Implicarea OSCE n Transnistria

Introducere
Organizaia pentru Securitate i Cooperare n Europa (OSCE) a fost nfiinat n 1975 la Helsinki, sub denumirea de Conferina pentru Securitate i Cooperare n Europa, dar s-a extins mult de atunci, cuprinznd n prezent 55 de state membre din Europa, America de Nord i ntreaga zon a Comunitii Statelor Independente. Ca multe alte organizaii internaionale, i OSCE a cunoscut o serie de schimbri radicale dup cderea Zidului Berlinului, iar la nceputul anilor 90 au aprut noi oportuniti de dezvoltare n cadrul sferelor sale de influen. Alturi de ONU, UE i NATO, OSCE s-a implicat n reconstrucia Balcanilor, a Europei de Est i a zonei CSI.1

I.

Structurile i instituiile O.S.C.E.2

a. Reuniunile b. Consiliu ministerial c. Drepturi i obligaii d. Adunarea permanent O.S.C.E. a fost i este n mod tradiional un forum pentru consultare i negociere ntre statele membre. Ea are cteva instituii care negociaz deciziile i obligaiile care sunt apoi impuse statelor prin decizie politic. Redm n paginile care urmeaz principalele instituii, aa cum sunt prezentate acestea n literatura de specialitate.

A. Reuniunile la nivel nalt (summit-urile) se desfoar cu participarea efilor de state ori de guverne ale rilor participante. Ele stabilesc prioritile i asigur orientarea general la nivel politic. efii de state ori de guverne evalueaz situaia n zona O.S.C.E. i asigur liniile directoare de aciune pentru funcionarea organizaiei i a structurilor sale permanente. ntre 1975 i 1999 s-au desfurat 6 summit-uri ale C.S.C.E.- O.S.C.E.. La reuniunea de la Helsinki (30 iulie-1 august 1975) s-a adoptat Actul Final de la Helsinki, care a analizat trei aspecte principale: securitatea n Europa, cooperarea n domeniile tiinific i economic i cooperarea n domeniul umanitar. De asemenea, s-au stabilit principiile care ghideaz relaia dintre statele membre, s-au introdus msurile de cretere a ncrederii n domeniul militar, au fost elaborate metodele prin care statele s-i rezolve diferendele existente ntre ele prin metode panice. Sau stabilit bazele cooperrii n domeniile tiinific, al tehnologiilor, al mediului i al activitilor cu caracter umanitar. La Summit-ul de la Paris (19-21 noiembrie 1990) a fost adoptat Carta de la Paris pentru o Noua Europa, care marcheaz n mod oficial sfritul rzboiului rece i nceputul instituionalizrii C.S.C.E.. A fost semnat Tratatul cu privire la forele armate convenionale n Europa (C.F.E.) de ctre 22 state membre ale C.S.C.E. i s-a stabilit nfiinarea Biroului pentru Alegeri Libere la Varovia, mai trziu denumit Biroul pentru Instituii Democratice i Drepturile Omului.

1 2

Site-ul official al Norvegiei: http://www2.norvegia.ro/policy/europe/osce/osce.htm Univ. Bucureti: http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/anghel/11.htm

La Summit-ul de la Helsinki din 9-10 iulie 1992 a fost adoptat documentul Sfidrile schimbrii. C.S.C.E. a fost declarat o instituie regional de securitate n sensul capitolului VIII din Carta O.N.U.; a fost creat instituia naltului comisar pentru minorittile naionale, i a fost nfiinat Forumul pentru Securitate i Cooperare i Forumul Economic. Ca urmare a crizei din Iugoslavia, acest stat a fost suspendat din C.S.C.E. La Summit-ul de la Budapesta (5-6 decembrie 1994) a fost adoptat documentul intitulat Spre un parteneriat adevrat ntr-o noua era. A fost schimbat denumirea C.S.C.E. in O.S.C.E., reflectnd faptul ca C.S.C.E. nu mai era pur i simplu o conferin. A fost lansat codul de conduit referitor la aspectele politico-militare ale securitii. La Summit-ul de la Lisabona din 2 3 decembrie 1996 a fost adoptat o declaraie de politic general, Declaraia de la Lisabona referitoare la modelul cuprinzator de securitate n Europa n secolul XXI; de asemenea a fost aprobat Cadrul pentru Controlul armamentului i dezvoltarea unui program al forumului pentru securitate i cooperare.

b. Reuniunile pentru trecere n revista. Aceste reuniuni preced i pregtesc summit-urile. Aici sunt examinate toate activitile O.S.C.E., precum i fazele sau etapele necesare spre a ntri organizaia. Aceste reuniuni sunt de asemenea utilizate spre a finaliza negocierea unor documente, decizii i declaraii care urmeaz a fi adoptate la summit-urile ce urmeaz s aib loc. Initial, aceste reuniuni au fost destinate trecerii n revist a modului n care statele pun n aplicare ntreaga gam a obligaiilor pe care i le-au asumat. Hotrrile acestor reuniuni au fost reinute sub numele de concluzii, care asigurau noi obligaii membrilor. In absena unor structuri permanente ale C.S.C.E., reuniunile pentru trecerea n revist au reprezentat coloana vertebral a procesului Helsinki. Datorit unor programe foarte cuprinzatoare i datorit aplicrii regulii consensului, procesul de negociere a devenit foarte ncet i anevoios, fcnd ca durata reuniunilor s fie foarte lung. Reuniunea de la Belgrad a durat ntre 4 octombrie 1977 i 9 martie 1978. Cea de la Madrid a durat ntre 11 noiembrie 1980 i 9 septembrie 1983 iar cea de la Viena ntre 4 noiembrie 1988 i 19 ianuarie 1989. n Carta de la Paris pentru o Noua Europa adoptat n 1990 s-a hotrt ca reuniunile pentru trecere n revista s aiba loc din 2 n 2 ani i s dureze maximum trei luni.

c. Consiliul Ministerial (iniial denumit Consiliul de Minitri) n perioada dintre summit-uri, puterea de decizie n problemele curente aparine Consiliului Ministerial, care este compus din minitrii de externe ai statelor membre. Consiliul ministerial se reunete cel puin odata pe an, dar nu n anul n care se desfoar summit-ul, spre a analiza aspectele procesului de securitate relevante pentru O.S.C.E., a analiza i evalua activitile desfurate de organizaie, asigurnd astfel ndeplinirea obiectivelor principale stabilite n cadrul summit-urilor, a lua deciziile curente necesare. Reuniunile Consiliului Ministerial ajut la meninerea legturii dintre deciziile politice luate la summit-uri i funcionarea cotidian a organizaiei. Consiliul Ministerial a fost nfiinat prin Carta de la Paris pentru o Noua Europa, n 1990 sub denumirea de Consiliul Minitrilor Afacerilor Externe. 3

Rolul important al acestei structuri a fost reafirmat att la Summit-ul de la Helsinki din 1992, ct i la acela de la Budapesta din 1994.

d. Consiliul Superior (iniial Consiliul Functionarilor Superiori) Consiliul Superior se reunete la nivel de directori din ministerele afacerilor externe ale statelor membre. El a fost constituit spre a pregti aplicarea deciziilor luate de Consiliul Ministerial, iar n perioada dintre sesiunile Consiliului Ministerial s supravegheze, coordoneze i s exercite managementul problemelor curente ale O.S.C.E.. Ca i Consiliul Ministerial, Consiliul Superior, iniial denumit Consiliul Functionarilor Superiori, a fost una dintre instituiile stabilite prin Carta de la Paris, hotarndu-se ca el s se reuneasc de doua ori pe an la Praga, iar n plus, o data pe an, ca Forum Economic. Din anul 1997 Consiliul Superior s-a reunit numai ca Forum Economic. In plus fa de reuniunile ordinare, Consiliul Superior se poate reuni, n situaii de urgen, pe baza aa numitului Mecanism Berlin. ntre 1991 si 1994 s-au inut patru reuniuni determinate de situaii de urgen, generate de crize din fosta Iugoslavie i o reuniune consacrat situaiei din Nagorni-Karabakh.

e. Consiliul Permanent (iniial Comitetul Permanent) Are sediul la Viena i este principala structur avnd ca activitate de baz desfurarea consultrilor politice i derularea procesului de luare a deciziilor n toate problemele de competena O.S.C.E. Este responsabil de desfurarea activitilor cotidiene, de rutina, ale organizaiei. Membrii Consiliului Permanent sunt reprezentanii permaneni la O.S.C.E. ai rilor membre. Ei se reunesc sptmnal la Centrul pentru Congrese Hofburg, din Viena. n afr de aceste reuniuni sptmnale reprezentanii permaneni mai particip i la alte activiti, precum schimburi de opinie, edine ale diverselor comitete, ntlniri neoficiale. Periodic, Consiliul se reunete la nivelul directorilor direciilor politice din ministerele afacerilor externe ale rilor membre.

f. Forumul pentru Cooperare n domeniul Securitii Forumul pentru Cooperare n domeniul Securitii e format din reprezentanii rilor participante la O.S.C.E., care se reunesc sptmnal la Centrul pentru congrese din Palatul Hofburg din Viena, pentru a negocia i a se consulta n legtur cu msurile viznd ntrirea securitii i stabilitii n Europa. Obiectivele principale ale forumului sunt: desfurarea de negocieri asupra controlului armamentelor, dezarmrii i msurilor referitoare la creterea ncrederii i securitii; desfurarea consultrilor i a cooperrii n probleme legate de securitate; reducerea n continuare a riscului izbucnirii unor conflicte; punerea n aplicare a msurilor asupra crora s-a czut de acord. Forumul este n plus responsabil pentru implementarea msurilor de cretere a ncrederii i securitii, inerea reuniunilor anuale referitoare la evaluarea rezultatelor aplicarii deciziilor luate i discutarea i clarificarea informaiilor schimbate ntre statele participante la O.S.C.E., precum i de pregtirea unor seminarii referitoare la doctrina militar. 4

nfiinarea Forumului pentru Cooperare n domeniul Securitii prin Documentul Final al Summit-ului de la Helsinki din 1992 a lrgit competena O.S.C.E. n domeniul controlului armamentelor i al dezarmrii pe baza unui program cuprinzator pentru aciune imediat. La Summit-ul de la Lisabona din 1996 a fost adoptat un nou program cadru referitor la controlul armamentelor.

