Cartografierea Societății Civile În Sectorul Securității Naționale A Republicii Moldova

ELENA MÂRZAC
SANDA SANDU
CARTOGRAFIEREA
SOCIETĂȚII CIVILE
ÎN SECTORUL
SECURITĂȚII NAȚIONALE
A REPUBLICII MOLDOVA
Acest studiu a fost realizat în cadrul proiectului Supravegherea sectorului de securi-
tate de către societatea civilă din Republica Moldova, cu sprijinul financiar al Fundației
Kondrad Adenauer.
Formulările și viziuni exprimate în aceasta publicație aparțin autorilor și nu reflectă
neapărat punctul de vedere sau politicile Fundației Kondrad Adenauer.
Toate drepturile sunt protejate. Conținutul publicației poate fi utilizat și reprodus
în scopuri non-profit fără acordul prealabil a autorilor
CUPRINS:
CUVÂNT ÎNAINTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
LISTA ABREVIERILOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
INTRODUCERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
I. SOCIETATEA CIVILĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ȘI SECURITATEA NAȚIONALĂ.
II. SPECIFICUL SOCIETĂȚII CIVILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

DIN CADRUL SISTEMULUI DE SECURITATE
AL REPUBLICII MOLDOVA
III. PROVOCĂRI ȘI TENDINȚE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

ÎN EVOLUȚIA SOCIETĂȚII CIVILE
CONCLUZII ȘI ECOMANDĂRI
ANEXE: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
TABEL. LISTA ORGANIZAȚIILOR
SOCIETĂȚII CIVILE CU PROIECTE ACTIVE
ÎN DOMENIUL SECURITĂȚII NAȚIONALE
ȘI CONEXE ACESTUIA.
CUVÂNT ÎNAINTE
Comunicarea și explicarea scopului activităților și deciziilor luate este obligația guvern-
elor democratice pentru a obține competența și credibilitatea în stabilirea legitimității impor-
tanței deciziilor de lungă durată, precum și depășirea obstacolelor în procesul reformării.
Definirea şi implementarea strategiilor de securitate naţională are o importanţă excepţion-
ală pentru fiecare stat în parte. Cu atât mai mult acest proces era deosebit de important
pentru statele europene la intersecţia de milenii, când tendinţele de integrare şi cooperare
în cele mai diverse domenii au devinit tot mai intense, când dorinţele de depăşire a vechilor
antagonisme se transformă în eforturi comune de identificare şi de edificare a unor noi
modele de securitate. Pentru statele aflate în perioada de tranziţie, cum a fost și este şi Re-
publica Moldova, succesul obţinut în acest proces constituie premisele necesare pentru o
dezvoltare economică durabilă şi semnifică îndeplinirea condiţiilor minime pentru o integra-
re mai strânsă în comunitatea europeană.
Este important de reținut, că sectorul de securitate și apărare este un sistem complex
de instituţii, roluri, mecanisme şi relaţii. Se consideră că din acest sector fac parte instituţiile
apărării, afacerilor interne, serviciile speciale, precum şi instituţii responsabile de manage-
mentul frontierelor, vamă şi situaţii excepţionale. De aceea la procesul de elaborare a
strategiilor de apărare și securitate trebuie în mod obligatoriu să participe reprezentanții
tuturor acestor instituții. De asemenea, la examinarea acestui sector este necesar de a lua
în considerare instituţiile care au responsabilităţi în managementul şi efectuarea controlului
asupra elaborării şi implementării politicii de securitate, cum sunt ministerele, legislativele
şi chiar unele instituţii sau grupe din cadrul societăţii civile.
Această complexitate a sistemului de securitate și apărare şi elementelor sale constitu-
tive, precum şi a conceptului de control democratic asupra sectorului de securitate și
apărare, impun cerinţe specifice pentru abordarea problemelor ce ţin de securitatea
naţională, o calitate şi o complexitate deosebită. În practică, abordarea calitativă a diferitor
aspecte ce ţin de funcţionarea sectorului de securitate este un exerciţiu extrem de com-
plex, care depăşeşte capacităţile unui individ sau limitele unei abordări sporadice şi nesist-
ematizate. Spre regret, pe tot parcursul dezvoltării Republicii Moldova asemenea capac-
ităţi nu au existat și nu există până astăzi la nivel naţional nici în cadrul aparatului Guvernu-
lui, nici în cadrul Parlamentului şi Comisiei parlamentare pentru securitatea naţională,
apărare şi ordine publică. Pentru a avea succes, abordarea acestor aspecte trebuie să fie
parte a unui proces permanent, ciclic, cu mult mai complex, coerent şi instituţionalizat, care
implică experienţe relevante, este gestionat în comun de instituţii specializate cu capacităţi
largi şi o memorie instituţională adecvată şi care asigură implicarea activă a societăţii civile.
Obiectivul acestui studiu este de a identifica, cataloga, sistematiza organizațiile și
instituțiile din sectorul asociativ, actorii, grupurile de interese, comunitatea și personalitățile
de experți în domeniu, de a antrena toți aceștea într-un amplu proces de Analiză strategică
a sectorului de securitate și apărare națională din Republica Moldova.
O sarcină aparte pentru redeminsionarea sistemului de securitate națională
constă în educarea, instruirea și încadrarea politicienilor, parlamentarilor și
funcționarilor publici în domeniul securității și apărării naționale, crearea unei mase
critice de cadre instruite și informate la toate nivelurile guvernării, aparatului admin-
istrativ central și din autoritățile locale.
În perspectiva scurtă acest studiu/exercițiu va reprezenta un suport pentru autorităţile
publice, comunitatea de experţi şi organizaţiile internaţionale partenere a Republicii Moldo-
va pentru înţelegerea proceselor şi interacţiunii în cadrul sectorului securităţii naţionale. În
perspectiva medie şi de termen lung, acesta va contribui la intensificarea eforturilor de
reformare a sectorului de securitate a Republicii Moldova.
Dr. Viorel Cibotaru

GLOSAR:
APC – Autoritățile Publice Centrale

APE – Asociația pentru Politică Externă
API – Asociația Presei Independente
APL – Administrația Publică Locală
CID NATO – Centru de Informare și Documentare privind NATO
CNP – Consiliului Național pentru Participare
CSS – Consiliul Suprem de Securitate
DCAF – Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic asupra
Forțelor Armate
IPAP – Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului
Republica Moldova-NATO
IPIS – Institutul pentru Inițiative Strategice
IPP – Institutul de Politici Publice
IPRE – Institutul pentru Politici și Reforme Europene
MAI – Ministerul Afacerilor Interne
OCDE – Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
ONG – Organizația non-guvernamentală
ONU – Organizația Națiunilor Unite
OSC – Organizațiile Societății Civile
PNUD – Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare
RSS – Reforma Sectorului de Securitate
SDC – Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare
SDSC – Strategia pentru Dezvoltarea Societății Civile din Republica Moldova
UE – Uniunea Europeană
INTRODUCERE
INTRODUCERE
Noțiunea de societate civilă a dobândit o semnificație distinctă în cadrul științelor

politice, relațiilor internaționale și politicilor publice, întrucât reflectă schimbarea abor-
dărilor privind democrația și guvernarea. Valurile succesive de democratizare au deter-
minat experții să considere societatea civilă drept un agent crucial pentru limitarea acți-
unilor guvernelor autoritare, consolidarea abilităților oamenilor și impunerea responsa-
bilităților politice. Societatea civilă este o componentă indispensabilă a unui stat demo-
cratic, iar democrațiile consolidate au standarde mai înalte în ceea ce privește
responsabilitatea guvernamentală, legitimitatea instituțională și incluziunea. De
asemenea, societatea civilă este un factor primordial în îmbunătățirea calității și incluz-
iunii guvernării1 .
Sectorul securității naționale cuprinde acele instituții și structuri de stat a căror funcție
principală este de a proteja societatea și libertatea cetățenilor săi. În cadrul acestui
studiu, termenul sector de securitate își extinde domeniul de aplicare de la abordarea
sa tradițională ce vizează forțele armate, la siguranța individului împotriva amen-
ințărilor precum crima, ilegalitățile, nerespectarea drepturilor omului și violența. Astfel,
guvernarea sectorului de securitate are obiectivul de a determina instituțiile guverna-
mentale abilitate cu protejarea societății, să fie responsabile față de cetățeni și mai
receptive privind nevoile de securitate.
Imaginea 1. Evoluția conceptului de securitate
Sursa: ISSAT DCAF 2012
1
Marina Caparini, Philipp Fluri. Mapping Civil Society in Defense and Security Affairs: An Agenda for Research
Primary tabs, 2002. https://www.researchgate.net/publication/314518988_Mapping_Ci-
vil_Society_in_Defense_and_Security_Affairs_An_Agenda_for_Research_Primary_tabs
CARTOGRAFIEREA SOCIETĂȚII CIVILE ÎN SECTORUL SECURITĂȚII NAȚIONALE A REPUBLICII MOLDOVA
Prin noțiunea de societate civilă, inclusă în această lucrare, se subînțelege: fundațiile,

organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) și grupuri de reflecție active în analiza, moni-
torizarea și supravegherea politicilor și nu se extinde asupra societății civile mai largi
(care ar include, de asemenea, universități, sindicate și biserică) și nici nu reflectă
numeroasele fundații și organizații sociale și caritabile sau non-politice.
De asemenea, în cadrul analizei este utilizată definiția extinsă a guvernării sectorului
de securitate2 ca fiind un proces cuprinzător, care își propune să consolideze instituțiile
ce asigură securitatea și justiția, făcându-le eficiente, transparente și responsabile
pentru asigurarea nevoilor oamenilor și respectarea drepturilor acestora3.
Scopul acestui studiu este de a cartografia (adică de a identifica, a stabili) organizațiile
neguvernamentale (instituțiile private, obștești), grupuri/module/entități de expertiză din
sectorul de securitate, prezentând conceptul de societate civilă și modul în care aceasta
contribuie la buna guvernare a domeniului de apărare și securitate.
Valоrificarеa scоpului prоpus prеsupunе rеalizarеa următоarеlоr оbiеctivе:
• cercetarea și analiza conceptului de societate civilă;
• analiza cantitativă și calitativă a organizațiilor societății civile active din sectorul secu-
rității naționale și cele conexe;
• evaluarea societății civile din sectorul securității naționale a Republicii Moldova prin
prisma impactului său asupra politicilor publice;
• evidențierea contribuției societății civile la procesul de informare a publicului în dome-
niul securității naționale;
• identificarea principalelor provocări și tendințe în evoluția societății civile din cadrul sec-
torului de securitate;
• elaborarea unor concluzii și recomandări cu privire la modul de consolidare a rolului
societății civile în domeniul securității naționale, pentru organizațiile neguvernamentale,
mass-media, instituțiile publice, partenerii de dezvoltare și donatorii implicați în acest
domeniu;
2
ISSAT DCAF. 2012.
https://issat.dcaf.ch/download/2970/25352/IS-
SAT%20LEVEL%201%20TRAINING%20MANUAL%20-%20SSR%20IN%20A%20NUTSHELL%20-%205.3.pdf
3
Marina Caparini. 2004. Civil Society and Democratic Oversight Of The Security Sector:
A Preliminary Investigation, DCAF. http://iskran.ru/cd_data/disk2/rr/030.pdf
INTRODUCERE
În contextul celor enunțate mai sus, ne propunem sa răspundem la

