3.

Factori care influenteaza reziliența administației publice

În contextul Republicii Moldova, un stat cu o istorie complexă și cu multiple

provocări economice, sociale și politice, conceptul de reziliență devine crucial pentru
dezvoltarea durabilă și stabilitatea acestei țări. Republica Moldova se confruntă cu
diverse provocări, precum corupția, fragilitatea instituțională, conflictele regionale și
migrația masivă a populației. Aceste factori pot slăbi coeziunea socială, pot inhiba
creșterea economică și pot afecta în mod negativ perspectivele de viitor ale populației
moldovenești.
În acest context, consolidarea rezilienței Republicii Moldova devine esențială
pentru asigurarea unui viitor mai prosper și mai stabil pentru această țară. Pentru a-și
crește reziliența, Republica Moldova ar trebui să se concentreze pe mai multe aspecte
cheie.
Administrația publică reprezintă un element central al unei societăți
funcționale și reziliente. În fața schimbărilor rapide, a crizelor și a provocărilor
diverse, reziliența administrației publice devine tot mai importantă pentru asigurarea
funcționării eficiente a statului și pentru protejarea intereselor cetățenilor. În acest
eseu, vom explora factorii care influențează reziliența administrației publice și
importanța acesteia în contextul actual.
Factori care influențează reziliența administrației publice:
1. Leadership și management eficient - un lider puternic și un management
eficient sunt esențiale pentru a asigura reziliența administrației publice. Capacitatea de
a lua decizii rapide și bine informate, de a coordona acțiunile și de a gestiona resursele
în mod eficient sunt aspecte cheie în momentele de criză.
2. Transparența și responsabilitatea - o administrație publică transparentă și
responsabilă poate construi încrederea cetățenilor și poate gestiona mai eficient
situațiile de criză. Comunicarea deschisă, accesul la informații relevante și asumarea
responsabilității pentru deciziile luate sunt esențiale pentru consolidarea rezilienței
administrației publice.
3. Capacitatea instituțională și resursele umane - o administrație publică cu o
capacitate instituțională solidă și cu personal bine pregătit poate face față mai bine
schimbărilor și provocărilor. Investiția în dezvoltarea resurselor umane, în formare și
în îmbunătățirea proceselor interne contribuie la creșterea rezilienței administrației
publice.
4. Colaborare și parteneriate - colaborarea între diferite niveluri ale
administrației publice, între sectoarele public și privat, precum și cu societatea civilă
și alte părți interesate poate consolida reziliența administrației publice. Schimbul de
informații, coordonarea acțiunilor și cooperarea în soluționarea problemelor
contribuie la eficiența administrației publice în fața provocărilor.
5. Flexibilitate și adaptabilitate – o administrație publică rezilientă trebuie să
fie flexibilă și adaptabilă la schimbări rapide și la situații de criză. Capacitatea de a se
ajusta la noile condiții, de a învăța din experiențe anterioare și de a inova în procesele
și politicile sale sporește reziliența administrației publice.
Reziliența administrației publice este crucială pentru asigurarea funcționării
eficiente a statului și pentru protejarea intereselor și bunăstării cetățenilor. O
administrație publică rezilientă poate influența pozitiv capacitatea statului de a
răspunde la crize, de a asigura securitatea națională, de a gestiona resursele în mod
eficient și de a promova dezvoltarea durabilă. Prin consolidarea rezilienței
administrației publice, se pot obține următoarele beneficii:
1. Creșterea eficienței și eficacității - o administrație publică rezilientă
reacționează mai rapid și mai eficient la schimbări și la situații de criză, asigurând
funcționarea continuă a serviciilor publice și protejând interesele cetățenilor.
2. Îmbunătățirea încrederii și legitimității - prin transparență, responsabilitate
și comunicare deschisă, o administrație publică rezilientă construiește încrederea
cetățenilor în instituțiile statului și poate consolida legitimitatea sa în fața societății.
3. Reducerea riscurilor și costurilor - prin anticiparea și gestionarea eficientă a
riscurilor, o administrație publică rezilientă reduce impactul negativ al crizelor asupra
societății și poate minimiza costurile asociate cu situațiile de urgență.
