Probleme actuale ale administrației

publice
Tatiana ŞAPTEFRAŢI,
dr., conf.univ.

Tema 2:
Aspecte generale cu privire la organizarea
administraţiei publice.
 Subiecte de examinat:

 Criteriile de organizare a administraţiei publice.

 Autorităţi şi instituţii în administraţia publică.

 Organizarea administraţiei publice:

 Este o activitate raţională şi eficientă pentru îmbunătăţirea

structurii şi funcţionării organelor administraţiei publice în
scopul îndeplinirii optime a sarcinilor prin îmbinarea intereselor
generale cu cele personale ale oamenilor.

3 19.01.2024
 Organizarea administraţiei publice:

 Obiectul organizării AP include:

- Organizarea structurii
- Organizarea activităţii

4 19.01.2024
 Organizarea în administraţia publică presupune:
 O diviziune a muncii şi a autorităţii în vederea realizării obiectivelor
organizaţionale,

 O ierarhie a autorităţii în vederea coordonării activităţilor specializate

şi a integrării lor într-o autoritate jurisdicţională.

 În majoritatea cazurilor de birocraţie raţională, organizaţia este

condusă de o singură autoritate individuală,

5 19.01.2024
 Organizarea activităţii de administrare

 Stabilirea compartimentelor de lucru;

 Determinarea funcţiilor, atribuţiilor, activităţilor, sarcinilor
corespunzătoare pentru fiecare compartiment;
 Precizarea canalelor de comunicare între compartimente;
 Selectarea şi repartizarea forţei de muncă pentru fiecare post;
 Stabilirea cadrului de desfăşurare a activităţilor inclusiv a condiţiilor
de muncă;
 Instruirea şi dezvoltarea personalului.
 Organizarea activităţii

 activităţi cu caracter dispozitiv,

 activităţi prestatoare.
 Activitatea de dispoziţie

 Consta în dreptul organului executiv de a lua

măsuri în legătură cu activitatea administraţiei,
iar forma juridică de realizare a ei este actul
administrativ cu caracter normativ.
 Activităţile executive cu caracter
de dispoziţie
 Stabilec ce trebuie să facă sau să nu facă, ce le este permis sau interzis subiecţilor
de drept, persoane fizice sau juridice, administraţia publică putând interveni, în
anumite cazuri, cu aplicarea de sancţiuni pentru nerespectarea conduitei prescrise.

 Această activitate executivă cu caracter de dispoziţie se relizează prin acte juridice şi

fapte materiale de către organele aministraţiei publice şi funcţionarii acestora ca
activităţi specifice principale.

 Acesta este un proces complex şi laborios, care parcurge mai multe etape: studii,
avize, variante, opţiuni, deliberări etc.
 Activităţile executive cu caracter
de prestaţie
 Se realizează tot pe baza şi în executarea legii, din oficiu sau la cererea
persoanelor fizice sau juridice.

 Prestaţiile sunt realizate de organele administraţiei publice şi

funcţionarii acestora în cele mai diverse domenii de activitate:
gospodărie comunală şi locativă, furnizare de gaze, apă şi energie
electrică şi termică, ocrotirea mediului ambiant, servicii de telefonie,
transport în comun, poştă, asistenţă medicală, activităţi cultural-
educative etc.
 Organizarea AP
 Organizarea unitară a structurilor asigură realizarea eficientă a
sarcinilor.

 Administrația este un ansamblu coerent și integral în care

elementele constitutive sunt legate și interdependente, fiecare
contribuind la funcționarea întregului.

 Această opozitie unitate-diversitate ce caracterizează aparatul

birocratic se traduce prin construcția unei structuri duale de
tipul centru-periferie (centrală-locală).
 Centralizarea administrativă
 Centralizarea presupune concentrarea tuturor sarcinilor administrative din teritoriul
unei tări în persoana statului, sarcini a căror îndeplinire este asigurată printr-o
administraţie ierarhizată şi unificată;

 In sistemul centralizării, autoritatea publica centrala ia deciziile si exercita

conducerea, iar autoritătile locale raportează si executa deciziile primite de la
centru.

 În sistemul centralizării administrative unităţile administrativ-teritoriale nu au

personalitate juridică şi se află în strictă dependenţă faţă de puterea centrală,
limitându-se să execute deciziile acesteia.
 Desconcentrarea administrativă
 Desconcentrarea administrativă - transferul unor atribuţii, care revin
structurilor administrative centrale, unor instituţii din subordine, care
funcţionează în teritoriu.

 Desconcentrarea administrativă repjrezintă deplasarea în teritoriu a

unei părţi importante a activităţii administraţiei publice centrale.