următoarele întrebări:
• Prin ce modalitate poate societatea civilă să influențeze politicile publice din sectorul
securității?
• Care este nivelul de coordonare al acțiunilor între societatea civilă și nivelul de cooper-
are cu alți actori statali și non-statali?
• Care sunt provocările cu care se confruntă societatea civilă din sectorul securității
naționale a Republicii Moldova?
Cartografierea organizațiilor societății civile (OSC) din sectorul securității naționale a
fost efectuată în două faze. În cadrul primei etape, a fost creată o bază de date (Anexa
1) a OSC-urilor active din sectorul de securitate. Etapa a doua a fost axată pe analiza și
interpretarea chestionarelor și interviurilor pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra
setului de date. Constatările, recomandările și concluziile din faza a doua sunt prezen-
tate în acest studiu.
În cadrul cercetării au fost evaluate doar organizațiile societății civile active din secto-
rul securității naționale și apărare națională. Lucrarea nu și-a propus cartografierea gen-
erală a tuturor OSC-urilor, ci evaluarea organizațiilor societății civile care sunt înregis-
trate în calitate de asociații obștești și au activități sau proiecte în cadrul sectorului de
securitate. Deși în Republica Moldova activează centre de cercetare academice, aces-
tea nu au fost incluse în cadrul acestui studiu, deoarece la etapa actuală centrele de
cercetare academice sunt subordonate Ministerului Educației și Cercetării și au o relație
mai strânsă cu instituțiile de stat.
Metodologia cercetării. Rolul societății civile în cadrul sectorului de securitate națion-
ală reprezintă un subiect complex și solicită o abordare cuprinzătoare pentru a-l explora.
În cadrul elaborării studiului, pentru a atinge obiectivele propuse, am utilizat metode de
cercetare calitative și cantitative: analiza documentelor de politici publice, actele norma-
tive, cercetarea de teren, interviurile semi-structurate și chestionarele. Au fost analizate
un set de rapoarte și studii elaborate de organizațiile internaționale, fundațiile, instituțiile
naționale, grupuri de reflecție și societatea civilă. Datele colectate, reprezintă rezultatele
evaluării chestionarelor, completate de către reprezentanții societății civile, evaluarea
programelor și a activității organizațiilor prezentate pe paginile web și interviuri
semi-structurate cu reprezentanții societății civile.
Structural studiul este compartimentat în introducere, trei capitole, concluzii generale,
recomandări și un tabel de prezentare a datelor generale despre cele mai active organ-
izații ale societății civile.
Primul capitol intitulat Societatea civilă și securitatea națională, se axează pe anal-

iza istoriografică și conceptuală a societății civile în sectorul securității naționale.
Capitolul doi, Specificul societății civile din cadrul sistemul de securitate al Republicii
Moldova, analizează aspectele particulare ale sistemului de securitate al Republicii Mol-
dova și prezintă atât evoluția societății civile din sectorul securității naționale cât și rolul
acesteia în acest domeniu.
Capitolul trei, Provocări și tendințe în evoluția societății civile, reflectă analiza
principalelor provocări în activitatea și funcționarea OSC-urilor, analiza rezultatelor
chestionarului și include soluții și recomandări. La fel, acest capitol însumează rezul-
tatul discuțiilor organizate în cadrul proiectului Supravegherea sectorului de securi-
tate de către societatea civilă din Republica Moldova, cu participarea reprezen-
tanților sectorului asociativ și cel guvernamental.
I.
SOCIETATEA CIVILĂ
ȘI SECURITATEA
NAȚIONALĂ
Conceptul de societate civilă

Societatea civilă este deseori considerată a fi un mecanism important, deși informal, de
supraveghere publică și responsabilizare a instituțiilor din sectorul de securitate. Aceasta
reprezintă un factor crucial pentru împuternicirea oamenilor, consolidarea responsabilității
politice și îmbunătățirea calității și incluziunii guvernanței. Societatea civilă capătă forma
diferitor tipuri de asociere care dau expresie și direcționează către nevoile sociale, politice
și culturale ale membrilor săi. Aceasta reflectă diverse interese și valori, cele din urmă per-
mițând articularea, mobilizarea și urmărirea aspirațiilor elementelor constitutive ale unei
societăți.
Societatea civilă îndeplinește o serie de funcții:
• Reprezentarea intereselor societății și comunităților locale;
• Furnizarea de expertiză tehnică factorilor de decizie politică și instituțiilor guvernamentale;
• Consolidarea capacității ONG-urilor și altor organisme;
• Furnizarea de servicii în locul statului;
• Oferirea unui spațiu pentru interacțiune socială.
Societatea civilă reprezintă grupări voluntare dintr-o societate și exprimă public intere-
sele, prioritățile, nemulțumirile și valorile în jurul cărora asociațiile respective se bazează.
Cu alte cuvinte, oamenii formează voluntar grupuri pentru a-și promova valorile și interese-
le, angajându-se astfel în viața publică. Societatea civilă, ca sferă, este distinctă și
autonomă de stat, dar accesată nu înseamnă că organizațiile sunt izolate una de cealaltă.
Dimpotrivă, termenul implică existența unui public capabil să influențeze politicile statului și
să promoveze interesele în cadrul grupurilor civice. Acțiunea civică este mobilizată în jurul
valorilor și normelor, care într-o societate complexă sunt foarte diverse.
Rolul societății civile în domeniul securității
Factorii de decizie politică și mediul academic4 au recunoscut necesitatea integrării acto-
rilor nestatali în sectorul de securitate. De asemenea, se menționează includerea în acest
domeniu și a actorilor suprastatali precum organizațiile multilaterale5.
SOCIETATEA CIVILĂ ȘI SECURITATEA NAȚIONALĂ
Astfel, unele programe de securitate cuprind societatea civilă și actorii locali7 în activi-
tățile lor, prin urmare, asigurând o abordare hibridă a guvernanței sectorului de securitate8.
Societatea civilă joacă un rol deosebit de important în domeniul securității, întrucât dintre
toate sectoarele politicilor publice, cel al securității s-a dovedit a fi unul dintre cele mai
rezistente la transparență și oferirea accesului la informație pentru public9. Dreptul statelor
de a restricționa anumite drepturi fundamentale ale omului din motive legitime de securi-
tate națională sau ordine publică este recunoscut, la urma urmei, în dreptul internațional.
Conceptul de „securitizare” a fost deseori utilizat pentru a descrie procesul prin care factorii
de decizie politică aplică eticheta securității naționale la alte probleme controversate de
ordine publică, pentru a le ridica peste nivelul dezbaterii politice și a evita controlul nedorit.
Secretul tradițional și exclusivitatea domeniului de securitate a avut tendința de a con-
strânge transparența, responsabilitatea și supravegherea civilă a acestui sector.
Societatea civilă poate și ar trebui să joace un rol important, deși deseori indirect, în pro-
cesele de reglementare, supraveghere și control al instituțiilor din sectorul securității
naționale al statului. Expertiza în problemele de apărare și securitate este recunoscută pe
scară largă drept un element vital în controlul democratic al forțelor armate și al structurilor
de securitate, prin capacitățile civile de monitorizare, cercetare și elaborare de politici.
Organizațiile neguvernamentale și alte elemente ale societății dezvoltă expertiză civilă în
domeniul apărării și securității.
Împuternicirea societății civile este crucială în crearea expertizei și a capacităților de a
evalua, provoca sau aproba, în mod independent, deciziile guvernamentale și analizele de
apărare, problemele de securitate și cerințele pe care se bazează politica. La nivel practic,
atunci când ne gândim la o sferă la fel de specializată precum arena de securitate și apăra-
re, angajamentul actorilor societății civile ia adesea forma unor consultări publice cu
instituțiile guvernamentale privind problemele majore de interes public (cum ar fi în timpul
unui revizuiri cuprinzătoare a politicii externe și de apărare).
6
Derks, Maria. 2012. Improving security and justice through local/non¬state actors. The challenges of donor support to
local/non¬state security and justice providers. Netherlands Institute of International Relations ‘Clingendael’, Available at
https://issat.dcaf.ch/download/8277/76250/Paper%20Improving%20Security.pdf
7
Schroeder, Ursula C., Chappuis, Fairlie and Kocak, Deniz. 2014. Security Sector Reform and the Emergence of Hybrid
Security Governance, International Peacekeeping, 21:2, 214-230, DOI: 10.1080/13533312.2014.910405
8
Schroeder, Ursula C. and Chappuis, Fairlie. 2014. New Perspectives on Security Sector Reform: The Role of Local
Agency and Domestic Politics, International Peacekeeping, 21:2, 133-148, DOI: 10.1080/13533312.2014.910401
Organizațiile societății civile pot juca un rol esențial în controlul democratic al diferitor
sectoare de securitate, inclusiv:
• Forțele armate: OSC-urile au potențialul de a monitoriza forțele militare și de a contribui
la dezbaterea politică privind securitatea;
• Poliția: Poliția comunitară a devenit principalul actor al poliției democratice și trebuie să
fie responsabilă față de mai multe audiențe, inclusiv ONG-uri specializate și grupuri de
consultare comunitară;
• Justiția și Serviciile de informații: Unele OSC-uri pot susține prin expertiză tehnică
adecvată sau cunoștințe specializate implicațiile legislației privind securitatea și grupurile
de interes public.
Controlul democratic și supravegherea sectorului de securitate
Sectorul securității naționale a suferit modificări, de la abordarea clasică și restrânsă la una
holistică. Inițial, sectorul de securitate a inclus, în principal, forțele armate, inclusiv
instituțiile care aveau autoritatea legitimă de a folosi forța9. Treptat, sectorul de securitate
s-a extins și astăzi include organe de control și de gestionare a securității, instituții judici-
are, dar și forțe de securitate. Totodată, într-o oarecare măsură, include organizații ale
societății civile, autorități locale și alți actori nestatali10.
Supravegherea sectorului de securitate poate fi atât internă, cât și externă și se real-
izează la mai multe nivele printr-o serie de organisme. Supravegherea externă a sectorului
poate fi exercitată în două moduri principale: în primul rând, prin faptul că sectorul secu-
rității naționale răspunde direct populației și, în al doilea rând, prin faptul că politicienii și
birocrații din cadrul guvernului oricărei țări sunt responsabili pentru acțiunile sectorului de
securitate. Supravegherea sectorului de securitate, inclusiv supravegherea reformei sec-
torului de securitate (SSR) se realizează de către Parlament, instanțele judecătorești,
Curtea Constituțională și agențiile anticorupție. Procesul implică participarea activă a
OSC-urilor la definirea politicilor de securitate și supravegherea structurilor și a practicilor
actorilor din acest sector.
9
IPU-DCAF handbook on parliamentary oversight of the security sector: Principles, mechanisms and practices,
Geneva, 2003, Available at http://archive.ipu.org/PDF/publications/decaf-e.pdf
10
Jackson, Paul. 2018. Introduction: Second-Generation Security Sector Reform, Journal of Intervention and Statebuild-
ing, 12:1, 1-10, Available at https://doi.org/10.1080/17502977.2018.1426384
SOCIETATEA CIVILĂ ȘI SECURITATEA NAȚIONALĂ
Obiectivul primordial este asigurarea integrării comunității - interesele și perspectivele la