Procesul de luare a deciziilor

n cadrul O.S.C.E. toate structurile destinate negocierii i lurii deciziilor functioneaza aplicnd regula consensului. Consensul este neles n sensul absenei oricrei obiecii din partea statelor participante la adresa deciziei respective. Procesul de luare a deciziilor cuprinde trei nivele. Summit-urile reprezinta cel mai nalt nivel de orientare politic i de luare a deciziilor pentru organizaie. ntre summit-uri puterea de luare a hotrrilor aparine Consiliului Ministerial care ia msurile necesare pentru ca O.S.C.E. s acioneze n sensul stabilit prin scopurile i obiectivele politice stabilite la summit-uri. Consiliul Permanent este forumul pentru consultarea periodic pe o baz permanent i pentru luarea deciziilor ce privesc activitatea cotidian curenta a O.S.C.E.. Aceasta structur cuprinznd trei nivele ierarhice este completat periodic prin reuniuni specializate, ca de exemplu cele ale Forumului Economic, sau ale Forumului de trecere n revista a celor decise la Summit-uri. Procesul de luare a deciziilor este coordonat de ctre preedinele executiv, care este responsabil de stabilirea programului i organizarea activitii structurilor functionale ale organizaiei. n anumite circumstane, foarte clar stabilite, deciziile pot fi luate fr aplicarea regulii consensului. Consiliul Ministerial inut la Praga n ianuarie 1992 a decis c pot fi luate msurile necesare, fr consimmntul statului n cauza, n situaia unor nclcri clare i grosolane ale angajamentelor pe care membrii O.S.C.E. i le-au asumat. Aceasta decizie este aa-numitul principiu al consensului minus unu. Prima aplicare a principiului consensul minus unu a urmat imediat, n 1992, n legtur cu conflictul din fosta Iugoslavie i a constat n suspendarea Iugoslaviei compus din Serbia i Muntenegru din O.S.C.E.. O alta excepie de la regula consensului este principiul consens minus doi. Conform acestui nou principiu, adoptat la Consiliul Ministerial de la Stockholm din 1992, Consiliul Ministerial poate recomanda la doua state participante, care se afl n disput, s apeleze la consiliere din partea unui ter (stat sau organizaie internaional), indiferent dac cele dou state n cauz au obiecii sau nu n legtura cu decizia respectiv. Pna n prezent aceasta procedura nu a fost nc utilizat. Pe msur ce Conferina pentru Securitate i Cooperare n Europa a evoluat spre forma instituionalizat reprezentat de organizaie, n cadrul su s-au dezvoltat mai multe instituii i structuri care permit luarea msurilor necesare implementrii i dezvoltrii msurilor stabilite de statele participante.

Preedinele executiv

Preedinele executiv este investit cu responsabilitatea general pentru msurile executive i pentru coordonarea activitilor curente ale O.S.C.E. Aceste responsabiliti includ: coordonarea activitii structurilor i instituiilor O.S.C.E., reprezentarea organizaiei n exterior, supervizarea activitilor referitoare la prevenirea conflictelor, managementul crizelor i msurile necesare pentru trecerea de la faza de conflict la cea post conflictual (respectiv la starea de pace). Postul de preedine executiv este deinut prin rotaie de unul din minitrii de externe ai statelor membre, acesta schimbndu-se n fiecare an. Preedinele executiv este asistat n ndeplinirea obligaiilor i a atribuiilor sale de preedinele executiv care l-a precedat, precum i de cel care i va succeda. Aceste trei persoane oficiale constituie un triumvirat denumit oficial troika, utiliznd un termen rusesc ce se refer, n sensul propriu, la atelajul specific rusesc cu trei cai nhmai n linie. Preedinele executiv formeaz comitete i grupuri de lucru ad hoc i poate numi reprezentani personali pentru a se ocupa de soluionarea unor crize sau situaii conflictuale. Originea instituiei preedinelui executiv trebuie cutat n Carta de la Paris pentru o Noua Europa, din 1990 care prevede ca ministrul de externe al rii gazd a lucrrilor O.S.C.E., va prezida Consiliul de Minitri (ulterior denumit Consiliul Ministerial). Documentul Final al Summit-ului de la Helsinki din 1992 a consacrat n mod oficial funcia de preedine executiv. n ordine cronologica, succesiunea preedintilor executivi este urmtoarea: Year 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 Preedinte Hans-Dietrich Genscher Ji Dienstbier Margaretha af Ugglas Beniamino Andreatta Laszlo Kovacs Flavio Cotti Niels Helveg Petersen Bronislaw Geremek Knut Vollebaek Wolfgang Schssel Mircea Geoan Jaime Gama Jaap de Hoop Scheffer Solomon Passy Dimitrij Rupel Karel De Gucht Miguel ngel Moratinos Ilkka Kanerva Theodora Bakoyannis Marat Tazhin Succesor Jozef Moravk Antonio Martino Benita Ferrero-Waldner none Antonio Martins da Cruz Bernard Bot Alexander Stubb ar Germany Czechoslovakia Sweden Italy Hungary Switzerland Denmark Poland Norway Austria Romania Portugal Netherlands Bulgaria Slovenia Belgium Spain Finland Greece Kazakhstan

Secretarul General i Secretariatul 6

Secretarul General acioneaz n calitate de reprezentant al Preedinelui executiv i l sprijin pe acesta n toate activitile ce au drept scop ndeplinirea obiectivelor organizaiei. Atribuiile secretarului general includ: - managementul structurilor i activitilor desfurate de O.S.C.E.; - pregtirea, mpreun cu preedinele executiv, a reuniunilor organizaiei; - asigurarea punerii n aplicare a deciziilor luate de O.S.C.E.; - aducerea la cunostina opiniei publice i a mass media a politicii i a activitilor desfurate de organizaie; - meninerea contactului cu alte organizaii internaionale; - n calitate de ef al administratiei O.S.C.E. avizeaz n legtur cu implicaiile financiare ale tuturor proiectelor O.S.C.E. i asigur luarea unor msuri de economie, de personal i de resurse de natura logistica, la nivelul tuturor structurilor i instituiilor componente ori subordonate; - ia msuri ca toate misiunile i instituiile O.S.C.E. s actioneze n conformitate cu regulile proprii ale organizaiei; - raporteaz organelor de conducere politica ale O.S.C.E. despre activitile desfurate de secretariat i misiunile stabilite de organizaie i pregtete raportul anual al acesteia. Postul de secretar general a fost nfiinat la reuniunea Consiliului O.S.C.E. de la Stockholm in 1992. Secretarul General este numit de ctre Consiliul Ministerial pe termen de trei ani. Secretariatul, sub conducerea secretarului general, asigur sprijinul operaional pentru organizaie i are sediul la Viena, fiind asistat de un birou cu sediul la Praga. Atribuiile secretariatului implic: sprijinul activitilor practice, desfurate n teren de ctre O.S.C.E.; meninerea contactului cu alte organizaii internaionale, att interguvernamentale, ct i neguvernamentale; asigurarea, din punct de vedere tehnic, a desfurrii tuturor reuniunilor, conferinelor i edinelor O.S.C.E., inclusiv n ceea ce privete serviciul de translaie; asigurarea serviciilor administrative, financiare i de personal necesare tuturor structurilor O.S.C.E. Secretariatul, imediat dupa constituire n 1991, a fost stabilit la Praga i ulterior mutat la Viena, n 1993. Secretariatul O.S.C.E. are n structura sa organizatoric urmtoarele entiti: Biroul Secretarului General - l sprijin pe secretarul general n ndeplinirea atribuiilor sale de manager general i administrator. Biroul ofer asisten n domeniile: sprijin executiv, informaii publice i pres, asisten juridic i audit intern. Centrul pentru Prevenirea Conflictelor este responsabil pentru sprijinirea preedintelui executiv n ndeplinirea sarcinilor sale specifice n domeniul avertizrii timpurii, al prevenirii conflictelor, managementul crizelor i revenirea la normalitate n faza post-conflictual, precum i urmrirea zilnic a ndeplinirii deciziilor luate la toate nivelurile ierarhice ale organizaiei. Pe baza orientrilor stabilite de secretarul general Centrul pentru Prevenirea Conflictelor asigur asistena de 7

