the intention of the Personal Representative to
visit other directly concerned states, i.e. Romania, the Russian Federation and
Ukraine, as the second stage of his mission.
The Personal Representative visited Bucharest on 21-26 October 1992 and
submitted Addendum 1 to the Interim Report.2 It was briefly examined by the
Committee of Senior Officials of the CSCE at its 17th Meeting in Prague (5-7
November 1992). No decision was taken, in expectation that the mission would be
continued.
Indeed, on the invitation from Ukrainian authorities, the Personal Representative
visited Kiev on 26-27 November 1992 and hereby presents Addendum 2 to the
Interim Report. It contains information on the position of Ukraine concerning the
conflict in the Left Bank Dniester areas of the Republic of Moldova. This information
is based on the talks of the Personal Representative in Kiev and on relevant

1
CSCE Communication No. 281 of 16 September 1992
2
CSCE Communication No. 281/Add.l of 5 November 1992

465
documents.
The Government of Ukraine was very co-operative in organizing the visit.
II. POSITION OF UKRAINE ON THE CONFLICT IN THE LEFT BANK
DNIESTER AREAS OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA
The Ukrainian position on the conflict in the Trans-Dniester areas, as expressed
jointly with other states, was reflected on pp. 4-5 and 7-10 of the Interim Report.
Among unilateral documents on this issue one could mention a declaration
adopted by the Supreme Council on 6 March 1992 in which the Ukrainian Parliament
appealed to Moldovan authorities to adopt urgent measures aimed at eliminating
violence and protecting human rights in the Trans-Dniester region.1
In view of the deterioration of the situation in the Trans- Dniester region, the
President of Ukraine promulgated a decree on 17 March 1992 which strengthened the
protection of the frontier between Ukraine and Moldova (Ukraine is the only foreign
country neighboring the Trans-Dniester region). This law established a 50-km-wide
zone with a special regime along the frontier.
The Ministry of Foreign Affairs of Ukraine published on the same day a
statement, the main purpose of which was to explain the reasons for the above-
mentioned law. It also contained an appeal to make use of the mechanisms of the
CSCE and an offer by Ukraine to mediate between conflicting parties - an idea not
repeated later.
In another statement, dated 20 April 1991, the Ministry of Foreign Affairs of
Ukraine expressed deep concern over the fact that the understanding reached among
Moldova, Romania, Russia and Ukraine on peaceful settlement in the Trans-Dniester
region had failed and that an escalation of the conflict has taken place. In this
statement Ukraine appealed to all parties to the conflict to show political responsibility
and to ensure settlement of the conflict exclusively by peaceful means.
After the most violent clashes in the Trans-Dniester region in June 1992, the
President of Ukraine - as reported by the press2 presented the idea of granting
autonomy to the Trans-Dniester region, within the frontiers of the Republic of
Moldova, on the assumption that the inhabitants of the Trans-Dniester region would
enjoy the right to re-determine their status should the independent status of the
Republic of Moldova be changed, i.e. should Moldova decide to unite with Romania.
As announced by the press, Ukraine was ready to be the guarantor of the above-
mentioned right.
In early July 1992 the Supreme Council Parliament of Ukraine adopted a
resolution expressing concern that the agreement worked out by the Presidents of
Moldova, Romania, Russia and Ukraine in Istanbul on 25 June 1992 was not being
observed and warning that armed conflict was likely to provoke negative ecological
consequences on the territory of Ukraine. The resolution also drew attention to the
problem of refugees and reiterated the recognition of territorial integrity and
inviolability of the frontiers of the Republic of Moldova by Ukraine. The Supreme
Council proposed in this resolution that the Parliaments of Ukraine, Moldova and

1
All texts quoted in this Addendum 2 were supplied by the Ministry of Foreign Affairs of
Ukraine, unless otherwise stated.
2
"Golos Ukrainy" ("The Voice of Ukraine") of 23JJune 1992, pp. 1 and 2.
466
Russia create a joint interparliamentary commission to help find a political solution to
the conflict.1
On 22 July 1992, i.e. immediately after the signature of the Russian-Moldovan
Agreement of 21 July 1992 on peaceful settlement of the conflict, the Ministry of
Foreign Affairs of Ukraine addressed to Russia, Moldova and Romania notes in
which it stated the following:
"According to well known decisions of the Ministers of Foreign Affairs of the
Republic of Moldova, the Russian Federation, Romania and Ukraine, the Joint
Commission has been established to monitor the ceasefire and disengagement of the
parties to the conflict in the Left Bank areas of the Republic of Moldova and the group
of military observers has been created.
The Agreement on the principles of peaceful settlement of the armed conflict in
the eastern part of the Republic of Moldova, signed on 21 July 1992 by the Russian
Federation and the Republic of Moldova, provides for the establishment of its own
mechanism to support the ceasefire.
In these circumstances several questions appear on the agenda, including that of
the future activities of the quadripartite mechanism and of its essential elements,
mandate and functions. The Ministry is ready to conduct consultations on this matter."
The above-quoted text did not necessarily reflect a critical approach to the
settlement reached between Russia and Moldova since another statement of the
Ministry of Foreign Affairs suggested to make full use of the existing CSCE
procedures, welcomed all steps leading to peaceful solution and referred with interest
to the bilateral efforts of Russia and Moldova aimed at working out the principles of
peaceful settlement of the conflict.
On 22 July 1992 the Ministry of Foreign affairs of Ukraine addressed another
note, in this instance only to Moldova, in which it proposed to enter without delay into
negotiations concerning refugees who entered (in large numbers) the territory of
Ukraine from the territory of Moldova/Trans-Dniester region/.
As already mentioned in the Interim Report (p.10), in their Communiqué of 1
September 1992 the Presidents of Moldova and Russia agreed to ask the President of
Ukraine to render his assistance in delivering food and other supplies to the 14th
(Russian) Army, as well as to the future withdrawal, by stages, of this Army from
Moldova across the territory of Ukraine.
On 30 September 1992, the First Deputy Minister of Foreign Affairs of Ukraine
addressed the following letter to the Chairman-in-Office of the CSCE Council:
"Referring to your letter of August 6, 1992,2 I would like to stress that we highly
appreciate the willingness of the CSCE Council of Ministers to contribute to the
settlement of the conflict in the Left-Bank Dniester areas of the Republic of Moldova.
The conflict in the region still remains a cause for serious concern. We reaffirm
that any attempt to bring about changes in the situation by means of force is
unacceptable and believe that the CSCE could make a valuable contribution to the
efforts aimed at prevention of any further deterioration of the situation. In this
connection we highly appreciate the results of the mission of your personal

1
"Golos Ukrainy" ("The Voice of Ukraine") of 9 July 1992,p. 1.
2
The letter dated 6 August 1992 has not been circulated as a CSCE Communication.
467
representative, Dr. Adam D. Rotfeld, presented in the interim report of 16 September
1992. We are ready to render him all necessary assistance upon his arrival in Kiev.
It is our understanding that the CSCE could play an active role as a mediator
between conflicting parties in the search for a political solution. That is why we deem
it desirable to dispatch a Mission of long duration, headed by a high ranking CSCE
official to this region.
This mission should be in touch with the Governments of the Republic of
Moldova, Russian Federation, Romania and Ukraine, regional and local authorities,
representatives of political parties and ethnic groups.
We also suggest that as soon as the CSCE High Commissioner on National
Minorities is appointed, he/she should pay a visit to the indicated region and establish
contacts with all parties concerned to obtain a first-hand information about
observance of rights of national minorities and ethnic groups especially in the Left-
Bank Dniester Areas of the Republic of Moldova.
We would like to stress once again that we highly estimate your personal efforts
and reiterate our full support for your actions.
We invite you to take all necessary steps, in consultations with countries
concerned to achieve just and early political settlement of the conflict."1
The Presidents of Ukraine and Moldova signed in Kishinev on 23 October 1992
the Treaty on Good-neighbourly Relations, Friendship and Cooperation between the
Republic of Moldova and Ukraine. In Article 1 of this Treaty both States undertook
to observe in their relations:
"the principles of sovereign equality, non-use of force or of the threat of force,
inviolability of frontiers, territorial integrity, peaceful settlement of disputes, non-
interference in internal affairs, respect of human rights and fundamental freedoms,
the right of peoples to self- determination, and faithful compliance with international
obligations as well as of the norms set forth in documents of the Conference on
Security and Cooperation in Europe (CSCE)."2
In the joint Communiqué issued after the visit of the President of Ukraine to
Kishinev on 23 October 1992 the following passage referred to the problem of the
Trans-Dniester region:
"President Snegur provided President Kravchuk with detailed information
concerning steps being taken towards a political settlement of the conflict in the
eastern parts of the Republic of Moldova, noting specially the positive role played by
the four-State political mechanism and stressing the need to intensify its activities in
that respect.
President Kravchuk reaffirmed his country's sincere interest in the earliest solution
of this problem, stating that Ukraine will continue in future to stand for the strict
observance of the principles of inviolability of frontiers, territorial integrity, non-
interference in internal affairs and protection of human rights and the rights of
minorities.
The parties noted that the conflict must be settled exclusively by peaceful
political means and stressed the need to enhance the role of international

1
CSCE Communication No. 300 of 15 October 1992.
2
United Nations document No. S/24727, p.2.
468
mechanisms, and in particular of the United Nations and CSCE, in the search for a
mutually acceptable settlement. The Presidents adopted an initiative to hold, in the
nearest future, a special meeting of the Ministers of Foreign Affairs of the four States
- Republic of Moldova, Romania, Russian Federation and Ukraine - with the
participation of representatives of the United Nations and CSCE.1
III. RESULTS OF THE VISIT OF THE PERSONAL REPRESENTATIVE
TO KIEV
During his visit to Kiev the Personal Representative was received by the President
of Ukraine and conducted talks with the Minister of Foreign Affairs, First Deputy
Minister of Defense, Deputy Minister of Foreign Affairs and other officials.
All interlocutors expressed the deep interest of Ukraine in the situation in the
Left Bank Dniester areas of the Republic of Moldova and the readiness of Ukraine
to contribute to a peaceful and lasting settlement of the conflict. This interest is
explained above all by two factors, the first having its origins in geography and the
second in history.
Firstly, the very fact that Ukraine is the only foreign country neighbouring the
Trans-Dniester region of the Republic of Moldova makes it evident and
understandable that Ukrainian authorities want to avoid any spill-over of tension
from that region to their own territory. Secondly, due to historical reasons,
Ukrainians constitute 25-30 percent of the population of the Trans-Dniester region
and, as a consequence many of them have become involved in the conflict as
participants and/or victims, while others have crossed the frontier with Ukraine and
become refugees.
The overall relations between Ukraine and the Republic of Moldova are very
good, as testified, inter alia, by the Treaty on Good-neighbourly Relations,
Friendship and Cooperation, signed recently in Kishinev. This is an important and
encouraging factor also in the context of exploring ways and means leading to a
peaceful settlement of the conflict in the Trans-Dniester region.
The present position of Ukraine on the conflict, as explained during the talks
in Kiev, could be summarized as follows:
First, the recognition of, and respect for the territorial integrity of the Republic
of Moldova, of which the Trans-Dniester region constitutes a part.
Second, the acknowledgment of the need for a special status(autonomy) of the
Trans-Dniester region within the Republic of Moldova. The autonomy of Crimea
within the frontiers of Ukraine is mentioned here as an example which could
possibly be followed.
Third, full understanding for the wish of the inhabitants of the Trans-Dniester
region to retain the right to determine the status of this region, were the Republic of
Moldova to decide to unite with Romania.
Fourth, the support for the request of the Government of Moldova addressed to
the Government of the Russian Federation to withdraw its 14th Army from
Moldova, and the readiness to offer all necessary assistance during the transit of the
withdrawing Army across Ukrainian territory.

1
Ibidem, p.3
469
 Fifth, the participation in the quadripartite(Moldova, Russia, Romania,
Ukraine) mechanism established in 1992 to help find a solution to the conflict. The
Moldovan-Ukrainian initiative to hold a special meeting of the Ministers of
Foreign Affairs of the four States1 might find expression on the forthcoming Third
Meeting of the CSCE Council in Stockholm.
Sixth, the encouragement of an active contribution by the CSCE and other
international structures to a lasting conflict in the Trans-Dniester region.
In connection with the visit of the Personal Representative to Kiev, the
President of Ukraine Leonid Kravchuk granted an interview to a journalist.
Answering the question whether the quadripartite mechanism is no longer capable
of solving the "Trans-Dniester knot”, he stated:
“We have discussed this matter today. The quadripartite mechanism should be
reactivated. Frankly, this mechanism could be also joined by Presidents of the four
states. The CSCE can provide assistance and participation in solving individual
problems. Political decisions, however, shall be taken by Moldova and the heads of
state. It would be wrong to set aside the quadripartite process in solving the Trans-
Dniester issue. The CSCE representative whom I have met today, is also aware of
this.”
Addressing another question regarding the withdrawal of Russian troops from
Moldova, the President stated:
“The troops should be pulled out. One ought to think about when and how
should it be done, as well as what would be the consequences of that step; should
they be withdrawn before the status of the Trans-Dniester region is determined?
One hears that troops are needed in the Trans-Dniester region because there is a
conflict there and troops are the only force which prevents this conflict from
escalating into a mass-scale one. But the situation could change once the
Parliament of Moldova takes decisions concerning the status of the Trans-Dniester
region. Then the troops would be unnecessary. History does not know a case of
foreign troops being able indefinitely to preserve a given situation. It would be a
solution based on force and not on political and parliamentary decisions.2
IV. INFORMATION ON FINAL REPORT
After having consultations with the Chairman-in-Office of the Council of the
CSCE and the highest authorities of Moldova, Romania and Ukraine between
September and November 1992, the Personal Representative hopes to be able to
present his final report at the 18th Meeting of the Committee of Senior Officials of
the CSCE which will be held in Stockholm on 11-13 December1992.
The report will contain appropriate proposals as to how the CSCE might best
be able to help solve the conflict in the Left Bank Dniester areas of the Republic of
Moldova. However , it is neither advisable nor possible to propose any
recommendations - as stipulated in the mandate of the Personal Representative3 -
before having consultations with the leaders of the Russian Federation who are of a
level comparable to those of other countries visited.
1
See p. 6 of this Addendum 2.
2
"Golos Ukrainy" ("The Voice of Ukraine") of 1 December 1992, p.1
3
15th Meeting of the Committee of Senior Officials of the CSCE, Prague, Journal No. 2 of
14 August 1992, p.2.
470
 The talks on a prompt visit of the Personal Representative to Moscow continue.

ANNEX
PROGRAM
OF THE VISIT OF THE PERSONAL REPRESENTATIVE OF THE
CHAIRMAN-IN-OFFICE OF THE CSCE COUNCIL
TO KIEV (26-27 November 1992)
26 November
21.20 - Arrival at Borispol Airport (Kiev) from Warsaw
27 November
11.00 - Meeting with the First Deputy Minister of Defense,
Lt.Gen. Ivan Vasilivich BIZHAN
13.00 - Meeting with the Deputy Minister of Foreign Affairs, Mr. Boris Ivanovich
TARASIYK, accompanied by the Director of Department of International
Organizations, Mr. Igor Mefodijovich TURYANSKIY, and representatives of
Departments of the CSCE (Victor Vladimirovich KRYZANIVSKY and of Political
Analysis (Alexander Glibovich TSVETKOV)
15.00 - Meeting with the President of Ukraine, Mr. Leonid Makarovich
KRAVCHUK
17.00 - Meeting with the Minister of Foreign Affaires, Mr. Anatoliy Maximovich
ZLENKO and other officials of the Ministry of Foreign Affairs
22.30 - Departure from Kiev by train.
xxx
Mr. Slawomir DABROWA, Deputy Director of Department in the Ministry of
Foreign Affairs of Poland and political adviser to the Personal Representative, at
the request of the latter, met on 30 November 1992, in Moscow, with the
Ambassador of Moldova in the Russian Federation, Mr. Petru K. LUCHINSKY,
and briefed him on the talks of the Personal Representative with the Ukrainian
authorities in Kiev (Moldova has no diplomatic representation in Kiev).

Nr.324
Scrisoare a Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Moldova adresată
Secretarului General al Națiunilor Unite cu privire la situația din regiunea
de est a Moldovei (Extras)

9 decembrie 1992

Letter of the Minister for Foreign Affairs of the Republic of Moldova addressed
to the Secretary-General of the United Nations on the situation in the eastern
part of Moldova
On 9 December 1992
[…]
It is my duty to inform you that there have not been any positive developments in
recent months in terms of settling the points of conflict. In some respects, indeed, the

471
situation has deteriorated. Unfortunately, the end of armed violence has not brought
peace and security for the population of the area. The separatist forces of Transnistria,
under the protection of the 14th Army of the Russian Federation, have launched a
campaign of repression and intimidation against those who opposed and failed to
support the separatist regime during the period of conflict. The anti-constitutional
structures of this illegal “republic” have arrested several individuals, who are now
being mistreated and held without legal justification, including Ilie Ilascu, Alexandru
Lesco, Tudor Petrov and Andrei Ivantoc.
These abuses and violations of human rights definitely require an
international response. The protection of human rights is a matter of universal
responsibility which transcends national, social and ideological boundaries. In these
circumstances, I urge you to exercise your legitimate authority and to help ensure
the release of these innocent persons.
Another problem of concern to the Government of the Republic of Moldova is
the Russian Federation's procrastination with respect to talks on the withdrawal of
the 14th Army.
Statements that the 14th Army could act as a guarantor of peace are obviously
divorced from reality. The Army is an occupation force, and its presence on the
territory of the Republic of Moldova represents a permanent source of conflict and a
perpetual threat to my country's integrity and security. In this context, I should
like to recall the many appeals addressed to the United Nations by the Republic of
Moldova, as well as the requests contained in my letters of 2 and 20 October 1992
concerning the need both to send observers to the Moldovan Russian talks on
the withdrawal of the Russian Federation's 14th Army from our territory and to
dispatch a United Nations mission to evaluate the human rights situation in the
eastern part of the Republic of Moldova."21
(UN document A/47[766/-S/24931. Annex.)

Nr.325
Decizia Consiliului Ministerial al CSCE de la Stockholm cu privire la
Moldova
15 decembrie 1992

Moldova
The Ministers welcomed the easing of tension in the Left-Bank Dniester Areas
of the Republic of Moldova, noting at the same time that a final political settlement
of the conflict should be reached in order to establish durable peace in the region.
The Ministers noted with appreciation the activities of the Personal
Representative of the Chairman-in-Office of the CSCE Council on the conflict in
the Left-Bank Dniester Areas of the Republic of Moldova. They took note also of
the interest of all parties involved in a CSCE role in efforts to settle the conflict.
They requested all parties to the conflict to co-operate closely with the Personal
Representative of the Chairman-in-Office. They called for the soonest possible
conclusion of the work of the Personal Representative. They expected the final

472
report and recommendations to be available at the next session of the CSO with a
view to further CSCE involvement.
In this context, the Ministers expressed support for efforts to remove, in a
peaceful manner and through negotiations, the problems that remain from the past,
such as the stationing of foreign armed forces on the territory of the Republic of
Moldova. They called on the participating States concerned to conclude, without
delay, an appropriate bilateral agreement on the status and the early, orderly and
complete withdrawal of foreign troops.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica

Moldova…, p. 231)

Nr.326
Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict
27 decembrie 1992

336 DE GRĂNICERI VOR PĂZI HOTARELE TRANSNISTRIEI

Din ziua de duminică, 27 decembrie, în Transnistria au început să funcționeze
patru comenduiri de grăniceri.
Biroul de presă al Ministerului Securității Naționale informează că fiecare
comenduire are un efectiv de 84 persoane și e asigurat bine cu armament. Unitățile
sunt dislocate în Tiraspol, Rîbnița, Dubăsari și Grigoriopol. Șef al comenduirii din
Grigoriopol, executivul respectiv l-a desemnat pe Grigori Popov, fost comandant al
Detașamentelor teritoriale de salvare (TSO) și fost șef al batalionului 2 din garda
republicană a autoproclamatei republici nistrene.
Fidel GALAICU
(S.Ț., 29 decembrie 1992)

Nr.327
Lista
unor crime săvîrșite de către formațiunile nelegitime Paramilitare de la
Tiraspol susținute și înarmate de Armata 14-a a Rusiei, față de
populația pașnică din Raionul Dubăsari ce nu susține politica
dezbinării Republicii Moldova
anul 19921

1. Tudose Tuntulescu (mold.), omorît la 24.03.92. (în casă noaptea a fost aruncată
o grenadă).
2. Grigore Beșleagă (mold.), arestat și omorît, cadavrul a fost găsit în abatorul de
la societatea “Rassvet”, maltratat. (nasul tăiat, unghiile smulse, ars). Soția l-a
recunoscut după haine și obiectele de buzunar.
3. Ion Bobeico (mold.), omorît cu rafala de automat în prezența familiei.

1
Data exactă nu a fost identificată
473
4. Valeriu Ghirnea (mold.) dispărut, cadavrul a fost găsit mai tîrziu.
5. Ion Ganea (găgăuz), arestat la postul de gardiști, ce se află la Ș.P.T.-10. Fost
militar, și-a dat demisia, a refuzat să lupte în gardă, peste 7 zile a fost găsit
cadavrul în raionul Grigoriopol, cu mîinile legate, nasul tăiat, expresia feței arată că
murise în chinuri strașnice.
6. Oleg Barbacari. (mold.) fost arestat de gardiști în drum spre casă. Cadavrul a
găsit cu leziuni corporale.
7. Zinovii Moșneaga. (mold.), Gardiștii ai arincat o grenadă în casă. Soția e martor.
8. Mihail Savin. (mold.), învățător. Arestat de gardiști. N-a fost nici o veste despre
el o săptămînă. Peste 7 zile a fost găsit în morgă. Era chinuit, hainele îmbibate cu
sînge, unghiile dezbîrnate, ochii scoși și puși în locul lor monede.
9. Alexandru Todircă (mold.), rănit în drum spre casă, apoi ajuns din urmă și
omorît.
10. Leonid Todircă, tatăl lui Alexandru Todircă. Omorît în ogradă.
11. Elizaveta Moșneaga. (mold.), Gardiștii au violat-o, apoi au omorît-o în mod
barbar, în casă au fost aruncate grenade.
12. Ion Gațcan. (mold.), a fost găsit în drum mort.
13. Maria Dorofeeva. (mold.),
14. Alexei Dorofeev. (mold.),
15. Olga Dorofeeva. (mold.),
16. Nicolai Coțofan. (mold.) ,
17. Mihail Vîșcovschi, (mold.),
18. Maria Vîșcovschi, (mold.),
19. Aliona Vîșcovschi (mold.) de 13 ani
20. Galina Gațcan. (mold.),
21. Lilia Gațcan de 9 ani (mold.),
(Acești oameni au omorîți în seara de 20 iunie prin împușcături în cap și
inimă, fetițele de 9 și 13 ani au fost violate și omorîte în fața părinților. Feciorul lui
M. Vîșcovschi lupta ca voluntar la Cocieri. Maria și Olga Dorofeeva făceau
mîncare la polițiști. Rudele lui Gațcan luptau la Cocieri).
22. Vasile Domir (mold.) ucis noaptea în drum spre casă
23. Vasile Sava (mold.) omorît în Dubăsari
24. Vitalie Curcubet (mold.)
25. Vasile Dementiev (mold.)
Doi verișori, ambii au dispărut în drum spre lucru STO. Au fost găsiți peste o
săptămînă îngropați pe lanul satului LUNGA.
26. Boris Bejenari (mold.) omorît în Dubăsari.
27. David Ursul (mold.) omorît și aruncat în beci, iar casei i-au dat foc.
28. Iurie Godorozea (mold.) omorît
29. Nicolae Negrea (mold.) mort
30. Gheorghe Grama (mold.) mort
31. Eduard Turturică (mold.) omorît și aruncat în Nistru
32. Sergiu Ivanov (mold.) împușcat
33. Semion Cojocaru (mold.) arestat și maltratat
34. Nicolae Baluța (mold.) ars de viu
35. Mihai Grobovic (mold.) ars de viu
36. Vladimir Dîrul (mold.) împușcat

474
37. Vladimir Reznicenco (rus) împușcat
38. Grigore Usinevici (mold.) omorît
39. Efim Covas (mold.) spînzurat
40. Mihai Agatiev (mold.) împuscat în ogradă
41. Dumitru Cebotari (mold.) împușact în ogradă
42. Mihai Deniciuc (mold.) împușcat și aruncat în beci.
43. Petru Glanduceac (mold.) omorît acasă și aruncat în beci.
44. Boris Vareaghin (mold.) omorît în bătăi.
45. Ion Sterpul (mold.) găsit mort.
46. Alexei Conovalov (mold.) – din satul CARAGAȘI, a fost arestat de gardiști pe
data de 19.05.92. la lucru. Cadavrul a fost găsit într-o fîntînă.
Președintele Societății
culturale Transnistria (semnătura) P.SOLTAN
Președintele Comitetului
Refugiaților (semnătura) G.SLOBOZIAN

(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.328
Proiect transnistrean de Acord cu privire la delimitarea atribuțiilor
între subiecții confederației moldovenești
6 ianuarie 1993

(Проект)
ДОГОВОР О РАЗГРАНИЧЕНИИ ПОЛНОМОЧИИ МЕЖДУ
СУБЪЕКТАМИ МОЛДАВСКОЙ КОНФЕДЕРАЦИИ
06.01.1993 г.
Статья 1.
Суверенные независимые государства - Приднестровская Молдавская
Республика и Республика Молдова, именуемые в дальнейшем Сторонами, -
образуют Молдавскую Конфедерацию.
Статья 2.
Территории сторон не могут быть изменены или переданы в состав другого
государства, либо изменено их административно-территориальное
устройство без согласия граждан соответствующей Стороны, выраженного
посредством референдума.
Статья 3.
К ведению высших органов власти и управления Сторон относятся:
1. Принятие, изменение, дополнение и толкование Конституции (Основного
Закона ) и законов Сторон, контроль за их соблюдением, защита
конституционного строя;
2. Формирование и претворение в жизнь внутренней и внешней политики;
3.Решение вопросов территориально-административного устройства Сторон,
установление и изменение границ районов, населенных пунктов, отнесение
населенных пунктов к категориям городов, районов, сельских населенных
пунктов;
475
4. Установление порядка организации и деятельности республиканских и
местных органов государственной власти, и управления, местного
самоуправления и объединений граждан;
5. Назначение выборов народных депутатов высших органов власти Сторон и
утверждение состава Центральной избирательной комиссии по выборам
народных депутатов, назначение выборов депутатов местных органов
самоуправления;
6. Проведение референдумов на своих территориях;
7. Создание и формирование органов судебной власти Сторон;
8. Претворение неотъемлемого права народов на землю, ее недра,
растительность и животный мир, водные, воздушные и другие природные
ресурсы, которые находятся на территориях Сторон;
9. Обеспечение равноправного законодательного регулирования различных
форм собственности;
10. Определение структуры и приоритетных направлений социально-
экономического развития Сторон, обеспечение научно-технического
прогресса, законодательного регулирования создания и функционирования
свободных экономических зон; лицензирование и квотирование вывоза
продукции собственного производства, и том числе и на экспорт;
11.Разработка, утверждение и реализация программ по вопросам социально-
экономического и национально-культурного развития, охраны окружающей
среды, рационального использования природных ресурсов Сторон;
12. Установление доходов, которые направляются на создание
государственных (республиканских) бюджетов Сторон;
13.Разработка и утверждение государственных (республиканских) бюджетов,
их выполнение, руководство организацией и выполнением бюджетов
районов, городов и других населенных пунктов Сторон;
14. Определение статуса местностей как курортных, установление
санитарных зон, их охраны и правового режима;
15. Решение вопросов обеспечения экономической безопасности,
восстановления природных ресурсов, объявление карантина и зон стихийных
бедствий;
16. Установление и проведение политики в области просвещения, культуры,
охраны здоровья, физической культуры и спорта, социального обеспечения, а
также охраны и использования памятников истории и культуры;
17. Обеспечение прав и свобод граждан, гражданского и национального
согласия, охраны законности, правопорядка, государственной безопасности;
18. Введение чрезвычайного положения на территориях Сторон;
19. Законодательное регулирование миграционного процесса на территориях
Сторон, разработка и проведение демографической политики, урбанистки и
жилищного хозяйства;
20. Обеспечение равноправного функционирования и развития языков народов,
народностей и национальных групп, проживающих на территориях Сторон;
21. Утверждение почетных званий и наград Сторон.
Статья 4.

476
Стороны самостоятельно устанавливают отношения с другими
государствами и международными организациями и области политики,
экономики, охраны окружающей среды, социально-культурных сферах.
Статья 5.
Определение структуры и численности вооруженных сил Сторон, дислокация
и передислокация войсковых частей на территориях Сторон, размещение
военных баз и других военных объектов иностранных государств
осуществляется по решению высших органов власти Сторон.
Статья 6.
Структура и статус службы безопасности Сторон определяется высшими
органами власти Сторон.
Статья 7.
Прокуроры, председатели Верховных и Арбитражных Судов Сторон
назначаются высшими органами власти Сторон.
Статья 8.
Стороны на равных началах принимают участие в органах власти и
управления Молдавской Конфедерации. Структура, формы, статус и квоты
представительства в них определяются отдельным соглашением,
утверждаемым высшими органами власти Сторон.
Статья 9.
Нормативные акты Молдавской Конфедерации, противоречащие нормативным
актам Сторон, не имеют на территории Сторон юридической силы;
Статья 10.
Субъекты Молдавской Конфедерации на своих территориях признают и
гарантируют права граждан всех национальностей в соответствии с Всеобщей
декларацией прав человека ООН и другими международными актами.
Статья 11.
Объем полномочий Субъектов Молдавской Конфедерации, установленный
настоящим Договором, не может быть изменен без согласия на это высших
органов власти Сторон.
Статья 12.
Настоящий Договор после одобрения его высшими органами власти
Субъектов Молдавской Конфедерации становится самостоятельным
разделом Конституций Сторон. Изменения и дополнения вносятся в Договор
по решению высших органов власти Сторон.
Статья 13.
Остальные вопросы взаимоотношений Сторон, не указанные в настоящем
Договоре, относятся к совместному ведению органов власти и управления
Субъектов Молдавской Конфедерации и регулируются отдельными
соглашениями.
Статья 14.
Настоящий Договор вступает и силу после его ратификации высшими
органами законодательной власти Сторон.
(http://www.president-pmr.org/index_a.htm)

477
 Nr.329
Hotărârea Sovietului Suprem al pretinsei Republici Nistrene cu privire
la înființarea confederației moldovenești
6 ianuarie 1993
ОБ ОБРОЗОВАНИИ МОЛДАВСКОЙ КОНФЕДЕРАЦИИ
ПОСТАНОВЛЕНИЕ ВЕРХОВНОГО СОВЕТА ПРИДНЕСТРОВСКОЙ
РЕСПУБЛИКИ
6 января 1993 г.
Подтверждая, что Приднестровская Молдавская Республика и
Республика Молдова являются суверенными независимыми государствами;
осознавая необходимость разрешения социально-политического
конфликта между Приднестровской Молдавской Республикой и Республикой
Молдова исключительно мирными средствами;
руководствуясь общепринятыми принципами и нормами
международного права;
учитывая глубокие политические, государственные и социально-
экономические изменения в Европе и мире;
признавая необходимость глубоких политических и социально-
экономических изменений, происшедших на территории бывшей Молдавской
ССР;
стремясь содействовать строительству новой Европы, объединенной
общими ценностями демократии, верховенства закона и прав человека,
учитывая исторические, социально-экономические и культурные связи
народов Приднестровской Молдавской Республики и Республики Молдова;
Верховный Совет Приднестровской Молдавской Республики
П О С Т А Н О В Л Я Е Т:
1. Считать возможным образование конфедеративного Союза двух
равноправных, независимых государств - Приднестровской Молдавской
Республики и Республики Молдова, придав ему название "Молдавская
Конфедерация».
2. (???) статус которой определяется Договором о разграничении
полномочий между субъектами Молдавской Конфедерации.
3. Утвердить предложенный комиссией Верховного Совета Приднестровской
Молдавской Республики, Президиумом Верховного Совета Приднестровской
Молдавской Республики и Правительством Приднестровской Молдавской
Республики вариант проекта Договора о разграничении полномочий между
субъектами Молдавской Конфедерации, признав его основополагающим
документом для ведения политических переговоров с Республикой Молдова.
4. Настоящее постановление и проект Договора о разграничении полномочий
между Субъектами Молдавской Конфедерации направить Парламентам и
Правительствам всех стран СНГ, Минскому Совещанию Глав государств
СНГ, в Организацию Объединенных Наций и Совещанию по безопасности и
сотрудничеству в Европе.

478
Председатель Верховного Совета
Приднестровской Молдавской республики Г.МАРАКУЦА
(http://www.president-pmr.org/index_a.htm)

Nr.330
Hotărârea Prezidiumului Sovietului Suprem al pretinsei Republici
Moldovenești Nistrene privind decorarea cu arme individuale
14 ianuarie 1993

ПОСТАНОВЛЕНИЕ
ПРЕЗИДИУМА ВЕРХОВНОГО СОВЕТА ПРИДНЕСТРОВСКОЙ
МОЛДАВСКОЙ РЕСПУБЛИКИ
О НАГРАЖДЕНИИ ИМЕННЫМ ОРУЖИЕМ
Президиум Верховного Совета Приднестровской Молдавской Республики
постановляет:
За большой личный вклад в укрепление дружбы и взаимовыгодного
сотрудничества между Российской Федерацией и Приднестровской
Молдавской Республикой наградить заместителя Председателя Верховного
Совета Российской Федерации
РЯБОВА Николая Тимофеевича еменным оружием – револьвером системы
«наган».
Председатель Президиума
Верховного Совета
Приднестровской Молдавской
Республики Г. МАРАКУЦА
г. Тирасполь,
14 января 1993 года
(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.331
Una dintre modalitățile de asigurare cu armament în Federația Rusă
înainte de puciul din 1993
anul 19931

Один из путей обеспечения «Своих» оружием перед путчем 1993 года

Оружие переданное нелегально в Москву можно будет использовать лишь в
определенное время, а «подарок» или «награждение» можно хранить не
таясь. Такие «награды» получили большое количество добровольцев и
казаков независимо от заслуг перед п.м.р. Важно, чтобы они были своими по
партии.
Ш. Урыту

1
Data exactă nu a fost identificată
479
 (Arhiva alcătuitorilor)

Nr.332
Declarație a membrilor Comisiei unificate de control din partea
Republicii Moldova
22 ianuarie 1993

Comisia unificată de control şi contingentele militare de forţe pacificatoare

afectate ale părţilor au tradus în viaţă prevederile de bază ale Convenţiei moldo-
ruse din 21 iulie 1992 cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului
armat din zona nistreană a Republicii Moldova. Au fost create condiţii reale pentru
reglementarea acestui conflict intestin prin mijloace politice.
În acelaşi timp, profitând de tergiversările şi caracterul complex al soluţionării
problemelor politice, forţele distructive, în persoana organelor autoadministrării
locale din raioanele de est ale republicii, OSTK, TSO (detaşamentele teritoriale de
salvare) ş.a., împiedică în mod deschis realizarea Convenţiei.
Partea transnistreană nu respectă principiile de bază ale acordurilor, la care au
ajuns preşedinţii Moldovei şi Federaţiei Ruse, in special cele privind respectarea
suveranităţii, independenţei şi integralităţii teritoriale a Republicii Moldova,
excluderea oricăror acţiuni, din orice parte ar fi, care ar putea să împiedice
reglementarea conflictului prin mijloace politice paşnice.
Diriguitorii de la Tiraspol folosesc zona de securitate, care a fost creată, drept
paravan pentru realizarea ambiţiilor lor politice îndreptate spre dezmembrarea
republicii, statornicirea atributelor așa-numitului stat independent R.M.N. (armată,
buget de stat, organe legislative şi executive).
Odată cu introducerea în oraş a contingentului militar de forțe pacificatoare ale
Rusiei, executivul din Bender a interzis activitatea de protecţie juridică a organelor
constituţionale ale Republicii Moldova (procuratura şi judecătoria populară), iar
lucrătorii lor au fost izgoniţi. Au fost create structuri paralele ale procuraturii şi
judecătoriei sub jurisdicţia aşa-zisei R.M.N.
În or. Bender, în raioanele Dubăsari, Camenca şi Grigoriopol nu sunt asigurate
condiţiile garantate de revenire la vatră a refugiaţilor (art.5, al.2 al Convenţiei).
Dată fiind persecutarea pentru eterodoxism politic şi pentru nerecunoaşterea
organelor aşa-zisei R.M.N., până în prezent circa 4 mii de refugiaţi de pe malul
sting al Nistrului nu pot reveni la locul lor de trai permanent.
Încălcându-se Convenţia (art.l, al.2) şi hotărârile C.U.C., în oraşele Bender şi
Dubăsari, care au fost declarate oraşe cu regim de securitate sporită, continuă să
acţioneze formaţiuni paramilitare ale cazacilor, gardiştilor, TSO etc.
Conform decretului nr.307 din 14.12.92 ai lui Smirnov ”Cu privire ia măsurile
organizatorice în vederea punerii sub pază a frontierei R.M.N.”, în unele sectoare
ale zonei de securitate au început să acţioneze detaşamente de grăniceri înarmaţi.
Până în prezent nu se respectă prevederile Convenţiei (art.5, al.1) şi hotărârile
C.U.C. în ce priveşte lichidarea cazematelor şi ambrazurilor de pe barajul Centralei

480
hidroelectrice Dubăsari, podurile de la Râbnița, Dubăsari, Bâcioc. Se tărăgănează,
cu bună ştiinţă dominarea obiectivelor şi suprafeţelor minate în raionul Dubăsari.
Încălcându-se Convenţia şi hotărârile C.U.C., la întreprinderile din Bender
("Pribor", Uzina mecanică etc.) continuă să fie păstrate tehnică blindată, armament
automat şi muniţie, care ar fi trebuit să fie evacuate în zona de securitate. Centrul
militar din oraş desfăşoară în zona întreprinderilor de acest fel concentrări de
instrucție ale rezerviştilor. Este blocată adoptarea unei hotărâri a C.U.C. în
conformitate cu articolul 5 al Convenţiei, care prevede instalarea unei treceri pe
pontoane peste Nistru, cât va dura reparaţia podului d e l a Vadul lui Vodă distrus
de gardişti.
Considerăm că realizarea plenară a Convenţiei moldo-ruse cu privire la
principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a
Republicii Moldova nu este asigurată atât din vina conducerii de la Tiraspol, cât şi
a forţelor conservative proimperiale dirijate din afara republicii.
În conducerea aşa-numitei R.M.N. ministru al securităţii de stat e un oarecare
Şevţov Vadim Gheorghievici, tot el Antifiev Vladimir Iurievici, fost lucrător în
miliţia letonă, iar prim- viceministru de interne e generalul Matveev Nikolai
Stepanovici, tot el Goncearenko Nicolai Stepanovici, fost lucrător in M.A.I. al
U.R.S.S., responsabili de coordonarea activităţii trupelor de interne şi a OMON în
țările Baltice, ambii fiind urmăriți de procuratura Letoniei pentru o serie de crime
grave. Or. Matveev - Goncearenko a fost inclus de către regiunea nistreană în
componenţa C.U.C.
Persoanele citate anterior, ca și alţi sosiţi din regiunea transnistreană, inclusiv
mulți purtători de documente false sunt antrenate în acţiuni îndreptate spre
dezmembrarea republicii, înfăptuirea provocărilor armate.
În ziua de 5 decembrie 1992 subunităţile cu destinaţie specială ale miliţiei,
înarmate cu armament automat şi aruncătoare de grenade, au pătruns cu forţa în zona
de securitate si au ocupat regimentul de poduri şi pontoane, unde erau dispuşi militari
ai Armatei 14 şi statul-major al comandamentului unificat al forţelor de pacificare.
Pretextând crearea unor puncte de control vamal se face încercarea de a instala pe
Nistru, în zona de securitate, a unor pichete de grăniceri ale aşa - numitei R.M.N.
Toate cele enumerate constituie un indiciu că s-a creat un real pericol de
reluare de către autorităţile regiunii transnistrene a conflictului armat.
Membrii C.U.C. din partea Republicii Moldova propun:
1. Membrii delegaţiei din partea Federației Ruse sa fie rugaţi să remită
conducerii Rusiei textul Declaraţiei de faţă.
2. În activitatea sa C.U.C. să revină la folosirea grupelor cvadripartite de
observatori militari (a Republicii Moldova, Federaţiei Ruse, României şi Ucrainei),
create în conformitate cu toate acordurile anterioare.
3. În cadrul comisiei să fie elaborat un plan concret de înlăturare a încălcărilor
menţionate ale Convenţiei şi hotărârilor C.U.C., asigurându-se traducerea lui în
viaţă. Matveev- Goncearenko să fie exclus din componenţa C.U.C.
V.CATAN, G.LARIN, I.CEBAN, I.SOLONENKO,
membri în C.U.C. din partea Republicii Moldova
22 ianuarie 1993
(S.Ț., 27 ianuarie 1993)
481
 Nr.333
Ziarul „Sfatul Țării” despre Declarația membrilor Comisiei Unificate
de Control din partea Moldovei
23 ianuarie, 1993

Ieri, 22 ianuarie, membrii Comisiei unificate de control din partea Moldovei au

remis spre difuzare o declaraţie în care se menţionează că „profitând de
tergiversările şi caracterul complicat al soluţionării problemelor politice, forţe
distructive reprezentate de organele autoadministrării locale ale raioanelor de est
ale Moldovei, OSTK, detaşamentele teritoriale de salvare (TSO), etc, zădărnicesc
în mod făţiş realizarea Acordului moldo-rus din 28 iulie 1992”.
În declaraţie se subliniază că partea transnistreană nu respectă principiile de
bază ale acordurilor încheiate între Preşedintele Moldovei Snegur şi Preşedintele
Rusiei Elţin vizând respectul faţă de suveranitatea, independenţa și integritatea
teritorială a Moldovei, excluderea oricăror acțiuni ale oricărei dintre părți care ar
putea împiedica reglementarea paşnică prin mijloace politice a conflictului.
Odată cu introducerea în oraşul Tighina(Bender) a contingentului militar al Rusiei
de menţinere a păcii, se arată în declaraţie, comitetul executiv al acestui oraş a
interzis activitatea de menținere a ordinii ele drept a procuraturii şi judecătoriei
populare, organe constituţionale ale Republicii Moldova. Sunt create structuri
paralele ale procuraturii şi judecătoriei sub jurisdicţia autoproclamatei republici
moldoveneşti nistrene". Membrii Comisiei unificate de control din partea Moldovei
semnalează o serie de acţiuni prin care sunt încălcate prevederile Acordului moldo-
rus din 21 iulie 1992, hotărârile Comisiei unificate de control. În oraşul
Tighina(Bender), în raioanele Dubăsari, Camenca, Grigoriopol, exemplifică autorii
Declaraţiei, nu sunt asigurate condiţiile garantate pentru reîntoarcerea refugiaţilor
din cauza persecuţiei pentru convingeri politice nu pot reveni la locul de trai în
raioanele de est ale Moldovei circa 4000 de refugiați în oraşele Bender și Dubăsari
continuă să acţioneze formaţiuni paramilitare ale cazacilor, gardiştilor, precum ale
membrilor TSO: în unele localităţi ale zonei de securitate au început să acţioneze
detaşamente armate de grăniceri ale autoproclamatei republici nistrene, etc. Până la
ora actuală, se mai arată în Declaraţie, nu sunt lichidate fortificaţiile de pe barajul
hidrocentralei Dubăsari, de pe podurile din Dubăsari, Ribniţa, Bîcioc; se
tergiversează cu bună ştiință deminarea sectoarelor din raionul Dubăsari.
”Considerăm că realizarea deplină a Acordului moldo-rus cu privire la
reglementarea paşnică a conflictului din regiunea transnistreană nu este asigurată
atât din vina liderilor de la Tiraspol, cât și a forţelor conservatoare proimperiale din
afara hotarelor Moldovei”, declară membrii Comisie.
În legătură cu pericolul real de declanşare de către autorităţile regiunii
transnistrene a unui nou conflict armat, membrii Comisiei unificate de control din
partea Moldovei au transmis textul declaraţiei în cauză conducerii Rusiei,
propunând totodată să fie reluată în cadrul Comisiei unificate de control activitatea
grupului cuadripartit de observatori militari, reprezentând Moldova, România,
Rusia, Ucraina, precum și elaborarea unui plan concret de înlăturare a încălcărilor
Acordului şi hotărârilor comisiei unificate de control, asigurându-se realizarea lui.
(S.Ț., 23 ianuarie 1993)
482
 Nr.334
Scrisoarea Procuraturei Generale a Republicii Letone adresată
Procuraturei Generale a Republicii Moldova despre identitățile false
ale unor oficiali ai Republicii Moldovenesti Nistrene
26 ianuarie 1993

LATVIJAS REPUBLIKAS PROKURATURA

1993 g. «26» января
Nr. 4/50203891
Uz Nr.______no______
Прокурору Республики Молдова
господину Д.Х.Постовану

Уважаемый Дмитрий Харлампьевич!