nivel local și de bază în menținerea securității interne și externe pentru a sprijini proprieta-
tea locală și durabilitatea. În plus, supravegherea societății civile sprijină în mod ideal nor-
mele democratice acceptate la nivel internațional privind transparența și responsabilitatea.
Supravegherea organizațiilor neguvernamentale poate avea loc la nivel local, național,
regional și internațional și poate include participarea OSC-urilor în mecanismele de
supraveghere atât formale, cât și informale.
Organizațiile societății civile nu sunt omogene, iar natura, capacitatea și structura lor pot
varia foarte mult. Această diversitate prezintă atât provocări, cât și oportunități. Diversitatea
OSC-urilor este unul dintre cele mai importante puncte forte ale societății civile, întrucât
bogăția lor de cunoștințe și experiență, precum și perspectivele și prioritățile lor diferite le
permit să aducă contribuții importante în sfere diferite și într-o serie de probleme. În gener-
al, rolul oricărui proces de supraveghere este de a consolida structurile, politicile și mecan-
ismele existente, pentru a se asigura că sectorul securității poate fi tras la răspundere, atât
din punct de vedere financiar, cât și în acțiunile sale.
Consolidarea rolului societății civile prin parteneriate constructive
Dezvoltarea și consolidarea societăţii civile are o importanţă cheie pentru valorile funda-
mentale, democratice şi pluraliste ale oricărei ţări, dar şi pentru încurajarea implicării
cetăţenilor în procesele de dezvoltare a țării, pe de o parte, și asigurarea bunei guvernări,
pe de altă parte. Implicarea societății civile în procesul de elaborare a politicilor de
guvernare reafirmă drepturile constituţionale ale cetăţenilor, inclusiv dreptul la libertatea
de asociere, libertatea întrunirilor și de exprimare. Mai mult, în mediul actual de securitate
este esențial ca guvernele să includă societatea civilă ca partener deplin în democratiza-
rea guvernării sectorului de securitate. Prin activitatea sa, societatea civilă contribuie la o
dezvoltare comprehensivă a sectorului de securitate prin identificarea necesităților de
securitate și monitorizarea procesului de implementare a politicilor.
În cazul Republicii Moldova, societatea civilă, în general, a înregistrat evoluții importante
în capacitatea sa de a se implica în procesele de guvernare. Cu toate acestea, există
provocări semnificative cu care se confruntă societatea civilă în acest proces, în special
atunci când este vorba de subiecte ce țin de securitatea națională. Pe de o parte, există o
istorie de suspiciune /neîncredere reciprocă între guvern/instituțiile de securitate și societa-
tea civilă, ceea ce duce la lipsa de dorință a societății civile de a se angaja în dialog cu sec-
torul de securitate. Pe de altă parte, lipsește o platformă de consolidare a societății civile
pentru a spori capacitatea de influențare asupra procesului de guvernare a sectorului de
securitate.
În rezultatul cercetării subiectului și a unui șir de discuții cu reprezentanții societății civile,

Fundația Konrad Adenauer Moldova în cooperare cu Grupul de experți din domeniul secu-
rității, își propune să lanseze platforma de discuții privind necesitatea revizuirii Strategiei de
securitate națională a Republicii Moldova și a altor documente strategice și politici publice
relevante.
Obiectivele proiectului:
• Să ofere recomandări și expertiză alternativă în evaluarea guvernării sectorului de securi-
tate;
• Să furnizeze evaluarea nevoilor și corelarea acestora cu domeniile de asistență externă
oferite de diferiți parteneri de dezvoltare în sprijinirea eforturilor Moldovei în guvernarea și
reformarea sectorului de securitate și apărare.
Activitățile proiectului:
• Cartografierea organizațiilor societății civile (ONG-uri, grupuri de experți, asociații, experți
independenți, profesioniști din sectorul de securitate) din Republica Moldova și rolul aces-
tora în sectorul de securitate;
• Stabilirea unui mecanism al societății civile pentru a facilita o revizuire dinamică
a guvernării sectorului de securitate;
• Prezentarea și evaluarea guvernării sectorului de securitate;
•Furnizarea de recomandări instituțiilor publice și partenerilor externi de dezvoltare
cu scopul de a asigura un angajament mai eficient în guvernarea sectorului de securitate;
• Sensibilizarea publicului cu privire la practicile de bună guvernare în sectorul
de securitate.
II.
SPECIFICUL
SOCIETĂȚII CIVILE
DIN CADRUL
SISTEMULUI
DE SECURITATE
AL REPUBLICII
MOLDOVA
Pentru a răspunde în mod adecvat la noile provocări, Republica Moldova trebuie să

modernizeze Sistemul de apărare națională prin actualizarea documentelor conceptu-
ale, ajustarea cadrului legal și instituțional, prin dezvoltarea capacităților militare nece-
sare pentru contracararea riscurilor și amenințărilor cu care se confruntă țara. Totodată,
este necesară elaborarea de noi strategii și politici în domeniu, care ar putea răspunde
provocărilor actuale.
Pentru a face față riscurilor de orice tip (convenționale, cibernetice, economico-finan-
ciare, hibride sau celor asociate pandemiilor etc.), este necesară atât dezvoltarea
capacităților de planificare, gândire și comunicare strategică, cât și a celor de reziliență,
care să pună bazele unui cadru de dezvoltare a democrației participative. Acest lucru ar
asigura drepturile și libertățile cetățenilor și ar încuraja participarea oamenilor și a soci-
etății civile la soluționarea problemelor, inclusiva celor ce vizează securitatea națională.
Pe parcursul ultimilor ani, implementarea reformelor a fost întârziată sau mimată,
accentul fiind pus pe alte aspecte din sectorul securității sau pe gestionarea activităților
zilnice, inclusiv criza COVID-19. Încetinirea sau stoparea anumitor proiecte și programe
de către instituțiile guvernamentale a diminuat și interesul față de subiectele de securi-
tate în rândul organizațiilor și finanțatorilor. Deși societatea civilă are multe oportunități
de a participa la procesele din sectorul securității, influența sa este limitată, deoarece
instituțiile guvernamentale continuă să reziste reformelor, invocând adesea alte priorități
de securitate presante.
Ultimele evoluții politice (schimbarea președintelui țării și a politicii externe, alegerile
parlamentare anticipate, alegerea noului Guvern etc.) necesită un proces de resetare a
sistemului integrat de securitate și apărare națională, dar și de identificare a direcției de
asigurare a securității.
Astfel, procesul de reformă a sectorului de securitate are nevoie de implicarea tuturor
actorilor politici, instituțiilor guvernamentale din sector, societății civile, experților națion-
ali, dar și a partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova care să asiste autoritățile
naționale cu împărtășirea bunelor practici, expertizei și asistenței tehnice/materiale
necesare.
SPECIFICUL SOCIETĂȚII CIVILE DIN CADRUL SISTEMULui DE SECURITATE AL REPUBLICII MOLDOVA
Un număr destul de redus de organizații ale societății civile se specializează pe

subiecte de securitate și apărare. În această ordine de idei se înscrie și necesitatea dez-
voltării capacităților societății civile din domeniu și creării unei structuri instituționaliza-
te/platforme care ar întruni expertiza în domeniul securității și apărării. Aceasta ar putea,
de asemenea, oferi asistență în reformarea sectorului și deveni partener constructiv ală-
turi de instituțiile care au misiunea de a gestiona și controla oficial sectorul de securitate.
Totodată, este necesar să joace și rolul de supraveghere pentru a monitoriza activitatea
instituțiilor din sector, nivelul și calitatea implementării reformei sectorului de securitate
(RSS).
În următorul capitol ne propunem să efectuăm cartografierea organizațiilor societății
civile din sectorul securității naționale și apărare și să identificăm care este starea gener-
ală de facto a organizațiilor active în acest domeniu.
III.
PROVOCĂRI
ȘI TENDINȚE
ÎN EVOLUȚIA
SOCIETĂȚII CIVILE
PROVOCĂRI ȘI TENDINȚE ÎN EVOLUȚIA SOCIETĂȚII CIVILE
Tradițional, suveranitatea statului a fost considerată o prerogativă a guvernului. Deși