specialitate att preedintelui executiv ct i structurilor funcionale ale O.S.C.E.. El este nsrcinat i cu meninerea legturilor cu alte organizaii interguvernamentale i neguvernamentale. Este de asemenea responsabil de asigurarea personalului necesar i pregtirea corespunzatoare a acestuia pentru toate misiunile din teren ale organizaiei. ine o eviden clar a tuturor misiunilor n curs de execuie ale O.S.C.E.. ine de asemenea evidena schimburilor de informaii n domeniul militar i asigur sistemul de comunicaii necesar organizaiei. Sprijin din punct de vedere tehnic organizarea unor seminarii i mese rotunde. Departamentul pentru Administraie i Operaii rspunde de politica de personal, de serviciile administrative, de organizarea uniunilor i conferinelor, inclusiv n domeniul translaiei, de activitatea de documentare i protocol, incluznd Biroul din Praga i arhivele organizaiei. Este responsabil de probleme bugetare i financiare i de implementarea informaticii. Asigur sprijinirea aciunilor desfurate n teren, din toate punctele de vedere, a misiunilor O.S.C.E. Secretariatul se compune dintr-un numar de aproximativ 180 de persoane din toate statele organizaiei. Cea mai mare parte a personalului este angajat direct de ctre secretariat, o parte ns fiind propus de ctre guvernele statelor membre. Biroul din Praga al Secretariatului asigura asisten n domeniul informaiilor publice, adapostete o parte important a arhivelor O.S.C.E. i acioneaz n domeniul diseminrii documentelor i informaiilor oficiale ale O.S.C.E., gzduiete o parte din cercettorii aflai temporar la sediul organizaiei, asigur asistena n organizarea reuniunilor inute la Praga, n special a celor ale Forumului Economic. Toate activitile i instituiile O.S.C.E. sunt finanate din contribuiile fcute de ctre statele participante, n concordan cu o repartiie fcut pe baza deciziei statelor membre. O.S.C.E. utilizeaz aproximativ 250 de persoane salariate (din care 180 n cadrul secretariatului) n cadrul instituiilor proprii. n afr de acestea organizaia utilizeaz mai mult de 2500 de persoane angajate pe o durat determinat, n cadrul misiunilor practice desfurate n teren. Cea mai mare parte a bugetului O.S.C.E. este destinat ndeplinirii misiunilor din teren. Pe msur ce O.S.C.E. i-a dezvoltat capacitatea operaional i bugetul organizaiei a fost mrit, de la 289 de milioane de silingi austrieci n 1994 (aproximativ 22,23 milioane dolari S.U.A.) la 1220 miliarde silingi austrieci (93,84 milioane dolari S.U.A.) n 1998. n anul 1997 a fost introdus o a doua repartiie a contribuiilor statelor membre pentru a asigura finanarea proiectelor de amploare ale O.S.C.E. (de exemplu Misiunea n BosniaHertzegovina). De la 1 ianuarie 1999 bugetul O.S.C.E. este exprimat n Euro. Contribuia statelor membre la bugetul O.S.C.E. la 01.01.1998:

ar Frana Germania Federatia Rusa

Procentul ar 9,00 9,00 9,00 Uzbekistan Iugoslavia (suspendata) Slovacia 8

Procentul 0,55 0,55 0,33

Anglia S.U.A. Canada Spania Belgia Olanda Suedia

9,00 9,00 5,45 3,65 3,55 3,55 3,55

Albania Croatia Cipru Estonia Islanda Letonia Fosta Republica Macedoniei Lituania Moldova Slovenia Armenia Azerbaidjan Georgia Kirgistan Tadjikistan Turkmenistan Andorra Vatican Lichtenstein Malta Monaco 9 Iugoslava

0,19 0,19 0,19 0,19 0,19 0,19 a0,19

Elvetia Austria Danemarca Finlanda Norvegia Ucraina Turcia Belarus Grecia Ungaria Romnia Republica Ceha Bulgaria Irlanda

2,30 2,05 2,05 2,05 2,05 1,75 1,00 0,70 0,70 0,70 0,70 0,67 0,55 0,55

0,19 0,19 0,19 0,185 0,185 0,185 0,185 0,185 0,185 0,125 0,125 0,125 0,125 0,125

Kazahstan Luxemburg Portugalia

0,55 0,55 0,55

San Marino

0,125

Total

100,00

* Sursa: O.S.C.E. Handbook, 1999, anexa V, pag. 177. Biroul pentru Instituii Democratice i Drepturile Omului are ca atribuii principale:

- promovarea alegerilor democratice, n special prin monitorizarea procesului electoral; - asigurarea sprijinului practic n consolidarea instituiilor democratice i a drepturilor omului i n ntrirea instituiilor societii civile i a domniei legii; - contribuia la avertizarea timpurie i la prevenirea conflictelor, n special prin monitorizarea aplicrii angajamentelor asumate de state n domeniul drepturilor omului i a altor obligaii referitoare la dimensiunea uman a securitii regionale. Biroul pentru Instituii Democratice i Drepturile Omului i are rdcina n Biroul pentru Alegeri Libere nfiinat in 1990 prin Carta de la Paris pentru o Noua Europa. n 1992 Consiliul Ministerial al O.S.C.E. a hotrt transformarea acestei instituii conform configuraiei sale actuale. naltul Comisar pentru Minoriti Naionale

O.S.C.E. a creat postul de nalt Comisar pentru Minoriti Naionale n 1992, prin Actul Final al Summit-ului de la Helsinki, n scopul de a asigura un rspuns adecvat i rapid, tensiunilor etnice care pot s se transforme ntr-un conflict (chiar intr-un conflict armat) ntr-o zona din regiunea statelor membre. naltul Comisar pentru Minoritile Naionale functioneaz ca un instrument al diplomaiei preventive: el identific i ia msurile necesare detensionarii unor situaii conflictuale generate de tensiuni interetnice care pot pune n pericol pacea, stabilitatea unor subregiuni i a unor state membre ale organizaiei. Sediul naltului Comisar este la Haga, n Olanda. Reprezentantul pentru libertatea mass media

Misiunea repre-zentantului pentru libertatea mass media este de a acorda asisten guvernelor statelor membre n domeniul asigurrii unor surse de informare libere, independente i pluraliste pentru opinia public, ceea ce este esenial pentru nsi existena unei societi libere i deschise, ntr-un cuvnt pentru modelul democratic al oricarei forme de guvernmnt. Spre a-i ndeplini sarcina, reprezentantul pentru libertatea mass media este autorizat s monitorizeze situaia i evoluia acesteia n statele membre i s solicite guvernelor naionale, s respecte ntru totul principiile i obligaiile specifice O.S.C.E. Adunarea Parlamenar a O.S.C.E.

10

Este constituit din mai mult de 300 de parlamentari din statele participante, avnd scopul de a promova implicarea mai activ si mai profund n procesul pan-european, cu obiectivul declarat de a realiza in viitor o structur interparlamenar. Adunarea Parlamentar are sediul la Copenhaga. Curtea pentru Conciliere i Arbitraj

Acest organism a fost nfiinat prin Convenia referitoare la Conciliere i Arbitraj in cadrul O.S.C.E., semnat n decembrie 1992 i care a intrat n aplicare n decembrie 1994, dup depunerea a douasprezece instrumente de ratificare de ctre statele membre. Ea a fost constituit cu scopul de a gsi o rezolvare disputelor care ii sunt supuse spre analiz de ctre statele O.S.C.E.. Procedura de baz este concilierea, dar la nevoie se utilizeaz i arbitrajul. Curtea de Conciliere si Arbitraj prezint cteva caracteristici unice, ce nu mai sunt intlnite la alte structuri ale O.S.C.E. In primul rnd, ea este mai curnd o structura adiacent a O.S.C.E. dect o instituie a acesteia, deoarece la ea nu particip toate statele membre ale organizaiei, ci numai acelea care au depus instrumentele de ratificare si au agreat soluia de a deveni membre ale Curii i s contribuie financiar la cheltuielile aferente funcionrii acesteia. In al doilea rnd, contrar procedurilor standard ale O.S.C.E., dar respectndu-le pe acelea ale tuturor curtilor internaionale de justitie, funcionarea sa se bazeaz pe un tratat internaional n form juridic complet. In al treilea i ultimul rnd, Curtea nu este o structur permanent, ci mai curnd o lista de nume de arbitri si persoane cu rol de conciliatori, la care se apeleaz atunci cnd o disputa este supus Curii, ocazie cu care se constituie o Comisie ad hoc de Conciliere sau un tribunal de arbitraj ad hoc. Comisia de Conciliere audiaz cazul ridicat n faa sa prin decizia comun a doua sau mai multe state. Dupa ce trage concluziile necesare n urma audierilor, comisia prezint un raport partilor implicate, dup care acestea au la dispoziie treizeci de zile pentru a se hotri dac accept sau nu concluziile comisiei. Membrii Curii sunt personaliti eminente cu o bogat experien n relaiile internaionale i n dreptul internaional. Prile aflate n disput au dreptul de a seleciona arbitrii sau conciliatorii aflai pe listele Curii i meninui de registratura acesteia.

II.

Misiunea OSCE n Transnistria

III.a. Conflictul din Transnistria Conflictul din Transnistria este un conflict politic ntre Republica Moldova i Republica Moldoveneasc Nistrian cu privire la exercitarea controlului asupra raioanelor Camenca, Dubsari, Grigoriopol, Rbnia, Slobozia i oraul Tiraspol, aflate pe malul stng al rului Nistru i oraul Tighina, aflat pe malul drept al aceluiai ru. Conflictul a nceput n anul 1990, imediat dup proclamarea independenei Republicii Moldoveneti Nistrene. n ultima parte a aniilor 1980, peisajul politic al URSS era n plin schimbare datorit politicii de perestroika ntreprinse de Mihail Gorbaciov, care permitea liberalizarea politic la nivel regional. Democratizarea incomplet a permis naionalismului exclusivist s devin cea mai dinamic doctrin politic. Unele minoriti naionale s-au opus schimbrilor de clas politic din Republica Moldova, clas dominat n perioada sovietic de etnicii rui. Oficializarea limbii majoritii i introducerea obligativitii alfabetului latin pentru scrierea acesteia a atras proteste din partea vorbitorilor de alte 11