В производстве следственной группы прокуратуры Латвийской
Республики имеется уголовное дело, возбужденное о действиях,
направленных на насильственное свержение государственной власти
Латвийской Республики. По настоящему уголовному делу в качестве
обвиняемых по ст.59 УК Латвии привлечены бывший представитель МВД
СССР по координации деятельности внутренних войск по Прибалтике
Гончаренко Николай Степанович, 1937 года рождения, и бывший начальник
отделения Управления МВД СССР на Прибалтийском железнодорожном
узле Антюфеев Владимир Юрьевич, 1951 года рождения. По этому же
уголовному делу за превышение власти и служебных полномочий по ст.1621
ч.2 УК Латвии привлечены и некоторые сотрудники бывшего Рижского
ОМОНа, в том числе Чецкий Андрей Александрович, 1948 года рождения, и
Нарейка Юрий Александрович, 1963 года рождения. В отношении обвиняе-
мых Гончаренко Н.С. и Антюфеева В.Ю. 26 августа 1991 года избрана мера
пресечения-заключение под стражу и 6 сентября 1991 года объявлен их
розыск. В отношении обвиняемых Чецкого А.А. и Нарейки Ю.А. мера
пресечения в виде заключения под стражу избрана 19 сентября 1991 года,
они также находится в розыске.
В прокуратуру Латвийской Республики поступила информация о том,
что разыскиваемые нами Гончаренко Н.С. и Антюфеев В.Ю. под другими
фамилиями работают в правоохранительных органах Приднестровской
Молдавской Республики.
Так, Антюфеев В.Ю. под фамилией Шевцова Владимира Георгиевича
рабоает министром Государственной безопасности Приднестровской
Молдавской Республики, а Гончаренко Н.С. под фамилией Матвеева Нико-
лая Степановича работает первым заместителем министра Внутренних дел
Приднестровской Молдавской Республики.
Учитывая, что проверка достоверности полученных сведений имеет
существенное значение для расследуемого дела, на основании Соглашения о

483
правовой помощи и сотрудничестве между Прокуратурой Республики
Молдова и Прокуратурой Латвийской Республики, прошу изыскать возмож-
ность проверить и уведомить меня:
1. действительно ли Антюфеев Владимир Юрьевич, 19 февраля 1951
года рождения, уроженец г.Новосибирска, работает под фамилией Шевцова
Владимира Георгиевича министром Государственной безопасности, а
Гончаренко Николай Степанович,18 июля 1937 года рождения, уроженец
Татарбунарского р-на Одесской области, работает под фамилией Матвеева
Николая Степановича первым заместителем министра Внутренних дел
Приднестровской Молдавской Республики;
2. гражданами какого государства они являются;
3. нет ли в производстве правоохранительных органов Республики
Молдова уголовных дел в отношении Антюфеева В.Ю. и Гончаренко Н.С.;
4. какова возможность правоохранительных органов Республики
Молдова оказать содействие прокуратуре Латвийской Республики в рассле-
довании в Латвии уголовного дела о подрывной деятельности Антюфеева
В.Ю. и Гончаренко Н.С., т.е., возможен ли по нашему поручению их допрос,
задержание, выдача прокуратуре Латвии;
5. нет ли на территории Молдовы сотрудников бывшего Рижского
ОМОНа, которые могут быть обвиняемыми и свидетелями по расследуемому
нами уголовному делу, в том числе разыскиваемых нами Чецкого А.А. и
Нарейки Ю.А.
Пользуясь случаем, выражаю глубокое уважение Прокуратуре Респуб-
лики Молдова и надежду на взаимодействие.
С уважением,
Генеральный прокурор Латвии
Я.В.Скрастиньш

(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.335
Raport final asupra Conflictului din regiunile de pe malul stâng al
Nistrului ale Republicii Moldova efectuat de către Reprezentantul
personal al Președintelui Executiv al Consiliului OSCE Adam Daniel
Rotfeld (Polonia)
31 ianuarie 1993

Final Report on the Conflict in the Left Bank Dniester Areas of the Republic
of Moldova by the Personal Representative of the Chairman-In-Office of the
CSCE Council Adam Daniel Rotfeld (Poland) Director of SIPRI
(Selection)
Prague, 31 January 1993
TABLE OF CONTENTS
484
I. Introduction 3
II. Decision of the CSCE Council adopted on 15 December 1992 at its third
Meeting in Stockholm 5
III. Position of the Russian Federation on the conflict in the Left Bank Areas and
reaction of the Republic of Moldova (Review of Statements and documents) 7
IV. Results of the visit of the Personal Representative to Moscow 15
V. Conclusions and proposals
ANNEXES
I. Draft decision of the Committee of Senior Officials on the CSCE Peace-Building
Mission in Moldova 20
II. Recommendations on modalities and financial implications for the CSCE Peace-
Building Mission in Moldova 22
III. Draft Memoranda of Understanding and Protocol of the CSCE Peace-Building
Mission in Moldova* 26
IV. Program of the visit of the Personal Representative of the Chairman-in-Office
of the CSCE Councilto Moscow (17-21 January 1992)* 33

APPENDIXES
1. Interim Report (visit to Moldova)*
2. Interim Report/Add. 1 (visit to Romania)*
3. Interim Report/Add. 2 (visit to Ukraine)*
4. Moldova and CSCE
5. Armed Conflict in the Trans-Dniester Region of the Republic of Moldova
6. International Efforts to achieve peaceful solution of the conflict
I. Introduction
On 14 August 1992, at the 15th Meeting of the CSCE Committee of Senior
Officials in Prague, the Chairman announced the intention of the Chairman-in-
Office of the CSCE Council to appoint Mr. Adam Daniel ROTFELD (Poland),
Director of SIPRI in Stockholm, as his Personal Representative regarding the
conflict in the Left Bank Dniester areas of the Republic of Moldova with the
following mandate: 'to examine the appeal to the CSCE that it should contribute to
the settlement of the conflict in the Left Bank Dniester areas of the Republic of
Moldova and to submit to the Chairman-in-Office, after consultation with the
interested parties, especially in the Republic of Moldova, appropriate proposals as
to how the CSCE might best be able to help.1
The Personal Representative visited Moldova (including the Trans-Dniester
region) on 8-12 September 1992 and submitted the Interim Report2 which was
examined at the 16th Meeting of the CSO in Prague (16-18 September 1992).
After visiting Bucharest on 21-26 October 1992, the Personal Representative
submitted Addendum 1 to the Interim Report3 which was examined by the CSO at
its 17th Meeting in Prague (5-7 November 1992).

1
15th Meeting of the CSO. Prague, Journal no. 2, p. 2.
2
CSCE Communication No 28 of 16 September 1992 (enclosed as Appendix 1).
3
CSCE Communication No 281/Add.1 of 5 November 1992 (enclosed as Appendix 2)
485
 On 26-27 November 1992 the Personal Representative visited Kiev and
submitted Addendum 2 to the Interim Report1 which was examined at the 18th
Meeting of the CSO in Stockholm (11-13 December 1992).
The above-mentioned documents contained information on the conflict in the
Left Bank Dniester areas of the Republic of Moldova and presented the respective
positions of the Republic of Moldova, the leaders of the Trans-Dniester region,
Romania and Ukraine on how to solve the conflict. The Personal Representative
also presented some preliminary assessments and conclusions. However, the
Personal Representative withheld the presentation of his Final Report, including
recommendations and proposals, until he could visit Russia, another interested
party.
The visit in Moscow took place on 17-21 January 1993.
As in the case of the visits to other capitals, the Government of the Republic of
Moldova was informed by the Personal Representative through diplomatic
channels about his talks.
This Final Report provides information on the results of the visit to Moscow
and on the position of the Russian Federation in relation to the conflict in the
Trans-Dniester region. In addition, it includes information on the reaction of the
Moldovan authorities to what they consider as an unfavorable change in the
Russian position.
Finally, this Report also contains – as stipulated in the mandate of the Personal
Representative – appropriate proposals as to how the CSCE might best be able to
help solve the conflict in the Left Bank Dniester areas of the Republic of Moldova.
The outlines of these proposals were previously presented orally to the Committee
of Senior Officials of the CSCE by the Personal Representative when he introduced
Addendum 2 to the Interim Report on 11 December 1992 in Stockholm.
The Personal Representative avails himself of this opportunity to express his
warm gratitude to all the states and parties which at all stages of his work kindly
rendered him assistance in his efforts to carry out the goals of the mission. He owes
special thanks to the Presidents of the Republic of Moldova, Romania and Ukraine
and to the Minister for Foreign Affairs of the Russian Federation with whom he
consulted in Kishinev, Bucharest, Kiev and Moscow, respectively.
II. Decisions of the CSCE Council adopted on 15 December 1992 at its
third Meeting in Stockholm
During his visit to Moscow the Personal Representative was guided by the
following decisions adopted on 15 December 1992 by the CSCE Council at its
Third Meeting in Stockholm:
"Moldova
The Ministers welcomed the easing of tension in the Left Bank Dniester areas
of the Republic of Moldova, noting at the same time that a final political settlement
of the conflict should be reached in order to establish durable peace in the region.
The Ministers noted with appreciation the activities of the Personal
Representative of the Chairman-in-Office of the CSCE Council on the conflict in
the Left Bank Dniester areas of the Republic of Moldova. They took note also of

1
CSCE Communication No 281/Add.2 of 3 December 1992 (enclosed as Appendix 2)
486
the interest of all parties involved in a CSCE role in efforts to settle the conflict.
They requested all parties to the conflict to co-operate closely with the Personal
Representative of the Chairman-in-Office. They called for the soonest possible
conclusion of the work of the Personal Representative. They expected the final
report and recommendations to be available at the next session of the CSO with a
view to further CSCE involvement.
In this context, the Ministers expressed support for efforts to remove, in a
peaceful manner and through negotiations, the problems that remain from the past,
such as the stationing of foreign armed forces on the territory of the Republic of
Moldova. They called on the participating States concerned to conclude, without
delay, an appropriate bilateral agreement on the status and the early, orderly and
complete withdrawal of foreign troops."1 Before this
decision was adopted in Stockholm, the Minister for Foreign Affairs of the
Republic of Moldova issued on 14 December 1992 a statement in which he
extensively described the situation in his country, in particular in its eastern part
(the Trans-Dniester region), and qualified that situation as an explosive one,
menacing stability, peace and security not only in Moldova but also in the whole
region. He mentioned the two main tasks for the CSCE in this respect: first, that all
interested Governments co-operate with the Personal Representative with a view to
enabling him to submit final recommendations and, secondly, that a long duration
CSCE Mission is sent to Moldova. He declared the readiness of the Parliament of
Moldova to co-operate with the CSCE, the Council of Europe and other
international organizations in working out the status of the Eastern districts of the
Republic of Moldova.2
The Minister for Foreign Affairs of Romania, speaking on the same day, stated
that all parties concerned must make their contribution to a global political
settlement of the conflict in Eastern Moldova but that the CSCE should also play a
major role in efforts to settle that conflict. He expressed his conviction that a CSCE
mission could substantially contribute to overcoming some difficulties and bring
about a favorable solution. Echoing the readiness of the Moldovan authorities to
provide local facilities to such a mission, he also offered some logistic support on
behalf of Romania. In addition, he stressed that under CSCE auspices the
quadripartite mechanism consisting of Moldova, Russia, Romania and Ukraine
could and should contribute in a significant way to the search for a peaceful
solution.3
Another speaker on this subject in Stockholm was the Minister for Foreign
Affairs of Ukraine. He expressed the idea that the CSCE could try to work out a
model procedure to be applied in Georgia, the Trans-Dniester region and other
hotbeds of tension. He voiced satisfaction that in the course of the visits of the
Personal Representative to Moldova, Romania and Ukraine a wide similarity of
views of the three states had been revealed as to the principles and mechanism of
the peaceful settlement of the conflict. He indicated that the CSCE mission in

1
Document no. CSCE/3-C/Dec.2.pp.10-11
2
Text supplied by the Delegation of Moldova to the CSCE Council Meeting in Stockholm
3
Text supplied by the Delegation of Romania to the CSCE Council Meeting in Stockholm
487
Moldova could contribute to the increase of mutual confidence among parties to
the conflict and foster co-operation and coordination of efforts aimed at achieving
peace in the region. He suggested more active involvement of the CSCE and other
international institutions in the search for a settlement of the conflict. Like his
Romanian counterpart, he upheld the quadripartite mechanism already existing in
Moldova.1
All three Ministers supported and commended the activities to date of the
Personal Representative while at the same time expressing regret that, due to
circumstances beyond his control, he was not in a position to submit his final report
before the Third Meeting of the CSCE Council of Ministers.
III. Position of the Russian Federation on the conflict in the Left Bank
Dniester Areas and reaction of the Republic of Moldova (Review of
statements and documents)
The Russian position on the conflict in the Trans-Dniester region of the
Republic of Moldova, as expressed jointly with other states, was already reflected
in the Interim Report.2
Of particular importance – also in the context of the CSCE role – is the
Agreement between the Republic of Moldova and the Russian Federation on the
principles of peaceful settlement of the armed conflict in the Trans-Dniester region
of the Republic of Moldova, signed in Moscow on 21 July 1992.3
The Ministry for Foreign Affairs of Moldova while sending the text of this
Agreement to the CSCE, in its Note of 23 July 1992 requested the CSCE to
monitor the implementation of the Agreement.4
Another important political document, already reported in the Interim Report,
is the Moscow Communique of 1 September 1992 concerning the situation in
Moldova and the relations between the Russian Federation and the Republic of
Moldova.5 The Presidents of both states inter alia praised in this document support
received from the United Nations and the CSCE for their efforts aimed at peaceful
solution of the problems existing in the Trans-Dniester region.
Unfortunately, in October 1992 the concerted action of the two states seemed
to fade. In his statement delivered on 1 October 1992 at the 47th session of the
General Assembly of the United Nations in New York, the Minister for Foreign
Affairs of the Republic of Moldova declared that one of the main sources of
tension in his country was the presence of the 14th (Russian) Army which he called
'the occupying army'.6
On 2 October 1992 he addressed a letter to the Secretary-General of the United
Nations in which he stated inter alia that:
"Although the signing by the Presidents of Moldova and the Russian
Federation of the Agreement on the principles for peaceful resolution of the

1
Text supplied by the delegation of Ukraine to the CSCE Council Meeting in Stockholm
2
See pages 4-5 and 7-10 of the Interim Report
3
Reported in the Interim Report. pp. 9-10
4
CSCE Communication No.224 of 29 July
5
The Interim Report. p. 10
6
Text supplied by the Permanent Mission of the Republic of Moldova to the United
Nations
488
conflict in the Dniester districts of the Republic of Moldova on 21 July 1992 has
produced some positive results, the situation in the conflict area continues to be
tense, and there is a high possibility that it will become unstable. The negotiations
between the Government of the Republic of Moldova and the Government of the
Russian Federation aimed at setting a date for the withdrawal of the 14th Russian
Army from the territory of my country have started under the provisions of the
above-mentioned Agreement, but there has been little progress since then. The
Russian Federation is delaying the negotiations and the beginning of the
withdrawal of its military forces.
Another problem we are facing is the grave violations of human rights in the
eastern districts of the Republic of Moldova."1
On 8 October 1992 the President of the Russian Federation gave an interview
to Moscow TV in which he stated inter alia:
"Now about Pridniestrovie. We have achieved our goal after all. The situation
is more or less peaceful now. We provide help to Pridniestrovie as much as we can.
Bread, glass, many things in general. We are helping them directly. In addition, we
insist that the President of Moldova advocate in the Parliament of Moldova
granting of political status to Pridniestrovie, i.e., the status of a republic which will
enjoy in the future the right to self-determination. At present we are involving
international organizations in this issue so that they would also participate
somehow in solving it. Meanwhile the Supreme Soviet is considering there three
options, some sort of a self-governing county." This certainly cannot be sufficient
to us in anyway."2
In connection with the above-mentioned interview the Minister for Foreign
Affairs of the Republic of Moldova addressed a letter to the Secretary-General of
the United Nations dated 20 October 1992. He stated in the letter
"I should like to focus your attention upon new elements of tension, which
have a strong impact on the socio-political situation of the Republic of Moldova. I
should like to stress one of these elements, which is the public declaration of 8
October 1992 made on the Ostankino TV channel by Boris Yeltsin, the President of
the Russian Federation. The declaration affirms, textually, that 'we (Russia) have
achieved our goal in Transnistria. Now we provide help, a direct help to
Transnistria. At the same time, we insist that the President of Moldova convince
the Parliament to grant Transnistria such political statehood that will provide for
the exercising of the right to self-determination by this region. At present, we
involve in this issue the international organizations, the participation of which
would contribute to its solution. Meanwhile, the Parliament (of Moldova) examines

1
UN document A/47/497-S/24612.p.2. It is noteworthy that in that letter the Minister of
Foreign Affairs of Moldova proposed to consider the possibility, with the consent of the
Russian Federation of the participation of United nations observers in the negotiations
between the republic of Moldova and the Russian Federation on the withdrawal of the 14th
Army from the territory of Moldova until their successful conclusion and in the process of
monitoring the withdrawal of the military forces. Furthermore he requested that a team of
United Nations experts be assigned for a long period of time to investigate and monitor the
observance of human rights in the Dniester districts of the Republic of Moldova.
2
Text supplied by the Embassy of the Republic of Moldova in Moscow
489
three drafts the pivot of which constitutes the idea of creation of a self-governing
country. This certainly cannot be sufficient to us...'
Thus, the Russian President acknowledges publicly the complex assistance
rendered by the Russian Federation to the self-proclaimed Nistru republic,
including the request, in conformity to which the President of the Republic of
Moldova shall pressure the Parliament to grant 'political statehood' to Transnistria.
The last political attitude of the Russian President is in a flagrant contradiction
with the recognized regulations of international law and official commitment to the
observance of the integrity of the Republic of Moldova made previously by the
Russian Federation. Such inconsistency and cardinal re-orientation of Russian
foreign policy constitute a threat of destabilization and disintegration not only to
the Republic of Moldova but to the other States from other geographical zones as
well. We witness the attempts of a State, a member of the Security Council, to
avoid the imperative principles of international law and to intervene in a disguised
way in the internal affairs of other States, availing itself of the pretext of defending
the rights of ethnic Russians. The authorities of the Republic of Moldova are
deeply concerned about this fact, which Should undoubtedly be an issue of primary
importance to the world community.
Provided these conditions, Mr. Secretary-General, I confirm the request contained
in my letter of 2 October of this year (A/47/497-S/24612) regarding the sending in the
Republic of Moldova of a mission of United Nations observers, in view of the
monitoring of the process of Moldovan-Russian negotiations concerning the
Transnistrian issue, which includes the withdrawal of the 14th Army."1
On 16 October 1992 the Presidium of the Parliament of the Republic of
Moldova issued the following statement, part of which is directly addressed to the
CSCE:2
"The Presidium of the Parliament of the Republic of Moldova,
Deeply concerned at the continuing tensions in the regions situated on the left bank
of the Dniester, which belong to the Republic of Moldova, following the policy of
secession, force and diktat promoted by the leaders from Tiraspol, which has
resulted in the stalling of the dialogue concerning a political resolution of the
conflict and prevented implementation of the provisions of the Moldovan-Russian
convention of 21 July 1992 concerning the principles of the peaceful settlement of
the armed conflict in the Dniester region of the Republic of Moldova,
Duly considering that all Member countries of the United Nations, including
the Russian Federation, will adopt an objective position regarding this conflict in
accordance with the norms and principles of international law set forth in the
Charter of the United Nations and the commitments assumed within the context of
the Conference on Security and Cooperation in Europe (CSCE) and that, for those
reasons, they will refrain from acting by direct or indirect means against the
territorial integrity, political independence or unity of the Republic of Moldova
(Concluding Document of the Vienna Meeting 1986 of CSCE, principle 5),

1
UN document A/47/561-S/24690, Annex I.p.2 and 3
2
See operative paragraph 4.
490
 Expressing the hope that the responsibilities assumed by the Russian
Federation both within the context of the quadripartite mechanisms and under the
Moldovan- Russian Convention of 21 July 1992, will be honoured.
Taking note of the statement by the President of the Russian Federation, Boris
Yeltsin, which was broadcast on 8 October 1992, by the Ostankino TV Channel,
Is compelled to state the following:
1. Given the public acknowledgement of the complex assistance granted by the
Russian Federation to the self-proclaimed Dniester Republic and, in particular, by
the request addressed to the President of the Republic of Moldova that he bring
pressure to bear upon the Parliament of our country in order to grant "political
status" to Transnistria, President Boris Yeltsin confirmed, beyond any doubt, the
gross and flagrant violation by the Russian Federation of the principle of non-
interference in the internal affairs of States established in the Charter of the United
Nations (Article 2, para. 7), the Declaration on the Inadmissibility of Intervention
in the Domestic Affairs of States and the Protection of Their Independence and
Sovereignty (paras. 1 and 2), the Declaration on the Inadmissibility of Intervention
and Interference in the Internal Affairs of States of the United Nations (para. 2) and
in the Final Act of Helsinki (section 1, principle VI).
By granting substantial amounts of funds to support the self-proclaimed
Dniester Republic at the very time when it is, itself, requesting assistance from
abroad, the Russian Federation is contributing to the use of these funds, directly or
by the transfer of other funds, for the purpose of financing activities concerning the
creation of the army, customs officer force, customs services and other
unconstitutional structures of Transnistria.
By considering the exercise of diktat on the supreme legislative body of
another country as "normal" the President of the Russian Federation, by contrast,
does nothing to convince his own supreme legislative body of the need to adopt,
concerning the Republic of Moldova, decisions consistent with the rules of
international law.
By asking the President of another state to form a republic having the right to
self-determination within the national territory of that very State, and by knowingly
ignoring the ethnic realities that exist, the Russian Federation is, in effect, seeking
to divide the territory of the State, which is contrary to international law (Charter of
the United Nations (Article 2, para. 7), the Final Act of Helsinki (section 1,
principles I, III, IV and VI), Declaration on the Inadmissibility of Intervention in
the Domestic Affairs of States and the Protection of Their Independence and
Sovereignty (paras. 1 and 2) and Declaration on the Inadmissibility of Intervention
and Interference in the Internal Affairs of States of the United Nations (section
11(e), (f). (i) and following). Such demands flagrantly contradict the undertaking
assumed by the Russian Federation concerning respect for the territorial integrity
of the Republic of Moldova (Decree of the President of the Russian Federation
concerning recognition of the independence of the Republic of Moldova, of 18
December 1991, statement made by the Heads of State of the Commonwealth of
Independent States of 20 March 1992 at Kiev, the agreement of 6 April 1992 on the
establishment of diplomatic relations between the Republic of Moldova and the
Russian Federation, the press release of 25 June 1992 on the quadripartite summit
491
meeting at Istanbul and the communique of 21 July 1992 on the Moldovan-Russian
summit meeting in Moscow).
The statement by President Boris Yeltsin may be termed an offensive by the
Russian Federation on a number of fronts, first and foremost, on Latvia, Estonia,
Georgia and the Republic of Moldova.
Furthermore, by claiming that the problem of the withdrawal of Russian armed
forces is related to the issues of the Russian-speaking population living in the
countries of the former empire and by deliberately ignoring the fact that certain
occupying Russian military elements disregard and threaten the political
independence of these States, the Russian Federation is deliberately arrogating to
itself rights which flagrantly contravene the norms of public international law.
Thus, by inventing the concept of -nearby foreign country" for the former
colonies which are now independent States, it is, in effect, dividing countries into
two categories, the independent and those which are more or less independent,
notwithstanding the commitments it assumed at both bilateral and multilateral
level, and is arrogating to itself the right to interfere openly in the internal affairs of
former Soviet republics which are now independent and full Members of the
United Nations.
4) In assessing from every angle the position by the Russian Federation during
said conflict, and, above all, the statement made on 8 October 1992 by Boris
Yeltsin, President of the Russian Federation, the Presidency of the Parliament of
the Republic of Moldova considers that it is necessary:
a/ To inform the United Nations, CSCE, the Council of Europe, the Parliament
of Member States of CSCE and the Inter-Parliamentary Union, that the Russian
Federation:
i/ Continues, notwithstanding the commitments guaranteed by and enshrined
in legal documents, to infringe the independence and sovereignty of our State and
its legislation by contributing to the occupation, by the secessionist forces, of a pan
of the territory of the Republic of Moldova,
ii/ Is flagrantly infringing the commitments and agreements signed with the
Republic of Moldova,
iii/ Is using economic and military potential, including occupying armed
forces, in the territory of the Republic of Moldova to put pressure on the legitimate
organs of power of the State in an effort to restrict the latter's independence and
sovereignty,
b/ To request:
i/ The institution by CSCE, on the basis of the quadripartite mechanisms, of an
effective international mechanism for the settlement of the conflict in the regions
situated on the left bank of the Dniester,
ii/ That a United Nations observer mission be sent to these regions of the
Republic of Moldova in order to supervise observance of the agreements concluded
by the parties involved in the conflict and withdrawal of the 14th army of the
Russian Federation from the territory of the Republic of Moldova,
iii/ That the aid which the European Community, the United States of
America, Canada and Japan propose to grant to the Russian Federation be
conditional upon the withdrawal of occupying Russian armed forces from the
492
territory of the Republic of Moldova and observance of the commitments
undertaken within the context of bilateral agreements and international
documents."1
On 3 December 1992 the Ministry for Foreign Affairs of the Republic of
Moldova addressed to the Secretariat of the CSCE in Prague a note in which it
informed that the bilateral negotiations concerning the withdrawal of the 14th
Russian Army from the territory of Moldova had not produced any meaningful
results because the representatives of the Russian Federation were not ready to sign
any agreement on that issue. The Ministry expressed its hope that the question
would be considered at the Stockholm Meeting of the CSCE Council in December
1992.2
Also on 3 December 1992 the representative of Moldova in the Third
Committee of the General Assembly of the United Nations delivered a speech on
the situation in the eastern pans of the Republic of Moldova in which he stated
inter alia that 'the Eastern regions of Moldova have been brought under de facto
occupation by a foreign army' and that 'the aforementioned de facto occupation
would make the relevant Provisions of the fourth Geneva Convention of 1949 fully
applicable.'3
On 9 December 1992 the Minister for Foreign Affairs of the Republic of
Moldova addressed yet another letter to the Secretary-General of the United
Nations on the situation in the eastern pan of Moldova. He stated in this letter:
"It is my duty to inform you that there have not been any positive
developments in recent months in terms of settling the points of conflict. In some
respects, indeed, the situation has deteriorated. Unfortunately, the end of armed
violence has not brought peace and security for the population of the area. The
separatist forces of Transnistria, under the protection of the 14th Army of the
Russian Federation, have launched a campaign of repression and intimidation
against those who opposed and failed to support the separatist regime during the
period of conflict. The anti-constitutional structures of this illegal 'republic' have
arrested several individuals, who are now being mistreated and held without legal
justification, including Ilie Ilascu, Alexandru Lesco, Tudor Petrov and Andrei
Ivantoc.
These abuses and violations of human rights definitely require an international
response. The protection of human rights is a matter of universal responsibility
which transcends national, social and ideological boundaries.
In these circumstances, I urge you to exercise your legitimate authority and to
help ensure the release of these innocent persons.
Another problem of concern to the Government of the Republic of Moldova is the
Russian Federation's procrastination with respect to talks on the withdrawal of the
14th Army.
1
UN document A/47/561-S/24690, Annex II.p. 4-7
2
CSCE Communication No.387 of 3 December 1992
3
Text supplied by the permanent Mission of the Republic of Moldova to the United
Nations. In this statement the representative of Moldova reiterated also his Government
calls addressed to the competent UN bodies to send a UN mission to monitor and scrutinize
the human rights situation in the Eastern part of Moldova
493
 Statements that the 14th Army could act as a guarantor of peace are obviously
divorced from reality. The Army is an occupation force, and its presence on the
territory of the Republic of Moldova represents a permanent source of conflict and
a perpetual threat to my country's integrity and security. In this context, I should
like to recall the many appeals addressed to the United Nations by the Republic of
Moldova, as well as the requests contained in my letters of 2 and 20 October 1992
concerning the need both to send observers to the Moldovan- Russian talks on the
withdrawal of the Russian Federation's 14th Army from our territory and to
dispatch a United Nations mission to evaluate the human rights situation in the
eastern part of the Republic of Moldova."1
In connection with the above-mentioned criticism of the Republic of Moldova
concerning the course of the talks with the Russian Federation on the withdrawal of
the 14th Army, it should be explained that the Russian authorities consider these
allegations as absolutely unfounded. They informed the Personal Representative
that the Prime Ministers of Russia and Moldova at their meeting in Moscow on 7
August 1992, acting in concert, decided that the two states would enter into
negotiations concerning the status of the 14th Army stationed in Moldova. When
the Presidents of both states met in Moscow on 1 September 1992, they decided to
widen the scope of negotiations by including the issue of the withdrawal of the
units of the 14th Army from Moldova.2
By the end of 1992, i.e., during the first five months of negotiations, five
agreements were worked out and signed between the two states. In the opinion of
the Russian side this is a fairly good result. Other agreements, including the most
important one - on the legal status and the terms of withdrawal of the Russian
armed forces from Moldova - are, according to the Russian side, in a well-
advanced stage of negotiations.
The Russian Ministry of Defense supplied to the Personal Representative the
following list of accords:
Agreement between the Government of the Russian Federation and the
Government of the Republic of Moldova on the terms of withdrawal of the 300th
airborne assault regiment of guard on the territory of the Russian Federation,
signed in Kishinev on 26 August 1992,
Agreement between the Government of the Russian Federation and the
Government of the Republic of Moldova on the terms of withdrawal of the 2nd
engineers regiment on the territory of the Russian Federation, signed in Moscow on
13 November 1992;
Agreement between the Ministry of Defense of the Russian Federation and the
Ministry of Defense of the Republic of Moldova on training of officers in military
academies, signed in Moscow on 13 November 1992;
Agreement between the Ministry of Defense of the Russian Federation and the
Ministry of Defense of the Republic of Moldova on the terms of military service of
officers and non-commissioned officers, signed in Moscow on 13 November 1992;

1
UN document A/47/766/-S/24931. Annex
2
The communiqués of 7 august 1992 and 1 September 1992 supplied by the Russian
Ministry of Foreign Affairs
494
 Protocol between the delegations of the Ministry of Defense of the Russian
Federation and the Ministry of Defense of the Republic of Moldova on the transfer
of equipment of the 189th brigade of tactical missiles of the Armed Forces of the
Russian Federation, signed in Kishinev on 19 November 1992;
Agreement between the Ministry of Defense of the Russian Federation and the
Ministry of Defense of the Republic of Moldova on bilateral contacts
(preliminarily agreed on 16 November 1992, not yet signed);
Agreement between the Government of the Russian Federation and the
Government of the Republic of Moldova on the terms of transfer of equipment and
property of the 2nd radio and signal battalion to the Republic of Moldova
(preliminarily agreed on 20 November 1992, not yet signed);
Agreement between the Government of the Russian Federation and the
Government of the Republic of Moldova on the legal status and the terms of
withdrawal of the units of the Russian Federation temporarily stationed on the
territory of the Republic of Moldova (preliminarily agreed on 20 November 1992,
not yet signed).
On 23 November 1992 the Russian Ministry of Defense released a press
communique in which it informed that during the talks with the experts from the
Moldovan Ministry of Defense, conducted on 17-20 November 1992 in Kishinev in
the presence of a representative from the Trans-Dniester region, and initiated by
the Russian side, the latter proposed to disband several units of the Russian armed
forces stationed in the Trans-Dniester region of the Republic of Moldova. In the
above-mentioned press communique it is stated that an understanding had been
reached between parties but the Moldovan side unexpectedly changed its position
and refused to sign a corresponding document.1
Recently a factor has appeared that may further complicate the negotiations
between Russia and Moldova on the withdrawal of the 14th Army. On 15
December 1992 the authorities in Tiraspol promulgated 'a decree' concerning the
status of the armed forces of the Russian Federation stationed on the territory of
'the Trans-Dniester Moldovan Republic.' 2
The document, consisting of 13 articles, declares that the presence of the
Russian armed forces in the Trans-Dniester region guarantees peace, security and
stability. 'The Trans-Dniester Moldovan Republic' is ready to help the Russian
forces in the fulfilment of those functions which cannot be directed against the
Trans-Dniester region. Withdrawal of any unit and/or equipment as well as
introduction of a new unit or equipment require the previous consent of ”the
government of the Trans-Dniester Moldovan Republic." Members of the Russian
armed forces and their families living on the territory of the 'Trans-Dniester
Moldovan Republic' enjoy the same rights and freedoms as 'the citizens of the
Trans-Dniester Moldovan Republic', including pensions. Apartments in which they
live are recognized as their own property. Conscripts from the Trans-Dniester
region may perform their military service in units of the Russian armed forces
stationed in 'the Trans-Dniester Moldovan Republic'.

1
Text supplied by the Russian Ministry of Defence
2
Text in the files of the Personal Representative
495
 In yet another move the authorities in Tiraspol have promised officers of the
14th Army that their housing needs would be met by the end of 1994 if they choose
to stay in the Trans-Dniester region instead of eventually withdrawing to Russia,
where, as it is well known, housing for officers returning from abroad has become
an acute and not yet solved problem.
On its part the Ministry for Foreign Affairs of Moldova sent to the CSCE
Office for Democratic Institutions and Human Rights in Warsaw a Note Verbale,
dated 14 January 1993, stating that Moldova is inviting a mission of experts in
accordance with paragraph 4 of chapter I of the Moscow Mechanism with the
purpose of 'investigating current legislation and implementation of minority rights
and inter-ethnic relations on the territory of the Republic of Moldova.'1 The
Mission will be composed of the following experts: Professor Erik Siesby
(Denmark) and Professor Paolo Ungari (Italy). The Mission will meet in Kishinev
on 30 January and will last till 4 February 1993.
One of the most recent documents touching the issue of the Trans-Dniester
region is the Joint Communique of 15 January 1993 adopted at the meeting in
Moscow of the Russian and Ukrainian Presidents.2 In paragraph 11 of that
document both sides appeal to accelerate the process of political solution of the
conflict in the Trans-Dniester region through direct negotiations between Kishinev
and Tiraspol on the legal status of the Left Bank Dniester areas of the Republic of
Moldova. Both Presidents expect that the CSCE and other mechanisms will also be
involved in the search for a peaceful solution.
IV. Results of the visit of the Personal Representative to Moscow
During his visit to Moscow the Personal Representative conducted talks with
the Minister and the Deputy Minister for Foreign Affairs of the Russian Federation,
the Chairman of the Committee on International Affairs and Foreign Trade of the
Supreme Soviet of the Russian Federation, the Deputy Commander-in-Chief of the
Russian Land Forces and other officials.
On the basis of the talks in Moscow, the position f Russia can be summarized
as follows:
The interlocutors in Moscow expressed the deep interest of Russia in the
question of the conflict in the Left Bank Dniester Areas of Moldova and its
determination to contribute to the peaceful settlement of the conflict. They stressed,
however, that Russia is not a party to the conflict and they did not identify
themselves with either of the parties (although this thesis seems to be controversial
in the domestic political discussions in Russia).
The officials confirmed that Russia continues to approach possible settlement
on the basis of four main principles:
- consolidation of the territorial integrity of Moldova with the understanding of
a special status for the Trans-Dniester region;
- settlement of the status and withdrawal of foreign troops from Moldova;
- respect for human rights and rights of minorities;

1
ODIHR document No. 7/93 of 15 January 1993
2
Text supplied by the Russian Ministry of Foreign Affairs
496
 - involvement of the CSCE and, under its auspices, other international
organizations.
Russian interlocutors emphasized the need to respect the interests of all the
parties, including the interests of the populations of the Left Bank Dniester Areas.
Regret was expressed that at their talks the parties held extreme, bargaining
positions. The reason is a lack of trust. Time is not working to the advantage of
either of the parties. Moldova should recognize the need for a special status for the
Trans-Dniester region while authorities in Tiraspol should recognize the territorial
integrity of the Republic of Moldova and respect its sovereignty. The sooner the
parties realize this, the better. The forms of the 'special status' could and should be
agreed by the parties themselves. Federation seemed to be preferred by the Russian
interlocutors.
The interlocutors were unanimous in stressing the imperative for both
conflicting parties to establish contacts and start real negotiations. The framework
– bilateral, trilateral, quadripartite or any other – is not of such crucial importance.
What matters is a real dialogue. The time of empty declarations has passed. For
instance, the meeting of the quadripartite mechanism at the ministerial level would
make sense only if one could expect real results. If this is highly doubtful, there is
not much sense in convening it. The most important thing is to alleviate suspicion
and rebuild trust.
No major objection was expressed to the withdrawal of the 14th Army from
Moldova. It was stressed that the 14th Army is not an Russian expeditionary corps
but a legacy of the Soviet period. The problem is complicated by the fact that more
than 60% of the officer corps and 80 to 90% of the soldiers serving with it are
permanent residents of the Trans-Dniester region. Russia is ready to conclude an
agreement on the status and the withdrawal of the Army. Partial agreements are
already being worked out. The Russian politicians stressed however that one
should remember that the 14th Army is the only real disengaging force whose very
presence provides for stability on the spot. The basic understanding which should
be kept in mind is that the withdrawal should not eventually lead to bloodshed.
The interlocutors confirmed that Russia is committed to participation in the
trilateral peace-enforcement force although the financial burden is getting
heavier. Russia would be interested if Ukrainian battalions could join the peace-
enforcement forces in Moldova or even partially replace the Russian battalions.
The Russian officials stressed that relations between Russia and Moldova are
good.1 If politicians in Moldova describe them differently, one should look for
reasons in the domestic politics there.


According to information received from the interlocutors in the Defence Ministry of the
Russian Federation, the 14th Army’s manpower strength is at present 6081 (including 1712
officers and 4369 commissioned officers and soldiers).

The manpower of the five Russian battalions in the Trilateral Peace Enforcement Forces
is 1817; two other parties (Moldova and Trans-Dniester) participate in these forces with
1200 officers and soldiers each.
1
The Treaty on the principles of inter-state relations between Russia and Moldova was
signed on 22 September 1990 but did not enter into force due to lack of ratifications.
497
 Russia sees a constructive role for the CSCE to play in the search for a
peaceful solution to the conflict. A CSCE mission could be of help in promoting
dialogue between the parties and initiating direct negotiation among them. Russia
is ready to support such CSCE involvement and promise its assistance for the
CSCE Mission on the spot.
V. Conclusions and proposals
On the basis of the talks conducted, I can affirm with satisfaction that a
common approach has emerged that enables the working out of a decision and a
mandate for a long-term Peace-Building Mission in Moldova under the auspices of
the CSCE with the aim of contributing to and promoting a lasting peaceful
settlement of the conflict in the Left Bank Dniester Areas of the Republic of
Moldova.
The sources and character of the conflict in the Trans-Dniester region are
multidimensional and include the political, military, legal and humanitarian
spheres. Therefore the tasks of the Mission cannot be limited to one of those
aspects but should take into account all of the factors that generate or may generate
the conflict. The positive aspect of the problem is that all parties involved in or
concerned with the conflict have declared their readiness to seek lasting political
solutions. Consensus has been reached that the point of departure for this type of
solution could be based on the following premises:
Consolidation of the independence and sovereignty of the Republic of
Moldova within its current borders and reinforcement of the territorial integrity of
the state along with an understanding about a special status for the Trans-Dniester
region;
An agreement on the withdrawal of the 14th Army;
Effective observance of CSCE standards and commitments in the field of
human rights and the rights of minorities;
International monitoring of implementation of agreements on durable political
settlement.
In light of the current state of affairs it is desirable and timely to set up an
international Peace-Building Mission under the auspices of the CSCE. The
mandate of the mission would be as follows:
- to pave the way for the parties involved in the conflict to open political dialogue
as soon as possible and enter into negotiations aimed at achieving a lasting political
settlement based on the above-mentioned principles,
- to stand ready to assist the parties in their efforts to attempt by diplomatic
means to remove the sources of conflict before violence results,
- to use its good offices and to assist in implementing the agreements achieved.
These activities, aimed at achieving a lasting and comprehensive settlement,
should cover the spheres of political, legal, military and humanitarian relations.
Performing the above-mentioned tasks will be facilitated by the fact that all of
the parties consulted recognized that the sovereignty and territorial integrity of the
Republic of Moldova are crucial and fundamental to any mutually acceptable
solution. Solutions and internal systemic regulations should be based on and duly
take into account international legal norms as agreed within the UN system, the
CSCE and the Council of Europe.
498
 From the consultations conducted it appears that all parties acknowledge the
advisability and urgent need to call into being a Peace-Building Mission under the
auspices of the CSCE. It should be a long-term Mission composed of diplomats,
lawyers and officers (military experts) from various CSCE states. A team of not
more than 12-15 persons should be stationed permanently in Moldova. The head of
the mission would be appointed by the Chairman-in-Office. Citizens of the states
directly interested, which I consulted in the course of my activities, should not
participate in the work of the Mission.
I propose that the Chairman-in-Office invite the United Nations and, if
necessary, other international organizations as indicated in the CSCE Helsinki
Document 1992, to delegate their representatives to the Mission. Creation under
CSCE auspices of a single international team representing all interested
international organizations would increase the effectiveness and efficiency of the
Mission, enhance its authority vis-a-vis the parties to the conflict and add to the
prestige of the CSCE and the international community as a whole.
The main tasks of the mission could be assigned using the guidelines
contained in the Report of the UN Secretary-General An Agenda for Peace1 and
would be as follows:
Preventive diplomacy, i.e. to take action with a view to preventing disputes
from arising between parties, to prevent existing disputes from escalating into
conflicts and limit the spread (spillover) of the latter when they occur.
Mediation and peacemaking, i.e. to bring parties to negotiation and agreement,
essentially through such peaceful means as those foreseen in Chapter VI of the Charter
of the United Nations. One of the most important functions in the present situation in
Moldova would be to encourage direct contacts between the conflicting parties.
Provision of good offices and assistance to the Quadripartite Commission in
Moldova in its activities.
Monitoring, i.e. to supervise, on the request of one of the parties, the Tripartite
Peace-Enforcement forces composed of units from the Republic of Moldova, the
Trans- Dniester region and the Russian Federation.
Peace-building, i.e. to undertake comprehensive efforts in order to identify and
support structures which are intended to consolidate peace and advance a sense of
confidence and mutual trust among the parties.
These operations could be conducted through:
agreements on the special status of Trans-Dniester region and on the ending of
civil strife;
withdrawal of foreign troops and the disarming of previously warring parties;
an amnesty in Moldova on both sides of the Dniester River for the persons
imprisoned as a result of the conflict;
repatriating refugees;
making various efforts to protect human rights and rights of minorities;
monitoring free elections; and
promoting the democratic transformation and the processes of political
participation.

1
UN document A/47/277-S/24111 of 17 June 1992
499
 The Head of the Mission shall be responsible to the Chairman-in-Office. He
shall inform the Chairman-in-Office and the CSO about his activities at all times.
The representatives of the participating States in Vienna will provide overall
guidance to the work of the Mission. Administrative support will be provided by
the CSCE/CPC Secretariat.
The draft decision of the CSO on the CSCE Peace-Building Mission in
Moldova is enclosed as Annex I to this Report.
*
* *
In conclusion, I would like to express my warm gratitude to all persons who
assisted me during the course of my mission, thus contributing to this Report.
In my capacity as the Personal Representative of the Chairman-in-Office of the
CSCE Council, I would also like to express my readiness to continue to assist any
further efforts of the Chairman-in-Office under the CSCE mandate in his/her
search for lasting and peaceful solutions to crisis or conflict situations.
ANNEX I
Draft decision of the Committee of Senior
Officials on the CSCE Peace-Building Mission in
Moldova
The Committee Of Senior Officials,
Recalling the CSCE strategy, adopted at the Stockholm Council Meeting, to
make effective use of missions and representatives to promote dialogue and
stability, and to facilitate peaceful solution of conflicts,
Taking into consideration the Summary Conclusions of the Stockholm Council
Meeting in which the Ministers expressed their expectation that the
recommendations of the Personal Representative of the Chairman-in-Office on the
Conflict in the Left Bank Dniester Areas of the Republic of Moldova would be
available at the next session of the CSO with a view to further CSCE involvement,
Noting the final report of Dr Adam Daniel Rotfeld (Poland), Personal
Representative of the Chairman-in-Office,
Decided to establish a CSCE Peace-Building Mission in Moldova in order to
facilitate the achievement of a durable peaceful settlement of the conflict in the
Left Bank Dniester Areas of the Republic of Moldova in all its aspects, including
political, legal, military and humanitarian.
To this end the Mission will:
- establish a visible CSCE presence in the region;
- assist the conflicting parties to conduct political dialogue and initiate
negotiations;
- contribute to identification and elimination of possible sources of tension as
well as to promotion of contacts, civil order and stability;
- liaise with the local commanders of the peace-enforcement forces, establish
contacts with local military commanders, investigate violent incidents and help to
assess political implications of specific military actions;
- co-operate with the Tripartite Peace-Enforcement Forces and the Quadripartite
Commission established to deal with the crisis.