acest lucru este acum pus din ce în ce mai mult sub semnul întrebării, iar principiul
guvernării democratice a sectorului de securitate și-a confirmat rolul pozitiv, gestionarea
instituțiilor de securitate rămâne, în esență, în sfera de competență executivă, societatea
civilă jucând un rol, în mare parte, consultativ. Acesta este și cazul Republicii Moldova,
unde misiunea societății civile, în special în domeniul securității și apărării, nu este deo-
camdată consolidată și clară.
Este necesară analiza perspectivei asupra cooperării dintre societatea civilă și sectorul
public, asupra problemelor cheie și noilor oportunități de îmbunătățire a cooperării dintre
cele două sectoare, dar și modalități de dezvoltare ale capacităților „puterii a treia” a statu-
lui.
Faptul că în Republica Moldova numărul ONG-urilor atinge cifra de 13.996 nu
înseamnă că țara are un sector civil activ, întrucât puţine dintre acestea sunt cu adevărat
funcţionale. Multe dintre organizații fie nu funcționează, fie constituie o fațadă pentru inter-
ese politice.
La fel, putem constata că majoritatea organizaţiilor sunt atrase de domeniile: educaţie,
învăţământ, cercetare, sănătate şi cultură, artă, recreere, drepturile omului, mass-media și
foarte puține au o activitate distinctă în sectorul securității sau în domenii tangențiale secu-
rității și apărării.
De asemenea, s-a mai evidențiat nivelul scăzut de încredere al opiniei publice în organ-
izaţiile neguvernamentale şi factorii care influenţează acest fapt.
Cu părere de rău, societatea din Republica Moldova încă nu înțelege clar ce înseamnă
și reprezintă organizațiile societății civile. Mulți actori, inclusiv instituțiile publice și
mass-media operează cu terminologii diferite, ceea ce distorsionează imaginea OSC-uri-
lor și rolul pe care acestea îl au în cadrul societății, în special în sectorul securității și
apărării şi manifestă o reticență faţă de acestea.
11
Sorina Macrinici. Organizații necomerciale din Republica Moldova în cifre. Chișinău, 2020.
https://pdf.usaid.gov/pdf_docs/PA00XDGV.pdf
Deși nu este înalt, nivelul de încredere în societatea civilă este mai mare decât în
Guvern, Parlament și justiție12. În medie, în ultimii 10 ani, încrederea în societatea civilă a
variat între 18,5% și 21,55%, fiind urmată de Guvern cu 18,75% de încredere, apoi de
justiție cu 16,53% și Parlament cu 14,74% încredere.
Lipsa de încredere în societatea civilă ar putea fi cauzată și de nivelul scăzut de
cunoaștere a organizațiilor neguvernamentale. Potrivit Barometrului Opiniei Publice
(BOP), în Republica Moldova, indicatorul respectiv este unul destul de scăzut, ceea ce
înseamnă că puțin peste 20% au cunoștințe bune despre acest domeniu, în timp ce
34,3% nu cunosc ce înseamnă societate civilă.
Acest fapt este cauzat de mai mulți factori, printre care capacitățile reduse de influ-
ențare și ineficiența de lungă durată a parteneriatelor constructive cu autoritățile naționale
și instituțiile de securitate. În pofida acestor carenţe, sectorul neguvernamental continuă
să activeze în interesul public, chiar dacă opinia publică este ignorată.
Pe parcursul constituirii organizațiilor necomerciale de profil cu expertiză tangențială
sectorului de securitate, actorii societății civile și-au adus aportul la îmbunătățirea guver-
nanței sectorului de securitate în Republica Moldova. Totodată, în contextul implementării
reformei sectorului de securitate, OSC- urile au adus o serie de contribuții importante prin
oferirea expertizei pentru elaborarea politicilor de securitate.
În pofida rolului esențial jucat de societatea civilă în sectorul securității, este adesea
dificil pentru OSC-uri să identifice ariile de cooperare, subiectele concrete pentru con-
tribuțiile lor, dar și domeniile de interes comun.
12
Barometrul opiniei publice, februarie 2021. https://ipp.md/wp-content/uploads/2021/02/BOP_02.2021.pdf
Societatea civilă ar avea diverse oportunități de implicare activă în RSS odată cu imple-
mentarea diferitor reforme democratice, dar aceste oportunități sunt uneori insuficient
utilizate sau ineficiente din anumite motive ce vor fi analizate în cadrul acestui capitol.
Schimbarea paradigmei politice după anul 2009 a determinat stilul de guvernare, dar
nu a schimbat în mod semnificativ compoziția societății civile. Au fost oferite acesteia
oportunități de a influența politica și de a se implica în unele politici sau elaborarea docu-
mentelor strategice, în timp ce administrația ulterioară pro-rusă a lui Igor Dodon a limitat
capacitatea societății civile de a-și îndeplini rolul, în special în subiecte specifice politicii
externe și de supraveghere a sectorului de securitate.
În același timp, societatea civilă implicată în supravegherea sectorului de securitate
tinde să se bazeze pe influențarea politicienilor. Supravegherea societății civile a sectoru-
lui de securitate se concentrează, în principal, pe politica și reforma de securitate și
apărare, deși majoritatea s-au axat pe procesele de parteneriat estic ale Uniunii Euro-
pene (UE), dezinformare și fake news, dar și perspectiva de gen.
Actori ai societății civile care se concentrează pe sectorul securității din Republica Mol-
dova sunt ONG-uri, think tank-uri, organizații pentru drepturile omului, asociații, organ-
izații de veterani și jurnaliști de investigație (care lucrează adesea pentru organizații
non-profit).
În același timp, se înregistrează diferite niveluri de dezvoltare, ceea ce creează necesi-
tatea de a beneficia de suportul, experienţa şi cunoştinţele liderilor din domeniu. La fel,
există organizații cu experiență vastă de peste 10-20 de ani (IDIS Viitorul, IPP, CID
NATO, APE) și altele recent apărute (IPRE, IPIS etc.), dar care au reușit să-și ocupe nișa
și să se poziționeze ferm.
Majoritatea organizațiilor se angajează într-o concurență sănătoasă și au dezvoltat
parteneriate de succes. Fiecare dintre aceste asociații și-a dezvoltat propriul set de abor-
dări pentru a influența politica și reforma: note analitice, publicații academice, întâlniri de
advocacy cu oficiali și parlamentari, mese rotunde și conferințe, colaborare cu jurnaliștii
și alte rețele diverse.
De asemenea, eficienţa şi ritmul funcţionalităţii organizaţiilor neguvernamentale depin-
de în mod primordial de resursele financiare ale acestora.
Organizațiile neguvernamentale au o cooperare de succes cu statul în următoarele
domenii: proiecte comune privind implementarea Acordului de Asociere cu Uniunea
Europeană, programe de eliminare a discriminării, promovarea egalității de gen, furniza-
rea de cunoștințe de specialitate privind reglementarea conflictului transnistrean, consoli-
darea eforturilor de combatere a războiului informațional și al propagandei.
Parteneriatul dintre sectorul public și cel civil este, de obicei, bazat pe proiecte, ceea
ce înseamnă că această cooperare este epuizată după finalizarea proiectului. Societatea
civilă dispune de oportunități extrem de limitate de a influența și de a impulsiona anumite
reforme, acest lucru putând fi redresat datorită sprijinului din partea partenerilor externi.
Nu în ultimul rând, societatea civilă are acces la proiecte internaționale de reformă a
apărării, în special în ceea ce privește relațiile Uniunea Europeană -Republica Moldova,
colaborarea cu NATO și asistența externă.
Cartografierea organizațiilor societății civile din Republica Moldova, în special cele din
sectorul securității naționale și apărare, reflectă faptul că există un șir de provocări care
împiedică buna funcționare și îndeplinire a rolului de participare,
implicare și supraveghere.
În conformitate cu datele chestionarelor, interviurilor și brainstorming-urilor organizate
cu reprezentanții guvernamentali și ai societății civile, observăm că legislaţia în vigoare
are nevoie de amendamente concrete suplimentare pentru a putea corespunde
necesităţilor şi cerinţelor sectorului
civil. Deşi instituţiile de stat se
declară deschise pentru cooperarea Planul de Acţiuni RM-UE prevede
cu organizaţiile neguvernamentale, susţinerea dezvoltării societăţii civile
lansând în acest sens diferite me- prin realizarea următoarelor măsuri:
canisme (parteneriate stabilite,
proiecte comune implementate, amendarea legii privind întrunirile în
întâlniri periodice etc.), rezultatele scopul ajustării la cerinţele Convenţiei
acestora sunt destul de modeste și europene pentru Drepturile Omului;
temporare, în funcție de colaborarea facilitarea susţinerii dezvoltării societăţii
personală dintre funcționari și admin- civile, consolidarea dialogului şi coop-
istrația organizațiilor. erării.
În ciuda faptului că există un șir de
prevederi în legislație și acorduri,
planul de acțiuni RM-UE, IPAP-ul etc. în implementarea oricărei strategii care presupune
și cooperarea cu societatea civilă, nu există o deschidere și transparență din partea
instituțiilor guvernamentale.
13
Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO pentru anii 2017-2019
https://mfa.gov.md/sites/default/files/2017-2019_ipap_ro.pdf
Planul Individual de Acţiuni al Parteneriatului Republica Moldova – NATO pentru anii 2021-2023(in proces de
adoptare) https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/document/attachments/905_1.pdf
Este adevărat că au existat inițiative în vederea stabilirii unui dialog constructiv cu

reprezentanții societății civile, însă acestea erau bazate pe decizii politice și pe necesita-
tea, într-o anumită perioadă, a suportului societății pentru anumite proiecte și acțiuni, dar
nu neapărat pe conştientizarea reală a rolului OSC- lor în dezvoltarea democratică a țării.
De exemplu: în procesul elaborării concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova
și Strategiei Securității Naționale din 2015, strategiei securității informaționale, elaborar-
ea IPAP- ului, programelor naționale (de ex. implementarea Agendei Femeile, Pacea și
Securitatea) sunt create comisii specifice, grupuri de lucru interinstituționale din care să
facă parte, de asemenea, reprezentanţii societăţii civile.
La fel, este salutabilă componența actuală a Consiliului Suprem de Securitate, care
include și reprezentanți ai OSC-urilor din domenii conexe securității.
În continuare, vă prezentăm unele dintre cele mai importante provocări cu care se con-
fruntă reprezentanții societății civile care activează în domeniul supravegherii și reformării
sectorului de securitate și apărare:
1. Lipsa transparenței instituțiilor guvernamentale din sectorul securității națion-
aleși accesul limitat la informația de interes public;
2. Nivelul redus de cooperare cu instituțiile de stat și influența scăzută a politi-
cilor publice și capacităților de advocacy;
3. Dependența de finanțările externe și sustenabilitatea redusă a programel-
or/inițiativelor OSC-urilor;
4. Lipsa colaborării între OSC-uri.
1. Lipsa transparenței instituțiilor guvernamentale din sectorul securității națion-

ale și accesul limitat la informația de interes public.
Lipsa de încredere și/sau transparență între OSC-uri și sectorul securității național
ereprezintă un impediment în ceea ce privește colaborarea cu factorii de decizie, acest
lucru determinând o influență redusă a politicilor și programelor de securitate și justiție.
Tradiția secretului de stat și a confidențialității în sectorul securității naționale fac dificile
încercările de reglementare sau informare a publicului despre politicile și activitățile acto-
rilor publici.
În multe țări, există o tradiție adânc înrădăcinată a secretului în jurul securității și ges-
tionării sectorului de securitate, ceea ce împiedică participarea societății civile la
guvernarea sectorului de securitate. Singura soluție pentru a face față rezistenței
instituționale în ceea ce privește implicarea societății civile o constituie supravegherea
civilă și publică a instituțiilor de apărare și securitate. Astfel, este menționată ideea unei
participări legitime a societății civile, demonstrând faptul că OSC- urile dispun de abil-
itățile tehnice necesare.
În pofida participării relativ active a societăţii civile în procesul decizional şi rata înaltă
de propuneri şi recomandări acceptate de către instituțiile guvernamentale, de multe ori
procesul de consultare a autorităţilor publice cu societatea civilă este unul formal, din
partea instituţiilor de stat, doar pentru a „bifa” respectarea prevederilor legale în partea ce
ţine de obligativitatea consultărilor. Se constată nu interesul autorităţilor de a consulta
cetăţeanul, ci mai mult al societăţii civile pentru procesul decizional.
Accesul la informaţiile de interes public şi transparenţa decizională reprezintă două
dintre cele mai importante elemente ale unei democraţii funcţionale. Dreptul cetăţenilor
de a solicita şi a primi informaţia de interes public este consfinţit în articolul 34 al Con-
stituţiei Republicii Moldova14. Totodată, prin Legea privind accesul la informaţie nr. 982
din 11.05.200015 se creează instrumentele juridice concrete necesare exercitării dreptului
la informaţie. Scopul acestei legi constă în crearea cadrului normativ general al accesului
la informaţiile oficiale, eficientizarea procesului de informare a populaţiei şi a controlului
efectuat de către cetăţeni asupra activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi
stimularea formării opiniilor şi participării active a cetățenilor la procesul de luare a deci-
ziilor în spirit democratic.
Legea stabileşte principiile politicii statului în domeniul accesului la informaţie statuând
că oricine are dreptul de a căuta, primi şi a face cunoscute informaţiile oficiale. Exercitar-
ea acestor drepturi, însă, este supusă restricţiilor, având la bază motive specifice ce
corespund principiilor dreptului internaţional, inclusiv pentru apărarea securităţii naţionale
sau vieţii private ale persoanei. Aceste excepţii şi restricţii, care sunt stabilite prin lege,
urmează a fi interpretate astfel încât să ofere acces maxim la informaţiile solicitate.
Legea cu privire la secretul de stat nr. 245 din 27.11.200816 stabileşte cadrul juridic de
protecţie a secretului de stat în scopul asigurării intereselor şi/sau securităţii Republicii
Moldova.
14
ConstituțiaRepublicii Moldova din 29.0794.În: MonitorulOficial Nr. 78 art. 140.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=111918&lang=ro
15
Legeaprivindaccesul la informaţie nr. 982 din 11.05.2000. În: MonitorulOficial Nr. 88-90 art. 664.
16
Legea cu privire la secretul de stat nr. 245 din 27.11.2008. În:MonitorulOficial Nr. 45-46 art. 123
1) Legea privind accesul la informaţie nr. 982 din 11.05.2000;
2) Legea cu privire la secretul de stat nr. 245 din 27.11.2008;
3) Legea privind transparenţa în procesul decizional nr. 239-VI
din 13.11.2008;
4) Hotărârea nr. 96 din 16.02.2010 cu privire la acţiunile
de implementare a Legii nr. 239 - XVI din 13 noiembrie 2008
privind transparenţa în procesul decizional
Secret de stat sunt catalogate informaţiile protejate de stat în domeniul apărării naţion-
ale, economiei, ştiinţei şi tehnicii,
relaţiilor externe, securităţii statu-
lui, asigurării ordinii de drept şi La capitolul apărării naţionale, au fost stabilite emai multe
categorii distincte de informaţii care sunt clasificate ca secret
activităţii autorităţilor publice, a de stat:
căror divulgare neautorizată sau - conţinutul planurilor strategice şi operativeal documente-
lor ce ţin de conducerea operaţiunilor de luptă privind
pierdere este de natură să aducă pregătirea şi derularea acestora, desfăşurarea strategică,
prejudicii intereselor şi/sau secu- operativă şi de mobilizare a trupelor, alţi indicatori importanţi
ce caracterizează organizarea, efectivul, dislocarea,
rităţii Republicii Moldova. pregătirea de luptă şi de mobilizare, armamentul şi asigurar-
Dacă prin Legea privind acce- ea tehnico-materială a Forţelor Armate ale Republicii Moldo-
va;
sul la informaţie se creează me-
- direcţiile de dezvoltare a unor tipuri de armament, de
canismul necesar ca societatea tehnică militară şi specială, cantitatea şi caracteristicile lor
civilă să cunoască informaţiile tehnico-tactice, organizarea şi tehnologiile de producere,
lucrările ştiinţifice teoretice şi experimentale legate de crear-
deţinute de autorităţi, inclusiv ea modelelor noi de armament, tehnică militară şi specială
cele referitoare la securitatea şi sau modernizarea acestora, alte lucrări planificate sau efec-
tuate în interesele apărării naţionale;
apărarea naţională, atunci prin - forţele şi mijloacele protecţiei civile, capacităţile de care
formulările din Legea cu privire la dispun localităţile şi unele obiective separate pentru
protecţia, evacuarea şi dispersarea populaţiei, asigurarea
secretul de stat se instituie un activităţilor sociale vitale ale populaţiei şi a activităţii de
paravan, care permite instituţiilor producere a persoanelor juridice în perioada de război, de
asediu sau de urgenţă, precum şi în cazul situaţiilor
de stat să se eschiveze de la obli- excepţionale;
gaţia de a oferi informaţii pentru - dislocarea, destinaţia, gradul de pregătire şi de securitate
al obiectivelor cu regim special, proiectarea, construirea şi
acces liber, sub pretextul că se exploatarea acestora, repartizarea terenului, subsolului şi
încadrează în cele clasificate ca acvatoriului pentru asemenea obiective;
-datele şi caracteristicile geodezice, gravimetrice, cartogra-
secret de stat.
fice şi hidrometeorologice, care prezintă importanţă pentru
apărarea statului;
- colaborarea militară, tehnico-ştiinţifică şi de altă natură a
Republicii Moldova cu statele străine şi organizaţiile inter-
naţionale, dacă divulgarea acestor informaţii va cauza, inev-
itabil, prejudicii intereselor şi/sau securităţii statului.
Accesul limitat la informaţia publică nu permite efectuarea unor analize şi recomandări