 Desconcentrarea administrativă - o formă diminuată a sistemului de

centralizare.
 Descentralizarea administrativă
 Principiul descentralizării administrative presupune că o parte importantă din
puterea decizională în materie administrativă să fie transferată de la administraţia
centrală către administraţia locală;

 Descentralizarea reprezintă acel sistem potrivit căruia administrarea intereselor

locale, comunale, săteşti, orasenesti sau raionale se realizează de către autorităţi
liber alese de cetăţenii colectivităţii respective.

 Autorităţile locale au la dispoziţie, conform prevederilor constituţionale, mijloace

financiare proprii şi beneficiază de putere autonomă de decizie, acest sistem
răspunzând ideii de libertate.

 Autonomia locala este forma moderna de exprimare a principiului descentralizarii

administrative.
Aparatul administrativ central
 Este subdivizat într-un anumit număr de nivele
verticale ce corespund diferitelor domenii
administrative.

 Această diviziune a muncii este completată de

mecanisme de integrare ce asigură menținerea unității
de acțiune.
 Aparatul administrativ central
 Organizarea oricărui guvern modern se bazează pe
existența unui număr de ministere construite pe baza
principiului specializării.

 Aceasta împartire a sarcinilor administrative se

prelungește în interiorul fiecărui minister prin
decupajuri în directii sau servicii.
 Aparatul administrativ central
 Mecanismele de integrare asigură menținerea activității de acțiune prin
ierarhizare și coordonare.

 Ierarhizarea asigură unitatea în interiorul unui minister. Ministrul este șeful

administrației sale, superiorul ierarhic, al tuturor funcționarilor care fac parte
din ea. Autoritatea ministrului coboară treptat spre diferitele eșaloane ale
ierarhiei.

 Coordonarea reprezinta in cadrul modelului birocratic finalitatea exercițiului

autorității ierarhice încercând să realizeze unitatea de acțiune.
 Aparatul administrativ local

 Administraîiile locale îndeplinesc în cadrul modelului birocratic o triplă

functie:
 Expresivă –se manifestă ascendent, administratiile locale transmitand la
centru informații asupra situației existente în teritoriu și asupra efectului
politicilor publice aplicate în teritoriu.
 Instrumentală –se manifestă în sens descendent. Administrațiile locale
aplică pe plan local politicile publice definite la nivel central și încearca să le
adapteze la contextele locale.
 De Reglementare –prin intermediul unui sistem de reglare partială,
tratarea locală a unor probleme va evita aglomerarea excesivă a aparatului
central.
 Aparatul administrativ local

 Organizarea administrativă la nivel local se bazează pe două concepte principale:

desconcentrare și descentralizare

Desconcentrarea înseamnă plasarea la nivel local a agențiilor sau serviciilor statului

care continuă să depindă direct de nivelul central.

 Descentralizarea presupune constituirea de entități specifice dotate cu o

personalitate proprie distinctă de cea a statului și abilitate să-și asume rezolvarea
problemelor locale (Ex. Primăria, Consiliile locale).

 Acestea sunt colectivități locale unde organele sunt alese de către locuitori, organe
care beneficiaza de autonomie față de stat și exercită anumite competențe definite
de către legi.
 Organizarea structurii AP:

- Structura liniară (ierarhică) – predomină o subordonare

verticală, unidirecţională a organelor de stat care în forma finală
crează o piramidă ierarhică;

- Structura funcţională – determină pluralitatea conducerii;

- Structura mixtă (ierarhic funcţională) – îmbină valorile

structurii liniare şi funcţionale

20 19.01.2024
 Mediul intern al administraţiei publice:


SCOPUL

OBIECTIVELE

METODE, TEHNICI,
STRUCTURA RESURSELE INSTRUMENTE
 Mediul exstern al administraţiei publice:

 Factori de influenţă directă: cadrul legal, mediul legislativ,

mediul juridic,cetăţenii, situaţia economică, furnizorii de resurse
umane, societatea civilă.

 Factori de influenţă indirectă: factorii politici, factorii socio-

culturali, progresul tehnico-ştiinţific, evenimentele
internaţionale.
 Tehnologia procesului de administrare:

 INTRĂRI ТRANSFORMĂRI IEŞIRI

1.Necesităţi
2. Resurse:
- umane, Bunuri materiale,
Servicii,
- financiare, informaţii
-Informaţionale,
- materiale

23 19.01.2024
 David Osborne si Ted Gaebler(1992)
10 principii pentru a transforma fundamental si cu succes
organizarea administratiei:
“Reinventarea guvernării”

 Administraţia trebuie să caute în permanenţă alternative la

serviciile clasice oferite de către ea, încheind diferite
contracte, implicându-se în diferite parteneriate de tip public
– privat şi folosindu-se de diferite instrumente, cum ar fi
voucherele, voluntarii şi quid pro quos.