500
 The Mission will be launched as soon as possible for an initial period of six
months, "the question of possible extension of the activities of the Mission beyond
the initial period will be reviewed by the CSO.
Authorized the Chairman-in-Office, after appropriate consultations, to appoint
a lead of Mission. Proposals for terms of reference and for a preliminary budget,
based on the recommendations of the Personal Representative of the Chairman-in-
Office, will be submitted to the representatives of the participating States in Vienna
for consideration and approval on a preliminary basis and to the CSO for final
approval at its next meeting.
Requested the Chairman-in-Office to invite the United Nations and other
international organizations with an active interest in contributing to the resolution
of the conflict, as indicated in the Helsinki Document 1992, to co-operate with and
participate, as appropriate, in the Mission.
Opened a separate budget line for the Mission with the CSCE/CPC Secretariat
of an initial amount of 1 500 000 ATS and requested the Director of the
CSCE/CPC Secretariat to inform the participating States of their contribution,
according to the CSCE scale of distribution, to be paid, if possible, by the end of
February.
( Arhiva alcătuitorilor)

Nr.336
Raport al Misiunii CSCE pe Dimensiunea Umană în Republica Moldova
30 ianuarie – 4 februarie 1993

Report of the CSCE Human Dimension

Mission to the Republic of Moldova
(January 30 - February 4, 1993)
CONTENTS
Chapter I : Introduction para. 1 to 4
Chapter II: Initial Observations para. 5 to 10
Chapter III: The Minorities of Moldova para. 11 to 14
[para. 11 : Ethnic Composition of the Population Moldova]
Chapter IV: General Constitutional and Legal Framework
para. 15: The Constitutional Issue
para. 16: Recommendations
para. 17: The Language Law
para. 18: Comment on the Language Law
para. 19: The Citizenship Law
para. 20: Comment on the Citizenship Law
para. 21: The Law on Religious freedom
para. 22: Recommendations
Chapter V: The Self-Proclaimed "Dniester Moldovan Republic"
para. 23 to 36
[para. 35 : Visit to the Scenes of the Armed Conflict of June, 1992]
501
Chapter VI: Situation Regarding Minorities Rights
para. 37 : Human Rights Situation in the Areas Controlled by the
"Dniester Moldovan Republic"
para. 38: Gagauzia
para. 39: The Bulgarian Minority Conclusion
Chapter VII: Summary of Conclusions and Recommendations
para. 41 to 50
I. INTRODUCTION
1. Following informal contacts between the CSCE Office for Democratic
Institutions and Human Rights and the Foreign Affairs Committee of the
Parliament of Moldova, the ODIHR received on January 6, 1993, a Note Verbale
from the Parliament of the Republic of Moldova requesting activation of the
Human Dimension Mechanism under paragraph 4 of the Moscow document for an
"investigation of current legislation and implementation of minorities rights and
inter-ethnic relations on the territory of Moldova". In its Note Verbale dated
January 7, 1993, the CSCE Office for Democratic Institutions and Human Rights
informed the Parliament of the Republic of Moldova that, to comply with the
agreed practice regarding the implementation of the Moscow Mechanism, it would
need confirmation that the government of the Republic of Moldova supported the
Parliament's initiative to activate the Mechanism.
2. On January 14, 1993, the CSCE Office for Democratic Institutions and
Human Rights received a Note Verbale from the Ministry of Foreign Affairs of the
Republic of Moldova fully supporting the initiative of the Parliament and
appointing, from the resource list of experts/rapporteurs maintained by the Office,
Professor Erik Siesby (Denmark) and Professor Paolo Ungari (Italy) as experts to
the Mission (see annex 1 for a full description of the Mission's membership). The
Mission was invited to visit Moldova from January 30 to February 4, 1993 (see
schedule in annex 2). In its Note Verbale 7/93 dated January 15, 1993, the Office
informed the CSCE participating States about the Mission.
3. The CSCE ODIHR sent Note Verbale 8/93 of January 18, 1993, to the
Ministry of Foreign Affairs of Moldova confirming the dispatching of the Mission
and informing of the full composition of the Mission. Three of the participants of
the Mission had visited Moldova several times before. Prior to this visit, the
members of the Mission had occasion to study several reports on the situation in
Moldova, among them Dr. Adam D. Rotfeld's "Interim Report on the Conflict in
the Left Bank Dniester Areas" and "Addendum 1 of the Interim Report".
4. The participants arrived in Chisinau on January 27, in order to attend an
International Conference on Judicial Reform in Moldova, held between January 28
and 30. Mission experts and assistants presented papers for the conference. Prof.
Siesby's paper dealt with the institution of ombudsman, a concept worth
considering in the process of building a state based on the rule of law in Moldova.
Prof. Ungari spoke about "Training of Judges and Human Rights". Mr. Almond
focused on Penitentiary Systems in a democratic society and Mr. Weissman
presented the latest political developments in Denmark as an example of rule of
law and separation of powers.
II INITIAL OBSERVATIONS:
502
 5. The Republic of Moldova is a country of 33.700 km2, smaller than
Denmark, bigger than Belgium. The population of 4,5 million equals the
population of Norway. Moldova's present borders were ' determined by the Soviet
Union, according to ethnic criteria. The major part of Moldova (formerly
Romanian Bessarabia) became part of the Soviet Union as a result of the 'Molotov-
Ribbentrop Pact' of August 23, 1939. The southern part of Bessarabia was
transferred to the Ukraine S.S.R. A narrow peace of land east of the river Dniester
which had been predominantly Romanian-speaking (see note 30) , had a certain
autonomy from 1924-1940 and was added to the Moldavian S.S.R.
6. Moldova is a multicultural and multilingual country. Romanian language
and culture have been suppressed during the Soviet Regime. Political leaders,
taking advantage of the comparative freedom at the end of the 1990's, gave
Romanian language and culture the status these leaders felt they deserved. This
development created a certain fear among the ethnic and linguistic minorities of an
exaggerated 'Romanization'
7. Three of the members of the Mission who had visited Moldova previously,
have studied especially the situation of minorities and noted their concerns. During
this Human Dimension Mission, an improvement of the relations between the
Romanian-speaking majority and the minorities (i.e. Ukrainians, Russians, Gagauz
and Bulgarians) was observed
8. The most serious and dangerous problem is the relationship between the
secessionist self-proclaimed "Dniester Moldovan Republic" and the Republic of
Moldova. Even though the ethnic and linguistic composition of the Trans-Dniester
population (Romanian-speaking 40%, Ukrainian 28,3% and Russian 25,5%) is
different from that of Moldova, the main reason for the secessionist demands is not
ethnic but political and ideological.
9. Ever since it was established, the "DMR" has been protected by the Russian
14th Army. Its powerful so-called "Republican Guard" has been equipped and
trained by the 14th Army. Economically the "Dniester Moldovan Republic" is
supported by the Russian Government with financial and material help. The
problem which this secession republic has created for peace in Moldova can only
be solved peacefully by negotiations in which Russia takes part.
10. The "Dniester Moldovan Republic" gradually evicted the Moldovan
authorities following intensified clashes in Bender and Dubasari (April-May 1992).
When Moldovan authorities attempted to rescue the police stations in Dubasari and
later in Bender (June / 1992), an armed conflict began which resulted in hundreds
of dead and injured, destruction of hundreds of houses, and the displacement of
thousands of persons from the conflict area. Although the bloodshed has stopped,
the elements of the conflict persist and tension is still high. Only a negotiated
permanent political solution, in which Russia takes part, can avert the danger of
renewed violence. It is the recommendation of the Mission that diplomatic action
be taken without delay. In this regard, the Mission wishes to express its full support
for a CSCE Mission to Moldova as proposed in the Final Report on the Conflict in
the Left-Bank Dniester Areas of the Republic of Moldova by Dr. Adam Rotfeld,
Personal Representative of the Chairman-in-Office, and as approved by the 19th
Committee of Senior Officials in Prague (February 4, 1993). A proposal for
503
extensive autonomy in the Trans-Dniester area which has recently been made by
the Moldovan side will, in the opinion of the Mission, be a very valuable basis for
the negotiations.
III THE MINORITIES OF MOLDOVA :
11.Ethnic-linguistic composition of the population of Moldova1 :
AREA Total Moldova Ukr % Russian Gagauz
(1000) (Rom.) % % %
Moldova 4,366 64,5 13,9 13 , 0 3,5

Left Bank 547 40 28,3 25,4

rural 195 60 22,7 11, 6
urban 352 25,6 32,7 34,6

Tiraspol 199 17 , 7 32,2 41,3

Bender 138 29,9 25,1 41,9

12. The "Ravnopravye-Edinstvo" (Movement for Equal Rights-Unity), at a meeting with
the Mission, criticized the Moldovan Government for ethnic discrimination and accused it
of replacing leading Russian-speaking officials with ethnic Moldovans. Official statistics
indeed show that the ethnic composition of higher civil servants and industrial managers in
Moldova has changed from 1990 to 1992.
1990 1992
(%)
Moldovan 50 . 6 54 . 9
Ukrainian 23.5 21 . 5
Russian 14 . 4 12 . 7
Bulgarian 3.5 3.8
Gagauz 2.8 3.1

As could be expected, replacement of officials in leading positions since

sovereignty and then independence has led to a higher percentage of ethnic
Moldovans, but this percentage still is far lower than the proportion of Moldovans
in the population (64.5%). There has been a decline in the percentage of Ukrainians
and Russians and a certain rise in that of the smaller minorities in governmental
positions (Bulgarian and Gagauz). These changes could, however, also be
explained by political, social and ideological changes in the country, and are not
necessarily the exclusive result of ethnic considerations. The Swedish institution of
'the Ombudsman against Ethnic Discrimination', mentioned in Professor Siesby's
paper delivered at the conference held prior to the Mission, can be recommended as
a measure to prevent job discrimination.
13. Another issue raised by the "Ravnopravye-Edinstvo" was that of schools.
Russian schools were allegedly being transformed into Moldovan (Romanian)
ones. The figures released by the Ministry of Education read as follows:
Medium Level Education
1990/91 1991/92
Schools with instruction in Romanian 44,9% 47,2%
Schools with instruction in Russian 51,3% 43%
504
Mixed schools (Rom. + Rus.) 3,8% 9,8%
Higher Education
Students instructed in Romanian 45% 46,7%
Students instructed in Russian 54,6% 48,8%
Mixed classes 0,4% 4,2%
As the figures show, Russian as language of education is yielding to Romanian.
The Mission does not consider the situation described by these figures to be
alarming. Obviously, the official policy of encouraging the use of Russian has been
abolished, while the Russian university degrees as an advantage in job anywhere in
the former Soviet Union has disappeared.
14. Official statistical material describes the education situation as follows:
LANGUAGE OF EDUCATION (PERCENTAGE)
Area Population Primary Schools Preschool Education
Mol./Non Mo1. Mol./Rus./Mixed Mol./Rus./Mixed
Moldova 1032/429/132 614/1333/373
% 64,5 /35,5 64,8/26,9/8,3 26,4/57,4/17
Left Bank 55/108/19 59/163/28
% 40 60 30,2/59,3/10,5 23,6/65,2/11,2
Tiraspol 1/24/0 1/49/1
% 17,7 82,3 4/96/0 2/96/2
Bender 2/14/6 1/18/27
/Tighina
% 29,9 70,1 9,1/63,6/27,3 2,2/39,1/58,7
The low number of Moldovan schools and kindergartens represents a problem,
especially against the background of the general political situation. The high
proportion of mixed schools and kindergartens found for example in
Bender/Tighina is generally considered as a tool of earlier russification.
IV GENERAL CONSTITUTIONAL AND LEGAL FRAMEWORK :
15. The Constitutional Issue: Eighteen months after independence, Moldova
does not have a constitution. Only a few amendments to the former Soviet
Constitution have been passed to lay down a provisional basis for political
institutions and to adopt Romanian, in Latin alphabet, as the official language. A
draft constitution prepared in September by a mixed commission of Members of
Parliament and experts exists but has not yet been discussed in plenum by the
Parliament. So far, there is no resolution stipulating that the international
instruments Moldova has acceded to (i.e. Universal Declaration of Human Rights,
United Nations Pacts and Conventions, the International Covenant on Civil and
Political Rights, all CSCE Documents and in particular the Copenhagen
Document) should form the basis of the constitution with regard to fundamental
freedoms and individual rights. The Commission on Human Rights and Inter-
ethnic Relations has however already adopted a Draft Law on Human Rights and a
Declaration on Minorities. There is no doubt that the Parliament of Moldova is
invested with constitution-making power with respect to the provisional
determination of the State's structures, as it is demonstrated by the fact that the
Parliament itself proclaimed the Sovereign Independence of Moldova, changed the
official name of the Republic, drew up guidelines for the drafting of the
constitution and passed laws of a quasi constitutional nature (laws on political
parties, culture, languages, citizenship). However, the Parliament has not yet taken
any initiative of its own to speed up the drafting of the constitution. This
shortcoming, if persistent, constitutes a major obstacle to Moldova's admission to
the Council of Europe, this in spite of official contacts in this regard and the recent
505
talks in Paris of President Snegur of Moldova with President Mitterrand of France
who promised France's support for Moldova's application. In general, the lack of
constitution over the past eighteen months renders somewhat more unsettled
Moldova's international relations as well as its foreign investments prospects.
16. Recommendations: Following various contacts and notably a meeting with
the Presidium of the Parliament, the Mission is of the opinion that even before the
application of the Constitution (including a possible referendum on the
Constitution) and before the ensuing admission of Moldova to the Council of
Europe, Moldova could accede to the European Convention on Human Rights
while accepting the jurisdiction of the European Court of Strasbourg. This step
would equally contribute to further anchor the new institutions of a free Moldova
to the firm ground of international acceptance. It will also strengthen the image of
the country among western democracies within the framework of the CSCE.
17. On August 31, 1989, the Constitution of the Moldavian SSR was amended
by Art.70:
"The State Language of the MSSR is the Romanian Language. The State
Language is used in the political, economic, social and cultural life and functions
on the basis of the Latin alphabet. The MSSR assures the protection and
development of the language of the Gagauz population, of which the largest part
lives on the territory of the Republic. The Moldavian SSR assures on its territory
the necessary conditions for the development and use of the Russian language as a
language of communication among the nations of the USSR, as well as of other
nationalities."
A law of the same date ("Law on the Use of Languages on the Territory of
MSSR", see annex 3) provides in Art.2 that areas where the Gagauz constitute a
majority there shall be three official languages: the State language (i.e. Romanian),
Gagauz and Russian. Art. 3 provides that the Russian language is the language of
communication among the nations of the USSR and is used on the territory of the
Republic side by side with the Romanian language as a language of
communication between nationalities.
According to Art.4, the State will respect the use of Ukrainian, Russian,
Bulgarian, Ivrit, Yiddish, Gypsy languages in order to satisfy the national-cultural
needs of these minorities. According to Art.5, the Language Law does not apply to
relations between nations2, as well as certain activities related to international
commerce and communications. The citizens are, in accordance with Art.6, free to
choose between Romanian and Russian in relation to State administration and
public organizations, as well as with enterprises, institutions and organizations
situated on the territory of Moldova. The Gagauz language may also be chosen in
localities with significant population of Gagauz nationality. In localities where the
majority belongs to another nationality than the rest of the state, the native
language or another acceptable language may be used. Art.7 provides that persons
who have positions in State administration and public organizations, enterprises,
institutions and organizations, which bring them in contact with citizens (public
health, education, culture, mass media, transport, telecommunications, trade, public
services, municipal economy, law enforcement bodies, etc.), must know

506
Romanian, Russian - and in areas with Gagauz population - also Gagauz, at a level
necessary for their professional obligations.
18. Comment on the Language Law: Considering the linguistic composition of
the population, these provisions satisfy the demands for respect of minority
languages. In the Moldovan Parliament, both Romanian and Russian languages are
used. Romanian is translated into Russian, whereas Russian is not translated into
Romanian, as all members of Parliament understand and speak Russian. The only
controversial provision is Art.7, which provides that certain persons who due to
their line of work have contact with other citizens, shall know the language of the
citizens at a level sufficient for their professional duties. Many Russian speaking
persons therefore will have to learn Romanian. This demand is considered
burdensome, especially by elderly people. Several leading Members of Parliament
however have declared that the time limit for learning Romanian (January 1, 1995)
should be extended. The demand, that certain persons, who through their work
come into contact with citizens in a bilingual society, should master the citizens'
language is justified for practical reasons and does not imply any inequality in
relation with the major languages of Moldova. In order to avoid hardship to
individuals who because of their age find it difficult to learn Romanian, it would be
advisable to extend the time limit, as suggested by Members of Parliament. It is
recommended that steps be taken to avoid administrative problems related to the
necessary instruction in Romanian and corresponding language examinations. The
Russian language, which until independence was the dominant language, must now
yield to the Romanian language, the language of the majority of the population.
This change, which takes place over a considerable period of time, cannot
reasonably be criticized. For many purposes, Moldova is a bilingual country and to
some extent even multilingual. An example of bilingualism are the street and place
names, everywhere being indicated in both Romanian and Russian using the Latin
and Cyrillic alphabets.
19. The Citizenship Law: The Law of June 5, 1991, immediately gives
citizenship to:
[1] - persons who lived on the territory before June 28, 1940, (when the Romanian
province of Bessarabia was annexed by USSR) and their descendants who, at the
time of the adoption of the law resided on the territory.
[2] - persons who reside on the territory and were born there, or (at least) one of
the parents (or ancestors) of whom were born on the territory - if they are not
citizens of another state.
All other persons, who up to the adoption of the Declaration of Sovereignty of
the Republic of Moldova, including the date of its adoption, June 23, 1990, have a
permanent place of residence in the territory and a permanent job or other legal
source of income, will have a year to decide whether to take Moldovan citizenship.
The one year time limit has been extended to 18 months.
The Law furthermore contains rules of naturalization after 10 years of residence.
20. Comment on the Citizenship Law: The Law (see annex 4) is very liberal in
extending Moldovan citizenship to practically everybody who had permanent
residence on the territory at the time of sovereignty. There seem to have been
certain administrative problems for persons who have wanted to opt for Moldovan
507
citizenship but who have had no access to the necessary forms of government
authorities. Some persons did not declare their citizenship fearing mobilization to
the Army during the civil war of 1992. An extension of the time limit would be
advisable in order to help such persons obtain citizenship. The population in the
area controlled by the self-proclaimed "Dniester Moldovan Republic" would have
had serious problems had they declared Moldovan citizenship. For example, certain
food stuffs in Bender are sold only to "citizens of the DMR". A "Citizen of the
Republic of Moldova" stamp in an identity card can entail serious consequences for
persons in the area controlled by the "DMR". After normalization of the situation,
the citizenship situation of these persons must be resolved.
21. The Law on Religious Freedom: On 24 March, 1992, Moldova has adopted
a Law guaranteeing religious freedom and confessional pluralism. Problems
concerning the implementation of the Law have arisen especially regarding the
registration of the various denominations and of the Faculty of Theology of the
State University of Chisinau. As far as the first issue is concerned, the Mission has
received a letter from the bishop Petru Paduraru which criticizes the fact that the
application for official registration presented by the Autonomous Metropolitan
Church of Bessarabia (Old Style) on 28 October, 1992, notwithstanding the
approvals given by the relevant Ministries, has not yet been accepted; the
application took place within a context of the threat of violence aimed at the
subordination of the Church to the Patriarchate of Moscow which is deemed by
some as less devoted to the purity of the faith and more interested in furthering the
hegemony of the Russian State over countries formerly belonging to the Soviet
Union. In the meantime, the Moscow Patriarchate, departing from its normal
hierarchy (Patriarch, Archbishop, Bishop), has appointed a Metropolitan for
Moldova, thus acknowledging the existence of a Autocephalous Church in
Moldova. There are even some Moldovan students in Theology who prefer
studying in Romania (Bucharest and Iassy) rather than in Chisinau. As far as the
Chisinau Faculty of Theology is concerned, there are reports of attempts to replace
the incumbent dean with a candidate they considered less qualified but closer to the
Moscow Patriarchate, thus resulting in a worsening conflict among students and the
teaching staff.
22. Recommendations: The Mission is of the opinion that the State ought not
to interfere directly or indirectly in religions and, should the work of a faculty of
theology be hampered, the State should act in a spirit of fairness towards various
churches and denominations existing in the society. Any wishes of churches to
recognize an authority outside the country or to adhere to the Patriarchate of
Moscow rather than the one in Bucharest should be equally respected
V The Self-Proclaimed "Dniester Moldovan Republic":
23. The "Dniester Moldovan Republic" has created a serious situation for the
relations between the populations of both sides of the Dniester River, and also
between Romanian-speakers and speakers of Russian on the Left Bank of Dniester.
In August 1989, Russian-speaking workers of factories and plants on the Left
Bank, apparently with the support of the 14th Army, resisted the endeavors of the
Moldovan people to obtain independence, democratic reforms, the introduction of
Romanian as a State language and the transition to Latin alphabet. A communist
508
oriented organization, the OSTK3 was formed. Strikes in protest against the
proclamation of the Romanian as a State language to be used with the Latin
alphabet, were organized by OSTK and the "Women's Strike Committees".
24. On January 28, 1990, a referendum on the autonomy of the Left Bank was
held by the local authorities on the Left Bank. On September 2, 1990, the OSTK
and other communist organizations held a congress at which the "Dniester
Moldovan Soviet Socialist Republic (DMSSR)" was proclaimed. The aborted
Moscow Coup in August, 1991, was supported by the "DMSSR" leadership. On
August 27, 1991, the Parliament of the Republic of Moldova declared the
Moldova's independence. The "DMSSR" authorities eventually introduced a virtual
mass media blockade, forbidding access of Moldovan media into the area under
their control.4 The tension began to increase, and small groups of Don Cossacks
appeared on the scene, claiming to defend "this old Russian Land" or even the
interests of the "Black Sea Cossack Nation"5.
25. In order to take control of the territory of the Left Bank, the "DMSSR"
proceeded with the eviction of Moldovan Police, Procuracy6 and other local
representatives of the central authorities of the Republic of Moldova. The OSTK's
armed branch developed into the "Dniester Guard". Armed "Workers' Militia7" were
formed. Supported by "Women's Strike Committees", the "Dniester Guard" forced
several Moldovan police districts to leave the Left Bank. A few enclaves controlled
by the Moldovan Police still subsist today. The first armed incidents, resulting in
dead and wounded, took place in early December, 1992, when the "Dniester Guard"
attempted to take over the Dubasari Police Station. The "Bender8 War" was also
triggered by an attempt by the "Dniester Guard" to overrun Bender Police Station
and the Moldovan attempt to bring Bender back under Moldovan control.
26. A serious conflict ensued, leaving behind hundreds of dead and wounded9,
as well as the destruction of several buildings in Central Bender. In the end, Bender
was re-taken by the "DMR" army, apparently using tanks and artillery of the 14th
Army. Serious fighting, resulting in scores of dead and injured and hundreds of
destroyed houses, also took place around the Moldovan controlled areas in
Dubasari and Grigoriopol Raions, on the East Bank. The hostilities ended after an
accord was signed by Moldovan President Mircea Snegur and Russian Federation
President, Boris Yeltsin. A cease-fire ensued, but no durable political settlement
was reached.
27. Among possible interests behind the creation of the self- proclaimed
"Dniester Moldovan Republic" the following factors have been mentioned:
- A Russian interest in keeping a powerful military presence in the area;
- Interest in the "DMR" of the local communist power elite, connected with the
national-political ideology attributed to the predominantly Ukrainian and Russian
workers, in industrial areas;
- The interest of the Slav-speaking population to resist 'Romanisation'.
28. The Chairman of the Parliament of the self-proclaimed "DMR", during his
meeting with the Mission, emphasized that the history of the Left Bank was
different from that of the rest of Moldova because the Left Bank had never been
part of Romania, and had had an autonomous status between 1924 and 1940.10 In
his opinion, the right of the people of the Left Bank to self-determination,
509
perceived as a human right, had been violated by the declaration of independence
of Moldova. In his view, sufficient guarantees had not been given against a
reunification of Moldova - including the Left Bank - with Romania. President
Yeltsin and President Snegur had in a common declaration guaranteed that the Left
Bank would not, against the wish of its people, be reunified with Romania. The
Chairman of the "DMR" Parliament believed that the Constitution of Moldova
ought to include such a guarantee. He also declared that the main obstacle for a re-
unification of the Left Bank of Moldova proper with the rest of Moldova was the
Romanization which allegedly had taken place in Moldova. This apparently was a
reference to the new status of the Romanian language and the demand that certain
persons, who until now only used the Russian language, in the future would also
have to use Romanian in communicating with the public.
29. The Chairman of the "DMR" Parliament mentioned that Russia supported
the Left Bank with 7,8 billion Roubles worth of goods and materials per year.
30. The Chairman of the "DMR" Parliament mentioned that "bilateral"
commissions had been established between the two sides and he presented the
Mission with copies of the two proposals for a political solution of the conflict
between them. These were a "DMR" proposal for a "confederative" solution and a
Moldovan proposal, according to which the Trans-Dniester area would enjoy local
autonomy. The latter includes, inter alia, a provision about the population of the
proposed Trans-Dniester Self-Administered Territory having the right to decide their
future status, should the Moldovan State modify its status as an independent State.
31. At meetings with the Presidium of the Moldovan Parliament, Government
Ministers and representatives of political parties, the Mission has asked whether
proposals as those mentioned above could be subject to a referendum supervised by
international organizations, e.g. the United Nations or the CSCE. The Presidium
replied that a referendum could not possibly be held on the Left Bank before the
withdrawal of the 14th Russian Army.
32. The Mission supports both conclusion of Dr. Rotfeld's Interim Report and
Final Report that the search for a lasting political settlement in Moldova, involving the
CSCE, should include an agreement on the withdrawal of the 14th Army as one of the
preconditions for a political resolution of the conflict in the Trans Dniester area.
33. A Declaration by the Heads of State of Moldova, Romania, Russia and
Ukraine, signed in Istanbul on June 25, 1992, called for negotiations between the
Russian Federation and Moldova on the withdrawal of the 14th Army. Withdrawal,
however, will hardly in itself create conditions on the Left Bank which would make
a fair referendum possible. Military units established by the "DMR" leadership, and
the considerable arsenal now under the control of the 14th Army will still be an
obstacle to a negotiated settlement. An overall inspection of the military potential
on the Left Bank by a team of neutral military experts may be a first step to a
lasting solution of the conflict.
34. A withdrawal of the Army and a removal of the threat which various
military and paramilitary units of the "DMR" present to the peace in the area may
be facilitated by a proposal by the Moldovan Government to give to the Left Bank
local autonomy. This will satisfy the special needs of the population in the area,

510
whose historical experience and ethnic composition somehow differs from those in
the rest of Moldova.
35. Visits to the Scenes of the Armed Conflict of June, 1992: Reports in
Russian, and western media have claimed that Bender was virtually destroyed by
Moldavian heavy artillery and armor, resulting in many thousands of civilian
casualties. The Mission visited Bender and found that damage, still visible,
inflicted on the town was not caused by heavy artillery. Most damage was done to
the respective headquarters and barracks: Moldovan Police and the "Workers
Detachment". The structure of the damaged buildings still remains (walls, floors
and, to some extent, roof) and this could not possibly be the result of heavy
artillery shells. It appears that the Moldovan side did not, and still does not, possess
tanks and that both sides used mortar grenades. Civilian casualties seem to have
been caused by the fierce fighting in the centre of town. Allegations, including
those of the Russian Supreme Soviet, that Moldovans deliberately shelled
residential areas seem highly questionable.
36. The Mission also visited the "front line" villages of Corjova and Cocieri on
the Left Bank and found that damage apparently had been inflicted to houses by
mortar grenades fired by the "DMR" forces from nearby Dubasari. The Moldovan
positions" were entrenched on the Dniester bank, relatively close to the villages.
Many houses were destroyed and there were civilian casualties.
VI Situation Regarding Minorities Rights:
37.Human Rights Situation in the Areas Controlled by the "DMR":
37.1. The Mission was presented with a large number of allegations of human
rights violations which are said to have taken place in the areas controlled by the
"DMR", i.e. most of the Left Bank and the Bender enclave. The Mission had for
obvious reasons no possibility effectively to check these allegations. Their number
and consistency give, however, cause for serious concern.
37.2.The media blockade - in fact the jamming of Moldovan TV and Radio by
the "DMR" authorities - has been mentioned above. Residents of the area
controlled by the "DMR" do not have access to any written or electronic media
from Moldova, that can physically be stopped by the "DMR" authorities. Reversing
the Moldovan language law described above, the "DMR Parliament" adopted its
own language law, proclaiming Russian, Ukrainian and Moldovan as official
languages. It also proclaims that the Moldovan language is to be written in Cyrillic.
This further limits the access of the "DMR" residents to Moldovan and Romanian
media and literature. It also attempts to perpetuate the old Soviet (actually Stalin's)
theory of a Moldovan nation and culture distinct from the Romanian. This theory
was used as a tool of ethnic and cultural oppression of the Romanians in the USSR
and has no historical or linguistic merit. Its reconfirmation by law can only be
perceived as a continuation by the "DMR" of the old Russian nationalist and
cultural policy. The Mission saw street names and road signs written only in
Russian, and most activities in the "DMR" seem to be conducted in Russian, in
spite of the fact that 40.1% of the residents declare Moldovan nationality and
Moldovan (Romanian) as their mother tongue. In Tiraspol, there is only one
Moldovan school with 800 students (approx. 35000 residents with Moldovan
(Romanian) mother tongue of a total population of 199 000).
511
 37.3. The Mission was told by a Moldovan schoolteacher residing on the Left
Bank that teachers were removed because they resisted the re-introduction of the
Cyrillic alphabet. Many allegations were related to the fact that employees at all
levels were removed from work if they did not pledged allegiance to the "DMR".
This seems to be the background for the mass displacement of about three quarters
of the students and faculty of Tiraspol University, including the former pro-rector.
While a majority of those who moved to Chisinau are ethnic Moldovans, there are
also Russians and Ukrainians according to the University Administration. The
Mission was handed the laws and decisions passed by the "Supreme Soviet" of the
"DMR", which provides that persons opposed to the Cyrillic alphabet must be
removed from their jobs."
37.4.At meetings with local authorities of the Moldovan-controlled enclave of
Dubasary, the Mission heard allegations against the "DMR" authorities for
apprehending and abusing persons who supposedly fought as volunteers on the
Moldovan side in the armed conflict last summer. The Mission was told about
deaths and torture.
37.5.A recurrent subject has been the elections and referenda held by the
"DMR" on the Trans Dniester area on e.g. December 1, 1991. During a visit to a
Moldovan village on the Left Bank, the Mission was told about armed elections
campaigners bullying would-be voters to vote for the "DMR" leadership and to
boycott the Moldovan presidential elections. Elections apparently were not held in
the customary "Culture Houses" or schools. Buses from Tiraspol were used.
Several persons told the mission that villages in which just a fraction of the
residents had voted were declared by the "DMR" authorities to have voted 86% and
more in support of the authorities.
37.6. A trial, held under the "DMR" authorities, is being prepared against five
persons accused of terrorism. While investigating this issue, the Mission, the first
of its kind to be permitted to visit in Tiraspol the prisoners charged with crime
against the State for supporting Moldovan unity, acknowledges that the dialogue
with the two detainees, chosen by the Mission from a list of six prisoners, was
entirely free and without time-limit, albeit with two Trans- Dniestrian police
officers attending and with the compulsory use of the Russian language. The
Mission held also discussion with the lawyer of the prisoner who is considered to
be the leader of the group (Ilascu). The Mission was able to confirm the good
physical and mental health of the prisoners, but the two prisoners visited
denounced a political plot by the police. They accused the police of using false
witnesses and agents provocateurs, and of smuggling military weapons - including
chemical substances (Napalm) - into their home, to accuse them of the murder of
two Trans-Dniestrian officials. The detainees denied the charge. They declared to
be citizens of Moldova residing on the left bank of the Dniester River. They
referred to some inhuman treatments in breach of international norms concerning
Human Rights, hygienic conditions and confinement in prison, and with attempts
of mixing psychotropic substance in their food. The detainees were aware that
humanitarian organizations such as the International Red Cross and Amnesty
International asked to see them but were turned down. They have no access to
newspapers and exchanges of letters are de facto impossible. Starting in June 1992,
512
Mr. Ilascu was several times tortured, beaten by masked men and threatened with
the killing of his wife and children; six times he was blindfolded and his hands tied
up; he was six times subjected to sham execution by guns firing empty bullets. Mr.
Ilascu stated not to recognize the lawful existence of the Trans-Dniestrian
Republic, which he describes as the 14th Army Occupation Regime, and, let alone,
of the Court of Justice. The trial, initially scheduled for 8 February, 1993, by the
Chairman of the Parliament, was postponed to a later date according to comments
made by the Prosecutor and the defence lawyer Voyizan Ivan Ivanovic. The trial
will be public and accessible to the international press.
37.7. The Mission is of the opinion that, either under the conditions of cease-
fire or a civil war/armed occupation, all international instruments on human rights
in prisons plus the rights established by the CSCE Vienna Document of 1989 to
allow Helsinki Watch Committees to monitor the compliance with the norms of the
various CSCE Documents should be respected. The Mission believes that all kind
of pressures on the detainees, as stated above, constitute not only a crime against
humanity but also a move undermining the credibility of public trial held under
such circumstances.
37.8. Serious allegations were made against "DMR" "Minister of National
Security", who is supposed to be identical with a Soviet OMON officer wanted for
several crimes by the Latvian Government.
38. Gagauzia:
38.1.The Gagauz, a Turkic people of Orthodox Christian religion, are mainly
concentrated in certain districts in southern Moldova. In their particular area of
compact settlement, the Gagauz account for 84% of the total population. Their total
number is 153, 00012. The Gagauz leaders declared independence in 1990, and
have been defending the borders of the "Gagauz Republic", often supported by the
"Dniester Moldovan Republic". Recently, the "Gagauz Republic", the "Dniester
Moldovan Republic" and the "Republic of Abkhazia", three self-proclaimed states,
have recognized each other and signed mutual assistance agreements, forming what
could be called a "Secessionist Internationale".
38.2. In the last months, the atmosphere between Gagauzia and Moldova has
improved to some extent. Unfortunately, proposals by Moldovan authorities,
ensuring local and cultural autonomy for the Gagauz people, could not be finalized.
Important seems to have been Turkish diplomatic and economic assistance. The
alphabet could be used as an example. The Gagauz use mainly Russian language,
Gagauz language was until now written in Cyrillic. The decision of the Moldovan
Government to return to Latin alphabet was resisted by the Gagauz. When Turkey
offered assistance in the effort to preserve the Gagauz language, the Latin alphabet
was easily accepted, since it was no longer perceived as an expression of
Romanization.
38.3 The improvement of the relations between the Gagauz and the Moldovan
Government could have resulted in an agreement between the two sides on a draft
law on the special legal status of Gagauz Yeri/Gagauzia. The draft law however,
signed by President Mircea Snegur and being now considered in Parliament, was
recently rejected by the Gagauz.

513
 38.4.According to the draft law, Gagauzia decides independently questions
concerning its political, economic and cultural development. In the event of a
change of the political status of the Republic of Moldova as an independent state or
as a member of the United Nations, the people of Gagauzia have the right to
determine their destiny independently. The highest official of Gagauzia, the
Bashkan, shall be confirmed by the President of the Republic of Moldova.
39. The Bulgarian Minority : Over the past two years, the overall situation of
the Bulgarians in the Taraclia raion has improved. The difficulties encountered by
the population there (43% Bulgarian, the remainder being Moldovan, Russian and
Ukrainian) are no more acute than in the rest of the country. Whereas the
representation of Bulgarians at local and national level was deemed satisfactory by
the Bulgarians, the law on minorities was eagerly awaited. The decision to return to
Bulgarian as a language of instruction in schools was successfully implemented,
although the lack of books and suitably trained teachers is a real obstacle. The re-
introduction of Bulgarian in schools was initially met with hostility since
Bulgarians speak only Russian as a second language and thought that access to
Romanian-speaking universities in Moldova would in practice be closed to them.
Bulgarians hope that their culture will be preserved in a newly independent
Moldova. They do not fear "romanization".
40. It was the impression of the Mission that the interethnic relations in the
areas controlled by the Moldovan authorities were relatively good. Apparently, the
bulk of the Ukrainians and Russians have accepted the independent Moldovan
State, while the Moldovan Government is showing an active interest in the status of
minorities. It is also the impression of the Mission that Moldovans generally
display tolerance and acceptance for persons belonging to other ethnic groups.
Russian television is retransmitted and widely watched.
VII SUMMARY OF CONCLUSIONS AND RECOMMENDATIONS:
41. In comparison with conclusions reached by some members of the Mission
at previous visits to Moldova, the situation of minorities in Moldova, particularly in
relation to the Romanian-speaking majority, has markedly improved. In all
countries, however, there is a risk that ethnic, linguistic and religious minorities
may be subjects to discrimination. In Moldova, where secessionist republics have
been established and where some of the minorities seek support from neighbouring
states, there are special reasons for doing the utmost in order to avoid
discrimination, including job-discrimination, of minorities. The Mission, therefore,
recommends the introduction of the ombudsman institution for the prevention of
discrimination of minorities.
42.The Mission regards the re-assertion of Romanian as the state language
after 50 years of Russification as a legitimate move. The preservation of the
Russian language as an inter-ethnic lingua franca and its use in administration
constitutes, together with the protection of the languages of the minorities, a fair
and realistic policy.
In order to avoid individual hardships, the Mission recommends that the time
limit for learning the Romanian language imposed on persons who hold positions
which require contact with the public be extended or applied in a flexible way.

514
 43. Moldova's citizenship law is among the most liberal citizenship laws of all
the newly independent republics of the former Soviet Union in the sense that
citizenship is given to practically everybody who had permanent residence on the
territory at the time of the sovereignty.
Certain persons have wanted to opt for Moldovan citizenship but have been
prevented or discouraged from this option for administrative, technical or political
reasons (see paragraph 20). The Mission recommends that measures be taken to
allow these persons to obtain Moldovan citizenship.
44. Religious freedom has been guaranteed by the law of March 24, 1992. The
Mission recommends that the State should not interfere either directly or indirectly
in religious affairs.
45. The Mission recommends that the work on a democratic constitution for
Moldova be speeded up in spite of difficulties caused by the secessionist entities. The
constitution should contain provisions enabling Moldova to grant a degree of
autonomy to areas whose population has a background different from that of the rest of
the Moldovan population. It is recommended that the constitution be based upon
international instruments concerning democratic principles, human rights and
fundamental freedoms to which Moldova has acceded including all CSCE Documents.
46. Violations of human rights in the secessionist self-proclaimed republic east
of Dniester have been reported to the Mission: clampdown on Moldovan written
and electronic media by the Dniester authorities, the compulsory re-introduction of
the Cyrillic alphabet for Romanian (Moldovan) language, the russification of
everyday life, limited access to Moldovan schools, reports on torture and physical
abuse, alleged fraud in the 1990 and 1991 elections and referenda.
47. The self-proclaimed "Dniester Moldovan Republic" is supported by the 14th
Russian army and receives economic assistance from Russia. The withdrawal of the
14th army and of the co-called voluntary Cossacks is a precondition for the
resolution of the problems created by this secessionist republic. The Mission
recommends diplomatic action for the commencement of negotiations for a lasting
solution of the problem. It is recommended that such negotiations - in which Russia
should participate - be based upon a recent Moldovan proposal for extensive
autonomy for the area east of Dniester. The Mission supports the CSCE Mission to
Moldova as proposed in the Final Report on the Conflict in the Left Bank Dniester
Areas of the Republic of Moldova by Dr. Adam Rotfeld, Personal Representative of
the Chairman-in-Office, and as approved by the 19th Committee of Senior Officials.
48. The Mission recommends that the forthcoming Committee of Senior
Officials of the CSCE, during its discussion of the present report and as part of a
possible follow-up action to the Mission's observations, ask the CSCE Office for
Democratic Institutions and Human Rights to serve as a venue for expert advice on
a draft constitution for Moldova and the plans for greater local autonomy or
confederation presented by the Moldovan and the "Dniester" side respectively (see
annex 5 and 6) as well as a plan for similar autonomy for the Gagauz area. In this
respect the Mission will welcome the involvement of the Council of Europe (in
particular the European Commission for Democracy through Law) and of the
United Nations (especially the members of the various past UN Missions to
Moldova).
515
 49. The Mission also recommends that personal contacts be established
between this Mission and the CSCE Long-Duration Mission to Moldova in order to
facilitate the exchange of information and ideas, and to ensure adequate co-
ordination as well as a fruitful follow-up. Comments and advice on the documents
handed to the Mission, as referred to in paragraph 48, will be forwarded to the
CSCE Long-Duration Mission.
50. In carrying out its mandate as defined by the Republic of Moldova, the
Mission was fully aware of the multiplicity of factors at stake in the issue of
minorities in Moldova. Because humanitarian issues are very much a part of the
sources of conflict in the region east of Dniester, the Mission had found it difficult
to avoid addressing directly some of the issues connected with the armed conflict
on the region east of Dniester. In doing so, needless to say, the Mission had no
intention to infringe on the mandate of Dr. Rotfeld's Missions. The Mission would
like to emphasize that the human rights issue is an integral part of the broader
concept of security in Moldova, as indeed in the whole of Europe.
FOOTNOTES
1.USSR Census of 1989.
2. Of the former USSR.
3. "Obyedinyonnye Sovyety Trudovyh Kollektivov": United Councils of Labor
Collectives.
4. Newspapers and books are prevented from crossing the "demarcation line";
Chisinau broadcast and TV are cut off.
5. President Yeltsin committed his Country not to allow armed groups to intervene
in Moldova's affairs, and to ensure, that those already present on Moldovan
territory would be removed, but the Cossacks are still there. According to
information obtained by the Mission, some of the Cossacks now serve in the border
guards and Customs Services of the "DMR".
6. Rus. : "Prokuratura". In the Soviet system the body acting as state prosecutors,
investigation magistrates and law enforcement controllers.
7. Rus.: "Opolchenye".
8. Bender (Rom. Tighina), pop. approx. 138,000, whereof approx. 30%
Moldovans, is on the Right Bank of Dniester. The town is, however, claimed as
part of the "Dniester Moldavian Republic".
9.The number of casualties is not clear. The mission was given a figure of circa
860 persons killed, including combatants on both sides.
10. As "Autonomous Moldavian Soviet Socialist Republic" within Ukraine. The
MASSR was, however, much larger than the present "DMR". Only the Western
part, where the Moldovan ethnic element constituted the majority, was in 1940
merged with the rump Bessarabia to form the Moldovan Soviet Socialist Republic.
No attempts seem to have been made, on the side of the "DMR" to claim the
remainder of the old MASSR, now belonging to Ukraine.
11.The Moldovan forces were mainly volunteers from the neighbouring villages.
12. USSR Census - 1989.
ANNEX 1 : MEMBERS OF THE MISSION

516
Experts:
- Professor Erik Siesby, Professor of Law, University of Copenhagen, Chairman of
the Danish Helsinki Committee.
- Professor Paolo Ungari, Dean of the Faculty of Political Sciences of the LUISS
University, President of the Commission of Human Rights.
Assistants:
- Professor Mark Almond, lecturer in Modern History, Oriel College, Oxford.
- Mr. Vladimir Weissman, Danish Helsinki Committee.
Executive Secretary:
- Mr. Jacques Roussellier, Assistant to the Director, CSCE Office for Democratic
Institutions and Human Rights.
ANNEX 2 : MISSION SCHEDULE
Saturday 30 January, 1993 :
Chairman of the Trans Dniester area Parliament Moldovan village in
the Trans-Dniester area Visit to Bender (areas of June 1992 fightings)
[The President of the self-proclaimed Republic of the Dniester region
and the Commander-in-chief of the Russian 14th Army in Tiraspol
declined to receive the Mission.]
Sunday 31 January, 1993 :
Movement for Equal Rights - Unity Agrarian Party Democratic Party
Cultural Societies of various ethnic groups Visit to Nisporeni
Monday 1 January, 1993 :
Minister of Defence
Minister and Deputy Minister of Interior Deputy Minister of National
Security Presidium of the Parliament
Lunch with Ambassador of the United States, Charge d'affaires of
Germany and Turkey
Deputy Prime Minister of Foreign Affairs Minister of Education
Tuesday 2 January, 1993 :
Group 1 : Visit to the Gagauz area (Comrat)
President of the self-proclaimed "Gagauz Republic"
Chairman of the Supreme Soviet of "Gagauzia"
Group 2: Chairman of the Comrat Raion Soviet
Raion Mayor of Teraclia
Representatives of the Bulgarian ethnic group
Christian Democratic Popular Front
Wednesday 3 February, 1993
Representatives of Tiraspol University and Pedagogical Institute displaced to
the Right bank
Group 1 : Visit to Tiraspol, Chief Procurator, two prisoners accused in the
forthcoming "Tiraspol Trial" and their lawyer
Group 2 : Visit to the Moldovan-controlled Dubasari Raion on the Left bank
Mayor of Corjova, Cocieri Deputy Mayor of Grigoriopol Raion
Thursday 4 February, 1993 :
Internal meetings
Preliminary drafting of the report
517
 Nr.337
Hotărârea Reuniunii a 19-a a Comitetului Înalţilor Funcţionari ai
CSCE cu privire la punctul şase de pe ordinea de zi «Raportul final al
reprezentantului special al Preşedintelui în exerciţiu privind conflictul
din raioanele din dreapta Nistrului ale Republicii Moldova» (Praga)
4 februarie 1993

Миссия СБСЕ в Республику Молдова

Комитет Старших должностных лиц
С признательностью отметил деятельность личного представителя
действующего Председателя, д-ра Адама Д. Ротфелда и подготовленный им
окончательный доклад, а также предшествовавший промежуточный доклад с
добавлениями и
1. Постановил учредить миссию СБСЕ в Республике Молдова с целью
содействовать достижению прочного всеобъемлющего политического
урегулирования конфликта во всех его аспектах на основе следующего
понимания, изложенного участниками конфликта и другими
заинтересованными сторонами личному представителю действующего
Председателя:
- упрочение независимости и суверенитета Республики Молдова в
пределах ее нынешних границ и укрепление территориальной
целостности этого государства при достижении понимания
относительно особого статуса Приднестровья;
- достижение соглашения о выводе иностранных войск;
- эффективное выполнение юридически обязывающих и иных
международных обязательств в области прав человека и прав
меньшинств;
- содействие в наблюдении за выполнением соглашений о прочном
политическом урегулировании.
Миссия будет помогать сторонам в конфликте начать политический
диалог и приступить к переговорам о прочном политическом
урегулировании. Она будет готова оказать содействие сторонам в их усилиях
по устранению дипломатическими средствами причин конфликта прежде,
чем он приведет к насилию.
Миссия приступит к работе не позднее 31 марта 1993 года на
первоначальный период в шесть месяцев. Вопрос о возможном продлении
работы миссии после первоначального периода будет рассматриваться КСДЛ.
2. Уполномочил действующего Председателя назначить руководителя
миссии после проведения надлежащих консультаций.
3. Попросил действующего Председателя провести консультации с
Организацией Объединенных Наций и другими международными
организациями, живо заинтересованными в содействии разрешению
конфликта, по вопросам координации действий и сотрудничества с
миссией. Действующий Председатель доложит о результатах этих
консультаций Венской группе КСДЛ.
518
4. Кроме того, попросил Венскую КСДЛ в предварительном порядке
разработать и утвердить к 15 марта 1993 года мандат и бюджет миссии с
учетом рекомендаций личного представителя действующего
Председателя. Мандат и бюджет будут представлены КСДЛ для их
окончательного утверждения в ходе следующей встречи. Секретариату
ЦПК разрешается направлять счета государствам-участникам сразу же
после предварительного утверждения бюджета.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 232)

Nr.338
Acord privind activitatea misiunii CSCE în Transnistria
4 februarie 1993

ДОГОВОРЕННОСТЬ
О ДЕЯТЕЛЬНОСТИ МИССИИ СБСЕ В ПРИДНЕСТРОВЬЕ
Считая позитивным фактором участие СБСЕ в мирном урегулировании
конфликта и согласно принятым Комитетом Старших Должностных Лиц
СБСЕ решениям о создании Миссии СБСЕ в Молдове от 04.02.93 и об
утверждении компетенции Миссии от 28.04.93, глава Миссии и руководство
Приднестровья считают необходимым оговорить следующее:
Статья 1
Стороны считают целесообразным сотрудничать при осуществлении
функций и задач, предусмотренных вышеназванными документами.
Статья 2
Состав членов Миссии СБСЕ, действующих в регионе определяется
главой Миссии, о чём своевременно информируются органы власти
Приднестровской Молдавской Республики.
Статья 3
Миссия СБСЕ образует отделения в городах Тирасполе и Бендерах.
Служебные помещения и транспорт миссии могут быть обеспечены
опознавательными знаками СБСЕ.
Статья 4
Членам Миссии СБСЕ обеспечивается свободное передвижение и
предоставляется возможность арендовать транспорт, в случае необходимости.
Члены Миссии не будут носить оружие.
Военные-члены Миссии могут быть одеты в соответствующую военную
форму.
Во время осуществления деятельности члены Миссии будут по их просьбе
сопровождаться эскортом, предоставленным соответствующими службами.
Статья 5
Членам Миссии СБСЕ обеспечивается проживание в гостиницах и
предоставление служебного помещения, при необходимости.
519
 Статья 6
В целях осуществления своей деятельности членам Миссии СБСЕ будет
обеспечиваться допуск к соответствующим средствам связи и к
коммуникациям. В случае использования собственных средств связи Миссия
будет информировать соответствующие службы.
Статья 7
Членам Миссии СБСЕ для выполнения своих функций обеспечивается
свободное обращение к органам власти и управления, а также к физическим
лицам.
Отдельные лица, либо группы лиц могут устанавливать контакты с
Миссией СБСЕ или её членами без каких-либо ограничений.
Необходимая информация предоставляется по запросу Миссии СБСЕ или
её членов в соответствующие службы.
Посещение военных объектов Миссия будет согласовывать с
соответствующими органами.
Члены Миссии будут воздерживаться от деятельности, несовместимой с
их функциями.
Статья 8
Деятельность Миссии в зоне безопасности осуществляется по
согласованию с Объединённой Контрольной Комиссией (ОКК).
Статья 9
Миссии СБСЕ и её членам обеспечивается полная безопасность и
неприкосновенность во время проживания и выполнения ими своих функций
на протяжении всего периода их пребывания в Приднестровской Молдавской
Республике.