adecvate din partea OSC-urilor, inclusiv mediul academic. Drept consecinţă, în prezent,
avem foarte puţine ONG-uri în Republica Moldova specializate pe segmentul securităţii
şi apărării care să implementeze proiecte în acest domeniu.
Acest lucru determină societatea civilă să considere că instituţiile respective sunt mai
puţin deschise şi transparente, atât în furnizarea informaţiilor deţinute, cât şi în derularea
procesului de luare a deciziilor în cadrul autorităţilor de stat.
Adoptarea Legii privind transparenţa în procesul decizional nr. 239-XVI din 13.11.2008
şi aprobarea Hotărârii de Guvern nr. 96 din 16.02.2010 cu privire la acţiunile de imple-
mentare a Legii sus-menționate, constituie încă un mecanism de implicare a cetăţenilor
în procesul de luare a deciziilor. Scopul urmărit fiind sporirea gradului de conştientizare
şi de responsabilitate a administraţiei publice faţă de cetăţean. Acesta, fiind beneficiar al
deciziilor luate de autoritățile statului, va fi stimulat astfel să participe activ, sporindu-se
gradul de transparență.
În pofida faptului căîn Republica Moldova există această bază normativă pentru asigu-
rarea unei interacţiuni între autorităţile publice şi societatea civilă în partea ce ţine de pro-
cesul decizional, deseori practica ne arată că cele mai mari probleme apar atât din cauza
lipsei coordonării între sectorul guvernamental și cel asociativ, cât şi a implicării pasive a
societăţii civile în cadrul inițiativelor instituțiilor guvernamentale.
În urma analizei chestionarelor, am putea concluziona că instituțiile de stat manifestă,
de regulă, deschidere și oferă informații cu caracter public, însă nivelul de acces la infor-
mația din domeniul securității și apărare (inclusiv pentru mass-media) este foarte redus.
Nu există o abordare strategică ale acestor instituții privind gestionarea situațiilor de dez-
informare internă și externă. Experții afirmă că această situație este cauzată de oportun-
ismul politic și elementele de război hibrid active în Republica Moldova.
2. Nivelul redus de
cooperare a societății
civile cu instituțiile de
stat și influența scăzută
a politicilor publice și
capacităților de advoca-
cy
Lipsa colaborării reale
între OSC-uri sau, mai bine
zis, conștientizarea redusă
a importanței acestora
reprezintă deseori o barieră
în ceea ce privește impli-
carea în problemele din
sectorul securității.
Strategia de dezvoltare a
societăţii civile pentru peri-
oada 2018-202018 reflectă
angajamentul Republicii Moldova de a consolida, în mod sistematic, condiţiile pentru
dezvoltarea dinamică a societății civile, în baza principiilor încrederii reciproce, part-
eneriatului, transparenţei, participării și non partizanatului politic. În același timp, doc-
umentul continuă eforturile începute în cadrul realizării strategiilor precedente de dez-
voltare a societăţii civile (pentru perioadele 2009–2011 și 2012–2015) și se axează
pe aceleași priorități.
18
Legea Nr. 51 din 23-03-2018 privind aprobarea Strategiei de dezvoltare a societăţii civile pentru perioada
2018–2020 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a societății civile pentru perioada
2018–2020. În: Monitorul Oficial Nr. 157-166 art. 298.
Scopul Strategiei este crearea unui cadru favorabil pentru dezvoltarea unei societăţi
civile active, capabile să contribuie progresiv la dezvoltarea democratică a Republicii
Moldova, să stimuleze coeziunea ei socială şi să dezvolte capitalul ei uman.
Deși pentru o perioadă restrânsă de timp am asistat la unele îmbunătățiri ale atitudinii
autorităților publice față de participarea OSC-urilor la procesele decizionale, mai multe
deficiențe legate de transparența decizională nu au fost remediate. Deseori, anunțurile
de consultări publice au fost plasate fără documente de însoțire, iar timpul oferit pentru
consultarea proiectelor a fost mai mic decât cel prevăzut de legislație. La nivel local,
transparența proceselor decizionale continuă să fie mai precară decât la nivel central.
Mai mult, situația excepțională și restricțiile impuse de autorități au limitat impactul și influ-
ența societății civile asupra proceselor de luare a deciziilor19.
Unele organizații ale societății civile au dezvoltat o cooperare formalizată atât cu
instituții guvernamentale, agenții, Parlament cât și cu administrații publice locale. Con-
form opiniei experților societății civile, în anumite perioade au existat contacte formalizate
de cooperare cu instituțiile de stat (acord de cooperare dintre Ministerul Apărării, MAI,
consilii de cooperare cu societatea civilă la nivel de Președinție, Parlament, Guvern, min-
istere de resort; comisii naționale create prin decrete prezidențiale de reformare a unor
domenii din sector, elaborarea planului individual RM-NATO etc., grupuri de lucru,
proiecte comune, comisii de anchetă etc.). Această cooperare însă depinde de proiectele
implementate, care deseori sunt inactive odată cu finalizarea lor.
Un exemplu de cooperare reprezintă inițiativa SIS și a societății civile privind crearea
Consiliului coordonator pentru asigurarea securității informaționale. Activitatea face parte
din Planul de acțiuni pentru implementarea Strategiei securității informaționale pentru anii
2019-202420
19
CSO METER. Evaluarea mediului de activitate al organizațiilor societății civile din statele Parteneriatului Estic.
Republica Moldova. Actualizare, Chișinău, 2020.
https://csometer.info/sites/default/files/2021-01/Moldova%20Report%20CSO%20Meter%202020%20RO%20final.pdf
În prezent, o atenție specială se acordă obiectivului de creare, la nivel național, a unei

entității cu competenţe de promovare şi coordonare a politicilor de securitate informaţion-
ală. Acest obiectiv este prevăzut în punctul 93 din Strategie, cu titlul: ”Dezvoltarea me-
canismelor de prevenire, de depistare, de atenuare şi de răspuns la nivel naţional pentru
asigurarea securităţii informaţionale”. Viitoarea platformă de interacțiune a fost denumită
”Consiliul coordonator pentru asigurarea securităţii informaţionale” (CCASI). Procesul de
creare a CCASI a fost inițiat în a doua jumătate a anului 2019, fiind constituit un Grup de
lucru (GL) pentru elaborarea Statutului de activitate al Consiliului, format din mai multe
componente:
1. Componenta companiilor private din domeniul tehnologiilor informaţionale şi comuni-
caţiilor;
2. Componenta autorităţilor publice, inclusiv cel din domeniul de securitate, apărare şi
ordine publică;
3. Componenta mass-media şi societatea civilă.
20
Hotărîrea Nr. 257 din 22-11-2018 privindaprobareaStrategieisecuritățiiinformaționale a Republicii Moldova pentrua-
nii 2019–2024 și a Planului de acțiunipentruimplementareaacesteia.În: MonitorulOficial Nr. 13-21 art. 80.
Cu toate acestea, în relația de cooperare stat – OSC nu au fost înregistrate schimbări

esențiale. Chiar dacă există anumite parteneriate inițiate, puține dintre ele sunt funcțion-
ale pe o perioadă mai lungă. Guvernul nu mai prelungește cooperarea cu OSC în
formatul CNP , iar alte formate inițiate de Parlament și Guvern sunt abia în faza incipi-
entă și încă nu au dat rezultate.
De exemplu, deși Cancelaria de Stat a întocmit un plan de acțiune pentru promovarea
cooperării cu societatea civilă, acesta nu a fost aprobat de Guvern, respectiv activitățile
propuse nu au acoperire legală. În aceste condiții, anumite interacțiuni cu societatea
civilă se desfășoară prin intermediul altor platforme, cum ar fi Comitetul de conducere
pentru o guvernare deschisă ale cărui reuniuni sunt ținute permanent. De asemenea, au
avut loc anumite întâlniri între Cancelaria de Stat și reprezentanții societății civile pe
diferite platforme susținute de OSC-uri sau ad-hoc cu alte ocazii21 22.
Cooperarea OSC-lor cu Parlamentul

