Cursul: Probleme actuale ale administrației publice.

Tatiana ŞAPTEFRAŢI
doctor, conferenţiar universitar

Tema 1
Introducere în administraţia publică.
 Titularul cursului
 Universitatea de Stat din Moldova;
 Academia de Administrare Publică;
 Colegiul European, Brugge, Belgia;
 Institutul National de Administratie din
Romania;
 Universitatea din Nebraska din Omaha, SUA;
 Centrul de Management Innsbruck, Austria;
 Academia pentru Bună Guvernare în Europa
(AGREE), Berlin;
 Şcoala Naţională de Administrare Publică din
Varşovia, Polonia

Tatiana ȘAPTEFRAȚI, Studii și cursuri de dezvoltare

dr.,conf.univ. profesională
 Se pare că plăcerea de a guverna este foarte mare, de
vreme ce mulţi oameni doresc s-o facă.

(Voltaire)
 Subiecte de examinat:

 1. Sistemul administrativ şi provocările actuale ale administrației

publice.
 2. Principii aplicate administraţiei publice.
 3.Misiunea, scopul, obiectivele şi funcţiile administraţiei publice.
 Funţionalitatea statului este asigurată de:
 Sistemul legislativ;
 Sistemul executiv;
 Sistemul jurisdicţional;

 Sistemul executiv= Administraţia publică + factorul politic

 Sistemul administrativ

 Totalitatea autorităţilor şi instituţiilor publice care asigură

punerea în aplicare a legii şi în limitetle legii prestează
servicii publice.
 Autoritate publică

 Structură organizaţională care exercită prerogative de

putere publică pentru realizarea interesului public.
 Clasificarea autorităţilor administraţiei publice
 După modul de formare:
- alese (primarul, CL, CR,preşedinte de raion);
- numite (guvernul).

După criteriul de componenţă a conducerii:

- colegiale;

- unipersonale.

După criteriul de competenţă:

- teritorial
;
- funcţional.
 Elementele componente ale autorităţii
administraţiei publice
 Factorul uman (personalul);

 Resurse materiale şi financiare;

 Mijloace juridice (competenţa şi capacitatea autorităţilor administraţiei

publice).
 Instituţie publică

 Structură constituită de stat sau de către unitatea

administrativ – teritorială, subordonată faţă de o autoritate
publică şi care desfăşoară o activitate cu caracter prestator
(servicii publice).
 Interes public
 Ansamblu de necesităţi sociale obiective, evaluate politic
şi consacrate prin norme juridice.

 Interesul public este rezultatul dialogului despre valorile

comune şi nu agregarea auto-intereselor individuale.
 Interesul public

 Funcționarii publici nu pur și simplu răspund cerințelor

societăţii, dar se concentreze pe construirea relațiilor de
încredere și colaborare cu cetățenii și printre cetățeni.

 În aceste condiţii serviciul public trebuie să încurajeze mai mult

oamenii să-și indeplineasca responsabilitățile ca cetățeni, iar
guvernul să fie deosebit de sensibil la vocile cetățenilor.
 Administraţia publică

 Administraţia publică este activitatea pe care statul o

desfăşoară în vederea asigurării în mod permanent şi
continuu a necesităţilor de interes general.
 Conceptul de administrare
 Noţiunea de admnistraţie este mai largă decât noţiunea de administraţie
publică, ea cuprinzând şi administraţia privată.

 Administraţia publică şi administraţia privată urmăresc un scop, utilizând

anumite mijloace. Dar, sub raportul finalităţii şi al resurselor folosite, există
diferenţe esenţiale între ele.
 Conceptul de administrare
 Spre deosebire de administraţia privată, administraţia publică urmăreşte
satisfacerea interesului public, a utilităţii publice, în mod dezinteresat, inclusive
prin realizarea de servicii publice.

 Scopul activităţii administraţiei publice este satisfacerea, în mod regulat şi

continuu, a unor cerinţe esenţiale, comune întregii colectivităţi umane, care
exced prin amploarea lor, sunt nerentabile şi nimeni nu s-ar oferi să le asigure.
 Administraţie publică

 Administraţia publică are ca obiect realizarea valorilor

politice, care exprimă interesele generale ale societăţii,
interese care sunt formulate prin lege.

 Ca activitate statală, administraţia publică este definită

şi ca acţiune a puterii executive prin procedee de putere
publica.
 Administraţie publică
 În sens material, AP reprezintă o activitate de organizare a executării
şi de executare în concret a legii, realizată prin acţiuni cu caracter de
dispoziţie sau acţiuni cu caracter de prestaţie.