(Arhiva curentă a Biroului pentru reintegrare, Cancelaria de Stat)

Nr.339
Referință cu privire la starea forțelor armate ale așa-zisei
RMN la 28 aprilie 1993
28 aprilie 1993

С П Р А В К А
о состоянии вооруженных сил т.н. ПНР
на 28 апреля 1993 года
В левобережных районах Республики Молдова продолжаются мероприятия
по созданию вооруженных сил самопровозглашенной республики. В
соответствии со структурой предусмотрено формирование частей сухопутных
войск, военно-воздушных сил и противовоздушной обороны, специальных
тыловых и технических частей. Основу вооружения и имущества составляет
боевая техника, изделия и другие военные материальные ценности
"захваченные" в ходе вооруженного конфликта о подразделениях 14
российской армии, а также военное имущество, приобретаемое через различные
торгово-экономические структуры левобережных районов Молдовы в регионах
520
бывшего СССР.
В настоящее время уже сформировано и осуществляется комплектование
личным составом, вооружением и техникой следующих воинских
формирований:
Четыре мотопехотные бригады.
1 мпбр (г.Тирасполь) Штаб расположен на окраине военного аэродрома.
Командир бригады полковник Толстиков. Штабы трех батальонов находятся в
Тирасполе (ул.Дзержинского, ул.Шевченко,СПТУ-7).
2 мпбр (г.Бендеры). Штаб расположен в подвальной части здания
горисполкома, бывшие помещения штаба ГО города. Командир бригады
полковник Лепиков. Остальные службы, подразделения и часть боевой техники
сосредоточены в районе военного аэродрома г.Тирасполя . Один из батальонов
бригады около 200 человек, расположен в селе Парканы на территории гребной
базы, напротив бендерской крепости. Там проводятся регулярные занятия по
боевой подготовке, хорошо организована служба войск.
3 мпбр (г.Рыбница). Штаб бригады расположен на территории ПМК-84.
Командир бригады подполковник Волощук. Бригада кадрированная. Состоит из
трех мотопехотных батальонов и одного танкового батальона, боевые машины
для которого производятся на местных промышленных предприятиях, путем
обшивки броней и установки вооружения из гусеничной технике бывшей
понтонной части, захваченной сепаратистами в период конфликта. Изготовлено
26 единиц бронетехники. Выведена для ходовых испытаний в район села Роги.
Бригаде уже переданы 6 БТР, 2 БМП, 3 БРДМ, лодки-"амфибии", установки
"Алазань". Часть вооружения и боевой техники расположена на территории
бывшего пионерского лагеря "Янтарь" около села Белочи. На вооружении
имеются также пять 82мм миномета "Василек". Бригада оснащена
транспортными автомобилями, роторным экскаватором, половыми кухнями,
другим военным имуществом. 8 февраля в бригаде объявлялась боевая тревога.
Личный состав в количестве до батальона со стрелковым оружием вывозился в
район Кочиерского плацдарма.
4 мпбр (г.Лубэсарь). Командир бригады подполковник Лукъяненко (он же
командир Дубэсарского батальона "МС" от Приднестровского региона). Боевая
техника бригады, кроме бронетехники, числящейся за батальоном "МС" (3 БТР-
70, 1 БТР-80, 9 БРТГ, 1 БТР-60, 1 МТЛБ, 1 ИМР и 1 ИЦРМ) выведёна за пределы
зоны безопасности.
Отдельный танковый батальон. Расположен в районе села Глинное.
Личный состав 121 человек. На вооружении 16 боевых машин Т-64Б,
переданных незаконным вооружённым формированиям 19 и 20 мая 1992 года из
состава 59 мед российских вооруженных сил и не востребованных после
завершения военного конфликта. В последнее время для указанных боевых
машин из подразделений 14 армии получены новые аккумуляторное батареи,
ЗИП, брезенты и полный боекомплект. Обучение личного состава танкового
батальона осуществляется на учебном центре 14 армии, где для "гвардейцев"
выделены стрелковые участки и тренировочное время с использованием учеб-
но-материальной базы полигона.
Наиболее подготовленными и укомплектованными личным составом,
521
вооружением и транспортом являются три батальона, выделенные в качестве
миротворческих от Приднестровского региона.
1 батальон: всего личного состава 357 человек, в том числе 32 офицера и 11
прапорщиков. Вооружение: 329 АКМ, 15 РПК, 3 ОВД, 8 ПК, 27 РПГ, 9 СПГ, 3
АГС17, 16 транспортных единиц, в том числе 3 БТР.
2 батальон: всего личного состава 393 человека, в тон числе 32 офицера и 18
прапорщиков. Вооружение: 379 АКМ, 6 РПК, 6 транспортных средств, 10
переносных радиостанция.
3 батальон: всего личного состава 344 человека, в том числе 28 офицеров и
18 прапорщиков. Вооружение: 253 АКМ, 14 РПК, 5 СВД, 26 транспортных
единиц.
Вышеупомянутые мотопехотные бригады укомплектованы личным
составом до 30-40 процентов от штатов военного времени. Основное внимание
уделяется комплектованию специалистами, которые впоследствии проходят
переподготовку в частях 14 армии. Часть рядового и сержантского состава
выведена в резерв, ей выдано обмундирование и снаряжение и проходит
обучение в рамках сборов. При введении повышенной боевой готовности
резервисты прибывают в подразделения.
Кроме того ускоренными темпами идет комплектование 3-х батальонов
пограничной бригады, подчиненной министерству госбезопасности
самопровозглашенной республики. Численность по 300 человек каждый (всего
предусмотрено создать 7 таких батальонов). Основу указанных батальонов
пограничной охраны составляют бывшие подразделения ТСО
(территориально-спасательных отрядов) с вооружением и техникой
переведенных в подчинение МГБ. Личный состав батальонов пограничных
бригад расположен во всех крупных населенных пунктах левобережных
районов Республики Молдова, где сформированы и начали свою деятельность
пограничные комендатуры. Наиболее активно проявляют себя следующие
погранкомендатуры:
Дубосарская. Расположена по улице Шевченко 24. Комендант (он же
полевой казачий атаман) Шевелев В.А., его заместитель старший лейтенант
Мокряк П.С. Посты комендатуры имеются в районе села П. Гояны
(стационарный), в населенном пункте Дзержинском (стационарный), а также
подвижные на дороге Дубоссары-Григориополь и Дубоссары-Рыбница. Один
из постов, действующих в ночное время, на перекрестке дорог в сторону села
Кошница предусмотрено выдвинуть при соответствующей обстановке на мост
через реку Днестр в районе поселка В.Воды.
Рыбницкая. Расположена на улице Кирова 108. Комендант старший
лейтенант Полюгаев. Посты: N 1 - мост через реку Днестр о сторону г. Резина.
Специальный вагончик, старший поста Величкин В.П., состав 6 человек,
вооружены АКМ. N 2 - Т- образный перекресток на дороге Ивановка-
Броштяны.
Каменская. Расположена в полуподвальном помещении около детской
библиотеки. Начальник майор Лавренко И.Т Посты: N 1 – мост через реку
Днестр, 5 человек; N 2 - подвижный в сторону села Урустовая; N 3 -
подвижный в сторону села Грушка.
522
 Бендерская погранкомендатура наиболее полно проявила себя в ночь на 20
января 1993 года, когда совместно с бойцами подразделения "Днестр" вокруг
города было выставлено 7 постов, удаленных впоследствии нарядами
объединенных миротворческих сил.
В распоряжении незаконных нормирований остались также не-
востребованные подразделениями 14 армии: БТР-70 - 10 едениц, БТР-60 - 10
едениц, 4 установки ПТУРС, 16 100мм ПТП МТ-12, зенитные комплексы
"Стрела-2" и "Стрела-10", батарея СГ "Гвоздика". В настоящее время указанная
техника проходит техническое обслуживание, ремонт и распределяется по
войскам. Дополнительно к уже имеющимся около 30 установкам "Алазань", на
предприятии "Тираспольский завод литмаш" изготавливаются новые
аналогичные установки. Кроме того, там изготавливаются 120мм минометы.
Ракеты к установкам "Алазань" изготавливаются на заводе "Молдовизолит".
В структуру вооруженных сил самопровозглашенной республики входят
также 2 батальона специального назначения МВД и МГБ.
Уже после окончания вооружённого конфликта в левобережных районах
Республики Молдова в распоряжение министерства обороны
самопровозглашенной республики из состава 14 армии передано 6 боевых
вертолётов. Кроме того, 3 вертолёта закуплены различными коммерческими
структурами левобережных районов. Под юрисдикциею т.н. ПМР переведен
личный состав батальона обслуживания вертолётной эскадрильи российских
вооружённых сил.
В связи с выводом из бендерской крепости частей российских
вооружённых сил, предпринимаются значительные усилия по захвату
незаконными формированиями освобождаю-щихся казарм и территории
военных городков. Так, один из батальонов пограничной охраны
самопровозглашенной республики занял бывшее расположение зенитно-
ракетной бригады в бендерской крепости. Под юрисдикцию местных властей
передан и бывший военный завод по ремонту автомобильной техники,
расположенный также на территории бендерской крепости.
МИНИСТЕРСТВО ОБОРОНЫ РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА

(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.340
Comunicat despre întâlnirea conducerei Republicii Moldova cu
conducerea Transnistriei
10 mai 1993

КОММЮНИКЕ
О ВСТРЕЧЕ РУКОВОДСТВА РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА С
РУКОВОДСТВОМ ПРИДНЕСТРОВЬЯ
Исходя из стремления и готовности достичь справедливого
политического урегулирования кризиса исключительно мирными средствами
и в целях развития начавшегося политического диалога, 10 мая 1993 года
523
состоялась очередная встреча руководства Республики Молдова с
руководством Приднестровья.
В ней приняли участие М.И.Снегур, П.К.Лучинский, А.Н.Сангели,
И.Н.Смирнов, Г.С.Маракуца, А.А.Караман, ряд руководителей министерств,
ведомств, предприятий.
Участники встречи констатировали, что вопросы государственно-
территориального устройства Республики Молдова являются опреде-
ляющими для окончательного разрешения конфликта.
Достигнуто согласие, что существующие противоречия будут
преодолеваться в ходе дальнейших встреч, деятельности созданных для этих
целей комиссий.
Найдено взаимопонимание по основные принципам, которые должны
стать основой дальнейшего политического диалога.
Было отмечено, что несмотря на ещё сохраняющиеся разногласия,
необходимость решения назревших экономических проблем, восстановление
традиционных хозяйственных связей не терпят дальнейших отлагательств и
служат жизненным интересам населения.
Одновременно работавшая группа экспертов по экономическим
вопросам обсудила и выработала общий подход к решению ряда проблем,
таких как: деятельность транспортной системы, финансово-банковских
взаимоотношений, функционирование органов статистики.
По данным вопросам подготовлены к подписанию соответствующие
протоколы.
Движимые стремлением придать процессам урегулирования
конфликта стабильный, необратимый характер, участники диалога
подтвердили стремление исключить военно-силовые методы и угрозу
силой в решении спорных вопросов, воздерживаться от каких-либо
действий, способных дестабилизировать обстановку в зоне конфликта, и
тем самым препятствовать миротворческим усилиям.
Встреча проходила в откровенной, конструктивной обстановке.
10 мая 1993 года
(http://www.transnistria.md/upload/docs/0004.gif
http://www.transnistria.md/upload/docs/0005.gif)

Nr.341
Comunicat de presă cu privire la întâlnirea Preşedintelui Federaţiei Ruse,
B.Elţin, cu Preşedintele Republicii Moldova, M.Snegur
15 mai 1993

Коммюнике
о встрече Президента Российской Федерации Б.Н. Ельцина и Президента
Республики Молдова М. И. Снегура.
Президент Российской Федерации и Президент Республики Молдова по
взаимной договоренности провели 15 мая 1993 года встречу в Москве, в ходе
которой проанализировали ход реализации Соглашения о принципах мирного
524
урегулирования вооруженного конфликта в приднестровском регионе
Республики Молдова от 21 июля 1992 года.
Стороны высоко оценили деятельность миротворческих сил России,
Республики Молдова и Приднестровья в зоне безопасности, созданной для
разъединения сторон в конфликте.
Президент Российской Федерации выразил удовлетворение в связи с
согласованием сторонами в конфликте текста документа об основных
принципах урегулирования социально-политического конфликта в
Приднестровском регионе, который закладывает юридическую базу для
четкого разделения компетенции и сфер ответственности сторон при
определении особого статуса региона в составе Республики Молдова и призвал
к его скорейшему подписанию.
Б.Н. Ельцин и М.И. Снегур констатировали, что переговоры по подготовке
Соглашения о статусе, порядке и сроках вывода воинских формирований
Российской Федерации, временно находящихся на территории Республики
Молдова, ведутся в конструктивном духе. Президенты подтвердили общую
позицию, которая разделяется руководством Приднестровья, в том, что сроки
вывода российских войск будут синхронизированы с политическим
урегулированием конфликта и определением особого статуса приднестровского
региона Республики Молдова.
Президенты России и Молдовы вновь обращаются с призывом к
соответствующим местным властям зоны конфликта проявить
снисходительность к арестованным во время трагических событий летом
прошлого года лицам и передать рассмотрение их дел в Верховный Суд
Республики Молдова.
Президенты подтвердили свое стремление к расширению
межгосударственных российско-молдавских отношений на основе
традиционной дружбы народов двух стран при строгом соблюдении прав
человека и национальных меньшинств.
Желая укреплять политические, торговые, экономические и культурные
связи Российской Федерации и Республики Молдова, придать им новое
качество, президенты условились о более тесном взаимодействии в рамках
Содружества Независимых Государств.
Президенты приветствовали образование парламентских групп дружбы и их
намерение сотрудничать в создании условий для подготовки ратификации
Верховным Советом РФ Договора о принципах межгосударственных отношений
Российской Федерации и Республики Молдова от 22 сентября 1990 года.
МИД РФ
Согласовано с молдавской стороной (М.И. Снегур)
Г. Берденников [подпись]

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu.

Trupele ruse în Republica Moldova…,p. 245)

Nr.342
525
 Declaraţia MAE al Republicii Moldova în legătură cu cuvântarea
Preşedintelui Rusiei Boris Elţin la consfătuirea conducerii Ministerului
Apărării al Rusiei din 10 iunie 1993
15 iunie 1993

Luând act de cuvântarea rostită de către dl. Boris Elţin, Preşedintele Federaţiei
Ruse, la consfătuirea conducerii Ministerului Apărării al Rusiei, Ministerul
Afacerilor Externe al Republicii Moldova consideră necesar să reitereze poziţia
principială a Republicii Moldova expusă în repetate rânduri referitor la retragerea
neîntârziată, completă şi necondiţionată a Forţelor armate străine de pe teritoriul
Moldovei, ceea ce este prevăzut şi în documentele CSCE şi ale altor organizaţii
internaţionale. În acest context ideea lansată de Preşedintele Boris Elţin, în cadrul
reuniunii amintite mai sus, şi anume privind posibilitatea creării unor baze militare
ruse pe teritoriul unor foste republici sovietice, este inacceptabilă sub nici o formă
pentru Republica Moldova. Totodată, Ministerul Afacerilor Externe al Republicii
Moldova salută cea de-a doua variantă expusă de dl. Boris Elţin vis-à-vis de aflarea
Forţelor militare ruse în străinătate – retragerea armatelor ruse din toate țările” ex-
URSS, considerând-o drept oportună şi realistă, fiind în interesul atât al Republicii
Moldova, cât şi al Federaţiei Ruse. În această ordine de idei semnarea în viitorul
apropiat a unui acord moldo-rus cu privire la retragerea neîntârziată şi
necondiţionată a Forţelor militare ruse de pe teritoriul Moldovei va contribui nu
numai la soluţionarea politică a conflictului din raioanele de est ale Moldovei, dar
şi la dezvoltarea în continuare a bunelor relaţii între Republica Moldova şi
Federaţia Rusă, la creşterea credibilităţii şi prestigiului Rusiei în lume.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 253)

Nr.343
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 372 din 18.06.1993 Cu
privire la principiile de activitate şi protecţie socială a observatorilor
militari şi contingentului pentru regimul de încetare a focului şi
securitate în zona de conflict
18 iunie 1993

Publicat : 30.06.1993 în Monitorul Oficial Nr. 6 Data intrarii in vigoare :

30.06.1993
MODIFICAT
HG1277 din 21.12.00, MO166-168/31.12.00
HG499 din 01.06.99, MO59/10.06.99
HG1183 din 23.12.97, MO12/19.02.98
HG515 din 12.08.93, MO8/30.08.93
HG214 din 10.04.96, MO35-37/11.06.96 art.262

526
 În conformitate cu prevederile Convenţiei cu privire la principiile
reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova
din 21 iulie 1992, Guvernul Republicii Moldova
HOTĂRĂŞTE :
1. Se pune în sarcina Ministerului Apărării:
completarea contingentului militar şi a grupului de observatori militari conform
articolelor 14, 15, şi 16 ale Regulamentului provizoriu cu privire la principiile de
bază ale creării şi activităţii grupului de observatori şi contingentului militar,
abilitate cu dezamorsarea conflictului armat din zona nistreană a Republicii
Moldova, precum şi cu soldaţi în termen;
asigurarea formaţiunilor sus-enumerate cu armament şi muniţii, resurse
tehnico-materiale, echipamente, produse alimentare, combustibil şi alte materiale
necesare pentru buna lor funcţionare.
Efectivul contingentului militar şi al grupului de observatori militari
(exceptînd militarii încorporaţi în serviciul militar activ) este asigurat gratuit cu
toate tipurile de subzistenţă conform normelor în vigoare ale Ministerului Apărării.
2. Organele autoadministrării locale, de comun acord cu Ministerul Apărării,
vor asigura cazarea contingentului militar şi a grupului de observatori militari şi le
vor crea condiţiile necesare pentru desfăşurarea conformă a activităţii.
3. Militarii, rezerviştii, persoanele civile, care fac parte din contingentul
militar, precum şi efectivul de trupă şi corpul de comandă al organelor afacerilor
interne, colaboratorii Ministerului Securităţii Naţionale, care îşi exercită permanent
funcţiunile în zona de securitate beneficiază de următoarele drepturi:
la păstrarea locului de muncă şi salariului mediu, care nu va fi mai mic decît
salariul mediu pe republică (calculat în baza salariului mediu pe republică pentru
trimestul precedent). Persoanelor, care pînă la angajarea în contingentul militar nu
au fost încadrate în cîmpul muncii, li se achită un salariu în mărimea salariului
mediu lunar pe republică din contul mijloacelor bugetului de stat, alocate
Ministerului Apărării;
la menţinerea rîndului pentru asigurarea cu spaţiu locativ şi menţinerea în
instituţii preşcolare a locului pentru copii;
la asistenţă medicală gratuită pentru perioada aflării în contingentul militar sau
grupul de observatori militari, iar în caz de rănire, contuzionare, mutilare sau
îmbolnăvire în exerciţiul funcţiunii - pe întreaga durată a tratamentului;
la un concediu plătit la locul de muncă sau de serviciu militar cu o durată de 5
zile lucrătoare pentru fiecare lună de aflare în contigentul militar sau în grupul de
observatori, dar nu mai mare de 30 zile calendaristice pentru întreaga perioadă de
aflare în contingentul militar sau grupul de observatori după expirarea termenului
stabilit în contract.
4. Durata aflării în contingentul militar sau grupul de observatori, în perioada
regimului de securitate în zona conflictului armat se include în vechimea în muncă
pentru stabilirea pensiei, luîndu-se în calcul pentru fiecare zi de aflare în zona de
securitate cîte o zi şi jumătate vechime în muncă.
Durata serviciului permanent din subdiviziunile de poliţie dislocate în
municipiul Bender şi raionul Dubăsari în perioada regimului de securitate în zona
conflictului armat se include în vechimea în muncă pentru stabilirea pensiei,
527
luîndu-se în calcul cîte o zi şi jumătate vechime în muncă pentru fiecare zi de aflare
în zona de securitate
[Pct.4 modificat prin HG1277 din 21.12.00, MO166-168/31.12.00]
[Pct.4 modificat prin HG499 din 01.06.99, MO59/10.06.99]
[Pct.4 în redacţia HG1183 din 23.12.97, MO12/19.02.98]
[Pct.4 în redacţia HG515 din 12.08.93, MO8/30.08.93]
[Pct.5 abrogat prin HG214 din 10.04.96, MO35-37/11.06.96 art.262]
6. Ministerul Finanţelor să prelimineze în devizul de cheltuieli al Ministerului
Apărării alocaţiile necesare întreţinerii contingentul militar şi grupului de
observatori din partea Republicii Moldova.
7. Prevederile prezentei hotărîri sunt valabile pe toată durata de activitate a
grupului de observatori militari şi a contingentului militar pentru regimul de
încetare a focului şi securitate în zona conflictului armat.
PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA MIRCEA SNEGUR
(http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=296212)

Nr.344
Scrisoare a comandantului de front al „Republicii Abhazia”, M.V.
Kişmari, cu privire la participarea grupului special „Delfin” din
pretinsa “RMN” la luptele din Abhazia
9 iulie 1993

Первому Заместителю Министра Внутренних

Дел Приднестровской Молдавской Республики
Генерал-майору Матвееву Н.С.
Командование Восточного фронта обороны Республики Абхазия ходатайствует
о присвоении очередных воинских званий ниже перечисленным
военнослужащим группе специального назначения «Дельфин» БМСН «Днестр»
Приднестровской Молдавской Республики
капитану Терентьеву Андрею Валентиновичу,
капитану Пименову Юрию Николаевичу,
капитану Бутько Александру Николаевичу,
ст. л-ту Данилину Игорю Федоровичю,
л-ту Колугарян Николаю Николаевичу,
пр-ку Цуркан Анатолию Захаровичу,
пр-ку Рыжикову Евгению Михайловичу,
пр-ку Кулакову Юрию Владимировичу,
которые проявили отвагу и мужеств в боях за свободу и независимость
Республики Абхазия.
Командующий фронтом Восточного
направления обороны Республики Абхазия
Подполковник Кишмария М.В.
9 июля 1993
(Arhiva alcătuitorilor)

528
 Nr.345
Din declaraţia Comisiei Unificate de Control privind misiunea Forţelor
pacificatoare de control
21 iulie 1993

FORȚE PACIFICATOARE DE CONTROL

DIN DECLARAŢIA COMISIEI UNIFICATE DE CONTROL
La 21 iulie 1993 s-a împlinit un an din ziua semnării de către Federaţia Rusă
şi Republica Moldova a Convenţiei «Cu privire la principiile de reglementare
paşnică a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova». Potrivit
convenţiei încheiate, in scopul pacificării părţilor implicate în conflict a fost creată
o zonă de securitate sub controlul unor forţe pacificatoare unificate (FPU),
compuse din contingente militare dispuse de Rusia, Moldova şi regiunea nistreană.
Conducerea politică şi militară a FPU a fost pusă în sarcina Comisiei Unificate de
Control (CUC).
Forţele pacificatoare unificate ale Federaţiei Ruse, Republicii Moldova şi
regiunii nistrene, interacționând cu organele locale de autoadministrare şi
structurile organelor de drept, controlează situaţia. Se lucrează activ în vederea
depăşirii consecinţelor conflictului armat. Subunităţile de geniu ale FPU au
deminat majoritatea câmpurilor, livezilor, viilor şi obiectivelor (dezamorsând peste
11 mii mine şi obiecte explozive). Au fost confiscate peste 600 unităţi de arme de
foc deţinute ilegal de cetăţeni, cel puţin 1000 de grenade şi peste 100 mii unităţi de
muniţie.
La momentul de faţă CUC, execută în zona securităţii conducerea nemijlocită
a grupelor operative şi de anchetă pentru apărarea ordinii publice, combaterea
criminalităţii şi căutarea persoanelor date dispărute. Comisia încearcă să facă tot
posibilul pentru îmbunătăţirea comunicaţiei de transport, reîntoarcerea refugiaţilor
la locurile permanente de reşedinţă.
(M.S., 24 iulie 1993)

Nr.346
Raportul nr. 7/1993 al Misiunii CSCE în Republica Moldova
29 iulie 1993

Summary
This report is devoted to military issues which influence the overall situation
in the Republic of Moldova; some general political topics with a direct link to the
military situation will also be taken into consideration. The report notes the current
extent and relative strengths of the various armed forces in Moldova; summarizes
negotiations on withdrawal of foreign forces and mentions problems occurring in
the security zone and elsewhere. It goes on to make several interim comments
indicative of lines of investigation the mission is pursuing along with some brief
suggestions for confidence building.
529
 Introduction
Without trying to enter into detail on the overall significance of the strategic
dimension, we must note the importance of the region in which Moldova is located.
Lying at the crossroads of the Slavic world, the Black Sea and the Balkans,
Moldova, along with Odessa, was traditionally the headquarters for powerful forces
with a military mandate aimed at the south and east. Although these forces have
been substantially reduced, large stocks of armaments remain stockpiled here.
During recent missions to Kiev, Moscow and Bucharest this mission could not but
take notice of the sensitivities that remain active in the region. The continuing
foreign military presence in Moldova nourishes fears in Romania and Ukraine,
providing ground for continued preparedness in the latter in particular. It should
come as no surprise, in view of Moldova's strategic location, that the continued
presence of foreign forces there is viewed as internationally destabilising.
In the domestic Moldovan context the presence of foreign forces is significant
in several respects, which explains why it figures prominently in our mission's
mandate. The Republic of Moldova, whose independence our mandate supports,
calls repeatedly for the departure of foreign forces. The presence of the 14th
Russian army strengthens one of the domestic negotiating partners, maintains
hopes for reversion to earlier political affiliations on the left bank and thus plays a
key role in local politics. The Russian forces are training left bank forces in a
situation of past intercommunal conflict. They have custody of weapons some of
which have gone into circulation. These are only a few of the many possible
examples that illustrate the key role of the military dimension in this country and
the region.
1. The Armed Forces of the Republic of Moldova
Within the framework of Moldovan Military doctrine, which provides for a
general defensive posture for the Moldovan Armed Forces and is being dealt with
in a parliamentary commission, the planned personnel strength is now to be set at
only 10,000 instead of the originally planned 20,000. The weak economy of the
country and parliamentary wishes for demilitarization were the main reason for this
decision. Moldovan military law and decrees provide excellent legal base for the
build-up of armed forces in a democratic state.
With the creation of its own armed forces, the Republic of Moldova is
contributing to a natural process of defining its national integrity and sovereignty.
However, the massive publicity in the Moldovan media on this issue is not helpful;
it is exploited by the leaders and media of the left bank Dniester areas as a proof of
aggression and threat.
The Moldovan Armed Forces use the equipment the Soviets left in the
country; it appears sufficient for three motorized brigades (in Cahul, Chisinau and
Balti) but too little and of low quality for supporting units and the air force brigade.
These three units, one artillery and one engineers' brigade, a secondary military
school and air force units provide training for the conscripts. At first sight, this
training - at least in one of the motorized brigades the Mission was invited to -
seems to be effective. The major drawback for these units is the bad condition of
the old barracks, the lack of good accommodation for the cadres, and vacancies in
officer ranks at all levels.
530
 2. The Local Armed Forces in the left bank Dniester Areas.
Exact numbers in terms of the personnel strength of these forces and their
materiel are not available. Estimates are 5,000 in terms of active personnel and
include the formation of four motorized brigades (in Ribnita, Dubossari, Bendery
and Tiraspol). The personnel of these units is 30-40% complete. One engineers'
battalion, some artillery, battle tanks, armored personnel carriers, and helicopters
are thought to have been organized as supporting units.
During the military conflict of 1992, this engineers' battalion, previously an
engineering unit of the 14th Army, was transferred with its equipment to the
jurisdiction of the military authorities of the left bank Dniester areas, which led to a
protest from the Moldovan government to President Yeltsin. Recently, officers and
soldiers of this battalion voted to return to the jurisdiction of the 14th Army.
Authorities of the left bank declared this act illegal.
The authorities of the left bank Dniester areas have allocated important sums
of money to produce weaponry in enterprises in Ribnita. The production of
armaments had been interrupted last year during the armed conflict. The restart was
ordered after Russia had granted financial aid to the authorities of the left bank.
The production program includes rifles, small guns, 82mm mortars, rocket
launchers of smaller caliber and ammunition.
Though the general military situation in the left bank can be described as calm,
there are still numerous incidents in the security zone, where only peace-keeping
forces are supposed to operate, but often small numbers of illegal left bank units
act as participants or even provoke those incidents. The media here have reported
many incidents in and outside the security zone which point to a danger to general
security and even to the future general climate of governance on the left bank.
The build-up of four brigades with several supporting units, including battle-
tanks, and the training of a relatively large reserve capacity under the authorities of
the left bank Dniester areas is a fact. Furthermore, there are also paramilitary units
in the left bank, like the forces of internal security (one battalion called "Delta" and
the "Dniester" battalion), border guards and hundreds of Cossacks. This military
build-up under the rule of the separatists in Tiraspol diminishes the chances for a
common future within the Republic of Moldova, because the passage of time could
contribute to the physical constitution of an unrecognized system, with capabilities
including internal political control as practiced in the past by unreformed
communist systems.
3. The Peace-keeping Forces
The peace-keeping forces -consisting of two battalions (plus one in reserve)
of the left bank Dniester areas, three Moldovan and five (plus one in reserve)
Russian battalions - are stationed in the security zone on both sides of the Dniester
river; they fulfill their task efficiently, although officers and soldiers of the peace-
keeping forces complain that their salaries are too low.
The Trilateral Joint Control Commission (JCC), composed of delegation of
Russia, Moldova and the left bank Dniester areas, is an instrument of joint
command, concentrating on military issues of the peace-keeping forces, control
posts, and incidents. It meets every week in Bendery. On the first anniversary of

531
the Moscow agreement of July 21, 1992, the Commission issued a useful review,
which is attached as annex 1.
The request of the CSCE Mission to attend these meetings has been supported
only by the Moldovan side. The authorities in the left bank Dniester areas have
said, possibly with Russian support, they will permit such a participation of the
CSCE Mission only on the basis of an agreement between the Mission and the
JCC. Talks about the form and content of such a document, within the framework
of the CSCE terms of reference, have been initiated by the CSCE Mission. So far,
the Mission has on sufferance performed several functions in the security zone,
though there were references to the safety of our military personnel by some
officials of the left bank, which came across as something akin to threats.
The Quadripartite Commission (Russia, Ukraine, Moldova, Romania) was
established in April 1992, but its observers had to leave the area during the armed
conflict in June 1992. Later, this Commission assembled in Chisinau several times;
although, for the time being, as previously reported, no meetings are occurring.
Recently President Snegur said in an interview that lately the operation of the
quadripartite mechanism had been stopped, and not because of Moldova, nor Romania,
nor Ukraine, but because of Russia, which had a special position on this matter.
4. The 14th Russian Army
The present strength of the 14th Army does not even reach that of a standard
mechanized division; estimates are that there are 2,000 officers and
noncommissioned officers, and 3,000 - 5,000 soldiers, depending on the number of
conscripts having been trained and contracted by the army.
The role of the commander and its staff is, however, important. General Lebed
is a popular person among the Slavic population of Moldova, because - in their
perception - he put an end to the civil war by taking the decision to employ his
units. Moreover, he can count on a large degree of support from the population of
the left bank Dniester areas in his struggle against what is described as corruption
in some political circles there. The fact that soldiers from the left bank who,
because of better wages and living conditions, want to go over to the 14th Army,
encounter legal threats from the left bank authorities, increases the tension between
General Lebed and left bank's policy-makers.
General Lebed's personal opinion is that the 14th Army contributes to a stable
political situation in the area. This opinion is shared by many in the left bank
Dniester areas, while in Chisinau the presence of the 14th Army in Transnistria is
considered a factor of instability.
In a strategic sense, the stationing of the 14th Army on Moldovan soil could
serve as a bridge head for bringing in Russian forces in a future crisis, but
geography would allow this only if Ukraine agreed to it. The huge amount of
military equipment and supplies now under the control of the 14th Army could
easily fall into civilian hands in case of a civil war, as already happened to some
extent in 1992. A great number of left bank soldiers were and are being trained by
the 14th Army and become a reserve potential for Tiraspol. All this supports the
view that the presence -and an uncontrolled dissolution -of the 14th Army appears
as a considerable potential threat to the long-term prospects for a peaceful future in
Moldova and the area.
532
 5. Withdrawal of Foreign Military Forces
Foreign - in this case Russian -military forces occupy a key role in the
Moldovan dilemma. The sixth round of talks between Russia and Moldova on the
withdrawal of foreign troops from Moldovan soil took place on 22 and 23 June in
Chisinau. On most items, the delegations found agreement, but one article,
concerning the time-frame for the withdrawal of the 14th Army, remains unsettled.
The Moldovan side insists on completion by 1 July 1994. Russia originally
proposed 1 January 1995, but after the communiqué of 15 May 1993, following the
meeting of presidents Snegur and Yeltsin, the Russians have taken the view that the
withdrawal of the Russian units is to be synchronized with a political settlement of
the conflict involving a special status for the left bank Dniester areas of the
Republic of Moldova. Moldovan officials have stressed that the synchronization of
these two processes does not automatically imply the same time frame for both of
them. We should note here that the mandate of the CSCE Mission, subscribed to by
Russia, refers to "early" withdrawal. We consider the time has come to agree on a
date and that it should indeed be an early one.
The pace of Russian negotiations in Moldova can fairly be described as slow -
not only in the talks about the withdrawal of the 14th Army, but also in their
position towards the cooperation of the CSCE Mission with the Trilateral Joint
Control Commission. The next round of negotiations is scheduled for the end of
August 1993 in Moscow. Based on its mandate and endorsed by Moldova, the
CSCE Mission proposes it attend these negotiations. Russian consent is pending.
In connection with the debates on withdrawal, it may be helpful to focus directly
on some of the arguments used:
a) One view, advanced on the left bank, is that the 14th Army is necessary to
protect the population there from the right bank. However, the Republic of
Moldova has reduced the planned size of its military force and there is a reputable
authority which accepts CSCE principles, including minority rights. More
fundamentally, the internal political evolution on the right bank has been important
and a strong majority now clearly supports long term independence, which is only
feasible on the basis of a firm accommodation with all Moldovans. This is
insufficiently realized or accepted on the left bank, partly because of the
propaganda war being waged against Chisinau.
b) A pure political agreement is viewed by Russia and the left bank authorities
as being a prerequisite for withdrawal. However, this standpoint seems to be the
basis for a vicious circle. So far, the political demands of the left bank leaders have,
if anything, stiffened on the past two years; they fall short of accepting the unified
country recognized by the international community and envisaged by CSCE
members. It is a fair assumption that the continuing presence of the 14th Army has
hindered the political negotiations. We believe that Russia, which recognizes the
independence of Moldova, should focus on this question.
c) At the same time the opinion often encountered in political circled in
Moldova that the withdrawal of the Russian army will solve all problems is rather a
simplification of a situation marked by economic, ideological, language and ethnic
differences which must be accommodated by considerable decentralization and
delegation of decision-making power in appropriate sectors.
533
 d) Some people ask whether there would not be a military vacuum if the 14th
Army left tomorrow. In response to this, it is true to say that portions of the left
bank's population feel the need for the reassurance in terms not only of language and
political preferences but also military structures. Genuine peace-keeping forces,
including Slavic ones, subordinated to international control would therefore be
desirable. Concomitantly, the withdrawal of the 14th Army would result in transfer of
considerable personnel to the Armed Forces of the Republic of Moldova. The future
of the local left bank forces should be discussed by the parties. One Moldovan armed
forces should be trained, managed and portrayed on the basis of a vocation for
national unity so that all citizens "recognize themselves" in it.
6. Conclusions and Suggestions.
The Republic of Moldova is building up defense forces of its own with an
overall personnel strength of 0,25% of the population. This is occurring in a
democratic environment and appears to be reasonable course for a small and
economically weak European country. The left bank Dniester areas are proceeding
to construct military forces that exceed those of the central government in relation
to the small population, in a political environment that has not much changed since
Soviet days. It appears that this is likely to be hard for the economy of the left bank
to support over the mid-term and that, more importantly, it could jeopardize the
peaceful evolution of the whole area.
There exist informal and personal contacts between the military authorities of
the Republic of Moldova and the left bank. We recommend that these contacts be
multiplied and that some of them even be institutionalized on a regular basis. The
CSCE Mission could promote this procedure.
The CSCE Mission could also facilitate the exchange of information
concerning organization, personnel strength, equipment and stationing of military
forces, between the republic of Moldova and the authorities of the left bank
Dniester areas.
For political and military incidents, especially in the security zone, but -if
necessary - also in other areas, a standard procedure for checking these incidents
with participation of the CSCE Mission should be established.
7. The Role of the CSCE Mission
After three months, the role of the mission in the military sector is still
developing and needs further support from the participating States and the parties.
We reiterate the following requests:
a) that the Mission be admitted as an observer at the negotiations on the
withdrawal of the 14th Army (see the letter attached as annex 2)
b) that the Mission be permitted to attend meetings and other activities of the
Trilateral Joint Control Commission.
c) that it be recognized that, over and above current political differences, there are
benefits for all sides in diminishing tensions and seeking a security climate that
will reduce the danger of conflict and that in this context discussions with CSCE
military members should be welcomed in a positive spirit.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 260)

534
 Nr.347
Notă a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova
către Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse cu rugămintea de
a i se retrage paşaportul diplomatic rusesc lui G.Maracuţa
5 august 1993