Situația politică instabilă din ultimii ani a constituit adesea un impediment în fortificarea
unui dialog constant între Parlament și OSC sau alte părți interesate.
Parlamentul continuă să fie o excepție în ceea ce privește normele aplicabile în procesul
decizional. Deși activitatea Legislativului cade sub incidența prevederilor Legii privind
transparența în procesul decizional, nu există mecanisme clare de punere în aplicare,
având în vedere că Regulamentul Parlamentului nu conține dispoziții similare ce țin de
consultarea cu OSC- urile. Până în prezent, Regulamentul nu a fost completat cu un me-
canism concret de consultare în procesul decizional. Drept urmare, există consultări și
colaborări sporadice cu OSC- urile, iar multe inițiative parlamentare sunt promovate fără
a se ține cont de societatea civilă.
Cu toate acestea, relația dintre societatea civilă și Parlament a cunoscut o evoluție
semnificativă la sfârșitul anului 2019 odată cu înființarea Platformei consultative. Aceasta
a fost înființată în calitate de organism consultativ alcătuit din reprezentanți ai organ-
izațiilor neguvernamentale, ale întreprinderilor și ai mediului academic, care va contribui
la dezvoltarea, adoptarea, monitorizarea și evaluarea legilor și a deciziilor politice. Cu
toate acestea, platforma a fost relativ inactivă de la lansarea sa. Pandemia COVID-19 a
restricționat procesul de consultare publică aplicat de Parlament, fără posibilitatea de a
organiza audieri publice sau alte evenimente23 24.
21
Consiliul Naţional pentru Participare a fost creat în 2010 și avea drept scop de a formula propuneri pe marginea
iniţiativelor şi a documentelor strategice naţionale şi de a prezenta Comitetului interministerial pentru planificare
strategică din componenţa CNP din care făceau parte 30 de reprezentanţi ai societăţii civile. Consiliul Naţional pentru
22
Participare avea menirea să faciliteze participarea părţilor interesate în procesul de elaborare, implementare,
monitorizare, evaluare şi actualizare a documentelor de planificare strategică.
Dumitru Pintea, Iurie Morcotilo „Civil Society Development Strategy 2018-2020”: An intermediary assessment
https://drive.google.com/file/d/1HzMgRZIXrATfa_P28iZczsZo7LxRddLn/viewtitlul
Trebuie de recunoscut faptul că nici societatea civilă nu a fost suficient de activă în pro-
movarea anumitor politici și reforme în domeniul securității și apărării, inclusiv în diverse
formate (de ex. în cadrul Consiliului Naţional pentru Participare, platforme mai largi) sau
cu instituţiile de stat. Cu toate acestea, dincolo de dificultăţile de comunicare cu
autorităţile statului şi de rezistenţa generală a societăţii faţă de schimbare, organizațiile
societății civile utilizează toate mecanismele legale disponibile pentru a instituţionaliza
dialogul politic şi a contribui la buna funcţionare a instituţiilor publice.
Capacitatea de influențare a politicilor publice și advocacy
Societatea civilă contribuie la activitățile de elaborare și promovare a politicilor publice
în domeniul securității prin: întocmirea notelor analitice, studiilor, exprimarea opiniilor cu
privire la documentele de politici, organizarea sesiunilor publice și informale de con-
sultare cu actorii cheie statali și non-statali, dar și prin organizarea și promovarea activi-
tăților de informare și sensibilizarea opiniei publice. Cu toate acestea, fără implicarea
activă și eficientă a tuturor participanților la proces (stakeholders) este dificilă elaborarea
unor documente/politici care să fie cu succes implementate.
Capacitatea relativ redusă a OSC-urilor de a contribui la procesul de elaborare și
adoptare a deciziilor de politici publice constituie o barieră majoră în procesul de partici-
pare. În plus, cunoașterea limitată a OSC-urilor legate de procesul de participare și voința
insuficientă a funcționarilor publici ar putea fi, de asemenea, factori care subminează
implicarea efectivă a societății civile în procesul decizional. Acestea sunt destul de real-
iste, în special la nivel local, unde atât OSC-urile, cât și autoritățile publice nu au persona-
lul competent și resursele financiare care ar putea sprijini un nivel ridicat de participare25.
25
Raport de progres pe marginea implementării planului de acțiuni al strategiei de dezvoltare a societății civile
2018-2020.https://cancelaria.gov.md/sites/default/files/document/attachments/raport_integral_sdsc_2018-2020.pdf
25
Dumitru Pintea, Iurie Morcotilo. Civil Society Development Strategy 2018-2020: An intermediary assessment. Policy
review. November 2020. https://drive.google.com/file/d/1HzMgRZIXrATfa_P28iZczsZo7LxRddLn/view
Unele OSC-uri fie se confruntă cu un nivel scăzut de expertiză pe anumite aspecte

specifice ale securității, fie nu au o specializare anumită în domeniu, însă profilul organ-
izațiilor(de ex. integrarea europeană, NATO, apărare, economie, mediu) contribuie la o
abordare comprehensivă și multilaterală a sectorului securității.
Respondenții au accentuat că se informează despre evoluțiile domeniilor de politici
analizate din surse publice și informale puse la dispoziție de organizațiile internaționale și
autorități naționale. În vederea unei activități mai eficiente, aceștia colaborează cu media,
organizații ale societății civile specializate în domenii de securitate și politică externă (de
ex. CID NATO, APE, IPIS, IPP, IESPM, Centrul Pro-Marshall, etc.) Totodată, mulți au par-
ticipat la diverse vizite de studiu în străinătate, unele având acces la instruiri și activități
de informare organizate de parteneri externi ai Republicii Moldova. Totuși, aceste întruniri
sunt sporadice și nu răspund necesităților experților din cadrul ONG-urilor.
Respondenții chestionarului au evidențiat faptul că parteneriatele și promovarea unor

subiecte de politici publice de comun cu alte organizații au capacitatea mai mare de a
avea impact și a influența politicile publice.
Cooperarea cu mass-media
Deși există unele opinii independente, mass-media este, în mare măsură, controlată de
interesele politice sau subordonată intereselor altor state. Jurnalismul de investigație și
societatea civilă știu să formeze o comuniune reciproc, primele folosind expertiza soci-
etății civile și cele din urmă utilizând mass-media ca modalitate de diseminare a rezultate-
lor (publicații, planuri etc.).
26
Experții din OSC-uri care au participat în cadrul brainstorming-urilor organizate și chestionarelor completate în
cadrul proiectului
Experții consideră că mass-media joacă un rol important în mediatizarea politicilor

publice în domeniul securității și apărării, dar și în promovarea reformelor necesare în
acest sens. Totodată, mass-media asigură un nivel mare de distribuire a informațiilor
despre dimensiunea securității și reflectarea principalelor provocări și oportunități. Dez-
baterea acestor probleme pe platformele mediatice conferă importanță acestor teme și
pot determina decidenții politici și administrativi să ia anumite măsuri pentru consolidarea
sectorului în beneficiul public. ONG-urile cooperează cu sursele mass-media, naționale
și internaționale prin promovarea materialelor video și publicațiilor tematice.
Cu toate acestea, ne confruntăm cu mai multe provocări precum scepticismul şi lipsa
interesului în rândul populaţiei şi reprezentanţilor mass-media din Republica Moldova
pentru subiectele de securitate şi apărare, precum şi cele referitoare la relaţia cu diverse
organizații internaționale. În pofida acestora, unele instituții mass-media au proiecte
comune cu societatea civilă și au stabilit relații contractuale de difuzare/oglindire a anumi-
tor evenimente organizate de ONG-uri. O problemă rămâne însă lipsa de parteneriate
strategice sustenabile și pe termen lung stabilite între mass-media, autorități publice şi
grupurile de experţi.
Unii respondenți consideră
că o parte dintre instituțiile
mass-media sunt controlate de
interesele politice sau subordo-
nate intereselor altor state,
deși unele instituții reflectă
obiectivitate și există unele
opinii independente.
3. Dependența de finanțările externe și sustenabilitatea redusă a programelor/

inițiativelor OSC-urilor
În prezent, asistenţa oferită de către partenerii de dezvoltare pentru Republica Moldo-
va reprezintă un catalizator pentru dezvoltarea economiei naţionale, o sursă importantă
pentru implementarea proiectelor de infrastructură prioritare, un suport pentru elaborarea
politicilor în toate domeniile în contextul armonizării cu acquis-ul UE şi, nu în ultimul rând,
o oportunitate pentru fortificarea capacităţilor instituţionale ale autorităţilor publice.
Comunitatea internațională are o experiență imensă în lucrul cu instituțiile politice,
forțele armate și poliția, sistemul judiciar, societatea și organizațiile societății civile.
Agențiile și organizațiile internaționale de dezvoltare care activează în Republica Moldo-
va au plasat proprietatea locală în centrul politicii și practicilor internaționale de reformă a
sectorului de securitate. Există o serie de organizații/instituții/centre din străinătate care
mențin constant interesul pentru cooperare, sprijin, monitorizare/cercetare și ghidare a
procesului de reformă a sectorului de securitate și apărare, cum ar fi: ONU, OSCE,
NATO, UE, DCAF, centre din SUA, Marea Britanie, Germania, Țările de Jos, Țările Bal-
tice, Suedia sau Franța. Multe dintre agențiile de dezvoltare din diferite țări (Marea Brita-
nie, Olanda, Lituania, România, Polonia ș.a.) au în prioritățile cooperării cu Republica
Moldova și acțiuni de suport al reformelor în domeniul de securitate. Volumul și capacita-
tea fondurilor care sunt alocate pentru această formă de cooperare/asistență depind de
prioritățile guvernelor de la Chișinău, circumstanțele mediului strategic regional și altele.
Deși acest lucru a lărgit gama de cooperări între agențiile de dezvoltare și țările parte-
nere, nu a crescut neapărat responsabilitatea Moldovei pentru procesele de implementa-
re a reformei sectorului de securitate. Pentru a determina un nivel mai avansat de susți-
nere financiară și angajament politic al țărilor partenere și donatorilor față de sectorul de
securitate, Republica Moldova trebuie să abordeze mai multe provocări legate de
responsabilitatea locală și implicarea tuturor actorilor guvernamentali și societali. Acest
lucru va necesita o schimbare de paradigmă, care va evidenția următoarele:
● Focusarea atenției asupra provocărilor specifice contextului local ownership;

● Direcționarea către necesitățile de securitate ale comunității, iar în acest sens,
OSC-urile ar putea juca rolul de facilitator între autoritățile publice și societate;
● Asistarea Republicii Moldova în stabilirea unei abordări complexe a SSR și a imple-
mentării principiilor privind buna guvernare și reducerea sărăciei, controlul democratic și
dezvoltarea rolului societății civile;
● Instituționalizarea comunicării strategice (StratCom) în sectorul securității naționale și
apărare în scopul soluționării problemelor identificate și delimitarea unor roluri specifice
pentru actorii statali și cei societali;
● Abordarea provocărilor legate de coordonarea, armonizarea și alinierea asistenței.
În acest sens, OSC-urile ar juca un rol de inițiere, coordonare și implementare a unor pro-
grame comune cu instituțiile statale .
● Gestionarea provocărilor legate de managementul finanțelor publice asociate cu
asistența externă pentru SSR;
● Promovarea transparenței și responsabilității față de Parlamentul Republicii Moldova
și societatea civilă;
● Implementarea angajamentelor internaționale, care are drept rezultat implicarea mai
multor donatori în sector.
În procesul analizei informației privind asistența externă au fost formulate următoarele
concluzii:
● Instituțiile guvernamentale din sectorul securității primesc susținere coordonată de la
diferiți actori internaționali. S-au identificat inițiativele majore, însă se impune necesitatea
de a coordona asistența oferită pentru a evita suprapunerea unor domenii;
● Activitatea societății civile și a mass-mediei este redusă în susținerea reformei sector-
ului de securitate. Există puține organizații de profil care sunt implicate în evaluarea și
monitorizarea reformei și este prezentă o supraveghere și implicare fragmentată și spo-
radică a societății civile;
● Necesitatea stabilirii parteneriatelor și mecanismelor de conlucrare și comunicare
eficientă inter- instituțională, dar și cu domeniul asociativ pentru soluționarea problemelor
din sector;
● Deși instituțiile guvernamentale, precum Ministerul Apărării și Ministerul Afacerilor
Interne, au parte de susținere din partea partenerilor externi, OSC- urile se confruntă cu
problema obținerii finanțării pentru securitate și apărare din partea donatorilor externi.
27
Hotărârea cu privire la aprobarea Programului naţional de implementare a Rezoluției 1325 a Consiliului de Securi-
tate al ONU privind femeile, pacea și securitatea pentru anii 2018-2021 și a Planului de acţiuni cu privire la punerea
în aplicare a acestuia. https://gov.md/sites/default/files/document/attachments/intr20_104.pdf
Pe agenda de priorităţi ale organizaţiilor neguvernamentale din Republica Moldova