4. Promovarea dezvoltării durabile - o administrație publică rezilientă
contribuie la promovarea unei dezvoltări durabile, echilibrate și responsabile,
asigurând gestionarea eficientă a resurselor și protejarea mediului înconjurător.
Reziliența administrației publice reprezintă un element esențial pentru
asigurarea funcționării eficiente a statului și pentru protejarea intereselor cetățenilor.
Prin investiția în leadership, transparență, colaborare, flexibilitate și adaptabilitate,
administrația publică poate deveni mai rezilientă și poate face față mai bine
provocărilor și schimbărilor din mediul său de acțiune.
3.1Instituționalizarea și transparența guvernării
Instituționalizarea și transparența în guvernare sunt aspecte fundamentale
pentru promovarea rezilienței în administrația publică. Prin adoptarea unor politici și
practici instituționale solide, precum și prin asigurarea unei comunicări deschise și
transparente, administrația publică poate deveni mai pregătită să facă față provocărilor
și să gestioneze crizele eficient.
Instituționalizarea rezilienței în administrația publică implică crearea unui
cadru legal și instituțional care să promoveze planificarea și gestionarea riscurilor,
precum și să asigure resursele și capacitățile necesare pentru a răspunde la situații de
criză. Acest lucru poate include elaborarea și implementarea strategiilor de reziliență,
dezvoltarea capacităților de gestionare a riscurilor și promovarea colaborării între
diferite instituții și actori relevanți.
Instituționalizarea rezilienței în administrația publică presupune
implementarea unor politici, regulamente și structuri instituționale care să sprijine
capacitatea instituțiilor publice de a anticipa, preveni și gestiona crizele și riscurile.
Acest proces poate implica:
1. Elaborarea și implementarea strategiilor de reziliență - administrația publică
trebuie să dezvolte strategii clare și bine definite pentru a identifica, evalua și gestiona
riscurile, precum și pentru a răspunde la situațiile de criză. Aceste strategii ar trebui să
fie integrate în planurile de dezvoltare și bugetare ale instituțiilor publice.
2. Dezvoltarea capacităților de gestionare a riscurilor - este important ca
administrația publică să își dezvolte capacitățile și competențele în domeniul
gestionării riscurilor, inclusiv prin formare și instruire specializată a personalului.
Acest lucru va contribui la consolidarea abilităților de identificare a riscurilor,
evaluare a vulnerabilităților și elaborare a planurilor de acțiune.
3. Promovarea colaborării și coordonării între instituții - pentru a fi rezilientă,
administrația publică trebuie să promoveze colaborarea și coordonarea între diferitele
instituții și actori relevanți. Comunicarea eficientă și schimbul de informații între
aceste entități sunt esențiale pentru a asigura o abordare integrată și coerentă în
gestionarea riscurilor și a crizelor.
Pe de altă parte, transparența în guvernare se referă la deschiderea și
accesibilitatea procesului decizional și a informațiilor publice. Aceasta poate include:
1. Accesul la informative - administrația publică ar trebui să ofere acces facil
și transparent la informații relevante pentru cetățeni, precum bugete, decizii politice,
rapoarte de activitate etc. Acest lucru contribuie la creșterea încrederii în instituțiile
publice și la promovarea responsabilității.
2. Responsabilitatea și integritatea - o guvernare transparentă implică
asumarea responsabilității pentru deciziile luate și pentru utilizarea eficientă a
resurselor publice. Promovarea integrității și prevenirea corupției sunt elemente
esențiale ale unei guvernări transparente și responsabile.
3. Participarea cetățenilor - transparența în guvernare include și implicarea
activă a cetățenilor în procesul decizional, prin consultare publică, dialog deschis și
mecanisme de feedback. Acest lucru contribuie la creșterea legitimității instituțiilor
publice și la promovarea unei guvernări mai responsabile și orientate către nevoile
cetățenilor.