Conform datelor de care dispunem, pe data de 2 februarie 1993 serviciul

consular al Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse a eliberat un paşaport
diplomatic lui Maracuţa Grigorii Stepanovici, preşedintele sovietului suprem al
anticonstituţionalei republici moldoveneşti nistrene.
La 27 iulie 1993 serviciul consular al Ministerului Afacerilor Externe al
Federaţiei Ruse a adresat Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Moscova o notă
cu rugămintea de a i se acorda viză de intrare în ţara respectivă.
Ţinînd cont de faptul că pe teritoriul oricărui stat perfectarea actelor de călătorie
în străinătate ţine în exclusivitate de competenţa organelor respective ale statului dat,
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova îşi exprimă serioasa îngrijorare,
considerînd că în felul acesta Ministerul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse practic
ignorează acordurile dintre ţările noastre şi căutarea căilor de soluţionare paşnică a
conflictului transnistrean.
În legătură cu cele expuse mai sus, considerăm oportun ca Ministerul Afacerilor
Externe al Federaţiei Ruse să retragă paşapoartele pentru străinătate eliberate lo-
cuitorilor Republicii Moldova şi ţinem să atragem atenţia asupra inadmisibilităţii unor
acţiuni similare pe viitor.
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova exprimă Ministerului
Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse asigurarea înaltei sale consideraţiuni.
Chișinău, 5 august 1993
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE
AL FEDERAȚIEI RUSE
or. Moscova
(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.348
Scrisoare a „ministrului apărării” al „Republicii Abhazia”, S.A.
Sosnaliev, cu privire la participarea grupului special “Delfin” din
pretinsa „RMN” la luptele din Abhazia
10 august 1993
ПЕРВОМУ ЗАММИНИСТРА ВНУТРЕННИХ ДЕЛ
ПРИДНЕСТРОВСКОЙ МОЛДАВСКОЙ РЕСПУБЛИКИ
Генерал – майору т. МАТВЕЕВУ Н.С
Уважаемый Николай Степанович!
С II мая по 10 августа 1993 г. На территории Восточного фронта
Республики Абхазия успешно действовала спецгруппа “Дельфин” батальона
милиции специального назначения “Днестр” в составе:
майор Терентьев А.В
535
майор Бутько А.Н
майор Пименов Ю.Н
капитан Данилин И.Ф.
лейтенант Рыжиков Е.Н.
лейтенант Цуркан А.З.
лейтенант Кулаков Ю.Н
Группа проводила диверсионные работы во фронтовом тылу грузино-
фашистских войск, вела успешные разведывательные и боевые действия,
организовывала и проводила задержание особо опасных рецидивистов на
территории гарнизона блокадного города Ткуарчал. Грамотно, с высоким
профессионализмом группой был осуществлен прием сотрудников
Государственного Комитета по чрезвычайным ситуациям России (ГКЧС),
вывод и сопровождение колонны беженцев из блокадного города без потерь.
Командированная в Абхазию из Приднестровской Молдавской республики
спецгруппа "Дельфин" за время ведения боевых действий провела 12 боевых
операций в тылу противника, в результате которых поврежден самолет,
взорвана радио-релейная станция, захвачена одна единица боевой техники,
уничтожено 34 единицы живой силы противника.
Сотрудниками группы было проведена операция по дезинформации и
дезориентации противника, позволившая начать успешное настуление по всей
линии фронта.
По непроверенным данным из г. Тирасполя, вышеназванные сотрудники
были уволены из БМСН "Днестр"' по не известной для нас причине.
Проявленные ими мужество и самоотверженность при оказании
интернациональной, помощи Республике Абхазия дают основание просись Вас
разобраться в этом вопросе и восстановить в правах вышеназванных сотрудников.
Министр Обороны
Республики Абзазия
Генерал-майор Сосналиев С.А
10.08.93

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica

Moldova…,p. 269)

Nr.349
Scrisoare a Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, către
Preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin
23 august 1993
№ PMS-97
23 августа 1993
Президенту Российской Федерации
господину Ельцину Борису Николаевичу
Глубокоуважаемый Борис Николаевич,
Судьба распорядилась таким образом, что мы оба возглавляли наши
государства в решающее для их истории время. Без сомнения, это является не
только большой честью для нас, но и налагает высочайшую ответственность
536
за сохранение и в дальнейшем прочных и дружественных связей между
нашими народами.
Именно поэтому в этот сложный политический период считаю
необходимым обратиться к Вам с призывом консолидировать наши усилия и
дать решительный отпор антидемократическим, реакционным силам,
стремящимся разрушить то доброе и сокровенное, что создавалось веками
народами наших стран.
В условиях крайней политизации общества становится фактически
невозможным дать убедительные, обоснованные ответы на очевидные
вопросы.
Так, вызывает недоумение тот факт, что по истечении почти трех лет со
времени ратификации Парламентом Республики Молдова Договора о дружбе
и сотрудничестве с Россией адекватного решения со стороны Верховного
Совета Российской Федерации до сих пор не последовало.
Руководство Республики Молдова очень встревожено и развитием
событий в восточных районах республики, хотя я со своей стороны вновь
подтверждаю исключительное значение подписанного нами Соглашения от
21 июля 1992 года*.
В условиях, когда в приднестровской зоне находятся миротворческие силы
трех сторон, мы убедились, что, несмотря на существующие противоречия
между командованием 14-й российской армии и некоторыми лидерами
тираспольского режима, руководство антиконституционной ПМР использует ее
присутствие на территории Приднестровья в качестве щита для незаконных
государственных структур, включая армию, демонстративно игнорируя все
усилия Молдавской Стороны по окончательному мирному урегулированию
конфликта. Так, вопреки всем соглашениям, тираспольские лидеры
предпринимают меры по укреплению своих воинских формирований,
численный состав которых в последнее время удвоился. Имеют место попытки
незаконного захвата территорий и имущества воинских частей. 17 августа
текущего года вооруженная группа из состава тираспольских незаконных
воинских формирований попыталась захватить Бендерскую крепость, на
территории которой ныне располагается воинская часть из состава 14-й
российской армии. Не может не вызывать сожаления и факт передачи 7 августа
с.г. со стороны Вооруженных Сил Российской Федерации двух вертолетов
вооруженным формированиям самопровозглашенной Приднестровской
республики. Этот случай расценен нами как умышленное действие,
направленное на дестабилизацию ситуации в восточных районах республики, в
связи с чем Министерство иностранных дел Республики Молдова направило
ноту протеста Российскому внешнеполитическому ведомству.
Постоянно выдвигая нереальные и юридически необоснованные
требования, тираспольские лидеры умышленно препятствуют
осуществлению переговорного процесса по выработке основных принципов
специального статуса региона. Переговорному процессу препятствует также
и провокационная позиция, занятая Тираспольской Стороной в деле так
называемой "террористической группы Илашку". Все попытки руководства

*
Identic cu originalul
537
Республики Молдова, а также и других международных организаций убедить
тираспольских лидеров освободить незаконно содержащихся под стражей
граждан Молдовы или передать их законным правоохранительным органам
наталкиваются на категорический отказ. Этот факт вызывает законное
возмущение граждан, дестабилизируя ситуацию в республике. Последней
акцией протеста является проводимая перед зданием Правительства с 21
августа с.г. голодовка жен тираспольских политических заключенных.
По нашим достоверным данным, вызывающим фактом является и то, что
по ходатайству самопровозглашенных ПМР и Гагаузской республики
соответствующим комиссиям ВС Российской Федерации дано указание
подготовить необходимые документы для их признания и внесения на
обсуждение очередной сессии.
Необъяснимым является и систематический отказ МИДа Российской
Федерации участвовать в работе четырехсторонней комиссии по
урегулированию конфликта, что привело практически к блокированию этого
механизма.
К большому сожалению, оправдались и предположения наших экспертов
о том, что Центральный банк России и в дальнейшем будет обеспечивать
наличными купюрами соответствующие банки Приднестровья, игнорируя
тем самым Указ Президента Республики Молдова и грубо вмешиваясь во
внутренние дела другой страны.
Тревожен и тот факт, что МИД России, будучи призванным оказывать
практическое содействие в решении этих вопросов, выдает 2 февраля
текущего года дипломатический паспорт одному из руководителей
самопровозглашенной ПМР Г. Маракуце и ходатайствует перед посольством
США в Москве об открытии ему визы, нарушив тем самым Венскую
конвенцию от 24 апреля 1963 года.
Нет сомнения в том, что эти и аналогичные действия, а также отказ
депутатов Приднестровья участвовать в работе сессии не могли не
способствовать блокированию проекта решения нашего Парламента о
ратификации Алма-Атинского Соглашения о создании СНГ, что заметно
усилило напряженность в нашем обществе.
Многоуважаемый Борис Николаевич!
Молдавский народ всегда был рядом с русским народом,
доказательством чего служит и наше отношение к России в тяжелые
августовские дни 1991 года. Мы хорошо понимаем и трудности настоящего
периода для Вас как руководителя великой страны, но я обращаюсь к Вам как
к сильной личности, которая, без сомнения, во имя взаимопонимания и
укрепления доверия между нашими народами сможет найти приемлемые
решения для преодоления искусственных препятствий на пути практической
реализации наших совместных решений.
С уважением
(подпись) Мирча СНЕГУР

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…,p. 270)

538
 Nr.350
Declaraţia Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova cu
privire la participarea comandantului Armatei a 14-a, Alexandr Lebed, la
alegerile în Sovietul Suprem al autoproclamatei „RMN”
14 septembrie 1993

La recentele alegeri suplimentare în Sovietul Suprem al autoproclamatei Republici

Moldoveneşti Nistrene, generalul Alexandr Lebed, manifestând încă o dată tradiţionala
lipsă de scrupule şi neglijând înţelegerile existente între Preşedinţii M. Snegur şi B.
Elţin a acceptat să-şi depună candidatura şi a fost ales în calitate de deputat.
Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Moldova declară, că acordul unui
cetăţean străin, comandant al unor trupe străine, aflate temporar pe teritoriul
Republicii Moldova de a-şi prezenta candidatura şi participarea la alegerile
organelor anticonstituţionale ale pretinsei Republici Nistrene nu constituie altceva
decât un amestec brutal în treburile interne ale statului suveran Moldova şi-l
apreciază drept o încercare a anumitor forţe din Rusia de a recunoaşte de facto
această pseudo formaţiune statală, drept un semnal al nedorinţei părţii ruse de a-şi
retrage unităţile militare dislocate pe teritoriul Republicii Moldova.
Exprimîndu-şi regretul şi îngrijorarea de a nu fi înregistrat pînă acum nici o luare
de atitudine, de a nu fi obţinut nici un răspuns la numeroasele declaraţii, note de
protest etc. pe marginea acţiunilor nesăbuite ale generalului Lebed, Ministerul
Afacerilor Externe al Republicii Moldova speră, că Guvernul Federaţiei Ruse va
lua de data aceasta toate măsurile necesare pentru a curma nişte activităţi
instigatoare ce pot pereclita atât situaţia din raioanele de est ale Moldovei cât şi
bunele relaţii dintre cele două ţări.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…,p.

274)

Nr.351
Discursul Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Moldova,
Nicolae Ţâu, rostit în cadrul celei de-a 48-a Sesiuni a Adunării Generale
a ONU (extras)
8 octombrie 1993

... Domnule Preşedinte ,

Au trecut mai mult de doi ani de la proclamarea independenţei Republicii
Moldova. Aspiraţia noastră de a deveni un stat democratic cu o economie de piaţă
este fermă, în ciuda dificultăţilor tranziţiei. Ţara noastră a făcut primii paşi în
această direcţie, angajîndu-se ireversibil pe drumul democraţiei. Această opţiune
fermă îşi are reflectare în eforturile noastre de a participa la cooperarea
internaţională, a cărei parte integrantă este respectarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.

539
 Republica Moldova a ratificat convenţiile internaţionale privind drepturile
omului. Guvernul şi-a asumat consecvent noi angajamente, pentru armonizarea
cadrului juridic intern cu standardele internaţionale.
Poziţia de principiu a Republicii Moldova asupra drepturilor omului a fost
reiterată la Conferinţa Mondială pentru Drepturile Omului. Din păcate, această
abordare constructivă a fost contestată de către forţele separatiste din Transnistria,
inspirate şi sprijinite din exterior. La puţin timp după proclamarea independenţei,
forţele pro-imperiale au început ostilităţile, care au condus la numeroase pierderi de
vieţi nevinovate şi încălcări flagrante ale drepturilor elementare ale populaţiei
autohtone din zonele controlate de separatişti.
Afirmaţiile unor forţe politice şi mijloace de informare în masă din Federaţia
Rusă, potrivit cărora conflictul este de natură interetnică, nu sînt adevărate. În realitate,
avem de a face cu un conflict politic, vizînd refacerea unei noi structuri imperiale.
Acuzaţiile forţelor pro-imperiale vizează insinuarea concluziei că drepturile omului în
Republica Moldova sunt încălcate şi că grupurile etnice sunt discriminate. În această
privinţă, este semnificativ să subliniem că aceste acuzaţii nu au fost confirmate de
Misiunile ONU şi CSCE care ne-au vizitat ţara în câteva rânduri.
Aceleaşi acuzaţii au constituit pretextul deciziei Federaţiei Ruse de a continua
prezenţa forţelor sale armate pe teritoriul ţării noastre.
Condiţia impusă pentru retragerea armatei 14 ruse, respectiv acordarea unui
statut juridic special raioanelor de est ale Moldovei, este o încercare de a menţine
în continuare această arie geografică, inclusiv Republica Moldova, în sfera de
influenţă a Rusiei.
Prezenţa forţelor militare străine pe teritoriul Republicii Moldova reprezintă
principala sursă de insecuritate şi instabilitate pentru ţara noastră. Aşa cum, pe
bună dreptate, a menţionat Secretarul general în “Raportul cu privire la activitatea
Organizaţiei”, problema retragerii armatei 14 rămîne principalul “obstacol” pentru
reglementarea conflictului. În acest context aş dori să mulţumesc Comunităţilor
Europene, care, în Memorandumul adresat Adunării Generale, au cerut retragerea
cât mai grabnică a tupelor străine din Moldova. Într-adevăr, în Transnistia, există
cantităţi uriaşe de tehnică militară şi stocuri de arme ale armatei 14, care ar putea fi
preluate cu uşurinţă de forţele separatiste, fapt care s-a întîmplat deja în timpul
ostilităţilor din 1992.Mai mult decât atât, numeroşi locuitori ai raioanelor estice
continuă să fie înrolaţi ilegal în armata 14. Acesta este un alt amestec flagrant în
afacerile interne ale Republicii Moldova şi o violare gravă a dreptului internaţional.
Astfel, bucurîndu-se de sprijinul politic, logistic şi moral al armatei 14, liderii
separatişti continuă să obstrucţioneze negocierile privind reglementarea paşnică a
conflictului. Astfel a fost împiedicată realizarea Acordului moldo-rus, din 21 iulie
1992, cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului militar din
raioanele de est ale Republicii Moldova.
Domnule Preşedinte,
Nivelul înalt de politizare a forţelor militare străine staţionate pe teritoriul ţării
noastre şi sprijinul dat de acestea regimului anticonstituţional din Transnistria
constituie principala ameninţare pentru independenţa, securitatea şi integritatea
Republicii Moldova. În acelaşi timp, prezenţa unei armate străine reprezintă un
obstacol major pentru reglementarea paşnică a conflictului din raioanele estice.
540
 Acesta este motivul pentru care considerăm inacceptabile propunerile insitente
ale Federaţiei Ruse de a i se încredinţa un mandat ONU pentru operaţiuni de
menţinere a păcii care să se desfăşoare în zone conflictuale de pe teritoriul fostei
Uniuni Sovietice.
În primul rînd, suntem convinşi că nici OSCE, nici Naţiunile Unite nu au
epuizat posibilităţile de soluţionare a conflictelor regionale.
În al doilea rînd, unul dintre criteriile de bază pentru participarea la operaţiuni
de menţinere a păcii este imparţialitatea. Avînd în vedere interesul evident al
Rusiei în aceste zone şi insistenţa sa de a-şi asuma un rol în menţinerea păcii, este
clar că aceste eforturi au ca scop continuarea şi justificarea prezenţei sale militare
pe teritoriile unor state independente şi suverane, membre ale ONU. Obiectivul
final îl constituie refacerea vechilor structuri imperiale cu binecuvântarea
Comunităţii Internaţionale.
Acceptarea unui precedent în privinţa funcţionării armatei 14 pe teritoriul
Republicii Moldova va fi, cu siguranţă, foarte periculoasă, nu numai pentru
teritoriile noilor state independente, dar şi pentru zonele adiacente.
Negocierile dintre guvernele Republicii Moldova şi Federaţiei Ruse asupra
stabilirii termenelor retragerii armatei 14, care au început anul trecut, nu au ajuns la
nici un rezultat semnificativ. Partea rusă obstrucţionează negocierile şi nu pare
deloc a fi dispusă să-şi retragă forţele militare. În aceste circumstanţe, Misiunea
CSCE aflată în Republica Moldova a sugerat participarea sa la aceste negocieri. În
timp ce partea moldoveană a sprijinit această iniţiativă, partea rusă a respins-o de
fiecare dată. Remarcăm cu profundă îngrijorare că atitudinea constructivă în
favoarea unui compromis, adoptată de conducerea Republicii Moldova, este
răsplătită printr-o politică de “fait accompli”, menită să separe Transnistria de
Moldova şi să plaseze un “cal troian” în ţara noastră.
Recentele evoluţii sunt revelatoare în acest sens şi nu fac decât să ne sporească
îngrijorarea. Generalul Alexandr Lebed, comandantul armatei 14, cu
consimţămîntul tacit al autorităților de la Moscova, a fost ales recent deputat în aşa-
zisul “Soviet suprem”, la alegerile care s-au desfăşurat în autoproclamata
“Republica transnistreană”. Astfel, generalul Lebed şi-a dovedit, încă o dată, lipsa
de bună-credinţă şi dispreţul total prin nerespectarea totală a prevederilor
acordurilor semnate de preşedinţii Mircea Snegur şi Boris Elţin.
Guvernul Republicii Moldova consideră că acţiunile sfidătoare şi cinice ale
generalului Lebed, cetăţean rus şi comandant al unei armate străine staţionate
temporar pe teritoriul ţării mele, constituie un amestec vădit în treburile interne ale
unui stat suveran. Această acţiune este o nouă tentativă a anumitor forţe
conservatoare din Rusia de a recunoaşte de facto aşa-numita “Republică nistreană”.
Ar fi, probabil, să amintesc că autorităţile autoproclamate din Transnistria au
aplaudat cu entuziasm tentativa loviturii de stat împotriva lui Mihail Gorbaciov din
august 1991. Mai mult, în timpul recentelor evenimente de la Moscova trupe din
Transnistria au fost trimise în capitala rusă, pentru a se alătura liniei dure
comuniste, în lupta sa contra preşedintelui Boris Elţin. Participarea activă a
luptătorilor din Transnistria în rebeliunea de la Moscova a fost o consecinţă logică
a legăturilor strânse dintre conducerea de la Tiraspol şi parlamentul reacționar rus,
care a încălcat toate normele internaţionale sub deviza înşelătoare a “apărării

541
ruşilor”, prin aşa-numita “Republică nistreană” şi a creat, în practică, un cap de pod
în Moldova, pentru păstrarea imperiului sovietic.
În acest context, aş dori să informez Comunitatea Internaţională că situaţia în
zona de conflict este tensionată şi este foarte probabil să devină instabilă.
Domnule Preşedinte,
Am acceptat cu toţii principiul general că o armată străină nu poate staţiona pe
teritoriul altui stat fără consimţămîntul guvernului ţării respective. Aş vrea, de
asemenea, să reamintesc apelurile conţinute în documentele CSCE şi ale
Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică, care subliniază necesitatea unei retrageri
complete, şi necondiţionate a armatei 14. În cest spirit chemăm statele membre ale
ONU să examineze cu înţelegere şi bunăvoinţă, o eventuală cerere de includere a
unui punct suplimentar în ordinea de zi a Adunării Generale, cu privire la problema
retragerii complete a forţelor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova.
Cred că ţara mea, care este împiedicată să-şi desăvârşească independenţa reală, să-
şi urmeze opţiunea fermă pentru democraţie şi libertate, are nevoie de aceeaşi
solidaritate lăudabilă a Comunităţii Internaţionale, exprimată faţă de statele baltice.
Ne reafirmăm sprijinul pentru rezoluţia 47/21 cu privire la retragerea completă
a forţelor militare străine de pe teritoriile lor şi salutăm cu satisfacţie reuşita
încurajatoare a poporului lituanian care şi-a văzut în cele din urmă teritoriul
eliberat de trupe străine.
Apreciem că numai o acţiune concretă a organismelor internaţionale, în special
CSCE şi ONU, poate asigura pacea şi securitatea în regiunea noastră şi poate apăra
integritatea teritorială şi independenţa Republicii Moldova. Doresc să asigur
această augustă adunare că guvernul meu este deplin hotărît să facă tot ce-i stă în
putinţă pentru a proteja drepturile minorităţilor din Republica Moldova şi este gata
să primească orice misiune internaţională care să constate adevărata situaţie ...

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 275)

Nr.352
Declaraţie a purtătorului de cuvînt al Ministerului Afacerilor Externe
al Rusiei cu privire la Moldova
15 octombrie 1993

În legătură cu cuvântarea Ministrului Afacerilor Externe al Moldovei domnul

N.Ţâu la Sesiunea a 48-a a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, noi am luat notă
de faptul că ea conţine evaluări asupra negocierilor ruso-moldoveneşti privind
aspecte militare care diferă de cele făcute de către conducerea supremă a Moldovei.
Din păcate, modul în care este reflectată abordarea de către Rusia a soluţionării
politice a conflictului din Transnistria este complet distorsionat. În realitate, Rusia
se conduce strict de prevederile Acordului privind principiile de soluţionare
paşnică de la 21 iulie 1992.
B.Elţin şi M.Snegur la întâlnirea lor de la Moscova din 15 mai 1993, au ajuns
la un acord prin care condiţiile retragerii trupelor ruseşti vor fi sincronizate cu
soluţionarea politică a situaţiei de criză şi cu definirea unui statut special pentru
542
regiunea Transnistreană a Republicii Moldova. Această poziţie a fost reconfirmată
de cei doi preşedinţi la întâlnirea lor de la Moscova de la 1 septembrie 1993.
Preşedinţii au constatat că negocierile asupra problemelor militare au fost
constructive, contrar declaraţiei Ministerului privind lipsa unui progres. Unele
unităţi militare ruseşti au fost deja retrase din Moldova. Urmare a şase runde de
negocieri, s-a convenit asupra unui proiect de acord privind statutul, procedura şi
termenii de retragere a Armatei a 14-a. Următoarea rundă de negocieri pe probleme
militare va avea loc în curînd.
Toate acestea resping declaraţia domnului N.Tâu despre "politica pro-
imperială" a Rusiei, care ar obstrucţiona negocierile şi nu ar manifesta dorinţă de a-
şi retrage forţele sale militare desfăşurate temporar pe teritoriul Moldovei.
În ceea ce priveşte chestiunea participării misiunii CSCE la negocierile
bilaterale ruso-moldoveneşti asupra problemelor militare, negocierile se află în
sfera de competenţă a statelor noastre. În acelaşi timp, partea rusă a oferit
informaţia detaliată despre desfăşurarea negocierilor reprezentanţilor Misiunii
CSCE din Republica Moldova şi intenţionează să continue această practică.
Ţinând cont de cele spuse mai sus, noi considerăm că solicitarea domnului N.Ţâu
în vederea unui punct suplimentar în agenda Adunării Generale a Naţiunilor Unite
privitor la retragerea deplină a forţelor militare străine de pe teritoriul Moldovei nu
este justificată".

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…,p. 280)

Nr.353
Raportul nr. 10/1993 al Misiunii CSCE în Republica Moldova (extras)
21 octombrie 1993

Military and security Issues

There has been no essential change in the military situation in the past few
months. During the recent events in Moscow, both sides reportedly increased their
readiness. The major military issue remains the presence of the Fourteenth Army in
the Transnistrian region. Talks on this force's departure have been stalled since
July, although there is a plan to renew talks in two weeks. These troops, about 5000
in number, are the only armored force in Moldova capable of offensive action. Any
progress on troop withdrawal talks, would be an important step in increasing the
chance of progress in future talks on national unity.
At this time, there is a rough balance of forces across the Dniester. The
Moldovan army has a planned size of 10,000 troops but currently is only about half
that strength. Because of restrictions on access to the Left Bank, it is difficult to
estimate the forces there. The military industry of Moldova is concentrated on the
left bank and is now in Transnistrian hands. The various military formations of the
Left Bank probably are close to equal to Moldovan numbers but benefit from better
equipment transferred to them from Russian supplies. A recent CFE inspection of
the Fourteenth Army revealed a number of supposedly Russian tanks with

543
Transnistrian markings. Left Bank units routinely use Fourteenth Army facilities
and train with Russian forces.
Both sides allege incidents in the security zone established last year along the
Dniester under joint Moldovan, Transnistrian, and Russian control. The situation in
the zone was worsened by the fact that left Bank forces, including Cossack
volunteers, have been active trying to ensure control of key points. The PMR has
also tried to eliminate the presence of Moldovan police in Bendery, a presence
authorized by tripartite agreement of 1992.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p.

281)

Nr.354
Scrisoare a organizaţiei „Helsinki Watch” adresată preşedintelui
Federaţiei Ruse, B.Elţin (extras)
1 noiembrie 1993

Президенту РФ Б. Ельцину
Москва, Кремль.
Российская Федерация1
Уважаемый господин президент!
…" Хельсинки Вотч" глубоко обеспокоена тем, что Россия существенно
вышла за рамки осуществления своей миссии доброй воли в Грузии,
Молдове, Азербайджане, Северной Осетии и Таджикистане-Афганистане.
Мы направляли в эти регионы свои исследовательские миссии, осуществляли
мониторинг нарушений, опубликовали целый ряд докладов по итогам нашей
деятельности (см., например, доклады "Хельсинки Вотч": "Кровопролитие на
Кавказе: эскалация вооруженного конфликта в Нагорном Карабахе" и "Права
человека в Молдове: неспокойный Днестр"). Во всех случаях мы
представляли соответствующим сторонам рекомендации по сокращению
масштабов нарушений прав человека.
… Принимая во внимание обязательство России соблюдать Женевские
конвенции и Дополнительные протоколы к ним, мы предлагаем вашему
вниманию корпус избранных фактов, связанных с нарушениями и в целом
ряде случаев незаконным характером действий России в Грузии, Молдове,
Таджикистане и Афганистане.
…" Хельсинки Вотч" документально зафиксировала факты службы
наемников из России в полувоенных формирований и их нападений на
гражданские объекты в Абхазии; при этом использовались деньги, "отмытые"
через Приднестровскую Молдавскую Республику (ПМР). В этих конфликтах
полувоенные формирования использовали против гражданских лиц

1
Copii ale scrisorii au fost transmise miniştrilor de Externe şi Apărare ai Rusiei,
reprezentantului Rusiei pe lângă ONU, Ambasadorului Rusiei în SUA, Secretarului General
al ONU, Preşedintelui SUA, Ambasadorului SUA în Federaţia Rusă etc.
544
российское оружие и тяжелое вооружение. Мы располагаем
доказательствами того, что отдельные представители российских
вооруженных сил продавали, обменивали, а в некоторых случаях передавали
боевикам орудия разрушения.
…В ряде случаев Москва признала, что некоторые отдельные
военнослужащие допускали агрессивные действия в нарушение приказов
центрального командования; в других случаях правительство оправдывало
такие действия ссылками на самооборону, защиту русскоязычного населения,
отстаивание права на самоопределение. Ни одна из этих причин, однако, ни
при каких условиях не может служить оправданием нарушений законов
ведения войны.
АБХАЗИЯ, ГРУЗИЯ
… Четверо обученных в Москве наемников, служащие, по их словам, на
абхазской стороне, заявили представителям Хельсинки Вотч/Проекта по
вооружениям в Гаграх, что им платили в ПМР, бюджет которой, в свою
очередь, практически полностью финансируется Россией.
МОЛДОВА
" Хельсинки Вотч" расследовала нарушения законов ведения войны в
восточной части Молдовы в августе 1992 г. и опубликовала соответствующий
доклад. В то время мы рекомендовали российскому правительству провести
расследование случаев причастности российских войск к нарушениям
законов ведения войны и в соответствии с процессуальными нормами
наказать виновных.
У Молдовы нет с Россией никаких соглашений о совместной обороне.
Российская 14-я армия находится на территории Молдовы с 1945 г.;
численность личного состава оценивается от 10 до 20 тыс. человек.
Россия оспаривает обвинения о своем участии в конфликте, хотя и
признает, что элементы российских войск участвовали в боевых действиях и
снабжали мятежников оружием. Несмотря на последовательное осуждение
позиции России правительством Молдовы, последнее в итоге согласилось на
участие российских частей и подразделений в операциях по поддержанию
мира в восточной части Молдовы.
В ходе конфликта 1992 г. в восточной части Молдовы, пожалуй, наиболее
отчетливо проявилась ответственность российского правительства за
нарушения законов ведения войны, расширение масштабов нарушений прав
человека, которому способствовала передача оружия сторонам,
допускающим такие нарушения. "Силы Приднестровской Молдавской
республики (ПМР) открыто участвовали в вооруженном конфликте с силами
правительства Молдовы. Совершенно очевидны укрепление позиций
российских сил в Молдове - 14-й российской армии - и поддержка
сепаратистских властей. Москва не предприняла мер, чтобы
дисциплинировать виновных в открытом неподчинении; наоборот, во многих
случаях их награждали "за выдающиеся заслуги". Более того официальное
объяснение военного участия России в конфликте - защита русскоязычного
населения на территории Молдовы не выдерживает критики: в ПМР
проживает менее 1/4 (около 100 тыс. чел) русскоязычного населения
545
Молдовы; подавляющее большинство (460 тыс. чел) во время конфликта
оставалось "беззащитным" на остальной территории Молдовы.
Мы отмечаем следующее:
Президент Ельцин признает участие элементов российской армии в
боевых действиях и снабжении оружием сторонников ПМР. В интервью 27
мая 1992 г. он заявил: "Безусловно, среди офицеров 14-й армии есть
сторонники Приднестровья, и они начинают переходить, иногда со
снаряжением, на сторону народа Приднестровья".
Не назвавший себя представитель российских властей заявил, что
"приказ 14-й армии на участие в конфликте поступил от московского
руководства, хотя целью была, скорее, демонстрация силы, нежели ведение
войны".
Госсекретарь ПМР Валерий Лицкай признал, что некоторые
военнослужащие российской армии приняли присягу на верность ПМР и
сражались на стороне последней.
Маршал Е. Шапошников, в то время главнокомандующий ОВС СНГ,
заявил, что не исключает "случаев захвата боевой техники (гвардейцами
ПМР) при пособничестве некоторых офицеров и допускает , что среди
офицеров и генералов были и такие, которые выступали в поддержку
униженных и оскорбленных людей (в ПМР)".
Не назвавший себя официальный представитель российских военных
признал, что "солдат вывели из казарм (в ПМР) для защиты русскоязычных
районов".
По сообщениям, российское правительство предоставляет существенную
финансовую помощь властям ПМР. Председатель Верховного Совета ПМР
Григорий Маракуца заявил 16 сентября 1992 г. на пресс-конференции в
Тирасполе, что "Россия оказывает Приднестровью не только моральную и
политическую, но также материальную и военную поддержку". Один из
московских журналов сообщил, что "помощь предоставляется закулисно…
Приднестровские (sic) банки связаны с внешним миром через счета в
Центральном банке России".
Российское правительство руководило фактическим слиянием
российской 14-й армии с полувоенным формированием - "силами ПМР", -
ответственным за многочисленные нарушения международного
гуманитарного права.
1 апреля 1992 г. президент Ельцин издал указ о переводе 14-й армии в
прямое подчинение Москве.
21 мая 1992 г. лидер ПМР распорядился о переводе 14-й армии под свою
юрисдикцию.
17 ноября 1992 г. было сообщено, что только 80% личного состава 14-й
армии, призванного из ПМР, будут служить в силах ПМР; остальные - в
российской армии.
В конце ноября 1992 г. генерал-лейтенант Александр Лебедь,
командующий российской 14-й армией, подписал с руководством ПМР
соглашения о передаче военного имущества под контроль сил ПМР.

546
 Всем офицерам и прапорщикам российской армии, проходящим службу
на территории ПМР было обещано предоставление "нормального жилья" и
"широкая программа мер социальной защиты военнослужащих" к 1995 г.
В середине мая 1992 г., как сообщают, было достигнуто двустороннее
соглашение между властями ПМР, с одной стороны, и министром обороны
России П. Грачевым и командующим 14-й армией Неткачевым, с другой
стороны, "о прямом участии частей 14-й армии в вооруженном конфликте в
Приднестровье". Министр обороны России П. Грачев издал приказ: "В связи
с осложнением ситуации в Приднестровье и исходя из того, что это -
российская земля, мы должны защищать ее всеми возможными средствами и
методами". Министр также перечислил типы боевой техники и боеприпасов,
подлежавших "передаче гвардии" (ПМР).
В июне 1992 г. поступали многочисленные сообщения об участии 14-й
армии вместе с силами ПМР в атаках на деревни Устье, Холеркань, Круглик
и Мэшкэуць, где имели место многочисленные жертвы среди гражданского
населения.
Западные журналисты сообщают о многочисленных случаях, когда они
видели российских солдат, принимавших участие в боевых действиях. В
одном показательном заявлении отмечается, что части и подразделения
российской армии принимали участие 19-22 июня 1992 г. в захвате Бендер
(Тигина) силами ПМР с использованием российских войск, танков, БТРов и
"тяжелых орудий". Советник президента Ельцина Сергей Станкевич и другие
российские госсоветники также подтвердили, что 14-я армия участвовала в
наступлении 10-22 июня. В ходе наступления сотни гражданских лиц были
ранены и убиты, нанесен серьезный ущерб этому населенному пункту.
Местные боевики ПМР в Бендерах сообщили о получении БТРов от 14-й
армии по их просьбе. Отвечая на вопрос, кто приказал передать технику,
один из боевиков - Сергей Зубков - заявил: "Здесь так не делается. Мы не
бюрократы. Командир и ребята из 59-й дивизии все нас знают, и они дали
нам новый БТР". Зубков добавил, что с тех пор, как отдельные вылазки в
регионе переросли в полномасштабную войну, отношения между местными
жителями и 14-й армией резко улучшились. Он сказал: "Раньше нам
приходилось выпрашивать технику. Теперь они сами приходят и предлагают
ее нам". Такое снабжение полувоенных формирований ПМР боевой
техникой, как сообщают, получило широкое распространение и было
обычной практикой во время конфликта.
Россия обусловила вывод своих войск и боевой техники из Молдовы
решением вопроса о политическом статусе ПМР в составе Молдовы.
Александр Руцкой, на момент этого заявления вице-президент России и
специальный представитель президента Ельцина по вопросам мирного
урегулирования, заявил 15 июля 1992 г.: "Я не буду говорить собственно о
статусе (территорий, на которые претендует ПМР).., но такого рода статус,
очевидно, необходим как предпосылка вывода миротворческих сил" с
территории Молдовы. Президент Ельцин раскрыл содержание статуса ПМР в
октябре 1992 г.: "Мы достигли нашей цели в Приднестровье (sic) … Мы
настаиваем на том, что президент Молдовы должен убедить парламент
547
предоставить Приднестровью политическую государственность, которая
обеспечила осуществление в регионе права на самоопределение".
Указом президента Ельцина генерал-майору Лебедю, командующему
российской 14-й армией и фактическому военному руководителю ПМР, было
присвоено звание генерал-лейтенанта. Церемония награждения 2 октября
1992 г. в Тирасполе свидетельствует о полном одобрении его действий.
Правительство Ельцина также наградило за особые заслуги медалями около
200 военнослужащих, принимавших участие в боевых действиях против
правительства Молдовы в 1992 г.
Ре было ни одного случая, когда было бы начато следствие в связи с
нарушениями дисциплины или законов ведения войны военнослужащими
российского контингента в ПМР.
… Не вызывает сомнений, что российские силы причастны в разной
степени к конфликтам, рассмотренным здесь; неясно только, на каком уровне
отдавались приказы.
Если действительно, как вы заявили, "Россия искренне заинтересована в
прекращении конфликтов на территории бывшего Советского Союза", мы
призываем вас принять определенные безотлагательные меры для
уменьшения масштабов грубых нарушений прав человека, которые вызваны
или усугубляются безответственными, а в ряде случаев и преступными,
действиями некоторых представителей российских военных:
- обеспечить строгую дисциплину на всех уровнях военного
командования в вооруженных силах Российской Федерации в интересах
соблюдения норм международного гуманитарного права;
- решительно и публично осудить нарушения, совершенные российскими
силами или отдельными их представителями;
- отдать под суд и после должного разбирательства наказать по всей
строгости закона в полном соответствии с международными
процессуальными стандартами российских военнослужащих, которые
совершили нарушения законов ведения войны или которые вооружают,
обучают или иными средствами помогают полувоенным формированиям,
допускающим нарушения прав человека;
- присоединится в ближайшее время к Конвенции ООН против вербовки,
использования, финансирования и обучения наемников от 4 декабря 1989 г. и
энергично соблюдать ее положения;
- прояснить и широко опубликовать концепцию российских
"стратегических интересов" в ближнем зарубежье…
С уважением Джери Лэйбэр,
Исполнительный директор.
1 ноября 1993 г.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 283)

548
 Nr.355
Declarație a membrilor Comisiei Unificate de Control din partea
Republicii Moldova privind starea de lucruri din zona de securitate
începutul lui noiembrie 1993

Agenţiei Moldova-pres i-a fost remisă spre difuzare o declaraţie a membrilor

Comisiei Unificate de Control din partea Republicii Moldova.
Apreciind starea de lucruri din zona de securitate care se află sub controlul
forţelor de menţinere a păcii, membrii Comisiei Unificate de Control (CUC) din
partea Republicii Moldova declară că partea transnistreană se eschivează de la
îndeplinirea obligaţiunilor asumate în vederea realizării Convenţiei moldo-ruse din
21 iulie 1992 «Cu privire la principiile de reglementare paşnică a conflictului armat
din zona transnistreană a Republicii Moldova».
În timpul insurecţiei de la Moscova conducerea de la Tiraspol, pe lingă faptul
că a asigurat rebelii cu armament şi personal din efectivul batalionului «Dnestr», a
procedat făţiş la provocarea unor evenimente similare în zona de securitate a
Republicii Moldova.
Astfel, comisariatele militare din stînga Nistrului şi orașul Bender au anunţat
mobilizarea rezerviştilor.
În noaptea de 3 spre 4 octombrie oraşul Bender şi alte localităţi au fost luate
sub controlul miliţiei cu destinaţie specială şi trupelor de grăniceri. În pofida
situaţiei tensionate efectivul militar al forţelor ruseşti de menţinere a păcii, din
motive nestabilite, a rămas, în cazărmi. La un șir de obiective din Bender,
desemnate anterior ca locuri de concentrare a rezerviştilor, au fost aduse cantităţi
importante de armament, muniţii şi echipament special.
La şedinţa ordinară a CUC, din 13 octombrie curent, membrii CUC din partea
Republicii Moldova au cerut Comandamentului militar unificat al forţelor de
menţinere a păcii să efectueze un control complet al locurilor de depozitare a
armamentului. Însă grupului tripartit de observatori militari nu i s-a permis să-şi
onoreze funcţiile de control, ceea ce constituie o încălcare flagrantă a Convenţiei
moldo-ruse şi hotărîrilor CUC.
Administraţia locală a or. Bender (numit oraş cu regim sporit de securitate şi
aflat sub controlul forţelor de menținere a păcii ale Federaţiei Ruse) împiedică în
mod sistematic realizarea convenţiei şi hotărîrilor CUC.
Cu acceptarea executivului local, la întreprinderile din Bender s-a păstrat şi
continuă să se păstreze armament şi muniţii. La şedinţa CUC din 10 ianuarie 1993
a fost prezentat contul-factură nr. 26 de predare a unui set considerabil de pistoale-
mitraliere, mortiere şi muniţii de la uzina mecanică din Bender la Tiraspol. Însă
transmiterea armamentului n-a fost controlată de observatorii militari şi nici
înregistrată de către pichete ale forţelor de menţinere a păcii.
Fără permisiunea CUC la Bender, paralel cu grupul operativ de anchetă, au
fost formate mai multe subdiviziuni ale miliţiei (SPS... IAS) care concomitent şi-au
«asumat» rolul de «forţe de menţinere a păcii», substituind forţele de conciliere ale
Rusiei, menite să menţină pacea în oraşul respectiv, conform convenţiei din 21
iulie 1992.

549
 Colaboratori ai instituţiilor de stat (organelor de drept, instituţiilor de
învăţămînt) ale Republicii Moldova sînt supuşi permanent violenţei. În repetate
rînduri forţele distructive din raioanele de est ale Republicii Moldova au pichetat
CUC, comenduirea militară, grupul operativ de anchetă, secţia de paşapoarte,
împiedicînd, astfel, funcţionarea normală a acestor instituţii. Continuă actele de
persecutare a cetăţenilor care nu susţin politica promovată de liderii secesionişti.
Din aceste motive, mii de refugiaţi nu pot reveni la casele lor. Procesul asupra
«grupului Ilaşcu» este folosit ca un mijloc de intimidare a persoanelor care nu
sprijină autorităţile de la Tiraspol.
Pînă în prezent din s. Parcani, r. Slobozia, n-a fost retras batalionul de genişti,
care anterior făcea parte din armata 14, fiind apoi trecut ilegal sub jurisdicţia
pretinsei rmn. Astfel de acţiuni contravin punctului 2 al articolului 1 din Convenţie
şi hotărîrilor CUC.
În zona de securitate au fost introduse trupe de grăniceri şi subdiviziuni ale
miliţiei cu destinaţie specială. La unele întreprinderi se produce armament și
muniţii.
Comandamentul armatei 14 a Federației Ruse încalcă principiile de neutralitate
(declarate în articolul 4 al Convenţiei).
Pe poligoanele militare ale armatei ruse se desfășoară aplicaţii militare cu
participarea formaţiunilor paramilitare din autoproclamata republică nistreană.
Practic tot armamentul din dotarea grupărilor secesioniste din estul Moldovei le-a
fost transmis în mod ilegal de către comandamentul unităţilor militare ale armatei
14.
Sînt frecvente cazuri cînd aceste arme de foc se răspîndesc şi peste hotarele
Republicii Moldova.
La 4 octombrie curent (în timpul insurecţiei de la Moscova), organele de drept
din Ucraina au depistat un grup de infractori din care făceau parte şi foşti militari ai
armatei 14 a Rusiei. De la ei au fost confiscate 39 de aruncătoare de grenade, 990
de grenade, 2 carabine şi circa o mie de cartuşe.
Sînt ignorate prevederile punctului 1 al articolului 5 din Convenţia moldo-rusă
şi hotărîrile CUC vizînd demontarea fortificaţiilor de pe barajul Centralei electrice
de la Dubăsari, de la podurile de la Rîbniţa, Dubăsari, Bîcioc. Este blocată
îndeplinirea hotărîrii privind restabilirea podurilor distruse şi montarea unui pod de
pontoane peste Nistru lîngă localitatea Vadul lui Vodă.
Misiunea CSCE, care se află în Moldova de mai mult de jumătate de an, nu-şi
poate realiza mandatul său în zona de securitate, pe motiv că reprezentanţii zonei
transnistrene şi Federaţiei Ruse în componenţa CUC tărăgănează nejustificat
adoptarea unei hotărîri cu privire la principiile de colaborare dintre misiunea CSCE
şi Comisia Unificată de Control.
În acest timp mass-media din Tiraspol a declanşat, o nouă campanie de
calomniere a conducerii Republicii Moldova cu scopul de a crea chipul unui
duşman, care avea intenţii agresive, excluzînd astfel procesul de conciliere.
Acestea şi alte încălcări în repetate rînduri au fost puse în discuţie la şedinţele
CUC şi au servit drept bază pentru înaintarea mai multor proteste din partea
reprezentanților Republicii Moldova în componenţa CUC.

550
 Faptul că delegaţia zonei transnistrene este prezentată de persoane care s-au
făcut cunoscute prin opţiuni extremiste, cum este, de exemplu, Nicolai Matveev-
Goncearenko, aflat în căutare de către Procuratura Republicii Letone, împiedică
adoptarea unor hotărîri de natură să asigure pacea și reglementarea paşnică a
conflictului.
Membrii CUC din partea Rusiei au adoptat o poziţie vădit pasivă în realizarea
Convenţiei de la Moscova şi hotărîrilor CUC. Pasivitatea lor a condus la faptul că
rolul de garant al soluţionării conflictului pe care şi 1-a asumat Rusia practic nu se
îndeplineşte.
Estimarea situaţiei create în zona de securitate ne demonstrează elocvent că
autorităţile de la Tiraspol folosesc Convenţia din 21.07.1992 pentru a-şi atinge
scopurile lor politice — instaurarea organelor anticonstituţionale şi includerea în
componenţa autoproclamatei republici a unor teritorii cît mai mari.
Se încalcă în mod brutal principiile de bază ale acordurilor moldo-ruse, în
special compartimentele ce ţin de respectarea suveranităţii şi independenţei,
integrităţii teritoriale a Republicii Moldova şi evitarea oricăror acţiuni care ar
împiedica soluţionarea conflictului prin mijloace paşnice politice.
În scopul asigurării unei păci trainice şi securităţii în raioanele de est ale
Republicii Moldova, sporirii eficienței aplicării mecanismelor de reglementare
politică a conflictului considerăm necesară soluţionarea următoarelor chestiuni:
1. A invita în Republica Moldova o inspecţie din Federaţia Rusă pentru
efectuarea unui control comun vizînd realizarea Convenţiei din 21.07.1992.
2. A asigura îndeplinirea de către Federaţia Rusă a misiunii de garant al
reglementării paşnice a conflictului.
3. A înfăptui o anchetă privind implicarea formaţiunilor paramilitare din zona
transnistreană în rebeliunea armată de la Moscova, precum şi tangenţele
conducătorilor rebeliunii cu liderii separatiştilor de la Tiraspol.
4. A urgenta tratativele moldo-ruse referitor la statutul armatei 14 a Federaţiei
Ruse şi termenele da retragere a ei de pe teritoriul Moldovei.
5. A asigura accesul liber în zona de securitate şi pe tot teritoriul Republicii
Moldova a misiunii CSCE şi a altor organizaţii internaţionale.
6. A elabora şi a încheia o nouă Convenţie moldo-rusă «Cu privire la
reglementarea paşnică a conflictului din zona transnistreană a Republicii Moldova»
(asigurînd trecerea de la caracterul tactic - militar, în soluţionarea conflictului
armat, la reglementarea lui politică).