 În sens formal, AP reprezintă un sistem de organe de instituţii,

cuprinzând diverse structuri administrative care realizează
activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a
legii.
 Administrația publică
 Administrarea reprezintă procesul de conducere de un nivel mai
înalt şi complex decât managementul, la general, şi
managementul public, în special.

 Administrarea este îndreptată la elaborarea şi stabilirea

scopurilor mari şi de perspectivă (ale organizaţiilor, ramurilor,
regiunilor, statului), iar managementul este îndreptat spre
realizarea obiectivelor stabilite şi identificarea căilor şi soluţiilor
optimale de atingere a acestora.
 Administrația publică
 Administrația publică este funcția executivă a guvernului. În statele
democratice, oricare ar fi ele - republici sau monarhii constituționale - sunt
autoritățile administrației publice care pun în practică actele legislative ce
reprezintă voința populației.

 Administrația publică modernă de orice nivel nu trebuie să stea și să execute

numai voința legiuitorului.

 Autoritățile administrației publice trebuie să concureze activ pentru a

influența această voință și să lupte pentru adoptarea programelor solicitate de
cetățeni să fie implementate în practică cât mai operativ.
e
ii
c
sc
v
ă
t
e
e
i,
m
lv
u
e
li
ş
,n
ia
s
d
cm
t
iu
ri
n
iit
c
tso
u
t
in
ţr
şcai
tţă
ii
le
i
a
in
e
cd
p
im
u
d
o
ib
e
zl
n
i
ics
t
e
a
s
 În numărul de pricini a crizei sistemului în care se află statul
şi societatea se înscrie şi faptul că elitei administrativ-politice
îi lipsesc orientările teoretice clare şi o bază teoretico –
ştiinţifică în responsabila activitate de conducere.

 Depăşirea crizei e posibilă doar pe calea măririi eficienţei

administraţiei publice.

 Soluţionarea tuturor problemelor – politice, socio-economice

şi altele – în mod obiectiv sunt legate de eficienţa activităţii de
conducere în organele puterii de stat
 Probleme ale administrației publice
Problema organizării
administraţiei publice de
diferite nivele: naţional,
regional şi local. La acest
capitol se referă: structura
organizaţiilor pubile,
funcţiile autorităţilor
administraţiei publice de
diferite nivele, coordonarea
administraţiei publice ca
sistem integru.
Autorităţile administraţiei publice
sunt colective de oameni. Modul
de recrutare şi selectare,
pregătirea profesională,
stabilitatea în funcţie şi
promovarea acestuia, evaluarea
performanţelor, raporturile
interumane din interiorul
diferitelor structuri administrative,
dintre şefi şi subalterni, relaţiile
administraţiei cu beneficiarii
constituie un alt grup de
probleme actuale pentru AP.
Tehnica procesului de
administrare. Acest bloc de
probleme includ elaborarea și
adoptare deciziilor, metode
de administrare în situaţii de
criză şi în situaţii de conflict,
tehnologia interrelaţiilor
administraţiei în cadrul
sistemului administrației
publice și cu elementele
exterioare sistemului.
 IMPORTANT!

Administraţia publică este alcătuite dintr-o multitudine de fenomene administrative a

căror amploare şi complexitate se află într-o amplificare permanentă. În acest context
problemele au un caracter dinamic în funcţie de dezvoltarea administraţiei publice, de
progresul ştiinţific şi tehnic al societăţii.
 Caracteristicile unei structuri administrative clasice
(după M. Weber):
 Activităţile sistematice necesare pentru funcţionarea organizaţiei sunt
distribuite în mod rigid ca responsabilităţi oficiale;

 Instituţiile sunt organizate după principiul ierarhic. Fiecare entitate se află sub
controlul şi supravegherea unei entităţi ierarhic superioare;

 Activitatea este guvernată de un sistem riguros de reguli abstracte şi constă în

aplicarea acestor reguli în cazuri particulare;
Caracteristicile unei structuri administrative (după M.
Weber):
 Funcţionarul ideal îşi îndeplineşte responsabilităţile într-un spirit de impersonalitate formalistă,
fără ură sau pasiune;

 Angajarea într-o organizaţie administrativă se bazează pe calificările tehnice şi este protejată

împotriva concedierilor arbitrare. Ea permite a face carieră. Există un sistem de promovare în
baza performanţei şi a stagiului de muncă sau din ambele considerente;

 Organizaţia administrativă de tip pur birocratic poate să atingă cel mai înalt nivel de eficienţă;
Caracteristicile unei structuri administrative (după M.
Weber):
 M. Weber sublinia caracterul elitar al administraţiei publice
în exprimarea esenţei democraţiei contemporane.