 Instituționalizarea și transparența în guvernare sunt elemente interconectate
care contribuie la consolidarea rezilienței administrației publice și la promovarea unei
guvernări eficiente, responsabile și orientată către nevoile cetățenilor. Prin
implementarea unor politici și practici transparente și responsabile, administrația
publică poate câștiga încrederea și sprijinul cetățenilor, ceea ce este esențial pentru
buna funcționare a unei societăți democratice.
În plus, transparența și responsabilitatea în guvernare contribuie la prevenirea
corupției și abuzurilor, promovând o administrare publică mai eficientă și corectă.
Cetățenii informați și implicați au posibilitatea să monitorizeze activitățile
guvernamentale și să solicite justiție în cazul unor practici ilegale sau nedrepte. Prin
urmare, instituționalizarea rezilienței și promovarea transparenței în guvernare sunt
aspecte esențiale pentru construirea unei administrații publice puternice, responsabile
și orientate spre nevoile cetățenilor. Aceste principia contribuie la consolidarea
democrației, respectarea statului de drept și îmbunătățirea calității vieții într-o
societate.
Criza COVID-19 a arătat importanța critică a sistemelor și instituțiilor de
guvernare eficiente și receptive. Transparența și responsabilitatea cu privire la
acțiunile întreprinse are potențialul de a consolida răspunsul la criză și de a susține în
continuare încrederea oamenilor în procesele guvernamentale și democratice, precum
și implicarea civică necesară pentru a asigura respectarea restricțiilor impuse.
Într-o perioadă în care drepturile omului și accesul la justiție ar putea fi
compromise și inegalitățile – exacerbate din cauza carantinei și restricțiilor sporite,
PNUD depune eforturi pentru a se asigura că nu vor regresa reușitele obținute în ceea
ce privește egalitatea de gen, nediscriminarea și alte drepturi. Criza scoate la iveală și
implicații specifice pe domeniul justiției, cum ar fi abordarea creșterii violenței în
bază de gen și realizarea reformelor instituționale suplimentare pentru a consolida
eficacitatea lanțului de justiție într-un context social radical schimbat.
Constatăm nevoia de sprijin și de investiții semnificative pentru o guvernare
digitală eficientă, în special pentru a elimina decalajul digital, pentru a îmbunătăți
alfabetizarea și pentru a asigura continuitatea și executarea funcțiilor și serviciilor de
bază ale guvernului. Însă, transformarea digitală respectivă trebuie să fie însoțită de o
consolidare a structurii organizaționale, dezvoltarea abilităților și a liderismului,
precum și protejarea vieții private.
COVID-19 a amenințat, de asemenea, coeziunea socială, sporind polarizarea,
discursul de ură și stigmatizarea. De aceea, răspunsurile la pandemie trebuie să creeze
încredere și relații între guvern și cetățenii săi printr-o abordare ancorată în drepturile
omului, o colaborare extinsă și inovație pentru promovarea (noului) contract social.
 Ca multe alte crize, pandemia oferă un teren fertil pentru ca corupția să
înflorească, în special în societățile cu instituții de guvernare slabe, lipsite de
transparență și responsabilitate, precum și lipsite de încredere în structurile
guvernamentale. În același timp, astfel de crize reprezintă o oportunitate pentru
sectorul public și cel privat pentru a-și spori angajamentele în combaterea corupției și
pentru fortificarea unei culturi de integritate și responsabilitate.
Acest domeniu de activitate este mai important ca niciodată, întrucât guvernul
(atât la nivel central, cât și la cel local) se află sub presiunea de a naviga în criză și
incertitudine, de a furniza servicii digitalizate, de a asigura acces la informații și
protecție socială și de a funcționa în mod transparent, responsabil și eficient.
Guvernul și societatea civilă vor trebui să lucreze împreună pentru a promova
coeziunea socială și egalitatea de gen, în același timp respectând drepturile omului și
statul de drept.
Câteva acțiuni care au fost executate în perioada crizei COVID-19
 În parteneriat cu OMS, s-au desfășurat mai multe webinare cu un număr total de 1.100
de participanți (primari, președinți de raion, angajați ai celor 35 de Agenții teritoriale
pentru ocuparea forței de muncă), care au abordat situația epidemiologică locală și
măsurile de izolare – ca mijloc de susținere a coordonării între autoritățile centrale și
locale, gestionarea crizei și comunicare.