(M.S., 6 noiembrie 1993)

Nr.356
Raportul nr. 12/1993 al Misiunii CSCE în Republica Moldova (extras)
8 noiembrie 1993

Need for withdrawal of the 14th (Russian) Army from Moldova

An important part of the lasting settlement of the conflict over Transnistria is
the problem of the 14th (Russian) Army stationed there.
551
 This problem figures in the mandate of the Mission agreed to by all CSCE
members including Russia. Negotiations are being carried out by Russia and the
Republic of Moldova. The latter demands early, unconditional and complete
withdrawal; Russia has agreed in principle but has chosen to synchronize timing
with progress in political settlement of the conflict.
Previous reports of the Mission have repeatedly stressed the importance of this
problem. The presence of this Army contributes to the maintenance and
solidification of attitudes and political structures which are unreconciled to the
restoration of the unity of Moldova supported by the CSCE. The 14th Army,
whether it responds to a headquarters in Russia or enjoys considerable leeway,
nourishes fears and tension on the right bank and neighboring countries. It in effect
trains personnel for later recruitment by local militias or reserves and thus
contributes to militarization. Under foreign orders, it is not responsive to the
constituted authority of the Republic of Moldova.
This issue thus harbors ambiguities. The 14th Army, in its intervention in
Bendery in the summer of 1992, put an end to the internecine fighting. The Army
and its Commander, who criticized left bank politicians and conditions, may be
able to help inhibit some local adventurism. Yet the 14th Army plays a role as a
potential or actual springboard for military interests.
In accordance with its mandate and at the request of the Government of
Moldova, the CSCE Mission has asked for the early, orderly and complete
withdrawal of this Army from the whole territory of the Republic of Moldova and
for the Mission's participation in the negotiations on this subject.
Among the important aspects of the problem are:
a). Personnel. While many troops would follow their units, some personnel
may desire to stay and convert to civilian service. The peace process would be
damaged if any expansion occurred in the size of Transnistrian forces (or police);
these forces could, for a lengthy transitional period become a bridge stationed in
Tiraspol as part of the unified Moldovan Army.
b). Materiel is a major problem because of large stocks of ammunition and
equipment inherited from the past, some of which was and is being illegally
distributed. It should be transferred in its entirety, including that handed over to
Transnistrian forces, to Russia or destroyed on the spot under international
supervision.
c). Housing, for personnel returning to Russia, would concern as few as eight
hundred families, according to Moscow sources quoted in Report No. 3, and has
not been cited as a major obstacle. Housing is a Russian responsibility and cannot
be considered a valid reason for delay several years after independence.
d). The possibility exists that the imminent departure of the 14th Army would
stimulate fears in part of the population of the left bank and could lead to a further
build-up of military and paramilitary forces under the control of the Transnistrian
authorities, or to disorder and civil unrest on the left bank. These possible dangers
should be reduced by the programmed implementation of the kinds of confidence-
building measures outlined in other sections of the recommendation and by greater
visibility accorded to peace-keeping forces, whose strength should be reviewed

552
according to the security situation and possibly with increased international
representation.
In summary, the Mission recommends:
- That the Russian Federation agree now to the request of the Republic of
Moldova that the 14th Army withdraw completely by the date requested by
Moldova, i.e. 1 July, 1994.
- That the negotiating parties in Moldova agree on a series of confidence-
building measures that would relax the tension and encourage public
confidence in maintenance of continued peace and order after the withdrawal
of the 14th Army.
- That the Russian peacekeeping forces be retained for a transitional period, to
be negotiated, with increased visibility, and consideration be given by the
CSCE to international strengthening of these forces if the situation requires it.
- That the materiel of the 14th Army be repatriated or destroyed under
international supervision.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova…, p. 290)

Nr.357
Raportul Nr.13 al Misiunii CSCE în Republica Moldova
13 noiembrie 1993

I. Резюме
Настоящий доклад - это попытка представить в общих чертах проект
особого статуса левобережных районов Днестра (Транснистрия; русский
вариант: Приднестровье) в рамках Республики Молдова как основу для
переговоров обеих сторон, вовлеченных в конфликт.
Мандат Миссии содержит призыв к устойчивому политическому
урегулированию, "консолидирующему незави-симость и суверенитет
Республики Молдова при признании особого статуса Приднестровского
региона". Миссия рассматривает восстановление территориальной
целостности Молдовы как первоочередную цель своей деятельности.
Учитывая лингвистические, исторические, а также частично этнические
различия между правым и левым берегами Днестра, а также принимая во
внимание общий фон, созданный прошлогодним конфликтом, Миссия
рассматривает призыв СБСЕ о предоставлении особого статуса как
обоснованный.
Приднестровьем невозможно успешно управлять в рамках
централизованного государства. С другой стороны, оно не может надеяться
добиться международного признания или "конфедерализации" Молдовы, как
предлагает ее руководство. Для определения особого статуса Приднестровья
можно рассмотреть модели территориального самоуправления,
существующие в некоторых других государстах-участниках СБСЕ.
Миссия предлагает учредить Особый Регион Приднестровье, со своей
исполнительной властью, избираемой ассамблеей и судом. Этот статус будет
553
установлен соглашением обеих сторон и реализован молдавским
законодательством. Он должен быть гарантирован соответствующим
положением новой Конституции. Особый регион будет неотъемлемой частью
Республики Молдова, но будет располагать значительным самоуправлением.
Для распределения полномочий между центральными властями и Особым
регионом, следует соблюдать три критерия:
- необходимость единого экономического, социального и юридического
пространства;
- правило дополняемости, в соответствии с которым предпочитается
региональная или местная юрисдикция по любому вопросу, не требующему
принятия решения центральными властями;
- способствование взаимному доверию.
Миссия предлагает различать три категории юрисдикции:
исключительно центральная юрисдикция, исключительно региональная
юрисдикция и смешанная юрисдикция.
Исключительно центральная юрисдикция должна включать:
гражданство, государственные символику и гимн, международные
отношения, оборону (при размещении на левом берегу частей, набираемых из
призывников, проживающих в Приднестровье, под объединенным
командованием, если только не будет произведена демилитаризация
Молдовы), службу безопасности, денежную политику.
Исключительно региональная юрисдикция должна включать:
самоорганизацию в согласованных региональных рамках (административные
структуры, региональные органы, основной региональный закон,
региональный бюджет), региональную символику (которая должна
использоваться параллельно с государственной), образование, культурную
жизнь.
В большинстве областей юрисдикция будет смешанной:
 язык (при этом, центр определяет "государственный язык" и
Особый регион определяет дополнительные региональные
официальные языки);
 финансы (единая налоговая администрация с региональным
отделением);
 экономика (основное центральное законодательство,
централизованно определяемая макроэкономическая политика, но
ниже (этого уровня должно быть экономическое самоуправление
при принятии микроэкономических решений на региональном и
локальном уровнях);
 полиция (одетая в форму полиция регионального подчинения, и
уголовная полиция - центрального подчинения);
 судебная система (региональное отделение судебной системы во
главе с региональным высоким судом, решения которого подлежат
пересмотру молдавским Конституционным Судом).
В случае, если Молдова решит отказаться от своей государственности и
слиться с другой страной, Особому региону Приднестровье будет

554
 гарантировано право "внешнего самоопределения", т.е. право самому
определить свое будущее.
Миссия предлагает включить ряд "сдержек и противовесов" в будущее
распределение полномочий между центром и регионом, такие как
необходимость сотрудничества при назначении некоторых ключевых
руководителей и особые условия в военной сфере. Поскольку такие гарантии
могут оказаться позже частично или полностью лишними, Миссия предлагает
пятилетний период, в течение которого допускается пересмотр
первоначального компромисса по соглашению обеих сторон, возможно с
использованием ресурсов СБСЕ.
Нахождение особого статуса для Приднестровья не разрешит всех
проблем. В дополнение к этому, должно быть обеспечено пропорциональное
представительство Приднестровья в парламенте Молдовы и некоторых
ключевых центральных органах (таких как суды высоких инстанций и
некоторые центральные министерства). Этнические и лингвистические
меньшинства должны быть защищены на обоих берегах Днестра.
Должны подвергнуться особому рассмотрению случаи Бендер и области
вокруг Комрата, которая населена преимущественно гагаузами, с тем, чтобы
учесть их особое положение, в частности, в языковой сфере. Миссия также
передает предложения относительно обшей децентрализации Молдовы, в
контексте которой регионы, пользующиеся особым статусом не будут
чрезмерно выделяться.
Она предлагает участие СБСЕ в переговорах и заключении соглашения
между молдавским правительством и руководством Приднестровья.
II. Детально
1. Территориальная целостность Молдовы
Нынешнее территориальное деление Молдовы угрожает не только
территориальной целостности страны, но и стабильности в Европе в целом.
Напряженности между нациями, этносами и идеологиями в значительной
степени определяли недавнюю европейскую историю и привели к некоторым
из наиболее братоубийственных и отвратительных войн. Сегодняшние
национальные границы являются результатом вековых споров и борьбы.
Стабильность, которой наслаждается большая часть Европы, многим обязана
тому, что в наше время европейцы не рассматривают больше
территориальные изменения как вопрос международной политики. Усилия по
расширению сотрудничества за национальными границами заменили интерес
к самим границам. Неприкосновенность границ стала одним из принципов
СБСЕ. Международная практика и почти все ученые согласны с тем, что в
современной Европе национальное и этническое право на самоопределение
не может приемлемо реализоваться как "внешнее" или "крайнее", т.е. не
может иметь своей целью изменение международных границ в
одностороннем порядке.
К несчастью на территории бывшей Югославии и бывшего Советского
Союза имели место исключения. Вслед за развалом Советского Союза, на
смену которому пришли Россия, одиннадцать стран-наследниц (одна из них -
Молдова) и* Балтийские страны, произошло возрождение этнических и
555
других антагонизмов, которые не всегда могла рассеять мудрость политиков.
В результате некоторые области, и среди них Приднестровье, сочли
целесообразным попытаться отделиться от своего постсоветского
государства и создать свои мини-"государства". Если бы эта тенденция
преобладала, последующая "атомизация" карты Восточной Европы и
вытекающая из нее нежизнеспособность государственных образований могли
бы создать серьезную угрозу политической стабильности и ускорить
экономический упадок.
Миссия глубоко убеждена, что будущее этой полоски европейской
земли, расположенной на перекрестке Востока и Запада, лежит в
объединенной, свободной и демократической Молдове. Вследствие этого
Миссия считает основной частью своего мандата укрепление независимости
и суверенитета Республики Молдова, которая будет соблюдать и защищать
права человека всех своих граждан.
2. Почему особый статус?
Поскольку изменение границ в качестве лекарства исключается, должны
быть найдены другие пути для уменьшения конфликтов и согласования
расходящихся интересов. Такова причина того, почему поиск особого статуса
для Приднестровья был включен в мандат Миссии пятидесяти двумя
государствами-участниками.
Несмотря на ясность мандата, его призыв к "особому статусу" для
Приднестровья снова и снова ставился под вопрос некоторыми молдавскими
собеседниками. Поэтому Миссия вновь тщательно изучила необходимость
особого статуса, т.е. такого статуса, который отличается от установленных
конституцией условий для других частей Молдовы. После первых шести
месяцев пребывания Миссии в Молдове, в значительной части на левом
берегу, она пришла к выводу, что предоставление особого статуса
Приднестровью является ключом к мирному урегулированию конфликта и,
таким образом, к восстановлению территориальной целостности Молдовы.
Наиболее важной причиной этого является отчетливое приднестровское
чувство собственной самобытности и очевидная антипатия большинства
приднестровцев к прямому управлению ими из центра.
Голоса в Кишиневе, отрицающие необходимость предоставления левому
берегу особого сатуса, часто утверждают, что нет ничего такого, что
отличало бы Приднестровье от остальной части страны. Они указывают, в
частности, на этническую демографию левого берега (40-43% - молдаване;
28% - украинцы; 26% -русские, при огромном количестве смешанных семей,
общепринятости браков между людьми разной этнической принадлежности)
для доказательства того, что приднестровцы как таковые не являются
этническим меньшинством, и поэтому, не заслуживают особого обращения.
Но это верно лишь частично. Верно, что молдаване составляют
этническое большинство на левом берегу, если только проводить различие
между украинцами и русскими. Но по меньшей мере также верно, что
славяне вместе взятые составляют большинство. С этой точки зрения
молдаване в Приднестровье составляют этническое меньшинство.

556
 Нет смысла останавливаться на этом пункте, поскольку меньшинства,
требующие защиты, не обязательно определяются по этническому принципу.
Статья 6 Конституции Италии, например, определяет меньшинства
исключительно на лингвистических основаниях. Если применить этот
критерий к Приднестровью, где не только этнические русские говорят на
русском языке, но где этот язык предпочитается многими (особенно
городскими) этническими молдаванами, украинцами, болгарами, поляками и
евреями, то тогда Приднестровье является преимущественно русскоязычным.
Если, далее, прибавить украинскоговорящих людей (в основном живущих в
сельской местности) к русскоговорящим, то нельзя не прийти к заключению,
что румыноговорящее население определенно составляет меньшинство в
этой части Молдовы.
Некоторые голоса в Кишиневе готовы признать это положение, но
оценивают его как нелигитимное. Они указывают на несправедливости,
совершенные в прошлом советским правлением, и, в свою очередь требуют
для Молдавского государства права навязать румынский язык на левом
берегу Днестра, где он преобладает лишь в отдельных местностях. Хотя
Миссия не ставит под сомнение право Молдовы способствовать расширению
использования румынского языка, она должна подчеркнуть международно
признанное право каждого использовать свой родной язык. Политика,
направленная на ассимиляцию в основном русскоговорящего населения
Приднестровья, противоречила бы принципам СБСЕ, также как и любая
попытка Тирасполя дискриминировать румыноговорящих людей.
Мнение Миссии состоит в том, что приднестровское чувство
самобытности не является основанным преимущественно на этничности,
поскольку оно несомненно разделяется не только славянами, но и многими
этническими молдаванами, гастично оно основано на языке, поскольку
большинство приднестровцев расценивают как угрозу чрезмерное языковое
законодательство, введенное в Молдавской ССР в 1989 году (см. Доклад
Миссии №11 от 2 ноября 1993). К тому же, по мнению Миссии, это чувство
воспитывается также некоторыми другими факторами.
География (психологически важная разделительная линия в виде реки и
эмоциональная привязанность к ней и ее пейзажам) является одним из них.
Она усиливается острым чувством иной истории: Приднестровье не было
частью исторической Бессарабии, основная часть которой стала ядром
Молдавской ССР, а позднее Республики Молдова. К моменту аннексии
Бессарабии Россией, Приднестровье уже было частью Российской Империи.
Таким образом, даже этнические молдаване, проживающие там, утверждают,
что они не являются "бессарабцами". Это историческое различие было
усиленно демографическим развитием, вызванным советской политикой
поселения русских в других союзных республиках: значительное число
послевоенных переселенцев еще больше усилило приднестровскую близость
к России и Украине.
Приднестровская самобытность обязана идеологии меньше, чем это
может показаться на первый взгляд. Действительно, "Приднестровская
Молдавская Республика" ("ПМР" в русском сокращении) сохранила много
557
советско-коммунистических политических структур и символов и многое из
риторики. Однако это выглядит больше как ностальгия по временам, когда
Приднестровье было одним из приоритетов в советских планах
индустриализации, чем в какой-либо степени ориентированная н будущее
прагматическая ценность. Приднестровские политики преследуют другие
интересы, а не идеологические цели. Население больше заинтересованно в
лучшей жизни, чем в идеологии.
В течение шести месяцев работы на левом берегу Миссия не могла не
заметить глубоко укоренившегося недоверия к Кишиневу среди рядовых
приднестровцев. Вооруженный конфликт лета 1992 года, хотя и не
односторонне спровоцированный, по мнению Миссии, Кишиневом, широко
рассматривается как попытка Молдовы разрешить приднестровский вопрос
силой. Также остается без ответа вопрос, кто совершил известные
террористические нападения в Приднестровье весной 1992 года.
Приднестровцы разделяют заметную степень пессимизма относительно
готовности Кишинева к компромиссу. Пропаганда "ПМР" много сделала для
того, что бы усилить это чувство. Любой, кто провел продолжительный
период на левом берегу и имел возможность встретиться с "человеком с
улицы", не может не признать широко распространенного подозрения.
Юристы под словом "меньшинство" понимают социальную группу,
которая, по каким-либо основаниям (этническим, лингвистическим,
религиозным и т.д.) кажется отличной от национального консенсуса. Мнение
Миссии состоит в том, что большинство приднестровцев составляют в этом
смысле по историческим, политическим и лингвистическим причинам
меньшинство в Молдове. Миссия совсем не убеждена, что интересы этого
регионально сконцентрированного меньшинства будут адекватно
представлены в унитарном государстве. Поэтому она рассматривает
особый статус, предоставляющий Приднестровью значительную степень
самоуправления, как средство для того, чтобы убедить приднестровцев и тем
самым подвигнуть их отказаться от своих претензий на независимость.
Предоставление особого статуса Приднестровью вытекает из интересов
единства Молдовы.
3. Унитарное государство, автономия, федерация, конфедерация?
52 государства-участника СБСЕ, включая Молдову, подтверждая
независимость и суверенитет Молдовы и обращаясь к Миссии с поручением
выработать особый статус для Приднестровья, исключили две возможности:
- разделение Молдовы на два или более отдельных государства, как
сосуществующих одно подле другого, так и в рамках "конфедерации";
- молдавское унитарное государство, в котором Приднестровье бы
управлялось напрямую из центра.
Поэтому настоящий доклад не будет обсуждать предложения "ПМР" по
"конфедерации", которые предполагают существование различных
государств и нацелены на распределение всей юрисдикции между ними за
счет лишь формально существующего центра. Не будет он пытаться
понравиться тем кругам в Кишиневе, которые признаются, что они
рассматривают Приднестровье просто как другую часть страны и отрицают
558
любую попытку предоставить ей возможность пользоваться особым
статусом. Он должен постараться развить идеи серединного пути в том, что
касается восстановления территориальной целостности Молдовы путем
предоставления приднестровцам существенной степени самоуправления.
Вопрос об особом статусе Приднестровья сливается с продолжающимся
спором о "федерализации" и "автономизации". Подчас кажется, что больше
ясности в этикетках, чем в содержании. "Автономия" обычно понимается в
старом советском смысле "автономных областей", которые имели мало
реального значения при коммунистическом правлении и в конце-концов не
смогли предотвратить этнические конфликты. "Автономия" часто ошибочно
понимается как нечто гораздо меньшее, чем "федерализация". Реальность
показывает, что автономные рещения, такие как в Южном Тироле, испанской
Стране Басков или на финских Аландских островах, могут заходить также
далеко, или даже дальше, чем делегирование власти в некоторых
федеральных государствах. Некоторые юристы считают, что
территориальная автономия является более предпочтительным решением для
меньшинства, чем членство в федеральном государстве, потому что,
утверждают они, автономия может предложить особые защитительные права
и гарантии, которые могут быть чужды для федеральной системы.
Поскольку как "автономия", так и "федерация" являются непопулярными
словами среди молдован, некоторые ожидают, что "особый статус" окажется
чем-то вроде обходного маневра, как бы иной сущностью, позволяющей
избежать возражений, связанных с вышеупомянутыми словами. Это
нереалистично. В контексте централизованного государства, такого как
Молдова, особый статус для региона должен по определению включать
автономные права, потому что он предполагает, что этот регион управляется
не на прямую, тем самым оставляя больше пространства для самоуправления
(автономии).
Осуществление своего "внутреннего права на самоопределение", как его
называют некоторые ученые, этническими, лингвистическими или другими
группами привело к важным изменениям в конституционной структуре
некоторых европейских государств. Италия и Испания, хотя и
придерживаются централизованного управления, предпочли предоставить
различные степени территориальной автономии ряду своих областей
(Трентино-Южный Тироль, Фриули-Венеция Джулия, долина Аоста,
Сицилия, Сардиния; Страна Басков, Каталония, Галиция, Наварра, Валенсия,
Балеарские острова). В Скандинавии есть два самоуправляющихся
архипелага: Аландские острова (Финляндия) и Фароские острова (Дания).
Гренландия получила автономный статус под управлением Датской короны.
В 1992 году Украина согласилась предоставить автономный статус
Республике Крым. Большинство из этих областей (и некоторые другие в
других государствах-участниках СБСЕ) имеет свои парламенты,
правительства, налоговые службы, долю в национальных налогах и
финансовую автономию, а также полномочия по контролю за городской и
местной полицией, дорогами, региональным транспортом, планированием
городов, местным управлением, сельским хозяйством и промышленностью.
559
 В июле 1991 года Совещание экспертов СБСЕ по вопросам
национальных меньшинств в Женеве предложило местную и автономную
администрацию и территориальную автономию, включая учреждение
законодательных и исполнительных органов, создаваемых на основе
свободных и справедливых выборов, в качестве механизма для
полиэтнического сожительства. Вне зависимости от того, порождено ли
отличие Приднестровья в большей степени этническими или какими-либо
иными факторами, именно на этих принципах и в свете вышеупомянутого
опыта, накопленного другими государствами-участниками СБСЕ, может
быть наилучшим образом разработан особый статус для Приднестровья.
Главный приоритет Миссии состоит в предложении сбалансированного
распределения полномочий между столицей и Тирасполем, которое составит
сушность любого особого статуса. Что же касается будущих структур
молдавского государства как целого, то мнение Миссии состоит в том, что по
чисто прагматическим причинам, связанным с разрастанием администрации
и излишними расходами, нет смысла в создании, как предлагают некоторые,
трех федеральных государств (Приднестровье, "Гагаузия" и остальная,
гораздо большая часть страны) и в последующем надстраивании над этой
несбалансированной структурой федерального правительства и парламента.
С другой стороны, было бы вполне обоснованным подразделить страну на
восемь-десять регионов (один или два из них - это Приднестровье, другой -
область вокруг Бендер, еще один - населенная преимущественно гагаузами
область вокруг Комрата) и передать полномочия из столицы новым
региональным структурам. Вопрос о том, следует ли такую
децентрализованную государственную структуру называть "федеративной"
или нет, мог бы затем, как мы надеемся стать предметом обсуждения.
4. Распределение полномочии
На фоне нынешнего централизованного управления в Молдове и
продолжающихся споров о реформе местного управления, принимая, далее,
во внимание проект соглашения "Основные принципы мирного
разрешения социально-политического конфликта в восточных районах
Республики Молдова" и проект закона "Об особом статусе территории
компактного проживания гагаузского народа "Гагауз-Ери", оба из которых
внесли определенный вклад в виде идей, Миссия предлагает учредить путем
соглашения, реализуемого молдавским законодательством, Особый Регион
Приднестровье (румынский вариант: Regiunea Speciala Transnistria; русский:
Особый Регион Приднестровье) в рамках Республики Молдова. Особый
Регион должен иметь свои собственные исполнительную власть, избираемую
ассамблею и суд. Он будет неотъемлемой частью Республики Молдова, но
будет пользоваться значительным самоуправлением.
В соответствии с этим предложением, приднестровцы не только будут
участвовать в выборах Президента и Парламента Молдовы, но будут также
избирать своих региональных представителей. Юрисдикция
законодательствовать для них, судить их и управлять ими будет разделена
между региональными и центральными властями. Для разделения

560
полномочий должны быть уравновешены три частично противоречивых
критерия:
- необходимость единого экономического, социального и юридического
пространства, принимая во внимание ограниченные географические и
демографические размеры страны;
- правило дополняемости, в соответствии с которым предпочитается
региональная или местная юрисдикция для всех вопросов, не требующих
решений на национальном уровне;
- способствование взаимному доверию, учитывая общий фон разделения
и вооруженного конфликта.

Тщательно изучив решения, найденные в других государствах

участниках СБСЕ в их соотношении с конкретной ситуацией в Молдове,
включая Приднестровье, Миссия предлагает различать три категории
юрисдикции: исключительная юрисдикция центральных властей
(государственная юрисдикция), исключительная юрисдикция Особого
Региона Приднестровья (региональная юрисдикция) и смешанная
юрисдикция.
A. Исключительная государственная юрисдикция
I. Должно быть одно единое (т. е. молдавское) гражданство без
дополнительного регионального. Существуют примеры регионального
гражданства в дополнение к национальному (такое положение существует на
Аландских островах; имеют его и Швейцарские кантоны, в то время как
Германские земли не используют предоставленное им федеральным
Основным законом право на региональное гражданство). Однако нет ничего,
что указывало бы на практическую ценность этой двойственности.
II. Молдавская государственная символика и гимн будут определены
решением молдавского Парламента. (Миссия, в то же время повторяет свой
призыв учитывать чувства всех этнических групп при определении
национальных символики и гимна). Использование государственной
символики и государстве иного гимна на всей территории страны будет
декретироваться центральными властями.
III. Внешние сношения должны подлежать исключительной компетенции
центральных властей. Иностранные посольства будут по-прежнему
располагаться исключительно в столице, консульства, аккредитованные при
Молдавском Министерстве иностранных дел, могут быть открыты в
приднестровских городах. Только Республика Молдова как таковая будет
иметь право поддерживать дипломатические и консульские отношения с
другими государствами. Приднестровье будет иметь право развивать
международные контакты ниже этого уровня, а именно в экономической и
культурной сферах.
IV. Оборона будет находиться в исключительной юрисдикции центральных
властей. Нет места двум армиям. Это создаст проблему доверия в
Приднестровье, которое должно будет отказаться от своих вооруженных
формирований.
561
 Миссия убеждена, что Молдова, неспособная защитить себя в любых
условиях от любого из своих соседей в только теоретически возможном
случае вооруженного конфликта, могла бы прекрасно обойтись без сколько-
нибудь значительных вооруженных сил, как делают некоторые страны.
Отсутствие любой армии способствовало бы доверию, стремлению
центрального правительства уважать права, вытекающие из особого статуса
Приднестровья. Миссия предлагает Молдове рассмотреть такую
возможность.
Если Молдова, однако, будет настаивать на обладании собственными
вооруженными силами, тогда должны быть включены следующие статьи по
укреплению доверия:
- части, набираемые исключительно из приднестровцев, должны быть
неотъемлемой частью молдавской армии. Они располагались бы в
Приднестровье, но были бы интегрированы в общегосударственные
командные структуры. Их командиры назначались бы Молдавским
Министром обороны с согласия исполнительной власти или избираемой
ассамблеи Приднестровья.
- Для постоянного размещения других частей в Приднестровье требовалось
бы согласие исполнительной власти или избираемой ассамблеи
Приднестровья.
- Любые военные мероприятия в Приднестровье требовали бы
предварительного согласия исполнительной власти Приднестровья.
V. Есть место только для одной службы безопасности. Она будет находиться
под управлением центрального Правительства. Глава отделения службы
безопасности в Приднестровье должен назначаться Молдавским Министром
безопасности с согласия исполнительной власти или избираемой ассамблеи
Приднестровья.
VI. Центральные власти будут осуществлять денежную политику Молдовы.
Они будут решать, необходима ли Молдове своя валюта и если да, то какая.
Денежная эмиссия будет осуществляться исключительно Национальным
Банком Молдовы. Национальный Банк будет гарантом финансовой
стабильности. Он должен быть независимым.
Б. Исключительная региональная юрисдикция.
I. Особый Регион Приднестровье должен, в рамках будущего соглашения
и молдавского законодательста об особом статусе, обладать исключительным
правом определять свои политические органы и структуры. Он должен, в тех
же рамках, обладать правом принять основной законодательный документ
(основной закон), регулирующий политические, экономические и
юридические структуры Особого Региона.
II. Особый Регион должен, если пожелает, обладать правом устанавливать
свою собственную символику. (Вновь Миссия настаивает на консенсусе).
Использование региональной символики параллельно с государственной будет
декретироваться региональными властями.
III. Образование является в большой мере предметом споров в Молдове.
Поэтому существенно важно, чтобы оно было частью региональной

562
юрисдикции в том, что касается Приднестровья. Это относится к начальному
и среднему образованию. В то же время Особый Регион должен иметь право
управлять собственным университетом.
IV. Культурная жизнь определенно относится к сфере региональной
юрисдикции.
V. Как указано выше, регионы или этнические группы в Европе не обладают
признанным правом осуществлять "крайнее" или "внешнее право
самоопределения", т. е. изменять международные границы з одностороннем
порядке. В случае Молдовы можно было бы предусмотреть одно
теоретическое исключение: ситуацию, в которой сама Молдова решила бы
отказаться от своей государственности с целью слиться с Румынией. Миссия
рекомендует, чтобы Молдова гарантировала Приднестровью в таком случае
(но только в таком случае) "внешнее право самоопределения", т. е. право
самой определять свое будущее в момент изменения статуса Молдовы. Это
должно быть право территориального самоопределения. Простое "право
личного самоопределения", которое предлагается некоторыми молдавскими
политиками, означало бы ничего более как возможность избрать иное
гражданство, и вызвало бы сильную эмиграцию.
Миссия не вносила бы этого предложения, если бы не была глубоко
убеждена в его необходимости. Декларации, Сделанные Некоторыми
политическими лидерами в пользу объединения с Румынией как
политической цели, были одной из искр, зажегших пожар попытки отделения
левого берега. Приднестровье было под управлением Румынии как часть ее
только с 1940 по 1944. Нежелание вновь соединиться с Румынией кажется
очень сильным и почти единодушным.
В. Смешанная юрисдикция
Язык - это не только один из вопросов, находящихся в центре конфликта.
Решение языковой проблемы будет иметь иметь основополагающее значение
для прочности молдавского общества в целом. Для этой фундаментальной
области миссия предлагает смешанную юрисдикцию:
Центральные власти будут иметь право определять
общегосударственный официальный язык или языки. В соответствии с ныне
действующим законодательством (которое критиковалось Миссией в своем
Доклад No 11) в Молдове действует один "государственный язык"
(румынский на латинской графике) и один "язык общения" (русский). Если
только это законодательство не будет пересмотрено, оно будет применяться
на всей территории Молдовы, включая левый берег. Приднестровье должно
прекратить рассматривать румынский (на латинской графике) как
"иностранный язык" и отказаться от фикции отдельного языка, называемого
"молдавским" (на кириллице).
Особый Регион Приднестровье будет иметь право определять, в
дополнение к "государственному языку", региональные официальные языки,
например, русский и украинский. Региональные власти будут ответственны
за обеспечение и способствование использованию "государствен-ного
563
 языка" и региональных официальных языков. Что касается использования
"государственного языка", региональные исполнительные власти будут
ответственны перед молдавским парламентом.
Это предполагает, что за очень важным исключением,
определяющим "государственный язык", молдавский Закон 1989 года "Об
использовании языков..." не будет применяться на территории Особого
Приднестровского Региона. Закон имеет целью регулирование
использования языков не только на территории всей страны (что является
централистическим подходом), но также во всем обществе (что является
пережитком тоталитарного мышления). Однако лингвистическая автономия
составляет самую суть любого территориального особого статуса с
лингвистической основой, который только можно найти в Европе и
Северной Америке. Поэтому предложение наподобие того, которое делается
некоторыми молдавскими политиками, чтобы просто отложить выполнение
молдавского закона "О языках" в Приднестровье до 2005 года, в конце
концов имеет своей целью языковую ассимиляцию и не охватывает
сущность особого статуса: проблемы меньшинств (язык - одна из них) в
принципе должны решаться на уровне меньшинства. По мнению Миссии,
это и есть Особый Регион.
"Сила кошелька" находится в центре любого самоуправления,
достойного этого имени. Приднестровье должно будет иметь, вследствие
этого, свой собственный бюджет, разработанный собственной
исполнительной властью и проголосованный избираемой ассамблеей.
Вопрос состоит в том, как будет финансироваться этот бюджет и как
Приднестровье будет вносить свой вклад в центральный бюджет.
Существуют три модели:
- Налоги устанавливаются и собираются исключительно центральным
правительством. Региональный бюджет финан-сируется, таким образом,
исключительно путем прямых перечислений из центрального правительства.
Недостатки: недоверие региона, высокая степень региональной зависимости.
- Налоги устанавливаются и собираются исключительно региональной
финансовой администрацией. Регион может, таким образом, независимо
финансировать свой бюджет. Учитывая сравнительно высокий уровень
общественных доходов в Приднестровье, Особый Регион, вероятно, будет
вынужден передавать взносы в центральный бюджет до уровня
согласованной суммы. Недостатки: недоверие центра, высокая степень
зависимости от центра.
- Различные налоги собираются как центральной, так и региональной
финансовой администрацией. Недостатки: рост издержек, разбухание
административного аппарата.
Миссия высказывается в пользу комбинации вышеуказанных
элементов, которая позволяет усилить преимущества и исключает некоторые
из недостатков. Она предлагает единую центральную налоговую
администрацию с региональным отделением, глава которой мог бы назначаться
564
 Молдавским Министром финансов с согласия региональной исполнительной
власти или избираемой ассамблеи. Согласованный процент региональных
налоговых поступлений мог бы напрямую передаваться региональным
отделением властям Особого Региона для финансирования регионального
бюджета. Остаток перечис-лялся бы в Кишинев.
Учитывая небольшие географические и демографические размеры
страны, Молдова должна представлять единое экономическое и социальное
пространство. Молдавский Парламент должен, поэтому, иметь
исключительную юрисдикцию заниматься законодательной деятельностью по
основам экономической и социальной жизни, таким как собственность,
приватизация, закон о компаниях, закон о банкротстве и т. д.
Должны быть единые гражданский, коммерческий и уголовный
кодексы для страны в целом. В других областях центральные власти должны
сохранить достаточный законодательный и исполнительный контроль для
обеспечения защиты национальных интересов, (например, окружающая среда,
промышленность, транспорт - например, на Днестре - связь, энергетика,
социальное обеспечение). Региональная избираемая ассамблея должна
обладать юрисдикцией законодательствовать по регионально значимым
вопросам экономической жизни, таких как эксплуатация природных ресурсов,
вода, охота, рыбная ловля и т. д.
Центральная власть не должна напрямую управлять экономикой в
Приднестровье. В более широких рамках, законодательно устанавливаемых
Молдавским Парламентом на общегосударственном уровне, Особый Регион
должен, в принципе, вести свои экономические дела настолько независимо,
насколько это возможно. Он должен иметь право непосредственно участвовать
в международной торговле и других формах экономического сотрудничества.
Для того, чтобы укреплять взаимное доверие, одетая в форму полиция в
Приднестровье должна быть организована на региональной основе.
Командующий полицией в Приднестровье назначался бы властями
Приднестровья с согласия Молдавского Министра внутренних дел.
Для того, чтобы увеличить эффективность борьбы с преступностью,
уголовная полиция должна быть организована на общегосударственном
уровне. Руководитель отделения уголовной полиции в Приднестровье мог бы
назначаться Молдавским Министром внутренних дел с согласия
исполнительной власти и избираемой ассамблеи Приднестровья.
В судебной области Миссия должна взвесить преимущества единства
системы относительно необходимости иметь некоторый региональный
самоконтроль. Судебная система должна быть достаточно централизованной
для того, чтобы обеспечить существование единого юридического
пространства. С другой стороны, региональные законы должны применяться
региональными судами. Одна высокая судебная власть должна будет
интерпретировать и следить за выполнением будущего регионального
основного закона. К тому же, поскольку суды на правом берегу полностью

565
перешли, насколько это известно Миссии, на румынский рабочий язык,
приднестровским судам надо будет позволить продолжать работу на русском
языке.
Есть американский пример параллельного существования
вертикальных систем, включающих, с одной стороны - федеральные суды, с
другой - суды штатов. Если применить ее к данной стране, эта система,
кроме того, что она приведет к высоким издержкам на содержание судов,
будет иметь как следствие повышение риска бесполезной конкуренции
между государственными и региональными судами и поэтому,
нежелательную степень неопределенности закона. Поэтому было бы более
целесообразно сохранить единую вертикаль судов. Как и в некоторых
федералистских и автономистских моделях Европы, нижняя часть этой
линии должна будет быть, в Приднестровье, региональной.
Миссия предлагает создать приднестровское отделение молдавской
судебной системы. Отделение должно возглавляться региональным Высоким
Судом. Выше регионального Высокого Суда должен быть только
Молдавский Конституционный Суд и, для некоторых целей, Молдавский
Верховный Суд. Региональный Высокий Суд мог бы или ограничиться
функцией простого регионального суда по региональным законам, или же
служить в качестве апелляционного суда по государственным законам. Ниже
него судебная структура могла бы быть такой же, как в остальной Молдове.
Региональный Высокий Суд мог бы иметь две функции:
- Он был бы последней инстанцией по региональным законам. Выше
него вопросы регионального закона, включая региональный основной закон,
могли бы отсылаться только в Молдавский Конституционный Суд по
мотивам неконституционности (но не по мотивам нарушения центральных
статутов). Таким образом, Конституционный Суд был бы последней
инстанцией для определения того, например, действовало ли региональное
законодательство в рамках своей юрисдикции, которая в свою очередь не
может быть нарушена центральным законодательством.
- Региональный Высокий Суд мог бы, в то же время, служить в качестве
апелляционного суда в вопросах, касающихся государственного закона. Эти
случаи могли бы быть пересмотрены Верховным Судом Молдовы.
Учитывая ключевую роль судей регионального Высокого Суда в защите
региональных прав, эти судьи должны назначаться региональными властями с
согласия Молдавского Министра юстиции. Судьи судов более низких
инстанций в Приднестровье могли бы назначаться Молдавским Министром
юстиции с согласия региональных властей.
5. Заключительные замечания
а. Предложение Миссии содержит ряд "сдержек и противовесов",
которые
-имеют целью предоставление обеим сторонам достаточно контроля, а
также то, чтобы подвигнуть их к тесному сотрудничеству. В настоящее
время уровень доверия на обеих сторонах низок, хотя есть ответственные
566
люди в составе обоих руководств, которые сохраняют контакты и думают о
возможных решениях. Мнение Миссии состоит в том, что взаимное доверие в
Молдове возможно, если возобладает разум. Определенно, вооруженный
конфликт прошлого года нанес большой вред. В то же время он сильно
потряс всех участников своей абсурдностью. Конфликт не является чисто
этническим, потому что этнические группы здесь действительно
смешиваются, не является он и религиозным. Миссия убеждена поэтому, что
раны Молдовы могут залечиться быстрей, чем в других частях Европы, как
только будет достигнуто и начнет соблюдаться основное соглашение о modus
vivendi в Молдове.
Если это верно, то не все "сдержки и противовесы", предложенные в
этом проекте, будут необходимы в будущем. Предложение Миссии
предназначено для того, чтобы стать основой для переговоров обеих сторон в
данный текущий момент. Если компромиссу суждено быть достигнутым, то
должны быть встроены механизмы по укреплению доверия (такие как
взаимные назначения и согласия на эти назначения ключевых фигур, а также
гарантии в военной сфере). Через пять или десять лет некоторые из них,
возможно, покажутся излишними или громоздкими, если компромисс будет
признан всеми как успешно функционирующий.
Миссия предлагает, поэтому, присовокупить к вышеизложенным
предложениям фактор времени. Конституционные органы центрального
государства и Особого Региона могли бы, при участии СБСЕ, совместно
пересматривать компромисс каждые пять лет. В будущем более гибкие
способы организации, например полиции и обороны в Приднестровье, ныне
немыслимые, могут показаться совершенно уместными. С другой стороны,
само собой разумеется, что любая односторонняя попытка поправить
компромисс была бы недопустимой.
Изложенный выше проект представляет собой набросок распределения
полномочий между центральным Правительством и будущим Особым
Регионом Приднестровье. Он не рассматривает вопрос о представительстве
Приднестровья в Кишиневе. Молдавский Парламент, Правительство,
Конституционный Суд и Верховный Суд будут принимать решения по
основным вопросам, жизненно важным для страны в целом, включая
Приднестровье. Поэтому должно быть обеспечено адекватное
представительство левого берега в столице.
Миссия предлагает, поэтому, включить в новую Молдавскую
Конституцию гарантии адекватного представительства Приднестровья в
таких институтах, как Молдавский Парламент, Конституционный Суд,
Верховный Суд, Правительственная администрация. В соответствии с
законом о выборах от октября 1993 года Молдавский Парламент будет
избираться на основе пропорционального представительства при
четырехпроцентном барьере, рассчитываемом для всей страны. Теоретически
этот избирательный механизм может привести к недопредставленности

567
левого берега. Новый закон о выборах делает, таким образом, совершенно
необходимым резервирование в будущем центральном Парламенте
пропорционального числа мест для членов из Приднестровья. Аналогичным
образом должно быть обеспечено представительство в двух высших судах.
Приднестровцы должны быть адекватно, представлены в центральной
правительственной администрации, в частности в таких министерствах как
Министерство Иностранных Дел, Обороны, Безопасности.
Предоставление особого статуса Приднестровью не решает вопроса
защиты этнических и лингвистических меньшинств на правом берегу. В
самом Приднестровье встает дополнительный вопрос о "меньшинствах
внутри другого меньшинства": как будут гарантированы права
нерусскоязычного населения, в частности этнических молдаван.
Миссия рекомендует, поэтому, чтобы особое внимание уделялось
этническим и лингвистическим правам на обеих сторонах реки, особенно в
области образования и в общественном секторе. Следует сопротивляться
любым попыткам насильственной ассимиляции.
Мандат Миссии включает выработку особого статуса для Приднестровья,
а не для Бендер или области вокруг Комрата (Гагаузия). Вот почему этот
проект посвящен исключительно Приднестровью. Миссия, однако, не
придерживается мнения, что Бендеры и область вокруг Комрата должны
просто напрямую управляться из центра. И та и другая отличаются от
остальной части правого берега лингвистически и по своему этническому
составу. Более того, Бендеры в наибольшей степени пострадали в ходе
прошлогодних боев. Область вокруг Комрата в равной степени стала
свидетелем волнений.
Поэтому случаи Бендер и Комратской области должны будут быть
рассмотрены с тем, чтобы принять во внимание их лингвистические и другие
особенности. Миссия считает, что многие из представленных выше
соображений могли бы с пользой быть применены в обоих случаях.
Этот доклад не затрагивает вопрос будущей административной структуры
Молдовы. В качестве основы для своих размышлений он берет
предположение, что Молдова в ближайшем будущем останется высоко
централизованным государством, за исключением любого региона, на
который распространяется особый статус. В то же время доклад выражает
мнение, что позднее могло бы иметь смысл разделить страну на восемь-десять
регионов (один или два из них - это Приднестровье, один - Бендеры, еще один -
Комратская область) и передать полномочия из столицы новым региональным
структурам. Чем более децентрализованным будет Молдавское государство,
тем менее "особым" будет выглядеть статус Приднестровья в этом контексте.
Тем не менее, учитывая лингвистические и, частично, этнические различия
между правым и левым берегами, которые требуют дополнительных гарантий
для Приднестровья, Миссия считает, что статус Приднестровья должен будет
оставаться особым даже в контексте более децентрализованной Молдовы.