limbi dect cea romn. Problematica limbilor oficiale din Republica Moldova a devenit foarte spinoas i a fost, probabil, intenionat politizat. Neconcordonaa cu noua politic s-a manifestat ntr-un mod mai vizbil n Transnistria, regiune n etnicii slavi (rui sau ucraineni) erau majoritari n zonele urbane. Protestele fa de guvernul republican erau mai puternici aici. La recensmntul din 1989, n Transnistria locuiau 39,9% moldoveni, 28,3% ucraineni, 25,4% rui i 1,9% bulgari. III.b. Managm entul crizei transnistrene 3 In primavara anului 1992, cei trei vecini ai Republicii Moldova - Federatia Rusa, Romania si Ucraina, au convenit ca alaturi de autoritatile de la Chisinau, sa-si coordoneze eforturile diplomatice pentru solutionarea durabila a situatiei din Transnistria. In declaratia comuna a ministrilor de externe ai Rusiei, Romaniei, Republicii Moldova si Ucrainei de la Chisinau, din 6 aprilie 1992, au fost anuntate principiile in baza carora trebuiau incepute demersurile diplomatice in vederea solutionarii conflictului. Din pacate, acest document nu a fost respectat, cooperarea cvadripartita mentionata in protocolul de la Chisinau nefiind practic aplicata niciodata, imediat dupa incheierea conflictului armat din Transnistria, Romania fiind exclusa din rindul negociatorilor. Enclava de pe malul drept al Nistrului, prin elita sa , sprijinita de puternice centre din Rusia, au creat un impediment in dialogul dintre ambele maluri, prin tergiversarea procesului de negocieri. In acest context comunitatea internationala a delegat functiile de cautare a solutiilor reglementarii OSCE-lui, care s-a implicat in reglementarea crizei din Transnistria incepind cu 1993 cind si-a deschis oficiul la Chisinau. La 8 mai 1997, la Moscova a fost lansat "Memorandumul cu privire la bazele normalizarii relatiilor dintre Republica Moldova si Transnistria", caruia i se mai spune Planul Primakov. Din partea Republicii Moldova documentul a fost semnat de Presedintele Lucinschi, care a fost acuzat pe urma ca prin semnarea acestui document a pus baza consolidarii regimului neconstitutional al lui Smirnov. Proiectul stipuleaza un stat comun format din doua componente cu statut egal, Moldova si Transnistria cu repartizarea imputernicirilor prin acorduri intre Chisinau si Tiraspol. Cel mai important este faptul ca Memorandumul stabilea formatul de negocieri cu cinci participanti, formatul pentilateral: Rusia, Ucraina, OSCE, Transnistria, Republica Moldova, care este actual si astazi. Iar in calitate de mediatori si garanti: Rusia, Ucraina si OSCE, consfintind astfel excluderea participarii directe a Occidentului si a Romaniei din formatul mediatorilor si garantilor. Drept continuare a acestei politici in 2001 a fost Ratificat Tratatul bilateral moldo-rus prin care Rusia a devenit partener strategic si garant al statalitatii si integritatii RM. La 29 mai 2002 la sammitul UE-Rusia, partile au decis sa colaboreze in vederea solutionarii conflictului transnistrean, iar Olanda a definit aceasta problema drept cea mai importanta in timpul Presedintiei sale a OSCE in 2003. In rezultatul consultarilor intre OSCE, Russia si Ucraina, in iulie 2002 a fost elaborat "Acordul dintre Republica Moldova si Transnistria", insusit si promovat de catre OSCE. Proiectul dat stipulind expres o federatie contractuala intre Chisinau si Tiraspol drept chintesenta a proiectului. Ideea federativa impusa de OSCE, Rusia si Ucraina pentru deblocarea conflictului a adus situatia in societate intr-o stare destul de tensionata. Acestui proiect i se poate imputa in primul rind renuntarea la schimbarea formatului de negocieri, prin invitarea SUA si UE ca mediatori si garanti in reglementarea conflictului. Proiectul nu a avut sorti de izbinda, fiind aspru criticat de catre societatea civila din R.Moldova.Tratativele intrasera in impas si in aceste conditii la 10 februarie 2003, Presedintele Voronin a intreprins cel mai riscant pas din cariera sa, propunind Tiraspolului sa devina coautor a unei noi Constitutii a Republicii Moldova. Prin aceasta initiativa era prevazuta crearea unei "Comisii Constitutionale Mixte", din experti de la Chisinau si Tiraspol, care cu ajutorul specialistilor din Rusia, Ucraina, OSCE si Comisia de la Venetia, timp de
3

Roman Mihaes - Conflictul transnistrean - problema cardinala a Republicii Moldova

12

sase luni de zile trebuiau sa elaboreze un Proiect de Constitutie noua. Autoritatile separatiste, au fost de acord cu propunerile Presedintelui Voronin si la 19 martie au semnat pentru instituirea mecanismului, in cadrul rundei de negocieri ordinare. La 27 februarie 2003 Uniunea Europeana a pus interdictii de a intra pe teritoriul sau lui Igor Smirnov si fiilor sai, considerind ca ei poarta raspundere pentru lipsa de colaborare in directia reglementarii conflictului transnistrean. Separatistii au raspuns la 21 martie 2003 prin declararea Presedintelui Voronin si a inca 14 oficiali moldoveni, persoane non-grata pe teritoriul Transnistriei. In aceste conditii tratativele continuau, insa se refereau doar la chestiuni procedurale. Ambele Parlamente si-au delegat mebrii in Comisia Constitutionala Mixta, insa lucrarile acestei Comisii nu au fost productive si in prezent sunt blocate. Apoi s-a instaurat o pauza destul de lunga, intre timp patrundeau unele informatii ca Rusia sub presiunea termenului de retragere a munitiilor de pe teritoriul Moldovei, lucreaza la un plan unilateral de reglementare a conflictului. La 17 noiembrie 2003 Dmitri Kozak, adjunctul sefului administratiei Presedintelui Rusiei, propune un nou "Memorandum" pentru solutionarea conflictului transnistrean, cunoscut drept "Memorandumul Kozak", de fapt un proiect de Constitutie federala contractuala, inspirata din Constitutia Federatiei Ruse care situa Republica Moldova dependenta de elita de la Tiraspol, in special prin mecanismul Parlamentului bicameral. In plus acest proiect stipula pastrarea Armatei FR pe un termen de 20 ani in calitate de singura forta militara de pacificare. Memorandumul trebuia sa fie semnat de catre Presedintele Voronin care in ultimul moment a refuzat sa o faca, declarind ca documentul trebuie perfectionat. Si acest proiect a trezit reactii critice virulente din partea societatii civile si a unor partide din RM. A doua zi dupa ce Presedintele Voronin a refuzat semnarea documentului, au inceput ample actiuni de protest ale opozitiei. Dar acest proiect a fost criticat si de reprezentanti a OSCE si SUA, care au declarat ca nu au fost consultati si nu sustin unele prevederi din acest Memorandum, in special cele legate de prezenta Fortelor Armate ale Federatiei Ruse timp de 20 de ani pe teritoriul Moldovei. La 16 decembrie 2003, Miscarea Populara "Moldova Europeana Unita", formata din citeva ong-ri, lanseaza la Chisinau - "Proiectul Planului de reglementare a conflictului transnistrean si modernizare a R.Moldova". Proiectul a fost amplu mediatizat si comentat, a trezit reactii diverse, atat la Chisinau cit si la Tiraspol. Astfel s-a propus atunci prin art.11 al proiectului1) Se formeaza un Contingent Multinational Militar(CMM) pe termen de un an, sub egida OSCE, ONU si Garantilor care vor asigura trecerea de la starea de conflict la starea postconflict de conlucrare pasnica, va monitoriza dezarmarea formatiunilor militare ale Transnistriei si trecerea lor in subordinea Ministerului Apararii si MAI al R.Moldova reintregita. 2) Se instituie un Comitet International al Garantilor(CIG), format din sapte garanti - UE, SUA, Russia, Romania, Ucraina, ONU si OSCE pe un termen de 4 ani, pina la urmatoarele alegeri Parlamentare. Chiar daca nu a fost luat drept baza pentru negocieri, ulterior unele prevederi din acest proiect au fost preluate de catre diversi factori de decizie, ong-ri si institutii internationale. Reesind din situatia dificila creata, la 13 februarie 2004, noua presedintie a OSCE-ului prezinta documentul numit "Propunerile si Recomandarile Mediatorilor din partea OSCE, Rusiei si Ucrainei referitoare la 13

reglementarea problemei transnistrene", numit mai tirziu Kozak-2 de opozitia de la Chisinau. Ideea de federatie contractuala surprinde si apare din nou in fata opiniei publice. Documentul dat nu propune absolut nimic privitor la problematica militara si politica si sustine formatului pentagonal, care este dominat de Rusia si Ucraina, care acorda Transnistriei drept de veto impotriva participarii occidentale in operatiunile de pacificare si garantare militara din zona. In martie 2004, pe fonul respingerii proiectelor anterioare, Chisinaul oficial produce un document al carui idee principala consta tot in federalizare, si care preia o multitudine de elemente si nuante din proiectul Kozak. Textul se intituleaza -" Declaratie cu privire la principiile de baza ale oranduirii de stat a Republicii Moldova" si preia principiile si tezele enuntate din documentele anterioare. Comentatorii au declarat ca din acest document au fost excluse totusi prevederile care stipulau prezenta armatei ruse pe teritoriul Moldovei. In sfirsit in luna octombrie 2004 un grup de ONG-ri au lansat la Chisinau strategia celor 3-D(demilitarizare, decriminalizare si democratizare). Strategia "3D" promoveaza necesitatea inlocuirii actualului format pentagonal de negocieri "3 plus 2" cu unul nou - "3 plus 1 plus 3" (Rusia, Ucraina, Romania plus Moldova plus OSCE, SUA si UE) si se pronunta pentru instalarea unei Administratii Civile Provizorii (ACPI) in raioanele de est ale Republicii Moldova definit si aplicat de ONU/UE - la solicitarea autoritatilor constitutionale ale statului. Un mecanism asemanator, crearea unui Comitet International al Garantilor sub egida ONU si OSCE a fost propus si prin proiectul MP"MEU" din decembrie 2003. Consider ca reusita acestei strategii va fi posibila doar in cazul apelarii conducerii Moldovei catre Consiliul de Securitate al ONU care este unicul organ abilitat cu dreptul de a investi prin rezolutii, misiuni de pacificare si administare externa provizorie de asemenea anvergura. III.c. OSCE & Transnistria4 La 4 februarie 1993, Consiliul Permanent al OSCE a nfiinat misiunea sa din Republica Moldova, cu scopul de a facilita rezolvarea pe cale politic a conflictului, de a acorda asisten pentru consolidarea suveranitii Republicii Moldova i pentru obinerea unui statut special al regiunii transnistrene. De asemenea, misiunea trebuia s monitorizeze situaia existent, inclusiv la nivel militar, s sprijine retragerea trupelor strine din ar, transformrile democratice, repatrierea refugiailor i respectarea drepturilor omului. n 8 mai 1997, la propunerea OSCE, a fost semnat la Moscova un Memorandum privind normalizarea relaiilor dintre Republica Moldova i Transnistria. Acesta prevedea renunarea la utilizarea forelor armate n relaiile dintre pri, medierea diferendelor de ctre Statele Garante (Rusia i Ucraina), OSCE i CSI, stabilirea statutului Transnistriei de comun acord, participarea Transnistriei la elaborarea politicilor externe care o priveau direct, continuarea asistenei OSCE pentru normalizarea situaiei, continuarea misiunii de meninere a pcii, conform acordului din 21 iulie 1992 i reintegrarea Transnistriei n structura statal a Republicii Moldova. La 20 martie 1998 a fost semnat, la Odessa, n prezena efului Misiunii OSCE, Acordul privind msurile de cretere a ncrederii i dezvoltarea contactelor dintre cele dou pri. Acesta prevedea o reducere drastic a numrului de soldai din trupele de meninere a pcii ale prilor implicate, demilitarizarea zonei de securitate dintre cele dou pri i introducerea de trupe ucrainene pentru
4