 PNUD Moldova susținea autoritățile publice locale, în calitate de lucrători din prima
linie, în eforturile lor de a suprima răspândirea virusului prin activități de sensibilizare
și informare. A fost elaborat și distribuit online un ghid de comunicare la nivel local
(disponibil în limbile română și rusă).
 Consiliul Național pentru Asistența Juridică Garantată de Stat a fost susținut pentru a
dezvolta funcționalități pentru depunerea online a cererilor de asistență juridică prin
intermediul sistemului de asistență electronică, contribuind la un acces rapid la
asistența juridică garantată de stat, în contextul cerințelor de distanțare fizică.
 O rundă de consultări la nivel regional dintre Platforma de Dialog la Doamnelor
Depurate și consilierele locale a avut loc în martie 2021, evenimente la care au fost
abordate presiunile pe care le-a făcut pandemia pe dimensiunea educației și protecției
sociale. Ca rezultat al consultărilor, a fost modificată o lege, în beneficiul profesorilor.
Evenimentele de advocacy au fost susținute de PNUD, UNICEF, UNFPA și UN
Women.
 PNUD, cu sprijinul financiar oferit de Guvernul SUA, a susținut elaborarea unui
studiu de fezabilitate pentru viitorul sistem Intranet al Poliției, care alături de medici
și alți profesioniști, are un rol esențial în gestionarea situațiilor de criză, precum cea
provocată de răspândirea COVID-19.
 PNUD, ca parte a programului pentru drepturile omului al ONU-Suedia, a desfășurat
o campanie de informare pe ambele maluri ale râului Nistru cu privire la COVID-19
și implicațiile sale în domeniul drepturilor omului. Luând în considerare pandemia de
COVID-19 și implicațiile socio-economice ale acesteia, PNUD a contribuit la
 asigurarea informațiilor corecte și accesibile cetățenilor cu drept de vot care vor
participa la alegerile prezidențiale din 2020.
 Luând în considerare pandemia de COVID-19, PNUD a contribuit la asigurarea
informațiilor corecte și accesibile cetățenilor cu drept de vot care au participat la
alegerile prezidențiale din 2020 și la cele parlamentare anticipate din 2021. PNUD a
sprijinit desfășurarea campaniilor de informare și sensibilizare privind măsurile de
protecție împotriva COVID-19 în secțiile de votare

3.2Capacitatea de planificare și anticipare a crizelor

Procesul comunicaţional, dificil chiar şi în cele mai bune momente, este pus la
încercare în cazul situaţiilor de criză, când există un înalt grad de incertitudine, când
informaţiile care confirmă sau sprijină evenimentele în curs de desfăşurare ar putea să
lipsească. Oamenii caută în permanenţă informaţii şi tind să devină dependenţi de
media. Criza obligă organizaţiile să ofere cât mai rapid cu putinţă informaţii corecte şi
complete presei şi publicului.
Noile provocări ale mediului economic sunt legate atât de performanţele
economico-financiare ale organizaţiilor cât şi de calitatea proceselor de comunicare.
O comunicare de calitate presupune o relaţie de parteneriat, de cooperare între
organizaţie şi diversele categorii de public – clienţi, concurenţi, mass-media, etc.
Există multe situaţii când apar disfuncţionalităţi în interiorul şi exteriorul
organizaţiei cu implicaţii şi consecinţe pentru întreg sistemul organizaţional. Putem
menţiona în acest caz: dezacorduri, stari de tensiune între angajaţi, acidentele din
cadrul firmei, incidentele, implicarea firmei în afaceri problematice, etc. În multe din
asemenea situaţii firma se poate confrunta cu o criza organizaţională cu implicaţii
asupra imaginii acesteia.