568
 Мандат Миссии призывает не только к соглашению относительно
будущего статуса Приднестровья, но, в этом контексте, также к "скорому,
упорядоченному и полному выводу иностранных войск". Миссия, поэтому,
рекомендует, чтобы Россия ускорила вывод 14-й армии из Молдовы.
Некоторые из собеседников Миссии утверждают, что нужны
"международные гарантии" для поддержки соглашения об особом статусе
Приднестровья, Миссия предлагает, поэтому, свое участие в переговорах и
заключении соглашения. Миссия верит, что заключение соглашения под
эгидой СБСЕ могло бы увеличить доверие обеих сторон в его долговечности и
надежности.
(Arhiva alcătuitorilor)

Nr.358
Scrisoare a Ambasadorului Republicii Moldova în Rusia, A. Ţăranu,
adresată Preşedintelui Republicii Moldova, M. Snegur, despre
întâlnirea cu I.I. Iacovlev, director-adjunct la MAE al Rusiei1
22 noiembrie 1993

DOMNULE PREŞEDINTE,
În ziua de 17 noiembrie a.c., am fost invitat la direcţia ţărilor CŞI a MAE al
Rusiei, unde am avut o întîlnire cu dl.I.I.Iacovlev, Directorul-adjunct al acestei
direcţii. Convorbirea a durat 2 ore şi la ea au mai participat reprezentanţii secţiei
Ukraina şi Moldova ai direcţiei menţionate V.A.Volcov şi A.S.Loscutov, precum şi
consilierul Amasadei noastre M.I.Gribincea.
Întâlnirea a fost iniţiată de către partea rusă şi a avut drept scop de a ne
informa despre reacţia Rusiei la propunerea ţării noastre de a include pe ordinea de
zi a următoarei sesiuni a Adunării Generale a ONU o rezoluţie cu privire la
retragerea formaţiunilor militare străine de pe teritoriul Republicii Moldova. După
cum ne-a dat de înţeles Dl.I.I.Iacovlev Rusia are o atitudine de neaprobare faţă de
această iniţiativă, considerînd că ea poate aduce la o anumită complicare a relaţiilor
moldo-ruse. Partea rusă apreciază această iniţiativă ca o încercare de a mobiliza
instituţiile internaţionale la organizarea unei presiuni asupra Rusiei în ce priveşte
retragerea Armatei a 14-a. I.I.Iacovlev a lăsat să se înţeleagă că Rusia nu va rămâne
pasivă la o asemenea presiune şi se va stărui să pareze presiunea cu acţiuni
similare. De exemplu, să amplifice în organizaţiile internaţionale problema situaţiei
ruşilor din Moldova.
În acelaşi timp I.I.Iacovlev mi-a dat de înţeles că complicarea pe o aşa cale a
relaţiilor cu Rusia ar putea să influenţeze negativ cooperarea economică moldo-
rusă. În esenţă aceasta înseamnă că partea rusă intenţionează, în cazul realizării
practice a iniţiativei noastre în ONU, să întreprindă sancţiuni economice împotriva
Moldovei.

1
Copia scrisorii a fost trimisă în aceiaşi zi (22 noiembrie 1993) în adresa MAE al
Republicii Moldova.
569
 În răspunsul meu i-am atras atenţia d-lui Iacovlev că cursul consecvent al
MAE al Republicii Moldova în ce priveşte problema Armatei a 14-a se conduce de
decizia Consiliului de Miniştri a CSCE adoptată la Stockholm (14-15 decembrie
1992) şi declaraţia de la Atena a Miniştrilor de externe, adoptată la 11 iunie 1993 în
cadrul CCNA, documente adoptate cu asentimentul Rusiei. Acest curs este aplicat
în practică şi de Delegaţia moldovenească la negocierile moldo-ruse cu privire la
statutul juridic şi termenele de retragere a Armatei a 14-a ruse de pe teritoriul
Republicii Moldova. În acelaşi timp am dat de înţeles diplomatului rus că în ceea
ce priveşte iniţiativa noastră în ONU o hotărîre definitivă nu este luată. Însă despre
ea s-a vorbit în discursul dlui Tâu de la 8 decembrie în cadrul Adunării Generale a
ONU şi, deci, ea a devenit cunoscută opiniei publice internaţionale. Având în
vedere acest fapt, nouă ne va fi foarte dificil să ne dezicem de ea fără riscul de a fi
suspectaţi de inconsecvenţă în ce priveşte cursul politicii noastre externe privind
chestiunea formaţiunilor militare străine pe teritoriul ţării noastre. Urmând acest
curs logic am subliniat că revizuirea hotărîrii noastre despre presupusa iniţiativă a
Republicii Moldova în ONU poate avea loc doar în cazul dacă partea rusă va
întreprinde o presiune eficace asupra Tiraspolului în sensul unei avansări vizibile a
dialogului politic cu privire la reglementarea problemei transnistrene. Totodată am
subliniat faptul că această presiune trebuie să aibă loc cât mai curînd posibil.
I.I.Iacovlev nu mi-a dat un răspuns limpede în acest sens. Dar adoptarea unei
decizii în această chestiune nici nu se află în limitele competenţei sale. Nouă nu ne
rămîne decât să sperăm că răspunsul meu exact şi pe deplin va fi adus la cunoştinţa
persoanelor din MAE al Rusiei împuternicite de a lua astfel de hotărâri.
În încheiere, domnule Preşedinte, consider de datoria mea să aduc la
cunoştinţa D-stră punctul meu de vedere vis-a-vis de această problemă.
Soluţionarea uneia din cele mai stringente probleme politice ale Moldovei -
problema transnistreană - şi în continuare depinde de poziţia Rusiei. Recenta D-stră
înţelegere cu B.Elţin şi V.C.Cernomârdin, precum şi inevitabila revizuire a politicii
ruse faţă de Transnistria după evenimentele din octombrie de la Moscova, presupun
un curs chibzuit în relaţiile cu Rusia. Organizarea unei presiuni frontale asupra
Rusiei prin intermediul mecanismelor internaţionale ar putea complica considerabil
procesul de reînoire în politica rusă în ce priveşte Transnistria. Ca rezultat noi
putem obţine un alt efect decât cel scontat. Din acest punct de vedere deplasarea
accentelor în cursul nostru de politică externă, adică utilizarea deschisă a metodelor
de presiune asupra Rusiei prin intermediul ONU, CSCE, alte mecanisme
internaţionale, ar putea să nu compenseze pierderile care le-ar aduce Moldovei
procesul de răcire a relaţiilor cu Rusia. Acestea din urmă fiind spuse, nici de cum
nu înseamnă refuzul de la cooperarea cu instituţiile internaţionale. Dar cooperarea
trebuie să completeze eforturile noastre vizînd utilizarea maximală a factorilor
favorabili ai politicii ruse, dar nu să ne aducă la o confruntare cu ea. În acest sens
discursul d-lui N.Ţâu la a 48-a sesiune a ONU mi se pare nereuşit după formă,
deoarece ne-a pus în situaţia delicată de a alege între poziţia statelor occidentale şi
cea a Rusiei. Şi aceasta în timp ce interesele noastre naţionale constau nu în
trecerea hotărîtă pe poziţiile uneia din părţi dar, lăsînd după noi o libertate de
manevrare, în utilizarea contradicţiilor dintre părţi. Din acest punct de vedere,
interesele noastre ar putea fi cu mult mai pe deplin realizate dacă nu Moldova ar
570
ieşi cu iniţiativa despre soarta forţelor militare ruse în fostele republici sovietice dar
o ţară terţă. La rândul ei Moldova ar putea să se alinieze la o rezoluţie adoptată în
acest sens.
Domnule Preşedinte, expunînd aceste raţionamente, sînt conştient de posibila
lor relativitate, în virtutea faptului că starea lucrurilor mie mi se înfăţişează de pe
poziţia de Ambasador al Republicii Moldova la Moscova. De aceea eu nu insist la
o acceptare a lor fără rezerve, dar presupun, că ele vor fi luate în considerare la
luarea hotărîrii definitive privind iniţiativa noastră la ONU.
Vă rog să primiţi, Domnule Preşedinte, asigurarea înaltei mele consideraţiuni.
Anatol Ţăranu,
Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al Republicii
Moldova în Federaţia Rusă

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica

Moldova…,p. 293)

Nr.359
Decizia Consiliului Ministerial al CSCE de la Roma cu privire la Moldova
1 decembrie 1993

3. Moldova
3.1 While welcoming that there had been no fighting over the past year, the
Ministers expressed concern that the lack of progress in finding a political solution
to the problems related to the Trans-Dniester region impeded the development of
stability and democracy in the Republic of Moldova. The Ministers also stressed
that the use of military forces to stabilize the situation cannot be a substitute for a
political solution of the problems.
3.2 The Ministers called on all parties involved urgently to speed up
negotiations on a special status for the Trans-Dniester region within the context of
independence, sovereignty and territorial integrity of the Republic of Moldova and
bring them to a mutually acceptable solution. They urged the parties to address the
language problems and to make full use of the confidence-building and other
proposals made by the CSCE mission to facilitate the negotiating process. They
instructed the CSCE Mission to seek to play an even more active role in
maintaining contact with the parties and promoting an early political settlement.
The Ministers also called for early progress in negotiations on the early,
orderly and complete withdrawal of the Russian 14th Army from Moldova. They
stressed that progress on the withdrawal of these troops cannot be linked to any
other question, with due regard to existing agreements. They called on the parties
concerned to facilitate the work of the CSCE Mission by allowing it to follow
closely the negotiations, to participate in the meetings of the Joint Control
Commission and to move freely in the security zone. The Ministers expressed their
own full support for the achievement of these objectives.
3.3 The Ministers agreed that long-term peace and stability in Moldova also
required the development of democratic structures and processes and the
571
implementation of commitments to human rights for the whole of Moldova. They
therefore welcomed the decision of the government to hold elections for a new
parliament and its intention to draft a new constitution. They also instructed the
CSCE Mission to continue to promote the full respect for human rights and the rule
of law, including in individual cases such as the trial of the so called "Ilascu
group".
The Ministers requested the ODIHR to continue and expand its co-operation
with the Government of Moldova on legal and human rights issues and to prepare
for a central role in monitoring the forthcoming electoral process in all parts of the
Republic of Moldova.

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica Moldova..., p. 296)

Nr.360
Raportul nr. 14/1993 al Misiunii CSCE în Republica Moldova
20 decembrie 1993

Summary
While the CSCE Mission has made progress in such areas as democratization
and confidence building, efforts towards improving the military and security
situation have encountered difficulties. The Mission discussed previously military
issues in its Report No. 7 of 29 July 1993 and would like hereby to reassess the
situation.
After the October events in Moscow, the situation in the Security Zone has
deteriorated. There have been several incidents, particularly around Bendery, the
scene of much of last year's fighting. Information obtained in Chisinau indicates
that most of these incidents are attributable to Transnistrian forces. It remains
difficult for the Mission to receive objective information because its participation
in the Trilateral Joint Control Commission (JCC) in Bendery has not been allowed.
Peacekeeping forces have not been sufficiently effective in preventing the above
mentioned incidents.
1. The Armed Forces of the Republic of Moldova
The build-up of the Moldovan armed forces to the planned personnel strength
of 10.000 soldiers is going on. Current efforts focus on professionalizing these
troops. The Ministry of Defense states that Moldova currently needs an army to
maintain internal security and that future demilitarization is possible with sufficient
guarantee of Moldova's territorial integrity.
In the Mission's view, there wold be, at that time, no need for an army in a
united Moldova, especially considering the large number of Moldovan police.
2. The Armed forces of the Pridnestrovian region
According to press reports obtainable in Chisinau, the personnel strength of
the Transnistrian forces has now reached 8000 troops. The exact composition
(active serving troops and reservist) is not known to the Mission.
Although an agreement was reached on 25 August 1993 ("Understanding on
the activity of the CSCE Mission in the Pridnestrovian region of the Republic of
572
Moldova") between the CSCE Mission and the authorities in Tiraspol, attempts to
have serious talks with the military component there have failed. The so-called
minister of defense did not want to receive the CSCE Mission until a separate
agreement with the Joint Control Commission in Bendery had been established.
Recently, the Transnistrians have made gestures indicating an increased readiness
to establish military contacts with the Mission, which will be followed up.
3. The Peacekeeping Forces
The peacekeeping forces, consisting of five Russian battalions (plus one in
reserve), three Moldovan and two Transnistrian ones (plus one in reserve), are
stationed in the Security Zone on both sides of the Dniester.
The Joint Control Commission, composed of delegation of Russia, Moldova
and Transnistria, is an instrument of joint command, concentrating on military
issues, control posts and incidents. Many proposals of the Moldovan side are
blocked by the Transnistrian side (see Appendix 1)1
The CSCE Mission is still negotiating, with great difficulty and loss of time,
Principles of Cooperation with the JCC in order to fulfill the military and security
part of its mandate. The understanding should allow the Mission freedom of
movement in the security Zone with or without escort and access to the meetings of
the Commission. The Moldovan delegation is the only one, which supports the
position of the Mission on this issue.
4. Incidents in the Security Zone
As stated above the CSCE Mission does not participate in the JCC meetings.
Therefore, its information on incidents in the zone comes primarily from Moldovan
sources. Here are examples of recent incidents, as presented by these sources:
On the night from 3 to 4 October, during the height of the crisis in Moscow,
Transnistrian authorities told the Moldovan police stationed in Bendery under the
terms of the cease-fire to leave the city. At the same time, five trucks, reportedly
carrying weapons from Tiraspol, crossed the Dniester into the Security Zone in
Bendery. The Moldovan police refused to leave the town. Moldovan observers'
later request to inspect two sites for weapons deposit was turned down. The illegal
transfer of weapons might have happened because the bridge between Tiraspol and
Bendery (checkpoint 10) is monitored only by Russian peacekeepers in
contravention of the agreement according to which bridge posts on the river
Dniester should include representatives of all three parties.
On 19 October a Moldovan police car entering Bendery was stopped by
Transnistrian guards demanding a search of the vehicle because they had received
the instruction to confiscate all communications means from Moldovan police cars.
The three Moldovan police officers all had special entry documents for Bendery,
therefore they refused to be searched. When the police car proceeded on its way,
the Transnistrians opened fire.
On 28 October, with permission from the authorities in Bendery, a group of
prisoners under Moldovan armed guard went to the railways station to unload train
wagons of potatoes. While the group was doing its job, Transnistrian militia, armed
with automatic weapons, disarmed the Moldovan guards and brought them together

1
Anexa nu este inclusă în această culegere.
573
with the prisoners to the Russian Commander of the city. Only after his
intervention, the work could be continued.
On 30 October, in response to reports that Transnistrian armed forces were
quartered in the Bendery fortress, observers from the JCC attempted to inspect the
place. Access was refused.
On the night from 5 to 6 November, the Transnistrians set up what they termed
a "customs post" within the Security Zone near the Moldovan village of Coshnitsa,
which is one of several villages on the left bank of the Dniester under Moldovan
jurisdiction. The local inhabitants protested and, on 7 November, blocked the road
between this post and the bridge in Vadul lui Voda. After negotiations between
Moldovan and Transnistrian authorities the post was withdrawn on 9 November.
The peacekeeping forces made no move to prevent the establishment of this post.
5 Questions about peacekeeping
If the above mentioned incidents happened, several questions could be asked,
e.g.:
How is it possible that the curfew in Bendery is controlled by Transnistrian
militia forces and not by Russian peacekeeping forces, as agreed earlier by the
parties concerned?
How is it possible that troops and weapons are transported from Tiraspol to
Bendery? These transports have to pass control post no. 10, which is manned by
Russian peacekeeping troops.
How could Transnistrian militia pass control post no. 6 (on the main road
Tiraspol-Doubossary) manned by Russian peacekeeping troops to go to Coshnitsa
and establish there an illegal "customs post" in the Security Zone?
How is it possible that troops or units of the Transnistrian forces, including the
"Dniester" battalion of the so-called ministry of internal affairs, appear in the
Security Zone, in particular in the fortress in Bendery, after the units of the 14th
Army have left the fortress?
6 The withdrawal of the 14th Russian Army from the Republic of Moldova
The Mission tends to assess that the presence of the 14th Army in Transnistria
contributes to the solidification of attitudes and structures, which are
unreconcilable with the restoration of the territorial integrity of Moldova.
The seventh round of the Moldovan-Russian negotiations on the status and
withdrawal of the 14th Army, foreseen for the end of August, was, on the proposal
of the Moldovan side, postponed and finally took place in Moscow on 10 and 11
November. The parties did not come closer to an understanding on the time frame
of the withdrawal (Article 2 of the main agreement) and did not take an unanimous
stand on several additional issues. The next round of negotiations is scheduled for
January 1994 in Chisinau.
Efforts of the CSCE Mission to gain admission to these negotiations as an
observer have so far not found Russian consent. The Moldovan Government would
like representatives of the Mission to be present.
1. Conclusions
1) Since the last report on military issues, both sides have unfortunately increased
their armed forces.

574
2) The lack of an agreement on the withdrawal of the 14th Russian Army
continues to be an impediment to the normalization of situation in Moldova.
3) Peacekeeping forces should be rendered more effective and should more
actively prevent incidents in the Security Zone.
4) The Mission's effectiveness would be enhanced if the Mission were allowed to
participate in the meetings of the Joint Control Commission and to move freely
in the Security Zone, as envisaged by the Rome decisions of the CSCE Council
of Ministers. The position of the Russian Federation on this issue is enclosed as
Appendix 2.1

(Mihai Grecu, Anatol Țăranu. Trupele ruse în Republica

Moldova…,p. 298)

Nr.361
Scrisoare a comandantului armatei a 14-a, general-locotenetul
A.Lebedi, despre situația politică în Republica Moldovenească
Nistreană
22 decembrie 1993

О ПРОФЕССИОНАЛАХ ПОДЛИННЫХ И МНИМЫХ

Похоже, события в «ПМР» доходят до своего апогея. Безусловно,
центральной фигурой «большого шума» по-прежнему остается генерал
Лебедь, упорно «добивающий» тираспольскую верхушку разоблачительными
материалами о их прошлом и настоящем.
Не будем анализировать подоплеку действий российского генерала, человека
действительно незаурядного. Нас же в данном случае интересует, как
говорится, «сам процесс». И мы предлагаем вниманию читателей еще одно
выступление командующего 14-й российской армии – на этот раз в
«Днестровской правде» от 22 декабря. Итак:
В «Днестровской правде» (№ 286) опубликована статья прокурора
республики Б. Лучика «Конец агента «Берзина». В ней, между прочим,
прокурор четко ставит вопрос: «Кому-то, видимо, придется отвечать за
расшифровку «Берзина» - по законам России». Абсолютно правильный
вывод. Жаль только, что в обтекаемом заявлении прокурора нет указания на
прямых виновников этой скандальной истории.
О Большакове «Берзине» можно забыть. Его звезда навсегда закатилась
как на политическом, так и на предпринимательском небосклоне
Приднестровья. Теперь пришел черед думать тем, кому держать ответ перед
правоохранительными органами России за торговлю государственной
тайной. Одним словом, кому сушить сухарики? Многие усмотрели в
недвусмысленном намеке прокурора камень в огород полковника М.
Бергмана. Он сдал Б. Лучику агентурные дела. Так ли это? Когда волк из
отары уносит овцу, то, прежде всего, спрашивают с пастуха и только потом,

1
Anexa nu este inclusă în această culegere.
575
если поймают, дерут шкуру с волка. «Пастухом» архива бывшего КГБ был и
остается министр В. Шевцов. И именно он первым сказал – «а».
Вспомним. Год назад, после нашумевшего интервью Бергмана
еженедельнику «Днестровский меридиан», когда военный комендант
«расшифровал» бывшего рижского омоновца Антюфеева, министр «Шевцов»
тут же помчался на телевидение оправдываться, и в запале горячности
«высветил» Бергмана, бездоказательно назвав его агентом иностранных
спецслужб и осведомителем КГБ. Привел якобы его тайный псевдоним –
«Фурманов».
«Петухи» обменялись комьями грязи. Однако Шевцов на этом не
остановился и продолжал раскручивать маховик разоблачительной капании,
стремясь еще больше извалять коменданта в нечистоплотных делах
сомнительной достоверности.
Так, в «Трудовом Тирасполе» некоторое время спустя публикуется
путаное заявление тираспольчанина (ныне гражданина США) Гельфанда
двухлетней давности. Заявление достают якобы из архивов того же КГБ. Как,
попал этот «документ» в руки Кондратовича? Однозначно: подкинут
Шевцовым или его людьми.
На фоне комментируемой публикации прокурора Кондратовичу остается
одно из двух: либо признать, что он напечатал заведомую фальшивку и тем
самым похоронить себя и свой бульварный листок, косвенно сняв в глазах
общественности все обвинения против Бергмана, либо рассказать о каналах,
по которым заявление Гельфанда сказалось в его редакции. На этот вопрос
следствия ему неизбежно придется ответить.
Тот факт, что в качестве орудия мести в руках Бергмана всплыли
упомянутые дела, лишний раз убеждает меня в немаловажном заключении:
контора Шевцова и сам министр превратили доставшийся по наследству
архив в инструмент шантажа и политической слежки за неблагонадежными, а
министерство безопасности выродилось в меняльную лавку, где мораль и
совесть свободно конвертируются в грязные деньги и готовность к
угодливому послушанию. Обычные методы полицейского государства, когда
власть держится на штыках.
Очень тревожит еще одно обстоятельство. Сколько нерасшифрованной
агентуры бросится заметать следы на фоне большаковского скандала,
сколько подленько заляжет на дно? Сколько еще «Антюфеевых» вынуждены
будут перевоплотиться в «Шевцовых»? а таких дел продано и гуляет «на
воле» много, рано или поздно их взорвут в приступе вражды, когда
соперники будут отталкивать друг друга от кормушки власти…
В своей статье прокурор пишет о том, что «расшифровка агентуры
недопустима… Не принято это делать у профессионалов». Верное замечание.
Но о профессионализме приднестровского министра безопасности можно
говорить довольно условно. Приехал год назад в Приднестровье омоновец с
подмоченной репутацией, привез рекомендательное письмо от товарища
Алксниса. Алксниса отказать было нельзя, он обещал: вот-вот возьмем власть
в России и признаем Приднестровье. Шевцов посуетился и стал министром
буквально через год, отличившись на поприще дезинформации и интриг,
576
облачился в генеральский мундир, снятый повсеместно с вооружения.
Тщеславных людей бесполезно призывать к совести. Но лично я себе не могу
представить, как бы я отважился напялить на себя маршальские доспехи,
если бы завтра, к примеру, Дондюшаны заявили о выходе из Молдовы и
призвали бы меня под свои знамена в качестве министра обороны.
Генералу Шевцову я никогда не подам руки. Только потому, что у этого
генерала незавертайловского масштаба нет ни чести, ни человеческой
порядочности.
Монополия на архив КГБ позволяет ему активно влиять на
формирование государственного аппарата республики из лиц с темным
прошлом, которые, помня о своих грехах, будут служить верой и правдой,
холуйски и безропотно выполнять прихоти властей предержащих. Страх
перед разоблачением давит в них все человеческое. Стоит лишь кому-то из
них заикнуться о своем мнении, как ему тут же напомнят отдельные места из
его биографии, а при повторении вольнодумства… высушат и выбросят.
Среди людей с уголовным прошлым в нашей республике есть министр и
руководитель ведущей общественной организации; они вещают с экранов
телевидения ПМР, готовят материалы на радио Приднестровья. Наблюдая за
деяниями этой камарильи, иногда задаю себе вопрос: уж не вся ли Колыма к
нам сбежалась?
Генерал-лейтенант
А. ЛЕБЕДЬ
(”Днестровская правда” 22 decembrie 1993)

Nr.362
Protocol de intenții în domeniul educației între Republica Moldova și
Transnistria
Anul 19931

ПРОТОКОЛ
намерений в области народного бразования между Республикой Молдова
и Приднестровьем
1. Обеспечить учебные заведения, расположенные на указанных
территориях, учебными планами и программами, учебниками , наглядными
пособиями, другими дидактическими материалами на молдавском, русском и
украинском языках, учебным и спортивным оборудованием, мебелью, мягким и
твердым инвентарем с оплатой в установленном порядке.
2. При обмене опытом и составлении совместных учебных планов и
программ, методических рекомендаций, учебников учитывать предложения
органов народного образования, педагогических работников учебных заведений
населенных пунктов.
3. При составлении и подписании договоров сотрудничества
Министерства образования Республики Молдова с министерствами стран

1
Data exactă nu a fost identificată
577
СНГ и других стран в состав делегации включаются представители
Приднестровья и учитываются запросы и потребности левобережных
районов Днестра и гор Бендер.
4. При составлении планов приема и при приеме на учебу в ВУЗ-ах,
колледжах, ПТУ гарантировать прием соответствующего количества ( в %
отношении) абитуриентов, согласно целевым направлениям из
приднестровских районов и Республики Молдова.
5. Обязать местные органы власти гор Бендер, Тирасполя и Рыбницы
выделить соответствующие здания для школ с обучением на латинской
графике, открываемые и функционируемые в соответствии с нормативными
актами Приднестровье. Их финансирование осуществляется Республикой
Молдова согласно смете расходов через соответствующие управления
народного образования.
6. Для создания необходимых условий по организации учебно-
воспитательного процесса в районах “Варница", ''Северный гор, Бендер,
совместными усилиями Завершить строительства д/сада на 320 мест для
русско-молдавской начальной школы.

(Arhiva curentă a Biroului pentru reintegrare, Cancelaria de Stat)

578
 CUPRINS

Introducere _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Lista documentelor:
1. Componenţa naţională a populaţiei în raioanele nistrene ale Republicii Moldova
conform recensămîntului 1989 _ _ _ _ _
2. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre situația creată în RSS Moldovenească în
legătură cu problemele lingvistice (începutul anului 1989) _ _ _ _ _
3. Informație ATEM despre evenimentele stradale din Chișinău (26 februarie 1989)
_____
4. Informație ATEM despre evenimentele stradale din Chișinău (12 martie 1989) _
____
5. Comunicat informativ al Mişcării Democratice pentru Susţinerea Restructurării
privind probleme stringente ale societății moldovenești (19 martie 1989) _ _ _ _ _
6. Informație ATEM despre mitingul organizat la Teatrul de vară din parcul central
de cultură și odihnă „Comsomolul leninist” din Chișinău (19 martie 1989) _ _ _ _ _
_
7. Rezoluția mitingului Mişcării Democratice pentru Susţinerea Restructurării
consacrat problemelor limbii de stat şi grafiei latine (9 aprilie 1989) _ _ _ _ _
8. Informație ATEM despre mitingurile din RSS Moldovenească (15-16 aprilie
1989) _ _ _ _ _
9. Informație despre mitingul mișcării internaționale „Edinstvo” (23 aprilie 1989) _
____
10. Ziarul ”Moldova socialistă” despre opiniile cadrelor didactice de la institutul
pedagogic de stat „T. G. Șevcenco” din Tiraspol privind proiectele de legi
referitoare la statutul limbii moldovenești și funcționarea altor limbi pe teritoriul
RSS Moldovenești (mai 1989) _ _
11. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre problemele lingvistice din localitațile
găgăuze și bulgare ale RSS Moldovenești (mai 1989) _ _ _
12. Din Rezoluția centrului de sprijin Orhei al Mişcării Democratice pentru
Susţinerea Restructurării privind problemele lingvistice din RSS Moldovenească
(14 mai 1989) _ _ _ _
13. Apelul cenaclului „Materna” din Râbnița către conducerea Frontului Popular
din Moldova (30 mai 1989) _ _ _ _ _
14. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre investigarea mitingurilor și
demonstrațiilor nesancționate în Chișinău (ianuarie-mai 1989) _ _ _ _
15. Apelul participanților la mitingul organizat de Frontul Popular din Moldova
către Sovietul Suprem al RSS Moldovenești și CC al PCM privind evenimentele
istorice din anii 1939-1940 (25 iunie 1989) _ _ _
16. Scrisoare deschisă a Frontului Popular din Moldova către deputații Sovietului
Suprem al RSS Moldovenești privind problemele linvistice din RSS
Moldovenească (25 iunie 1989) _ _ _ _ _
17. Telegramă a Comitetului executiv al Sfatului Frontului Popular din Moldova
adresată Secretarului general al CC al PCUS, Mihail Gorbaciov (25 iunie 1989) _ _
___
579
18. Comunicat al Frontului Popular din Moldova privind evenimentele din ziua de
28 iunie 1989 (29 iunie 1989) _ _ _ _ _
19. Telegramă guvernamentală adresată Frontului Popular din Moldova (8 iulie
1989) _ _ _ _ _
20. Apel al Frontului Popular din Moldova adresat Biroului CC al PCM şi
Prezidiumului Sovietului Suprem al RSSM (8 iulie 1989) _ _
21. Apel al adunării reprezentanților colectivelor de muncă ale asociației de
producție „Mezon” – „60 de ani ai URSS” din Chișinău către colectivele de muncă
și populația din Chișinău și din republică (/15/iulie 1989)
22. Rezoluție a mitingului Frontului Popular din Moldova cu privire la relațiile
interetnice în RSS Moldovenească (30 iulie 1989) _ _ _ _ _
23. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre evenimentele din Bender și relațiile
interetnice din oraș (2 august 1989) _ _ _ _ _
24. Telegramă a Comitetului executiv al Sfatului Frontului Popular din Moldova
adresată Secretarului general al CC al PCUS, Mihail Gorbaciov (13 august 1989) _
____
25. Hotărîrea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești Cu privire la
grevele care au avut loc la o serie de întreprinderi din orașele Tiraspol, Bender și
Rîbnița (17 august 1989) _ _ _ _ _
26. Informație ATEM despre mitingul Interfrontului „Unitatea-Edinstvo” privind
problemele lingvistice în RSS Moldovenească (17 august 1989) _ _ _ _ _
27. Informație ATEM despre mitingul Frontului Popular din Moldova privind
problemele lingvistice în RSS Moldovenească (20 august 1989) _ _ _ _ _
28. Apelul Frontului Popular din Moldova privind Sesiunea Sovietului Suprem al
RSS Moldovenească din 29 august 1989 (21 august 1989) _
29. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre greva organizată de unele întreprinderi
din Tiraspol în legătură cu problemele lingvistice din RSS Moldovenească (16
august 1989) _ _ _ _ _
30. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre protestele din Rîbniță desfășurate în
legătură cu problemele lingvistice în RSS Moldovenească (16-23 august 1989) _ _
___
31. Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești Despre situația
social-politică ce se creează în republică în legătură cu publicarea proiectelor de
legi cu privire la limba de stat (25 august 1989) _ _ _ _ _
32. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre starea lingvistică în organele puterii și
administrației de stat din RSS Moldovenească (august 1989)
33. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre greva organizată de întreprinderile din
Bender în legătură cu problemele lingvistice din RSS Moldovenească (august
1989) _ _ _ _ _
34. Comunicatul Marii Adunări Naționale privind problemele lingvistice în RSS
Moldovenească
(27 august 1989) _ _ _ _ _
35. Apelul Marii Adunări Naționale către Sesiunea Sovietului Suprem al RSS
Moldoveneşti privind problemele lingvistice din RSS Moldovenească (27 august
1989) _ _ _ _ _

580
36. Documentul final al Marii Adunări Naționale privind problemele lingvistice și
istorice în RSS Moldovenească (27 august 1989) _ _ _ _
37. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre grevele din Bender (august 1989) _ _ _ _
_
38. Legea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti Nr.3464 din 31.08.1989 cu
privire la statutul limbii de stat a RSS Moldoveneşti (31 august 1989) _ _ _ _ _
39. Legea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti Nr.3462 din 31.08.1989 cu
privirea la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină (31 august 1989) _ _ _ _ _
40. Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti Nr.3463 din 31.08.1989
despre modul de punere în aplicare a Legii RSS Moldoveneşti „Cu privire la
revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină” (31 august 1989) _ _ _ _ _
41. Hotărîrea Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti Nr.3466 din 01.09.1989
despe modul de punere în aplicare a Legii RSS Moldoveneşti „Cu privire la
funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldoveneşti” (1 septembrie 1989)
_____
42. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre greva organizată de întreprinderile din
RSS Moldovenescă în legătură cu problemele lingvistice din republică (august
1989)_ _ _ _ _
43. Informație ATEM despre mitingul mișcării internaționaliste – „Unitatea” (IDE)
(3 septembrie 1989) _ _ _ _ _
44. Informație despre întîlnirea dintre membrii Comitetului Republican de Grevă
cu sediul la Tiraspol și conducătorii RSS Moldovenești (2 septembrie 1989) _ _ _ _
_
45. Adresarea Comisiei Sovietului Suprem al URSS către cetățenii RSS
Moldovenești (începutul lui septembrie 1989) _ _ _ _ _
46. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre situație social-politică în Tiraspol (8
septembrie 1989) _ _ _ _ _
47. Informație a agenției ATEM despre încetarea grevei în Bender (14 septembrie
1989) _ _ _ _ _
48. Informație ATEM despre grevele din orașele RSS Moldovenești (septembrie
1989) _ _ _ _ _
49. Rezoluția Micii Adunări Naționale din sudul Basarabiei „Despre consolidarea
statalităţii, integritatea şi suveranitatea RSSM, despre ameninţarea fărâmiţării
teritoriale şi ruinarea economică” (17 septembrie 1989) _ _ _ _ _
50. Informație ATEM despre greva întreprinderilor din Tiraspol și Bender (18
septembrie 1989) _ _ _ _ _
51. Informație despre încetarea grevelor politice în Tiraspol și Bender (sfârșitul lui
septembrie 1989) _ _ _ _ _
52. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre situația social-politică în Bender
(începutul lui octombrie 1989) _ _ _ _ _
53. Declarația Frontului Popular din Moldova cu privire la incidentele din or.
Chişinău în zilele de 1 şi 7 octombrie 1989 (8 octombrie 1989) _ _ _ _ _
54. Protestul Frontului Popular din Moldova către Comitetului Central al PCM,
Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, Consiliului de Miniştri al RSSM
Comitetului executiv Chişinău privind organizarea paradei militare la Chişinău (30
octombrie 1989) _ _ _ _ _
581
55. Lozincile Frontului Popular din Moldova pentru demonstraţia din 7 noiembrie
1989 (3 noiembrie 1989) _ _ _ _ _
56. Din stenograma şedinţei Biroului Comitetului Central al Partidului Comunist al
Moldovei „Cu privire la încălcările ordinii publice în timpul sărbătoririi celei de-a
72-a aniversări a Marelui Octombrie” (9 noiembrie 1989) _ _ _ _ _
57. Informație ATEM despre evenimentele din Chișinău (10 noiembrie 1989) _ _ _
__
58. Rezoluția Sfatului Frontului Popular din Moldova „Despre evenimentele care
au avut loc la Chișinău în zilele de 7 și 10 noiembrie 1989” (12 noiembrie 1989) _
____
59. Hotărârea Prezidiul Sovietului Suprem al RSS Moldovenești „Cu privire la
încălcarea legislației constituționale de către Sovietul orășenesc Râbnița de deputați
ai poporului din RSS Moldovenească” (13 noiembrie 1989) _ _ _ _ _
60. Informație a agenției ATEM cu privire la Ședința Comisiei extraordinare de
stat în frunte cu I.P. Calin (15 noiembrie 1989) _ _ _
61. Lista activiştilor mişcării internaţionaliste pentru susţinerea Perestroikăi
„Edinstvo” (1989) _ _ _ _ _
62. Lista fondatorilor şi liderilor Uniunii Colectivelor de Muncă (STK) (1989) _ _
63. Informație ATEM despre un referendum al locuitorilor orașului Tiraspol
privind separarea teritoriului din stânga Nistrului de administrația de la Chișinău
(28 ianuarie 1990) _ _ _ _ _
64. Declarație a mitingului Frontului Popular din Moldova Despre Actul istoric al
Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918 (25 martie 1990) _ _ _ _ _
65. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre problemele lingvistice în RSS
Moldovenească
(aprilie 1990) _ _ _ _ _
66. ”Ziarul Moldova socialistă” despre mitingurile întreprinderilor din Bender
legate de situația social-politică în RSS Moldovenească (începutul lunii mai 1990)
67. Legea Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Cu privire la introducerea
unor modificări în articolele 6, 7 și 49 din Constituția (Legea Fundamentală) a
R.S.S. Moldovenești (10 mai 1990) _ _ _ _ _
68. Hotărârea Sovietului Suprem al RSSM Cu privire la hotărârea Sovietului
orășenesc Bender de deputați ai poporului și la hotărârea Sovietelor raional și
orășenesc Rîbnița de deputați ai poporului ( mai 1990) _ _ _ _ _
69. Ziarul ”Sovetskaya Moldavia” despre problemele legate de simbolistica
națională în RSS Moldovenească (16-20 mai 1990) _ _ _
70. Informație ATEM despre situația social-politică în Bender (20 mai 1990) _ _
71. Declarația Președintelui Sovietului Suprem al RSSM Mircea Snegur, făcută la
sesiunea întâi a Sovietului Suprem al RSSM de legislatura a douăsprezecea (25 mai
1990) _ _ _ _ _
72. Hotărârea Sovietului Suprem al RSSM Cu privire la hotărârea Sovietului
orășenesc Bender de deputați ai poporului (26 mai 1990) _
73. Ziarul ”Moldova socialistă” despre situația social-politică în raioanele din
stânga Nistrului ale RSS Moldovenești (mai 1990) _ _ _
74 . Hotărârea Sovietului Suprem RSS Moldovenești privind situația social-politică
din raioanele din stânga Nistrului ale RSS Moldova (5 iunie 1990) _ _ _ _
582
75. Apel al Sovietului Suprem al RSS Moldova adresat președintelui URSS și
Sovietului Suprem al URSS (6 iunie 1990) _ _ _ _ _
76 . Ziarul ”Moldova socialistă” despre situația social-politică din Tiraspol (iunie
1990) _ _ _ _ _
77. Declarația cu privire la suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldova
adoptată de Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova (23 iunie 1990) _ _ _ _ _
78. Hotărârea Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova
Nr.149 Cu privire la avizul Comisiei Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova pentru
aprecierea politico-juridică a Tratatului sovieto-german de neagresiune şi a
Protocolului adiţional secret din 23 august 1939, precum şi a consecinţelor lor
pentru Basarabia şi Bucovina de Nord (23 iunie 1990) _ _ _ _ _
79. Comunicat Informativ al Congresul al II-lea al Frontului Popular din Moldova
(30 iunie-1iulie 1990) _ _ _ _ _
80. Rezoluția Congresului al II-lea al Frontului Popular din Moldova Cu privire la
denumirea republicii (30 iunie-1iulie 1990) _ _ _ _ _
81. Rezoluția Congresului al II-lea al Frontului Popular din Moldova Cu privire la
repunerea în drepturi a etnonimului „popor român” şi a glotonimului „limba
română” (30 iunie-1iulie 1990) _ _ _ _ _
82. Salutul Mişcării „SAJUDIS” adresat Congresului al II-lea al FPM (30 iunie
1990) _ _ _ _ _
83. Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la
activitatea anticonstituțională a Sovietelor orășenești Bender, Râbnița, Tiraspol și a
Sovietului raional Râbnița de deputați ai poporului din RSS Moldova (5 iulie 1990)
_____
84. Hotărârea Nr. 217 Cu privire la aderarea R.S.S. Moldova la Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului şi ratificarea pactelor internaţionale ale drepturilor
omului (28 iulie 1990) _ _ _ _ _
85. Declarația Cu privire la constituirea Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești Nistrene (2 septembrie 1990) _ _ _ _ _
86. Declarația Congresului II extraordinar al deputaţilor poporului de toate
nivelurile din Transnistria adresată Sovietului Suprem al RSS Moldova și
Președintelui Sovietului Suprem al RSS Moldova M.Snegur (2 septembrie 1990) _
87. Fundamentarea politică și juridică a constituirii pretinsei Republici Sovietice
Socialiste Moldovenești Nistrene (2 septembrie 1990) _ _ _ _ _
88. Rezoluția Congresului II extraordinar al deputaţilor poporului de toate
nivelurile din regiunea transnistreană ( 2 septembrie 1990) _ _ _
89. Hotărârea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova nr.247 Cu privire la congresul
II extraordinar al deputaţilor Sovietelor de diferite niveluri din unele localităţi
nistrene (2 septembrie 1990) _ _ _ _ _
90. Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la unele măsuri
pentru stabilizarea situației social-politice din republică (2 septembrie 1990) _ _ _
91. Informație a agenției Moldova-Pres despre sesiunea extraordinară a Sovietului
Suprem al RSS Moldova (2 septembrie 1990) _ _ _ _ _
92. Adresarea a deputaților poporului ai Sovietelor de toate nivelurile din raioanele
și orașele nistrene către Președintele Uniunii RSS M. S. GORBACOV,
Președintele RSS Moldova Mircea Ion SNEGUR și Sovietul Suprem al RSS
583
Moldova și Sovietele Supreme ale tuturor republicilor unionale (9 septembrie
1990) _ _ _ _ _
93. Declarație a adunării deputaților poporului ai Sovietelor de toate nivelurile din
raioanele și orașele nistrene (9 septembrie 1990) _ _ _ _
94. Apelul adunării deputaților poporului ai Sovietelor de toate nivelurile din
raioanele și orașele nistrene către toți locuitorii din Republica Sovietică Moldova
(9 septembrie 1990) _ _ _ _ _
95. Comunicat al Procuraturii RSS Moldova privind situaţia creată în unele raioane
şi oraşe din partea stângă a Nistrului (14 septembrie 1990) _ _ _ _ _
96. Informație a agenției Moldova-pres despre mitingul de protest organizat la
Chișinău privind situaţia creată în unele raioane şi oraşe din partea stângă a
Nistrului (18 septembrie 1990) _ _ _ _ _
97. Declarația adunării deputaților de toate nivelurile din raioanele Basarabeasca,
Comrat, Taraclia, Ceadîr-Lunga și Vulcănești (23 septembrie 1990) _ _ _ _ _
98. Declarația comună a Sovietului Suprem temporar al pretinsei RSSMN și a
Comitetului temporar al așa-zisei Republici Găgăuze (13 octombrie 1990) _ _ _ _
99. Apel al Președintelui Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste către poporul
Moldovei
(mijlocul lunii octombrie 1990) _ _ _ _ _
100. Informație a agenției Moldova-pres despre mitingul în satul Slobozia Mare
organizat de secţia raională Vulcăneşti a Frontului popular din Moldova (21
octombrie 1990) _ _ _ _ _
101. Apel al Sovietului Suprem al RSSM către popoarele şi parlamentele statelor
lumii ( 26 octombrie 1990) _ _ _ _ _
102. Informație a agenției Moldova-pres despre situația social-politică în
localitățile din stânga Nistrului (2-3 noiembrie 1990) _ _ _ _ _
103. Declarație a Guvernului RSS Moldova privind situația social-politică în
localitățile din stânga Nistrului (2-3 noiembrie 1990) _ _ _
104. Hotărârea Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la măsurile de
neamânat pentru stabilizarea situației social-politice în RSS Moldova (4 noiembrie
1990) _ _ _ _ _
105. Apel al Sovietului Suprem al RSS Moldova adresat Sovietului Suprem al
URSS (13 noiembrie 1990) _ _ _ _ _
106. Hotărârea Nr.357 Cu privire la măsurile de neamânat pentru realizarea
concilierii civile în RSS Moldova (14 noiembrie 1990) _ _ _
107. Declarație a Sovietului Suprem al RSS Moldova privind relațiile cu România
(14 noiembrie 1990) _ _ _ _ _
108. Hotărârea Guvernului RSS Moldova Cu privire la formarea Departamentului
de stat pentru probleme naţionale al RSS Moldova (19 noiembrie 1990) _ _ _ _ _
109. Ziarul ”Moldova suverană” despre situația social-politică în Tighina
(octombrie-noiembrie 1990) _ _ _ _ _
110. Ziarul ”Moldova suverană” despre situația social-politică în Tighina
(noiembrie 1990) _ _ _ _ _
111. Apel al Sovietului Suprem al RSS Moldova către populația din stânga
Nistrului (20 noiembrie 1990) _ _ _ _ _