http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Raport_Transnistria.pdf

14

meninerea pcii, reducerea controlului vamal dintre cele dou pri, refacerea podurilor peste Nistru, retragerea echipamentului militar rusesc prin Ucraina, combaterea traficului ilegal de arme i droguri, informarea obiectiv a opiniei publice din partea ambelor pri, susinerea unor programe de investiii care s relanseze obiectivele industriale i energetice i s asigure protecia mediului, respectarea drepturilor omului n conformitate cu regulile dreptului internaional. La summit-ul OSCE de la Istanbul (1999) s-a decis retragerea trupelor, armelor i muniiei ruseti din Transnistria pn la finalul anului 2002. La 16 iulie 1999, Republica Moldova i Transnistria au semnat, la Kiev, n prezena reprezentantului OSCE, o Declaraie Comun privind normalizarea relaiilor bilaterale. Aceasta prevedea construirea relaiilor pe baza principiilor existenei unor frontiere comune i a unor politici economice, sociale, juridice i de aprare comune. n 2001, preedinia austriac a OSCE a atras atenia asupra faptului c Rusia nu ia nici o msur pentru a-i respecta obligaiile asumate la Istanbul. Adunarea Parlamentar a OSCE a adoptat mai multe rezoluii n privina Transnistriei n timpul sesiunilor anuale de la Bucureti (iulie 2000), Paris (iulie 2001), Berlin (iulie 2002), Rotterdam (iulie 2003). La 3 iulie 2002 Moldova i Transnistria au semnat, la Kiev, n prezena reprezentanilor Rusiei, Ucrainei i OSCE, un document care prevedea federalizarea Republicii Moldova. Acest proces urma s fie supervizat de cele trei pri garante. Cele dou pri au fost de acord cu cinci principii de baz: crearea unui stat federal, integritatea Republicii Moldova n frontierele sale din 1990, suveranitatea Republicii Moldova, considerarea Transnistriei ca parte component a acestui stat moldovenesc i autonomia Transnistriei (constituie proprie, instituii proprii, legislaie proprie, drapel i stem proprie). Se prevedea administrarea n comun a afacerilor externe, sistemului judiciar, forelor armate, monedei, vmilor. Cu ocazia Conferinei OSCE de la Maastricht, desfurat n perioada 1-2 decembrie 2003, nu s-a reuit adoptarea unui document final cu privire la Transnistria, datorit, n principal, refuzului Rusiei de a se include un termen precis privind retragerea trupelor sale din zon. Se prevedea crearea unei Comisii Constituionale Mixte, retragerea arsenalului i a contingentului militar rusesc din zon, desfurarea unei misiuni multinaionale de consolidare a pcii sub mandat OSCE i a unui contingent de observatori militari nenarmai n Transnistria. La 13 februarie 2004, Statele Garante Rusia i Ucraina, alturi de preedinia bulgar a OSCE, au emis o serie de Propuneri i Recomandri viznd reglementarea problemei transnistrene. Acest act prevedea c structura statal a Republicii Moldova va fi de tip federal. n cadrul acestui stat, Transnistria urma s aib constituie i legislaie proprie n acord cu Constituia Federal. Era statuat libertatea de micare a cetenilor, bunurilor, serviciilor i finanelor pe teritoriul statului federal concomitent cu desfiinarea barierelor vamale interne. n rezoluia adoptat la summit-ului OSCE de la Washington (1-5 iulie 2005), pregtit de diplomatul finlandez Kimmo Kiljunen, s-a neglijat poziia Chiinului, dar, n schimb, a fost avantajat Tiraspolul. S-a czut de acord ca planul rusesc i cel ucrainean de reglementare transnistrean s fie combinate ntr-un singur document care s-ar constitui ntro baz pentru adoptarea ct mai curnd posibil a unui statut juridic al Transnistriei. Prin adoptarea Legii cu privire la prevederile de baz ale statutului juridic special al 15

localitilor din stnga Nistrului(Transnistria), la 22 iulie 2005, Parlamentul de la Chiinu a reuit s demonteze unele mecanisme din planul Iucenko (Smirnov-Poroenko) de recunoatere internaional a Transnistriei. Este vorba n primul rnd de nlocuirea noiunii de republic - ce ducea la federalizare i ulterior la separare prin referendum - cu cea de republic cu autonomie, i de condiionarea alegerilor n Consiliul Suprem al Transnistriei de demilitarizarea i democratizarea regiunii. eful misiunii OSCE, William Hill a declarat c OSCE nu va monitoriza alegerile dac autoritile autoproclamatei republici vor decide s desfoare alegeri independent n luna decembrie 2005, pentru c OSCE nu obinuiete s monitorizeze alegeri n regiuni autoproclamate. Varianta propus a fost aceea ca scrutinul s fie organizat de o Comisie Electoral Internaional, sub mandat OSCE, ns numai dup democratizarea regiunii transnistrene, dup exemplul Bosniei i provinciei Kosovo. Implicarea OSCE n soluionarea conflictului transnitrean nu a dat rezultate, deoarece este o instituie care funcioneaz dup regula consensului (Federaia Rus are drept de veto) i nu are mecanisme care s determine aplicarea unei decizii luate (vezi aplicarea deciziei de la Istanbul pentru demilitarizarea Transnistriei, rmas la stadiul de angajament). III.d Eecul OSCE n Transnistria5 Convins ca are sanse de succes, ambitiosul ministru de Externe olandez s-a concentrat asupra "rezolvarii" conflictului transnistrian din Republica Moldova. Negociind retragerea militarilor rusi din Transnistria si reunificarea Republicii, el s-a lovit de intransigenta Moscovei. Cu acordul Departamentului de Stat american, Schaffer a continuat sa preseze guvernul comunist de la Chisinau sa accepte pretentiile umilitoare ale Kremlinului. Ignorand istoria si aspiratiile Republicii Moldova, diplomatii OSCE au capitulat progresiv si lamentabil in "negocierile" cu rusii. In final, au adoptat integral "solutia" inechitabila promovata de Moscova, care prevedea "federalizarea" Republicii Moldova sub tutela rusa, recunoasterea si acceptarea ca partener egal a "guvernului" separatist transnistrian si permanentizarea prezentei militare ruse in Moldova. Echipa diplomatica OSCE olandeza a pus presiuni enorme asupra guvernului de la Chisinau ca sa accepte propunerea inechitabila a Rusiei. In cele din urma, oficialii Uniunii Europene si Javier Solana s-au simtit obligati sa intervina si, in ultimul moment, au prevenit semnarea "acordului" negociat de Schaffer. Dar, si in cadrul UE, reprezentantii unor tari precum Italia, Germania si Franta, dorind relatii bilaterale detensionate cu Rusia, au reusit sa amane rezolvarea problemei reintegrarii Republicii Moldova. In decembrie 2003, la Maastricht, tarile din NATO si UE au insistat ca Rusia sa-si respecte angajamentele facute la Istanbul cu privire la retragerea trupelor din Georgia si Moldova si la respectarea prevederilor CFE, aplicabile la flancul sudic al Rusiei. Reprezentantul Moscovei, Igor Ivanov, dupa ce a exercitat veto-ul pentru excluderea referintelor respective, a declarat insultator ca "Rusia nu respecta asemenea recomandari si considera ca este inacceptabil ca OSCE sa se preocupe de asemenea probleme".