Odată ajunsă în vizorul mass-media, organizaţia trebuie să pună în aplicare un
plan eficient de gestionare a crizei pentru a soluţiona cât mai rapid situaţia existentă şi
a diminua efectele negative. În majoritatea cazurilor, criza de imagine provoacă o
criză organizaţională. Astfel, apare necesitatea soluţionării ambelor crize şi
promovarea unei noi identităţi a organizaţiei. Nici un eveniment nu pune la încercare
mai puternic o organizaţie decât o criză subită.
Planificarea și anticiparea crizelor sunt elemente esențiale ale rezilienței
administrației publice. O abordare proactivă și orientată către prevenirea și
gestionarea crizelor poate contribui semnificativ la consolidarea capacității
organizației guvernamentale de a face față situațiilor de urgență și de a minimiza
impactul acestora asupra comunității.
În continuare, voi prezenta câteva aspecte importante legate de capacitatea de
planificare și anticipare a crizelor în cadrul administrației publice:
 1. Analiza riscurilor și amenințărilor - pentru a identifica riscurile potențiale și
amenințările, administrația publică trebuie să efectueze o evaluare cuprinzătoare a
mediului extern și intern. Acest proces implică identificarea posibilelor surse de criză,
cum ar fi dezastre naturale, pandemii, incidente tehnologice sau sociale, și evaluarea
impactului acestora asupra activităților și serviciilor guvernamentale.
2. Planificarea și implementarea măsurilor preventive - pe baza analizei
riscurilor, administrația publică trebuie să dezvolte planuri de acțiune detaliate pentru
prevenirea și gestionarea crizelor. Aceste planuri va include măsuri preventive, cum
ar fi programe de formare pentru personalul cheie, implementarea sistemelor de alertă
timpurie, asigurarea infrastructurii rezistente la crize și stabilirea parteneriatelor cu
alte organizații pentru schimbul de resurse și sprijin în situații de urgență.
3. Gestionarea situațiilor de criză - în cazul în care o criză survine,
administrația publică trebuie să aibă un plan de acțiune clar și bine definit pentru
gestionarea situației. Acest plan va include proceduri de comunicare eficiente,
stabilirea unui centru de coordonare a crizelor, asignarea responsabilităților specifice
și mobilizarea resurselor necesare pentru a răspunde prompt și eficient la situația de
urgență.
4. Monitorizarea și evaluarea continuă: Este important ca administrația publică
să monitorizeze și să evalueze constant eficacitatea planurilor de acțiune și să
identifice posibilele îmbunătățiri. Prin desfășurarea de exerciții și simulări regulate,
precum și prin analizarea feedback-ului post-criză, organizația își îmbunătățește
capacitatea de reacție și să se adaptează la schimbările din mediul extern. Prin
adoptarea unei abordări proactive și integrate în ceea ce privește planificarea și
anticiparea crizelor, administrația publică își va întări capacitatea de a face față
provocărilor și amenințărilor și să-și asigure continuitatea serviciilor esențiale pentru
comunitate. Este esențial ca organizația să investească în resurse umane, tehnologice
și operaționale pentru a consolida reziliența și capacitatea de adaptare în fața unui
mediu în continuă schimbare.
5. Coordonarea interinstituțională și colaborarea - pentru a gestiona eficient
crizele, administrația publică va stabili mecanisme clare de coordonare între diferitele
instituții și agenții implicate. Colaborarea și comunicarea eficientă între entitățile
guvernamentale, organizațiile non-guvernamentale, sectorul privat și comunitatea sunt
esențiale asigură o abordare integrată și coerentă în gestionarea situațiilor de criză.
6. Comunicare și transparență - o comunicare eficientă și transparentă cu
publicul și alte părți interesate este crucială în timpul unei crize. Administrația publică
trebuie să furnizeze informații clare, precise și actualizate despre situația de urgență,
măsurile luate și modul în care cetățenii pot fi implicați sau sprijiniți. Construirea
încrederii și asigurarea transparenței contribuie la reducerea panicii și creșterea
cooperării în timpul unei crize.