584
112. Apel al Președintelui R.S.S Moldova către cetățenii din stânga Nistrului (21
noiembrie 1990) _ _ _ _ _
113. Apel al Sovietului Suprem al RSS Moldova către populația republicii (22
noiembrie 1990) _ _ _ _ _
114. Hotărârea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova Cu privire la invalidarea
alegerilor din pretinsa republică sovietică socialistă moldovenească nistreană (27
noiembrie 1990) _ _ _ _ _
115. Declaraţie a Sovietului Suprem al RSS Moldova adresată cetăţenilor republicii
şi militarilor unităţilor Armatei Sovietice dislocate pe teritoriul Moldovei (29
noiembrie 1990) _ _ _ _ _
116. Declaraţie a Sovietului Suprem al pretinsei RSSMN cu privire la proiectul
noului tratat unional (29 noiembrie 1990) _ _ _ _ _
117. Declaraţia Sovietului Suprem al RSS Moldova privind situația social-politică
din RSS Moldova (30 noiembrie 1990) _ _ _ _ _
118. Rezoluție a Congresului II extraordinar al deputaților de toate nivelurile din
pretinsa RSSM Nistreană (30 noiembrie 1990) _ _ _ _ _
119. Informația prezentată de Președintele RSS Moldova M.Snegur la ședința
plenară a celei de a cincea sesiuni a Sovietului Suprem al RSS Moldova (30
noiembrie 1990) _ _ _ _ _
120. Declarație cu privire la suveranitatea pretinsei Republici Sovietice Socialiste
Moldovenești Nistrene (8 decembrie 1990) _ _ _ _
121. Decret cu privire la puterea de stat în pretinsa RSSM Nistreană (8 decembrie
1990) _ _ _ _ _
122. Declarația Sovietelor Supreme ale pretinselor republici Găgăuză și
Moldovenească Nistreană privind unirea republicilor pe bază federativă (8
decembrie 1990) _ _ _ _ _
123. Hotărârea Marii Adunări Naţionale Despre schimbarea denumirii republicii
(16 decembrie 1990) _ _ _ _ _
124. Hotărârea Marii Adunări Naţionale Despre cetăţenia Republicii Moldova (16
decembrie 1990) _ _ _ _ _
125. Proclamația celei de-a doua Mari Adunări Naţionale privind trecutul istoric a
românilor din Basarabia, Transnistria şi nordul Bucovinei (16 decembrie 1990) _ _
126. Decret al Președintelui URSS Cu privire la măsurile pentru normalizarea
situației din RSS Moldova (22 decembrie 1990) _ _ _ _
127. Hotărârea Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova despre Decretul Preşedintelui
U.R.S.S. din 22 decembrie 1990 Cu privire la măsurile pentru normalizarea
situaţiei din RSS Moldova (29 decembrie 1990) _ _ _ _ _
128. Informație Moldova-pres despre Congresul de constituire al societății
„Transnistria” (19 ianuarie 1991) _ _ _ _ _
129. Apelul colectivului de muncă al Direcției căilor ferate din Moldova către
colectivele de muncă ale întreprinderilor și organizațiilor din RSS Moldova (26
februarie 1991) _ _ _ _ _
130. Hotărârea Nr.526 Cu privire la hotărârile unor Soviete locale de deputaţi ai
131. Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la
hotărârile unor Soviete locale de deputaţi ai poporului din RSS Moldova în
problema referendumului URSS (1 martie 1991) _ _
585
132. Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la
agravarea situaţiei social-politice în RSS Moldova În legătură cu acţiunile ilegale
în vederea organizării referendumului URSS (13 martie 1991) _ _ _ _ _
133. Declarația Agenției Naționale de informații Moldova-Press privind situația
politică din RSS Moldova (14 martie 1991) _ _ _ _ _
134. Adresare a Sovietului Suprem al ”Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești Nistrene” către Președintele Sovietului Supreme al URSS,
A.I.Lukianov (10 aprilie 1991) _ _ _ _ _
135. Hotărârea Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldova Cu privire la
cazurile de încălcare gravă a legislaţiei şi de lezare în drepturi a cetăţenilor
republicii pe teritoriul Sovietelor raionale Dubăsari, Grigoriopol, Camenca,
Rîbniţa, Slobozia şl pe teritoriul Sovietelor orăşeneşti Bender, Dubăsari, Rîbnita şi
Tiraspol de deputaţi ai poporului (16 aprilie 1991) _ _ _ _ _
136. Apel al Sovietului Suprem al RSS Moldovenești Nistrene către Sovietul
Suprem al RSS Moldova (26 aprilie 1991) _ _ _ _ _
137.Hotărârea Sovietului Suprem al ”Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
Nistrene” Cu privire la situația social-politică în legătură cu terorismul politic al
conducerii RSSM împotriva deputaților poporului din Transnistria (6 mai 1991) _
138. Hotărârea Sovietului Suprem al ”Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești
Nistrene” Cu privire la participarea RSSM Nistrene la pregătirea și semnarea
Tratatului unional (6 mai 1991) _ _ _ _ _
139. Legea Republicii Sovietice Socialiste Moldova Cu privire la schimbarea
denumirii statului RSS Moldova în Republica Moldova (23 mai 1991) _ _ _ _ _
140. Informație a agențíei Moldova-pres despre situația social-politică în raioanele
din stânga Nistrului ale Republicii Moldova (începutul lui iunie 1991) _ _
141. Legea cu privire la cetăţenia Republicii Moldova (extras) (5 iunie 1991) _ _ _
142. Notă informativă a Procurorului General al URSS, N.S.Trubin, către
Președintele Sovietului Suprem al URSS, A.I.Lukianov (16 iunie 1991) _ _ _ _ _
143. Hotărârea Sovietului Suprem al pretinsei Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești Nistrene Cu privire la participarea RSSM Nistrene la pregătirea și
semnarea Tratatului unional (25 iunie 1991) _
144. Apel al unor regiuni separatiste din republicile unionale către Sovietul Suprem
al URSS
(15 iulie 1991) _ _ _ _ _
145. Informație a agenției Moldova-pres despre modalitatea de racolare în trupele
paramilitare separatiste în Tighina (august 1991) _
146. Declarația Președintelui, a Prezidiului Parlamentului și a Guvernului
Republicii Moldova privind evenimentele din noaptea 18 spre 19 august 1991 în
Uniunea Sovietică (20 august 1991) _ _ _ _ _
147. Rezoluția mitingului de protest al cetăţenilor Republicii Moldova privind
lovitura de stat din URSS (20 august 1991) _ _ _ _ _
148. Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova Cu privire la situația din
Republica Moldova în legătură cu lovitura de stat din URSS (21 august 1991) _ _ _
149. Declarația Parlamentului Republicii Moldova în legătură cu lovitura de stat
din URSS (21 august 1991) _ _ _ _ _

586
150. Precizare a Serviciului de presă al Parlamentului Republicii Moldova privind
posibilitatea formării Guvernului în exil (23 august 1991) _ _ _ _ _
151. Decretul Nr. 165 al Președintelui Republicii Moldova Cu privire la
responsabilitatea pentru exercitarea puterii executive în unele raioane şi oraşe ale
republicii (24 august 1991) _ _ _ _ _
152. Apel al Marii Adunări Naţional a cetăţenilor Republicii Moldova către
popoarele si statele lumii (27 august 1991) _ _ _ _ _
153. Telegrama Președintelui Republicii Moldova și a Parlamentului Republicii
Moldova adresată Președintelui URSS, M.Gorbaciov (28 august 1991) _ _ _ _ _
154. Apelul domnului Mircea Snegur, Președintele Republicii Moldova, către
populația din Transnistria (28 august 1991) _ _ _ _ _
155. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova Cu privire la retragerea trupelor
Armatei Sovietice de pe teritoriul Republicii Moldova (3 septembrie 1991) _ _ _ _
156. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova Cu privire la Frontiera de stat a
Republicii Moldova (3 septembrie 1991) _ _ _ _ _
157. Ziarul ”Moldova suverană” despre situația social-politică din Tiraspol (3
septembrie 1991 ) _ _ _ _ _
158. Hotărârea Nr.62 a Sovietului Suprem al pretinsei „Republicii Sovietice
Socialiste Nistrene Moldoveneşti” cu privire la comisariatele militare ale
Ministerului Apărării al URSS aflate pe teritoriul „RSS Nistrene Moldoveneşti” (6
septembrie 1991) _ _ _ _ _
159. Hotărârea Nr.707 a Parlamentului Republicii Moldova privind aderarea
Republicii Moldova la instrumentele juridice internaţionale referitoare la drepturile
omului (10 septembrie 1991) _ _ _ _ _
160. Ziarul ”Moldova suverană” despre mitingul organizat în Dubăsari pentru
susținerea organelor constituționale ale Republicii Moldova (10 septembrie 1991) _
____
161. Ziarul ”Moldova suverană” despre tertipurile la care recurg autoritățile
separatiste pentru a legitimiza crearea pretinsei ”RSSMN” (septembrie 1991) _ _ _
162. Ziarul ”Moldova suverană” despre social-politică în Tighina (septembrie
1991) _ _ _ _ _
163. Ziarul ”Moldova suverană” despre social-politică în Dubăsari (septembrie
1991) _ _ _ _ _
164. Ziarul ”Moldova suverană” despre social-politică în Tiraspol (septembrie
1991) _ _ _ _ _
165. Decretul Președintelui Republicii Moldova Cu privire la Comisia de stat
pentru problemele Transnistriei a Guvernului Republicii Moldova (17 septembrie
1991) _ _ _ _ _
166. Hotărârea Sovietului Suprem al pretinsei „Republicii Sovietice Socialiste
Nistrene Moldoveneşti” cu privire la jurisdicţia Forţelor Armate ale URSS,
dislocate pe teritoriul „RSSNM” (18 septembrie 1991) _ _ _ _ _
167. Decretul Președintelui Republicii Moldova Cu privire la amnistierea
persoanelor care au săvârșit infracţiuni prevăzute de articolul 1792 din Codul Penal
al Republicii Moldova (18 septembrie 1991) _ _ _ _ _
168. Ziarul ”Moldova suverană” despre unitățile militare ale URSS dislocate în
raioanele din stângă Nistrului ale Republicii Moldova (septembrie 1991) _ _ _ _ _
587
169. Apel al Președintelui Republicii Moldova către lucrătorii organelor raionale și
orășenești ale afacerilor interne de pe malul stâng al Nistrului (25 septembrie 1991)
_____
170. Ziarul ”Moldova suverană” despre vizita la Tiraspol a deputatului Uniunii
R.S.S. şi al Rusiei N. Travkin (sf. lunii septembrie 1991) _ _ _
171. Protocol de conciliere în vederea normalizării situației în unele localități de pe
malul stâng al Nistrului din Republica Moldova (1 octombrie 1991) _ _ _ _ _
172. Hotărârea Sovietului Suprem al pretinsei „Republicii Sovietice Socialiste
Nistrene Moldoveneşti” cu privire la satisfacerea serviciului militar în rândurile
Armatei sovietice şi Flotei maritime militare de către cetăţenii autoproclamatei
„RSSNM” (18 octombrie 1991) _ _ _ _
173. Ziarul ”Moldova suverană” despre un sondaj de opinie în Transnistria şi
Tighina cu privire la unele probleme politice din Republica Moldova (17-23
ocombrie 1991) _ _ _ _ _
174. Informație a agenției Moldova-pres despre vizita dl. V. Muravschi, Prim-
ministru al Republicii Moldova, la Tiraspol (24 octombrie 1991) _ _ _ _ _
175. Apelul Adunării Reprezentanților populației ucrainene din Moldova către toți
cetățenii Republicii (31 octombrie 1991) _ _ _ _ _
176. Hotărârea Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova Cu privire la
anularea unor acte adoptate în pretinsa Republică Sovietică Socialistă
Moldovenească Nistreană (4 noiembrie 1991) _ _ _ _ _
177. Hotărârea Nr.770 a Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova Privind
Apelul Prezidiului Parlamentului către cetăţenii Moldovei din partea stângă a
Nistrului (4 noiembrie 1991) _ _ _ _ _
178. Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația social-
politică în Azerbaidjan și Moldova (extras) (11-14 noiembrie 1991) _ _ _ _ _
179. Hotărârea Nr.116 a Sovietului Suprem al pretinsei „Republicii Sovietice
Socialiste Nistrene Moldoveneşti” cu privire la trecerea unităţilor militare sub
jurisdicţia pretinsei „RSSMN” (27 noiembrie 1991) _ _ _ _ _
180. Reprezentativitatea populației după naționalități în Parlament și organele
administrației locale (noiembrie 1991) _ _ _ _ _
181. Informație Moldova-pres despre desfășurarea alegerilor prezidențiale în
pretinsele republici ”RSSMN” și ”Găgăuză” (1 decembrie 1991) _ _ _ _ _
182. Decretul „preşedintelui” pretinsei „Republicii Moldoveneşti Nistrene”,
I.Smirnov, cu privire la subordonarea unităţilor militare dislocate pe teritoriul
pretinsei „RMN” (5 decembrie 1991) _ _ _ _ _
183. Apelul comun al Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur,
Preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova, Alexandru Moşanu, şi Prim-
ministrului Republicii Moldova, Valeriu Muravshi, către Organizaţia Naţiunilor
Unite, către Parlamentele şi Guvernele statelor lumii (6 decembrie 1991) _ _ _ _ _
184. Ziarul ”Moldova suverană” despre încălcările comise în raioanele din stânga
Nistrului ale Republicii Moldova de către forțele paramilitare controlate de către
autoritățile nelegitime de la Tiraspol (6 decembrie 1991) _ _ _ _ _
185. Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația social-
politică din Transcaucazia și Moldova (extras) (6 decembrie 1991) _ _ _ _ _

588
186. Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația social-
politică în Transcaucazia și Moldova (extras) (7 decembrie 1991) _ _ _ _ _
187. Ziarul ”Moldova suverană” despre încălcările comise în Tighina de către
forțele paramilitare controlate de către autoritățile nelegitime de la Tiraspol
(decembrie 1991) _ _ _ _ _
188. Informație a agenției Moldova-pres despre încălcările comise în raioanele din
stânga Nistrului ale Republicii Moldova de către forțele paramilitare controlate de
către autoritățile nelegitime de la Tiraspol (decembrie 1991) _ _ _ _ _
189. Declaraţia Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova în legătură cu
incidentul din 13 decembrie 1991 de la Dubăsari (13 decembrie 1991) _ _ _ _ _
190. Declarația Președintelui Sovietului Suprem al Republicii Bielarusi,
S.Șușkevici, a Președintelui RSFSR, B.Elțin și a Președintelui Ucrainei,
L.Kravciuk Cu privire la evenimentele din Republica Moldova (13 decembrie
1991) _ _ _ _ _
191. Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația social-
politică în or. Dubăsari, Republica Moldovenească Nistreană, și Transcaucazia
(extras) (13 decembrie 1991) _ _ _ _ _
192. Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația social-
politică în Transcaucazia și Moldova (extras) (14 decembrie 1991) _ _ _ _ _
193.Informație a Ministerului afacerilor interne al URSS despre situația social-
politică în Transcaucazia și Moldova (extras) (15 decembrie 1991) _ _ _ _ _
194. Decretul Președintelui Republicii Moldova Cu privire la declararea zilei de
doliu (15 decembrie 1991) _ _ _ _ _
195. Decretul „preşedintelui” pretinsei „Republicii Moldoveneşti Nistrene”,
I.Smirnov, Nr. 13 din 15 ianuarie 1992, cu privire la organizarea unităţilor şi
formaţiunilor militare a Forţelor armate ale pretinsei “Republici Moldoveneşti
Nistrene” (15 ianuarie 1992) _ _ _
196. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova cu privire la reorganizarea
Departamentului de Stat pentru Probleme Militare al Republicii Moldova în
Ministerul Apărării al Republicii Moldova (5 februarie 1992) _ _ _ _ _
197. Ziarul ”Vocea poporului” despre denumirile vechi şi noi ale localităților din
Basarabia de sud (18 februarie 1992) _ _ _ _ _
198. Comunicat al Biroului de presă al Ministerului Apărării al Republicii Moldova
(februarie 1992) _ _ _ _ _
199. Telegramă guvernamentală a Președintelui Republicii Moldova, M.Snegur,
către Președintele Federației Ruse, B.Elițin, și către Președintele Sovietului Suprem
al Federației Ruse, R.Hasbulatov (5 martie 1992) _ _ _ _ _
200. Apel al Parlamentului Republicii Moldova către Sovietul Suprem al Federaţiei
Ruse
(5 martie 1992) _ _ _ _ _
201. Apel al Parlamentului Republicii Moldova către Sovietul Suprem al Ukrainei
(5 martie 1992) _ _ _ _ _
202. Declaraţie a Guvernului României în legătură cu situaţia din raioanele din
stânga Nistrului ale Republicii Moldova (16 martie 1992) _ _ _ _ _
203. Telegramă guvernamentală din Moscova către Președintele Parlamentului
Republicii Moldova, A.Moșanu (17 martie 1992) _ _ _
589
204. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova cu privire la trecerea sub
jurisdicţia Republicii Moldova a unităţilor militare dislocate pe teritoriul ei (18
martie 1992) _ _ _ _ _
205. Hotârâre a Parlamentului Republicii Moldova cu privire la măsurile pentru
normalizarea situaţiei politice din Republică (19 martie 1992) _ _ _ _ _
206. Declaraţia şefilor de stat a ţărilor membre ale CSI cu privire la situaţia în
raioanele de est ale Republicii Moldova (20 martie 1992) _
207. Ordinul № 314/1/, din 23 martie 1992, a comandantului suprem al Forţelor
Armate Unificate ale CSI, mareşalul de aviaţie E. Şapoşnikov (23 martie 1992) _ _
___
208. Ziarul ”Moldova Suverană” despre Apelul Sovietului Suprem al Rusiei către
Parlamentul Moldovei în legătură cu situaţia din Transnistria (24 martie 1992) _ _
___
209. Declarație a Adunării Naționale Ruse cu privire la „Situația din Transnistria”
(martie 1992) _ _ _ _ _
210. Declarație a Miniștrilor Afacerilor Externe al Republicii Moldova, Federației
Ruse, României și Ucrainei în legătură cu situația din raioanele din stânga Nistrului
ale Republicii Moldova (23 martie 1992) _ _ _ _ _
211. Declaraţie a Parlamentului Republicii Moldova (24 martie 1992)
212. Hotărârea Parlamentului Nr. 986 din 31.03.1992 asupra informaţiei
Preşedintelui Republicii Moldova cu privire la situaţia din Republică după
decretarea stării excepţionale (31 martie 1992) _ _ _ _
213. Decretul Preşedintelui Federaţiei Ruse, B.Elţin, cu privire la trecerea sub
jurisdicţia Federaţiei Ruse a unităţilor militare ale fostei URSS, dislocate pe
teritoriul Republicii Moldova (1 aprilie 1992) _ _
214. Apel al Preşedintelui Mircea Snegur către adunarea ofiţerilor a armatei 14 de
gardă
(începutul lunii aprilie1992) _ _ _ _ _
215. Plan de măsuri concrete elaborat de Partidul România Mare pentru ajutorarea
românilor din Republica Moldova (3 aprilie 1992) _
216. Declarație a Miniștrilor Afacerilor Externe al Republicii Moldova, Federației
Ruse, României și Ucrainei în legătură cu situația din raioanele din stânga Nistrului
ale Republicii Moldova (6 aprilie 1992) _ _ _ _ _
217. Telegramă a Conducerii Republicii Moldova adresată Conducerii Federaţiei
Ruse şi şefilor de stat din ţările CSI (6 aprilie 1992) _ _ _ _ _
218. Recomandările miniştrilor afacerilor externe ai Republicii Moldova,
Federaţiei Ruse, României și Ucrainei (17 aprilie 1992) _ _
219. Ziarul ”Sfatul Țării” despre desfășurarea operațiunilor militare în raioanele
din est ale Republicii Moldova (18-19 aprilie 1992) _ _ _ _ _
220. Declaraţie a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova (19 aprilie
1992) _ _ _ _ _
221. Referință cu privire la activitatea desfăşurată în timpul vizitei la Moscova, la
solicitarea Procurorului Republicii Moldova, în perioada 19-24 aprilie 1992 (19-24
aprilie 1992) ) _ _ _ _ _

590
222. Scrisoare a ministrului afacerilor externe al Republicii Moldova, Nicolae Țâu,
adresată dlui Irzi Diensbier, Ministrul Afacerilor Externe al Republicii Federative
Cehe şi Slovace, Preşedinte în exerciţiu al CSCE (aprilie 1992) ) _ _ _ _ _
223. Declarația MAE al Ucrainei cu privire la încălcarea acordului de încetare a
focului în raionul de conflict din Transnistria (5 mai 1992) _
224. Telegramă către Preşedintele Rusiei, Comandant Suprem al Forţelor Armate
ale Federaţiei Ruse, B.N.Elţin (11 mai 1992) _ _ _ _
225. Hotărârea Primei Adunări Populare Ucrainene din Transnistria (16 mai 1992)
_____
226. Dispoziţie a Ministrului Apărării a Rusiei, Pavel Graciov, dată Generalului
Netkaciov, Comandant al Armatei a 14-a. (19 mai 1992) _
227. Declaraţie a Consiliului Militar a Armatei a 14-a de Gardă (19 mai 1992) _ _
___
228. Mesaj al Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, adresat şefilor de
stat şi de guvern în legătură cu intervenţia militară a Rusiei împotriva Republicii
Moldova (19 mai 1992) _ _ _ _ _
229. Apel al Preşedintelui Republicii Moldova Mircea Snegur către poporul
Moldovei în legătură cu agresiunea Rusiei asupra Republicii Moldova (20 mai
1992) _ _ _ _ _
230. Declaraţie a Ministerului Afacerilor Externe a Republicii Moldova în legătură
cu intervenţia Armatei a 14-a împotriva Republicii Moldova (20 mai 1992) _ _ _ _
_
231. Telegramă a Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, adresată
Mareşalului Evghenii Şapoşnikov, Comandant Şef al Forţelor Armate Unificate ale
CSI, cu privire la retragerea de pe teritoriul Republicii Moldova a regimentului de
paraşutişti 40390 (20 mai 1992)
232. Telegramă a Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, adresată
Preşedintelui Federaţiei Ruse, Boris Elţin, în legătură cu agresiunea Rusiei asupra
Republicii Moldova. (20 mai 1992) _ _ _ _ _
233. Ziarul Sfatul Țării despre lucrările Comitetului Înalților Funcționari ai CSCE
de la Helsinki (mai 1992) _ _ _ _ _
234. Telegramă a Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, adresată
Preşedintelui Federaţiei Ruse, Boris Elţin, în legătură cu agresiunea Rusiei asupra
Republicii Moldova (22 mai 1992) _ _ _ _ _
235. Agenția Moldova-pres despre Adresarea Moldovei la Reuniunea CSCE de la
Budapesta (22 mai 1992) _ _ _ _ _
236. Mesaj al Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, adresat
Secretarului General al ONU, Boutros Boutros-Ghali, în legătură cu amestecul
Armatei a 14-a în afacerile interne ale Republicii Moldova (23 mai 1992) _ _ _ _ _
237. Declarație a miniştrilor afacerilor externe ai Republicii Moldova, Federaţiei
Ruse, României şi Ucrainei (24 mai 1992) _ _ _ _ _
238. Declarație a miniştrilor afacerilor externe ai Republicii Moldova, Federaţiei
Ruse, României şi Ucrainei (24 mai 1992) _ _ _ _ _
239. Apel al Parlamentului Republicii Moldova către Parlamentele şi Popoarele
Lumii (26 mai 1992) _ _ _ _ _

591
240. Apel al Parlamentului Republicii Moldova către Sovietul Suprem al Ucrainei
în legătură cu agresiunea militară a Rusiei împotriva Republicii Moldova (26 mai
1992) _ _ _ _ _
241. Hotărârea Nr.1039 din 26.05.1992 Cu privire la statutul juridic al persoanelor
aparţinînd minorităţilor etnice, lingvistice şi religioase în contextul conflictului
armat din raioanele din partea stîngă a Nistrului (26 mai 1992) _ _ _ _ _
242. Hotărârea Nr.1042 din 27.05.1992 privind unele măsuri pentru ameliorarea
situaţiei din raioanele nistrene în legătură cu intervenţia armată străină (27 mai
1992) _ _ _ _ _
243. Ziarul Moldova suverană despre sesiunea extraordinară a Parlamentului
privind dezbaterea variantei perfecţionate a hotărârii în chestiunea măsurilor pentru
ameliorarea situaţiei din raioanele nistrene ale Republicii Moldova în legătură cu
intervenţia armată străină (29 mai 1992) _ _ _ _ _
244. Hotărârea Primului Congres al Reprezentanților Națiunii Moldovenești din
pretinsa Republică Moldovenească Nistreană ”Cu privire la situația social-politică
din Republica Moldovenească Nistreană și măsurile urgente pentru apărarea
independenței și suveranității ei” (30 mai 1992) _ _ _ _ _
245. Apel către Poporul Moldovenesc a Primului Congres al Reprezentanților
Națiunii Moldovenești din pretinsa Republică Moldovenească Nistreană (30 mai
1992) _ _ _ _ _
246. Apel către Parlamentul Republicii Moldova a Primului Congres al
Reprezentanților Națiunii Moldovenești din pretinsa Republică Moldovenească
Nistreană (30 mai 1992) _ _ _ _ _
247. Apel către Parlamentele și Popoarele Rusiei și Ucrainei a Primului Congres al
Reprezentanților Națiunii Moldovenești din pretinsa Republică Moldovenească
Nistreană (30 mai 1992) _ _ _ _ _
248. Declaraţie a MAE al Republicii Moldova în legătură cu afirmaţiile facute de
P.Gracev, ministrul apărării al Rusiei, la postul de televiziune rus "Ostankino" (31
mai 1992) _ _ _ _ _
249. Declaraţia purtătorului de cuvînt al MAE al Romaniei în legatură cu
comunicatul ministrului apărării al Rusiei din 30 mai 1992 (31 mai 1992) _ _ _ _ _
250. Informaţie sintetizată a Ministerului Apărării a Republicii Moldova cu privire
la amestecul treptat al Armatei a 14-a a Federaţiei Ruse în afacerile interne ale
raioanelor din stânga Nistrului ale Republicii Moldova şi cu privire la transmiterea
tehnicii militare, a armamentului şi muniţiilor către formaţiunile armate
neconstituţionale1 (sf. lunii mai 1992) _ _ _ _ _
251. Ordonanţa Preşedintelui Republicii Moldova Cu privire la măsurile de apărare
a Republicii Moldova împotriva agresiunii armate a unităţilor şi subunităţilor
Armatei a 14-a de arme întrunite care au trecut de partea Forţelor separatiste (mai
1992) _ _ _ _ _
252. Hotărârea Sovietului Suprem al pretinsei Republici Moldovenești Nistrene Cu
privire la măsurile de încetare a războiului și de instaurare a păcii (2 iunie 1992) _
____

1
Informaţia este fără dată şi număr. Din conţinut rezultă că a fost întocmită la sfîrşitul lunii
mai 1992.
592
253. Hotârîrea Parlamentului Republicii Moldova privind unele măsuri de
soluţionare a conflictului armat din raioanele răsăritene ale Republicii Moldova (11
iunie 1992) _ _ _ _ _
254. Principiile de bază pentru reglementarea paşnică a conflictului armat,
instaurarea păcii şi înţelegerii în raioanele de est ale Republicii Moldova (16 iunie
1992) _ _ _ _ _
255. Declaraţia Biroului de Presă al Armatei României în legătură cu ştirea apărută
în ziarul „Trudovoi Tiraspol” din 10-17 iunie 1992 (18 iunie 1992) _ _ _ _ _
256. Hotârârea Parlamentului Republicii Moldova privind decizia Comisiei mixte
pentru soluţionarea paşnică a conflictului armat din raioanele de est ale Republicii
Moldova (18 iunie 1992) _ _ _ _ _
257. Apel al Ministerului Apărării al Republicii (20 iunie 1992) _ _ _
258. Declaraţie a Consiliului Militar al Armatei a 14-a de Arme întrunite (20 iunie
1992) _ _ _ _ _
259. Declaraţie a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova în legătură
cu o nouă intervenţie a armatei a 14-a în treburile interne ale Republicii Moldova
(20 iunie 1992) _ _ _ _ _
260. Declaraţia Vice-Preşedintelui Federaţiei Ruse, Aleksandr Ruţkoi, în legătură
cu evenimentele din Republica Moldova şi Georgia (21 iunie 1992) _ _ _ _ _
261. Declaraţia Ministerului Afacerilor Externe al României în legătură cu
ultimatumul Armatei a 14-a adresat Conducerii Republicii Moldova (21 iunie
1992) _ _ _ _ _
262. Apel al Prezidiului Parlamentului Republicii Moldova către Popoarele,
Parlamentele și Guvernele statelor lumii (22 iunie 1992) _
263. Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova privind unele căi de soluţionare
a conflictului armat din raioanele răsăritene ale Republicii Moldova (23 iunie
1992) _ _ _ _ _
264. Mesaj al Președintelui Republicii Moldova către statele membre ale CSCE (22
iunie 1992) _ _ _ _ _
265. „Rolul Armatei ruse în Moldova independentă” – text introdus în Recordul
Congresului Statelor Unite de senatorul Larry PRESSLER la 24 iunie 1992 (24
iunie 1992) _ _ _ _ _
266. Declaraţie a preşedintelui României, dl. Ion Iliescu (iunie 1992) _
267. Comunicat de presă cu privire la întîlnirea preşedinţilor Republicii Moldova,
României, Federaţiei Ruse şi Ucrainei la Istanbul (25 iunie 1992) _ _ _ _ _
268. Nota Verbală №13957/ИС, din 27 iunie 1992, a Ministerului Afacerilor
Externe al Federaţiei Ruse adresată Ministerului Afacerilor Externe al Republicii
Moldova (27 iunie 1992) _ _ _ _ _
269. Declaraţie a Guvernului Ucrainei în legătură cu conflictul armat din raioanele
de est ale Republicii Moldova (27 iunie 1992) _ _ _ _ _
270. Nota Verbală № 635, din 28 iunie 1992, a Ministerului Afacerilor Externe al
Republicii Moldova adresată Ministerului Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse
(28 iunie 1992) _ _ _ _ _
271. Cinci principii esenţiale în aplanarea conflictului din Moldova formulate de dl
Ion Hadărcă, prim-vicepreşedintele Parlamentului Republicii Moldova, la

593
întâlnirea din 28 iunie 1992 cu misiunea de anchetă a ONU, condusă de Gilberto
Schlittler (28 iunie 1992) _ _ _ _
272. Declaraţie a Guvernului Republicii Moldova în legătură cu luarea de poziţie a
guvernului Ucrainei faţă de conflictul din raioanele de est ale Moldovei (29 iunie
1992) _ _ _ _ _
273. Declaraţie a Ministerului Afacerilor Externe al României în legătură cu
evenimentele din Estul Republicii Moldova (29 iunie 1992) _ _ _ _ _
274. Nota № 649 a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova către
Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei (30 iunie 1992) _ _ _ _ _
275. Notă informativă adresată Președintelui Comisiei parlamentare permanente
pentru apărare și securitate, domnului Anatol Țăranu (finele lunii iunie 1992) _ _ _
__
276. Amendamentul Pressler Cu privire la libertate pentru Moldova (1 iulie 1992)
_____
277. Ziarul ”Moldova suverană” despre conferinţă de presă a dl. Anatol Plugaru,
Ministrul Securitaţii Naţionale al Republicii Moldova (1 iulie 1992) _ _ _ _ _
278. Declaraţie a Comisiei mixte pentru rezolvarea pe cale paşnică a conflictului
armat din raioanele răsăritene ale Republicii Moldova (3 iulie 1992) _ _ _ _ _
279. Declaraţie a Comandantului Armatei a 14-a de gardă, Alexandr Lebed (4 iulie
1992) _ _ _ _ _
280. Rezoluţia de la Budapesta a Adunării Parlamentare a CSCE cu privire la
Moldova (5 iulie 1992) _ _ _ _ _
281. Ziarul ”Sfatul Țării” despre Ordinul de încetare a focului în Transnistria (6
iulie 1992) _ _ _ _ _
282. Hotărâre a Parlamentului Republicii Moldova privind posibilitatea formării
Forţelor unite de dezangajare a părţilor implicate în conflictul din raioanele de est
ale Republicii Moldova (7 iulie 1992)
283. Declaraţie a Senatului şi Camerei Deputaţilor ale României cu privire la
conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova (10 iulie 1992) _ _ _ _ _
284. Declaraţia interpretativă a Delegaţiei Republicii Moldova făcută cu ocazia
adoptării Declaraţiei Summitului CSCE de la Helsinki (10 iulie 1992) _ _ _ _ _
285. Ziarul ”Izvestia” despre sancționarea utilizării armatei a 14-a drept forță de
pacificare de către Duma de stat a Rusiei (10 iulie 1992)
286. Comunicat al Serviciului de Presă al Preşedintelui Republicii Moldova cu
privire la şedinţa Consiliului Suprem de Securitate al Republicii Moldova din 15
iulie 1992 (15 iulie 1992) _ _ _ _ _
287. Cronica crimelor și infracțiumilor comise de către autoritățile separatiste de la
Tiraspol (1 aprilie 1991 – primul semestru 1992) (6 iulie 1992) _ _ _ _ _
288. Protocolul Cu privire la procedura provizorie de formare şi acționare a
grupurilor de observatori militari şi a forţelor colective de menţinere a pacii în
zonele de conflicte între state şi în statele membre ale Comunitaţii de State
Independente (16 iulie 1992) _ _ _ _ _
289. Convenţie cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat
din zona nistreană a Republicii Moldova (21 iulie 1992) _ _ _ _ _
290. Din protocolul Nr.1 al ședinței comisiei unificată de control, care a avut loc pe
28 iulie 1992, or Bender (28 iulie 1998) _ _ _ _ _
594
291. Statutul Comisiei Unificate de Control (august 1992) _ _ _ _ _
292. Ziarul ”Moldova suverană” despre situația în zona de conflict (27-28 iulie
1992) _ _ _ _ _
293. Ziarul ”Moldova suverană” despre situația în zona de conflict (28 iulie 1992)
294. Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict (sfârșitul lui iulie
1992) _ _ _ _ _
295. Scrisoare a Președintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, către Secretarul
General al ONU, Boutros Boutros Ghali (31 iulie 1992) _ _ _ _ _
296. Decretul Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, Privind unele
măsuri în vederea realizării Convenţiei cu privire la principiile reglementării
paşnice a conflictului armat din zona nistreană a Republicii Moldova (1 august
1992) _ _ _ _ _
297. Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict (4 august 1992) _ _
298. Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict (4 august 1992) _ _ _
299. Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict (începutul lui
august 1992) _ _ _ _ _
300. Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict (începutul lui august
1992) _ _ _ _ _
301. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 537 cu privire la constituirea
delegaţiei guvernamentale a Republicii Moldova la tratativele cu Guvernul Rusiei
în probleme militare (10 august 1992)
302. Ziarul ”Moldova suverana” despre situația în zona de conflict (august 1992)
303. Articolul din ziarul „Literatura și arta” „Sângele-i roșu la toți”(august 1992) _
____
304. Ziarul ”Moldova suverană” despre ședința Consiliului Suprem de Securitate al
Republicii Moldova (11 august 1992) _ _ _ _ _
305. Acord temporar cu prvire la principiile de bază ale activității organelor
afacerilor interne pe transportul feroviar moldovenesc în zonele cu regim de
securitate sporit (8 septembrie 1992) _ _ _ _ _
306. Informație Președintelui Federației Ruse privind măsurile de reglementare a
conflictului din Transnistria (9 septembrie 1992) _ _ _
307. Apel al corpului ofiţeresc al Armatei a 14-a adresat ministrului apărării al
Fedaraţiei Ruse, P.Gracev, în legătură cu situaţia din Armata a 14-a (16 septembrie
1992) _ _ _ _ _
308. Articolul ”Comandantul sângeros” din ziarul ”Известия” (septembrie 1992) _
309. Telegrama de răspuns a ministrului apărării al Federaţiei Ruse, Pavel Grachev,
la Apelul corpului ofiţeresc al Armatei a 14-a din 16 septembrie 1992 (22
septembrie 1992) _ _ _ _ _
310. Scrisoarea de răspuns a comandantului Armatei a 14-a, A. Lebed, la telegrama
ministrului apărării al Rusiei, P. Gracev, din 22 septembrie 1992 (24 septembrie
1992) _ _ _ _ _
311. Telegrama de răspuns a ministrului apărării al Federaţiei Ruse, Pavel Grachev,
la scrisoarea comandantului Armatei a 14-a, A. Lebed, din 22 septembrie 1992 (24
septembrie 1992) _ _ _ _ _
312. Comunicat al Comisiei Unificate de Control (25 septembrie 1992) _ _ _ _ _

595
313. Ziarul ”Moldova suverană” despre desemnarea lui G.Berbennikov în funcţia
de împuternicit plenipotenţiar al Preşedintelui Federaţiei Ruse la tratativele pentru
reglementarea politică a conflictului în zona nistreană a Republicii Moldova
(sfârșitul lui septembrie 1992) _ _ _ _ _
314. „Armata a 14, o sursă permanentă de tensiune” – discursul rostit de ministrul
afacerilor externe al Republicii Moldova, N.Tâu, la cea de-a 47-a Sesiune a
Adunării Generale a ONU (extras) (1 octombrie 1992) _ _ _ _ _
315. Scrisoare a ministrului afacerilor externe al Republicii Moldova, N.Țâu,
adresată Secretarului-General al ONU, Boutros Boutros Ghali (2 octombrie 1992)
316. Ziarul ”Moldova suverană” despre şedinţa ordinară a Comisiei pentru relaţiile
externe a Parlamentului Republicii Moldova (începutul lui octombrie 1992) _ _ _ _
317. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr.662 din 12.10.1992 Cu privire
la stabilirea perimetrului zonei conflictului armat şi perioadei acţiunilor de luptă
din zona nistreană a Republicii Moldova* (12 octombrie 1992) _ _ _ _ _
318. Declarație a Prezidiumului Parlamentului Republicii Moldova (16
octombrie 1992) _ _ _ _ _
319. Informație despre identificarea statului politic al raioaneler din stânga
Nistrului ale Republicii Moldova (noiembrie 1992) _ _ _ _ _
320. Discurs al reprezentantului Republicii Moldova pe lîngă ONU, Tudor Panţâru,
rostit în Plenara Adunării Generale a ONU1 (25 noiembrie 1992) _ _ _ _ _
321. Telegrama Preşedintelui Republicii Moldova dl. Mircea Snegur, adresată dlui
George Bush, Preşedintele S.U.A. (noiembrie 1992) _ _
322. Înregistrarea discuției Ambasadorului Republicii Moldova în Federația Rusă,
dl Petru Lucinschi, cu asistentul reprezentantului personal al președintelui CSCE,
Slavomir Dabrova (30 noiembrie 1992) _ _ _ _ _
323. Raportul provizoriu privind conflictul din partea stângă a Nistrului a
Republicii Moldova al reprezentantului personal al Președintelui în exercițiu al
Consiliului CSCE Adam Rotfeld (Polonia). Anexa 2 (3 decembrie 1992) _ _ _ _ _
324. Scrisoare a Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Moldova adresată
Secretarului General al Națiunilor Unite cu privire la situația din regiunea de est a
Moldovei (Extras) (9 decembrie 1992) _ _ _ _ _
325. Decizia Consiliului Ministerial al CSCE de la Stockholm cu privire la
Moldova (15 decembrie 1992) _ _ _ _ _
326. Ziarul ”Sfatul Țării” despre situația în zona de conflict (27 decembrie 1992)
327. Lista
unor crime săvîrșite de către formațiunile nelegitime Paramilitare de la Tiraspol susținute și
înarmate de Armata 14-a a Rusiei, față de populația pașnică din Raionul Dubăsari ce nu
susține politica dezbinării
Republicii Moldova (anul 19922)__ _ _ _ _328. Proiect transnistrean de Acord cu
privire la delimitarea atribuțiilor între subiecții confederației moldovenești (6
ianuarie 1993)

*
Publicată la 30 octombrie 1992 în Monitorul Oficial Nr. 010. Data intrarii în vigoare: 30
octombrie 1992.
1
Traducere din limba engleză
2
Data exactă nu a fost identificată
596
329. Hotărârea Sovietului Suprem al pretinsei Republici Nistrene cu privire la
înființarea confederației moldovenești (6 ianuarie 1993) _ _
330. Hotărârea Prezidiumului Sovietului Suprem al pretinsei Republici
Moldovenești Nistrene privind decorarea cu arme individuale (14 ianuarie 1993) _
____
331. Una dintre modalitățile de asigurare cu armament în Federația Rusă înainte de
puciul din 1993 (19931) _ _ _ _ _
332. Declarație a membrilor Comisiei unificate de control din partea Republicii
Moldova (22 ianuarie 1993) _ _ _ _ _
333. Ziarul ”Sfatul Țării” despre Declarația membrilor Comisiei Unificate de
Control din partea Moldovei (23 ianuarie, 1993) _ _ _ _ _
334. Scrisoarea Procuraturei Generale a Republicii Letone adresată Procuraturei
Generale a Republicii Moldova despre identitățile false ale unor oficiali ai
Republicii Moldovenesti Nistrene (26 ianuarie 1993) _ _ _ _ _
335. Raport final asupra Conflictului din regiunile de pe malul stâng al Nistrului
ale Republicii Moldova efectuat de către Reprezentantul personal al Președintelui
Executiv al Consiliului OSCE Adam Daniel Rotfeld (Polonia)
(31 ianuarie 1993) _ _ _ _ _
336. Raport al Misiunii CSCE pe Dimensiunea Umană în Republica Moldova (30
ianuarie – 4 februarie 1993) _ _ _ _ _
337. Hotărârea Reuniunii a 19-a a Comitetului Înalţilor Funcţionari ai CSCE cu
privire la punctul şase de pe ordinea de zi «Raportul final al reprezentantului
special al Preşedintelui în exerciţiu privind conflictul din raioanele din dreapta
Nistrului ale Republicii Moldova» (Praga) (4 februarie 1993) _ _ _ _ _
338. Acord privind activitatea misiunii CSCE în Transnistria (4 februarie 1993) _ _
___
339. Referință cu privire la starea forțelor armate ale așa-zisei RMN la 28 aprilie
1993 (28 aprilie 1993) _ _ _ _ _
340. Comunicat despre întâlnirea conducerei Republicii Moldova cu conducerea
Transnistriei (10 mai 1993) _ _ _ _ _
341. Comunicat de presă cu privire la întâlnirea Preşedintelui Federaţiei Ruse,
B.Elţin, cu Preşedintele Republicii Moldova, M.Snegur (15 mai 1993) _ _ _ _ _
342. Declaraţia MAE al Republicii Moldova în legătură cu cuvântarea
Preşedintelui Rusiei Boris Elţin la consfătuirea conducerii Ministerului Apărării al
Rusiei din 10 iunie 1993 (15 iunie 1993) _ _
343. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova Nr. 372 din 18.06.1993 Cu privire
la principiile de activitate şi protecţie socială a observatorilor militari şi
contingentului pentru regimul de încetare a focului şi securitate în zona de conflict
(18 iunie 1993) _ _ _ _ _
344. Scrisoare a comandantului de front al „Republicii Abhazia”, M.V. Kişmari, cu
privire la participarea grupului special „Delfin” din pretinsa “RMN” la luptele din
Abhazia (9 iulie 1993) _ _ _ _ _
345. Din declaraţia Comisiei Unificate de Control privind misiunea Forţelor
pacificatoare de control (21 iulie 1993) _ _ _ _ _

1
Data exactă nu a fost identificată
597
346. Raportul nr. 7/1993 al Misiunii CSCE în Republica Moldova (29 iulie 1993) _
____
347. Notă a Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova către Ministerul
Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse cu rugămintea de a i se retrage paşaportul
diplomatic rusesc lui G.Maracuţa (5 august 1993) _ _ _ _ _
348. Scrisoare a „ministrului apărării” al „Republicii Abhazia”, S.A. Sosnaliev, cu
privire la participarea grupului special “Delfin” din pretinsa „RMN” la luptele din
Abhazia (10 august 1993) _ _ _ _ _
349. Scrisoare a Preşedintelui Republicii Moldova, Mircea Snegur, către
Preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin (23 august 1993) _ _ _
350. Declaraţia Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Moldova cu privire la
participarea comandantului Armatei a 14-a, Alexandr Lebed, la alegerile în
Sovietul Suprem al autoproclamatei „RMN” (14 septembrie 1993) _ _ _ _ _
351. Discursul Ministrului Afacerilor Externe al Republicii Moldova, Nicolae Ţâu,
rostit în cadrul celei de-a 48-a Sesiuni a Adunării Generale a ONU (extras) (8
octombrie 1993) _ _ _ _ _
352. Declaraţie a purtătorului de cuvînt al Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei
cu privire la Moldova (15 octombrie 1993) _ _ _ _ _
353. Raportul nr. 10/1993 al Misiunii CSCE în Republica Moldova (extras) (21
octombrie 1993) _ _ _ _ _
354. Scrisoare a organizaţiei „Helsinki Watch” adresată preşedintelui Federaţiei
Ruse, B.Elţin (extras) (1 noiembrie 1993) _ _ _ _ _
355. Declarație a membrilor Comisiei Unificate de Control din partea Republicii
Moldova privind starea de lucruri din zona de securitate (începutul lui noiembrie
1993) _ _ _ _ _
356. Raportul nr. 12/1993 al Misiunii CSCE în Republica Moldova (extras) (8
noiembrie 1993) _ _ _ _ _
357. Raportul Nr.13 al Misiunii CSCE în Republica Moldova (13 noiembrie 1993)
_____
358. Scrisoare a Ambasadorului Republicii Moldova în Rusia, A. Ţăranu, adresată
Preşedintelui Republicii Moldova, M. Snegur, despre întâlnirea cu I.I. Iacovlev,
director-adjunct la MAE al Rusiei1 (22 noiembrie 1993) _ _ _ _ _
359. Decizia Consiliului Ministerial al CSCE de la Roma cu privire la Moldova (1
decembrie 1993) _ _ _ _ _
360. Raportul nr. 14/1993 al Misiunii CSCE în Republica Moldova (20 decembrie
1993) _ _ _ _ _
361. Scrisoare a comandantului armatei a 14-a, general-locotenetul A.Lebedi,
despre situația politică în Republica Moldovenească Nistreană (22 decembrie
1993) _ _ _ _ _
362. Protocol de intenții în domeniul educației între Republica Moldova și
Transnistria (anul 19932) _ _ _ _

1
Copia scrisorii a fost trimisă în aceiaşi zi (22 noiembrie 1993) în adresa MAE al
Republicii Moldova.
2
Data exactă nu a fost identificată
598