www.revista22.ro/irelevanta-penibila-a-osce-865.html

16

III.e. Noile oportunitati de solutionare al problemei transnistrene prin mecanismele Europei moderne6 Extinderea UE si NATO constituie un context favorabil reconsiderarii atitudinilor Occidentului fata de problema transnistreana. Problema transnistreana cunoaste un transfer din categoria unui conflict post-sovietic "eurasiatic" in care Rusia ar avea un rol special, intr-un conflict "european" in care UE devine o parte indispensbila procesului de solutionare.... Studiul se va referi la schimbarile de pozitie ai UE vis-a-vis de problema transnistreana, dar si la actiunile concrete prin care UE poate contribui la rezolvarea complexului de probleme care isi au radacina in existenta conflictului transnistrean. Schimbarea de atitudine a UE fata de problema transnistreana nu este un proces autonom, ci se inscrie in cadrul dezvoltarii unei Politici Europene de Securitate si Aparare si a unei politici pentru "noii vecini" (Wider Europe - New Neighbourhood). Dezvoltarea graduala a acestor instrumente de politica externa ale UE duce la reevaluarea rolului international al Uniunii si constituie o oportunitate pentru autoritatile Republicii Moldova in procesul de reglementare transnistreana si al eforturilor de apropiere de UE... Studiul elaboreaza un model nou de garantii care tine cont de necesitatea unei solutii durabile al conflictului si al tentativelor Moldovei de a se apropia de UE. Operatiune de Stabilizare a UE in Moldova Operatiunea de Stabilizare in Moldova, decrisa mai jos, este o tentativa de a propune elementele de baza ale unui model ce ar putea fi promovat de Chisinau. Acest model tine cont de problemele pentru care mecanismele de garantii promovate de Rusia si OSCE nu ofera solutii. Modelul porneste de la interesele Moldovei care cuprind necesitatea unei solutii durabile si complexe a problemei transnistrene si apropierea de perspectiva integrarii europene. Nici un alt model din cele descrise nu porneste din perspectiva necesitatii de integrare europeana a Moldovei. Si numai modelul ISS tine cont de aspectele economice si civile (nu doar politico-militare) in solutionarea conflictului. In cadrul modelului propus, numit conventional Operatiunea de Stabilizare, dimensiunea de securitate ar consta din doi piloni o misiune UE-Rusia de observatori militari si o operatiune civila de politie condusa de UE in cooperare cu state terte, inclusiv Rusia. Dimensiuna civila ar presupune integrarea sectorala a Moldovei in Politica UE de Justitie si Afaceri Interne/JAI. Dimensiunea politica ar cuprinde garantii din partea UE, SUA, Rusiei, Ucrainei si a OSCE. Dimensiunea economica ar cuprinde un set de demersuri din partea Chisinaului prin care se va solicita includerea Moldovei in Procesul de Stabilizare si Asociere pe motiv ca perspectivele europene ar contribui la reintegrarea Moldovei. Din punct de vedere operational UE este gata sa participe atat cu trupe/observatori militari, cat si cu o forta de politie consistenta in Transnistria (Interviu G, Dubrovnik, 2003). a) Dimensiunea de securitate. Operatiunea de securitate in Transnistria va purta numele de Operatiune de Stabilizarei. Aceasta va consta din doi piloni. Un contingent de observatori militari si o forta de politie condusa de UE. Observatorii militari ar putea fi usor inarmati si ar urma sa substituie actualele trupe de pace. Observatorii militari ar urma se fie compusi din reprezentanti ai UE, SUA, Rusiei, Ucrainei si altor
6

http://eurojournal.org/more.php?id=A91_0_1_0_M

17

state membre OSCE. Nici un stat nu trebuie sa fie dominant in aceasta misiune. Ca si in modelul ISS misiunea de observatori militari ar sprijini casarea si retragerea armamentului rusesc, ar monitoriza demilitarizarea fortelor de securitate transnistrene, trupele de graniceri comune Moldova-Transnistria ce vor controla portiunea transnistreana a hotarului cu Ucraina si ar monitoriza zona de securitate. Al doilea element al Operatiunii de Stabilizare ar fi o operatiune civila de amploare V Misiunea Cooperativa de Politie in Moldova/MCPM (Cooperative Police Mission in Moldova/CPMM). Misiunea Cooperativa ar sublinia caracterul de cooperare dintre UE si statele nemembre ale UE (Ucraina si Rusia) in stabilizarea Moldovei. MCPM ar consta dintr-o forta de politie condusa de UE, dupa modelul din Bosnia. Nici unul din mediatorii actuali nu poseda nici experienta si nici capacitatea logistica pentru a desfasura o astfel de operatiune. In acelasi timp, in Bosnia circa 100 din 500 de politisti sunt din state nemembre UE, inclusiv din Rusia si Ucraina. Aceasta indica faptul ca mecanismele de cooperare in aceasta sfera dintre UE si Rusia sau Ucraina sunt operationale, ceea ce constituie un element pozitiv pentru Moldova. Prin urmare operatiunea de politie condusa de UE in Transnistria ar dezvolta experienta pozitiva din Balcani atat in stabilizarea statelor, cat si in cooperarea dintre UE si noii vecini estici. Propunerile de mai jos iau in consideratie experienta misiunilor de politie anterioare in Balcani (Nowak 2003; Nothdurfter 2003, EUPM.org), analizate din perspectiva utilitatii anumitor functii pentru Moldova. Mandatul operatiunii de politie din Moldova ar cuprinde acele probleme ce nu pot fi rezolvate prin forta militara: - comandamentul politiei de frontiera pe intreg hotarul de est al Moldovei. MCPM ar fi reprezentata prin cativa observatori la fiecare punct de trecere al frontierei. Observatorii nu vor avea functii executive, dar ar monitoriza si controla functionarea punctelor de trecere a frontierei. Si Moldova, si UE sunt la la fel de interesate de diminuarea traficului de persoane si droguri la hotarele de est a tarii. Astfel implicarea unor elemente internationale in gestionarea hotarului de est ar mari sansele ca UE va investi mai multe fonduri in infrastructura de frontiera, iar problemele de coruptie vor fi limitate oarecum datorita monitorizarii permanente in teritoriu din partea UE; - MCPM va organiza cursuri si schimb de experienta pentru graniceri, politia de frontiera si vamesi in problemele gestionarii frontierelor, si implementarii noilor tehnologii in controlul frontierelor; - organizarea cursurilor de instruire in drepturile omului si monitorizarea privind respectarea de catre politia din intreaga Moldova a drepturilor fundamentale a omului; - lupta cu coruptia din interiorul politiei, inclusiv in cadrul politiei de frontiera; - in primii ani dupa inceperea procesului de integrare a politiei transnistrene in sistemul Ministerului de Interne de la Chisinau, forta de politie UE va avea functia sa sprijine organizarea, administrarea si controlul acestui proces. Aceasta s-ar face prin existenta unor reprezentanti ai MCPM la nivel local in regiunea transnistreana. Forta de politie internationala ar monitoriza si media in cazul unor eventuale conflicte locale de competenta si puteri in procesul de integrare a politiei de pe ambele maluri ale Nistrului. Aceasta ar permite sa fie prevenite si atenuate conflictele de ordin intern, ce ar putea aparea pe parcurs; - crearea conditiilor pentru desfasurarea alegerilor ulterioare in Transnistria conform legislatiei si a normelor democratice internationale. Structura Misiunii Cooperative de Politie in Moldova ar trebuie sa includa: - un director al MCPM, membru cu drepturi depline in colegiul Ministerului de Interne (MAI); cativa adjuncti, si ofiteri de legatura la alte institutii internationale si din Moldova cu care MCPM va coopera; - Forta de politie ar avea urmatoarele sectii: politie de frontiera (pentru hotarul de est), de educatie si 18

instruire, reintegrare (integrarea politiei din stanga si dreapta Nistrului) si sectia de asistenta logistica si financiara. - Reprezentantii MCPM ar fi prezenti in cadrul MAI, toate sectiile judetene/raionale de politie si la punctele de trecere vamala din Estul tarii. - forta de politie nu va avea prerogativele de a intreprinde direct actiuni specifice politiei, ci doar sa monitorizeze si sa controleze intr-o maniera echidistanta, si cu autoritatea sa internationala, procesele ce se desfasoara la nivel central si local. O experienta pozitiva a Misiunii de politie va fi un pas important in directia integrarii europene. Conform viziunii UE fata de noii vecini, acestia ar urma sa fie integrati treptat in anumite politici ale UE, fara a fi membri deplini ai Uniunii. Acest tip de integrare se numeste sectorala, pentru ca prevede integrarea treptata in anumite sectoare ale constructiei europene. Integrarea sectorala este prevazuta pentru state din afara UE, si este deja aplicata in cazurile Norvegiei (Piata unica si Justitie si Afaceri Interne) si a Islandei si Liechtensteinului (Piata unica). Modelul de relatii pentru noii vecini prespune extinderea acestui tip de integrare si pentru alte state nemembre ale UE. Participarea UE la aranjamentele de securitate interna in Moldova, si la controlul frontierei de est ar fi cel mai important pas pe care il poate face Moldova pentru a se integra in politica de Justitie si Afaceri Interne a UE. O astfel de cooperare ar presupune atat armonizarea legislatiei Moldovei cu acquis-ul comunitar, cat si apropierea de standardele de interoperabilitate al sistemelor de gestionare al frontierelor. O astfel de solutie ar fi sustinuta de catre oficiul Inaltului Reprezentant pentru PESC Javier Solana, care intr-un document intern din martie 2003, reactionand la Comunicarea Comisiei privind relatiile cu noii vecini, accentua importanta dimensiunii de justitie si afaceri interne in relatiile cu noii vecini. In plus, aceasta ar corespunde si recomandarilor Consiliului UE in privinta politicii pentru noii vecini care prevad necesitatea unei cooperari intensificate pentru combaterea traficului de droguri si persoane, a crimei organizate prin K sprijinul pentru gestionarea frontierelor al noilor vecini (Council of the EU, 12 June 2003).