7. Învățare și îmbunătățire continua - după încheierea unei crize, administrația
publică va efectua o evaluare detaliată a răspunsului său și să identifice lecțiile
învățate. Aceste învățăminte trebuie să fie integrată în planurile de acțiune viitoare
pentru a îmbunătăți capacitatea de reacție și pregătirea pentru viitoarele crize. Prin
adoptarea unei abordări de învățare continuă și adaptare la schimbare, administrația
publică își va consolida reziliența și va devini mai eficientă în gestionarea crizelor.
Capacitatea de planificare și anticipare a crizelor în cadrul administrației
publice este esențială pentru asigurarea securității și bunăstării cetățenilor. Prin
adoptarea unor strategii proactive, coordonate și bazate pe învățare continuă,
organizația poate să-și întărească capacitatea de a gestiona situațiile de urgență și de a
asigura o reacție eficientă și eficace în fața provocărilor și amenințărilor.
Multe crize dezvăluie posibilităţi de apariţie a noi iniţiative şi oportunităţi de
consolidare a reputaţiei organizaţiei. Ele pot încuraja concentrarea eforturilor pentru
atingerea obiectivelor finale ale organizaţiei. Oportunităţile pe care le poate genera o
criză sunt legate de: demonstrarea viabilităţii organizaţiei, posibilitatea
mangementului de a gestiona asemenea crize, posibilitatea mobilizării resurselor
necesare situaţiilor dificile, evidenţierea structurilor organizaţiei capabile să
reacţioneze oportun în asemenea situaţii.
Cu acest prilej personalul organizaţiei îşi poate demonstra ataşamentul la
valorile organizaţiei asigurând o atitudine favorabilă a mediului faţă de organizaţie.
Nu sunt multe lucrările care abordează problematica crizei de comunicare şi a crizei
de imagine la nivelul organizaţiilor. Acestea au încercat să surprindă şi ulterior să
dezvolte conceptul de criză ca fiind un element esenţial care poate influenţa existenţa
şi evoluţia unei organizaţii. Astfel, unii autori au tratat problema exclusiv prin prisma
de «atentat» la existenţa şi evoluţia unei organizaţii.
Pe de altă parte se remarcă contribuţia altor autori care consideră criza drept o
provocare, o oportunitate care trebuie valorificată şi astfel organizaţia va deveni mult
mai stabilă. Considerăm că un management efectiv al crizei presupune o comunicare
specială dedicată crizei, care nu numai că poate ameliora sau elimina criza dar poate
uneori aduce organizaţiei o reputaţie mai mare decât înainte de criză.
Coordonarea și cooperarea între diferite niveluri ale administrației
publice și actorii relevanți(naționali, regionali, localiț, non-guvernamentali,
internaționali)
Coordonarea și cooperarea între diferite niveluri ale administrației publice și
actorii relevanți, cum ar fi organizațiile non-guvernamentale, sectorul privat și
entitățile internaționale, reprezintă elemente esențiale în gestionarea eficientă a
crizelor și promovarea dezvoltării durabile. Această colaborare intersectorială și
interinstituțională este crucială pentru abordarea complexității provocărilor
contemporane și pentru crearea unui mediu propice pentru rezolvarea problemelor
sociale, economice și de mediu.
Coordonarea și cooperarea între diferite niveluri ale administrației publice și
actorii relevanți reprezintă un proces complex și vital în gestionarea eficientă a
crizelor și promovarea dezvoltării durabile.
Această colaborare intersectorială și interinstituțională implică mai multe
aspecte cheie care trebuie să fie gestionate cu atenție pentru a asigura succesul și
impactul pozitiv al acțiunilor întreprinse.
1. Crearea unui cadru instituțional adecvat - este important să existe un cadru
legal și instituțional solid care să clarifice rolurile și responsabilitățile diferitelor
entități guvernamentale și actori relevanți în gestionarea crizelor. Acest cadru va
facilita colaborarea, schimbul de informații și coordonarea acțiunilor într-un mod
eficient și eficace.