 În viziunea lui, cei ce administrează au responsabilitatea

de a crea elita administrativă, care trebuie să fie legitimată
de popor, de opinia publică.
 Sistemul actual de administrare

 Sistemul actual al administraţiei publice este un sistem deschis şi

înglobează caracteristici mult mai complexe care este condiţionat
de un şir de factori care influenţează activitatea administraţiei
publice:

 mozaic de limbă, rasă, cultură, etnie, nivel de dezvoltare

economică, precum și noile tehnologii informaţionale care
raţionalizează activitatea funcţionarilor publici şi fără de care nu
ne putem imagina sistemul administraţiei publice moderne.
 Sistemul actual de administrare
 Administrația publică contemporană este influențată de
creșterea rapidă a interdependenței între instituțiile
guvernamentale, organizațiile nonprofit și sectorul privat.

 Astfel autorităţile administraţiei publice trebuie să dezvolte relații

eficiente cu toate componenetele mediului în care funcționează,
relații care ar ajusta necesitățile factorilor din exterior și ar
menține integritatea autorităţilor administraţiei publice.
 Sistemul actual de administrare
 globalizarea, care a adus un grad de independență economică
nici odată experimentat până acum,

 noile tehnologii de comunicare și sistemele informaționale,

 asimilarea culturală și rezistența,

 schimbările politice, cu o creșterea explozivă de aspirare la

democrații și organizații supranaționale așa ca Uniunea
Europeană, Organizația Mondială a Comerțului, ș.a.
 Sistemul actual de administrare
 Crearea de rețele și managementul colaborativ modelează
esențial viitorul administrației publice.

 Structurile ierarhice neefective oferă locul metodelor informale

de abordare a problemelor comune în regiunile metropolitane,
rândul lor conduc la schimbări semnificative în arhitectura
administrativă a regiunilor urbane.
 Sistemul actual de administrare publică.

Structura serviciului Politicile și programele pentru

public în secolul
XXI este esenţial
modernizată
satisfacerea nevoilor publice
trebuie să fie mai eficiente și
responsabil realizate prin
eforturi colective și procese
colaborative.

Participarea cetățănească Cetățenii și funcționarii

publici au responsabilități
nu este limitată în
reciproce pentru
formularea problemelor
identificarea problemelor
fiind exstinsă și la
și implementarea
implimentare politicilor .
Birocrația publică într-o societate modernă influențează întregul sistem politic al unui
stat:

autorităţile publice sunt nu numai surse de decizie în cadrul birocrației.

• autorităţile publice direcționează atenția publicului, joacă un rol
semnificativ în stabilirea agendei publice, facilitează edificarea valorilor de
bază a societății.

autorităţile administraţiei publice deseori joacă un rol important în

procesele politice.
administraţia publică este o importantă resursă politică.

partidele şi blocurile de partide care participă în alegerile prezidenţiale,

parlamentare sau locale, într-un fel sau altul, tind să obţină această resursă,
ca mai apoi să exercite influenţă funcţională.
administraţia publică este centrul luptei politice pentru putere.
 Profilului birocratului ideal după M.Weber şi a profilului
funcţionarului contemporan din administraţia publică
 Evită riscul  Acceptă riscul în situaţiile necesare
 Se ocupă de activitatea de rutină şi  Permanent aplică şi promovează
îndeplineşte numai ceea ce i-a fost inovaţiile
împuternicit  Se concentrează pe rezultatul
 Îşi concentrează atenţia pe activitatea activităţii
propriu-zisă  Are drept scop schimbarea
 Nu accetă schimbarea  Se referă la erorile admise cu
 Evită ideea de a admite greşeli,ele sunt înţelegere şi învaţă „lecţia”
pedepsite administrativ  Îşi focusează capacităţile pe
 Îşi concentrează atenţia pe restricţii posibilităţile aparute
 Nu manifestă dorinţa de a se  Tinde spre profesionalizare
perfecţiona