sunt incluse probleme legate de lipsa de fonduri/finanţare, dar și de sustenabilitatea pro-
gramelor inițiate conform studiului . Provocările privind durabilitatea sau sustenabilitatea
sunt legate de faptul că ONG-urile practic mereu sunt în căutare de proiecte și finanțatori
externi. Respondenții la chestionar au concluzionat faptul că durabilitatea financiară a
organizaţiilor nu trebuie să se rezume preponderent pe suportul financiar din partea
donatorilor internaţionali.
Bugetele organizațiilor chestionate au demonstrat că finanțarea provine de la donatori
internaționali. Uniunea Europeană este cel mai mare partener al societății civile din Re-
publica Moldova. Alți finanțatori principali sunt USAID, Programul Națiunilor Unite pentru
Dezvoltare (PNUD) și alte agenții ONU, Sida și Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și
Cooperare (SDC), NATO. Și ambasadele, inclusiv cele din Statele Unite ale Americii,
Regatul Unit al Marii Britanii și Slovacia, oferă sprijin financiar. Printre donatorii inter-
naționali privați care sprijină OSC-urile se numără Fundația Soros Moldova, Fundația
Est-Europeană, IM Partenerul Suedez pentru Dezvoltare, Organizația People in Need
Moldova și altele.
Întrucât societatea civilă este dependentă de aceste resurse, aceasta trebuie să
mizeze pe fonduri locale alternative, pe sprijin financiar din partea mediului de afaceri şi
pe rezultatele propriei activităţi economice (inclusiv cotizaţiile de membru) .
Figura. Principalele surse de finanțare ale organizațiilor societății civile din Republica
Moldova
28
Studiu privind Asistenţa externă în reforma sectorului de securitate din Republica Moldova. https://infocenter.m-
d/studiu-privind-asistenta-externa-in-reforma-sectorului-de-securitate-din-republica-moldova/
29
Mecanismul de finanțare directă a OSC-urilor de către stat: Realități și Opțiuni. https://www.civic.md/stiri/43882-me-
canismul-de-finantare-directa-a-organizatiilor-societatii-civile-de-catre-stat-realitati-si-optiuni.html
30
Indexul de sustenabilitate al organizațiilor societății civile 2018-2019 CRJM. Promo-lex
Sursa: IDATA 2020, Studiu privind

impactul COVID-19 asupra soci-
etății civile
Cu regret, nici o instituție guverna-
mentală din sectorul securității nu
finanțează direct OSC- urile. Deși în
ultimii 10 ani volumul resurselor
financiare alocate de stat pentru
finanțarea directă a proiectelor OSC
a crescut considerabil, Republica
Moldova nu a reușit să avanseze
prea mult în dezvoltarea unui me-
canism eficient de finanțare directă
a acestora31 32.
31
Principalele surse de venit prezentate de majoritatea organizațiilor societăților civile sunt cotizațiile de membru
care constituie 32% din răspunsurile respondenților studiului cantitativ. O altă sursă de venit declarată de către alte
organizații non-guvernamentale reprezintă resurse acordate de către Uniunea Europeană (28%) și finanțări din
partea USAID imagine (Agenția SUA pentru Dezvoltare - 27%). Pentru aceste opțiuni s-au afirmat aproape o treime
din Organizațiile Societății Civile care au participat la studiu. Restul surselor de venit constituie o pondere a răspun-
surilor mai mică de 20%. Totuși, doar 10% din organizații au afirmat că obțin venituri din prestarea serviciilor.
32
Legislația existentă oferă un cadru legislativ sumar care permite, în linii generale, finanțarea directă a OSC-urilor de
către instituțiile APC și APL. Autoritățile centrale care au programe de finanțare directă a OSC-urilor sunt:
1) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului,
Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Biroul pentru Relații cu Diaspora (Cancelaria de Stat).
4. Lipsa unei „voci

unice” și colaborării
între OSC-uri
Societatea civilă este
fragmentată, organ-
izațiile colaborează în
baza unor proiecte și
rareori pledează în mod
colectiv asupra unor probleme legate de supravegherea sectorului de securitate. Mai
mult, lipsește un mesaj comun al instituţiilor de resort şi ONG-urilor de profil și la
această etapă nu există mesajele cheie şi coerenţa în comunicare la nivel naţional. De
regulă, cooperarea cu alte ONG-uri (în cazul IESPM, IPP, APE, IDIS Viitorul, CID
NATO, Centru Pro-Marshall, IPRE etc.) se desfășoară fie în baza unor granturi (oferite
de exemplu de Fundația Soros Moldova, Black Sea Trust, DCAF, MANTRA etc.), fie în
baza unor acțiuni civice, fie în baza unor parteneriate publice/private.
33
Finanțarea directă a organizațiilor societății civile de către stat în Republica Moldova.
http://ivcmoldova.org/wp-content/uploads/2018/09/Finantarea-directa-a-OSC-in-RM.pdf
Considerăm că anume creşterea gradului de cooperare va servi drept un pas

important pentru încurajarea participării, implicării și contribuției directe în refor-
marea sectorului securității.
Eficiența comunicării cu publicul pe probleme de securitate depinde de volumul şi de
acurateţea informaţiilor făcute publice de Guvern, Parlament, de partenerii de dezvoltare
și de gradul de deschidere al acestora față de societatea civilă.
Comunicarea în ambele sensuri – dialogul este important pentru că (1) asigură partici-
parea şi controlul permanent din partea cetăţenilor, (2) creşte încrederea publicului în
modul de funcţionare al instituțiilor de stat, (3) oferă un control asupra unei gestionări
potențial defectuoase și (4) asigură sprijin public şi legitimitate legislaturii şi politicilor
guvernamentale.
Capacitatea cetăţenilor de a obţine informaţia necesară despre iniţiativele şi politicile
instituţiilor cu atribuţii în domeniul de securitate şi apărare şi de a analiza impactul acestor
programe, politici şi decizii asupra lor reprezintă un element fundamental al conceptului
unei bune guvernări. O societate democratică necesită dezbateri în probleme de impor-
tanţă socială majoră, iar accesul liber la informaţie constituie o premisă fundamentală
pentru participarea activă a cetăţenilor la procesul de adoptare a deciziilor, mai ales în
domenii atât de complexe precum cel al securităţii şi al apărării statului.
În mediul de securitate actual, comunicarea strategică este utilizată pentru a obține
credibilitate, legitimitate și susținerea cetățenilor. Rezultatul unei comunicări strategice
eficiente va contribui esențial la reformarea sectorului de securitate și apărare, legitimita-
tea politicilor și acțiunilor implementate. Dezvoltarea contramăsurilor și diseminarea
narațiunilor trebuie să constituie un efort comun, care necesită implicarea activă a tuturor
instituțiilor statului și a societății civile.
OSC-urile ar trebui să intervină strategic în fiecare etapă a procesului de politică, prez-
entând dovezi și analize credibile, practice, relevante, care cel mai probabil vor avea un
impact politic. De asemenea ar trebui să își adapteze strategia de comunicare în funcție
de nevoile factorilor de decizie politică și ale altor grupuri țintă și să utilizeze instrumente
de comunicare la nivel înalt pentru a spori accesibilitatea și utilitatea activităților de lobby.
Constrângerile de capacitate financiară și tehnică ale OSC-urilor pot fi depășite prin
formarea de parteneriate și comunicarea strategică cu alte organizații care sunt mai
bogate în resurse de conducere, formare și cercetare.
CONCLUZII
ȘI RECOMANDĂRI
Republica Moldova trebuie să modernizeze Sistemul de apărare națională pentru a

răspunde în mod adecvat la noile provocări în adresa securității regionale și naționale.
Acest lucru poate fi realizat prin actualizarea documentelor conceptuale și ajustarea cad-
rului legal și instituțional.
Totodată, pentru a face față riscurilor de orice tip (convenționale, cibernetice, economi-
co-financiare, hibride sau celor asociate pandemiilor etc.) este necesară dezvoltarea
capacităților de planificare, reziliența, gândirea și comunicare strategică. Prin aceasta se
va asigura un cadru de dezvoltare al democrației participative.
Procesul de reformă a sectorului de securitate are nevoie de implicarea concomitentă
a tuturor actorilor politici, instituțiilor guvernamentale din sector, societății civile, experților
naționali, dar și a partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova care să asiste
autoritățile naționale cu împărtășirea bunelor practici, expertizei și asistenței tehnice/ma-
teriale necesare.
Reziliența este îmbunătățită dacă statul încurajează și ține cont de participarea soci-
etății civile la procesul de implementare a măsurilor de lichidare a crizei și prevenire a
efectelor sale secundare. În special, în cazul în care societatea este implicată în elaborar-
ea directă a politicilor de securitate națională. Societatea civilă din Republica Moldova, în
prezent, este mai activă şi mai organizată decât acum câţiva ani, dar un număr destul de
redus de organizații ale societății civile se specializează pe subiecte de securitate și
apărare. Apropierea de Uniunea Europeană, inclusiv prin semnarea Acordului de Aso-
ciere, a făcut posibilă implicarea reprezentanţilor societăţii civile în platformele de con-
sultare cu instituţiile publice. Mai mult, dialogul cu organizațiile neguvernamentale a
devenit obligatoriu. În consecinţă, accesul societăţii la discuţiile pe marginea diferitor legi,
strategii şi politici publice şi-a pierdut caracterul „elitist”, iar instituţiile statului nu mai pot
ignora recomandările venite din partea experţilor neafiliaţi politic.
Actorii societății civile au la dispoziție numeroase instrumente pentru a face eficientă
supravegherea civilă a sectorului de securitate, deși acestea sunt adesea ignorate. Prin
aceste mecanisme, OSC-urile pot aduce o contribuție practică la îmbunătățirea
guvernării sectorului de securitate. Deși responsabilizarea instituțiilor de securitate
reprezintă o componentă importantă a activității OSC-urilor, acestea nu ar trebui să se
limiteze la supraveghere și critică. Ar fi necesar să se prezinte ca parteneri, propunând
recomandări și sfaturi constructive Guvernului, oferind servicii care să completeze cele
oferite de instituțiile de securitate și să facă sugestii concrete pentru a răspunde
provocărilor specifice din partea sectorului guvernamental.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Totodată, accesul limitat la informaţia publică nu permite efectuarea unor analize şi