2. Dezvoltarea mecanismelor de comunicare și consultare - comunicarea
transparentă și deschisă este esențială în coordonarea acțiunilor între diferite niveluri
ale administrației publice și actorii relevanți. Mecanismele de consultare și dialog va
permite o implicare activă a tuturor părților interesate în procesul decizional,
asigurând astfel o abordare integrată și participativă în gestionarea crizelor.
3. Identificarea și valorificarea sinergiilor - prin identificarea și valorificarea
sinergiilor între diferite entități guvernamentale, organizații non-guvernamentale,
sectorul privat și alte entități relevante, se pot optimiza resursele disponibile și se
poate evita duplicarea eforturilor. Colaborarea în vederea atingerii unor obiective
comune va spori eficiența acțiunilor și impactul acestora în rezolvarea problemelor și
crizelor.
4. Promovarea unei culturi a parteneriatelor și colaborării - este important să
se promoveze o cultură a parteneriatelor și colaborării între diferite entități
guvernamentale și actorii relevanți. Prin construirea relațiilor de încredere, respect
reciproc și cooperare, se va dezvolta soluții inovatoare și sustenabile pentru
provocările complexe cu care se confruntă societatea.
5. Evaluarea și îmbunătățirea continua - este crucial să se efectueze evaluări
periodice ale eficienței colaborării și coordonării între diferite niveluri ale
administrației publice și actorii relevanți. Identificarea punctelor forte și a aspectelor
care necesită îmbunătățire va contribui la consolidarea capacității de reacție și
adaptare la schimbările din mediul extern.
 6. Dezvoltarea capacităților și expertizei - pentru a asigura o coordonare
eficientă a acțiunilor în situații de criză, este important să se investească în
dezvoltarea capacităților și expertizei personalului implicat. Formarea continuă,
exercițiile de simulare și schimbul de bune practici va consolida competențele
necesare pentru gestionarea eficientă a situațiilor de urgență și crize complexe.
7. Integrarea perspectivei de gen și a dimensiunii de incluziune - o coordonare
eficientă a acțiunilor în gestionarea crizelor trebuie să aibă în vedere perspectivele de
gen și să promoveze incluziunea tuturor grupurilor vulnerabile sau marginalizate.
Abordarea diferitelor nevoi și experiențe ale diverselor categorii sociale va contribui
la elaborarea unor politici și programe mai eficiente și echitabile.
8. Utilizarea tehnologiei și inovației - tehnologia și inovația joacă un rol
crucial în îmbunătățirea coordonării și comunicării între diferite entități implicate în
gestionarea crizelor. Sistemele de informații geografice, platformele digitale de
colaborare și alte instrumente tehnologice va facilita schimbul rapid de informații,
monitorizarea situației și luarea deciziilor informate în timp util.
9. Gestionarea riscurilor și anticiparea impactului - o abordare proactivă în
gestionarea riscurilor și anticiparea impactului potențial al crizelor va contribui la
reducerea pierderilor umane, economice și sociale. Identificarea și evaluarea
riscurilor, elaborarea planurilor de acțiune și implementarea măsurilor preventive va
întări reziliența comunităților și instituțiilor în fața amenințărilor.
10. Monitorizarea și evaluarea performanței: Pentru a asigura eficacitatea
coordonării și colaborării în gestionarea crizelor, este important să se efectueze
monitorizarea continuă a acțiunilor întreprinse și evaluarea performanței sistemului.
Indicatorii de performanță și mecanismele de raportare va oferi informații relevante
pentru îmbunătățirea proceselor și luarea deciziilor în viitor.
Coordonarea și cooperarea între diferite niveluri ale administrației publice și
actorii relevanți reprezintă elemente cheie în promovarea unei guvernări eficiente,
responsabile și orientate către rezultate. Prin consolidarea parteneriatelor și
colaborarea intersectorială, se pot construi soluții durabile și sustenabile pentru
provocările actuale și viitoare, contribuind astfel la dezvoltarea unei societăți mai
reziliente și prospere.
https://www.undp.org/ro/moldova/guvernarea

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/22_27_Managementul%20situatiilor
%20de%20criza%20organizationala.pdf

http://www.adrcentru.md/public/files/GhiddecomunicaredecrizaAPL312cc.pdf