Birocratul ideal după M.Weber

Funcţionarul contemporan
Caracteristicile de bază ale activităţii administraţiei
publice în secolul XXI

 elaborarea, implementarea şi evaluarea programelor şi

strategiilor prin utilizarea metodelor moderne de analiză şi
prelucrare computerizată a informaţiilor;

 modelarea matematică a proceselor sociale în elaborarea

deciziilor administrative la nivel naţional, regional şi local;

 analiza şi interpretarea indicatorilor economici şi sociali ce

caracterizează situaţia reală a raioanelor, regiunilor şi ţării per
ansamblu;
Caracteristicile de bază ale activităţii administraţiei
publice în secolul XXI
 organizarea şi desfăşurarea cercetărilor impirice pentru studierea
proceselor sociale, economice şi politice la nivel local şi naţional
în scopul identificării şi implementării deciziilor administrative
eficiente;

 asigurarea transparenţei procesului decizional şi implicarea

societăţii civile în procesul de guvernare;
Caracteristicile de bază ale activităţii administraţiei
publice în secolul XXI
 organizarea şi prestarea serviciilor publice de calitate;

 prognozarea şi gestionarea riscurilor în activitatea

administraţiei publice;

 reprezentarea statului pe plan intern şi extern;

 Disfuncţii negative ale formei administrative de
organizare:
 Organizaţiile administrative tind să monopolizeze informaţia, ceea ce nu
permite persoanelor din exterior să afle motivele în baza cărora sunt luate
deciziile;

 Administraţia publică este una din acele structuri sociale care se opune
schimbărilor din exterior.

 Specializarea şi cunoştinţele practice ale sistemului administrativ fac aproape

imposibilă gestionarea întreprinderilor de stat sau private mari fără
intermedierea lor;
 Disfuncţii negative ale formei administrative de
organizare:
 Atitudinea sistemelor administrative stabile faţă de democraţie este
ambivalentă:

 Procesul de birocratizare tinde să însoţească democraţia prin respectarea legii

şi egalitatea în faţa legii;

 Sistemele administrative tind să nu fie receptive la opinia publică:

Puterea instituţiilor publice derivă din două surse principale:

 Influenţa clienţilor şi alegătorilor;

 Caracterul şi prioritatea activităţii instituţiei publice.

Factorii ce influenţează gradul de putere a autorităţilor
administraţiei publice:
 Profesionalismul;
 Competenţele practice;
 Abilităţile, stilul, experienţa, personalitatea şi capacitatea de a
comunica a persoanelor în funcţii de răspundere;
 Spiritul şi angajamentul personalului;
 Dimensiunea AAP (numărul angajaţilor, mărimea bugetului,
atribuţiile deţinute, acoperirea geografică a activităţilor;
 Principiile administraţiei publice
Principiile generale folosite în ştiinţa administraţiei sunt:

 administraţia publică se află în serviciul omului;

 administraţia publică se subordonează interesului general (public);
 adaptarea administraţiei - trebuie să se adapteze la mediul în care
îşi desfăşoară activitatea;
 cunoaşterea cerinţelor sociale actuale şi prevederea celor viitoare;
 Principiile administraţiei publice
 respectarea normelor de drept în realizarea administraţiei publice;

 asigurarea profesionalizării funcţiunii publice;

 creşterea eficienţei administraţiei prin îmbunătăţirea permanentă a

activităţii şi structurii administrative.
 Principii specifice:
 organizarea unitară;
 autonomia de organizare;
 conducerea unitară;
 participarea funcţionarilor la conducerea instituţiilor;
 comunicarea directă dintre şef şi funcţionari;
 recunoaşterea meritelor ce revin funcţionarilor;
 simplificarea activităţii şi structurii administraţiei
 Principiile restrictive (de restricţionare) sunt: legalitatea, egalitatea,
obiectivitatea şi continuitatea.

 Principiile proactive sunt: transparenţa, participare, responsabilitate,

economie, eficienţă, eficacitate.
 IMPORTANT!

 Principiile de activitate a autorităţilor administraţiei

publice trebuie să se bazeze pe relaţii de prudenţă şi
simţul responsabilităţii, ceea ce necesită multă
inteligenţă, cunoştinţe şi experienţă.
 Misiunea administrației publice
 Autoritățile administrației publice au fost create în mod special pentru a executa legea.

 Autoritățile administrației publice au ca misiune socială generală înfăptuirea politicii interne și

externe a statului, prin executarea legii, ca act al parlamentului, precum și a celorlalte acte date
în aplicarea legii.

 În decursul istoriei statele au evoluat, evoluînd în mod corespunzător și administrația publică.