b) Dimensiunea politico-economica. Principalul element al aspectelor politico-economice de reglementare transnistreana s-ar axa pe includerea Moldovei in Procesul de Stabilizare si Asociere, care prevede perspective clare de aderare la UE. Va trebui gasita o formula care sa includa SUA si Rusia in sistemul de garantii politice ale reglementarii transnistrene. Aceasta se poate face prin Grupul Regional de Lucru propus de ISS, in care ar fi reprezentate UE, SUA, Rusia, Ucraina, Romania, OSCE si institutiile financiare internationale. Argumentul traditional este ca Moldova nu va putea adera la UE daca nu rezolva problema transnistreana. Studiul de fata insa propune ca mesajul Moldovei fata de UE sa fie transformat in urmatorul fel: Reglementarea transnistreana nu va fi viabila fara perspective de integrare europeana clare pentru Moldova, si fara includerea in Procesul de Stabilizare si Asociere. Moldova trebuie sa ceara ca reglementarea definitiva al conflictului sa coincida cu semnarea unui Acord de Stabilizare si Asociere, astfel creandu-se cel mai puternic impuls pozitiv pentru a facilita compromisul dintre Tiraspol si Chisinau. Acest tip de argumentatie a fost folosit cu succes de catre Macedonia, Bosnia, Serbia/Muntenegru care au afirmat ca numai aderarea la UE si beneficiile unei asocieri politicoeconomice cu UE vor constrange partile aflate in conflict sa depaseasca disensiunile. Un alt exemplu in 19

care integrarea europeana a lucrat in favoarea rezolvarii unor conflicte este Cipru. Aderarea Ciprului de Sud (grecesc) la UE a creat presiuni serioase din interiorul comunitatii turce in Ciprul de Nord pentru a accepta o solutionare definitiva a conflictului. Pespectivele europene ale Ciprului de Sud joaca un rol cheie in procesul de reunificare a insulei, pentru ca creaza tipul de impulsuri pozitive pentru partea secesionista care nu exista in cazul problemei transnistrene. Chiar daca Ciprul nu este unificat pana in acest moment, este foarte semnificativ faptul ca majoritatea populatiei a sustinut planul de unificare a insulei inainte de aderarea la UE, si numai conducerea politica a Ciprului de Nord s-a opus reunificarii. In orice caz perspectiva de aderare europeana pentru Cipru (de Sud) a transformat cardinal conditiile jocului privind reunificarea insulei. UE a folosit conditionalitatea Procesului de Stabilizare si Asociere pentru stabilizarea situatiei in Balcani spunand ca daca partile aflate in conflict reusesc sa se inteleaga atunci ele primesc asistenta financiara, acces pe piata UE si perspectiva de aderare la UE. Acest model de conditionalitate creaza impulsurile pozitive ca statele Bosnia, Macedonia si Serbia-Muntenegru sa ramana (relativ) integre, pentru ca pretul separatismului ar fi izolarea totala, iar premiul reglementarii este perspectiva de aderare la UE in cadrul unui stat mai mare. Moldova trebuie sa construiasca o linie de argumentatie la Bruxelles conform careia includerea in PSA ar crea premizele unei solutionari definitive a problemei transnistrene. Fara perspective europene pentru Moldova ar exista pericolul ca problema transnistreana sa reapara pe agenda si dupa reglementarea formala a conflictului. O solutie definitiva ar trebui sa fie construita nu doar pe presiunile externe asupra Transnistriei, ci si pe interesul economic si politic al populatiei de acolo si al agentilor economici sa faca parte din Moldova. La momentul actual Moldova nu este un stat atractiv pentru transnistreni, insa includerea Moldovei in PSA si accesul preferential pe piata UE ar favoriza in Transnistria tipul de procese interne care vor facilita reintegrarea Moldovei. UE ar juca in acest proces un rol cheie, pentru ca este singurul actor international capabil sa impulsioneze procesele din Moldova intr-o directie pozitiva si sa elaboreze o strategie cu adevarat multidimensionala pentru a sustine reintegrarea Moldovei.

Diviziunea functiilor in reglementarea transnistreana. Tendintele pozitive in cazul conflictelor din Balcani se datoreaza eforturilor conjugate al organizatiilor internationale. Una din conditiile reusitei a fost si o divizare a muncii intre actorii implicati in solutionarea conflictelor. De aceasta experienta trebuie sa se tina cont si in cazul Moldovei. In modelul de garantii propus in acest studiu, garantilor le-ar reveni urmatoarele functii: - UE ar asigura: (a) garantiile politice, care ar include si Procesul de Stabilizare si Asociere ca un impuls pozitiv pentru reintregirea Moldovei; (b) conducerea politica si operationala a Misiunii Cooperative de Politie, (c) participarea la misiunea de observatori militari; (d) asistenta financiara pentru reconstructie si securizarea intregii frontiere de est a Moldovei reunificate; (e) comert asimetric si perspective (politice) europene pentru Moldova, care ar motiva agentii economici din Transnistria sa isi doreasca o reunificare cu Moldova. 20

UE ar participa la stabilizarea periferiei sale conform intentiilor din politica pentru noii vecini si ar dezvolta un model de cooperare cu Rusia care ar adauga esenta parteneriatului strategic dintre Bruxelles si Moscova. - Rusia: (a) ar co-garanta impreuna cu UE aspectele politice ale reintegrarii Moldovei; (b) ar participa la misiunea de observatori militari pe care ar co-prezida-o impreuna cu UE; (c) ar participa la operatiunea de politie, fiind reprezentata printr-un Director adjunct. Printre efectele benefice pentru Rusia s-ar numara stabilizarea in regiune, si in special dezvoltarea unui model cooperativ Rusia-UE de rezolvare a unor crize. Toate summiturile UE-Rusia incepand cu octombrie 2000 mentioneaza importanta cooperarii in domeniul securitatii dintre Rusia si UE. Cazul transnistrean ar urma sa fie primul test al parteneriatului strategic Rusia-UE in domeniul securitatii. - Moldova: (a) va beneficia de garantii credibile in rezolvarea conflictului transnistrean; (b) isi pastreaza posibilitatea de a alege cursul strategic al politicii externe, fara a fi dependenta de un garant anume; (c) va beneficia de doua modalitati de apropiere de UE. Prima este integrarea sectorala in politica de Justitie si Afaceri Interne a UE, si a doua este o noua linie de argumentatie pentru a fi acceptata in Procesul de Stabilizare si Asociere, care trebuie prezentat drept un factor ce va contribui la solutionarea problemei transnistrene; (d) va beneficia de securizarea hotarului de est cu participarea UE ce va reduce din traficul de persoane, armament si droguri, coruptie, crima organizata si alte riscuri netraditionale de securitate; (e) va beneficia fonduri de reconstructie pe care numai UE le poate mobiliza. In situatia in care UE nu ar fi unul din garanti, contributia financiara al UE ar fi cu mult mai redusa. - OSCE ar aplica experienta foarte pozitiva pe care o detine deja in Balcani. Aceasta tine de: (a) sprijinul pentru edificarea institutiilor democratice, (b) organizarea si monitorizarea alegerilor; (c) armonizarea relatiilor interetnice, inclusiv prin instrumente legislative si programe de integrare; (d) promovarea normelor democratice; (e) reforma sistemului educational in Transnistria; (f) elaborarea unor masuri de intarire a securitatii si increderii dintre partile implicate in conflict; (g) expertiza legislativa. - SUA: (a) ar fi co-garant al solutiei politice, conferind credibilitate acestor garantii; (b) ar contribui cu asistenta financiara inclusiv prin intermediul institutiilor financiare; (c) participarea la misiunea de observatori militari, si la Misiunea Cooperativa de Politie (in cazul in care va dori o implicare directa). In concluzie, reglementarea transnistreana poate fi transformata din dezavantaj intr-o sansa pentru integrarea europeana a Moldovei. Folosind necesitatea solutionarii transnistrene, de care este interesata si UE, Moldova poate crea premisele pentru o integrare sectorala cu UE in domeniul de Justitie si Afaceri Interne, si includerea in Procesul de Stabilizare si Asociere. Acestea ar urma sa fie efectuate nu dupa reglementarea problemei transnistrene, ci ca parte indispensabila a procesului de 21

reglementare transnistreana. Procesul de Stabilizare si Asociere a fost creat anume pentru state afectate de conflicte de la hotarul UE. PSA este destinat anume rezolvarii conflictelor ca in cazul Moldovei, si Chisinaul trebuie sa tina cont de aceasta in construirea discursului politic fata de Bruxelles. Conflictul transnistrean este un impediment pentru integrarea europeana a Moldovei, insa tot atat de adevarat este ca existenta acestui conflict este principalul argument ca Moldova sa faca parte din Procesul de Stabilizare si Asociere. - CONCLUZII Republica Moldova are nevoie de o reglementare transnistreana durabila. Mecanismul actual de mediatori si garanti nu corespunde intru totul acestor exigente, si nici realitatilor regionale in contextul extinderii UE si NATO. Pentru a obtine o solutionare durabila a conflictului e nevoie ca formatul de reglementare a acestuia sa tina cont de largirea UE si NATO, si al interesului crescand din partea acestor institutii fata de problema transnistreana. Dupa cum a demonstrat participarea partiala a UE la solutionarea problemelor ce tin frontiera moldo-ucraineana si in exercitarea de presiuni asupra Transnistriei, o implicare mai consitenta din partea UE in reglementarea transnistreana va aduce beneficii Moldovei. Dependenta excesiva a unei eventuale reglementari de vreunul dintre mediatori, vine in contradictie cu necesitatea de a asigura o solutie durabila a conflictului transnistrean. Cu alte cuvinte daca Moldova doreste ca Transnistria sa nu isi reactivizize tendintele separatiste dupa o eventuala reunificare, atunci trebuie sa existe o balanta a garantilor reglementarii transnistrene. Exista temeri ca mecanismul actual de garantii nu va putea asigura rezolvarea durabila al conflictului, ci suspendarea lui. Dupa o eventuala reunificare a Moldovei, intre Chisinau si Tiraspol vor exista suficiente probleme si tensiuni politice, economice, sociale sau culturale. Este necesara existenta unor forte externe care vor fi capabile sa aplice suficiente presiuni asupra Transnistriei ca aceasta sa nu recurga la argumentul separatist atunci cand ii va conveni. Pana la momentul actual nici Federatia Rusa, nici OSCE sau Ucraina nu au putut demonstra ca detin parghiile sau vointa politica de a presa cu succes Transnistria. In schimb acest tip de instrumente pot fi aplicate de catre UE, inclusiv in cooperare cu SUA, OSCE, Ucraina si Rusia. Un model de reglementare al conflictului transnistrean in care Rusia ar juca un rol dominant, chiar quasi-monopolist, nu ar asigura o solutie durabila fara necesitatea implicarii constante a actorilor din exterior in afacerile interne ale noului stat. In fond nici la Chisinau, nici la Bruxelles, nu se doreste ca Republica Moldova reunificata sa devina un nou protectorat in Europa, cu diferenta ca ar fi un protectorat al Rusiei si Ucrainei, fara perspective de integrare europeana. Totodata, situatia cand Rusia ar fi principalul garant in reglementarea transnistreana ar ignora o serie de factori politico-economici care sunt indispensabili stabilizarii reale a Moldovei. Democratizarea, demilitarizarea si decriminalizarea Transnistriei nu pot fi atinse prin garantii ruso-ucrainene. In plus, actualii mediatori nu pot veni cu un program economic de reconstructie al Moldovei, si nici garantiile politice nu sunt sificient de credibile in conditiile in care nici Ucraina, nici OSCE nu ar putea contrabalansa un eventual sprijin al Federatiei Ruse fata de tendintele centrifuge in Moldova. UE este singurul actor european care poate activiza intreg spectrul de instrumente necesare pentru reglementarea transnistreana V economice, politice si de securitate. Rusia, Ucraina si OSCE nu poseda aceste capabilitati, si nici un interes clar de a le aplica. Trebuie reconsiderat si rolul OSCE in solutionarea conflictului transnistrean. OSCE va fi foarte utila in rezolvarea problemei transnistrene, dar nu in calitatea pe care o are astazi. Daca Moldova 22