 Managerii profesionişti nu ar trebui să se implice în toate

fazele unui proiect dar trebuie să ofere şi cetăţenilor şansa de
a participa, prin crearea unor consilii de administrare şi a unor
echipe de management.
 David Osborne si Ted Gaebler(1992)
10 principii pentru a transforma fundamental si cu succes
organizarea administratiei:
“Reinventarea guvernului”

 Competiţia trebuie să fie prezentă în toate procesele administraţiei, prin

intermediul unor mijloace ca, ofertarea pentru îndeplinirea anumitor
sarcini, competiţie internă între diferite unităţi administrative şi, nu în
ultimul rând, competiţie în ceea ce priveste furnizarea diferitelor servicii
către cetăţeni.

 Agenţiile ar trebui să reducă la maxim numărul de reguli după care

operează. Chestiunile care ar trebui eliminate vizează, bugetul în linie,
fondurile care expiră la sfârsitul anului şi detalierea excesivă a diferitelor
categorii de posturi. Odată cu eliminarea acestora, organizaţiile respective
ar trebui să fie capabile să se dedice exclusiv unui obiect de activitate clar
şi bine definit.
 David Osborne si Ted Gaebler(1992)
10 principii pentru a transforma fundamental si cu succes
organizarea administratiei:
“Reinventarea guvernului”

 Evaluarea performanţelor organizaţionale şi a alocării

fondurilor ar trebui să fie bazate pe capacitatea unei
organizaţii de a elabora şi implementa diferite politici.

 Cetăţenii ar trebui să fie priviţi ca veritabili clienţi. Acest lucru

presupune, posibilitatea ca aceştia să aleagă, observarea
comportamentului lor, îmbunatatirea calităţii serviciilor oferite,
o mai mare interacţiune între angajaţi şi clienţi, teste de
marketing şi oferirea formularelor pentru sugestii.
 David Osborne si Ted Gaebler(1992)
10 principii pentru a transforma fundamental si cu succes
organizarea administratiei:
“Reinventarea guvernului”

 Administraţia nu ar trebui să fie capabilă doar să utilizeze

niste fonduri, ci să fie capabilă să le şi obtină, cu ajutorul
diferitelor taxe de utilizare, diferitelor fonduri care se pot
constitui şi cu ajutorul unor centre interne profitabile.

 Administraţia nu ar trebui să se limiteze la a furniza anumite

servicii conform aşteptărilor clienţilor ci ar trebui chiar să
încerce să prevină apariţia unor necesităţi precum măsuri de
prevenire a incendiilor, reciclare, campanii antifumat şi
administrare regională.
 David Osborne si Ted Gaebler(1992)
10 principii pentru a transforma fundamental si cu succes
organizarea administratiei:
“Reinventarea guvernului”

 Institutiile centralizate ar trebui să treacă printr-un proces de

descentralizare, controlul ierarhic urmând să fie înlocuit cu o administrare
proprie, cu lucrul în echipă, dezvoltarea unor procese de management
participativ, îmbunătăţirea calităţii şi programe pentru pregătirea şi
perfecţionarea pregătirii angajaţilor.

 Administraţia nu ar trebui să îsi atingă obiectivele stabilite prin intermediul

proceselor de comandă şi control ci ar trebui să încerce un proces de
restructurare pe baza principiilor de piaţă. Posibile modalităţi ar fi,
asigurările de sănătate, diferite subvenţii pentru anumite investiţii şi
emiterea unor titluri de valoare.
 BIBLIOGRAFIE
Platon M., Administrația public, Chișinău,2008.
Sîmboteanu A.,Teoria Administraţiei Publice. Suport de Curs. CEPUSM. Chişinău
2008.
Matei A., Analiza sistemelor administraţiei publice, ed. Economică, Bucureşti 2003,
Şaptefraţi T., Centralizarea și descentralizare în administrația publică. În materialele
Conferinței științifico-practice cu participare internațională: Teoria și practica
administrației publice, ediția anului 2012: din 23 mai 2012. Chișinău, 2012.
Şaptefraţi T., Abordări teoretice ale organizării în sectorul public. În: Administrare
Publică, Revistă metodico-ştiinţifică trimestrială, nr.2, aprilie-iunie, 2016, p.11-
18.