La fiecare etapă de dezvoltare a societății, scopul, obiectivele și sarcinile statului, s-au schimbat
ceea ce a determinat schimbări concordante și cu privire la scopul, obiectivele și sarcinile
administrației publice.
 Scopul Administraţiei publice

 Scopul fundamental al administraţiei publice este de a

asigura realizarea interesului general, public, exprimat de
voinţa suverană a poporului transpusă în lege.
 Obiectivele administraţiei publice
Autoritățile administrației publice urmăresc ca, prin întreaga lor activitate:
 să satisfacă, în cele mai bune condiții, cerințele sociale;

 să contribuie la dezvoltarea comunităților, societății în ritm rapid și pe toate

dimensiunile (economic, social, protecție a mediului);

 să asigure ordinea de drept, drepturile și libertățile democratice;

 să apere integritatea teritorială a țării, suveranitatea acesteia;

 să dezvolte și să consolideze relațiile ţării pe plan internațional.

 Funcţiile administraţiei publice:
 Funcţii interne;

 Funcţii externe;

 Funcţii speciale ;

 Funcţii generale.
 Funcţii interne

 Reprezintă direcţiile principale de activitate ale autorităţilor administraţiei

publice în administrarea vieţii interne a societăţii.

 Funcţiile interne ale administraţiei publice sunt: economică, financiară,

socială, ecologică, ştiinţifică, culturală.

 Obiectivul acestor funcţii constă în asigurarea dinamismului şi legalităţii

procesului de administrare realizat de fiecare autoritate a administraţiei
publice.
 Funcţiile externe

 sunt chemate să asigure integritatea şi securitatea

statului, interesele naţionale, realizarea sistemului de
relaţii cu alte state.
Funcţii specifice ale administraţiei publice:
 funcţia de mecanizm intermediar de execuţie a puterii politice. Aceasta funcţie este
determinată de poziţia pe care o are administraţia în raport cu puterea politică şi este funcţia
principală a administraţiei publice.

 funcţia de instrument de conservare a valorilor materiale şi spirituale ale societăţii. Această

funcţie prevede păstrarea şi dezvoltarea tradiţiilor, obiceiurilor naţionale, asigurînd astfel
continuitatea societăţii.

 funcţia de pregătire a deciziilor politice;

 funcţia de organizare a executării deciziilor politice;
 funcţia de executare directă a deciziilor politice;
 funcţia de asigurare a executării deciziilor politice;
 funcţia de purtător al cererilor, dorinţelor şi necesităţilor membrilor.
Funcţii generale ale administraţiei publice
 Funcţia de prognozare şi planificare. Din punct de vedere theoretic
această funcţie se reduce la pregătirea programelor şi proiectelor,
decizia în această materie este atributul puterii politice.

 Administraţia publică influentează stabilirea prognozelor şi

programelor datorită mijloacelor material-tehnice şi umane de care
dispune.
Funcţii generale ale administraţiei publice
 Funcţia de organizare, reprezintă în mod indiscutabil – din
punct de vedere cantitativ şi calitativ – una din cele mai
importante laturi prin care administraţia îsi realizează
funcţiile sale în cadrul sistemului social.

 Conţinutul administraţiei derivă din atribuţiile autorităţilor

publice stabilite prin Constituţie şi alte acte normative.
Funcţii generale ale administraţiei publice
 Funcţia de comandă. Această funcţie include două aspecte:
• administraţia publică colaborează la adoptarea deciziilor politice
prin pregatirea acestora,

• adoptă deciziile administrative care au ca obiect crearea cadrului

organizatoric, şi a condiţiilor concrete pentru implementarea
deciziilor politice.
Funcţii generale ale administraţiei publice
 Funcţia de coordonare a administraţiei publice constă în armonizarea şi
sincronizarea acţiunilor desfasurate în vederea organizării executării în concret
a deciziilor politice.

 Făra coordonare nu este posibilă acţiunea eficientă a diferitelor elemente ale

mecanismului administrativ, iar realizarea funcţiilor administraţiei ar fi
periclitată.

 Funcţia de coordonarea asigură integrarea dinamică a acţiunilor diferitelor

elemente ale administraţiei publice, în scopul realizării acestora în mod ritmic,
proporţional şi eficient.
Funcţii generale ale administraţiei publice
 Funcţia de motivare. Programele şi planurile elaborate de structurile
administraţiei publice se implementează de către funcţionarii acestora.