doreste o solutionare durabila a problemei transnistrene, Chisinaul trebuie sa sustina o modificare a aranjamentelor de solutionare al conflictului. In interesele Chisinaului este ca OSCE sa se ocupe in Moldova de ceea ce face cu succes si in alte parti. Astfel, OSCE ar trebuie sa se concentreze mai mult pe promovarea normelor democratice, monitorizarea alegerilor (inclusiv in Transnistria), facilitarea dialogului intre minoritatile nationale si populatia majoritara, democratizarea Transnistriei, promovarea si monitorizarea unei eventuale reforme a structurilor de securitate in Transnistria etc. Rolul OSCE in Moldova trebuie sa fie determinat de experienta foarte pozitiva a acestei organizatii in Balcani, si sa tina cont de segmentele pe care OSCE poate contribui pozitiv la atenuarea sau prevenirea, dar nu rezolvarea, unor crize. Un astfel de rol pentru OSCE este larg acceptat atat intre oficiali ai ogranizatiei, cat si intre oficiali rusi si europeni. In cadrul politicii pentru Europa largita UE se declara gata de a fi mai activa in solutionarea crizelor de la periferia sa, inclusiv in Transnistria. Implicarea UE in reglementarea transnistreana va favoriza procesul de reglementare transnistreana, dar si eforturile de integrare europeana a Moldovei. O implicare mai activa a UE in reglementarea transnistreana ar aduce Moldovei urmatoarele beneficii: - UE este singurul actor ce detine intregul spectru de capabilitati economice, politice si de securitate pentru a sustine o reglementare pe termen lung al conflictului transnistrean; - prezenta UE in mecanismele de reglementare transnistreana (inclusiv in procesul de negocieri) ar asigura exigente politice mai mari fata de mediatori, si ar limita capacitatea lor de a declara unele lucruri, dar sa actioneze intr-o o maniera diferita. Astfel, Moldova poate promova ideea conform careia reglementarea transnistreana este unul din testele care demonstreaza faptul ca Rusia si Ucraina intradevar sunt gata sa isi construiasca parteneriatul strategic cu UE pe o comunitate de valori si principii de conduita internationala comune. Faptul ca UE va fi prezenta in procesul de reglementare transnistreana va limita politica actuala a Rusiei sau Ucrainei care la Bruxelles sau Strasbourg declara una, iar la Chisinau si Tiraspol actioneaza diferit; - participarea directa a UE la securizarea hotarului de est a tarii, va fi un pas in directia integrarii europene a Moldovei, prin faptul ca ar fi o actiune concreta de integrare sectorala in politicile UE. Prin invitarea UE la monitorizarea hotarului de est, Moldova ar putea lansa ideea integrarii sale treptate in politicile de Justitie si Afaceri Interne UE (Pilonul III), cu atat mai mult ca insasi ideea de integrare sectorala a statelor vecine UE a fost lansata de Comisia Europeana prin propunerile sale pentru Europa largita, si sprijinite de Consiliul UE; - UE detine capabilitatile civile necesare pentru asigurarea securitatii in regiuni afectate de conflicte. In Transnistria riscurile non-militare la adresa securitatii sunt mult mai actuale decat cele militare. UE este singurul actor credibil ce este direct interesat sa lupte cu crima organizata, traficul de persoane, arme si droguri, contrabanda in Transnistria si proasta gestionare a frontierei de est. O implicare a UE in procesul de reglementare trasnistreana se poate face prin urmatorii pasi: - obtinerea crearii unor posturi vamale mixte moldo-ucrainene cu participare a UE pe segmentul transnistrean al frontierei; - contributia UE la lucrarile Comisiei Constitutionale trebuie incurajata. UE trebuie sa participe nu doar prin expertiza juridica realizata de expertii UE, ci prin implicare si mediere politica in lucrarile acestei comisii. UE detine parghiile politice si economico-financiare de a influenta atat lideri transnistreni cat si mediatorii. Rolul de mediator al UE la lucrarile Comisiei va ajuta Moldova sa isi promoveze mai bine propria viziune a solutionarii conflictului transnistrean; - invitarea reprezentantilor UE la toate sedintele sau rundele de negocieri dintre Moldova si 23

Transnistria, fie ca este vorba de Comisia constitutionala, Comisia unificata de control (CUC) sau formatul pentalateral de negocieri. Motivul ar fi ca UE va avea in 3-4 ani mai multe interese de securitate in regiune decat oricare alt actor international. O astfel de prezenta din partea UE pot fi transformate si in garantii implicite in procesul de solutionare al conflictului. Moldova are nevoie de astfel de garantii. Implicarea UE in mecanismul de negocieri va trebui sa fie proiectata in special asupra mecanismelor de garantii in conflict. Ultimul capitol din acest studiu prezinta in detalii un model de garantii care ar consta dintr-o misiune de observatori militari (eventual inarmati usor) si o forta de politie condusa de UE. Un astfel de model va permite nu doar o solutionare durabila al conflictului, limitand pericolul regenerarii tendintelor separatiste in cativa ani, ci va aduce si alte beneficii Moldovei, printre care mai multe sanse de acceptare in Procesul de Stabilizare si Asociere si integrare sectorala in Politicile UE ce tin de Afaceri Interne si Justitie. In plus UE este singurul actor capabil sa dezvolte o intreaga strategie de garantii in problema transnistreana, pentru ca o astfel de strategie trebuie sa cuprinda nu doar elemente politice si de securitate, dar si economice. OSCE, Rusia si Ucraina nu pot activiza intregul set de masuri necesare reintegrarii Moldovei. Chiar daca din perspectiva Rusiei si Ucrainei o implicare a UE in reglementarea transnistreana ar putea trezi critici din partea unor actori politici, la nivel oficial Moscova si Kievul au pregatit demult baza politica pentru implicarea UE in reglementarea transnistreana. Fara a face referiri directe la Transnistria, Rusia si Ucraina au facut suficiente declaratii politice privind cooperarea in domeniul securitatii si al gestionarii conflictelor din Europa. Toate aceste declaratii, lansate practic la toate summiturile UE-Rusia si UE-Ucraina din ultimii ani, pot fi invocate drept o baza politica pentru o cooperare concreta, nu declarativa dintre Bruxelles cu Moscova si Kiev. In plus Ucraina s-a asociat unilateral la Politica Externa si de Securitate Comuna al UE in septembrie 2001, si acest lucru trebuie subliniat atunci cand politica Ucrainei fata de Transnistria nu corespunde intru totul politicii europene. Cooperarea dintre UE si Rusia in reglementarea transnistreana trebuie prezentata drept un impuls care ar dezvolta un cod de cooperare in domeniul securitatii dintre acesti actori. Astfel s-ar realiza dorinta mai veche a Rusiei de a crea institutii comune cu UE responsabile de probleme de securitate in Europa. In plus o cooperare in problema transnistreana dintre UE si Rusia poate mari increderea reciproca intre parti si ar contribui la cristalizarea unor mecanisme de cooperare in sfera securitatii, de care pana acum s-a vorbit doar, si pe care si Rusia si le doreste. Cazul Transnistriei trebuie sa devina o realizare in practica a intentiilor de cooperare in sfera securitatii dintre UE si Rusia. Moldova are tot interesul ca reglementarea transnistreana sa devina una din sferele de cooperare mai intensificata dintre Rusia si UE, fapt care ar putea contribui la o reunificare durabila a Moldovei. Pe viitor, Moldova trebuie sa construiasca o linie de argumentatie la Bruxelles conform careia includerea in PSA ar crea premizele unei solutionari definitive in problema transnistreana. Fara perspective europene pentru Moldova ar exista pericolul ca problema transnistreana sa reapara pe agenda si dupa reglementarea formala a conflictului. O solutie definitiva ar trebui sa fie construita nu doar pe presiunile externe asupra Transnistriei, ci si pe interesul economic si politic al populatiei si al agentilor economici din stanga Nistrului sa faca parte din Moldova. La momentul actual Moldova nu este un stat atractiv pentru transnistreni, insa includerea Moldovei in PSA si accesul preferential pe piata UE ar favoriza in Transnistria tipul de procese interne care vor facilita reintegrarea Moldovei. UE ar juca in acest proces un rol cheie, pentru ca este singurul actor international capabil sa impulsioneze procesele din Moldova intr-o directie pozitiva si sa elaboreze o strategie cu adevarat multidimensionala pentru a sustine reintegrarea Moldovei. 24

Solutionarea conflictului transnistrean cu participarea UE poate crea premisele pentru o integrare sectorala a Moldovei in anumite aspecte ale politicilor de Justitie si Afaceri Interne UE, si includerea in Procesul de Stabilizare si Asociere. Acestea ar urma sa fie efectuate nu dupa reglementarea problemei transnistrene, ci ca parte indispensabila a procesului de reglementare transnistreana. Procesul de Stabilizare si Asociere a fost creat anume pentru state afectate de conflicte de la hotarul UE. Conflictul transnistrean este un impediment pentru integrarea europeana a Moldovei, insa tot atat de adevarat este ca existenta acestui conflict este principalul argument ca Moldova sa faca parte din Procesul de Stabilizare si Asociere.

25