recomandări adecvate din partea OSC-urilor, inclusiv mediul academic și drept con-
secinţă, în prezent, avem foarte puţine ONG-uri în Republica Moldova specializate pe
segmentul securităţii şi apărării care să implementeze proiecte în acest domeniu.
Alături de lipsa de informaţie, capacităţile limitate de management instituţional şi finan-
ciar în cadrul organizaţiei neguvernamentale conduce la desfăşurarea unei activităţi
scăzute şi/sau ineficiente. De asemenea, cercetarea dată relevă probleme în ceea ce
priveşte relaţionarea societăţii civile cu instituţiile de stat, mass-media și grupuri de
experți. Situaţia generală din domeniul sectorului neguvernamental afectează calitatea
democraţiei participative şi compromite procesul de integrare europeană a Republicii
Moldova. Mai mult, lipsesc unele parteneriate strategice dintre mass-media, instituţii şi
grupurile de experţi.
Consolidarea impactului societății civile asupra reformei și guvernării sectorului de
securitate prin parteneriate constructive chiar și atunci când OSC-urile au o idee clară a
contribuțiilor lor posibile la SSRG, poate întâmpina blocaje în momentul în care mai mulți
factori pot împiedica implicarea efectivă în aceste procese.
Fragmentarea societății civile dispersează eforturile și împiedică optimizarea muncii și
impactului OSC-urilor. Desigur, societatea civilă este plurală prin definiție și diversitatea
ei reprezintă o oportunitate de a aborda o gamă largă de preocupări publice, în funcție de
domeniile definite de intervenție ale fiecărei organizații. Totuși, numărul mare de OSC-uri
poate genera, de asemenea, tensiune și concurență care face ca toate organizațiile să
fie mai puțin eficiente. Prin urmare, ar putea fi avantajos pentru OSC-uri să stabilească
parteneriate între ele pentru a elabora în comun punctele forte, a acoperi orice lacune și
a fi mai eficiente. În domeniul securității, care este în primul rând sub responsabilitatea
Executivului, OSC- urile au un impact mai mare atunci când se exprimă cu o singură
voce și acționează în mod concertat. Rețelele sau constituirea coaliției pot lărgi sfera de
expertiză a unui proiect, pot consolida reprezentativitatea OSC-urilor implicate și oferi
acces la categoriile de populație mai greu accesibile sau izolate și pot da mai multă greu-
tate activității de advocacy. Crearea unei rețele sau a unei coaliții facilitează, de aseme-
nea, schimbul de experiențe, ceea ce întărește capacitatea tuturor membrilor de a acțio-
na. Acest lucru va spori complementaritatea, asigurându-se că sarcinile sunt împărțite
într-un mod care ia în considerare punctele forte ale fiecărei organizații și încurajează sin-
ergia. În cele din urmă, această abordare se bazează pe capabilitățile fiecărei organizații,
reducând în același timp, punctele slabe și încurajând dezvoltarea reciprocă a capacității
de către OSC-uri prin schimb și colaborare.
Recomandări:
1) Crearea platformei societății civile. Chiar dacă există mai multe organizații cu
expertiză conexă domeniului de securitate, eforturile de a-și împărtăși experiența ar
trebui să se bazeze pe un anumit nivel de cunoaștere și încredere reciprocă între organ-
izațiile partenere. Astfel, o platformă a societății civile ar putea contribui prin următoarele
atribuții:
o Consiliere și expertiză tehnică, prin care poate informa factorii de decizie politică și
oferi informații despre nevoile și interesele comunității legate de problemele de securi-
tate;
o Îmbunătățirea calității de ownership și incluziunea locală prin implicarea diverselor gru-
puri în discuții despre probleme legate de securitate;
o Watchdog pentru a responsabiliza autoritățile pentru acțiunile lor, prin advocacy, cam-
panii de conștientizare publică sau presiunea directă a populației;
o Facilitarea dialogului și negocierea între factorii de decizie politică, instituțiile și oficialii
din sectorul securității și populația;
o Campanii de advocacy care conștientizează problemele cheie de securitate, abuzurile
din domeniul drepturilor omului, deturnarea fondurilor sau alte astfel de încălcări;
o Furnizarea de servicii și surse alternative de securitate și justiție în cazurile în care
statul este incapabil și/sau nu dorește să își asume aceste roluri sau în care societatea
civilă este mai bine plasată pentru a furniza astfel de servicii.
2) Instituționalizarea parteneriatelor cu autoritățile guvernamentale,

cu Parlamentul
(în special Comisia parlamentară ”Comisia securitate naţională, apărare şi ordine pub-
lică”) va asigura continuitatea și sustenabilitatea colaborării OSC-urilor cu instituțiile
guvernamentale prin stabilirea unor planuri de acțiuni pe termen scurt, mediu și lung.
În baza expertizei societății civile, este necesar ca instituțiile de stat să faciliteze valorifi-
carea expertizei organizațiilor prin intermediul implicării directe în elaborarea documente-
lor și politicilor din domeniul securității, instituționalizarea posibilităților de outsourcing/ex-
ternalizare pentru elaborarea anumitor cercetări și analize.
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
3) Consolidarea capacităților societății civile

Prin îmbunătățirea capacității de a influența politica de securitate și apărare, societatea
civilă va deveni mai informată despre procesele de supraveghere și va obține mai multe
mecanisme de conlucrare cu Parlamentul și alte instituții de supraveghere a sectorului
de securitate.
Prin cercetare, analiză, documentare, mobilizare socială și advocacy, OSC-urile pot
evidenția probleme de securitate, care sunt trecute cu vederea pe agenda publică și,
astfel, pot ajuta sectorul guvernamental să consolideze cadrul pentru politica de securi-
tate publică, îmbunătățindu-și capacitatea de a răspunde nevoilor în schimbare ale popu-
lației.
Deși vocea societății civile este importantă în domeniul securității, aceasta nu este
întotdeauna ascultată de către puterea executivă. Implicarea organizațiilor neguverna-
mentale prin monitorizare și susținere este mai eficientă atunci când ONG-urile și grupuri-
le de lucru lucrează cu alți actori de supraveghere a sectorului de securitate. Parlamentul
are rolul principal de a asigura monitorizarea sectorului de securitate, în special prin inter-
mediul cooperării cu societatea civilă și mass-media. Totodată, este necesar de subliniat
importanța participării în cadrul ședințelor comisiilor parlamentare de profil și consultării
societății civile în procesul de elaborare și adoptare a actelor normative.
Astfel:
● este necesară revizuirea și eliminarea mai multor obstacole birocratice pe care oficialii
le folosesc pentru a ignora societatea civilă;
● sectorul asociativ ar avea o influență mai mare și ar fi mai implicat dacă ar avea mai
multe capacități dezvoltate, expertiză pe diferite domenii, dar și acces la instruiri comune
oferite de partenerii de dezvoltare;
● supravegherea ar fi mai obiectivă și regulată dacă OSC- urile ar avea acces la sesiunile
comisiilor parlamentare, la elaborarea politicilor la nivel ministerial și național, incluse în
diverse grupuri de lucru;
● Sunt recomandate instruirile în procesele de supraveghere și probleme de securitate,
inclusiv aspecte teoretice și tehnice ale securității cu prezentarea și analiza multidimen-
sională și interdisciplinară;
● Apare necesitatea participării în programe de schimb de experiență, stagii, burse inter-

naționale dedicate societății civile, dar și tabere de vară. Se recomandă totodată, schim-
bul de experiență cu țările partenere din regiune, țările Baltice, țările membre NATO și UE
prin vizite de studii, proiecte educaționale, prelegeri și seminare.
Scopul acestor centre și universități ale societății civile ar fi dublu: să ofere instruire prac-
ticienilor și să reunească forțele academice și OSC-urile în procesul de monitorizare și
supraveghere.
4) Dezvoltarea cooperării cu mass-media

● Consolidarea cooperării prin intermediul dezvoltării unor parteneriate de lungă durată
și implementarea unor proiecte comune;
● Creșterea interesului jurnaliștilor și instituțiilor mass-media față de subiectele de securi-
tate, implementarea programelor de dezvoltarea capacităților reprezentanților mass-me-
dia și promovarea culturii de securitate;
● Includerea în proiectele OSC- urilor a componentei de promovare, educare și comu-
nicare cu publicul larg pe marginea subiectelor privind securitatea și apărarea;
● OSC-urile ar trebui să susțină eforturile jurnaliștilor de investigație, să promoveze solic-
itările pentru o mai mare transparență și responsabilitate în cadrul propriilor organizații, în
interesul legitimității și transparenței publice. Responsabilitatea și transparența sporite
sunt, de asemenea, necesare în cadrul guvernelor și agențiilor de stat.
5) Dezvoltarea cooperării cu instituțiile educaționale, centre de cercetări pentru a

oferi expertiza comună bazată pe probe (evidence-based), dar și pentru a contribui la
pregătirea viitorilor specialiști în domeniul securității.
Este important să promovăm schimbarea atitudinilor și practicilor publice, încurajând
dialogul continuu, cooperarea și consolidarea încrederii dintre Guvern, Parlament,
agenții publice, societatea civilă și mass-media. În cadrul acestui studiu, am scos în evi-
dență faptul că societatea civilă joacă un rol cheie de supraveghere a sectorului secu-
rității și apărării și poate asigura guvernarea democratică într-un mod responsabil și
transparent.

Cartografierea Societății Civile În Sectorul Securității Naționale A Republicii Moldova

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cartografierea Societății Civile În Sectorul Securității Naționale A Republicii Moldova

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ELENA MÂRZAC

II. SPECIFICUL SOCIETĂȚII CIVILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

III. PROVOCĂRI ȘI TENDINȚE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Dr. Viorel Cibotaru

APC – Autoritățile Publice Centrale

Noțiunea de societate civilă a dobândit o semnificație distinctă în cadrul științelor

Sursa: ISSAT DCAF 2012

Prin noțiunea de societate civilă, inclusă în această lucrare, se subînțelege: fundațiile,

În contextul celor enunțate mai sus, ne propunem sa răspundem la

Primul capitol intitulat Societatea civilă și securitatea națională, se axează pe anal-

Conceptul de societate civilă

Obiectivul primordial este asigurarea integrării comunității - interesele și perspectivele la

În rezultatul cercetării subiectului și a unui șir de discuții cu reprezentanții societății civile,

Pentru a răspunde în mod adecvat la noile provocări, Republica Moldova trebuie să

Un număr destul de redus de organizații ale societății civile se specializează pe

Tradițional, suveranitatea statului a fost considerată o prerogativă a guvernului. Deși

Este adevărat că au existat inițiative în vederea stabilirii unui dialog constructiv cu

1. Lipsa transparenței instituțiilor guvernamentale din sectorul securității națion-

Accesul limitat la informaţia publică nu permite efectuarea unor analize şi recomandări

În prezent, o atenție specială se acordă obiectivului de creare, la nivel național, a unei

Cu toate acestea, în relația de cooperare stat – OSC nu au fost înregistrate schimbări

Cooperarea OSC-lor cu Parlamentul

Unele OSC-uri fie se confruntă cu un nivel scăzut de expertiză pe anumite aspecte

Respondenții chestionarului au evidențiat faptul că parteneriatele și promovarea unor

Experții consideră că mass-media joacă un rol important în mediatizarea politicilor

3. Dependența de finanțările externe și sustenabilitatea redusă a programelor/

● Focusarea atenției asupra provocărilor specifice contextului local ownership;

Pe agenda de priorităţi ale organizaţiilor neguvernamentale din Republica Moldova

Sursa: IDATA 2020, Studiu privind

4. Lipsa unei „voci

Considerăm că anume creşterea gradului de cooperare va servi drept un pas

Republica Moldova trebuie să modernizeze Sistemul de apărare națională pentru a

Totodată, accesul limitat la informaţia publică nu permite efectuarea unor analize şi

2) Instituționalizarea parteneriatelor cu autoritățile guvernamentale,

3) Consolidarea capacităților societății civile

● Apare necesitatea participării în programe de schimb de experiență, stagii, burse inter-

4) Dezvoltarea cooperării cu mass-media

5) Dezvoltarea cooperării cu instituțiile educaționale, centre de cercetări pentru a

S-ar putea să vă placă și