 Motivaţia şi scopul activităţii sunt în relaţii de reciprocitate. Orice activitate

porneşte din anumite motive şi este îndreptată la atingerea anumitor scopuri.

 Relaţia „motiv-scop” – este un „vector” ce dă direcţie şi intensitate activităţii în

administraţia publică.

 Baza motivului o constituie necesitatea. În necesităţi şi trebuie căutată pârghia

dirijării activităţii umane.
Funcţii generale ale administraţiei publice
 Funcţia de informare este una din funcţiile de bază ale
administraţiei publice. Comunicarea (procesul schimbului de
informaţii) constituie baza procesului de administrare.

 Exercitarea în bune condiţii a atributelor ce revin funcţiei de

conducător (planificare, organizare, antrenare, coordonare şi
control) depinde de calitatea comunicării.
Funcţii generale ale administraţiei publice

 Funcţia de control, are menirea de a masura rezultatele acţiunii

administrative în aplicarea deciziilor politice şi de a reprograma
activităţile, facând corecţiile necesare.
 Bibliografie recomandată:
 Mihail Platon, Administrația publică, Chișinău,2008;
 Emilian S. Ticames, Savu Gheorghe, Drept administrativ şi elemente de ştiinţa administraţiei,Editura
Sedcom Libris, Iaşi,2003;
 Alina Profiroiu, Bazele administraţiei publice. Editura Economică, Bucuresti, 2010.
 Mihaela Onofrei, Administratie publica - Fundamente și bune practici. Ed. Universității "Al. I. Cuza".
Iași, 2007.
1. Sîmboteanu A. Teoria Administraţiei Publice. Suport de Curs. CEPUSM. Chişinău 2008,
 T.Şaptefraţi, Tendinţele de bază ale evoluţiei structurilor organizatorice în administraţia publică. În
materialele conferinţei ştiinţifico-practice:”Academia de Administrare Publică-Centru Naţional de
Formare şi Perfecţionare a Personalului din Serviciul Public”, mai 2006, p.55-58
 T. Şaptefraţi, Principii de modernizare a seviciului public. În materialele conferinţei internaţionale
« Integritatea serviciului public : repere etice », Chişinău 27 octombrie,2006
 Bibliografie recomandată:
 T.Şaptefraţi, Administraţia publică şi administraţia privată: similitudini şi deosebiri. În materialele
conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice: Statul Moldovenesc la 650 de ani, Priorităţile administraţiei
publice-consolidare, dezvoltare, prosperare. Academia de Administrare Publică, 21 mai 2009 .
 T.Şaptefraţi, Centralizarea şi descentralizarea în administraţia publică.

În materialele Conferinței științifico-practice cu participare internațională: Teoria și practica administrației

publice, ediția anului 2012: din 23 mai 2012. Chișinău, 2012 .
 T.Şaptefraţi. “Administraţia publică între obiectiv şi subiectiv”. În Materialele Conferinţei ştiinţifico-
practice internaţionale din 22 mai 2020 „Teoria şi practica administraţiei publice”. Chişinău, 2020, p.56-59.
 T.Şaptefraţi, “Evoluţia teoriei birocraţiei în organizarea administraţiei publice”. În Revista metodico-
ştiinţifică trimestrială Administrarea publică, nr.3, 2020, p.12-17
 !!!!!!!!!
Revista Administrarea Publică şi Materialele conferinţelor le puteţi gasi la link-ul:

https://iap.gov.md/asistenta-ap/publica%C8%9Bii
 Bibliografie recomandată:

 T. Şaptefraţi, “Corelaţia dintre guvernare eficientă şi dezvoltare umană durabilă”.

Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice din 18 mai 2005: „Academia de
administrare Publică pentru o guvernare transparentă, responsabilă şi democratică”,
Chişinău: AAP, 2005,p.67-69.
 T.Şaptefraţi. “Administraţia publică-artă sau ştiinţă”. Administrarea publică, revistă
metodico-ştiinţifică, 2009, Nr. 2,p. 35-43
 T.Şaptefraţi, “ Buna guvernare: caracteristici, dimensiuni şi metode de evaluare”.
Administrare Publică, Revistă metodico-ştiinţifică trimestrială, nr.3, iulie-septembrie 2015,
 T.Şaptefraţi, “Dimensiunile administraţiei publice”. În Revista metodică-ştiinţifică
trimestrială Administrarea publică, nr.2, 2018, p.42-49 .